Impactul Igienei Orale Asupra Statusului Odontal PE Un Grup DE Pacienți
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
„IULIU HAȚIEGANU” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:
ȘEF DE LUCRĂRI MUNTEANU NANA
DR. RAMONA AVRAM
2016
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
„IULIU HAȚIEGANU” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
IMPACTUL IGIENEI ORALE ASUPRA STATUSULUI ODONTAL PE UN GRUP DE PACIENȚI
ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:
ȘEF DE LUCRĂRI MUNTEANU NANA
DR. RAMONA AVRAM
2016
INTRODUCERE
În anul 1987, Prof. dr. Timoșca definea profilaxia în stomatologie ca fiind “ un princiupiu de bază a cărui aplicare consecventă în practica stomatologică are menirea de a reduce considerabil prevalența principiilor bolii buco-dentare și a nevoilor de tratamente stomatologice, de a depista și trata cât mai precoce leziunile și bolile buco-dentare și maxilo-faciale, de a preveni accidentele și complicațiile, frecvente leziuni sau boli iatrogene, de a crea condiții optime de lucru și de a transforma radical întreaga practică stomatologică, posibilitate a cărei realizare a fost demonstrată științific și care oferă perspective extraordinare pentru viitor”.
Obiectivul principal al profilaxiei dentare este ca elementele anatomo-funcționale ale odontomului, să fie păstrate de-a lungul vieții , pacienții urmând ca prin propria educație și autocontrol să împiedice dezvoltarea patologiei, ținând-o sub control.[1,2]
Mijloacele preventive stomatologice diferă de la țară la țară, dar acestea cuprind trei tipuri de profilaxie: profilaxia primară, secundară și terțiară.
Profilaxia primară urmărește evitarea apariției bolii prin:
educație sanitară;
alimentație corectă prin scăderea consumului de zahăr;
igienă orală corespunzătoare;
vizite frecvente la medicul stomatolog;
profilaxie cu fluor;
folosirea unor mijloace auxiliare de inhibare a formării plăcii dentare.
Profilaxia secundară urmărește:
Depistarea și tratamentul precoce al afecțiunilor existente;
Profilaxie locală cu fluor.
Profilaxia terțiară presupune un tratament curativ:
cuprinde tehnici profilactice, depistarea, supravegherea și tratarea problemelor existente;
educație sanitară ;
corelația între receptarea informației și punerea acesteia în aplicare.[1,3]
Placa microbiană reprezintă factorul etiologic principal în apariția gingivitelor și a bolii parodontale, astfel încât aceste boli pot fi în mare măsură prevenite prin controlul plăcii microbiene. Deși procesul de eliminare al plăcii bacteriene contribuie la prevenția cariilor dentare, fluorul livrat prin intermediul pastelor de dinți cu fluor prezintă cel mai mare efect cariostatic.
Măsurile curente de igienă orală includ ajutoare mecanice (periuța de dinți, ața dentară, curățarea interdentară, guma de mestecat) și chimioterapice (apa de gură, produsele pentru îngrijirea dinților și gumele de mestecat).[4,5]
Beneficiul derivat din igiena orală depinde de dexteritatea manuală, stilul de viață, motivația și starea orală a dentiției individului.
Astfel, potrivit celor relatate anterior, s-a efectual un studiu cu scopul evaluării mijloacelor principale și a metodelor auxiliare de igienizare interdentară, asupra controlului plăcii bacteriene, care este principalul factor etiologic al afecțiunilor dento-parodontale.
Obiectivele realizării acestui studiu sunt acelea de a conștientiza pacientul asupra importanței menținerii unei igiene orale corespunzatoare și de a-i prezenta acestuia modalitățile corecte de realizare a periajului dentar și de folosire a mijloacelor auxiliare de igienă orală, corespunzătoare fiecărui pacient în parte.
PARTE GENERALA
Capitolul 1 : Placa bacteriană dentară
Definiție
Placa bacteriană dentară reprezintă o acumulare bacteriană nemineralizată, foarte aderentă de țesutul dentar sau de alte suprafețe dure orale (lucrări protetice, obturații) și care nu poate fi îndepartată prin clătire simplă a cavității bucale sau printr-un jet de apă.[6]
Placa dentară constituie unul din factorii locali, importanți în etiopatogenia cariei dentare și a parodontopatiilor cronice marginale.[7,8]
Placa bacteriană este un habitat de microorganisme angajate într-un metabolism acido-bazic. Producerea unei cantități mari de acid și a unei cantități mici de bază, favorizează scăderea pH-ului sub pH-ul critic, care duce la demineralizarea țesuturilor dure dentare și la apariția cariei dentare. Substratul nutritiv implicat în formarea de acizi este reprezentat de hidrocarbonatele (glucidele) fermentabile, în primul rând zaharoza. Aportul alimentar frecvent în zaharoză este considerat a fi principalul factor în formarea de placă cariogenă.[9]
Compoziția plăcii bacteriene
Placa bacteriană este alcatuită din microorganisme și matricea intercelulară. Compoziția plăcii diferă între indivizi și între suprafața dinților. Cu vârsta placa se modifică.
Matricea intercelulară este alcatuită din materie solidă 20% și apă 80%.
Matricea solidă este formată din elemente anorganice și compuși organici.[10]
Elemente anorganice
Calciu, fosfor, magneziu și fluor. Concentrarea acestora este mai mare în placă decât în salivă, aceasta demonstrând capacitatea plăcii de a aduna elementele anorganice. Placa de pe suprafața linguală a frontalilor inferiori conține o concentrație de calciu și fosfor mai mare.
Fluorul – concentrația de fluor din placă este mai mare când se folosesc paste de dinți și ape de gură fluorizate sau în cazul fluorizărilor profesionale.
