Importanta Consilierii Familiei In Integrarea Copiilor cu Ces

=== 83bb36eec6053ad56b162fe74483bcd5a79bdf78_301871_1 ===

PROIECT DE CERCETARE LA DISCIPLINA

METODOLOGIA CERCETĂRII

ROLUL CONSILIERII PĂRINȚILOR ÎN INTEGRARE COPIILOR CU CES

Cadru didactic:…………

Autor: …………..

Abordarea empirică

Problematica cercetării

Operaționalizarea conceptelor

Sinteză

Coordonatele cercetării

Obiectivele

Ipotezele

Dizainul cercetării

Metodologia cercetării

Rezultatele cercetării și interpretarea lor.

Bibliografie

Webografie

Anexe

ARGUMENTAREA

Constituind mediul social de imediată apropiere al copilului familia își exercită influența educativă atât prin structura și nivelul de trai material și cultural,cât și stilul de viață ce o caracterizează.Specific pentru familia contemporană este caracterul ei divers în condițiile transformărilor profunde ale vieții sociale moderne.

Datorită integrării femeii în viața socială,alături de bărbat,prezența ei în familie,contactul educativ cu copilul a devenit mai puțin continuu .

Întrucât întotdeauna am fost interesată de acest subiect am considerat oportun să pornesc acest proiect de la premisa că în toate societățile au existat și vor exista legături între membrii familiei, și în mod deosebit între mamă și copii indiferent daca acesta este bolnav sau sănătos.

Relația între membrii unei familii, acolo unde există copii cu CES presupune un mecanism deosebit, filtrat social, având la bază statuarea comunicării în care se realizează un model de conduită.

Pornind de la necesitatea construirii unei paradigme, proiectul își propune să evidențieze principalele principii epistemologice implicate care stau la baza construirii unei familii în vederea integrării copiilor cu CES.

Alegerea acestei teme a avut un scop bine determinat deoarece, prin intermediul acesteia, studiind și literatura de specialitate, am dorit să scot în evidență rolul important pe care îl joacă familia atât pe plan individual cât și pe plan social în integrarea copiilor cu CES.

Modul de preluare al datelor, atât în partea teoretică cât și în partea practică, este concis iar constatările au prezentat contribuția personală, în vederea precizării unor noțiuni care stau la baza familiei.

Concluziile oferă o analiză pertinentă asupra subiectului ales, iar bibliografia este selectivă și de actualitate, dând acestei lucrări posibilități de a fi prezentat publicului interesat de acest subiect.

I.FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

Funcțiile educative ale familiei sunt numeroase și se modifică odată cu creșterea copilului.În perioadele copilăriei timpurii și ale adolescenței,funcția educativă a mamei este mai complexă.Familia asigură continuitatea morală și culturală a societății;ea acordă copilului identitatea civică și contribuie la formarea bazelor personalității sale.

Fiind un colectiv cu funcții de protecție și tutelare,familia răspunde de educația copilului fiind și larg sprijinită în această funcție prin sistemul de legislație care acordă sprijin materaial și moral familiilor cu mai mulți copii , sau familiilor unde există copii cu deficiențe majore sau minore.

Dată fiind importanța foarte mare a mediului familial ca mediu în care copilul ,indiferent de condiția lui ,trăiește zi de zi,relațiile dintre membrii familiei,afecțiunea dintre părinți,conduita ce-i caracterizează,constituie modele prime și fundamentale de conduită ce acționează formativ cu forța pe care o are ca model ce se află permanent sub observația copilului .

Familiile dezorganizate sau familiile incomplete constituie condiții de dezvoltare și educație dezorganizate și incomplete.Divorțurile,despărțirile prea îndelungate dintre soți, creează condiții de dezorganizare a familiei,condiții care sunt suportate în primul rând de copii .

Decesul unuia sau altuia dintre părinți,recăsătoriile,apariția unui nou copil în familie , etc , constituie pentru copil tot atâtea modificări profunde ale mediului familial și ale sistemului de relații afectiv-formative în care el trebuie să se integreze.

Efectul acestor schimbări este relativ diferit la diferite vârste.Prezintă importanță vârsta părinților, temperamentul , profesiunea lor și fără îndoială timpul disponibil pe care-l petrec părinții cu copii .

Există în zilele noastre o bogată literatură de specialitate ce atrage atenția asupra aspectelor și consecințelor negative ale ,,avitaminozei,, dragostei sau ale afecțiunii exagerate față de copii,precum și ale greșelilor de educație în primii 7 ani de viață.[Al Roșca,El Popescu Neveanu,Psihologia și viața ,pg.67,2000]

Trăim într-o societate în care mediul conversațional este tot mai sărac ,cu toate că des auzim des cuvintele ,, comunicare ,, și ,, integrare socială,, la colț de stradă,la birou,în autobuz ,etc.Le auzim în familie în replici de genul,,se întâmplă….dacă nu există comunicare …..normal nu se poate integra ,,.

