Impactul Impozitelor Indirecte Asupra Cresterii Economice
=== ee591bb6f86e83fbdc8361a10e89428f27b116a7_628266_1 ===
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE FINANȚE ASIGURĂRI BĂNCI ȘI BURSE DE VALORI
Lucrare de licență
cu titlul
Impactul impozitelor indirecte asupra creșterii economice
Coordonator științific:
Absolvent:
București
2018
Cuprins
Introducere
Capitolul I. Aspecte teoretice privind sistemul fiscal și creșterea economică
Sistemul fiscal
1.1.1.Notiuni generale privind sistemul fiscal
1.1.2. Principalele componente ale sistemului fiscal
1.2. Creșterea economică
1.2.1. Noțiuni teoretice privind creșterea economică
1.2.2. Modele de creștere economică
Capitolul II. Impozitele indirecte în România și în Uniunea Europeană-
aspecte teoretice și practice
2.1. Taxa pe valoare adaugată
2.1.1. Aspecte legislative
2.1.2. Evolutia TVA în România comparativ cu Uniunea
Europeană
2.2. Accizele
2.2.1. Aspecte legislative
2.2.2. Evoluția accizelor în Romania comparativ cu Uniunea
Europeană
2.3. Taxele vamale
2.3.1. Aspecte legislative
2.3.2. Evoluția taxelor vamale în Romania comparativ cu
Uniunea Europeană
Capitolul III. Model econometric privind corelația dintre impozitele indirecte
și creșterea economică
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Capitolul I. Aspecte teoretice privind sistemul fiscal și creșterea economică
1.1.Sistemul fiscal
1.1.1.Notiuni generale privind sistemul fiscal
Termenul de fiscalitate este folosit pentru a desemna un sistem de constituire a venitului statului prin redistribuirea venitului național cu aportul impozitelor și taxelor, reglementat prin norme juridice. Fiscalitatea mai poate fi definită însă că un sistem de percepere a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de către autoritățile publice în scopul realizării funcțiilor social-economice ale statului.
La baza întregii activități fiscale se afla legile ,ordonanțele sau hotărârile de guvern prin care se stabilesc impozitele și taxele, iar modificările și completările frecvente care se aduc reglementărilor fiscale creează uneori dificultăți în aplicarea unitară a legislației fiscale precum și o stare de neîncredere investitorilor interni și străini privind starea investiției pe care urmează să o facă.Pentru aplicarea actelor normative cu caracter fiscal, precum și pentru dimensionarea, așezarea și perceperea impozitelor este necesară existența unui mecanism fiscal care să permită realizarea unui sistem fiscal rațional și totodată o bună funcționare a economiei .Pentru a se asigura o bună funcționare a mecanismului fiscal ,aplicarea regulamentelor cu caracter fiscal, impun ,de asemenea existența unui aparat de stat concretizat în existența, organizarea și activitatea unor organe specializate ale administrației de stat , necesare pentru a putea fi dusă la finalitate activitatea fiscală.
În ceea ce privește structura sistemului fiscal, aceasta este formată din următoarele componente:
totalitatea impozitelor, taxelor și a altor venituri pe care statul, prin organele sale specializate , le percepe în baza unor reglementări legislative. De asemenea reglementări legislative de natură fiscală trebuie considerate ca făcând parte din sistemul fiscal deoarece acestea instituie impozitele și taxele care consfințesc în ultimă instanță dreptul de creanță fiscală asupra contribuabilului;
mecanismul fiscal fără de care sistemul fiscal nu ar putea fi pus în mișcare .Sistemul fiscal ar rămâne inert fără existența aparatului fiscal care constituie motorul ce pune în mișcare mecanismul fiscal;
.aparatul fiscal ,care are ca scop evaluarea ,încasarea și vărsarea veniturilor fiscale.
Principalele trăsături care caracterizează sistemul fiscal sunt :
Universalitatea impunerii, conform căreia în sfera de cuprindere a impunerii trebuie să se regăsească toate persoanele care obțin venituri din aceeași sursă sau au în posesie același gen de avere .Totodată, acest principiul presupune și includerea în sfera impunerii, a întregii materii impozabile.
Unitatea impunerii presupune ca așezarea și perceperea impozitelor și taxelor să se facă conform acelorași criterii pentru toți contribuabili.
Echitatea fiscală potrivit căreia cuantumul impozitului datorat de către fiecare subiect impozabil să se stabilească în funcție de mărimea veniturilor sale .
1.1.2. Principalele componentele ale sistemului fiscal sistemului fiscal
Asa cum am precizat anterior, una dintre principalele componente ale sistemului fiscal este reprezentata de impozite, taxe si contributii sociale obligatorii.Asadar, in cadrul acestei sectiuni, vom prezenta pe larg cele mai importante aspecte cu privire la impozitele si contributiile din Romania si modul in care acestea sunt reglementate de legislatia in vigoare.
Una dintre componentele este reprezentata de impozitele directe. In aceasta categorie, intra unele dintre cele mai importante impozite de la nivel national si anume, impozitul pe profit si impozitul pe venit. Cadrul juridic care stă la baza impozitului pe profit în momentul actual este reprezentat de Titlul II din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, însă acest tip de impozit, ca oricare altul a trecut de-a lungul timpului prin numeroase modificări legislative. Anterior intrării în vigoare a acestei legii, impozitul pe profit era reglementat de Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare.
În cadrul primului articol din Titlul II al legii care constituie cadrul de bază al impozitului pe profit sunt prevăzute de către legiuitor, persoanele obligate să plătească acest tip de impozit către bugetul de stat. Astfel că, conform acestui articol, supuse acestui impozit sunt toate persoanele juridice române, dar și persoanele juridice străine, cu condiția ca aceste din urmă fie să aibă locul conducerii efective în România, fie să desfășoare activități în țară prin intermediul unui sediu permanent, așa cum este acesta definit în cadrul articolului 8 din Noul Cod Fiscal. Referitor la persoanele care sunt obligate la plata acestui tip de impozit, trebuie menționat faptul că legislația s-a mentinut neschimbată de-a lungul timpului, astfel ca aceasta prevedere a fost prezentată identic și de legiuitorul din 2003, în legea privind codul fiscal, intrată în vigoare în acel an. De la această regulă generală, sunt prevăzute în cadrul celui de-al doilea alineat, persoanele juridice române exceptate de la plata impozitului, excepții ce nu au cunoscut modificări față de legislația intrată în vigoare în anul 2003.
O alta componenta a impozitelor directe este reprezentata de impozitul pe venit. Reglementările legale privind acest tip de impozit sunt cuprinse în cadrul Titlului IV din Legea 227/2017 privind Codul Fiscal publicată în M.Of. Nr.688/2015. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se aplică atât asupra persoanelor fizice care au domiciliul sau reședința într-un anumit stat, cât și persoanelor nerezidente care obțin venituri impozabile în statul respectiv.
În ceea ce privește impozitul pe venit în cadrul acestuia au apărut numeroase schimbări legislative ce au intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018. Una dintre ele, și poate cea mai importantă este dată de faptul că s-a modificat cota de impozitarea, astfel că dacă anterior anului 2018, cota de impozitare a veniturilor era de 16%, începând cu 1 ianuarie 2018, aceasta s-a redus cu 6 puncte procentuale, ajungând la 10%. În ceea ce privește modificarea cotei, trebuie menționat faptul că aceasta vizează toate categoriile de venituri prevăzute de legislația fiscală în vigoare, cu excepția veniturilor din dividende, care sunt impozitate prin aplicarea unei cote de 5 % asupra bazei de calcul.
Pe langa aceste impozite, sistemul fiscal din Romania este format si din contributii sociale obligatorii. Cadrul juridic legislativ care stă la baza acestor este reprezentat de Titlul V din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește contribuțiile sociale obligatorii, de-a lungul timpului au apărut numeroase modificări legislative, cele mai recente fiind chiar cele intrate în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018.
Anterior anului 2018, odată cu intrarea în vigoare a Legii 227/2015, se datorau către bugetul, de către persoanele fizice si juridice, următoarele categorii de contribuții:
contribuția de asigurări sociale care se vizează către bugetul de stat, cota cumulata de 26,3 % in conditii normale de munca, 31,3% conditii deosebite de munca, 36,3% conditii speciale de munca
contribuția de asigurări de sănătate către se plătește către Fondul Național Unic al Asigurărilor de sănătate; cota cumulata de 10,7%;
contribuția de șomaj către Fondul de Șomaj; cota cumulata de 1%
contribuția de concedii și indemnizații, cota de 0,85%
contribuția la fondul de garantare a creanțelor salariale; cota de 0,25%
contribuția de asigurare pentru accidente de munca și boli profesionale; cota intre 0,15% si 0,85%.
În ceea ce privește cotele aplicabile în cazul acestor contribuții, trebuie să menționăm faptul că acestea au suferit numeroase modificări legislative. Începând cu anul 2018, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aceste contribuții au fost modificate semnificativ, astfel că în sarcina persoanelor juridice ce au calitatea de angajatori, legiuitorul prevede cu titlu obligatoriu, doar contribuția asiguratorie de muncă reprezentată de un procent de 2,25%, în timp ce celelalte contribuții sunt trecute în sarcina angajaților.
De asemenea, mai este prevăzută în sarcina angajatorului și obligatia de a suporta un procent de contribuție de asigurări sociale în cazul in care are încadrați angajați în condiții deosebite de muncă sau în condiții speciale, așa cum sunt acestea prevăzute de legislația în vigoare. Astfel că, atunci când exista încadrate persoane în condiții de muncă deosebite, angajatorul este obligat la plata contribuției de asigurări sociale în procent de 4%, în timp ce în existența angajaților încadrați în condiții speciale de muncă atrage obligativitatea platii unei contribuții de asigurări sociale în procent de 8% de către angajator.
Nu in cele din urma, avem impozitele indirecte care sunt foarte importante si le vom prezenta pe larg in cadrul urmatorului capitol. Importanta acestora este foarte ridicata deoarece ele sunt unul dintre principalele instrumente de politica fiscala ale statului. Acestea sunt suportate de către toți consumatorii finali de bunuri și servicii ,indiferent de cuantumul sau sursa de proveniența a veniturilor sale .Utilizarea acestora ca instrument de politică fiscală se realizează în general prin reducerea acestor impozite pentru stimularea creșterii economice și pentru diminuarea inflației sau prin creșterea acestor impozite ca urmare a unor nevoi sporite de resurse financiare publice.
Acestea sunt de natura sa afecteze puterea de cumpărare a consumatorilor, având un randament fiscal ridicat în perioadele de avânt economic și scăzut în perioadele de recesiune existente în economia unui stat .În țările dezvoltate venituri fiscale obținute pe baza colectării acestor impozite sunt mai mici spre deosebire de cele obținute pe baza colectării impozitelor directe, lucru care poate fi datorat faptului că impozitele pe consum nu respecta echitatea fiscală, având caracter regresiv.În ceea ce privește un nivel ridicat al impozitele pe consum , astea pe termen scurt pot determina indivizii s[ își reducă sau să își amâne unele consumuri, însă pe termen lung efecte se vor vedea asupra cererii,aceasta putând să se majoreze sau să reducă, în funcție de veniturile disponibile.Un impozit indirect are un randament fiscal ridicat atunci când acesta vizează bunurile și serviciile indispensabile vieții, fără de care omul nu ar putea trăi.
Totoodata, nu trebuie uitate impozitele si taxele locale. Unul dintre cele mai importante impozite locale plătite de către persoanele juridice, respectiv de către societățile comerciale este reprezentat de impozitul pe clădiri, care se datorează de către orice societate ce deține în proprietate o clădire, impozitul datorat fiind unul anual, iar bugetul către care se varsa plata acestui impozit este reprezentat de către bugetul local din cadrul comunei sau a orașului în care se află fizic clădirea respectivă. Taxa pe clădiri apare în cazul în care exista clădiri care se afla în proprietatea statului sau a altor unități administrative teritorial ,dar sunt date în cesiune sau folosință către alte persoane.
Impozitul pe cladiri a prezentat evolutii importante de-a lungul timpului, exista o perioada in care acesta a fost eliminat din cadrul sistemului fiscal, ca urmare a reformei contributiilor directe insa acesta a fost reintrodus, deoarece eliminarea acestui tip de impozit a dus la aparitia unui impact negative asupra finantelor locale.
O altă categorie de impozite și taxe locale datorate de către persoanele juridice este reprezentată de impozitul pe teren care se datorează de către orice societate comercială ce deține titlul de proprietate asupra unui teren situat în cadrul țării, cu excepția anumitor cazuri expres prevăzute de lege în care se prevăd scutiri cu privire la plata acestui tip de impozit. Modul in care se determina cuantumul acestui tip de impozit de trebuie virat către bugetul local al comunei sau al orașului în cadrul căreia se afla terenul respectiv, este prevăzut în cadrul articolului 465 din Noul Cod Fiscal, în conformitate cu care determinarea acestuia se face avându-se în vedere anumite criterii importante cum ar fi: suprafața pe care o prezintă respecitvul teren, rangul localității în care acesta se afla, precum și zona de folosință în care este încadrat. Plata impozitului pe teren datorat de către societățile comerciale urmează aceleași reguli ca cele prevăzute în cadrul impozitului pe clădiri.
