Importanta Inventarierii Patrimoniului

INTRODUCERE

Cercetarea care urmează a fi întreprinsă pornește de la importanța inventarierii patrimoniului, punct de pornire și de închidere al oricărui exercițiu financiar, având ca scop identificarea situației reale a patrimoniului entității, lucru care stă la baza întocmirii Situațiilor financiare anuale, care, la rândul lor, trebuie să ofere o imagine clară a poziției financiare a agentului economic.

Necesitatea inventarierii patrimoniului de către fiecare agent economic este dată de importanța pe care aceasta o prezintă pentru activitatea practică a acestuia.

Am ales tema “Inventarierea patrimoniului la SC Castex Textiles SRL” datorită importanței pe care o are inventarierea în procesul de fundamentare al unei societăți comerciale.

In cazul în care se constată lipsă din gestiune din vina angajatului, se impută acestuia lipsa și se recuperează suma aferentă bunurilor lipsă. Cu această ocazie se testează angajatul și se recurge la măsurile ce trebuie luate cu privire la acțiunile sale în cadrul firmei.

Dacă se produce o calamitate naturală, inventarierea joacă un rol important, deoarece astfel se vor determina costurile calamității.

La schimbările de preț este necesară, de asemenea, inventarierea pentru a determina stocurile rămase la prețul vechi și a stocurilor noi care intră în gestiune.

Inventarierea este în strânsă legatură cu celelalte procedee ale contabilității. Astfel, toate operațiile economice se consemnează în documente, iar datele din documente se înregistrează în conturi. Informațiile din conturi sunt verificate cu ajutorul balanței și se confruntă cu realitatea prin intermediul inventarierii. Inventarierea stă la baza întocmirii unui bilanț real, contribuind la asigurarea unei imagini fidele a situației economico-financiare a firmei și la aplicarea principiului prudenței.

În prima parte a lucrării am făcut o trecere în revistă a literaturii de specialitate și a legislației cu privire la inventariere.

În partea a doua am elaborat un studiu cu privire la demersul parcurs în inventarierea patrimoniului la S.C. Castex Textiles SRL, precum și valorificarea rezultatelor inventarierii.

În urma întocmirii acestei lucrări am avut ocazia să-mi îmbogățesc cunoștințele legate de inventarierea patrimoniului, iar prin prezenta lucrare și prin studiul contabilității timp de trei ani doresc să-mi certific competențele mele profesionale.

CAPITOLUL I.

ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND INVENTARIEREA

1.1. Definirea, obiectul, scopul și rolul inventarierii

Informațiile reale legate de activitatea agentului economic necesare luării unor decizii juste în actul de conducere presupune existența unei concordanțe între faptic, adică existentul, la un moment dat, în cadrul unității și scriptic, adică datele înregistrare în conturi, în contabilitate.

Inventarierea este procedeul prin care se constată existența acestei concordanțe între datele înregistrate în conturi și realitatea faptică există la agentul economic.

In sistemul de organizare a contabilității, conform Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inventarierea este obligatorie pentru toți agenții economici.

Inventarierea cuprinde totalitatea operațiilor în urma cărora se dovedește existența, la un moment dat, a elementelor patrimoniale ale agentului economic, atât valoric, cât și cantitativ, cu scopul stabilirii situației reale a patrimoniului și întocmirii, în final, a bilanțului contabil care să asigure o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute.

Din punct de vedere a teoriei contabile, inventarierea este un procedeu de autocontrol cu ajutorul căruia datele contabile sunt aduse la nivelul realității, la anumite intervale de timp, impuse de anumiți factori .

Inventarierea nu este necesară doar elaborării bilanțului, ci în reluarea manierei în care este gestionat patrimoniul, a situației acestuia la un moment dat în ansamblu sau numai a unor elemente de patrimoniu.

Pe lângă stabilirea situației reale, prin inventariere se mai verifică dacă sistemul de evidență a funcționat în mod corespunzător, precum și calitățile profesionale și morale ale persoanelor cărora li s-a încredințat gestionarea patrimoniului. De asemenea, se determină gradul de utilizare a unor bunuri (uzura fizică, morală) stadiile de fabricație (produse finite, semifabricate, produse în curs de execuție) cheltuielile efectuate în avans, veniturile încasate în avans, gradul de solubilitate a unor titluri de creanță, realizarea obligațiilor față de persoane fizice sau juridice.

Inventarierea patrimoniului se află într-o strânsă legătură cu celelalte proceduri ale

metodei contabile și constituie procedură de constatare,descriere și evaluare a existenței fizice

a elementelor patrimoniale, pe care trebuie să se fundamenteze imaginea fidelă a informației

contabile privind situația patrimoniului.

Inventarierea este un procedeu utilizat de mai multe discipline economice. Astfel inventarierea este o tehnică indispensabilă al controlului financiar și cea mai importantă modalitate de a efectua un control faptic. Ea se folosește atunci când se verifică realitatea informațiilor cu privire la elementele patrimoniale consumate în documente, în raport cu integritatea și existența lor în realitate

Deci, inventarierea patrimonială (generală) este un procedeu al metodei contabilității, prin care se constată existența faptică (fizică), se descriu și se evaluează elementele patrimoniale, și extrapatrimoniale cu scopul de a se stabili situația reală, cantitativă și valorică a elementelor respective.

Obiectul inventarierii îl constituie:

elementele patrimoniale proprii;

bunurile și valorile deținute cu orice titlu, apartinând altor persoane juridice sau fizice;

bunurile aflate la terți.

Rolul inventarierii este determinat de următoarele aspecte:

– asigură realizarea concordanței dintre datele din contabilitate și din celelalte forme de evidență economică cu realitatea obiectivă pe care o reprezintă;

– este un mijloc de control și de verificare asupra integrității mijloacelor economice, de stabilire a răspunderilor și a măsurilor de recuperare a pagubelor produse;

– stă la baza constituirii și înregistrării provizioanelor pentru deprecieri;

– asigură stabilirea mărimii unor indicatori economici cuprinși în contabilitate.

– este o lucrare premergătoare, obligatorie, întocmirii bilantului contabil anual, contribuind la realizarea imaginii fidele a patrimoniului reprezentată prin bilanț;

– inventarierea contribuie la respectarea disciplinei financiare;

– pe baza inventarierii se obțin concluziile necesare îmbunătățirii modului de organizare a contabilității curente, a evidenței operative a stocurilor și a controlului gestionar.