Dacă mama și tata stau în fața calculatorului sau a televizorului ,în medie ,cam șapte ore pe zi,la care se adaugă timpul în care luăm masa ,drumul la /de la serviciu ,orele de somn, aproape că nu mai rămâne timp pentru vorbit cu propiul copil.

Atunci ia naștere întrebarea: au nevoie sau nu părinții care au în familie copii cu CES de ajutorul consilierului?Ar trebui sau nu părinții să meargă la consilier pentru a fi conviși că așa copii lor se pot integra mai ușor în procesul de învățământ?Părerea specialiștilor este unanimă:,,Da,,

Când și cum să facem,să ajungem să înțelegem cât de importante sunt într-o familie aceste disuții ,aceste schimburi de idei ? Există multe ocazii când ambii parteneri își petrec timpul împreună (dimineața la cafea …..,sau înainte de culcare ) excluzând din atenție nevoile propiilor lor copii ;de multe ori aceste sarcini fiind lăsate în grija bunicilor.

O discuție cât de mică este extrem de importantă pentru sănătatea relației lor și pentru dezvoltarea echilibrată a copilului ,mai ales dacă acesta este un copil cu nevoi speciale.

Într-o familie unde există copii cu CES majoritatea părinților simt nevoia de a-și îmbunătăți capacitatea de a comunica,pentru a-i integra în școală ,dar nu știu de unde să înceapă.

Marion Balla îi ruga pe părinții care aveau în familie copii cu CES,să se gândească la o perioadă pozitivă în sânul familiilor lor.Aceștia descriau experiența când aveau timp să își asculte copii,schimbând gânduri și sentimente;ei se simțeau permanent în ,,contact,, cu priopii lor copii.

Mulți părinți spun că s-au simțit a fi în legătură cu un copil lor ,numai când era mic ,dar acest efect a dispărut odată cu intrarea copilului în procesul de învățământ,pentru că de multe ori li se spunea că, copilul lor era copil cu CES,dar nu au avut timp să ia atitudine, refuzând consilierea atât a lor cât și a copilului.[Constantin Păunescu ,Deficiența mintală și procesul consilierii,pg.193,1999]

În multe familii ,copii cu CES au relații mai dificile cu părinții lor și conversațiile devin mai complexe.În acest proces,răbdarea și înțelegerea necesară pentru o comunicare eficientă se interpun cu frustrări și reacții impulsive.Așteptările părinților de la copil cresc și mesajele trec de la toleranță și compasiune ,la critică și îngrijorare .De aceea pentru integrarea în procesul de învățământ,în multe cazuri se impune consultarea unui consilier școlar pentru părinți și copii.

Consilierii care au în supraveghere copii cu CES interpretează ,având în vedere experiența profesională,relațiile lor cu familiile și mesajele care ajung la ei,ei își construiesc propria lor,,voce,,-care este suma gesturilor, tonului și manierelor lor.

Prin interacțiunea consilierilor cu părinții care au în familie copii cu CES,se va încerca crearea unui sistem propriu de valori,beneficice pentru integrarea acestora în procesul de învățământ.

Pentru familiile de azi-prea ocupate-poate fi o altă sursă de obstrucție.Confruntate cu activitatea neântreruptă legată de muncă ,mese ,responsabilitățile parenerale și rutinele de seară,familiile sunt adesea prea preocupate cu sarcini și nu au timp pentru a comunica în mod semnificativ cu copii lor sau refuză ajutorul unui consilier.

În familiie unde sunt copii cu CES,întâlnirile dintre aceștia și consilier sunt prilejuri pentru schimburi de informații, pentru luarea deciziilor și pentru menținerea sau creșterea motivației în încercarea integrării copilului în colectivul clasei.

Aceste întâlniri pot fi într-un sistem regulat, sau sporadice, pot fi în regim intensiv sau ocazional iar pentru luarea deciziilor ,pot fi incluși doar membrii familiei și consilierul care va ține sub observație copilul.

Abilitatea consilierului de a se angaja într-o comunicare eficientă cu părinții copiilor cu CES influențează hotărâtor deciziile și comportamentele ulterioare ale acestora.

Prin modul în care consilierul comunică cu părinții ai căror copii prezintă nevoi speciale de învățare, poate încuraja sau descuraja hotărârile sau acțiunile întreprinse, ori pe care intenționează să le facă. [Constantin Păunescu ,Deficiența mintală și procesul consilierii,pg.194,1999]

În mod normal colaborarea părinților cu consilierul presupune încurajarea copiilor cu nevoi de educație specială,pentru găsirea unor soluții la problemele identificate.

Drept pentru care , prin colaborare,aceștia sunt ajutați de consilier să înțeleagă, nevoile cu care copii lor se confruntă ,îi ajută să înțeleagă strategiile folosite pentru ca acești copii să se integreze în procesul de învățământ ,practic îi ajută să înțeleagă modul cum aceștia pot fi evaluați și ajutați.