Un alt impozit ce aduce o mare contribuție la bugetele locale este reprezentat de impozitul pe mașini deținute în proprietate de către persoanele juridice, modalitatea de calcul a acestuia fiind prevăzută în cadrul articolului 470 din Noul Cod fiscal, iar modul de percepere al acestuia de către stat are la baza aceleași reglementări ca cele prevăzute în cazul celorlaltor două mari categorii de impozite locale și anume impozitul pe clădiri și impozitul pe terenuri. Începând cu anul 2018, a apărut o modificare importantă cu privire la impozitele și taxele locale și anume ca pentru autovehiculele de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul datorat la bugetul la bugetul local se majorează cu circa 7%.
1.2. Creșterea economică
1.2.1. Aspecte teoretice privind creșterea economică
Creșterea economică consta în sporirea cantitativă a activităților și rezultatelor acestora pe ansamblul economiei naționale, în strânsă legătură cu factorii care contribuie la această sporire.
Creșterea economică se exprimă prin dinamica indicatorilor macroeconomici ai rezultatelor activităților în termeni reali , putându-se spune că o economie națională înregistrează creștere economică dacă exista tendința dominantă a unei creșteri a PIB-ului real pe termen suficient de lung pentru a înlătura efectele conjuncturale ale ciclului de afaceri.Este important de precizat faptul că dezvoltarea economică este un concept diferit de creșterea economică, deoarece dezvoltarea pe lângă faptul că scoate în evidență efectul cantitativ al evoluției unei economii cuprinde și modificările calitativ-structurale din cadrul acesteia.
Creșterea economică este influențată de mai mulți factori care pot împărțiți în factori de producție(direcți) și factori determinanți ai cererii și ofertei(indirecți).De factorii de producție dispun toate țările într-o măsură mai mare său mai mică , aceștia fiind:
Resursele umane care sub aspectul dimensiunii cantitative presupune luarea în calcul a populației ocupate , a ofertei de muncă și a dinamicii ocupării populației active disponibile, în acest sens creșterea economică fiind simultan premisă și efect al gradului de ocupare a resurselor de muncă disponibile, prin relația dintre ocuparea și crearea de noi locuri de muncă;iar sub aspect structural presupunea luarea în calcul a structurilor specifice ocupării forței de muncă;
Stocul de capital tehnic se constituie ca factor al creșterii economice prin resursele naturale atrase în circuitul economic și echipamentele de producție acumulate, dimensiunea calitativă referindu-se la productivitatea capitalului real dar și la corelația cu nivelul calitativ al factorului uman , iar dimensiunea cantitativă la volumul capitalului real în exploatare;
Tehnologia , a cărei influența asupra creșterii economice este greu de cuantificat.Nivelul cantitativ poate fi exprimat prin ponderea pe care o au investițiile în cercetare-dezvoltare în volumul produsului național brut , iar dimensiunea calitativa poate fi pusă în relație cu eficiența, criteriu rentabilității cercetării fiind maximizarea avantajului competitiv.
Factorii indirecți au de asemenea o influența foarte importantă asupra creșterii economice și sunt concretizați în:dimensiunea cererii aggregate; rata economiilor și a investițiilor; eficienta sistemului financiar-bancar; competitivitatea produselor , înclinația marginală spre export comparativă cu cea spre import .În categoria factorilor indirecți care au efect asupra creșterii economice intra și politică fiscală și bugetară a statului.Pentru a putea stabili care este aportul adus de fiecare factor la creșterea economică , se folosește ca instrument de analiză funcția de producție, stabilidu-se astfel legătura dintre intrările de factori de producție și volumul producției realizată într-o economie.Dependența ratei de creștere a producție de ratele de creștere a factorilor și de structura în care acestuia se combină este dată de următoarea ecuație:
ΔY/Y= ΦΔL/L+(1-Φ)ΔK/K+ΔA/A
Există două tipuri de creștere economică în funcție de contribuțiile aduse de fiecare factor de producție prin dimensiunile lor cantitative și calitative.Astfel, apare creșterea economică extensivă ca urmare a contribuției laturilor cantitative ale factorilor la sporirea PIB-ului.Aceasta este caracteristică țărilor în care economiile se bazează pe efort investițional ridicat, cu scopul creșterii producției în anumite ramuri de activitate și creșterea economică intensivă care este caracteristica țărilor vansate din punct de vedere economic, bazându-se pe latura calitativă a factorilor de producție.
1.2.2.Teorii și modele de creștere economică
Pentru a explica care este impactul factorilor prezentați anterior am prezentat principalele curente în teoria de creștere economică.Teoriile cu privire la acest aspect au evoluat în timp în funcție atât de dinamică realității economice, cât și de evoluția instrumentelor de analiza economică.
În concepția clasicilor creșterea economică este determinate de cei trei factori clasici:munca, natura și capitalul.În opinia acestora, creșterea economică era rezultatul acumulării de capital care determină creșterea bogăției pe locuitor prin creșterea capitalului pe locuitor.Conform teoriei lui D.Ricardo progresul tehnologic nu era un factor în creșterea economică, dimpotrivă , aceasta ducea la înlocuirea muncii realizată de populație cu realizarea acestea cu ajutorul echipamentelor, mașinilor etc., distrugând astfel locurile de muncă.
Ulterior acestor teorii, din cauza problemelor reale cu care s-au confruntat economiile țărilor, au început să se facă din nou cercetări care să identifice sursele , precum și modelul care să ducă la creștere economică, astfel a apărut modelul keynesist dezvoltat de către economistul englez J.M.Keynes, conform căruia venitul național crește ca urmare a creșterii cererii agregate.
Așa cum era de așteptat s-au dezvoltat modele postkeynesiste potrivit cărora o importanță deosebită o aveau stabilitatea economică și șomajul .Astfel a apărut Modelul Harrod-Domar care avea următoarele elemente definitorii:evidențiază rolul investițiilor care erau privite ca acumulare de capital și totodată ca o parte a cererii aggregate; incorporează de asemenea o funcție simplă de accelerare a investițiilor bazate pe veniturile reale așteptate, coeficientul așteptat al capitalului este constant , precum și economiile prezintă o pondere constantă în veniturl real ;forța de muncă creștere cu o rata exponențială determinată exogen , iar rata de creștere a productivității muncii poate fi sporită prin progres tehnic.
După cel de-al Doilea Război Mondial , contextual economic fiind diferit de cel în care s-au formulat teoriile prezentate anterior,s-au conturat noi teorii de creștere economică , deoarece acumularea de capital avea o influență din ce în ce mai mare , alături de noile tehnologii.
Astfel a fost elaborat modelul neoclasic, conceput de Robert Solow și T.Swan care are la baza ideea potrivit căreia pentru a exista creștere economică pe termn lung este nevoie de progres tehnologic.Modelul are la baza trei ipoteze:
Funcția de producție este de forma:Y=f(K, A*L)
Funcția de producție este omogena de gradul unu în ambele argumente (reflectă randamente de scară constante): f(α*K, α*A*L)=α*f(K,A*L)
Evoluția factorilor de producție astfel:Kt= s*Yt – δ*Kt, iar forța de muncă și progresul tehnic cresc cu rate constant, gL respectiv gA.
Observăm că modelul este unul simplificat doarece nu ține cont de mai mulți factori care sunt importanți în creșterea economică.Prin acest model sunt identificate două motive care stau la baza diferențelor existente între PIB pe locuitor dintre țări și anume:diferențele de capital și totodată diferențe în progresul tehnic , astfel ca firmele din țările mai bogate au acces la mai multe informații decât cele din țările mai sărace.
N. Kaldor prezintă cam în aceeași perioadă o nouă teorie conform căreia dacă rata economiilor se modifica printr-o redistribuire a veniturilor, este posibilă o stabilitate seculară , pentru a se atinge rata de echilibru a creșterii.
După anii ’80 apare o nouă teorie a creșterii economice care este promovată de economiștii Paul Romer și Robert Lucas pe baza modelul de creștere neoclasic tradițional .Cele mai importante modificări se concretizează în:progresul tehnologic este considerat un produs al activității economice ;cunoașterea și tehnologia se caracterizează prin randamente crescătoare ; apariția de cunoștințe noi constituie o sursă cheie pentru creșterea economică , astfel se consideră faptul că evenimentele mici, dar care se produc la momentul potrivit pot schimba traiectoria creșterii economice.
Capitolul II. Impozitele indirecte în România și în Uniunea Europeană-
aspecte teoretice și practice
2.1. Taxa pe valoare adaugată
2.1.1. Aspecte legislative
=== ee591bb6f86e83fbdc8361a10e89428f27b116a7_646775_1 ===
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE FINANȚE ASIGURĂRI BĂNCI ȘI BURSE DE VALORI
Lucrare de licență
cu titlul
Impactul impozitelor indirecte asupra creșterii economice
Coordonator științific:
Absolvent:
București
2018
Cuprins
Introducere
Capitolul I. Aspecte teoretice privind sistemul fiscal și creșterea economică
Sistemul fiscal
1.1.1.Notiuni generale privind sistemul fiscal
1.1.2. Principalele componente ale sistemului fiscal
1.2. Creșterea economică
1.2.1. Noțiuni teoretice privind creșterea economică
1.2.2. Modele de creștere economică
Capitolul II. Impozitele indirecte în România și în Uniunea Europeană-
aspecte teoretice și practice
2.1. Taxa pe valoare adaugată
2.1.1. Aspecte legislative
2.1.2. Evolutia TVA în România comparativ cu Uniunea
Europeană
2.2. Accizele
2.2.1. Aspecte legislative
2.2.2. Evoluția accizelor în Romania comparativ cu Uniunea
Europeană
2.3. Taxele vamale
2.3.1. Aspecte legislative
2.3.2. Evoluția taxelor vamale în Romania comparativ cu
Uniunea Europeană
Capitolul III. Model econometric privind corelația dintre impozitele indirecte
și creșterea economică
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Capitolul I. Aspecte teoretice privind sistemul fiscal și creșterea economică
1.1.Sistemul fiscal
1.1.1.Notiuni generale privind sistemul fiscal
Termenul de fiscalitate este folosit pentru a desemna un sistem de constituire a venitului statului prin redistribuirea venitului național cu aportul impozitelor și taxelor, reglementat prin norme juridice. Fiscalitatea mai poate fi definită însă că un sistem de percepere a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de către autoritățile publice în scopul realizării funcțiilor social-economice ale statului.
La baza întregii activități fiscale se afla legile ,ordonanțele sau hotărârile de guvern prin care se stabilesc impozitele și taxele, iar modificările și completările frecvente care se aduc reglementărilor fiscale creează uneori dificultăți în aplicarea unitară a legislației fiscale precum și o stare de neîncredere investitorilor interni și străini privind starea investiției pe care urmează să o facă.Pentru aplicarea actelor normative cu caracter fiscal, precum și pentru dimensionarea, așezarea și perceperea impozitelor este necesară existența unui mecanism fiscal care să permită realizarea unui sistem fiscal rațional și totodată o bună funcționare a economiei .Pentru a se asigura o bună funcționare a mecanismului fiscal ,aplicarea regulamentelor cu caracter fiscal, impun ,de asemenea existența unui aparat de stat concretizat în existența, organizarea și activitatea unor organe specializate ale administrației de stat , necesare pentru a putea fi dusă la finalitate activitatea fiscală.
În ceea ce privește structura sistemului fiscal, aceasta este formată din următoarele componente:
totalitatea impozitelor, taxelor și a altor venituri pe care statul, prin organele sale specializate , le percepe în baza unor reglementări legislative. De asemenea reglementări legislative de natură fiscală trebuie considerate ca făcând parte din sistemul fiscal deoarece acestea instituie impozitele și taxele care consfințesc în ultimă instanță dreptul de creanță fiscală asupra contribuabilului;
mecanismul fiscal fără de care sistemul fiscal nu ar putea fi pus în mișcare .Sistemul fiscal ar rămâne inert fără existența aparatului fiscal care constituie motorul ce pune în mișcare mecanismul fiscal;
.aparatul fiscal ,care are ca scop evaluarea ,încasarea și vărsarea veniturilor fiscale.
Principalele trăsături care caracterizează sistemul fiscal sunt :
Universalitatea impunerii, conform căreia în sfera de cuprindere a impunerii trebuie să se regăsească toate persoanele care obțin venituri din aceeași sursă sau au în posesie același gen de avere .Totodată, acest principiul presupune și includerea în sfera impunerii, a întregii materii impozabile.
Unitatea impunerii presupune ca așezarea și perceperea impozitelor și taxelor să se facă conform acelorași criterii pentru toți contribuabili.
Echitatea fiscală potrivit căreia cuantumul impozitului datorat de către fiecare subiect impozabil să se stabilească în funcție de mărimea veniturilor sale .
