Implicații Privind Rolul Inteligenței Emoționale ÎN Predicția Succesului ÎN Carieră A Ofițerilor DE Grade Inferioare

IMPLICAȚII PRIVIND ROLUL INTELIGENȚEI EMOȚIONALE ÎN PREDICȚIA SUCCESULUI ÎN CARIERĂ A OFIȚERILOR DE GRADE INFERIOARE

Pentru succesul în organizația militară s-a evidențiat faptul că nu este suficientă deținerea cunoștiințelor, abilităților tehnice sau a unei poziții specifice în ierarhia militară. Este vorba despre abilitatea unor indivizi de a interpreta, descifra și utiliza informațiile pe care le primesc de la cei pe care îi conduc, verbal sau non-verbal. Cei care nu au apreciat niciodată abilitatea de a “citi” oamenii, de a-i înțelege sau de a le înțelege sentimentele din cauză că acestea erau prea “moi” și nemăsurabile, vor putea avea un instrument foarte exact de măsurare. Pentru că inteligența emoțională este o formă de inteligență sau un set de abilități.

Este normală formarea de sentimente și opinii de grup, dar cât de benefică este aceasta pentru organizație? Dacă ne referim la sentimente precum frica, neliniștea sau grijile, apariția acestora poate, pe termen lung să dăuneze organizație, implicând accidente de muncă, greșeli în procesul de producție sau în atingerea obiectivelor stabilite. În antiteză, apariția satisfacției la locul de muncă, poate duce la o relaxare și la îmbunătățirea procesului de producție, implicit la atingerea scopurilor.

Vorbind despre implicarea inteligenței emoționale, atât în carieră cât și în procesul de leadership, aceasta nu reprezintă factorul decisiv sau important, este doar una dintre componente. Nu este îndeajuns să utilizăm sau să înțelegem inteligența emoțională, aceasta nu poate substitui celelalte capacități și abilități, cunoștințele sau deprinderile cerute de funcția ocupată, facilitează succesul, dar nu îl și garantează.

Un autor de dată recentă Antonakis(Antonakis, 2003, 2004; Antonakis et al.,2009), demonstrează ceea ce Van Rooy&Viswesvaran au teoritizat, că inteligența emoțională nu eludează inteligența nativă-IQ, deși când este contrapusă personalității, dovedește îmbunătățiri remarcabile (Van Rooy, & Viswesvaran, 2004).

Există numeroase metode pentru dezvoltarea inteligenței emoționale în cadrul grupului/organizației, dar cel mai dificil obstacol e reprezentat de către rezistența oamenilor la nou, implicit la integrarea acestuia în procesele și interacțiunile organizației/grupului.

Cea mai importantă manifestare a inteligenței emoționale și cea cu cel mai mare impact în relațiile intrapersonale este empatia, respectiv capacitatea de a înțelege emoțiile altor persoane, pornind de la propriile experiențe. Aproximativ 60 % din comunicare este non-verbală: tonul vocii, mimica, gestica,etc. iar din punct de vedere al exprimării stărilor afective aproximativ 90% sunt non-verbale. Un leader care reușește să descifreze corect informațiile oferite pe aceste căi are șanse sporite de a atinge obiectivele, înțelegându-și subordonații poate să le anticipeze comportamentul, acționând în consecință.

Daniel Goleman conchide că pentru a manifesta o putere interpersonală trebuie să deții autocontrolul, să stăpânești așa numita „artă socială", adică „abilitatea de a-și stăpâni emoțiile proprii, de a nu te lamenta și de a fi capabil să-ți argumentezi ideile în loc să folosești forța brută, de a empatiza cu ceilalți. Pe fondul lipsei acestei calități, excelența intelectuală face persoana în cauză mai arogantă și mai insensibilă”.

A conduce înseamnă a transmite idei celorlalți oameni. (A. Mucchielli, 2003, p. 6). Tot Goleman este cel care susține faptul că imităm inconștient stările, dispozițiile celorlalți, când interacționăm dispoziția psihică este transmisă de la caracterul mai puternic la cel mai puțin puternic.