Funcțiile inventarierii

Inventarierea îndeplinește mai multe funcții, dintre care cele mai semnificative sunt:

a) Funcția de control a concordanței dintre informațiile furnizate de contabilitate și realitate are rolul de a asigura integritatea bunurilor materiale de orice fel și a valorilor bănești la locurile în care sunt depozitate și păstrate. Deși presupune că activitatea de recepție și depozitare, păstrare și manipulare a bunurilor materiale este corect organizată și se desfășoară conform normelor legale, totuși, din motive obiective, între soldurile scriptice și cele faptice pot să apară diferențe în plus sau în minus. Deci, prin funcția de control se urmărește în principal determinarea diferențelor dintre stocurile scriptice și cele reale, motivele care le-au determinat și persoanele vinovate de producerea lor.

Lipsurile sau plusurile din gestiune pot să apară in procesul de aprovizionare, desfacere sau manipulare, pot fi determinate de proprietățile fizico-chimice ale bunurilor materiale și de calamități naturale.

Alte cauze care pot provoca lipsurile sunt:

– valorile materiale și bănești care suferă transformări de genul celor menționate în paragraful anterior pe durata transportului, manipulării și depozitării, pierzând sau câștigând în substanța utilă indiferent de gestionar sau cea ce este grav prin aportul deliberat al acestora;

– când au loc sustrageri sub diferite forme, furturi, risipă, proastă gestionare;

– neînregistrarea unor documente justiifcative în contabilitate, dubla lor înregistrare sau înregistrarea eronată, denaturând astfel stocurile scriptice;

– personalul care gestionează sau manipulează valori materiale sau bănești este neglijent sau nepriceput sau chiar rău intenționat;

– pe parcursul unei perioade de gestiune se pot produce calamități naturale sau intervin cazuri de forță majoră acestea modificând activele patrimoniale etc.

b) Funcția de stabilire a situației nete și a rezultatului exercițiului.

Inventarierea împreună cu balanța de verificare, reprezintă un procedeu al metodei

contabilității care permite atât începerea exercițiului contabil, cât și încheierea acestuia.

Cu ajutorul inventarierii se certifică realitatea patrimoniului, determinându-se situația netă a acestuia.

Relația de stabilire a situației nete a patrimoniului este:

Comparând situația netă inițială cu situația netă de finele perioadei rezultă situația netă de la finalul acesteia care exprimă rezultatul net.

Funcția ține seama de necesitatea aplicării principiului prudenței și determină valoarea actuală a bunurilor, creanțelor si datoriilor reflectate în bilanț. Totodată, prin această funcție a inventarierii se creează premisele dimensionării corecte a obligațiilor financiare și fiscale ale unității către stat și alți creditori.

c) Funcția de calcul și evidență a stocurilor, consumurilor și vânzărilor

Există anumite situații în care stabilirea stocurilor nu se poate face decât prin efectuarea în prealabil a inventarierii.

În cazul folosirii inventarului intermitent, în conturile de stocuri se înregistrează stocurile inițiale și stocurile finale ale elementelor patrimoniale, iar intrările din cursul lunii se înregistrează în conturile de cheltuieli corespunzătoare. In aceste condiții, inventarierea de la sfârșitul fiecărei luni stă la baza determinării ieșirilor din depozite astfel:

Ieșiri din depozite = Stocuri inițiale + Intrările din cursul lunii – Stocuri finale

Stocul final la sfârșit de lună devenind stoc inițial în luna următoare, se trece pe cheltuieli pornind de la ipoteza consumului sau a vânzării în acea perioadă.

Unitățile patrimoniale mari folosesc metoda inventarului permanent conform căreia: Stoc final = Stoc inițial + Intrări – Ieșiri și utilizează trei procedee de evidență analitică:

– Procedeul operativ-contabil care utilizează fișele de magazie pentru evidența

cantitativă și fișele de cont pentru operații diverse, pentru evidența valorică, verificându-se

lunar concordanța;

– Procedeul cantitativ-valoric care folosește fișele de magazie și fișele de cont analitic analitic pentru valori materiale, concordanța verificându-se tot lunar;

– Procedeul global-valoric în cadrul căruia, atât la nivel de gestiune, cât și la nivel de

compartiment contabil se întocmesc separat fișe de cont pentru operații diverse care se confruntă lunar.

Entitățile care utilizează metoda inventarului intermitent sau metoda global valorică pentru a obține informații corecte legate de situația cheltuielilor, a stocurilor si a consumurilor sunt obligate să efectueze inventarierea gestiunilor pentru a stabili cheltuielile pe care le generează ieșirile de diverse stocuri (materii prime, materiale, semifabricate, mărfuri și ambalaje).

Clasificarea inventarierii

Clasificarea inventarierii poate fi abordată prin prisma mai multor criterii:

după gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale și extrapatrimoniale inventarierea:

– Inventarierea completă (generală sau integrală) cuprinde toate elementele patrimoniale și, obligatoriu, trebuie să se realizeze atât la începutul activității entității, cât și în momentul întocmirii bilanțului.

– Inventarierea parțială presupune inventarierea numai a unei părți a mijloacelor economice ale unei entități (mijloace fixe, obiecte de inventar, mijloace bănești).

b) după perioadele la care se efectuează:

Inventarierile inițiale se efectuează la începutul activității, cele ocazionale pe parcursul desfășurării activității, atunci când intervin anumite modificări în conținutul și structura mijloacele economice gestionate, iar cele periodice, la anumite intervale de timp.

c) după apartenența bunurilor, creanțelor, datoriilor și disponibilităților:

– Inventarierea elementelor patrimoniale, adică a celor care sunt înregistrate în conturile de bilanț;

– Inventarierea elementelor extrapatrimoniale, adică a celor care figurează în patrimoniul altor întreprinderi sau se află temporar în folosința altor întreprinderi în momentul inventarierii și sunt înregistrate în conturi în afara bilanțului.

d) după reglementarea legală:

– Inventariere obligatorie, prevăzută de Legea contabilității în următoarele situații:

Inventarierea la începutul activității;

Inventarierea făcută cel puțin o dată pe an (de obicei la închiderea exercițiului financiar);

Inventarierea cu ocazia fuzionării sau divizării;

Inventarierea la încetarea activității;

Inventarierea făcută cu ocazia modificării prețurilor;

Inventarierea la cererea organelor de control;

Inventarierea bunurilor atunci când există suspiciuni privind plusuri sau minusuri în gestiune;

Inventarierea în urma calamităților naturale și a altor cauze de forță majoră.