1.1.2. Principalele componentele ale sistemului fiscal sistemului fiscal
Asa cum am precizat anterior, una dintre principalele componente ale sistemului fiscal este reprezentata de impozite, taxe si contributii sociale obligatorii.Asadar, in cadrul acestei sectiuni, vom prezenta pe larg cele mai importante aspecte cu privire la impozitele si contributiile din Romania si modul in care acestea sunt reglementate de legislatia in vigoare.
Una dintre componentele este reprezentata de impozitele directe. In aceasta categorie, intra unele dintre cele mai importante impozite de la nivel national si anume, impozitul pe profit si impozitul pe venit. Cadrul juridic care stă la baza impozitului pe profit în momentul actual este reprezentat de Titlul II din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, însă acest tip de impozit, ca oricare altul a trecut de-a lungul timpului prin numeroase modificări legislative. Anterior intrării în vigoare a acestei legii, impozitul pe profit era reglementat de Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare.
În cadrul primului articol din Titlul II al legii care constituie cadrul de bază al impozitului pe profit sunt prevăzute de către legiuitor, persoanele obligate să plătească acest tip de impozit către bugetul de stat. Astfel că, conform acestui articol, supuse acestui impozit sunt toate persoanele juridice române, dar și persoanele juridice străine, cu condiția ca aceste din urmă fie să aibă locul conducerii efective în România, fie să desfășoare activități în țară prin intermediul unui sediu permanent, așa cum este acesta definit în cadrul articolului 8 din Noul Cod Fiscal. Referitor la persoanele care sunt obligate la plata acestui tip de impozit, trebuie menționat faptul că legislația s-a mentinut neschimbată de-a lungul timpului, astfel ca aceasta prevedere a fost prezentată identic și de legiuitorul din 2003, în legea privind codul fiscal, intrată în vigoare în acel an. De la această regulă generală, sunt prevăzute în cadrul celui de-al doilea alineat, persoanele juridice române exceptate de la plata impozitului, excepții ce nu au cunoscut modificări față de legislația intrată în vigoare în anul 2003.
O alta componenta a impozitelor directe este reprezentata de impozitul pe venit. Reglementările legale privind acest tip de impozit sunt cuprinse în cadrul Titlului IV din Legea 227/2017 privind Codul Fiscal publicată în M.Of. Nr.688/2015. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se aplică atât asupra persoanelor fizice care au domiciliul sau reședința într-un anumit stat, cât și persoanelor nerezidente care obțin venituri impozabile în statul respectiv.
În ceea ce privește impozitul pe venit în cadrul acestuia au apărut numeroase schimbări legislative ce au intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018. Una dintre ele, și poate cea mai importantă este dată de faptul că s-a modificat cota de impozitarea, astfel că dacă anterior anului 2018, cota de impozitare a veniturilor era de 16%, începând cu 1 ianuarie 2018, aceasta s-a redus cu 6 puncte procentuale, ajungând la 10%. În ceea ce privește modificarea cotei, trebuie menționat faptul că aceasta vizează toate categoriile de venituri prevăzute de legislația fiscală în vigoare, cu excepția veniturilor din dividende, care sunt impozitate prin aplicarea unei cote de 5 % asupra bazei de calcul.
Pe langa aceste impozite, sistemul fiscal din Romania este format si din contributii sociale obligatorii. Cadrul juridic legislativ care stă la baza acestor este reprezentat de Titlul V din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește contribuțiile sociale obligatorii, de-a lungul timpului au apărut numeroase modificări legislative, cele mai recente fiind chiar cele intrate în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018.
Anterior anului 2018, odată cu intrarea în vigoare a Legii 227/2015, se datorau către bugetul, de către persoanele fizice si juridice, următoarele categorii de contribuții:
contribuția de asigurări sociale care se vizează către bugetul de stat, cota cumulata de 26,3 % in conditii normale de munca, 31,3% conditii deosebite de munca, 36,3% conditii speciale de munca
contribuția de asigurări de sănătate către se plătește către Fondul Național Unic al Asigurărilor de sănătate; cota cumulata de 10,7%;
contribuția de șomaj către Fondul de Șomaj; cota cumulata de 1%
contribuția de concedii și indemnizații, cota de 0,85%
contribuția la fondul de garantare a creanțelor salariale; cota de 0,25%
contribuția de asigurare pentru accidente de munca și boli profesionale; cota intre 0,15% si 0,85%.
În ceea ce privește cotele aplicabile în cazul acestor contribuții, trebuie să menționăm faptul că acestea au suferit numeroase modificări legislative. Începând cu anul 2018, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aceste contribuții au fost modificate semnificativ, astfel că în sarcina persoanelor juridice ce au calitatea de angajatori, legiuitorul prevede cu titlu obligatoriu, doar contribuția asiguratorie de muncă reprezentată de un procent de 2,25%, în timp ce celelalte contribuții sunt trecute în sarcina angajaților.
De asemenea, mai este prevăzută în sarcina angajatorului și obligatia de a suporta un procent de contribuție de asigurări sociale în cazul in care are încadrați angajați în condiții deosebite de muncă sau în condiții speciale, așa cum sunt acestea prevăzute de legislația în vigoare. Astfel că, atunci când exista încadrate persoane în condiții de muncă deosebite, angajatorul este obligat la plata contribuției de asigurări sociale în procent de 4%, în timp ce în existența angajaților încadrați în condiții speciale de muncă atrage obligativitatea platii unei contribuții de asigurări sociale în procent de 8% de către angajator.
Nu in cele din urma, avem impozitele indirecte care sunt foarte importante si le vom prezenta pe larg in cadrul urmatorului capitol. Importanta acestora este foarte ridicata deoarece ele sunt unul dintre principalele instrumente de politica fiscala ale statului. Acestea sunt suportate de către toți consumatorii finali de bunuri și servicii ,indiferent de cuantumul sau sursa de proveniența a veniturilor sale .Utilizarea acestora ca instrument de politică fiscală se realizează în general prin reducerea acestor impozite pentru stimularea creșterii economice și pentru diminuarea inflației sau prin creșterea acestor impozite ca urmare a unor nevoi sporite de resurse financiare publice.
Acestea sunt de natura sa afecteze puterea de cumpărare a consumatorilor, având un randament fiscal ridicat în perioadele de avânt economic și scăzut în perioadele de recesiune existente în economia unui stat .În țările dezvoltate venituri fiscale obținute pe baza colectării acestor impozite sunt mai mici spre deosebire de cele obținute pe baza colectării impozitelor directe, lucru care poate fi datorat faptului că impozitele pe consum nu respecta echitatea fiscală, având caracter regresiv.În ceea ce privește un nivel ridicat al impozitele pe consum , astea pe termen scurt pot determina indivizii s[ își reducă sau să își amâne unele consumuri, însă pe termen lung efecte se vor vedea asupra cererii,aceasta putând să se majoreze sau să reducă, în funcție de veniturile disponibile.Un impozit indirect are un randament fiscal ridicat atunci când acesta vizează bunurile și serviciile indispensabile vieții, fără de care omul nu ar putea trăi.
Totoodata, nu trebuie uitate impozitele si taxele locale. Unul dintre cele mai importante impozite locale plătite de către persoanele juridice, respectiv de către societățile comerciale este reprezentat de impozitul pe clădiri, care se datorează de către orice societate ce deține în proprietate o clădire, impozitul datorat fiind unul anual, iar bugetul către care se varsa plata acestui impozit este reprezentat de către bugetul local din cadrul comunei sau a orașului în care se află fizic clădirea respectivă. Taxa pe clădiri apare în cazul în care exista clădiri care se afla în proprietatea statului sau a altor unități administrative teritorial ,dar sunt date în cesiune sau folosință către alte persoane.
Impozitul pe cladiri a prezentat evolutii importante de-a lungul timpului, exista o perioada in care acesta a fost eliminat din cadrul sistemului fiscal, ca urmare a reformei contributiilor directe insa acesta a fost reintrodus, deoarece eliminarea acestui tip de impozit a dus la aparitia unui impact negative asupra finantelor locale.
O altă categorie de impozite și taxe locale datorate de către persoanele juridice este reprezentată de impozitul pe teren care se datorează de către orice societate comercială ce deține titlul de proprietate asupra unui teren situat în cadrul țării, cu excepția anumitor cazuri expres prevăzute de lege în care se prevăd scutiri cu privire la plata acestui tip de impozit. Modul in care se determina cuantumul acestui tip de impozit de trebuie virat către bugetul local al comunei sau al orașului în cadrul căreia se afla terenul respectiv, este prevăzut în cadrul articolului 465 din Noul Cod Fiscal, în conformitate cu care determinarea acestuia se face avându-se în vedere anumite criterii importante cum ar fi: suprafața pe care o prezintă respecitvul teren, rangul localității în care acesta se afla, precum și zona de folosință în care este încadrat. Plata impozitului pe teren datorat de către societățile comerciale urmează aceleași reguli ca cele prevăzute în cadrul impozitului pe clădiri.
Un alt impozit ce aduce o mare contribuție la bugetele locale este reprezentat de impozitul pe mașini deținute în proprietate de către persoanele juridice, modalitatea de calcul a acestuia fiind prevăzută în cadrul articolului 470 din Noul Cod fiscal, iar modul de percepere al acestuia de către stat are la baza aceleași reglementări ca cele prevăzute în cazul celorlaltor două mari categorii de impozite locale și anume impozitul pe clădiri și impozitul pe terenuri. Începând cu anul 2018, a apărut o modificare importantă cu privire la impozitele și taxele locale și anume ca pentru autovehiculele de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul datorat la bugetul la bugetul local se majorează cu circa 7%.
1.2. Creșterea economică
1.2.1. Aspecte teoretice privind creșterea economică
Creșterea economică consta în sporirea cantitativă a activităților și rezultatelor acestora pe ansamblul economiei naționale, în strânsă legătură cu factorii care contribuie la această sporire.
Creșterea economică se exprimă prin dinamica indicatorilor macroeconomici ai rezultatelor activităților în termeni reali , putându-se spune că o economie națională înregistrează creștere economică dacă exista tendința dominantă a unei creșteri a PIB-ului real pe termen suficient de lung pentru a înlătura efectele conjuncturale ale ciclului de afaceri.Este important de precizat faptul că dezvoltarea economică este un concept diferit de creșterea economică, deoarece dezvoltarea pe lângă faptul că scoate în evidență efectul cantitativ al evoluției unei economii cuprinde și modificările calitativ-structurale din cadrul acesteia.
Creșterea economică este influențată de mai mulți factori care pot împărțiți în factori de producție(direcți) și factori determinanți ai cererii și ofertei(indirecți).De factorii de producție dispun toate țările într-o măsură mai mare său mai mică , aceștia fiind:
Resursele umane care sub aspectul dimensiunii cantitative presupune luarea în calcul a populației ocupate , a ofertei de muncă și a dinamicii ocupării populației active disponibile, în acest sens creșterea economică fiind simultan premisă și efect al gradului de ocupare a resurselor de muncă disponibile, prin relația dintre ocuparea și crearea de noi locuri de muncă;iar sub aspect structural presupunea luarea în calcul a structurilor specifice ocupării forței de muncă;
Stocul de capital tehnic se constituie ca factor al creșterii economice prin resursele naturale atrase în circuitul economic și echipamentele de producție acumulate, dimensiunea calitativă referindu-se la productivitatea capitalului real dar și la corelația cu nivelul calitativ al factorului uman , iar dimensiunea cantitativă la volumul capitalului real în exploatare;
Tehnologia , a cărei influența asupra creșterii economice este greu de cuantificat.Nivelul cantitativ poate fi exprimat prin ponderea pe care o au investițiile în cercetare-dezvoltare în volumul produsului național brut , iar dimensiunea calitativa poate fi pusă în relație cu eficiența, criteriu rentabilității cercetării fiind maximizarea avantajului competitiv.
Factorii indirecți au de asemenea o influența foarte importantă asupra creșterii economice și sunt concretizați în:dimensiunea cererii aggregate; rata economiilor și a investițiilor; eficienta sistemului financiar-bancar; competitivitatea produselor , înclinația marginală spre export comparativă cu cea spre import .În categoria factorilor indirecți care au efect asupra creșterii economice intra și politică fiscală și bugetară a statului.Pentru a putea stabili care este aportul adus de fiecare factor la creșterea economică , se folosește ca instrument de analiză funcția de producție, stabilidu-se astfel legătura dintre intrările de factori de producție și volumul producției realizată într-o economie.Dependența ratei de creștere a producție de ratele de creștere a factorilor și de structura în care acestuia se combină este dată de următoarea ecuație:
ΔY/Y= ΦΔL/L+(1-Φ)ΔK/K+ΔA/A
Există două tipuri de creștere economică în funcție de contribuțiile aduse de fiecare factor de producție prin dimensiunile lor cantitative și calitative.Astfel, apare creșterea economică extensivă ca urmare a contribuției laturilor cantitative ale factorilor la sporirea PIB-ului.Aceasta este caracteristică țărilor în care economiile se bazează pe efort investițional ridicat, cu scopul creșterii producției în anumite ramuri de activitate și creșterea economică intensivă care este caracteristica țărilor vansate din punct de vedere economic, bazându-se pe latura calitativă a factorilor de producție.