Stabilirea relației de cooperare dintre părinți și consilier ,constituie un mare avantaj ,deoarece ,folosindu-mă de datele din literatura de specialitate , pot menționa faptul că această relație se stabilește mai încet ,deoarece aceștia dezvăluie mai greu problemele copiilor lor, având mereu rezerve și ziduri de protecție,de aici denotă faptul că încrederea în consilier este acordată în urma mai multor întâlniri. [Constantin Păunescu ,Deficiența mintală și procesul consilierii,pg.195,1999]

II.ABORDAREA EMPIRICĂ

1.Problematica cercetării

Operaționalizarea conceptelor

Conduita de reuniune .Să reluăm,mai întâi,în esență,diferitele instrumente propuse de G.Palmade.

Introducerea reuniunii.Acest moment trebuie să fie scurt,pentru a nu-i situa pe părinți într-o poziție de receptivitate;consilierul explică scopurile,reamintește datele esențiale,precizează,aventual ,metoda și definește,în sfârșit,funcția externă a reuniunii,adică debitul așteptat ( cinci mari funcții sunt identificabile:transmiterea informațiilor,pregătirea deciziilor,luarea unei decizii,formarea pedagogică și psihologică).

Folosirea întrebărilor.Acestea se disting sub formă,dar,mai ales,prin tip.Forma poate fi închisă sau deschisă,personală sau impersonală,adresată părinților ce urmează a fi consiliați. Sunt propuse patru tipuri:

-de anchetă,atunci când căutăm o informație asupra unei probleme;

-de explorare, atunci când explorăm experiența trăită a grupului sau relația lui cu problema;

-de sondaj,când este nevoie de reflecție și de luarea unei poziții;

-de retorică,atunci câns consilierul prezidează grupul de părinți ,printr-o explicație care verifică acordul grupului fără a încetini progresia.[Adrian Neculau,Psihologie Socială,pg.279,2005]

Deciziile de grupu.A lua decizii structurează,re-fundamentează principiile lui de funcționare.Deciziile pot fi luate în legătură cu metoda ,atunci când debitul reuniunii nu vizează o decizie .

●Atitudinile consilierului.Reluând categoriile lui Porter,Guy Palmade le-a sistematizat în raport cu funcțiile interne ale consilierului,care sunt producerea ,facilitarea și reglarea .El propune fără nici un scop de manipulare,într-o perspectivă care favorizează viața autonomă a grupurilor .

●Între atitudinile de decizie ,care propun un model în funcție de presiunea mai mare sau mai mică a consilierului,se pot distinge sugestia sau sfatutul.Acestea sunt atitudinile dominante ale consilierului în legătură cu munca de grup asupra problemelor.

●Atitudinile de evaluare ,care subântind o judecată asupra a ceea ce face,gândește sau simte celălalt.Vlorile pe care se bazează un asemenea raționament pot fi de ordin moral,estetic ,politic , științific.Când cconsilierul adoptă această atitudine,ea îl impiedică să poată exercita o funcție de reglare în interiorul grupului ,fiind vorba,cel mult ,de o reglare esențială,bazată pe activitatea efectuată de grup asupra propriului său mod de funcționare.

● Atitudinile de ajutor și de susținere:nu este vorba de sfaturi care țin de atitudinile de decizie,ci de un ajutor fie informativ ( a pune la dispoziția celuilalt mijloacele pe care le poate utiliza),fie afectiv,prin modalitățile de reasigurare.Guy Palmade subliniează prudența cu care trebuie să se recurgă la aceste atitudini de ajutor.Întra-adevăr,aceasta poate duce la rezultate inverse,astfel încât un grup să simtă,de exemplu ,că anxietatea lui nu este recunoscută,reasigurarea fiind asimilată cu negarea.

●Atitudinile de anchetă,de sondaj,de explorare,pe care le-am evocat în legătură cu ,,întrebările de instrument,, , esențiale,deci,atunci când consilierul este centrat asupra problemei.

●Atitudinile de interpretare presupun dezvăluirea unor raporturi noi între anumite categorii de fenomene,respectând două consemne: interpretarea trebuie să cuprindă materialul original,ceea ce se spune sau se poate observa,și trebuie să poată fi accptabilă și acceptată ,adică să preceadă cu puțin conștiința subiectului ,fiind lansată întotdeauna o ipoteză.

●Atitudinile de înțelegere,care presupun participarea la experiența imediată a celuilalt sub forma cea mai fidelă cu putință.Trebuie să se propună reformulări elucidante deductive și nu doar o oglindă sau o interpretare. .[Adrian Neculau,Psihologie Socială,pg.281,2005]

●Reglarea externă,care este o intervenție realizată doar de către consilier ,fără să vizeze o conștientizare aparte în grup,centrată numai pe un scop de menținere a unor condiții psihologice favorabile.

●Autoreglarea spontană,avându-și originea în grup sau în unul dintre membrii săi,constând ,de exemplu ,într-o butadă sau o întrebare însolită care dezvăluie dimensiunile vieții afective a grupului .

Autoreglarea însoțitoare,în care consilierul exprimă pentru grup ceea ce este pe cale să se întâmple ,ce anume trăiește grupul ,apoi îi lasă cuvântul pentru a reacționa.Este vorba de o reglare însoțitoare ,în măsura în care scopul reuniunii nu este analiza funcționării grupului de către grup, dar acest fapt devine necesar la un moment dat.