– Inventariere facultativă – dispusă de conducerea entității atunci când este necesară, de exemplu, la schimbarea gestionarului.

e) după modalitatea de efectuare a inventarierii există:

– Inventarierea totală care se întinde asupra tuturor sortimentelor ce formează un element patrimonial (sortimente de materiale, sortimente de produse) sau asupra tuturor sortimentelor dintr-o gestiune indiferent de natura lor (mijloace fixe, obiecte de inventar, materiale);

– Inventariere prin sondaj care cuprinde numai sortimente sau numai unele din bunurile aflate în patrimoniul unității

f) în funcție de condițiile în care se desfășoară:

– Inventariere ordinară care are de regulă un caracter normat, planificat

– Inventariere extraordinară care este impusă de anumite situații de excepție: în cazul predării-primirii gestiunii, în urma calamităților și când există indicii de plusuri sau minusuri în gestiune.

g) după scopul urmărit:

– Inventarierea pentru controlul gestionarilor;

– Inventarierea în vederea schimbării prețurilor ;

– Inventarierea statistică

h) după rolul pe care îl are inventarierea în activitatea economică:

– Inventarierea ca operațiune premergătoare închiderii bilanțului anual al unității gestionare, al cărui rol constă în verificarea concordanței dintre realitate și datele din contabilitate;

– Inventarierea de control al gestiunii, folosită ca mijloc de lucru de către organele de control financiar intern;

– Inventarierea de predare-primire a gestiunii, ce reprezintă o operațiune oligatorie în cazul înlocuirii unui gestionar într-o gestiune existentă.

1.4. Norme juridice de reglementare a organizării inventarierii

Legea contabilității nr. 82/1991 –republicată, (art.1 și art.7) prevede:

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 4160/31.12.2015 modifică și completează Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.

CAPITOLUL II.

GESTIONAREA PATRIMONIULUI ȘI INVENTARIEREA – CONDIȚIE PRELIMINARĂ DE ÎNCHEIERE A BILANȚULUI CONTABIL ȘI A SITUAȚIILOR FINANCIARE

2.1. Momente în care se efectuează inventarierea

Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute trebuie realizată, obligatoriu, la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar -în general la sfârșitul anului, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în următoarele situații:

a) la cererea organelor de control;

b) dacă se presupune că există lipsuri sau plusuri în gestiune și este necesară inventarierea;

c) predarea și primirea unei gestiuni;

d) calamități naturale sau alte cazuri de forță majoră;

f) în alte cazuri prevazute de lege.

2.2. Etapele inventarierii

Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării patrimoniului.

Administratorul numește prin decizie scrisă comisiile de inventariere, din care trebuie să facă parte cel puțin două persoane cu pregătire corespunzatoare.

Obligatoriu, decizia de inventariere trebuie să cuprindă atât componența comisiei, responsabilul, modul de efectuare a inventarierii, gestiunile care se vor inventaria, precum și data de începere și terminare a inventarierii.

Gestionarul magaziei supuse inventarierii și contabilul care ține evidența gestiunii respective nu au voie să facă parte din comisia de inventariere, dar gestionarul are obligația să asiste la desfășurarea inventarierii.

Etapele inventarierii patrimoniului:

Pregătirea inventarierii;

Inventarierea propriu-zisă;

Evaluarea și stabilirea rezultatelor inventarierii;

Înregistrarea în contabilitate a rezultatelor definitive ale inventarierii.

2.2.1. Pregătirea inventarierii

Etapă premergătoare inventarierii propriu-zise, pregătirea inventarierii presupune o serie de măsuri organizatorice si lucrări contabile.

Prin dispoziția scrisă a conducătorului unității se constituie Comisia de inventariere.

Măsuri organizatorice:

sigilarea căilor de acces în magaziile inventariate;

completarea de către gestionar a unei declarații scrise (Declarația de inventar);

identificarea și sigilarea spațiilor în care sunt depozitate bunurile care se inventariază;

gruparea pe sortimente a bunurilor care urmează a fi inventariate, a bunurilor degradate, a bunurilor primite în custodie, spre reparare sau păstrare;

verificarea aparatelor de măsură și control;

verificarea numerarului din casierie și stabilirea valorii încasărilor din ziua începerii inventarului;

de fiecare dată când se întrerup operațiunile de inventariere și se părăsește gestiunea, în prezența gestionarului, are loc sigilarea spațiilor de depozitare.

Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în cadrul gestiunii inventariate în locuri special amenajate, încuiate și sigilate. Președintele comisiei de inventariere răspunde de operațiunea de sigilare.

Lucrările pregătitoare ale inventarierii de natură contabilă:

înregistrarea tuturor operațiunilor în contabilitatea sintetică și analitică și în evidența operativă condusă în cadrul gestiunilor ;

la ultima operațiune, Fișele de magazie, se vor bara și semna, menționând data inventarierii bunurilor;

vizarea tuturor documentele care privesc intrările sau ieșirile de bunuri, existente în gestiune, dar neînregistrate și înregistrarea lor în Fișele de magazie și apoi predarea lor la contabilitate;

se verifică exactitatea înregistrărilor prin confruntarea informațiilor din contabilitate cu cele din evidența operativă.

Inventarierea propriu-zisă

Inventarierea propriu-zisă constă în constatarea, descrierea și evaluarea elementelor patrimoniale și se face la locurile de depozitare a bunurilor respective, costatările fiind înregistrate în Listele de inventariere.

Stabilirea stocurilor faptice se face prin cântărire, numărare, măsurare sau alte calcule tehnice. Bunurile aflate în ambalaje originale se verifică prin sondaj, stivele formate din saci, lăzi, cutii, containere etc. se desfac si se verifică separat.

Elementele patrimoniale de activ și de pasiv, disponibilitățile bănești din conturile de

la bănci, creanțele și obligațiile unității în raport cu terții, a caror existență nu poate fi costatată prin inventarieri fizice se verifică pe baza datelor din contabilitate.

In vederea calculării plusurilor și minusurilor de inventar, elementele patrimoniale se evaluează la valoarea de intrare în patrimoniu, care este valoarea contabilă.