Gardner este cel care opiniază că un leader trebuie să utilizeze acea inteligență socială sau politică interpersonală care să-l ajute în inițierea și coordonarea efortului subordonaților, în mediere sau analiza socială. Conducerea este în mintea conducătorului, sinonim cu ,,a obține ceea ce îți dorești”, depinde într-o măsură mai mică decât se credea de înșușirile personale sau de comportament, ci mai ales de poveștile sau relatările expuse. Conducerea altora înseamnă influențarea acestora prin diferite mesaje, imagini îndeosebi fără a recurge la forță, „Pentru a fi suficient să schimbăm un anumit comportament este absolut necesară existența unui mesaj, unei povestiri care să înfățișeze cum trebuie să arate transformarea”, cel mai important fiind modul de a expune povestirea (ținuta, gesturi, tonul vocii, etc.).

Discutând implicațiile utilizării inteligenței emoționale în cadrul organizației militare putem deosebi faptul că majoritatea leaderilor de succes sunt personaje cu carismă, care prezintă un limbaj familiar, fiind apropiați de subordonați, care la rândul lor îi consideră apropiați dar totodată dezvoltă un respect deosebit față de acești leaderi.

Se profilează astfel faptul că teoriile care statutau faptul că leaderii care au inteligența emoțională mai dezvoltată au mai mult succes, spre deosebire de cei care nu pun preț și nici nu încearcă măcar să își dezvolte această latură. Inteligența emoțională este un instrument deosebit de valoros pentru leaderul militar, în special în situațiile limită –situații de criză sau război–, unde utilizarea empatiei, dezvoltarea relațiilor intrapersonale ajută la înțelegerea subordonaților și a dificultăților acestora, iar leaderul poate acționa în consecință, pentru a atenua efectul evenimentelor și a-și asigura atingerea obiectivelor fără a fi afectat de acești factori perturbatori.

Eficiența managerială și resursele umane sunt concepte care trec, în momentul de față, printr-o perioadă de numeroase provocări ce le forțează să se ,,reinventeze”. Companii de pretutindeni se restructurează pentru a-și menține competitivitatea pe piața mondială și pentru a face față fluxului de informație și de schimbări care are loc. Cerințele, atât la nivel de companie cât și la nivel de indivizi, se modifică în permanență. În prezent se pune din ce în ce mai mult accentul pe abilități personale ignorate oarecum până în momentul de față.

În mod tradițional, se consideră că există o anumită ,,ruptură” între gândire logică și emoții și, în general, între tot ceea ce ține de rațiune pe de o parte, și pasiune, pe de altă parte. S-a susținut că ignorarea emoțiilor personale conferă gândirii mai multă claritate.

Această premisă se dovedește a fi falsă, numeroase cercetări indicând o strânsă legatură între cogniție și sentimente. În domeniul managementului a fost recunoscută întotdeauna importanța capacităților psihologice ca o bază pentru munca în echipă și dezvoltarea unor bune relații cu cei din jur.

După o perioadă îndelungată în care IQ-ul s-a aflat la loc de cinste în munca psihologilor, s-a constatat faptul că a fi „deștept” în mod tradițional, adică a avea un IQ ridicat, nu mai este suficient. S-au efectuat numeroase cercetări, toate având ca scop implicațiile benefice pe care inteligența emoțională le are în cadrul educației. Acestea sunt prezentate de Goleman printr-un studiu în care demonstrează că performanțele academice mai ridicate ale unui eșantion de studenți se datorau unor abilități bazate pe emoții și pe controlul lor: entuziasm, optimism, motivație și persistență în fața obstacolelor.

Oamenii au tendința, firească, de a trece peste stările negative și de a se „agăța” pe cât posibil de cele de bună dispoziție, iar capacitatea de a gestiona propriile trăiri face posibilă depășirea momentelor de tristețe sau depresie. În acest mod se pot soluționa numeroase probleme căci, „o doză de optimism asigură rezolvarea pe jumătate a oricărei situații complicate”.

De asemenea, o bună conștientizare a propriilor sentimente ajută la redirecționarea atenției către acele probleme ce au cu adevărat prioritate. Un leader eficient este un leader motivat. Motivația poate avea, desigur, numeroși factori externi, dar cea care aduce cu adevărat succesul este bazată pe simpla dorință de a reuși în carieră, deoarece aceasta conferă un ritm de muncă energic și perseverent, ajutând la depășirea eventualelor obstacole.