Compuși organici
Substanțele organice intermicrobiene ce înconjoară microorganismele din placă, conțin carbohidrați, proteine și mici cantități de lipide.[11,12,13]
Carbohidrații – sunt produși prin descompunerea zaharozei, reprezentată de glucani și levani. Caracteristic este dextranul. Carbohidrații participă la aderența microorganismelor între ele și a acestora de dinte (exemplu îl constituie Streptococul legat de glucani). Substratul energetic înmagazinat de carbohidrați este folosit de placa bacteriană.
Proteinele – placa supragingivală conține proteine derivate din salivă, iar placa subgingivală conține proteine derivate din exudatul gingival și fluidul crevicular.
Lipidele – sunt reprezentate de endotoxinele liposolubile produse de bacteriile gram negative.[14]
Microorganismele plăcii bacteriene
Microorganismele existente în placa bacteriană suferă o serie de modificări ce se produc în perioada de maturare a plăcii.[15,16] Aceste schimburi se produc în următoarele etape:
Zilele 1-2
Placa conține în principal coci, streptococi, care domină populația bacteriană incluzând: Streptococul mutans și Streptococul sanguinis.
Zilele 2-4
Încă mai sunt dominanți cocii și crește numărul formelor filamentoase și prismatice subțiri care se găsesc pe coloniile de coci. Treptat formele filamentoase cresc, înlocuind cocii. Placa ce se formează treptat prezintă în principal coci pentru mult timp, spre deosebire de placa ce se formează rapid.
Zilele 4-7
Numărul formelor filamentoase crește și începe să apară flora mixtă, incluzând forme filamentoase, prismatice și fusobacteriene. Placa de lângă marginea gingivală este mai subțire și dezvoltă o floră matură mai devreme, cu spirochete și vibrioni. Placa se extinde coronar, noua placă având în compoziție și coci.
Zilele 7 -14
Apar vibrioni și spirochete. Placa se îngroașă, se maturizează, apărând mai multe microorganisme gram negative și anaerobi. În această perioadă încep să fie evidente semnele inflamației gingivale.
Zilele 14-21
Este constituită placa matură în care predomină vibrionii și spirochetele, alături de coci și forme filamentoase. Microorganismele filamentoase se grupează perpendicular pe suprafața dintelui în palisadă.[14]
Structura plăcii bacteriene
Placa bacteriană are o structură complexă în care se pot observa câteva straturi:
Primul strat-format în special de glicoproteine salivare, se prezintă sub un aspect amorf acelular, trimițând niște prelungiri sub forma unei rețele dendritice, la adâncimi variabile între lamelele smalțului. La începutul formării, acest strat este lipsit de bacterii; mai târziu apar și colonii bacteriene (în primele 24 de ore).
Peste acest strat se depune un al doilea strat-placa bacteriană matură, alcătuită dintr-o substanță amorfă, dar care conține de la început microorganisme sub formă de colonii.
Stratul cel mai superficial al plăcii conține, pe lângă glicoproteinele din primele straturi, care se depun în continuare și elemente celulare descuamate din mucoasa bucală (hidrocarbonate, leucocite, săruri minerale -calciu,fosfor,fluor-, lipide libere, ca și un mare număr de bacterii).
Microorganismele predominante în placa bacteriană sunt: streptococii (S.mutans 40%), bacili gram pozitivi (bacili difteroizi 41%) și gram negativi (Fusiformis 4%), coci gram negativi anaerobi (Veillonella 6%) și anaerobi (Neissreia 3%), vibrioni anaerobi 2% și lactobacili sub 1%.[17]
Formarea plăcii bacteriene
Primul strat al plăcii dentare e reprezentat de pelicula dobândită, care se formează în mod natural pe suprafețele dentare, la aproximativ o oră după spălarea acestora.
Pelicula este formată din glicoproteine, carbohidrați, imunoglobuline și la doua ore de la apariția în cavitatea orală are o grosime de 100 nm. Pelicula are rolul de a face legătura dintre bacterii și dinte, putântu-se îndepărta printr-un periaj riguros cu pastă abrazivă, dar reexpunerea dintelui la salivă duce la reformarea rapidă a ei.
Placa se formează în 3 etape și anume:
După formarea peliculei câștigate, Bacteriile pioniere (primele bacterii colonizatoare) aderă de aceasta, rezultând o comunitate pionieră (formată din Streptococcus mitis, Streptococcus oralis si Veilonella spp);
Următoarea fază este cea de creștere în număr și în volum a acestor comunități bacteriene, rezultând confluarea microcoloniilor (imagine de “coceni de porumb”);
În continuare bacteriile pioniere servesc drept suport pentru bacteriile colonizatoare secundare (reprezentate în principal de Porpyromonas gingivalis, Tannerella forsythia, Treponema denticola, A. Actinomycetemcomitans);
După aproximativ 7-8 zile se ajunge la un echilibru în fluora plăcii microbiene, ulterioara creștere în grosime realizându-se foarte lent.[6]
Se apreciază că este necesar în medie un număr de 12 zile pentru transformarea depozitului moale în stadiu matur mineralizat. Mineralizarea începe cel mai devreme după 24-48 de ore.[18,19]
Viteza de formare a plăcii depinde de:
igiena orală;
vâscozitatea salivei;
scăderea cantității de salivă;
frecvența băuturilor hidrocarbonate;
descuamarea mucoasei orale;
creșterea concentrației ionilor bivalenți din salivă ;
scăderea pH-ului oral.[6]
Distribuția plăcii dentare
Localizare
Placa supragingivală – este localizată pe suprafețele dentare vestibulo-orale și aproximale. Flora microbiană dominantă este aerobă și gram pozitivă. Aceasta este scăldată în salivă și expusă unor mecanisme de degradare prin masticație, deglutiție, fiind accesibilă în mod direct mijloacelor de igienă bucală.[21]
Placa subgingivală – placa este localizată între parodonțiul de înveliș și marginea gingivală liberă, în șanțul gingival. Aceasta poate fi pusă în evidență cu ajutorul unei sonde parodontale.[20]
Placa fisurală – se dezvoltă la nivelul șanțurilor și fisurilor de la nivelul feței ocluzale.