În fine autoreglarea esențială ( sau dinamică),potrivit căreia scopul reuniunii înseși este ca grupul să avanseze în funcționarea ,în dinamica ,în viața lui afectivă, cu ajutorul consilierului ,dar fără o evaluare din partea acestuia. .[Adrian Neculau,Psihologie Socială,pg.282,2005]

Sinteză .În viziunea consilierului:

A.Problemele copilului cu CES ,mereu în actualitate.

● Presupunem că un părinte nu are nici o noțiune de psihologie și susține despre un copil că ,,este inteligent,,Ce a înțeles respectivul părinte prin acest termen și ce înțelegem noi ?

●În fiecare clasă există elevi care își însușesc foarte ușor noțiunile predate,alții care le asimilează mai greu sau deloc.Din acest motiv unii psihologi și pedagogii susțin necesitatea formării unor ,,clase omogene,, , unde ar fi grupați copiii având (aproximativ) același nivel mintal.Credeți că părinții vor căuta argumente în favoarea și combaterea acestor clase? Credeți că vor avea nevoie de ajutorul consilierilor pentru a accepta nevoile speciale ale copiilor lor ?

●Explicați de ce copilul neadaptat la clasă rămâne de obicei în urmă la învățătură.Cu siguranță are nevoie de ajutor special .Veți merge sau nu cu el la consilier pentru a-l ajuta să se integreze în clasă?

●Procesul instructiv-educativ se desfășoară cu bune rezultate atunci când există un echilibru între conducerea învățătorului –inițiativa elevilor-comunicarea cu părinții.Cum se poate realiza acest deziderat în clasele unde există copii cu CES ?

●În ce măsură existența unor copii cu CES afectează gradul de coeziune al clasei și evoluția social-afectivă individuală a celor în cauză (copiilor cu CES) ?În această privință ,este sau nu benefică intervenția consilierilor ?

●Adesea unii părinți consideră că învățătorul are preferințe pentru anumiți elevi și repulsie pentru alții (în special dacă în clasă sunt copii cu deficiențe minore sau majore).După părerea voastră ,ce greșeli de ordin psiho-pedagogic,a comis învățătorul,dacă a permis statornicirea unor astfel de constatări în rândul elevilor ? Credeți că implicarea directă a consilierului școlar îl v-a ajuta pe părinte să înțeleagă faptul că și copilul cu CES trebuie să se integreze,trecând peste preferințele învățătorului ?

●Sub aspectul performanțelor mintale există diferențe nu numai între indivizi,ci și între clase.Prin ce mijloace obiective s-ar putea stabili nivelul intelectual al unei clase,ținând cont de faptul că în clasa respectivă există unul sau mai mulți copii cu CES ,astfel ca acest nivel să poată fi comparabil nivelul altor clase ? Credeți că este nevoie de observațiile consilierului,pentru a răspunde la această întrebare ? [Vasile Ghica ,Ghid de consiliere și orientare școlară,125,2004]

B. Ce spun consilierii din școli ?

●,,În ultimii ani, unde există copii cu nevoi speciale ,colaborăm tot mai greu cu familia.Când sunt mai mici,tot mai vin la școală.În rest,pe părinți nu-i mai interesează ,dacă sau integrat sau nu în colectiv;totul este lăsat la latitudinea profesorilor , uitând că și ei ca părinți au un rol în educarea copiilor,,.

●,,A slăbit influența școlii,dar s-a intensificat cea a străzii și am ajuns unde se vede.Fără ajutorul specialiștilor unde vor ajunge oare acești copii ,dacă nici familia nu se mai interesează de ei?,,

●Nu-i înțeleg deloc pe unii părinți.Domnule îi spui mereu că ,copilul lui nu se poate integra în clasă, copilul lui are o problemă,copilul lui are nevoie de ajutor ,și el îmi spune: << lăsați , nu-i cazul >>,,.

●,,Greu de înțeles este atitudinea unor părinți care se interesează permanent și de situația rivalilor copilului lor ,ignorând faptul că al lui are o problemă.Se creează o stare de tensiune între copii,le cultivă egoismul,iar refuzul de a fi ajutați este alimentat de o ignoranța totală.Pur și simplu mi se spune: <<lăsați domnu` ,a fost bine până acum , va fi bine și de aici înainte , nu îl fac savant>>.[Drăgan Ion,Petroman Pavel,Mărgineanu Dorina-Educația noastră cea de toate zilele ,pg.88,1998]

C.Școala versus familia- o relație periclitată ?

●,,Domnule,nu știu dacă are nevoie de ajutor sau nu ,eu îi dau să mănânce,școala să-l educe !Ce să-i fac?Să-i corectez eu temele ?Nici nu mă pricep și nici nu am timp,,.

●,,Abia le aduc ceva de mâncare.Când ajung acasă,adorm la televizor.Dirigintele mi-a spus să cer și părerea consilierului dar când să mă mai interesez de el la consilierul din școală ?,,

●Avem tot ce ne trebuie,suntem privatizați,dar eu nu-mi văd copilul decât când doarme.Se va descurca el și fără multă carte ,și va răzbate fără nici o consiliere.Noi pentru el muncim,,.