Combinată cu optimism și încredere în forțele proprii ea ajută la trecerea peste frustrările care apar în momentul unui eșec. Pe lângă aceste elemente care țin de aspectul intrapersonal al inteligenței emoționale, extrem de importante, în orice domeniu, sunt și empatia și abilitățile sociale. Cel care le deține poate cu multă ușurință să-și clădească relațiile cu cei din jur într-un mod care să-l avantajeze. Învătând să recunoască și să respecte sentimentele celorlalți, poate obține de la ei reacțiile dorite în diverse împrejurări.

Revenind la relația dintre inteligența emoțională și performanță, s-au observat următoarele aspecte ale beneficiilor aduse de aceasta în cadrul organizațional. Urmărind relația dintre inteligența emoțională și succesul managerial, Mihaela Roco realizează în 2001 un studiu, pornind de la ipoteza că managerii din firmele performante au un nivel mai ridicat de inteligență emoțională decât cei din firmele cu rezultate modeste sau aflate în situații critice. Subiecții au fost selectați din 10 firme comerciale, dintre care cinci aveau performanțe deosebite, iar celelalte aveau câștiguri sub medie sau se aflau în stare critica.

Rezultatele obținute au confirmat ipoteza de la care se pornise, demonstrând astfel o corelație pozitivă între nivelul de inteligență emoțională a managerului, rezultatele sale și ale organizației pentru care lucrează. Un rezultat similar obținuse și David McClelland în 1996, când într-un studiu realizat la o companie de alimente, observa că acele echipe ale căror manageri aveau un nivel ridicat de inteligență emoțională tindeau să dezvolte aceleași calități și au obținut performanțe care depășeau standardul propus. În același timp, echipele conduse de manageri cu un nivel scăzut de inteligență emoțională, au obținut rezultate inferioare acelorași standarde.

La nivel de grup, inteligența emoțională se manifestă prin relații armonioase între membri grupului, relații bazate pe empatie, cooperare si evitarea de conflicte. Astfel, există o relaționare directă între inteligența emoțională și coeziunea în grup (Abraham, 1999). Același articol reliefează și alte corelații însemnate pentru creșterea performanței într-o companie. De multe ori, feedback-ul oferit de către un manager subordonaților influențează performanțele viitoare ale acestora din urmă.

Un leader eficient are însă capacitatea de a oferi feedback-ul atât de necesar angajaților săi, criticându-i în mod obiectiv și constructiv, fară a-i jigni. Astfel se reduc în mod considerabil conflictele de care vorbeam și, implicit sporesc performanțele la locul de muncă. Un alt rezultat direct al feedback-ului constructiv ar fi reducerea numărului de cazuri de ,,turnover” printre angajații companiei și de asemenea, creșterea angajamentului organizațional al acestora.

Capacitatea unui leader de a folosi informația emoțională s-a demonstrat a fi esențială în momentul luării deciziilor majore. Abilitatea de a-și controla impulsurile, de a-și stăpâni emoțiile și de a le canaliza în direcția potrivită face posibilă găsirea soluțiilor adecvate. Farnham (1996) a observat într-un studiu că cele mai eficiente decizii se bazează pe intuiție, iar intuiția se construiește în urma unei experiențe îndelungate și prin raportare emoțională la situații similare din trecut.

Daniel Goleman conchide că pentru a manifesta o putere interpersonală trebuie să deții autocontrolul, să stăpânești așa numita „artă socială”, adică „abilitatea de a-și stăpâni emoțiile proprii, de a nu te lamenta și de a fi capabil să-ți argumentezi ideile în loc să folosești forța brută, de a empatiza cu ceilalți. Pe fondul lipsei acestei calități, excelența intelectuală face persoana în cauză mai arogantă și mai insensibilă”.