Placa gingivală – este placa formată pe suprafețele externe ale epiteliului oral și pe gingia fixă.
Suprafețe
În timpul formării placa supragingivală se localizează pe suprafața aproximală și se dezvoltă în treimea gingivală și treimea mijlocie a coroanelor dentare.
Suprafețele dentare cel mai des afectate sunt suprafețele proximale, cele mai mici cantități se depun pe fețele palatinale ale dinților maxilari datorită activității de autocurătire ale limbii.
Factori care influențează acumularea plăcii
Înghesuirile dentare: s-a stabilit că atunci când placa este îndepărtată printr-un periaj riguros, corect, aceasta nu se acumulează mai rapid decât în cazul dinților aliniați normal pe arcadă.
Zonele dificil de curățat: obturații cu margini debordante, leziuni carioase.
Suprafețele rugoase, obturațiile și tartrul.
În cazul dinților fără antagoniști sau a celor ce sunt scoși din ocluzie, depozitele de placă se pot extinde pe întreaga coroană a dintelui.[21,22,11]
Patogenitatea plăcii bacteriene
Rolul plăcii bacteriene în inițierea și evoluția cariilor dentare și inflamația parodontală este bine cunoscut.[17,15] S-au emis două ipoteze ale mecanismului patogenetic:
Ipoteza plăcii nespecifice sugerează că atât cariile dentare cât și inflamațiile parodontale apar ca rezultat al activității tuturor bacteriilor conținute în placa dentară. Nivelul afectării depinde de cantitatea de microorganisme și de răspunsul organismului gazdă.[14]
Ipoteza plăcii specifice asociază apariția celor două afecțiuni în prezența anumitor microorganisme specifice. De aceea, profilaxia și tratamentul trebuie astfel realizate corespunzător microorganismele specifice din placă.[14]
În funcție de efectele patologice pe care le generează, există trei tipuri principale de placă după cum urmează[16]:
Placa cariogenă – se asocitază cu inițierea cariilor dentare. O dietă bogată în glucide favorizează, flora cariogenă. Placa cariogenă conține multe microorganisme acidogene în special Streptococi implicați în etiologia cariei dentare. Dintre aceștia, Streptococul mutans are un potențial cariogen mare. Bacteriile descompun zaharoza imediat ce intră în placa bacteriană. Aceasta duce la formarea acizilor care produc demineralizarea smalțului. Cantitățile mari de glucide consumate în timpul meselor sunt mai puțin cariogene decât cantitatea mai mică consumată între mese.[14]
Placa ce generează afecțiuni parodontale – placa bacteriană este cel mai important factor etiologic în afectarea parodontală. Microorganismele de la nivelul marginii gingivale se multiplică și se extind subgingival, epiteliul șanțului gingival venind în contact cu un număr mare de microorganisme. Iritațiile produse de bacterii și produșii lor de reacție, determină modificări degenerative la nivelul epiteliului; rezultă în felul acesta inflamația la nivelul țesuturilor conjunctive subiacente.[14]
Placa calculogenică – este placa ce prin mineralizare duce la formarea tartrului localizat fie supra fie subgingival.[14]
Capitolul 2 : Evidențierea plăcii dentare
Aspecte clinice
Placa bacteriană se poate observa ca un depozit de culoare alb-galbui, cu precădere la nivelul coletului dinților pe fețele vestibulare și orale, atunci când se acumulează în strat gros prin întreruperea igienei orale timp de 3-4 zile.[23]
Depozitele moi de pe suprafața dentară se evidențiază și la examenul clinic prin palpare cu sonda dentară și parodontală. Placa subgingivală este foarte subțire, localizată la nivelul șantului gingival sau la nivelul pungii parodontale și se evidențiaza greu în situ. Depozitele subgingivale se pot pune în evidență prin raclare cu sonda parodontală.[24,25]
Rolul evidențierii plăcii bacteriene
Pentru a demonstra pacienților necesitatea unei igiene bucale corecte și a explica consecințele nerespectării acesteia. Conștientizarea pacientului asupra importanței menținerii stării de sănătate orală;
Pentru a verifica eficiența periajului dentar. De obicei se evidențiaza prezența plăcii bacteriene și ineficiența periajului în zonele proximale dar și cele vestibulare și orale la nivelul coletului dinților. Pentru a combate aceasta, se realizează un instructaj de periaj, insistând în zonele deficitare.
Pentru a evalua legătura dintre cantitatea plăcii bacteriene și afecțiunile odontale și parodontale decelate în urma examenelor clinice, dar și a celor complementare.[1]
Calcularea indicilor de igienă orală și evaluarea acesteia în cursul ședințelor de tratament. Nerespectarea regulilor de igienă orală periclitează rezultatele tratamentelor odontale realizate anterior.