Pentru asigurarea unei imagini fidele, evaluarea elementelor patrimoniale se face astfel:

Imobilizările necorporale se inventariază prin confirmarea de către entitățile deținătoare a existenței și apartenenței acestora. Brevetele, licențele, mărcile de fabrică se inventariază pe baza titlurilor de proprietate sau a altor documente juridice de atestare a unor drepturi legale.

Terenurile se inventariază pe baza documentelor care atestă dreptul de proprietate al acestora și a altor documente potrivit legii.

Inventariera clădirilor se realizează prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate și a dosarului tehnic al acestora.

Bunurile din domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, date în administrare, concesionate sau închiriate instituțiilor publice, societăților sau companiilor naționale și regiilor autonome potrivit legii se inventariază și se înscriu în liste de inventariere distincte în cadrul acestor unități.

Inventariarea bunurilor aflate asupra angajaților la data inventarierii presupune înregistrarea bunurilor în liste de inventariere distincte, cu specificarea persoanelor în posesia cărora se află. Bunurile respective vor fi centralizate și apoi comparate atât cu datele din evidența tehnico-operativă, cât și cu informațiile din evidența contabilă.

Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz. Bunurile aflate în ambalajele originale intacte se desfac prin sondaj, acest lucru urmând a fi menționat și în listele de inventariere respective.

In ceea ce privește inventarierea produselor în curs de execuție și a semifabricatelor din producție proprie este important ca, înainte să înceapă inventarierea să fie predate la magazie produsele finite, semifabricatele, rebuturile, deșeurile și să se întocmească documente de constatare în acest sens

Pentru produsele în curs de execuție inventarierea se va face atât pentru produsele care nu au trecut prin toate fazele de prelucrare, cât și pentru produsele care sunt terminate, dar nu au fost recepționate sau nu au fost completate cu toate accesoriile necesare.

Inventarierea producției neterminate presupune în principal următoarele:

colectarea din secții sau ateliere a tuturor produselor, deșeurilor, întocmindu-se documente de constatare;

predarea la magazie a tuturor pieselor, ansamblurilor și agregatelor, a căror prelucrare a fost terminată, întocmirea documentelor corespunzătoare;

înregistrarea documentelor de constatare și prezentarea la control a semifabricatelor a

căror utilizare este îndoielnică;

Materiile prime, materialele, piesele de schimb, semifabricatele care se găsesc în secțiile de producție, dar nu au fost supuse prelucrării, nu se consideră produse în curs de execuție si se vor inventaria separat, înregistrându-se în conturile din care provin, diminuând cheltuielile, urmând ca la finalizarea procesului de inventariere să fie evidențiate în conturile inițiale de cheltuieli.

Creanțele și obligațiile față de terți se inventariază pe baza ”Extrasului de cont” care confirmă soldurile debitoare/ creditoare ale conturilor de creanțe și datorii.

Disponibilitățile bănești, în lei sau devize, aflate în conturi la bănci sau la unitățile Trezoreriei Statului se inventariază prin confruntarea soldurilor conturilor din contabilitatea firmei cu soldurile din extrasele de cont din 31 decembrie sau ultima zi bancară.

Disponibilitățile în lei și în valută din casieria entității se inventariază în ultima zi lucrătoare a exercițului financiar, după înregistrarea tuturor operațiilor de încasări și plăți privind exercițiul respectiv.

Inventarierea titlurilor pe termen scurt și lung se efectueată pe baza documentelor care atestă deținerea acestora.

Înscrierea în listele de inventariere a tichetelor de călătorie, a tichetelor de masă sau a tichetelor cadou etc se va face la valoarea lor nominală.

Evaluarea și stabilirea rezultatelor inventarierii

Evaluarea și stabilirea rezultatelor inventarierii se face conform “Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii” publicate în Monitorul Oficial nr.704 / 20.10.2009.

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în Listele de inventariere cu cele din evidența tehnico-operativă (Fișele de magazie) și din contabilitate.

Evaluarea, cu ocazia inventarierii, a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se face potrivit prevederilor reglementărilor contabile aplicabile și a normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, cu respectarea principiului permanenței metodelor, potrivit căruia modelele și regulile de evaluare trebuie menținute, asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.

Pentru stabilirea valorii de inventar a bunurilor se aplică principiul prudenței, care presupune faptul că se vor avea în vedere toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.

Dacă valoarea de inventar > decât valoarea contabilă, în Listele de inventariere se vor înscrie valorile din contabilitate.

Dacă valoarea de inventar a bunurilor < decât valorile din contabilitate, în Listele de inventariere se va înregistra valoarea de inventar.

Dacă, cu ocazia inventarierii, s-au constatat deprecieri la elementele de natura activelor, comisia de inventariere va face propuneri de ajustari pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, sau de înregistrare a unor amortizari suplimentare, dacă este cazul, precizând și cauzele care le-au determinat. Pentru plusurile, lipsurile și deprecierile constatate comisia de inventariere va solicita explicații scrise de la gestionari și va propune imputarea, dacă este cazul și va urmări decontarea creanțelor.

Plusurile bunurilor constatate cu ocazia inventarierii se evaluează după cum urmează:

a) imobilizările necorporale, corporale și activele curente – la valoarea de piață la data cînd plusurile au fost constatate;

mijloacele bănești și documentele bănești – la valoarea nominală.

Lipsurile și pierderile din deteriorarea bunurilor se evaluează:

a) imobilizările corporale – la valoarea de piață, în momentul constatării;

b) stocurile – la valoarea de intrare.

Dacă se constată existența unor lipsuri în gestiune, care sunt lipsuri imputabile, administratorii entității vor trebui să impute persoanelor vinovate bunurile lipsă la valoarea lor de înlocuire. Valoarea de înlocuire se determină plecând costul de achizitie al unui bun care are caracteristicile și gradul de uzură asemenătoare bunului constatat lipsă în gestiune la data constatării pagubei. In costul de achiziție al bunului, pe lângă prețul de cumpărare practicat pe piață în acel momnet se vor adăuga eventuale taxe nerecuperabile, inclusiv TVA, că este cazul, cheltuielile de transport, montaj etc necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv. Bunurile constatate lipsă, care urmează să fie imputate, dar care nu se regăsesc pe piață, valoarea de imputare se va stabili de către o comisie formată din specialiști în domeniul respectiv.