A conduce înseamnă a transmite idei celorlalți oameni. (A. Mucchielli, 2003, p. 6). Inteligența emoțională include mânuirea unor schimburi imperceptibile și subtile de contagiune emoțională. Noi transmitem și prindem dispoziții, stări de la ceilalți. Așa cum susține și D. Goleman, noi imităm inconștient emoțiile pe care le vedem la ceilalți, nefiind conștienți de mimica motorie a expresiei faciale, a gestului, a tonului vocii etc. Când două persoane interacționează, direcția dispoziției psihice se transferă de la persoana care este mult mai puternică în exprimarea sentimentelor la cea care este mai pasivă în acest sens. J. Kacioppo, psihofiziolog american vorbește chiar de existența unui „dans”, o sincronicitate a transmisiei emoționale la persoane care au raporturi emoționale foarte puternice. În opinia lui Gardner, un leader trebuie să dispună de aceea inteligență socială sau politică interpersonală care să-1 ajute în inițierea și coordonarea efortului subordonaților, în talentul de mediator (rezolvarea conflictelor, negocierea soluțiilor), în analiza socială (capacitatea de a detecta ce se află în spatele sentimentelor, motivelor și grijilor personale).

Există un optimum de stres în care performanța este la vârf. Pentru un leader este important să mențină acest optim, mărind sau descrescând stresul în funcție de stimulii din mediu. De exemplu, încercați să va imaginați pe cineva citind ziarul într-un autobuz în care altcineva este atacat. Nivelul stresului este mult prea mare pentru a realiza o sarcină, oricât de simplă. Fenomene similare (poate nu atât de dramatice) ne înconjoară viața de fiecare zi. Nu orice stres este și rău și, în unele situații, inducerea stresului poate fi o parte necesară a procesului de conducere.

Managementul stresului poate fi văzut ca o încercare de a varia nivelul stresului subordonaților către un punct optim pentru performanța maximă, evitând daunele psihice asociate stresului excesiv. Sunt incluse în acest proces: estimarea poziției individuale pe curba stres-performanță; evaluarea activă și constantă a individului și a mediului pentru a identifica potențialele surse de stres, selectând și adoptând strategiile cele mai adecvate diminuării efectelor stresului, evaluarea eficienței acestor strategii.

Mai trebuie făcută mențiunea că indivizii reacționează diferit în fața acelorași stimuli stresanți, datorită perceperii diferite a naturii lor precum și a capacității diferite de a le face față. Tocmai de aceea leaderul trebuie să introducă sarcina diferențiat, în funcție de poziția indivizilor pe curba stres-performanță.

Când performanța individuală este satisfăcătoare și când nu există semne de disfuncționalitate, nivelul stresului nu trebuie ajustat. Un management al stresului mai activ trebuie aplicat când leaderul își amplifică activitățile sau când există semne ale stresului mai mari sau mai mici.

În fața unor răspunsuri psihologice foarte variate (răspunsurile la stres sunt diverse, fiecare persoană reacționând diferit) leaderul trebuie să observe comportamentele celorlalți (comportamentele pot fi autodistructive: consum de țigări, alcool, droguri, sau distructive). Gestionând stresul diferențiat și nuanțat, cu ajutorul unor strategii adecvate diferitelor niveluri/forme de stres, leaderul poate ajuta subordonații să-și schimbe percepția asupra sarcinii și să o adapteze conform capacității lor.

În general rolul unui leader este de a interpreta evenimentele, de a stabili obiectivele, a planifica activitățile pentru atingerea obiectivelor, motivarea subordonaților, creare unui mediu de cooperare și de muncă în echipă. Un studiu elaborat în anul 1992, asupra unor leader nou angajați sau promovați recent evidențiază faptul că una dintre cele mai mari provocări o reprezintă corelarea preformanței proprii și evident stabilirea unei relații de depndență a acesteia cu motivarea subordonaților.

Este evident că inteligența emoțională va sprijini leaderul în asumarea și îndeplinirea acestor responsabilități, fiind parte integrantă și indispensabilă a motivării subordonaților, influențând și direcționând durata efortului necesar pentru atingerea obiectivelor propuse sau asumate. Drept urmare abilitatea de a recunoaște, utiliza, înțelege și gestiona emoțiile poate fi de mare ajutor în motivarea subordonaților. Studiile efectuate de către Dasborough în 2006 au demostrat că modul în care un leader își gestionează propriile emoții poate influența emoțiile subordonaților, dar mai ales comportamentul leaderului pe timpul interacțiunilor cu subordonații poate influența semnificativ emoțiile acestora, fie ele pozitive sau negative, iar subordonații tind să fie receptivi cu precădere la cele negative, al căror rezonanță se menține timp îndelungat.