Revelatorii de placă
Revelatorii de placă dentară microbiană reprezintă substanțe care pot colora suprafețele dinților, astfel încat zonele dinților acoperite de placă dentară să fie ușor de vizualizat, atât de către pacient, la domiciliu, cât si de către medicul dentist în cabinetul dentar. Odată ce placa dentară a devenit vizibilă, aceasta este mai ușor de îndepărtat.[27]
Revelatorii de placă se prezintă sub diferite forme:
soluție de fuxină bazică 0,03%;
soluție de albastru de toluidină 1%;
soluție de albastru de metilen 2%;
soluție de tinctură de iod 2%;
soluție de hematoxilină 0,1%, urmată de soluție de eozină 1%;
eritrozină;
substanțe colorante concentrate și tipizate sub formă de drajeuri sau comprimate, care, ținute în gură, se dizolvă în salivă și permit evidențierea plăcii bacteriene: Placolor, Ceplac, Red-Cote, Revelan;
soluție Butler în două nuanțe;
utilizarea lămpii Wood- evidențiază placa colorată cu o substanță cu fluoresceină; apare fluorescent față de elementele din jur, în lumina unei lămpi speciale;
soluție Dis-Plaque;
soluție Chayes Beta-Rosa.[24,1,28]
Calitățile unui revelator de placă
Revelatorii de placă trebuie să îndeplinească urmatoarele condiții:
să nu fie toxici și alergici;
să aibă un bun contrast;
să aibă gust agreabil;
să aibă un bun index de colorare și selectivitate totală;
colorarea să fie imediată și tranzitorie;
să persiste colorația după clătire;
simplitate în utilizare;
să fie acceptabil și ieftin;
să se îndepărteze colorația după periajul dentar.[1,26]
Nici unul dintre relevatorii de placă utilizați în prezent nu este ideal și nu îndeplinește toate condițiile mai sus enumerate.[1]
Modul de folosire al revelatorilor de placă
Colorantul se poate aplica pe suprafața dentară cu o buletă de vată, îmbibată în soluția respectivă: Soluția albastru de metil 2%.
Utilizarea pastelor cu colorant înglobat: pacientul este rugat să efectueze periajul cu o pastă revelatoare ca Placolor cu eritrozină.
Utilizarea drajeurilor sau tabletelor colorante care se dizolvă în salivă urmată de clătirea energică a cavitații bucale. Aceastea colorează placa bacteriană, mono sau bitonic: Placolor, Ceplac, Red-Cote, Revelan.
Folosirea unor revelatori de placă sub formă de spray care se aplică prin pulverizare în cavitatea orală și interpretarea ulterioară a rezultatelor.
Coloranții bitonici, care colorează placa bacteriană tânără în violet și placa bacteriană matură în albastru.
Soluția de floresceină DC galben numarul 8 se pune în evidență cu lampa de lumina Plack-Lite.
Folosirea soluției prin clătirea gurii: soluție de fucsină bazică 0,2-0,3%, se clătește gura timp de 20-30 de secunde, urmată de clătirea energică cu apă curentă 30 de secunde. Soluția Dis-plaque colorează placa recentă (2-3 zile) în roșu și placa mai veche (9-18 zile) în albastru.[1,26,28]
Capitolul 3 : Indici de igienă oro-dentară
Pentru obiectivizarea statusului de igienă orală și a statusului gingival au fost imaginați de-a lungul timpului numeroși indici. Indicii se clasifică în indici de placă și tartru, indici gingivali, indici parodontali și de evaluare a necesarului de tratament parodontal.[29]
Indici de evaluare a statusului odontal:
DMF – pentru dinți permanenți
DMF – pentru dinți temporari
Indici de placă :
indicele OHI-S(Indicele de igienă orală simplificat)
indicele API(Indicele de placă aproximal)
indicele PI(Indicele de placă)
Indici gingivali:
Indicele hemoragic sulcular
Indicele gingival simplificat.[29]
Indicele de igienă orală simplificat OHI-S
Acest indice se determină la nivelul urmatorilor dinți selectați: 1.6, 1.1, 2.6, 3.1(dinspre vestibular) și 3.6, 4.6 (dinspre lingual).
Se calculează depozitele moi de placă (DI) și depozitele mineralizate (CI). Suprafața dentară se împarte în 3 și se acordă un scor în funcție de gradul de acoperire a dintelui cu placă bacteriană.[29]
Tabel I: Gradele de acoperire a dintelui cu placă sau tartru dentar
Calculul plăcii DI se face după urmatoarea formulă:
Calculul depozitelor tartrice mineralizate CI se face după următoarea formulă:
OHI – S se calculează prin sumarea depozitelor moi cu depozitele mineralizate:
Indicele de placă aproximală API
Cu ajutorul acestui indice se evaluează placa dentară la nivelul spațiilor aproximale în felul următor:
se apreciază prezența, respectiv absența plăcii aproximale pentru fiecare hemiarcadă, alternativ dinspre vestibular și oral.
prin urmare dinspre vestibular se apreciază hemiarcada 2 și 4, iar în diagonală se apreciază dinspre oral hemiarcada 1 și 3. Consemnarea se face în manieră dihotomă, prin aprecieri de tipul 0-1 sau (+) (-).[29]
Calculul indicelui API se face după următoarea formulă:
Exprimarea indicelui este procentuală și reflectă gradul de igienă orală a pacientului.
Tabel II: Exprimarea procentuală a indicelui API
Indicele de placă – O’Leary – Indicele PI
Dintre multitudinea de indici de placă, indicele de placă PI este ușor de determinat și exprimă procentual acumularea de placă bacteriană la nivelul unei dentații. Înregistrează prezența, respectiv absența plăcii dentare la nivelul a patru suprafețe dentare (vestibular, oral, mezial și distal) pentru fiecare dinte. Evaluarea se face tot într-o manieră dihotomă (prin aprecieri de tipul: Da sau Nu).[29]
Calculul se face după formula:
Indici gingivali
Majoritatea indicilor gingivali utilizează ca element de evaluare, sângerarea la sondarea gentilă a șanțului gingival. Sondarea se face cu sonda parodontală, a cărei vârf este rotunjit.[29]
Indicele GI (indicele gingival)
Evaluează prezența, respectiv absența inflamației gingivale (respectiv sângerarea la sondare) pentru fiecare dinte la nivelul a patru suprafețe (vestibular, oral, mezial si distal). Evaluarea se face prin aprecieri de tipul: Da / Nu.