●,,Am fost odată la o ședință.M-a beștelit diriginta cum nu a mai făcut nimeni cu mine vreodată.Mi-a spus că-i prost și să-l mut la o școală specială.M-am dus acasă,i-am muiat oasele loazei,și de atunci nu m-au mai prins la nici o ședință la școală.Ce nevoie are de consilier?Eu cred că nici una .Sunt prea ocupat să mă intereseze asemenea prostii.Învață el și așa,,.

●,,Nu se lucrează cinstit. Se profită de faptul că copilul meu are o deficiență ușoară fiind mereu persecutat de învățătoare.L-am mutat la trei școli ,peste tot aceeași problemă.În acest caz cum pot eu să cer ajutorul unui consilier dacă nici școala nu l-a acceptat și nu a avut nevoie de el? Mai bine îl țin acasă așa cum e,, .

● ,,Noi ne unim cu școala să-i determinăm pe copii să învețe , indiferent de capacitatea lor:alții mai mult , alți mai puțin.Trebuie să-i înțelegem și pe ei.Unii nu au rezistență,cedează nervos iar dacă dirigintele nu îl acceptă la clasă fiindcă e mai încet la carte , și spune că îi trage clasa în jos , ce poate face un consilier ?Nimic , pentru că eu știu că nu consilierul predă materia la clasă.Sfaturile rămân uitate în cabinetul consilierului ,iar copilul meu rămâne tot pe din afară,,.

●,,Copilul meu are o deficiență minoră și constat de la o vreme că s-a însingurat.Consideră că îl dădăcim prea mult și nu mai putem discuta mai nimic cu el.Dacă cer ajutorul dirigintelui,precis că se va înstrăina tot mai mult de noi.În aces caz dirigintele ne-a sfătuit să cerem ajutorul consilierului din școală.Sper că acest ajutor va fi de un real folos pentru copilul nostru,,.

●,,Ne-am cam învățat așa: mama cu grija,iar tata cu grijania.Pentru că trebuie să știe de frica cuiva copilul cu nevoi speciale.Nu este bine.Uneori se ajunge la adevărate spectacole comice.Tata vrea să se impună,mama îi ia apărarea,acuzându-l pe soț: <<Lasă că nici tu nu ai strălucit la școală>>.Mă feresc de așa ceva .În cazul acesta cu ce îl ajută consilierul pe copilul cu nevoi speciale,când părinții înșiși trebuie ținuți sub observația acestuia? Vasile Ghica ,Ghid de consiliere și orientare școlară,127-128,2004]

2.Coordonatele cercetării

Obiectivele au vizat :

-evitarea falselor probleme sau imitația

-stabilirea clară și precisă a obiectivului urmărit

-elaborarea unui plan riguros de observație

-efectuarea unui număr optim de observații

-desfășurarea cercetării în condiții cât mai variate

-distincția între existent și posibil

-stabilirea și intuirea posibilităților de găsire a soluțiilor pentru aspectele nerezolvate

-creșterea adresabilității părinților și încrederea acestora în consilier

Ipoteza

Plecând de la ideea că părinții care au în familie copii care necesită nevoi speciale de educație ,ei înșiși au nevoie de ajutor pentru a-i face să înțeleagă că fără contribuția lor și al consilierului , aceștia nu se pot integra în procesul de învățământ,ipoteza a dorit :

-să anticipeze soluții împreună cu părinții pentru integrarea copiilor cu CES;

-să depășească cunoștințele existente asupra problemei;

-să clarifice dificultățile posibile ,apărute pe parcursul consilierii,în cazul în care părinții nu manifestau interes.

3.Dizainul cercetării

Populația investigată a fost alcătuită din 6 părinți și 4 copii ( 2 copii erau hipoacuzici și 2 copii diagnosticați cu handicap mintal ),cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani.

Timp, durata cercetării –

Cercetarea s-a efectuat pe parcursul a 31 ședințe consecutive cu o durată de 60 minute /ședință.

Procedura de colectare a datelor .Pentru a le demonstra celor 6 părinți că întradevăr copii lor au nevoie de educație specială,s-a luat legătura cu un profesor de educație specială unde s-au urmărit două planuri demonstrative ,în baza cărora s-au purtat ample discuții cu aceștia:

Plan pentru copii hipoacuzici

Obiective generale au urmărit:

-formarea și dezvoltarea capacității de recepție polisenzorială pentru diversificarea experienței senzoriale a copilului surd;

-determinarea nivelului de pierdere al auzului (auz rezidual) pentru înregistrarea pragului minim de percepție al diferitelor sunete;

-formarea abilității de percepere a mesajului verbal prin antrenarea tuturor analizatorilor:tactil-vibratoriu,vizual,auditiv;

-stimularea capacității de control și autocontrol tactil-vibratoriu,

kinestezic,vizual,al auzului (rezidual) pe care se bazează procesul de articulare verbală;

-utilizarea pentru facilitarea integrării coipilului surd în mediul fizic și social.