Pentru stabilirea valorii debitului, dacă produsele se pot confunda între ele datorită aspectului exterior sau diferențele constatate, în plus sau minus, se referă la aceeași gestiune, comisia de inventariere poate propune compensarea lipsurilor cu eventualele plusuri constatate.

Dacă, însă, se constată că lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorată vinovăției persoanelor care răspund de gestionarea respectivelor bunuri, nu se va admite compensarea.

Anual administratorul entității va aproba Listele cu sorturile de produse care pot fi compensate datorită posibilității de confuzie.

Rezultatele inventarierii urmează a fi înregistrate, de către comisia de inventariere, în Procesul verbal de inventariere.

2.2.4. Înregistrarea în contabilitate a rezultatelor definitive ale operațiunii de inventariere

Rezultatele inventarierii necesită a fi înregistrate în evidența tehnico-operativă în termen de maximum 7 zile lucrătoare din momentul în care administratorul firmei a aprobat Procesul verbal de inventariere. Rezultatele inventarierii se vor înregistra, obligatoriu, în contabilitate.

Bunurile care au fost constatate lipsă la inventariere vor fi evaluate și se vor înregistra în contabilitate la valoarea contabilă, iar minusurile imputabile se vor recupera, la valoarea de înlocuire, de la persoanele care se fac vinovate.

Bunurile care au fost constatate ca plus de inventar vor fi evaluate și se vor înregistra în contabilitate la costul de achiziție, conform cu reglementările contabile.

Pagubele identificate cu ocazia inventarierii și care sunt imputate persoanelor vinovate se vor înregistra în contabilitate în conturi analitice distincte și pe fiecare debitor, urmărindu-se recuperarea lor, conform legii.

Dacă cu ocazia inventarierii numerarului din casieriile instituțiilor publice se constată un plus de casă, acesta se va vărsa la bugetul din care este finanțată instituția publică.

Atât Listele de inventariere, cât și o copie după Procesul verbal de inventariere, vor fi trimise compartimentului financiar-contabil, iar rezultatele inventarierii vor fi înregistrate în evidența operativă (Fișe de magazine, Raport de gestiune, Fișele de mijloace fixe, Registrul numerelor de inventar, Registru de casă, Fișa obiectelor de inventar, etc) și în evidența contabilă (Fișa de cont), în termen de maxim 5 zile de la data finalizării operațiunilor de inventariere.

Lipsurile se scad din evidența operativă (în Fișele de magazie, coloana de intrări, cu roșu) și din evidența contabilă (în Fișele de cont, coloana debit, în roșu), iar plusurile se contabilizează ca intrări în patrimoniul unității, în același mod, dar în negru.

Situațiile financiare se vor întocmi pe baza Registrului inventar și a balanței de verificare, ale căror posturi trebuie să corespundă cu datele din contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale stabilită prin inventariere.

Documente primare și contabile folosite pentru înregistrarea rezultatelor operațiunii de inventariere

Cu ocazia inventarierii se întocmesc următoarele documente:

Decizia de numire a comisiei de inventariere

Declarația gestionarului/ Declarația de inventar

Lista de inventariere

Proces verbal de inventariere

Registrul inventar

Extrasul de cont

Decizia de imputare și Angajamentul de plată

CAPITOLUL III.

STABILIREA ȘI CONTABILIZAREA DIFERENȚELOR CONSTATATE CU OCAZIA INVENTARIERII

Rezultatele inventarierii – plusuri de inventar, minusuri de inventar, precum și modul de compensare a lipsurilor cu plusurile constatate se înregistrează în evidența contabilă astfel:

Inregistrarea în contabilitate a plusurilor de inventar

Plusurile constatate la inventar se înregistrează prin debitarea conturilor de activ corespunzătoare:

1. Plusul de imobilizari corporale si necorporale constatat se înregistrează ca o intrare de imobilizări și ca o creștere a capitalurilor proprii

20** = 4754

21** = 4754

Înregistrarea se face la valoarea de inventar.

In exercițiile financiare următoare inventarierii, amortizarea lunară a mijloacelor fixe constatate ca plusuri de inventar se înregistrează astfel:

6811 = 281

Concomitent, valoarea amortizării se transferă la venituri:

4754 = 7584

2. Plusurile de materii prime se înregistrează ca o intrare in conturile de stoc și ca o reducere a cheltuielilor:

301 = 601

3. Plusurile de materiale consumabile se înregistrează:

302 = 602

4. Plusurile constatate la obiectele de inventar se înregistrează:

303 = 603

5. Plusurile de produse finite se înregistrează:

345 = 711

6. Plusurile de mărfuri la o unitate care ține evidența mărfurilor la cost de achiziție:

371 = 607

7. Plusurile de mărfuri la o unitate cu amănuntul

371 = %

607

378

4428

8. Înregistrarea plusurilor la ambalajele achiziționate

381 = 608

9. Plusuri de numerar în casierie

– La unitățile cu capital privat:

5311 = 7588

– La unitățile cu capital de stat:

5311 = 4481

3.2. Inregistrarea în contabilitate a minusurilor de inventar

Minusurile constatate la inventariere se înregistrează ca o ieșire din patrimoniu a elementelor de activ, prin creditarea conturilor corespunzătoare, astfel:

1. Minusurile imobilizărilor necorporale și corporale integral amortizate:

280 = 20**

281 = 21**

2. Minusurile imobilizărilor necorporale și corporale parțial amortizate:

% = 20** % = 21**

280 281

6583 6583

3. Minusuri de materii prime:

601 = 301

4. Minusuri de materiale consumabile:

602 = 302

5. Minusuri de obiecte de inventar:

603 = 303

6. Minusuri de produse finite și semifabricate:

711 = %

345

341

7. Minusuri de mărfuri la o unitate care ține evidența mărfurilor la cost de achiziție:

607 = 371

8. Înregistrarea Taxei pe valoarea adăugată pentru lipsurile din gestiune, neimputabile

635 = 4427

9. Lipsurile peste normele stabilite si pierderile cauzate de proasta gestiune pot fi imputate celor vinovați la valoarea de înlocuire.