Calculul se face după formula :
Capitolul 4 : Controlul mecanic al plăcii bacteriene
Cea mai bună modalitate de a evita efectele distructive ale acumulării de placă dentară microbiană la nivelul dinților este aceea de a menține o igienă oro-dentară corectă. Primul factor care asigură acest lucru este periajul dentar. În mod normal o bună igienizare a cavitații orale presupune :
un periaj dentar realizat corect și eficient;
utilizarea unor metode suplimentare sau adjuvante periajului dentar.[27]
Periajul dentar
Periajul dentar este principalul mijloc de realizare și menținere a igienei orale, prin spălarea, curățirea dinților și aplicarea elementelor medicamentoase din pastele de dinți.[30]
Periajul gingivo-dentar corect efectuat are drept scop curățarea suprafețelor dentare de resturile alimentare, îndepărtarea plăcii microbiene de pe suprafețele dinților și a lucrarilor protetice, îndepărtarea coloranțiilor extrinseci datorate consumului de alimente, cafea, ceai negru, fumatului, dar și stimularea circulației locale și a troficitații țesuturilor gingivale prin realizarea masajului gingival.[27]
În vederea realizării periajului dentar, putem utiliza periuțe de dinți acționate manual sau electric.
Periuțele de dinți acționate manual
Exista o mare varietate de periuțe dentare ce diferă între ele prin:
natura periilor: naturali (de porc), sintetici (nylon);
numărul periilor ;
consistența periilor: tari, moi;
lungimea periilor ;
aranjamentul periilor: smocuri așezate circular, smocuri așezate pe mai multe rânduri;
forma mânerului: drept, curbat;
flexibilitatea periilor: rigide, suple;
profilul câmpului periuței;
diametrul firelor.
Alegerea periuței dentare depinde de:
gradul inflamației gingivale;
tipul gingiei: fină, fragilă, fibroasă, rezistentă;
forma arcadelor;
sensibilitatea dentară sau dentinară;
malpozițiile dentare,existența restaurărilor;
metoda de periaj utilizată;
joncțiunea smalț-cement;
recesiunile parodontale;
spațiile interdentare;
dexteritatea pacientului și preferințele sale.[1,31]
Procedee de periaj dentar:
Printr-o fixare controlată și fermă a periuței dentare ne putem aștepta la urmatoarele: controlul periei în timpul mișcărilor; poziționarea corectă și eficientă la începutul fiecarei etape de periaj; legătura pe perioada unei etape complete; repoziționarea pentru următoarea etapă; sensibilitate la gradul de presiune aplicată. Pentru a indepărta cu succes placa bacteriană de la nivelul dinților avem nevoie de realizarea unei presiuni, presiune care realizată într-o manieră prea brutală, îndoaie filamentele și le curbează în afara șanțului gingival unde perierea este indicată.[14]
Modalitatea de fixare a periei presupune apucarea mânerului în palma mâinii, cu degetul mare sprijinit pe suport, destul de aproape de capul periei astfel încat să fie eficient controlată. Direcția depinde de metoda de igienizare aleasă.[14]
Procedura de periere, pentru orice metodă folosită, ar trebui să asigure acoperirea completă. Omiterea zonei este exclusă daca perierea decurge din regiunea molară a unei hemiarcade, până pe partea opusă, realizând apoi trecerea pe partea linguală a arcadei respective. Fiecare plasare a periei trebuie să o depășească pe prima pentru a igieniza pe deplin cavitatea orală.[14]
Pentru a obține o acoperire minuțioasă cu o distribuție uniformă a duratei de periere și în vederea ajutării pacientului să se concentreze asupra performanței, se poate apela la folosirea unui sistem de numărare. Acest sistem presupune numărarea a 6 perieri în fiecare zonă, iar pentru fiecare poziție de periere se numără încet pana la 10, în timp ce capetele filamentelor sunt ținute în poziție Bass, Charters sau altă metodă de vibrare. O altă metodă de cronometrare a timpului de periere a dinților este sistemul ceas, care presupune realizarea unui periaj după tehnica aleasă în timp ce pacientul privește la ceas timp de 4-5 minute.[14]
Pentru un control eficient al plăcii bacteriene, pentru sănătatea orală și pentru prevenirea halenei sunt recomandate cel puțin 2 periaje pe zi, unul incluzând și flossing minuțios.
Metode de realizare a periajului dentar:
Cele mai multe metode de periaj pot fi clasificate în unele din cele 8 grupe bazate prin mișcarea si poziția periei:
Pe sanț: Bass;
Rotundă: perieri prin rulare, Stilmas modificat;
Vibratoare: Stilman, Charters;
Orizontală;
Verticală: Leonard;
Fiziologică: Smith;
Circulară: Fones;
Periere- frecare.[14]
Unele din aceste metode sunt înregistrate strict din rațiuni descriptive, comparative sau istorice și nu sunt recomandate în mod curent, dovedindu-se că au chiar efecte dăunătoare.
Periuțele de dinți acționate electric
Periajul manual poate fi substituit de periajul electric. Chiar dacă periuța electrică a fost concepută pentru pacienții cu handicap fizic, psihic sau spitalizați și imobilizați temporar, în prezent poate fi recomandată tuturor pacienților.
Evaluarea comparativă a periajului electric și cel manual:
timpul de periaj este similar;
pentru o igienizare corectă (îndepărtarea resturilor alimentare și a plăcii bacteriene) pacientul trebuie să respecte aceleași reguli referitor la tehnica de periaj și să igienizeze sistematic toți dinții. Periuța electrică trebuie dirijată și ghidată de către utilizator (ea nu igienizează “de la sine” dinții);
pacientul trebuie să efectueze periajul crevicular prin mișcări vibratorii și apoi deplasarea verticală de la “roșu la alb”, de la gingie spre fața ocluzală (incizală) a dinților;
periajul electric nu se asociază cu substanțe de albire a dinților.