Evaluare de preânvățare

●Evaluarea reflexului de orientare la surse sonore

-reacția la vocea mamei

-reacția la jucării sonore

●Acumetria fonică

●Audiometria tonală.Stabilirea pragului minim de percepere a sunetelor,,într-o gamă acustică

Compensarea polisenzorială

A .Educația tactil vibratorie.Complexul de

-formarea capacității de identificare și discriminare tactilkinestezică,în procesul de percepție globală,a unor însușiri ale obiectivelor privind forma,propietăților și natura acestora;

-dezvoltarea capacității de percepție a vibrațiilor emise de diverse surse sonore;

Perceperea mișcărilor vibrotactile specifice vorbirii ,ca element compensator în percepția fonematică și mijloc de reglare și corectare a reacției organelor fonatoare în procesul de comunicare verbală.

B.Educația vizuală.Complexul de exerciții

-identificarea diiferitelor obiecte;

-clasarea obiectelor după anumite criterii (formă,culoare,mărime,

utilitate,etc);

-dezvoltarea capacității de concentrare a atenției vizuale,a spiritului de observație;

-memorarea imaginii obiectivului,a poziției lui în spațiu

-înțelegerea semnificației mesajului verbal perceput vizual.

c.Educația auditivă și programul de antrenament auditiv

-stimularea capacității de a reacționa la zgomote și sunete neverbale ,la vocea umană,la sunete și structuri verbale;

-formarea abilității de localizare a sursei sonore ( direcția sunetului);

-exersarea treptată a deprinderii de utilizare a protezei auditive

Plan pentru copii cu handicap mintal

Obiective generale au urmărit:

-evaluarea achizițiilor comunicativ- verbale cu care vin copiii în contact;examinarea individuală a nivelului dezvoltării limbajului, mijloacelor de comunicare utilizate de copiii (limbajul mimico-gesticular,utilizarea gesturilor naturale,elemente verbale);

-verificarea stării auzului,a modului de funcționare a organelor fonoarticulatorii;corectarea defectelor de respirație,fonație și gesticulație;

-verificarea stării de funcționare a celorlalți analizatori (vizual, tactil);

-cultivarea limbajului oral,cunoașterea și folosirea corectă a limbii;exprimarea corectă;

-formarea deprinderilor de comunicare verbală;

-exersarea proceselor de cunoaștere în scopul socializării și stimulării gândirii și vorbirii copiilor;

-cercetarea tulburărilor de ritm și fluență a vorbirii;

Evaluarea nivelului de comunicare

-este prezent limbajul curent DA……………. NU

-pronunță corect sunetele DA……………. NU

-folosește limbajul mimico-gesticular DA……………. NU

-înțelege mesajul și comanda verbală DA……………. NU

Situații de comunicare

-formarea la copil a unui vocabular corespunzător,necesar în comunicări ce privesc relații interpersonale;în relații de familie;în relații cu consilierul;în relații cu colegii din clasă;

-producerea de mesaje referitoare la informații ,necesități ,emoții;

-utilizarea adecvată a formulelor sociale stabilite pentru salut,rămas bun, mulțumesc ,vă rog;

-utilizarea dialogului și participarea copiilor la conversație;

-interes pentru înțelegerea conținutului comunicării.

Terapia tulburărilor de limbaj urmărește

-corectarea motricității generale;

-educarea și corectarea respirației verbale și neverbale;

-dezvoltarea auzului fonematic și a acuității auditive;

-dezvoltarea motricității mimico-articulatorii;

-dezvoltarea motricității labiale;

-dezvoltarea motricității linguale;

-dezvoltarea musculaturii mandibulare;

-dezvoltarea motricității velo-palatală și laringuală;

-emiterea corectă a sunetelor;

-corectarea tulburărilor de ritm și fluență a vorbirii;

-corectarea tulburărilor de limbaj.

Metodologia cercetării

Metoda anchetei psihologice a presupus recoltarea sistematică a unor informații despre viața psihică a părinților și interpretarea acestora în vederea desprinderii semnificației lor psihocomportamentale vizavi de copii lor.

Metoda observației a constat în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă ,sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale părinților care aveau în familie copii cu CES.

Metoda convorbirii a contribuit la angajarea unei discuții între consilier și părinții supuși cercetării,presupunând:

-sinceritatea deplină a părinților,evitarea răspunsurilor incomplete, evitarea răspunsurilor de fațadă,a celor care tindeau să pună într-o lumină defavorabilă , adevărul despre copii lor;

-abilitatea pentru a obține angajarea părinților în convorbire;

-prezența părinților cu un grad crescut de sociabilitate și empatie.

-pentru reușita convorbirii a fost necesarâ o gândire anticipată și o restructurare (în linii mari) a întrebărilor ce urmau a fi puse;culegerea informațiilor despre copii lor;

-anticiparea răspunsurilor pentru a ști cum să mă comport în eventualele situații neprevăzute dat fiind faptul că la începutul convorbirii, blocarea sau refuzul părintelui de a răspunde au fost un obstacol în continuarea discuțiilor.