1.2.2.Teorii și modele de creștere economică
Pentru a explica care este impactul factorilor prezentați anterior am prezentat principalele curente în teoria de creștere economică.Teoriile cu privire la acest aspect au evoluat în timp în funcție atât de dinamică realității economice, cât și de evoluția instrumentelor de analiza economică.
În concepția clasicilor creșterea economică este determinate de cei trei factori clasici:munca, natura și capitalul.În opinia acestora, creșterea economică era rezultatul acumulării de capital care determină creșterea bogăției pe locuitor prin creșterea capitalului pe locuitor.Conform teoriei lui D.Ricardo progresul tehnologic nu era un factor în creșterea economică, dimpotrivă , aceasta ducea la înlocuirea muncii realizată de populație cu realizarea acestea cu ajutorul echipamentelor, mașinilor etc., distrugând astfel locurile de muncă.
Ulterior acestor teorii, din cauza problemelor reale cu care s-au confruntat economiile țărilor, au început să se facă din nou cercetări care să identifice sursele , precum și modelul care să ducă la creștere economică, astfel a apărut modelul keynesist dezvoltat de către economistul englez J.M.Keynes, conform căruia venitul național crește ca urmare a creșterii cererii agregate.
Așa cum era de așteptat s-au dezvoltat modele postkeynesiste potrivit cărora o importanță deosebită o aveau stabilitatea economică și șomajul .Astfel a apărut Modelul Harrod-Domar care avea următoarele elemente definitorii:evidențiază rolul investițiilor care erau privite ca acumulare de capital și totodată ca o parte a cererii aggregate; incorporează de asemenea o funcție simplă de accelerare a investițiilor bazate pe veniturile reale așteptate, coeficientul așteptat al capitalului este constant , precum și economiile prezintă o pondere constantă în veniturl real ;forța de muncă creștere cu o rata exponențială determinată exogen , iar rata de creștere a productivității muncii poate fi sporită prin progres tehnic.
După cel de-al Doilea Război Mondial , contextual economic fiind diferit de cel în care s-au formulat teoriile prezentate anterior,s-au conturat noi teorii de creștere economică , deoarece acumularea de capital avea o influență din ce în ce mai mare , alături de noile tehnologii.
Astfel a fost elaborat modelul neoclasic, conceput de Robert Solow și T.Swan care are la baza ideea potrivit căreia pentru a exista creștere economică pe termn lung este nevoie de progres tehnologic.Modelul are la baza trei ipoteze:
Funcția de producție este de forma:Y=f(K, A*L)
Funcția de producție este omogena de gradul unu în ambele argumente (reflectă randamente de scară constante): f(α*K, α*A*L)=α*f(K,A*L)
Evoluția factorilor de producție astfel:Kt= s*Yt – δ*Kt, iar forța de muncă și progresul tehnic cresc cu rate constant, gL respectiv gA.
Observăm că modelul este unul simplificat doarece nu ține cont de mai mulți factori care sunt importanți în creșterea economică.Prin acest model sunt identificate două motive care stau la baza diferențelor existente între PIB pe locuitor dintre țări și anume:diferențele de capital și totodată diferențe în progresul tehnic , astfel ca firmele din țările mai bogate au acces la mai multe informații decât cele din țările mai sărace.
N. Kaldor prezintă cam în aceeași perioadă o nouă teorie conform căreia dacă rata economiilor se modifica printr-o redistribuire a veniturilor, este posibilă o stabilitate seculară , pentru a se atinge rata de echilibru a creșterii.
După anii ’80 apare o nouă teorie a creșterii economice care este promovată de economiștii Paul Romer și Robert Lucas pe baza modelul de creștere neoclasic tradițional .Cele mai importante modificări se concretizează în:progresul tehnologic este considerat un produs al activității economice ;cunoașterea și tehnologia se caracterizează prin randamente crescătoare ; apariția de cunoștințe noi constituie o sursă cheie pentru creșterea economică , astfel se consideră faptul că evenimentele mici, dar care se produc la momentul potrivit pot schimba traiectoria creșterii economice.
Capitolul II. Impozitele indirecte în România și în Uniunea Europeană-
aspecte teoretice și practice
2.1. Taxa pe valoare adaugată
2.1.1. Aspecte legislative
Taxa pe valoarea adăugată în Uniunea Europeană este reglementată prin Directiva TVA 2006/112/CE cu privire la sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, care stabilește cadrul general, dând libertate guvernelor din statele membre să fixeze numărul și nivelul cotelor de TVA, pe baza respectării a două reglementări de bază, anume:
Cota standard, astfel ca statele membre aplică o cotă standard a TVA care este fixată de fiecare dintre acestea ca procent din baza de impozitare și care este aceeași pentru livrarea de bunuri și pentru prestarea de servicii. Cota standard pentru toate bunurile și serviciile nu poate fi mai mică de 15%, dar nu există limită maximă,
Cote reduse de TVA, astfel ca statele membre pot aplica fie una, fie două cote reduse de TVA, dar numai pentru acele bunuri si servicii prezentate în cadrul articolului 98 din Directiva TVA/2006. În acest caz, cotele reduse se fixează ca procent, care nu poate fi mai mic de 5 %, din baza de impozitare.
Pe langa acestea reguli generale cu privire la cotele aplicabile in statele membre ale UE exista si anumite exceptii, astfel ca, statele membre ale Uniunii Europene au posibilitatea de a aplica anumite cote speciale de TVA, ceea ce a dus la situatia actuala in care multe dintre tari aplica ca si cote reduse anumite cote mai mici de 5%, precum si scutiri, dar si cote speciale cu privire la anumite bunuri si servicii care nu sunt prevazute in mod expres in cadurl directive.
In conformitate cu articolul 94 din Directiva privind TVA, se poate mentiona ca că la import și la achizițiile intra-europene de bunuri cota aplicabilă de TVA este cea aplicabilă livrării de bunuri similare pe teritoriul statului membru.
Potrivit datelor publicate de Comisia Europeană , cotele standard de TVA aplicate de statele membre la 1 ianuarie 2017 variază între minimum 17% (Luxemburg) și maximum 27% (Ungaria). Excluzând cele două extreme, rezultă că cele mai multe state membre aplică TVA de 20-21% (câte 6 țări pentru fiecare din nivelurile menționate). Restul statelor se grupează câte două, trei pe cote de TVA de 19%, 23%, 24%, 25%). La nivelul mediu al UE-28 cota standard de TVA este de 21%. România aplică, începând de la 1 ianuarie 2017, o cotă standard de TVA relativ scăzută, de 19%. De remarcat că în tabloul general al statelor membre ale Uniunii Europene, între primele 5 state cu cele mai mici cote standard de TVA se situează România alături de Germania și Cipru, toate trei având același nivel de TVA, de 19%. Totodată, România aplică și două cote reduse de TVA, de 5% și 9%.
Un sistem fiscal special cu privire la taxa pe valoare adaugata este prevazut in cadrul Marii Britanii, astfel ca, prin politica fiscală, axată pe nevoile stringente ale cetățenilor săi, Marea Britanie aplică „cote speciale de TVA”, adică TVA zero sau scutiri de la plată la o serie larga ce bunuri si servicii: majoritatea alimentelor, furnizarea apei, produse farmaceutice, echipamente medicale pentru persoane cu dizabilități, transport de pasageri, cărți, ziare, periodice, servicii medicale și stomatologice precum și colectare deșeuri menajere.
În România, asa cum am precizat si anterior, se aplică două cote reduse de TVA, de 5% și de 9% (față de nivelul standard de 19%). Cele mai mici taxe pe valoarea adăugată (TVA), de 5%, se îndreaptă spre activități culturale-sportive precum cărți, ziare, periodice și bilete la evenimente sportive. Totodată, se aplică alte taxe reduse, de 9%, la alimente, apă, produse farmaceutice, hoteluri și restaurante.
2.1.2. Evolutia TVA în România comparativ cu Uniunea Europeană
În graficul 2.1. am prezenta cota legală de impozitare a TVA comparativ cu rata efectivă de impozitare în perioada 2013-2017. Pe baza acestora am determinat indicele de eficienta care are la baza doar cota standard de TVA, cele reduse nefiind incluse în aceste calcule.
Gradul de eficienta se determina ca raport intre cota efectica si cota standard de impozitare, respectiv cea prevazuta de legislatia in vigoare.
Grafic 2.1.Evoluția cotelor de impozitare și a indicelui de eficiență în cazul taxei pe valoare adăugată in perioada 2013-2017
Sursa grafic: Prelucrarii proprii pe baza datelor Comisiei Europene: https://ec.europa.eu/taxation_customs/business/economic-analysis-taxation/data-taxation_en
Am realizat acest grafic, pentru a vedea care este impactul modificări cotelor standard legislative în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată supra cotelor efective suportate de către companii și implicit asupra indicelui de eficienta al impozitului.
Este foarte ușor de observat pe baza graficului faptul că, în toată perioada 2013-2017, indicele de eficienta prezintă evoluții similare, ca urmare a faptului că, cota legistativa standard prevăzută pentru acest impozit s-a menținut la nivelul de 24%, astfel că impactul pe care îl prezintă asupra societăților se prezintă similar. Pe de altă parte însă, odată cu scăderea cotei standard la 19% în anul 2017, se poate observa o creștere a indicelui de eficientă a taxei pe valoare adăugată, ceea ce înseamnă că, modificarea cotei a dus la o scădere a evaziunii fiscale și o eficiență mai mare în ceea ce privește colectarea de la societății a acestui impozit.
Tabel 2.1. Valoarea PIB si TVA in marime reala in Romania in perioada 2008-2017
Sursa tabel: Prelucrarii proprii pe baza datelor Eurostat: http://ec.europa.eu/eurostat/data/database
În cadrul graficului 2.2. am prezentat evoluția taxei pe valoare adăugată că procent din produsul intern brut, pentru a vedea modul în care modificările legislative au avut impact din punct de vedere economic asupra întreprinderilor care plătesc acest tip de impozit. Cota standard de TVA în perioada 2004-2009 a fost de 19%, iar în ponderea în PIB prezintă fluctuații destul de mici. Odată cu introducerea în anul 2010 a cotei standard de 24%, ponderea în PIB de la 6,3% la 7,6%, iar în majoritatea anilor ulteriori a depășit ponderea de 8%.
Grafic 2.2. Evolutia TVA exprimata ca procent din PIB
Sursa grafic : Prelucrarii proprii : http://ec.europa.eu/eurostat/data/database
În cadrul graficului 2.2. am prezentat evoluția taxei pe valoare adăugată că procent din produsul intern brut, pentru a vedea modul în care modificările legislative au avut impact din punct de vedere economic asupra întreprinderilor care plătesc acest tip de impozit. Cota standard de TVA în perioada 2004-2009 a fost de 19%, iar în ponderea în PIB prezintă fluctuații destul de mici. Odată cu introducerea în anul 2010 a cotei standard de 24%, ponderea în PIB de la 6,3% la 7,6%, iar în majoritatea anilor ulteriori a depășit ponderea de 8%.
In continuare vom prezenta evolutia pe care a inregistrat-o taxa pe vlaoare adaugata exprimata ca procent din cadrul PIB-ului n tarile membre ale Uniunii Europene.
Cele mai mici contribuții la veniturile fiscale totale sunt aduse tari precum Italia, Belgia, sau Franța.
În cazul Italiei, cota standard de impozitare este de 20% în anul 2017 și de asemenea legislația prevede cote reduse de 10% și 5%, ceea ce înseamnă că veniturile scăzute aduse la bugetul de stat pot apărea și ca urmare a unei eficiente scăzute a colectării acestui tip de impozit. În cazul Fratei și al Bulgariei, cotele standard sunt tot de 20%, fiind de asemenea, prevăzute și cote reduse.
Grafic 2.3. Evolutia veniturilor din TVA in statele UE in anul 2017
Sursa grafic: Prelucrarii proprii pe baza datelor Comisiei Europene
Pe baza graficului 2.3. se mai poate observa faptul că în țările membre ale Uniunii Europene, cele mai mari valori din Europa se înregistrează în țări precum Croația, Bulgaria, Estoria, Cipru, Letonia și Lituania. De asemenea, comparativ cu celelalte state din Uniunea Europeană, se inregistreaza valori mari și în România.
În ceea ce privește țările cu cele mai mari ponderi în PIB a venitului din TVA putem scoate în evidență faptul că acestea în Croația este aplicabilă una dintre cele mai mari cote standard de TVA din Uniunea Europeană, de circa 25%, în timp ce Estonia și Cipru prezintă cote standard mult mai reduse, de circa 20%, respective 19%.
În continuare, în cadrul următoarei secțiuni voi prezenta aspectele generale legislative privind o altă categorie de impozite indirecte și anume accizele, dar și modul în care acestea au evoluat, exprimate ca pondere în produsul intern brut, atât în România cât și în statele membre ale Uniunii Europene.