Greșeli ale periajului dentar:
capul activ al periuței nu este poziționat orizontal, paralel cu planul de ocluzie, traumatizând parodonițului marginal, direct prin iritație mecanică și indirect prin placa bacteriană incomplet indepărtată;[30]
plasarea periilor numai pe gingie sau suprafața dentară, realizând o igienizare necorespunzătoare a zonei cervicale;
folosirea periilor cu duritate mare și efectuarea unui periaj intempestiv, produce leziuni gingivale (frecvent la nivelul feței vestibulare a caninului și al premolarilor, în treimea cervicală), care în timp pot produce retracții gingival;
folosirea pastelor de dinți cu caracter foarte abraziv, produce leziuni ale țesuturilor dure dentare.[32]
Mijloace auxiliare de igienă orală
Este cunoscut faptul ca periajul dentar este metoda cea mai eficientă de întreținere a igienei oro-dentare, dar prin această metodă nu se reușește întotdeauna îndepărtarea resturile alimentare, sau placa bacteriană din zonele mai puțin accesibile, cum sunt spațiile interdentare sau alte zone retentive și astfel se impune necesitatea efectuării periajului interdentar, astfel asigurând un control gingival adecvat.[29,20,34-38]
Majoritatea cariilor dentare iau naștere la nivel proximal, extinzându-se apoi spre celelalte suprafețe, așadar îndepărtarea plăcii bacteriene interdentare este foarte importantă pentru a prevenii patologiile dentare.[39,33]
Mijloacele auxiliare de igienă orală sunt:
dental floss (firul de mătase);
scobitorile;
stimulatoarele sau conurile interdentare;
periuțele interdentare (interproximale) ;
perio-aid.[29]
Firul de mătase( Dental floss)
Reprezintă cel mai eficient mijloc de îndepărtare a plăcii bacteriene de la nivelul suprafețelor proximale și a lucrărilor protetice conjuncte.
Tipuri de ață dentară:
Cerată – poate fi indicată în special în timpul perioadei de început a tratării pacientului, înainte de a fi încheiate lucrările de restaurare, suprafața dinților este complet curățată, iar rădăcinile îndreptate, deoarece ața necerată agață și taie mult mai ușor. Tăieturile pot agrava starea pacientului și descuraja folosirea în continuare a acestui mijloc auxiliar de igienizare. Ața dentară impregnată cu cler, spre deosebire de cea necerată, este mai rezistentă și trece mai ușor prin punctele de contact foarte strânse.[40]
Necerată – este mai frecvent recomandată pentru că este mai subțire și alunecă mai ușor prin locurile înguste.
Ambele tipuri (cerată și necerată) pot fi impregnate sau nu, cu fluor.
Indicații
Pentru majoritatea pacienților firul dentar poate fi utilizat optim înainte de periajul dentar. Nu numai că aceasta asigură îndepărtarea plăcii de pe suprafețele proximale susceptibile la carii, dar de asemenea asigură accesul fluorului din pastele de dinți folosite în cursul periajului, la suprafețele proximale pentru prevenirea cariei.[41]
Metode de folosire a firului dentar
Pregătirea firului – prindeți o lungime de fir de 12-15 inch (1 inch=2,54 cm) cu policele și indexul fiecarei mâini: strangeți ferm cu o bucată de fir între vârfurile degetelor. Capetele firului pot fi adunate în palmă și ținute cu degetul inelar și cel mic, sau firul poate fi înfășurat pe degetele mijlocii.[41]
Poate fi facut un cerc de ață prin legarea capetelor aței; cercul poate fi rotit pe măsura folosirii aței dentare.
Aplicare
La dinții maxilari – îndreptați ața în sus ținând-o deasupra degetelor mari cu un deget mare și cu arătătorul. Lăsați o margine a unui deget pe dinții de pe partea opusă arcului maxilar pentru echilibru si suport.[14]
La dinții mandubulari – îndreptați ața în jos prin ținerea degetelor arătătoare la capetele liniei. Unul din degetele arătătoare ține ața lingual, iar celălalt facial. Marginea degetului pe partea linguală este ținută pe dinții de pe partea opusă a gurii pentru a servi ca suport și echilibru.[14]
Inserarea
Țineți firul într-o poziție dinagonală sau oblică;
Strecurați firul prin fiecare zonă de contact cu o mișcare blândă de ferăstruire;
Controlați firul pentru a preveni scăparea prin zona de contact pe țesutul gingival.[41]
Mișcarea de curățare
Curățați dinții adiacenți separat: pentru distal curbați firul mezial, si pentru mezial curbați-l spre distal, în jurul dintelui.
Se introduce gentil firul, prin mișcări antero-posterioare depășind punctul de contact interdentar, apoi se curbeaza firul în forma literei C, corespunzătoare convexitații feței aproximale.
Se fac mișcări verticale, cervico-ocluzale (incizale) de frecare după igienizarea a doua fețe proximale față în față, folosind o porțiune curată de floss.[29]
Pentru igienizarea lucrărilor protetice conjuncte, se folosește portfirul de mătase (Threader). Acesta este un dispozitiv asemănător cu cel de introducere a aței în acul de cusut.[29]
Sugestii adiționale
Când este folosită o pastă de dinți, banda dentară poate reține pasta pe dinți mai bine decât firul.
Deplasați firul la o nouă porțiune nefolosită pentru a ajunge la suprafețele dentare proximale.