Valoarea de înlocuire este formată din costul de achiziție (prețul de cumpărare pe piață al bunului respectiv) + taxele nerecuperabile, inclusiv TVA + cheltuieli de transport și alte cheltuieli necesare pentru punerea în stare de utilitate a bunului respectiv. Dacă bunurile respective nu pot fi cumpărate de pe piață, ele se impută la valoarea stabilită de o comisie de specialiști

Inregistrarea în contabilitate a valorii bunurilor imputate gestionarului:

  4282 = %

7588

4427

Inregistrarea în contabilitate a valorii bunurilor imputate terților:

461 = %

7588

4427

Concomitent se descarcă și gestiunea cu elementele patrimoniale de natura stocurilor.

3.3 Compensarea lipsurilor cu plusurile constatate cu ocazia inventarierii

1. În situația în care cantitățile articolelor supuse compensării la care s-au constatat plusuri depășesc lipsurile (valoarea cantităților constatate plus intrate în compensare > valoarea lipsurilor)

301 = 601

2. În situația în care cantitățile articolelor supuse compensării la care s-au constatat plusuri sunt mai mici decât lipsurile (valoarea cantităților în plus intrate în compensare < valoarea lipsurilor)

– Înregistrarea diferenței valorice ca lipsă în gestiune

711 = 345

-Concomitent se înregistrează imputarea diferenței valorice negative persoanei vinovate

4282 = %

7588

4427

– Înregistrarea plusurilor neintrate în compensare

345 = 711

3. În situațiile în care cantitățile supuse compensării la care s-au constatat lipsuri depășesc plusurile cantitative (valoarea cantităților constatate plus intrate în compensare > valoarea cantităților lipsă intrate în compensare)

– Se înregistrează scăderea din evidență a lipsurilor cantitative necompensate

601 = 301

– Înregistrarea plusului valoric rezultat din compensare

301 = 601

4. În situația în care cantitățile sorturilor supuse compensării la care s-au constatat lipsuri depășesc plusurile cantitative ( valoarea cantităților constatate plus intrate în compensare < valoarea cantităților constatate minus intrate în compensare)

– Se înregistrează scăderea din evidență a lipsurilor cantitative necompensate

601 = 301

– Se înregistrează imputarea sumei persoanelor vinovate

4282 = %

7588

4427

– Înregistrarea plusului de materiale consumabile neintrate în compensare

302 = 602

3.4. Compensarea lipsurilor cu plusurile constatate la inventariere și aplicarea perisabilităților

Înregistrarea diferenței valorice în minus rezultate în urma compensării și după acordarea perisabilităților: scăderea din gestiune și imputarea

607 = 371

4282 = %

7588 4427

CAPITOLUL IV.

STUDIU DE CAZ PRIVIND INVENTARIEREA PATRIMONIULUI

LA S.C. CASTEX TEXTILES SRL ARAD

4.1. Prezentarea S.C. CASTEX TEXTILES SRL ARAD

S.C. CASTEX TEXTILES SRL este o societate comercială cu sediul in Arad, strada Poetului nr.1. Numărul de înregistrare la Registrul Comerțului este J02/380/2007, iar Codul unic de înregistrare 18370077; este plătitoare de TVA începând cu data de 01.03.2007.

S.C. CASTEX TEXTILES SRL este persoanã juridică română, având statutul de „Societate cu răspundere limitată”

Durata de funcționare a societății S.C. CASTEX TEXTILES SRL. este nelimitată, începând de la data înmatriculării la Oficiul Registrului Comerțului.

Scopul societății este organizarea unor activități comerciale de cea mai bună calitate, la nivelul pretențiilor pieței interne și externe, astfel încât prin aceasta să se realizeze beneficiile legale, supuse regimului de impozitare în vigoare

Obiectul de activitate al societății este:

– Fabricarea cimentului, varului și fabricarea elementelor din ipsos pentru construcții;

– Lucrări de vopsitorie, zugrăveli și montări de geamuri;

Capitalul social subscris în valoare de 2.000 lei, capital social format din aport în numerar depus în contul R048BTRL00201202652248XX deschis la Banca Transilvania Arad.

Capitalul social este împărțit în părți sociale, care sunt în număr de 200, o parte socială având valoarea nominală de 10 lei. Aceste părți sociale aparțin celor 2 asociați:

1. Popescu Dan, cetățean român, născut la data de 16.01.1950, în municipiul Arad, domiciliat în Arad, strada Pădurii, nr. 101, cu 110 de părți sociale.

2. Marcu Ana, cetățean român, născută la data de 11.10.1960, în municipiul Arad, domiciliată în Arad, strada Inului, nr. 1, cu 90 de părți sociale.

Cei doi asociați își împart beneficiile societății, dar își asumă și riscurile și consecințele pierderilor, până la limita valorii părților sociale pe care le dețin.

Administrarea societății se face de către Popescu Dan care va reprezenta firma în relațiile cu autoritățile și cu terții.

Angajarea personalului societății se face în baza organigramei aprobate de Adunarea Generală a Asociaților, prin încheierea de contracte individuale de muncă.

Drepturile și obligațiile personalului sunt stabilite prin Regulamentul de ordine interioară, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Societatea întocmeste anual bilanțul și contul de profit și pierderi și ține evidența activității economico – financiare în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Profitul societatii se stabileste prin bilantul aprobat de Adunarea Generală a Asociaților. Din profitul anual se va constitui fondul de rezervă legală. Dividendele, stabilite proporțional cu aportul asociaților, se vor plăti acestora după aprobarea de către Adunarea Generală a Asociaților.

Transformarea societății comerciale în altă formă de societate sau fuziunea cu altă societate

se va realiza doar pe baza hotărârii Adunării Generale a Asociaților, cu respectarea reglementărilor

legale în vigoare.

In situația imposibilității realizării obiectului de activitate, Adunarea Generală a Asociaților va putea lua hotărârea dizolvării S.C. Castex Textiles SRL.

Adunarea Generală a Asociaților aprobă intrarea firmei în insolvență.

Adunarea Generală a Asociaților aprobă Bilanțul de lichidare și propunerile de distribuire

ale mijloacelor rezultate prin lichidare

S.C. Castex Textiles SRL. utilizează metoda inventarului permanent, inventarierea făcându-se la sfârșitul fiecărui an.