2.2. Accizele
2.2.1. Aspecte legislative
Cadrul juridic legislativ ce stă la baza reglementării accizelor este reprezentat de Titlul VIII din Noul Cod Fiscal. Accize practicate în România sunt împărțite în două mari categorii:
Accize armonizate;
Accize nearmonizate;
În conformitate cu art. 335 din Noul Cod Fiscal, accizele armonizate sunt definite ca fiind acele taxe speciale ce se aplică asupra consumului și care se constituie venituri la bugetul de stat. Bunurile asupra cărora sunt aplicabile accizele armonizate sunt în număr limitat:
Alcool și banuturi alcoolice, așa cum sunt prevăzute de Noul Cod Fiscal;
Tutun prelucrat;
Energie și produse energetice.
In continuare vom prezenta modul de determinare al principalelor tipuri de accize, cu mentiunea ca valorile acestora sunt prezentate in cadrul anexei 6 din titlul VII al Noului COD Fiscal.
Acciza pentru bere : A = C x K x x Q,
unde: A = cuantumul accizei;
C = numărul de grade Plato;
K = acciza unitară, în funcție de producția anuală
Q = cantitatea în hectolitri de bere sau cantitatea în hectolitri de bază de bere din amestec cu băuturi nealcoolice.
Important de mentionat este cazul micilor producatori indepedenti, astfel ca, atunci cand se depaseste productie de 200.000 hl/an, se majoreaza acciza incepand cu anul urmator . In anul urmator celui in care revine sub 200.000 hl/an si declara ca va obtine o cantitate mai mica de 200.000 hl trece pe acciza redusa Nerespectarea cantitatii declarate, in sensul ca se depaseste 200.000 hl, va duce la recalculare de acciza pentru ce depaseste 200.000 hl.
In ceea ce priveste scutirea de accize la bere, legislatia fiscala prevede ca berea fabricată de persoana fizică și consumată de către aceasta și membrii familiei sale, cu condiția să nu fie vândută nu este supusa accizei.
In continuare vom prezenta calculul accizelor la alte produse.
Acciza pentru vinuri spumoase, băuturi fermentate spumoase și produse intermediare
A = K x Q, unde: A = cuantumul accizei K = acciza unitară Q = cantitatea în hectolitri
Acciza pentru alcoolul etilic A = C x K x Q/100 unde: A = cuantumul accizei C = concentrația alcoolică exprimată în procente de volum K = acciza specifică, în funcție de capacitatea de producție anuală Q = cantitatea în hectolitri
Aceleasi reguli ca la bere in vederea incadrarii Gospodariile individuale – datoreaza accize pentru tuica si rachiurile din productia proprie (indiferent ca e vorba de consum individual sau vanzare)
Acciza pentru tigarete
Total acciză = A1 + A2, în care: A1 = acciza specifică A2 = acciza ad valorem A1 = K1 x Q1 A2 = K2 x PA x Q2, unde: K1 = acciza specifică K2 = acciza ad valorem PA = prețul de vânzare cu amănuntul Q1 = cantitatea exprimată în unități de 1.000 buc. țigarete Q2 = numărul de pachete de țigarete aferente lui Q1.
Acciza minima, acciza ad valorem si acciza totala la tigarete, sunt stabilite prin legislatie Acciza specifica se determina dupa formula: Acciza specifica = acciza totala la 1 aprilie an N – (acciza ad valorem la 1 aprilie an N x WAP aferent anului N-1) unde, WAP este pretul mediu ponderat de vanzare cu amanuntul al tigaretelor in anul anterior .
Acciza pentru tigari si tigari din foi
A = Q x K, unde: A = cuantumul accizei Q = cantitatea exprimată în unități de 1.000 buc. țigări K = acciza unitară
Acciza pentru pentru tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete și pentru alte tutunuri de fumat
A = Q x K, unde: A = cuantumul accizei Q = cantitatea în kg K = acciza unitară
Acciza pentru produse energetic
A = Q x K, unde: A = cuantumul accizei Q = cantitatea exprimată în tone, 1.000 litri sau gigajouli K = acciza unitară
Acciza pentru electricitate
A = Q x K, unde: A = cuantumul accizei Q = cantitatea de energie electrică activă exprimată în MWh K = acciza unitară
În ceea ce privește accizele nearmonizate acestea sunt reglementate prin intermediul articolelor 439-448 din Noul Cod Fiscal. În ceea ce privește produsele asupra cărora sunt aplicabile, aceastea sunt prevăzute în cadrul articolului 439 alineatul 2, iar modalitatea de calcul și nivelul acestora se stabilește în conformitate cu legislația fiscală în vigoare. Un aspect important cu privire la accizele nearmonizate este reprezentat de momentul în care acestea devin exigibile, deoarece acest moment diferă, fiind prezentat în cadrul articolului 441. Astfel că, în conformitate cu acesta, accizele nearmonizate, devin exigibile în următoarele momente: în momentul în care sunt recepționate acele produse care au făcut obiectul achizițiilor intracomunitare și sunt supuse accizelor nearmonizate; atunci când sunt îndeplinite formalitățile cu privire la libera circulație a produselor ce fac obiectul importurilor și în cele din urmă, în momentul în care se realizarea vânzarea în ceea ce privește produsele supuse accizelor nearmonizate care apar din cadrul producției interne.
Grafic 2.4. Evolutia accizelor in Romania
Sursa grafic: Prelucrarii proprii
Avand la baza graficul 2.4. putem spune faptul ca in toata perioada analizata, accizele inregistreaza ponderi destul de mici din cadrul produsului intern brut. La inceputul periaodei de analiza, respectiv in perioada 2004-2006 apar cele mai mari valori, situate in jur de 1%, urmand ca dupa aceasta perioada, procentele sa scada ajungand sub 0,3%. Acest lucru s-a datorat in primul rand modificarilor legislative adopate in ceea ce priveste acest domeniu, dar si a intentsitatii pe care a luat-o fenomenul de evaziune fiscala in Romania.
Grafic 2.5. Accizele in UE in anul 2016
Sursa grafic : Prelucrarii proprii
In cadrul graficului 2.5. am prezentat ponderea accizelor in produsul intern brut in cadrul statelor membre ale Uniunii Europene, pentru a vedea modul in care acestea au evoluat comparativ cu cele din Romania. Cele mai mari ponderi ale accizelor in PIB sunt inregistrate in Estonia, dar si in Luxemburg si Olanda. De cealalta pare, se afla state precum Franta, Finlanda si Danemarca, in cazul carora accizele reprezinta o proportie foarte mica din cadrul produsul intern brut inregistrat la nivelul statului.
2.3. Taxele vamale
2.3.1. Aspecte legislative
Pe lângă TVA și accize mai întâlnim și alte tipuri de impozite indirecte, respectiv taxele vamale. Taxele vamale pot fi definite ca fiind acele prelevări obligatorii ce sunt percepute de către statul român asupra mărfurilor atunci când acestea se afla la granițele tari în vederea importului a exportului sau a tranzacționării între state.
Cadrul juridic legislativ care stă la baza taxelor vamale este reprezentat de Tariful vamal comun al Uniunii Europene, în conformitate cu care sunt prezentate toate tarifele vamale aplicate de către țările membre ale Uniunii Europene. Un aspect foarte important în ceea ce privește taxele vamale este reprezentat de baza de impozitare.Astfel că, aceasta taxa se aplică la valoarea declarată în vamă. Trebuie, de asemenea, menționat faptul că, în cadrul bazei de impozutare sunt incluse și acele cheltuieli ce sunt considerate accesorii precum și alte comisioane sau cheltuieli care se ivesc până în primul loc de destinație din cadrul țării noastre.
Asa, cum am precizat, in cazul taxelor vamale este foarte important modul in care se determina valoarea in vama. Valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri când acestea sunt vândute pentru export cu destinația țării de import. Dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată in conformitate cu aceasta definitie, atunci ea va fi valoarea de tranzacție a mărfurilor identice vândute pentru export cu destinația aceleași țări de import și exportate în același moment sau aproape în același moment cu mărfurile de evaluat.
Dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată prin aplicarea regulilor anterioare, valoarea în vamă va fi valoarea de tranzacție a mărfurilor similare vândute pentru export, cu destinația aceleași țări de import și exportate în același moment sau aproape în același moment cu mărfurile de evaluat .
In fine, dacă mărfurile importate sau mărfuri identice sau similare importate sunt vândute în țara de import în starea în care au fost ele importate, valoarea în vamă a mărfurilor importate se va baza pe prețul unitar corespunzător vânzării mărfurilor importate sau mărfurilor identice sau similare importate totalizând cantitatea cea mai ridicată, făcută către persoane nelegate de vânzători în momentul sau aproape în momentul importului mărfurilor de evaluat.
Grafic 2.6. Evolutia altor impozite indirecte in Romania
Sursa grafic: Prelucrarii proprii
In cadrul graficului 2.6. am prezenta evolutia altor impozite indirecte in Romania in cadrul produsului intern brut, din aceasta categorie cele mai importante fiind taxele vamale. Asadar, observam pe baza graficului faptul ca pe toata perioada analizata, ponderea altor impozite indirecte in PIB este destul de scazut, sub 1%. Spre sfarsitul periodei de analiza avem cele mai mari valori, de in cadrul intervalului 0,9-0,74%.
In cadrul graficului 2.7. am prezentat ponderea altor tipuri de impozite indirecte in PIB in statele membre ale Uniunii Europene, inregistrata in ultimul an de analiza, respectiv in anul 2016. Comparativ cu valorile inregistrate la nivelul Romaniei, observam faptul ca Romania prezinta unele dintre cele mai mici valori, comparativ cu state precum Suedia, in cazul careia pondere in PIB a acestei categorii de impozite depaseste 10%, Franta, in cazul careia ponderea este peste 4% sau Austria, care inregistreaza o pondere ce depaseste 3%.
Grafic 2.7. Alte impozite indirecte exprimate ca pondere in PIB in anul 2016
Sursa grafic: Prelucrarii proprii
Capitolul III. Model econometric privind corelația dintre impozitele indirecte
și creșterea economică
=== ee591bb6f86e83fbdc8361a10e89428f27b116a7_662803_1 ===
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE FINANȚE ASIGURĂRI BĂNCI ȘI BURSE DE VALORI
Lucrare de licență
cu titlul
Impactul impozitelor indirecte asupra creșterii economice
Coordonator științific:
Absolvent:
București
2018
Cuprins
Introducere
Capitolul I. Aspecte teoretice privind sistemul fiscal și creșterea economică
Sistemul fiscal
1.1.1.Notiuni generale privind sistemul fiscal
1.1.2. Principalele componente ale sistemului fiscal
1.2. Creșterea economică
1.2.1. Noțiuni teoretice privind creșterea economică
1.2.2. Modele de creștere economică
Capitolul II. Impozitele indirecte în România și în Uniunea Europeană-
aspecte teoretice și practice
2.1. Taxa pe valoare adaugată
2.1.1. Aspecte legislative
2.1.2. Evolutia TVA în România comparativ cu Uniunea
Europeană
2.2. Accizele
2.2.1. Aspecte legislative
2.2.2. Evoluția accizelor în Romania comparativ cu Uniunea
Europeană
2.3. Taxele vamale
2.3.1. Aspecte legislative
2.3.2. Evoluția taxelor vamale în Romania comparativ cu
Uniunea Europeană
Capitolul III. Model econometric privind corelația dintre impozitele indirecte
și creșterea economică
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Capitolul I. Aspecte teoretice privind sistemul fiscal și creșterea economică
1.1.Sistemul fiscal
1.1.1.Notiuni generale privind sistemul fiscal
Termenul de fiscalitate este folosit pentru a desemna un sistem de constituire a venitului statului prin redistribuirea venitului național cu aportul impozitelor și taxelor, reglementat prin norme juridice. Fiscalitatea mai poate fi definită însă că un sistem de percepere a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de către autoritățile publice în scopul realizării funcțiilor social-economice ale statului.
Resursele financiare publice reprezintă acele relații economice, ce se exprima sub forma valorică și care apar odată cu procesul de repartizare a produsului intern brut, cu scopul de a se acoperi nevoile generale pe care le prezintă societate.
Important de menționat este faptul că nu trebuie pus semnul egalității între resursele financiare ale societății și resursele financiare publice, deoarece cele întâi menționate sunt mai complexe în categoria lor intrând și resursele financiare private. În ceea ce privește partea de resurse ale societății care ne interesează, respectiv resursele financiare publice trebuie să evidențiem și faptul că acestea prezintă un caracter limitat, astfel că este necesară o alocare optimă a acestora astfel încât să poată fi acoperite toate cheltuielile necesare a fi efectuate în vederea satisfacerii nevoilor existente.
Așa cum am precizat și anterior, în momentul actual există o tendință de creștere a cererii de resurse publice ca urmare a creșterii nevoilor mai rapid comparativ cu creșterea pe care o înregistrează produsul intern brut. Însă satisfacerea acestei cererii este influențată de un cumul de factori. Este vorba în primul rând de factorii economici, factori sociali, politici, demografici, dar și de natura monetară.