Marele avantaj al convorbirii a constat în faptul că a permis recoltarea unor informații numeroase ,variate și pretențioase ,într-un timp relativ scurt.

Metoda experimentului a fost metoda în care am intervenit efectiv ,provocându-i intenționat pe părinți ,să recunoască într-un final că pentru integrarea copiilor lor în educația specială au nevoie atât ei cât și copii lor de ajutor.

Metoda biografică a vizat strângerea mai multor informații despre principalele evenimente parcurse de părinți în existența lor,despre relațiile prezente între ele ca și despre semnificația lor , în vederea cunoașterii ,,istoriei personale,a fiecărui părinte supus cercetării,atât de necesară în stabilirea profilului personalității sale.Această metodă s-a concentrat asupra succesiunii diferitelor evenimente din viața părinților,a relațiilor dintre ei și copii lor ,știind că aceștia au nevoie de educație specială pentru a se integra în colectivul clasei.

III.REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA LOR

Ceea ce se poate deduce din planurile pentru copii hipoacuzici și copii cu handicap mintal este faptul că rezolvarea problemei învățării la copii cu CES a implicat stabilirea unui raport de adecvare și eficiență între structura și dinamica acestei entități și structura și dinamica procesului de învățare,ceea ce m-a condus spre o altă viziune a ,,construcției mintale,, și a metodologiei de investigare și determinare a acestei entități.

Pentru aceasta, părinților a trebuit să li se aducă la cunoștință problemele cu care se confruntă copii lor ,dar a fost nevoie ca și ei la rândul lor să fie ajutați.Alături de profesorii de educație specială și sprijinul consilierilor , părinții au fost convinși că în demersurile lor copii lor vor fi ajutați să se integreze.

În cazul copiilor hipoacuzici ,complexul de exerciții demonstrative a avut un caracter orientativ,deoarece cu ajutorul profesorului de educație specială am avut posibilitatea să utilizez și alte seturi de exerciții,cu condiția ca acestea să răspundă obiectivului prevăzut în structura modulului .

Împreună cu învățătorul de educație specială,în fața părinților, a fost necesar să asigur,o alternare optimă și diversificată a activităților pentru a nu suprasolicita un anumit analizator (în mod deosebit cel auditiv) și pentru a realiza o activitate relaxantă,scutită de efort.

Toate exercițiile prevăzute pentru educație polisenzorială a trebuit să conducă la dominanța vizuală și să valorifice auzul rezidual.Exercițiile s- au individualizat în funcție de diagnosticul diferențial,și de necesitatea respectării progresivității în administrarea lor.

În demersurile mele și din dorința de a-i convinge pe părinți prin intermediul consilierii, de faptul că,copiilor au nevoie de aujotor,am elaborat planuri terapeutice pentru fiecare copil, complectând fișele sintetice și analitice prevăzute în paralel cu consilierea de specialitate în cadrul colectivului didactic.

Urmărind obiectivele propuse la începutul acestei cercetări ,aș putea spune :

Evitarea falselor probleme sau imitația-a constituit implementarea în problemele celor 6 copii care aveau nevoie de educație specială și refuzul părinților de a crede că , consilierul îi poate ajuta .Consilierul, ajutat de profesorul de educație specială, cu ajutorul planurilor le-a demonstrat părinților ,că elevii aveau nevoie de ajutor pentru a se integra;

Au fost bine motivate în sensul că ,în grupul supus cercetării , existau și părinți sceptici care refuzau conversația cu consilierul ,motivând de fapt lipsa timpului;

S-au raportat la prioritățile nevoii de consiliere a părinților,pentru a-i face să înțeleagă că întra-devăr copii lor trebuie să beneficieze de educație specială;

Stabilirea clară și precisă a obiectivului urmărit-în cazul cercetării acest obiectiv s-a rezumat la consilierea celor 6 părinții pentru a-i ajuta pe copii cu CES, să se integreze;

Elaborarea unui plan riguros de observație-a avut în vedere manifestările comportamentale și de percepție a părinților vizavi de problemele copiilor lor;

Efectuarea unui număr optim de observații –s-a efectuat în cadrul a 31 de ședințe consecutive cu o durată de 60 minute

Desfășurarea cercetării în condiții cât mai variate-s-a încercat efectuarea consilierii într-un mediu cât mai familial,creeându-se condiții optime pentru părinți și copii;

Distincția între existent și posibil-consilierul a încercat să le arate părinților că problema există dar cu ajutorul educației speciale ,este posibil ca și copii lor să se integreze în procesul de învățământ;

Stabilirea și intuirea posibilităților de găsire a soluțiilor pentru aspectele nerezolvate, au avut în vedere opiniile părinților care doreau ca și copii lor să beneficieze de o educație specială pentru a se integra mai ușor în procesul de învățământ.

Creșterea adresabilității părinților și încrederea acestora în consilier, nu se poate face fără ajutorul acestuia.Prin expunerea celor 4 copii supuși cercetării, s-a demonstrat astfel nevoia părinților de a fi informați cu starea actuală a copiilor lor și dorința tot mai mare de a-și vedea copii integrați în procesul de învățământ.