4.2 Inventarierea patrimoniului la S.C. CASTEX TEXTILES S.R.L.

1. Administratorul societății numește, prin decizie scrisă, Comisia de inventariere.

2. Comisia de inventariere pregătește inventarierea prin luarea documentelor necesare,

deplasarea la locul inventarierii si solicitarea declarației scrise de la gestionarul Florea Dorel

3. Bunurile menționate în Factura nr. 10178 / 28.12.2015 emisă de S.C. METALO S.R.L. reprezintă achiziționare de materii prime care au fost recepționate cu Nota de recepție și constatare de diferențe nr. 198 / 28.12.2015, dar care nu au fost înregistrate de gestionar în evidența operativă și nici nu au fost predate la contabilitate.

Comisia vizează cele două documente („Factura fiscală” și „Nota de recepție și constatare de diferențe”) și, după înregistrarea lor în evidența gestiunii, le transmit la contabilitate pentru înregistrare. Se completează Fișele de magazie și apoi se barează și se semnează la ultima operațiune Fișele de magazie.

4. Datorită faptului că inventarierea s-a desfășurat pe parcursul a patru zile, la părăsirea gestiunii s-a întocmit câte un Proces verbal de sigilare, iar în ziua următoare, la reluarea lucrărilor de inventariere s-a întocmit Procesul verbal de desigilare. În cursul celei de a doua zi operațiunile de inventariere au fost întrerupte și s-a întocmit un Proces verbal de resigilare, urmat la reluarea lucrărilor de Procesul verbal de desigilare.

5. Se efectuează inventarierea generală a patrimoniului la gestiunea mijloace fixe, materii prime și materiale consumabile, produse finite.

La închiderea operațiunilor de inventariere, după întocmirea listelor de inventariere, soldurile scriptice au fost confirmate de către compartimentul de contabilitate, Anexele 1-3.

Regularizarea diferențelor constatate la inventarierea mijloacelor fixe:

Se constată lipsa la inventariere a unui „Polizor tip Bosh” din vina gestionarului. Valoarea rămasă neamortizată a mijlocului fix și valoarea T.V.A. –ului aferent de 24 % se impută gestionarului în trei rate, prima rată prin achitare la casierie, iar restul prin reținere pe statul de salarii. Mijlocul fix este amortizat în proporție de 80 %, având o valoare de intrare de 2.800,00 lei.

Gestionarul semnează un angajament de plată în patru rate, plătind la casierie prima rată:

Regularizarea diferențelor constatate la inventarierea stocurilor:

a) În urma propunerii comisiei de inventariere de compensare a plusurilor cu minusurile de inventar la sortimente care pot fi confundate, se calculează diferențele și se fac înregistrările în contabilitate.

Articolul „Piulițe”:

Piulita tip A – preț unitar 2,00 lei / buc.

stoc faptic 100 buc. x 2,00 lei / buc. = 200,00 lei

stoc scriptic 120 buc. x 2,00 lei / buc. = 240,00 lei

Minus de inventar 20 buc. x 2,00 lei/buc. = 40,00 lei

Piulita tip B – preț unitar 2,50 lei / buc.

stoc faptic 20 buc. x 2,50 lei / buc. = 50,00 lei

stoc scriptic 0 buc. x 2,50 lei / buc. = 0 lei

Plus de inventar 20 buc. x 2,50 lei / buc. = 50,00 lei

Plusul valoric este mai mare decât minusul valoric și, deoarece cele doua sortimente pot fi confundate, se acceptă compensarea.

Diferența: 50,00 lei – 40,00 lei = 10,00 lei se înregistrează astfel:

Sau:

dar această înregistrare nu este recomandată deoarece denaturează rulajul contului 601 „Cheltuieli privind materiile prime”.

Articolul „Eter de celuloză”:

Eter de celuloză tip E1 – preț unitar 20,00 lei / kg

stoc faptic 100 kg x 20,00 lei / kg = 2.000,00 lei

stoc scriptic 110 kg x 20,00 lei / kg = 2.200,00 lei

Minus de inventar 10 kg x 20,00 lei / kg = 200,00 lei

Eter de celuloză tip E2 – preț unitar 19,00 lei / kg

stoc faptic 110 kg x 19,00 lei / kg = 2.090,00 lei

stoc scriptic 100 kg x 19,00 lei / kg = 1.900,00 lei

Plus de inventar 10 kg x 19,00 lei / kg = 190,00 lei

Plusul valoric este mai mic decât minusul valoric și, deoarece cele două sortimente pot fi confundate, se acceptă compensarea până la acoperirea minusului cu plusul de gestiune, iar

diferența va fi imputată gestionarului.

Diferența: 200,00 lei – 190,20 lei = 10,00 lei, se înregistrează astfel:

Încasarea în numerar a imputației:

Descărcarea gestiunii cu materiale consumabile constatate lipsă de inventariere:

b) La Articolul “Baterii”, comisia de inventariere propune ca lipsurile constatate să fie considerate pierderi normale ca urmare a spargerii lor în procesul de aprovizionare – depozitare. În acest sens, s-a făcut proba prin prezentarea părților componente și acestea însumează peste 80 % din produs.

Coeficientul de perisabilitate, conform HCM 190 / 1994 și HCM 160 / 1985 este de 0,15 % din cantitatea totală intrată ( 1.800 kg ).

Stabilirea rezultatului inventarierii:

Regularizarea rezultatului inventarierii:

Determinarea prejudiciului firmei:

Prejudiciu = Minus net x Preț de înregistrare

= ( Minus de inventar – Perisabilitate acordată) x Preț de înregistrare.

Prejudiciu = ( 30 bucăți – 12 bucăți ) x 0,80 lei / bucată = 14,40 lei

Înregistrările contabile sunt următoarele:

– înregistrarea minusului imputabil

– descărcarea gestiunii de materii prime

– încasarea în natură a creanței

– înregistrarea plusului de inventar la rezistențe reglabile

c) Se constată lipsa obiectelor de inventar după cum urmează:

– Imprimantă Tip Epson 1 buc. x 150,00 lei / buc. = 150,00 lei

– Mașină de scris Olivia 2 buc. x 50,00 lei / buc. = 100,00 lei

TOTAL 250,00 lei

Înregistrările contabile sunt următoarele:

– înregistrarea minusului imputabil:

– descărcarea din gestiune a obiectelor de inventar:

– încasarea sumei datorate prin casierie:

– Plusul constatat cu ocazia inventarierii, în valoare totală de 50,00 lei, reprezentând 2

Mese a 25 lei / buc. se înregistrează astfel:

d) La produse finite s-au înregistrat plusuri ca urmare a neînregistrării la timp astfel:

Produsul “Adeziv gresie-faianță-T” 10 kg x 11,00 lei (cost efectiv).