În opinia domnului Acad.prof.dr.Iulian Văcărel, resursele financiare la nivel național cuprind ansamblul resurselor financiare ale autorităților și instituțiilor publice, resursele întreprinderilor publice și private, resursele organizațiilor fără scop lucrativ , precum și resursele populației. Această clasificare a resurselor financiare, în resurse ale sectorului public si resurse ale sectorului privat este oportuna în momentul în care cerințele consumatorilor sunt îndeplinite la cel mai inalt nivel, cu ajutorul ambelor sectoare. Ca urmare a raportului care există între sectorul public și sectorul privat, comportamentul consumatorilor poate fi evidențiat prin intermediul curbelor de indiferență.
Având la baza figura 1 se poate observa faptul că atunci când producția sectorului public scade, producția sectorului privat crește, însă într-o proporție mai mică. În cadrul literaturii de specialitate se susține ideea potrivit căreia preferințele consumatorilor nu vor fi orientate către o structură de producție atât de bunuri publice cât și de bunuri private care să se afle în punctele extreme pe curba de indiferentă, deoarece acest lucru ar înseamnă că unul dintre sectoare este superior celuilalt.
Figura 1. Curbele sociale de indiferenta
În ceea ce privește structura sistemului fiscal, aceasta este alcătuit din următoarele element:
totalul impozitelor, a taxelor și a altor sume care sunt colectate la nivelul statului ca urmare a dispozițiilor normative, prin intermediul instituțiilor specializate.
Pe lângă acestea, fac parte din cadrul sistemului fiscal și toate dispozițiile legislative din acest domeniu, doarece fără ele nu ar fi posibilă stabilirea dreptului de creanța fiscală pe care îl are statul;
Nu în cele din urmă, sunt componente esențiale ale oricărui system fiscal aparatul și mecanismul fiscal. Prin intermediul primului element se are în vedere colectarea, dar și vărsarea veniturilor fiscal, în timp ce mecanismul fiscal reprezintă elementul.
În continuare, vom prezenta caracteristicile fundamentale pe care trebuie să le prezinte orice sistem fiscal:
echitarea reprezintă una dintre cele mai importante trăsături deoarece în conformitate cu această cunatumul impozitului se stabileste raportat la volumul veniturile pe care le obține fiecare contribuabil;
universalitatea în conformitate cu care vor plăti impozit toate acele personae care au venituri din cadrul aceleași surse sau au în proprietate același tip de avere. De asemenea, în conformitate cu acest principiu toată materia impozabilă este supusă impozitului;
unitatea impunerii are în vedere că pentru procesele de așezare și de percepere a impozitelor și a taxelor să se utilizeze aceleași criterii.
1.1.2. Principalele componentele ale sistemului fiscal sistemului fiscal
Asa cum am precizat anterior, una dintre principalele componente ale sistemului fiscal este reprezentata de impozite, taxe si contributii sociale obligatorii.Asadar, in cadrul acestei sectiuni, vom prezenta pe larg cele mai importante aspecte cu privire la impozitele si contributiile din Romania si modul in care acestea sunt reglementate de legislatia in vigoare.
Una dintre componentele este reprezentata de impozitele directe. In aceasta categorie, intra unele dintre cele mai importante impozite de la nivel national si anume, impozitul pe profit si impozitul pe venit. Cadrul juridic care stă la baza impozitului pe profit în momentul actual este reprezentat de Titlul II din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, însă acest tip de impozit, ca oricare altul a trecut de-a lungul timpului prin numeroase modificări legislative. Anterior intrării în vigoare a acestei legii, impozitul pe profit era reglementat de Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare.
În cadrul primului articol din Titlul II al legii care constituie cadrul de bază al impozitului pe profit sunt prevăzute de către legiuitor, persoanele obligate să plătească acest tip de impozit către bugetul de stat. Astfel că, conform acestui articol, supuse acestui impozit sunt toate persoanele juridice române, dar și persoanele juridice străine, cu condiția ca aceste din urmă fie să aibă locul conducerii efective în România, fie să desfășoare activități în țară prin intermediul unui sediu permanent, așa cum este acesta definit în cadrul articolului 8 din Noul Cod Fiscal. Referitor la persoanele care sunt obligate la plata acestui tip de impozit, trebuie menționat faptul că legislația s-a mentinut neschimbată de-a lungul timpului, astfel ca aceasta prevedere a fost prezentată identic și de legiuitorul din 2003, în legea privind codul fiscal, intrată în vigoare în acel an. De la această regulă generală, sunt prevăzute în cadrul celui de-al doilea alineat, persoanele juridice române exceptate de la plata impozitului, excepții ce nu au cunoscut modificări față de legislația intrată în vigoare în anul 2003.
O alta componenta a impozitelor directe este reprezentata de impozitul pe venit. Reglementările legale privind acest tip de impozit sunt cuprinse în cadrul Titlului IV din Legea 227/2017 privind Codul Fiscal publicată în M.Of. Nr.688/2015. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se aplică atât asupra persoanelor fizice care au domiciliul sau reședința într-un anumit stat, cât și persoanelor nerezidente care obțin venituri impozabile în statul respectiv.
În ceea ce privește impozitul pe venit în cadrul acestuia au apărut numeroase schimbări legislative ce au intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018. Una dintre ele, și poate cea mai importantă este dată de faptul că s-a modificat cota de impozitarea, astfel că dacă anterior anului 2018, cota de impozitare a veniturilor era de 16%, începând cu 1 ianuarie 2018, aceasta s-a redus cu 6 puncte procentuale, ajungând la 10%. În ceea ce privește modificarea cotei, trebuie menționat faptul că aceasta vizează toate categoriile de venituri prevăzute de legislația fiscală în vigoare, cu excepția veniturilor din dividende, care sunt impozitate prin aplicarea unei cote de 5 % asupra bazei de calcul.
Pe langa aceste impozite, sistemul fiscal din Romania este format si din contributii sociale obligatorii. Cadrul juridic legislativ care stă la baza acestor este reprezentat de Titlul V din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește contribuțiile sociale obligatorii, de-a lungul timpului au apărut numeroase modificări legislative, cele mai recente fiind chiar cele intrate în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018.
Anterior anului 2018, odată cu intrarea în vigoare a Legii 227/2015, se datorau către bugetul, de către persoanele fizice si juridice, următoarele categorii de contribuții:
contribuția de asigurări sociale care se vizează către bugetul de stat, cota cumulata de 26,3 % in conditii normale de munca, 31,3% conditii deosebite de munca, 36,3% conditii speciale de munca
contribuția de asigurări de sănătate către se plătește către Fondul Național Unic al Asigurărilor de sănătate; cota cumulata de 10,7%;
contribuția de șomaj către Fondul de Șomaj; cota cumulata de 1%
contribuția de concedii și indemnizații, cota de 0,85%
contribuția la fondul de garantare a creanțelor salariale; cota de 0,25%
contribuția de asigurare pentru accidente de munca și boli profesionale; cota intre 0,15% si 0,85%.
În ceea ce privește cotele aplicabile în cazul acestor contribuții, trebuie să menționăm faptul că acestea au suferit numeroase modificări legislative. Începând cu anul 2018, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aceste contribuții au fost modificate semnificativ, astfel că în sarcina persoanelor juridice ce au calitatea de angajatori, legiuitorul prevede cu titlu obligatoriu, doar contribuția asiguratorie de muncă reprezentată de un procent de 2,25%, în timp ce celelalte contribuții sunt trecute în sarcina angajaților.
De asemenea, mai este prevăzută în sarcina angajatorului și obligatia de a suporta un procent de contribuție de asigurări sociale în cazul in care are încadrați angajați în condiții deosebite de muncă sau în condiții speciale, așa cum sunt acestea prevăzute de legislația în vigoare. Astfel că, atunci când exista încadrate persoane în condiții de muncă deosebite, angajatorul este obligat la plata contribuției de asigurări sociale în procent de 4%, în timp ce în existența angajaților încadrați în condiții speciale de muncă atrage obligativitatea platii unei contribuții de asigurări sociale în procent de 8% de către angajator.
Nu in cele din urma, avem impozitele indirecte care sunt foarte importante si le vom prezenta pe larg in cadrul urmatorului capitol. Importanta acestora este foarte ridicata deoarece ele sunt unul dintre principalele instrumente de politica fiscala ale statului. Acestea sunt suportate de către toți consumatorii finali de bunuri și servicii ,indiferent de cuantumul sau sursa de proveniența a veniturilor sale .Utilizarea acestora ca instrument de politică fiscală se realizează în general prin reducerea acestor impozite pentru stimularea creșterii economice și pentru diminuarea inflației sau prin creșterea acestor impozite ca urmare a unor nevoi sporite de resurse financiare publice.
Acestea sunt de natura sa afecteze puterea de cumpărare a consumatorilor, având un randament fiscal ridicat în perioadele de avânt economic și scăzut în perioadele de recesiune existente în economia unui stat .În țările dezvoltate venituri fiscale obținute pe baza colectării acestor impozite sunt mai mici spre deosebire de cele obținute pe baza colectării impozitelor directe, lucru care poate fi datorat faptului că impozitele pe consum nu respecta echitatea fiscală, având caracter regresiv.În ceea ce privește un nivel ridicat al impozitele pe consum , astea pe termen scurt pot determina indivizii s[ își reducă sau să își amâne unele consumuri, însă pe termen lung efecte se vor vedea asupra cererii,aceasta putând să se majoreze sau să reducă, în funcție de veniturile disponibile.Un impozit indirect are un randament fiscal ridicat atunci când acesta vizează bunurile și serviciile indispensabile vieții, fără de care omul nu ar putea trăi.
Totoodata, nu trebuie uitate impozitele si taxele locale. Unul dintre cele mai importante impozite locale plătite de către persoanele juridice, respectiv de către societățile comerciale este reprezentat de impozitul pe clădiri, care se datorează de către orice societate ce deține în proprietate o clădire, impozitul datorat fiind unul anual, iar bugetul către care se varsa plata acestui impozit este reprezentat de către bugetul local din cadrul comunei sau a orașului în care se află fizic clădirea respectivă. Taxa pe clădiri apare în cazul în care exista clădiri care se afla în proprietatea statului sau a altor unități administrative teritorial ,dar sunt date în cesiune sau folosință către alte persoane.
Impozitul pe cladiri a prezentat evolutii importante de-a lungul timpului, exista o perioada in care acesta a fost eliminat din cadrul sistemului fiscal, ca urmare a reformei contributiilor directe insa acesta a fost reintrodus, deoarece eliminarea acestui tip de impozit a dus la aparitia unui impact negative asupra finantelor locale.
O altă categorie de impozite și taxe locale datorate de către persoanele juridice este reprezentată de impozitul pe teren care se datorează de către orice societate comercială ce deține titlul de proprietate asupra unui teren situat în cadrul țării, cu excepția anumitor cazuri expres prevăzute de lege în care se prevăd scutiri cu privire la plata acestui tip de impozit. Modul in care se determina cuantumul acestui tip de impozit de trebuie virat către bugetul local al comunei sau al orașului în cadrul căreia se afla terenul respectiv, este prevăzut în cadrul articolului 465 din Noul Cod Fiscal, în conformitate cu care determinarea acestuia se face avându-se în vedere anumite criterii importante cum ar fi: suprafața pe care o prezintă respecitvul teren, rangul localității în care acesta se afla, precum și zona de folosință în care este încadrat. Plata impozitului pe teren datorat de către societățile comerciale urmează aceleași reguli ca cele prevăzute în cadrul impozitului pe clădiri.
Un alt impozit ce aduce o mare contribuție la bugetele locale este reprezentat de impozitul pe mașini deținute în proprietate de către persoanele juridice, modalitatea de calcul a acestuia fiind prevăzută în cadrul articolului 470 din Noul Cod fiscal, iar modul de percepere al acestuia de către stat are la baza aceleași reglementări ca cele prevăzute în cazul celorlaltor două mari categorii de impozite locale și anume impozitul pe clădiri și impozitul pe terenuri. Începând cu anul 2018, a apărut o modificare importantă cu privire la impozitele și taxele locale și anume ca pentru autovehiculele de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul datorat la bugetul la bugetul local se majorează cu circa 7%.
1.2. Creșterea economică
1.2.1. Aspecte teoretice privind creșterea economică
Creșterea economică consta în sporirea cantitativă a activităților și rezultatelor acestora pe ansamblul economiei naționale, în strânsă legătură cu factorii care contribuie la această sporire.
Creșterea economică se exprimă prin dinamica indicatorilor macroeconomici ai rezultatelor activităților în termeni reali , putându-se spune că o economie națională înregistrează creștere economică dacă exista tendința dominantă a unei creșteri a PIB-ului real pe termen suficient de lung pentru a înlătura efectele conjuncturale ale ciclului de afaceri.Este important de precizat faptul că dezvoltarea economică este un concept diferit de creșterea economică, deoarece dezvoltarea pe lângă faptul că scoate în evidență efectul cantitativ al evoluției unei economii cuprinde și modificările calitativ-structurale din cadrul acesteia.