Un alt studiu realizat de către Bono&Ilies în 2006 și în anul anterior de către Sy, Cote&Saavedra, cu aceleași obiective stabilite, a evidențiat faptul că stările emotive ale leaderilor pot fi contagioase la locul de desfășurare a activității influențând substanțial subordonații și implicit stările acestora, fiind deosebit de importante, deoarece stările și valențele pozitive ale afectelor și emoților influențează activitatea și flexibilitatea cognitivă și abilitatea de rezolvare a problemelor în mod creativ, iar cele negative precum frica sau anxietatea pot deteriora capacitatea de procesare eficientă a informațiilor.

Influența inteligenței emoționale asupra performanței leaderilor a fost studiată de către Rossete și Ciarrochi în două cercetări, în anii 2005 și 2007, la care au fost cooptați leaderi cu experiență din instituțiile publice din Australia. În primul studiu au încercat să evidențieze relația dintre inteligența emoțională și eficiența leadershipului sub două aspecte ale acestuia, primul aspect, dacă s-au atins obiectivele anului trecut și cel de-al doilea aspect fiind cotarea modului prin care au fost atinse obiectivele, spre exemplu „au construit relații eficiente de muncă ?”. Astfel s-a constat că inteligența emoțională este influențată și influențează modul în care au fost atinse obiectivel și nu atingerea acestora, și în special două componente ale inteligenței emoționale respectiv receptarea emoțiilor și înțelegerea acestora. Analiza regresiei a demonstrat că receptarea emoțiilor a prezentat cea mai mare variție(18%), asupra modului de atingerea a obiectivelor și a continuat să reprezinte un important factor de predicție și după corelarea cu indicele de personalitate și cu inteligența cognitivă. E de menționat că autorii subliniază faptul că cel mai puternic indice de predicție a îndeplinirii obiectivelor este prezența trasăturii de personalitate „dominanță/dominant”.

De asemenea autorii, pentru a evidenția cu precizie modul în care inteligența emoțională afectează comportamentul leaderilor, au studiat îndeaproape conexiunea dintre aceasta și scorul leaderilor conform „capabilităților de leadership de bază”. Scorul de inteligență emoțională este în strânsă legătură cu „dezvoltarea unor relații de lucru productive” și „ conducere prin exemplu personal și integritate”. Ramura inteligenței emoționale corespunzătoare înțelegerii emoțiilor este cel mai frecvent relaționată cu capabilitățile leaderului și relaționează semnificativ cu „modelarea gândirii strategice”, „comunică precis” și cu „dezvoltarea unor relații de lucru productive”.

În cel de al doilea studiu realizat în anul 2007, Rosete și Ciarrochi, au efectuat de asemenea o cercetare unde au fost de asemenea cooptați un număr de 122 leaderi cu experiență din instituții de servicii publice din Australia, au definit performanța în leadership prin doi indicatori: (1) „obținerea de rezultate din activitate” și (2) „ comportament interpersonal efectiv”. De data aceasta indicele de inteligență emoțională a fost semnificativ relaționat de ambii indicatori de performanță, chiar mai mult, după studierea personalității și a inteligenței cognitive, cele două ramuri ale inteligenței emoționale, receptarea emoțiilor și înțelegerea acestoraau prezis un „ comportament interpersonal efectiv” și împreună au condus totodată la „obținerea de rezultate din activitate”.

Este astfel evident faptul că aceste studii evidențiază cât se poate de clar faptul că inteligența emoțională sprijină obținerea performanței și implicit a succesului în activiatea profesională. Cel mai important indice al posibilității obținerii perfomanței și astfel implicit a succesului în carieră, conform acestor studii a fost receptarea emoțiilor, respectiv identificarea lor, spre exemplu, conștientizarea emoțiilor și abilitatea de a deosebi proveniența, intrinsecă sau extinsecă, prezice capabilitatea de a crea relații de muncă eficiente, și conform celui de al doilea studiu, prezice obținerea de rezultate din activitatea întreprinsă. Tot în cel de al doilea studiu se observă faptul că gestionarea eficientă a emoțiilor prezice atingerea obiectivelor. Este un fapt evident în ambele studii ale acestor cercetători că aceste prezența unor indici crescuți ai acestor două ramuri ale inteligenței emoționale prevăd un rezultat al performanței în carieră mult diferențiat de trasăturile de personalitate sau de inteligența cognitivă.