În urma celor relatate în expunerea acestei cercetări , trebuie menționat rolul important pe care îl are consilierul în a-i convinge pe cei 6 părinți de faptul că cei 4 copii au nevoie de educație specială,dar fără implicarea lor școala nu poate face multe progrese.

S-a putut astfel constata că relații de comunicare dintre părinți și consilier a constituit o modalitate specifică de interacțiune,o relație de schimb informațional și, în același timp, un proces în cadrul căruia aceștia s-au înțeles și s-au influențeat reciproc.

În situațiile de instruire a dominat mai ales , relațiile conturate în jurul efectuării unor interviuri specifice comunicării:emitere (de mesaje, informații, idei, însușiri, semne, limbaje, sensuri, acțiuni, fapte,etc.); transmitere; atragerea atenției; demonstrare; convingere; explicare.

Dacă la început , părinții erau sceptici ,pe parcursul ședințelor aceștia au observat la propii lor copii un blocaj de inacceptare și rezistență activă față de anumite cerințe constatându-se tot odată prezența stresantă a adulților în jurul lor.

Pe parcursul interviurilor și observațiilor s-a mai constat că unii copii nu posedau nici o modalitate convențională de a comunica exprimându-și uneori nevoile și dorințele într-un mod acceptabil din punct de vedere social.

Ca urmare a acestui fapt ,părinții au considerat că în pe parcursul celor 31 de ședințe ,copii lor au început să progreseze ,drept urmare consilierea lor alăturii de cei 6 copii care necesitau educație specială, a fost benefică. De aceea sub atenta supraveghere a consilierului cei 4 copii necesită educație specială,pentru a se integra parțial în procesul de învățământ.

Asigurând un grad mai ridicat de autonomie și independență , consilierea părinților cu copii cu Ces contribuie la o participare socială mai mare din partea acestora.

Cu alte cuvinte consilierea părinților care au în familie copii cu CES ,contribuie la creșterea accesului la activitățile de învățare și astfel la dezvoltarea cognitivă a acestora.

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele menționate în această lucrare , fac mențiunea că,școala ca forum al civilizației și culturii nu poate fi restrictivă și selectivă ,ci comprehnsivă și integrativă.Într-o primă accpție a comprehnsivității se exprimă generalitatea învățământului și permanența sa .

Toți copiii ,indiferent de organizarea mintală sau de formele de organizare a personalității ,sunt cuprinși în formele instituționalizate de învățământ.

Despărțirea severă a unui sistem unitar de educație în două compartimente aproape fără intercomunicare este consecința-în primul rând- a unei erori de determinare a deficienței mintale care necesită nu numai școli speciale ,ci și o metodologie diferențiată a învățării și a conținutului .

Aici intervine și rolul primordial al consilierului prin implicarea lui în ample discuții cu părinții pentru ca integrarea acestor copii să se facă mai ușor .

Aceasta a fost una dintre rațiunile profunde care m-a determinat să încerc adoptarea unei alte viziuni în ceea ce –i privește pe copii cu CES ,dar fără contribuția părinților și al consilierului ,nu se poate vorbi de intgrare în procesul de învățare.

Bazându-mă pe literatura de specialitate menționez faptul că deficiența mintală constituie ea însăși o formă diferențiată de organizare mintală și a personalității,care se înscrie în fenomenul de variabilitate provocată prin agresiuni diverse asupra unor structuri și funcții,care nu modifică esența moral-socială a ideii de om , lucru care trebuie înțeles și de părinții ai căror copii au nevoie de o educație specială, dar cu ajutorul consilierului ei pot fi integrați și acceptași de școală și de societate.

BIBLIOGRAFIE

Al Roșca,El Popescu Neveanu-Psihologia și viața ,Editura All ,București,2000

Constantin Păunescu-Deficiența mintală și procesul consilierii,Editura Corint,București, 1999

Adrian Neculau-Psihologie Socială-Editura Polirom,Iași, 2005

Vasile Ghica -Ghid de consiliere și orientare școlară – Editura Polirom,Iași, 2004

Drăgan Ion,Petroman Pavel,Mărgineanu Dorina-Educația noastră cea de toate zilele editura Corint,București, ,1998

ANEXA 1

ANEXA 2

CHESTIONAR

(vizând prejudecățile părinților vizavi de elevii cu CES)

Trebuie aleasă varianta de răspuns cu care cel chestionat este de acord . Răspunsurile sunt confidențiale.

ANEXA 3

Discriminarea copiilor cu CES

(Interviu adresat părinților care au copii cu CES )

Bună ziua .Suntem studenți la Facultatea din cadrul Universității , participăm  la un proiect de cercetare pentru Drepturile omului și strategii anti-discriminatorii și avem ca subiect de studiu discriminarea copiilor cu CES din trecut și din prezent .

Răspunsul la acest chestionar nu vă afectează cu nimic, iar datele nu vor fi transmise altor persoane. Ele sunt necesare doar pentru a fi prelucrate statistic.

Vă mulțumim pentru participare!