Firul se poate folosi dublu pentru a asigura o suprafață de frecare mai largă.[41]
Precauții în utilizarea firului de mătase
Zona de colet nu este cheratinizată și este mai vulnerabilă în fața bolii. Controlul plăcii în această zonă este de mare importanță deoarece majoritatea afecțiunilor parodontale și gingivale debutează în această zonă.[41]
O presiune prea mare exercitată o dată sau de ori pe zi la acest nivel poate fi distructivă pentru zona de atașament gingival, producând sângerarea gingiei.[42]
Folosirea permanentă a flossului cu presiune excesivă, poate produce recesiune gingivală și abrazia structurilor dure dentare proximale.[29]
Prevenirea tăierii cu ața și a rănilor
Tăieturile provocate de ață sau rănile apar în primul rănd pe suprafețele faciale sau linguale direct dedesubtul sau pe mijlocul unei papile interdentare. Acestea se prezinta sub forma tăieturilor în linie dreaptă de la marginea gingivala înspre joncțiunea muco-gingivală.[14]
Tăierea cu ață dentară poate fi cauzată de:
ținerea unei bucăți de ață prea lungi între degete atunci când se pregătește inserarea;
mișcarea aței prin zona de contact;
necurbarea aței în jurul dintelui;
ața este ținută chiar pe papilă;
nerespectarea unei pauze pentru a evita presiunea inutilă.[14]
Ața dentară cu mănunchiuri
Ața dentară cu mănunchiuri mari este numită și combinație de ață sau fir. Firul de ață dentară este combinat cu porțiuni de ață cu mănunchi.
În comerț sunt disponibile două variante:
Lungimi unice pretăiate ,,Super floss” disponibilă în varianta cu lungime de 2 inci, combinată cu o porțiune de 5 inci, cu mănunchiuri, adiacentă unui capăt rigid de 3 inci pentru inserarea dedesuptul unei aplicații fixe sau a unei anexe ortodontice.
Rola ,,NUFloss”este disponibilă într-o rolă similară celei pentru ață normală și are un dispozitiv de tăiere pentru a permite selectarea lungimii perfecte. Porțiunile cu mănunchi (lungi de aproximativ 1 inci) alternează cu ața plană (de 1 ½ inci lungime).[14]
Indicații de folosire:
Pentru îndepărtarea plăcii de pe suprafețele de dinți alăturate spațiilor largi unde s-au pierdut papilele dentare.
Îndepărtarea plăcii de pe pivoții de mijloc și periferici și sub-pontic în cazul unei dentiții parțiale sau a dispozitivelor ortodontice. Capătul rigid al aței ,,Super Floss”este inserat; ,,NUFloss” este introdusă printr-un dispozitiv special.
Tehnică de utilizare
Ața sau porțiunea cu manunchi se curbează în jurul dintelui în formă de C pentru a curăța suprafețele individuale și pentru a îndepărta placa bacteriană.[14]
Firul rasucit
Indicații de folosire:
Pentru suprafețele de dinți alăturate spațiilor proximale largi, ața dentară este prea îngustă și nu îndepărtează placa în mod eficient;
Pentru pivoții meziali și distali sau pentru punțile parțiale fixe și pentru zonele de sub punțile dentare se folosește ața dentară;
Pentru dinții izolați, dinții separați de o diastemă și pentru suprafețele distale a dinților laterali.
Tehnică de utilizare
Se înfășoară fir dublu, se folosesc în jur de 8 inci de ață dentară de 3 sau 4 îndoituri de fir neted sintetic. Se înnoadă în jos firul cu un nod, se inseră ața prin zona de contact și se trece firul în zona interdentară. Dinții se curăță printr-o mișcare de du-te-vino, dinspre zona vestibulară înspre cea linguală, se țin distal capetele firului și apoi se răsucește mezial. Pentru zonele specifice dacă o papilă este înaltă sau accesul este insufucient pentru lățimea firului, se folosește capătul combinației de fir dentar.[14]
Banda de tifon
Indicații de folosire:
Pentru suprafețele proximale ale dinților care au spații mari între ei. Tifonul este prea gros pentru a trece prin zonele de contact;
Pentru suprafețele distale sau meziale ale dinților de sprijin;
Pentru suprafețele dinților învecinați zonelor edentate;
Pentru porțiunile distale ale unei edentații sprijinită pe implanturi.
Tehnică de utilizare
Se taie un inch de bandaj de tifon de lungime de 6 sau 8 inci și se împaturește în 3. Banda de tifon se poziționează pe zona cervicală lângă creasta gingivală și se mișcă înapoi și înainte de câteva ori. Capetele se țin distal pentru a curăța suprafețele meziale și înspre mezial pentru a curăța suprafețele distale.[14]
Scobitoarea ( Perio-Aid)
Indicații de folosire:
Pacientul cu parodontită: pentru îndepărtarea plăcii la nivelul marginii gingivale si imediat sub aceasta. Necesită curațarea interdentară mai ales pentru suprafețele dentare proximale concave și zonele de furcație expuse.
Pacientul aflat sub tratament ortodontic: înlăturarea plăcii la nivelul marginii gingivale deasupra dispozitivului ortodontic; curățarea în jurul dispozitivelor fixe.[41]
Tehnică de utilizare
Aplicați scobitoarea la nivelul marginii gingivale. La o aplicare în unghi drept, cu presiune moderată, trasați marginea gingivală în jurul fiecarui dinte.
Pentru a îndepărta placa situată chiar sub marginea gingivala, aplicați capătul la mai puțin de 45 grade, mențineți vârful pe suprafața dentară, și înaintați în jurul sulcusului sau pungii.
Dupa ce varful devine fragil în urma utilizării, el poate fi folosit ca o mica „perie” de curățare pentru a freca suprafețele dentare unde s-a colectat placă bacteriană. Trebuie verificată prezența fragmentelor libere de lemn care pot rămâne în sulcus sau în gingie.