Ca și un aspect deosebit de important ce parvine din aceste două studii efectuate de cercetătorii australieni, este faptul că pentru orice leaderi, inteligența emoțională este strâns corelată cu două capabilități ale leaderilor, dezvoltarea unor relații de lucru productive” și „conducere prin exemplu personal și integritate”. Prin intermediul abilităților precum identificarea/perceperea și gestionarea emoțiilor, leaderii sunt în măsură să înțeleagă subordonații și să conducă activitatea astfel încât să construiască relații de muncă productive și să direcționeze resursele pentru atingerea obiectivelor.

Pentru obținerea succesului în carieră nu este îndeajuns conștientizarea inteligenței emoționale, este important rezonarea cu subordonații sau cu superiorii pentru a se obține leadershipul eficient. Conform studiilor realizate de către Slaski & Cartwright în 2002; Carmeli în 2003; Dulewicz, Higgs, & Slaski tot în 2003; Semadar, Robins, & Ferris în 2006; Sy, Tram, O’Hara, et al. în 2006 este demonstrat faptul că există o legătură între exprimarea emoțiilor, rezonarea cu subordonații, colegii și superiorii și performanța la muncă, satisfacția profesională și sănătatea și starea de împlinire profesională. Studiile enumerate, au evidențiat existența unei conexiuni importante între inteligența emoțională și performanța leaderilor. În studiile efectuate de Carmeli în 2003; Dulewicz, et al. în 2003; Slaski & Cartwright în 2002; Sy et al. în 2006, este evidențiată legătura dintre înteligența emoțională și satisfacția la muncă a leaderilor și moralul acestora. De asemenea, Dulewicz, et al. în 2003 și Slaski & Cartwright în 2002, au studiat conexiunea dintre inteligența emoională și stress-ul scăzut. Și în final, Carmeli în 2003 și Slaski & Cartwright în 2002 au demostrat existența unei corelări importante între nivelul inteligenței emoționale și activitatea în întreaga carieră a unui leader. Din toate aceste studii se poate observa faptul că inteligența emoțională nu este doar benefică pentru obținerea performanței în activitate, respectiv a succesului în carieră ci și pentru sănătatea și starea de autoîmplinire a unui leader.

De asemenea este dovedită existența unei corelații între inteligența emoțională și exprimarea intrapersonală a inteligenței emoționale, adaptabilitatea și gestionarea stresului. Rezultate asemănătoare au fost obținute și într-un studiu efectuat de către cercetători australieni în cadrul diviziei australiene a unei companii multinaționale producătoare de mașini, unde succesul în carieră și implicit în activitatea profesională este puternic corelat de inteligența emoțională exprimată și abilitățile politice ale leaderilor, unde putem include abilitatea de a clădi relații interpersonale, de incluență interpersonală și mai ales aparenta sinceritate a acestor leaderi.

Putem astfel diferenția două modalități prin care inteligența emoțională influențează atingerea succesului în activitatea profesională/carieră: prin relațiile create de leaderi cu subordonații, crescând astfel abilitățiile acestora de a acționa corect și eficient; și prin intermediul perceperii și înțelegerii propriilor emoții și sentimente, precum și pe cele exprima sau suprimate ale subordonațiilor, reușind astfel influențarea acestora pentru atingerea obiectivelor în cel mai eficient mod cu putință.

Pentru a facilita accesul în carierea militară și pentru a încerca stabilirea unor metode de a efectua un proces cu rată mare de precizie în identificarea unor indivizi cu aptitudini dezvoltate sau ce pot fidezvoltate pentru a deveni leaderi de succes în domeniul militar, am început realizarea unor studii privind implicațiile inteligenței emoționale în procesul de leadership militar.