Creșterea economică este influențată de mai mulți factori care pot împărțiți în factori de producție(direcți) și factori determinanți ai cererii și ofertei(indirecți).De factorii de producție dispun toate țările într-o măsură mai mare său mai mică , aceștia fiind:
Resursele umane care sub aspectul dimensiunii cantitative presupune luarea în calcul a populației ocupate , a ofertei de muncă și a dinamicii ocupării populației active disponibile, în acest sens creșterea economică fiind simultan premisă și efect al gradului de ocupare a resurselor de muncă disponibile, prin relația dintre ocuparea și crearea de noi locuri de muncă;iar sub aspect structural presupunea luarea în calcul a structurilor specifice ocupării forței de muncă;
Stocul de capital tehnic se constituie ca factor al creșterii economice prin resursele naturale atrase în circuitul economic și echipamentele de producție acumulate, dimensiunea calitativă referindu-se la productivitatea capitalului real dar și la corelația cu nivelul calitativ al factorului uman , iar dimensiunea cantitativă la volumul capitalului real în exploatare;
Tehnologia , a cărei influența asupra creșterii economice este greu de cuantificat.Nivelul cantitativ poate fi exprimat prin ponderea pe care o au investițiile în cercetare-dezvoltare în volumul produsului național brut , iar dimensiunea calitativa poate fi pusă în relație cu eficiența, criteriu rentabilității cercetării fiind maximizarea avantajului competitiv.
Factorii indirecți au de asemenea o influența foarte importantă asupra creșterii economice și sunt concretizați în:dimensiunea cererii aggregate; rata economiilor și a investițiilor; eficienta sistemului financiar-bancar; competitivitatea produselor , înclinația marginală spre export comparativă cu cea spre import .În categoria factorilor indirecți care au efect asupra creșterii economice intra și politică fiscală și bugetară a statului.Pentru a putea stabili care este aportul adus de fiecare factor la creșterea economică , se folosește ca instrument de analiză funcția de producție, stabilidu-se astfel legătura dintre intrările de factori de producție și volumul producției realizată într-o economie.Dependența ratei de creștere a producție de ratele de creștere a factorilor și de structura în care acestuia se combină este dată de următoarea ecuație:
ΔY/Y= ΦΔL/L+(1-Φ)ΔK/K+ΔA/A
Există două tipuri de creștere economică în funcție de contribuțiile aduse de fiecare factor de producție prin dimensiunile lor cantitative și calitative.Astfel, apare creșterea economică extensivă ca urmare a contribuției laturilor cantitative ale factorilor la sporirea PIB-ului.Aceasta este caracteristică țărilor în care economiile se bazează pe efort investițional ridicat, cu scopul creșterii producției în anumite ramuri de activitate și creșterea economică intensivă care este caracteristica țărilor vansate din punct de vedere economic, bazându-se pe latura calitativă a factorilor de producție.
1.2.2.Teorii și modele de creștere economică
Pentru a explica care este impactul factorilor prezentați anterior am prezentat principalele curente în teoria de creștere economică.Teoriile cu privire la acest aspect au evoluat în timp în funcție atât de dinamică realității economice, cât și de evoluția instrumentelor de analiza economică.
În concepția clasicilor creșterea economică este determinate de cei trei factori clasici:munca, natura și capitalul.În opinia acestora, creșterea economică era rezultatul acumulării de capital care determină creșterea bogăției pe locuitor prin creșterea capitalului pe locuitor.Conform teoriei lui D.Ricardo progresul tehnologic nu era un factor în creșterea economică, dimpotrivă , aceasta ducea la înlocuirea muncii realizată de populație cu realizarea acestea cu ajutorul echipamentelor, mașinilor etc., distrugând astfel locurile de muncă.
Ulterior acestor teorii, din cauza problemelor reale cu care s-au confruntat economiile țărilor, au început să se facă din nou cercetări care să identifice sursele , precum și modelul care să ducă la creștere economică, astfel a apărut modelul keynesist dezvoltat de către economistul englez J.M.Keynes, conform căruia venitul național crește ca urmare a creșterii cererii agregate.
Așa cum era de așteptat s-au dezvoltat modele postkeynesiste potrivit cărora o importanță deosebită o aveau stabilitatea economică și șomajul .Astfel a apărut Modelul Harrod-Domar care avea următoarele elemente definitorii:evidențiază rolul investițiilor care erau privite ca acumulare de capital și totodată ca o parte a cererii aggregate; incorporează de asemenea o funcție simplă de accelerare a investițiilor bazate pe veniturile reale așteptate, coeficientul așteptat al capitalului este constant , precum și economiile prezintă o pondere constantă în veniturl real ;forța de muncă creștere cu o rata exponențială determinată exogen , iar rata de creștere a productivității muncii poate fi sporită prin progres tehnic.
După cel de-al Doilea Război Mondial , contextual economic fiind diferit de cel în care s-au formulat teoriile prezentate anterior,s-au conturat noi teorii de creștere economică , deoarece acumularea de capital avea o influență din ce în ce mai mare , alături de noile tehnologii.
Astfel a fost elaborat modelul neoclasic, conceput de Robert Solow și T.Swan care are la baza ideea potrivit căreia pentru a exista creștere economică pe termn lung este nevoie de progres tehnologic.Modelul are la baza trei ipoteze:
Funcția de producție este de forma:Y=f(K, A*L)
Funcția de producție este omogena de gradul unu în ambele argumente (reflectă randamente de scară constante): f(α*K, α*A*L)=α*f(K,A*L)
Evoluția factorilor de producție astfel:Kt= s*Yt – δ*Kt, iar forța de muncă și progresul tehnic cresc cu rate constant, gL respectiv gA.
Observăm că modelul este unul simplificat doarece nu ține cont de mai mulți factori care sunt importanți în creșterea economică.Prin acest model sunt identificate două motive care stau la baza diferențelor existente între PIB pe locuitor dintre țări și anume:diferențele de capital și totodată diferențe în progresul tehnic , astfel ca firmele din țările mai bogate au acces la mai multe informații decât cele din țările mai sărace.
N. Kaldor prezintă cam în aceeași perioadă o nouă teorie conform căreia dacă rata economiilor se modifica printr-o redistribuire a veniturilor, este posibilă o stabilitate seculară , pentru a se atinge rata de echilibru a creșterii.
După anii ’80 apare o nouă teorie a creșterii economice care este promovată de economiștii Paul Romer și Robert Lucas pe baza modelul de creștere neoclasic tradițional .Cele mai importante modificări se concretizează în:progresul tehnologic este considerat un produs al activității economice ;cunoașterea și tehnologia se caracterizează prin randamente crescătoare ; apariția de cunoștințe noi constituie o sursă cheie pentru creșterea economică , astfel se consideră faptul că evenimentele mici, dar care se produc la momentul potrivit pot schimba traiectoria creșterii economice.
Capitolul II. Impozitele indirecte în România și în Uniunea Europeană-
aspecte teoretice și practice
2.1. Taxa pe valoare adaugată
2.1.1. Aspecte legislative
Taxa pe valoarea adăugată în Uniunea Europeană este reglementată prin Directiva TVA 2006/112/CE cu privire la sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, care stabilește cadrul general, dând libertate guvernelor din statele membre să fixeze numărul și nivelul cotelor de TVA, pe baza respectării a două reglementări de bază, anume:
Cota standard, astfel ca statele membre aplică o cotă standard a TVA care este fixată de fiecare dintre acestea ca procent din baza de impozitare și care este aceeași pentru livrarea de bunuri și pentru prestarea de servicii. Cota standard pentru toate bunurile și serviciile nu poate fi mai mică de 15%, dar nu există limită maximă,
Cote reduse de TVA, astfel ca statele membre pot aplica fie una, fie două cote reduse de TVA, dar numai pentru acele bunuri si servicii prezentate în cadrul articolului 98 din Directiva TVA/2006. În acest caz, cotele reduse se fixează ca procent, care nu poate fi mai mic de 5 %, din baza de impozitare.
Pe langa acestea reguli generale cu privire la cotele aplicabile in statele membre ale UE exista si anumite exceptii, astfel ca, statele membre ale Uniunii Europene au posibilitatea de a aplica anumite cote speciale de TVA, ceea ce a dus la situatia actuala in care multe dintre tari aplica ca si cote reduse anumite cote mai mici de 5%, precum si scutiri, dar si cote speciale cu privire la anumite bunuri si servicii care nu sunt prevazute in mod expres in cadurl directive.
In conformitate cu articolul 94 din Directiva privind TVA, se poate mentiona ca că la import și la achizițiile intra-europene de bunuri cota aplicabilă de TVA este cea aplicabilă livrării de bunuri similare pe teritoriul statului membru.
Potrivit datelor publicate de Comisia Europeană , cotele standard de TVA aplicate de statele membre la 1 ianuarie 2017 variază între minimum 17% (Luxemburg) și maximum 27% (Ungaria). Excluzând cele două extreme, rezultă că cele mai multe state membre aplică TVA de 20-21% (câte 6 țări pentru fiecare din nivelurile menționate). Restul statelor se grupează câte două, trei pe cote de TVA de 19%, 23%, 24%, 25%). La nivelul mediu al UE-28 cota standard de TVA este de 21%. România aplică, începând de la 1 ianuarie 2017, o cotă standard de TVA relativ scăzută, de 19%. De remarcat că în tabloul general al statelor membre ale Uniunii Europene, între primele 5 state cu cele mai mici cote standard de TVA se situează România alături de Germania și Cipru, toate trei având același nivel de TVA, de 19%. Totodată, România aplică și două cote reduse de TVA, de 5% și 9%.
Un sistem fiscal special cu privire la taxa pe valoare adaugata este prevazut in cadrul Marii Britanii, astfel ca, prin politica fiscală, axată pe nevoile stringente ale cetățenilor săi, Marea Britanie aplică „cote speciale de TVA”, adică TVA zero sau scutiri de la plată la o serie larga ce bunuri si servicii: majoritatea alimentelor, furnizarea apei, produse farmaceutice, echipamente medicale pentru persoane cu dizabilități, transport de pasageri, cărți, ziare, periodice, servicii medicale și stomatologice precum și colectare deșeuri menajere.
În România, asa cum am precizat si anterior, se aplică două cote reduse de TVA, de 5% și de 9% (față de nivelul standard de 19%). Cele mai mici taxe pe valoarea adăugată (TVA), de 5%, se îndreaptă spre activități culturale-sportive precum cărți, ziare, periodice și bilete la evenimente sportive. Totodată, se aplică alte taxe reduse, de 9%, la alimente, apă, produse farmaceutice, hoteluri și restaurante.
2.1.2. Evolutia TVA în România comparativ cu Uniunea Europeană
În graficul 2.1. am prezenta cota legală de impozitare a TVA comparativ cu rata efectivă de impozitare în perioada 2013-2017. Pe baza acestora am determinat indicele de eficienta care are la baza doar cota standard de TVA, cele reduse nefiind incluse în aceste calcule.
Gradul de eficienta se determina ca raport intre cota efectica si cota standard de impozitare, respectiv cea prevazuta de legislatia in vigoare.
Grafic 2.1.Evoluția cotelor de impozitare și a indicelui de eficiență în cazul taxei pe valoare adăugată in perioada 2013-2017
Sursa grafic: Prelucrarii proprii pe baza datelor Comisiei Europene: https://ec.europa.eu/taxation_customs/business/economic-analysis-taxation/data-taxation_en
Am realizat acest grafic, pentru a vedea care este impactul modificări cotelor standard legislative în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată supra cotelor efective suportate de către companii și implicit asupra indicelui de eficienta al impozitului.
Este foarte ușor de observat pe baza graficului faptul că, în toată perioada 2013-2017, indicele de eficienta prezintă evoluții similare, ca urmare a faptului că, cota legistativa standard prevăzută pentru acest impozit s-a menținut la nivelul de 24%, astfel că impactul pe care îl prezintă asupra societăților se prezintă similar. Pe de altă parte însă, odată cu scăderea cotei standard la 19% în anul 2017, se poate observa o creștere a indicelui de eficientă a taxei pe valoare adăugată, ceea ce înseamnă că, modificarea cotei a dus la o scădere a evaziunii fiscale și o eficiență mai mare în ceea ce privește colectarea de la societății a acestui impozit.
Tabel 2.1. Valoarea PIB si TVA in marime reala in Romania in perioada 2008-2017
Sursa tabel: Prelucrarii proprii pe baza datelor Eurostat: http://ec.europa.eu/eurostat/data/database
În cadrul graficului 2.2. am prezentat evoluția taxei pe valoare adăugată că procent din produsul intern brut, pentru a vedea modul în care modificările legislative au avut impact din punct de vedere economic asupra întreprinderilor care plătesc acest tip de impozit. Cota standard de TVA în perioada 2004-2009 a fost de 19%, iar în ponderea în PIB prezintă fluctuații destul de mici. Odată cu introducerea în anul 2010 a cotei standard de 24%, ponderea în PIB de la 6,3% la 7,6%, iar în majoritatea anilor ulteriori a depășit ponderea de 8%.