Regularizarea se face astfel:

Din neglijența gestionarului, în urma inventarierii, se constată lipsa a 10 kg “Adeziv

gresie-faianta-S”: 10 kg x 10,00 lei.

– Minusul reprezintă un prejudiciu pentru societate și se impută persoanei vinovate.

– Încasarea creanței în numerar:

– Descărcarea gestiunii cu produsul finit constatat lipsă la inventar:

6. Comisia de inventariere consemnează rezultatele inventarierii în „Procesul verbal

de inventariere”.

Pentru minusurile cauzate de neglijența în serviciu a gestionarului acesta semnează un

Angajament de plată

Se întocmește Decizia de imputare pentru suma respectivă

9. Regularizarea cheltuielilor și veniturilor

S-au constatat cheltuieli cu întreținerea și reparațiile, efectuate în avans, care nu corespund acestei perioade, în valoare de 200,00 lei. Acestea se regularizează prin înregistrarea:

La nivelul perioadei de referință se determină veniturile din chirii aferente acestei perioade, în sumă de 300,00 lei:

10. Regularizarea contului de T.V.A.

11. Determinarea impozitului pe profit

Total venituri 1.234,40

Total cheltuieli 339,00

Rezultatul exercițiului 895,40

Impozitul pe profit 16 % 143,26

Rezultatul net 752,14

Înregistrările impozitului pe profit:

Închiderea contului de cheltuieli cu impozitul pe profit:

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

          Lucrarea de față face simțită armonia interioară a contabilității, capabilă să trezească conștiința că există teme atrăgătoare pentru realizarea Situațiilor financiare anuale, pentru întelegerea cărora nu este nevoie de un talent special.

Putem spune că nu se poate determina situația financiară și rezultatul unei unități patrimoniale, la un moment dat și pe o anumită perioadă de timp, fără să se efectueze în prealabil inventarierea elementelor patrimoniale, care să exprime o realitate a substanței patrimoniului, respectând astfel principiul imaginii fidele asupra situației reale a firmei.

Cu ocazia inventarierii trebuie să se asigure reflectarea reală atât a cantității faptice a fiecărui element patrimonial, cât și a stării fizice și de utilitate a acestora, în vederea stabilirii gradului de depreciere în raport de care se efectuează evaluarea lor. Evaluarea actuală sau de inventar se face cu respectarea principiului prudenței, în funcție de valoarea de utilitate stabilită, la rândul ei, în funcție de variația prețului pieței și de puterea de cumpărare a banilor.

În majoritatea statelor lumii, în cazul economiilor unde se înregistrează o rată a inflației, la sfârșitul perioadei, prin inventariere se realizează și o actualizare a elementelor patrimoniale la valoarea lor de piață.

Lucrare premergătoare, obligatorie, întocmirii bilanțului contabil anual, inventarierea contribuie la realizarea unei imaginii fidele a patrimoniului unității, contribuie la respectarea disciplinei financiare și furnizează concluzii pentru îmbunătățirea organizării contabilității curente, a evidenței operative a stocurilor, a controlului gestionar.

Concluzii referitoare la inventarierea efectuată la SC Castex Textiles S.R.L

– inventarierea s-a efectuat conform prevederilor legale, prin numirea comisiei de inventariere si stabilirea sarcinilor acesteia, stabilirea duratei de inventariere. Comisia și-a început activitatea prin luarea Declarațiilor de inventariere, trecând apoi la luarea în evidență a tuturor bunurilor inventariate (materiale, materii prime, produselor finite, obiecte de inventar și mijloace fixe).

În aceeași perioadă se evaluează atât datoriile către clienți cât și creanțele societății. De asemenea s-au inventariat atât veniturile cât și cheltuielile stabilindu-se perioada pentru care s-au efectuat, fiind trecute pe veniturile și cheltuielile exercițiului în curs sau în avans în funcție de perioada lor de acțiune.

BIBLIOGRAFIE

1. Nicolăescu, C., Gomoi, B., 2006, Bazele contabilității –descrierea principalelor modele și concepte, Timișoara, Editura Mirton

2. Cuc, L.D., 2007, Contabilitate financiară. Teorie și aplicații practice, Arad, Editura Universității “Aurel Vlaicu”

3. Mateș D., Bunget O.,  et all, 2013 , Bazele conceptuale și aplicative ale contabilității, Cluj Napoca, Editura Casa Cărții de Știință

4. Cameniță, D., Belean, P., Nicolăescu,C., 2003, Bazele contabilității, Arad, Editura Multimedia

5. Nițu, C., Cuc, L., 2008, Contabilitate în conturi consolidate, Arad, Editura Universității „Aurel Vlaicu”

6. Ineovan, F., Dumitrescu, D., 2009, Contabilitate financiară aprofundată, Timișoara, Editura Mirton

7. Pașca, C., 2007, Contabilitate, Sinteze, Repere teoretice, Subiecte explicate și rezolvate, Oradea, Editura Universității

8. Pereș I., 2011, Bazele Contabilității, Editura Mirton, Timișoara

9. Gomoi, B., Tăgăduan, D., 2006, Sinteze, teste și aplicații de gestiune financiară, Arad,

Editura Universității „Aurel Vlaicu”.

10. Nicolăescu, C., Iacob, M. I., 2007, Contabilitate financiară aprofundată, Timișoara, Editura Mirton

11. Nicolăescu, C., Gomoi, B., 2006, Noțiuni fundamentale de contabilitate, Volumul I, Timișoara, Editura Mirton

12. Nicolăescu, C., Gomoi, B., 2009, Noțiuni contabile de bază- teorie și practică, Timișoara, Editura Mirton

13. *** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, Monitorul Oficial al României, partea I, Nr. 704/20.X.2009;

14.*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2634/5.11.2015 privind documentele financiar-contabile;

15.*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1802/29.12.2014 privind Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate

16.*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 4160/31.12.2015 de modificare și completare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014

17. *** 2005, Standardele Internaționale de Contabilitate, București, Editura Economică

18. *** Legea contabilității nr.82/1991, republicată, actualizată în anul 2014

ANEXE

Anexa nr.1

Anexa nr.2

Anexa nr.3