Grafic 2.2. Evolutia TVA exprimata ca procent din PIB
Sursa grafic : Prelucrarii proprii : http://ec.europa.eu/eurostat/data/database
În cadrul graficului 2.2. am prezentat evoluția taxei pe valoare adăugată că procent din produsul intern brut, pentru a vedea modul în care modificările legislative au avut impact din punct de vedere economic asupra întreprinderilor care plătesc acest tip de impozit. Cota standard de TVA în perioada 2004-2009 a fost de 19%, iar în ponderea în PIB prezintă fluctuații destul de mici. Odată cu introducerea în anul 2010 a cotei standard de 24%, ponderea în PIB de la 6,3% la 7,6%, iar în majoritatea anilor ulteriori a depășit ponderea de 8%.
In continuare vom prezenta evolutia pe care a inregistrat-o taxa pe vlaoare adaugata exprimata ca procent din cadrul PIB-ului n tarile membre ale Uniunii Europene.
Cele mai mici contribuții la veniturile fiscale totale sunt aduse tari precum Italia, Belgia, sau Franța.
În cazul Italiei, cota standard de impozitare este de 20% în anul 2017 și de asemenea legislația prevede cote reduse de 10% și 5%, ceea ce înseamnă că veniturile scăzute aduse la bugetul de stat pot apărea și ca urmare a unei eficiente scăzute a colectării acestui tip de impozit. În cazul Fratei și al Bulgariei, cotele standard sunt tot de 20%, fiind de asemenea, prevăzute și cote reduse.
Grafic 2.3. Evolutia veniturilor din TVA in statele UE in anul 2017
Sursa grafic: Prelucrarii proprii pe baza datelor Comisiei Europene
Pe baza graficului 2.3. se mai poate observa faptul că în țările membre ale Uniunii Europene, cele mai mari valori din Europa se înregistrează în țări precum Croația, Bulgaria, Estoria, Cipru, Letonia și Lituania. De asemenea, comparativ cu celelalte state din Uniunea Europeană, se inregistreaza valori mari și în România.
În ceea ce privește țările cu cele mai mari ponderi în PIB a venitului din TVA putem scoate în evidență faptul că acestea în Croația este aplicabilă una dintre cele mai mari cote standard de TVA din Uniunea Europeană, de circa 25%, în timp ce Estonia și Cipru prezintă cote standard mult mai reduse, de circa 20%, respective 19%.
În continuare, în cadrul următoarei secțiuni voi prezenta aspectele generale legislative privind o altă categorie de impozite indirecte și anume accizele, dar și modul în care acestea au evoluat, exprimate ca pondere în produsul intern brut, atât în România cât și în statele membre ale Uniunii Europene.
2.2. Accizele
2.2.1. Aspecte legislative
Cadrul juridic legislativ ce stă la baza reglementării accizelor este reprezentat de Titlul VIII din Noul Cod Fiscal. Accize practicate în România sunt împărțite în două mari categorii:
Accize armonizate;
Accize nearmonizate;
În conformitate cu art. 335 din Noul Cod Fiscal, accizele armonizate sunt definite ca fiind acele taxe speciale ce se aplică asupra consumului și care se constituie venituri la bugetul de stat. Bunurile asupra cărora sunt aplicabile accizele armonizate sunt în număr limitat:
Alcool și banuturi alcoolice, așa cum sunt prevăzute de Noul Cod Fiscal;
Tutun prelucrat;
Energie și produse energetice.
In continuare vom prezenta modul de determinare al principalelor tipuri de accize, cu mentiunea ca valorile acestora sunt prezentate in cadrul anexei 6 din titlul VII al Noului COD Fiscal.
Acciza pentru bere : A = C x K x x Q,
unde: A = cuantumul accizei;
C = numărul de grade Plato;
K = acciza unitară, în funcție de producția anuală
Q = cantitatea în hectolitri de bere sau cantitatea în hectolitri de bază de bere din amestec cu băuturi nealcoolice.
Important de mentionat este cazul micilor producatori indepedenti, astfel ca, atunci cand se depaseste productie de 200.000 hl/an, se majoreaza acciza incepand cu anul urmator . In anul urmator celui in care revine sub 200.000 hl/an si declara ca va obtine o cantitate mai mica de 200.000 hl trece pe acciza redusa Nerespectarea cantitatii declarate, in sensul ca se depaseste 200.000 hl, va duce la recalculare de acciza pentru ce depaseste 200.000 hl.
In ceea ce priveste scutirea de accize la bere, legislatia fiscala prevede ca berea fabricată de persoana fizică și consumată de către aceasta și membrii familiei sale, cu condiția să nu fie vândută nu este supusa accizei.
In continuare vom prezenta calculul accizelor la alte produse.
Acciza pentru vinuri spumoase, băuturi fermentate spumoase și produse intermediare
A = K x Q, unde: A = cuantumul accizei K = acciza unitară Q = cantitatea în hectolitri
Acciza pentru alcoolul etilic A = C x K x Q/100 unde: A = cuantumul accizei C = concentrația alcoolică exprimată în procente de volum K = acciza specifică, în funcție de capacitatea de producție anuală Q = cantitatea în hectolitri
Aceleasi reguli ca la bere in vederea incadrarii Gospodariile individuale – datoreaza accize pentru tuica si rachiurile din productia proprie (indiferent ca e vorba de consum individual sau vanzare)
Acciza pentru tigarete
Total acciză = A1 + A2, în care: A1 = acciza specifică A2 = acciza ad valorem A1 = K1 x Q1 A2 = K2 x PA x Q2, unde: K1 = acciza specifică K2 = acciza ad valorem PA = prețul de vânzare cu amănuntul Q1 = cantitatea exprimată în unități de 1.000 buc. țigarete Q2 = numărul de pachete de țigarete aferente lui Q1.
Acciza minima, acciza ad valorem si acciza totala la tigarete, sunt stabilite prin legislatie Acciza specifica se determina dupa formula: Acciza specifica = acciza totala la 1 aprilie an N – (acciza ad valorem la 1 aprilie an N x WAP aferent anului N-1) unde, WAP este pretul mediu ponderat de vanzare cu amanuntul al tigaretelor in anul anterior .
Acciza pentru tigari si tigari din foi
A = Q x K, unde: A = cuantumul accizei Q = cantitatea exprimată în unități de 1.000 buc. țigări K = acciza unitară
Acciza pentru pentru tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete și pentru alte tutunuri de fumat
A = Q x K, unde: A = cuantumul accizei Q = cantitatea în kg K = acciza unitară
Acciza pentru produse energetic
A = Q x K, unde: A = cuantumul accizei Q = cantitatea exprimată în tone, 1.000 litri sau gigajouli K = acciza unitară
Acciza pentru electricitate
A = Q x K, unde: A = cuantumul accizei Q = cantitatea de energie electrică activă exprimată în MWh K = acciza unitară
În ceea ce privește accizele nearmonizate acestea sunt reglementate prin intermediul articolelor 439-448 din Noul Cod Fiscal. În ceea ce privește produsele asupra cărora sunt aplicabile, aceastea sunt prevăzute în cadrul articolului 439 alineatul 2, iar modalitatea de calcul și nivelul acestora se stabilește în conformitate cu legislația fiscală în vigoare. Un aspect important cu privire la accizele nearmonizate este reprezentat de momentul în care acestea devin exigibile, deoarece acest moment diferă, fiind prezentat în cadrul articolului 441. Astfel că, în conformitate cu acesta, accizele nearmonizate, devin exigibile în următoarele momente: în momentul în care sunt recepționate acele produse care au făcut obiectul achizițiilor intracomunitare și sunt supuse accizelor nearmonizate; atunci când sunt îndeplinite formalitățile cu privire la libera circulație a produselor ce fac obiectul importurilor și în cele din urmă, în momentul în care se realizarea vânzarea în ceea ce privește produsele supuse accizelor nearmonizate care apar din cadrul producției interne.
Grafic 2.4. Evolutia accizelor in Romania
Sursa grafic: Prelucrarii proprii
Avand la baza graficul 2.4. putem spune faptul ca in toata perioada analizata, accizele inregistreaza ponderi destul de mici din cadrul produsului intern brut. La inceputul periaodei de analiza, respectiv in perioada 2004-2006 apar cele mai mari valori, situate in jur de 1%, urmand ca dupa aceasta perioada, procentele sa scada ajungand sub 0,3%. Acest lucru s-a datorat in primul rand modificarilor legislative adopate in ceea ce priveste acest domeniu, dar si a intentsitatii pe care a luat-o fenomenul de evaziune fiscala in Romania.
Grafic 2.5. Accizele in UE in anul 2016
Sursa grafic : Prelucrarii proprii
In cadrul graficului 2.5. am prezentat ponderea accizelor in produsul intern brut in cadrul statelor membre ale Uniunii Europene, pentru a vedea modul in care acestea au evoluat comparativ cu cele din Romania. Cele mai mari ponderi ale accizelor in PIB sunt inregistrate in Estonia, dar si in Luxemburg si Olanda. De cealalta pare, se afla state precum Franta, Finlanda si Danemarca, in cazul carora accizele reprezinta o proportie foarte mica din cadrul produsul intern brut inregistrat la nivelul statului.
2.3. Taxele vamale
2.3.1. Aspecte legislative
Pe lângă TVA și accize mai întâlnim și alte tipuri de impozite indirecte, respectiv taxele vamale. Taxele vamale pot fi definite ca fiind acele prelevări obligatorii ce sunt percepute de către statul român asupra mărfurilor atunci când acestea se afla la granițele tari în vederea importului a exportului sau a tranzacționării între state.
Cadrul juridic legislativ care stă la baza taxelor vamale este reprezentat de Tariful vamal comun al Uniunii Europene, în conformitate cu care sunt prezentate toate tarifele vamale aplicate de către țările membre ale Uniunii Europene. Un aspect foarte important în ceea ce privește taxele vamale este reprezentat de baza de impozitare.Astfel că, aceasta taxa se aplică la valoarea declarată în vamă. Trebuie, de asemenea, menționat faptul că, în cadrul bazei de impozutare sunt incluse și acele cheltuieli ce sunt considerate accesorii precum și alte comisioane sau cheltuieli care se ivesc până în primul loc de destinație din cadrul țării noastre.
Asa, cum am precizat, in cazul taxelor vamale este foarte important modul in care se determina valoarea in vama. Valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri când acestea sunt vândute pentru export cu destinația țării de import. Dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată in conformitate cu aceasta definitie, atunci ea va fi valoarea de tranzacție a mărfurilor identice vândute pentru export cu destinația aceleași țări de import și exportate în același moment sau aproape în același moment cu mărfurile de evaluat.
Dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată prin aplicarea regulilor anterioare, valoarea în vamă va fi valoarea de tranzacție a mărfurilor similare vândute pentru export, cu destinația aceleași țări de import și exportate în același moment sau aproape în același moment cu mărfurile de evaluat .
In fine, dacă mărfurile importate sau mărfuri identice sau similare importate sunt vândute în țara de import în starea în care au fost ele importate, valoarea în vamă a mărfurilor importate se va baza pe prețul unitar corespunzător vânzării mărfurilor importate sau mărfurilor identice sau similare importate totalizând cantitatea cea mai ridicată, făcută către persoane nelegate de vânzători în momentul sau aproape în momentul importului mărfurilor de evaluat.
Grafic 2.6. Evolutia altor impozite indirecte in Romania
Sursa grafic: Prelucrarii proprii
In cadrul graficului 2.6. am prezenta evolutia altor impozite indirecte in Romania in cadrul produsului intern brut, din aceasta categorie cele mai importante fiind taxele vamale. Asadar, observam pe baza graficului faptul ca pe toata perioada analizata, ponderea altor impozite indirecte in PIB este destul de scazut, sub 1%. Spre sfarsitul periodei de analiza avem cele mai mari valori, de in cadrul intervalului 0,9-0,74%.
In cadrul graficului 2.7. am prezentat ponderea altor tipuri de impozite indirecte in PIB in statele membre ale Uniunii Europene, inregistrata in ultimul an de analiza, respectiv in anul 2016. Comparativ cu valorile inregistrate la nivelul Romaniei, observam faptul ca Romania prezinta unele dintre cele mai mici valori, comparativ cu state precum Suedia, in cazul careia pondere in PIB a acestei categorii de impozite depaseste 10%, Franta, in cazul careia ponderea este peste 4% sau Austria, care inregistreaza o pondere ce depaseste 3%.
Grafic 2.7. Alte impozite indirecte exprimate ca pondere in PIB in anul 2016
Sursa grafic: Prelucrarii proprii
Capitolul III. Model econometric privind corelația dintre impozitele indirecte
și creșterea economică
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impactul Impozitelor Indirecte Asupra Cresterii Economice (ID: 116238)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.