Pentru punctele hipersensibile, situate de obicei la nivelul treimii cervicale a dintelui, pacientul poate folosi scobitoarea zilnic pentru masaj cu pasta de dinți fluorurată pentru desensibilizare.[41]
Periuțele interdentare(aproximale)
Indicații de folosire:
Reprezintă un dispozitiv de igienă orală auxiliară destinat îndepărtării plăcii de la nivelul furcațiilor radiculare descoperite, a tremelor precum și pentru igienizarea corpurilor de punte. Aceste dispozitive sunt disponibile în două variante: cilindrice și conice.[43]
Tipuri:
Perii mici inseparabile cu mâner refolosibil
Filamentele de nylon moale sunt răsucite într-un fir fin de oțel inoxidabil pentru înserarea intr-un mâner cu coadă angulată.
Capetele mici de perii conice sunt cilindrice, au dimensiunile variate in jur de 12-15 mm lungime, cu un diametru de 3-5 mm.
Peria cu mâner de sârmă
Filamente de nylon moale sunt răsucite într-un fir fin de oțel inoxidabil. Firul se continuă într-un mâner, care este de aproximativ 35-45 mm lungime.
Filamentele formează o perie îngustă de aproximativ 30-35mm lungime cu un diametru de 5-8 mm.[41]
Tehnică de utilizare:
Se selectează periuța cu diametrul adecvat, se umectează peria, se aplică o cantitate mică de pastă de dinți și se introduce în zona interdentară la un unghi adaptat formei gingivale. Se periază înăuntru și afară.
Peria cu un singur manunchi (capăt-mănunchi, uni-mănunchi)
Se prezintă sub forma unei perii cu un singur mănunchi sau grup de mici mănunchiuri ce poate avea un diametru de 3 – 6 mm și poate fi plat sau conic. Mânerul poate fi drept sau contra – unghi.
Indicații de folosire:
Pentru zone deschise, interproximale;
Peria cu un singur mănunchi se poate adapta în jurul sau dedesuptul unei punți parțiale fixe, a unei punți sau dispozitiv ortodontic, fixare de precizie sau pivot implant;
Pentru punți dentare fixe;
Pentru zonele dificil de atins. Suprafețele linguale ale molarilor mandibulari, dinți cu pivot, părțile distale ale dinților laterali și dinții cu coroane.
Tehnică de utilizare
Capătul mănunchiului se îndreaptă înspre zona interproximală de-a lungul marginii gingivale. Igienizarea se realizează prin combinarea mișcărilor de rotație cu mișcările de presiune intermitentă. Se folosește o mișcare de periere pe canal.[14]
Vârful interdentar
Dispozitivul se prezintă sub forma unui vârf flexibil conic sau piramidal de cauciuc sau de plastic ce poate fi atașat la capătul unei perii de dinți sau este pe un mâner special. Este preferabil vârful de cauciuc moale, pliabil, pentru că se poate adapta spațiilor interdentare mult mai ușor decât vârful tare, mai rigid, din plastic.[14]
Indicații de folosire:
Pentru curățarea zonelor interdentare de resturi și materie albă și pentru îndepărtarea plăcii bacteriene de pe suprafețele dentare.
Pentru adaptarea la zone unde pierderea este dificilă, de exemplu zonele de ramificație expuse pentru partea mezială sau pentru dinții înclinați mezial sau pentru suprafețe concave.[14]
Contraindicații
În caz de gingie clinic sănătoasă și papilă interdentară intactă.
Tehnică de utilizare
Se trage de-a lungul marginii gingivale, cu vârful poziționat chiar sub margine, adaptarea fiind similară celei pentru scobitoare în dispozitiv, pentru curățarea suplimentară a zonelor proximale ale dinților se freacă vârful de dinte permițînd totodată și pătrunderea în zonele interdentare. Se va clăti vârful în timpul folosirii, pentru îndepărtarea resturilor și minuțios la sfârșit.[14]
Capitolul 5 : Controlul chimic al plăcii bacteriene
Pe langa metodele auxiliare utilizate în îndepărtarea plăcii bacteriene există o serie de alți factori care ajută la înlăturarea chimică a acesteia:
Periajul dentar cu pastă de dinți;
Periajul dentar cu geluri de clorhexidină sau fluor;
Clătiri orale cu apă de gură.[29]
Periajul dentar cu pastă de dinți
Periajul dentar în asociere cu pasta de dinți contribuie la controlul chimic al plăcii bacteriene. Pastele de dinți conțin o serie de substanțe antiseptice, detergenți, abrazivi precum și substanțe medicamentoase pentru stimularea remineralizării (fluoruri, ioni de calciu, fosfați, triclosan, etc).[29]
Pastele de dinți au în compoziție:
Fluor
70% dintre pastele de dinți conțin fluor. Folosirea unei paste de dinți care conține fluoruri este, în general, recomandată pentru toate categoriile de vârstă și este obligatorie pentru copii și pentru adulții cu tendința de a dobândi carii. Fluorurile sunt necesare pentru prevenirea cariilor de colet după retragerea gingiei și expunerea rădăcinilor după terapia periodontală. Periuța de dinți acoperită în totalitate cu pastă de dinți conține aproximativ 1,5mg fluoruri.[11]
Fluorul se găsește în urmatoarele combinații: monofluor fosfat de sodiu (MFP), fluorură de sodiu, fluorură de amoniu, fluorură fosfatică acidulată si fluorură de staniu.[44]
Agenții abrazivi (carbonați, fosfați, siliciu)
Aceștia sunt agenți care îndepărtează pigmentațiile. Capacitatea unei paste dentare de a înlătura depozitele și colorațiile extrinseci este legată de nivelul ei de abrazivitate. Gradul de abrazie a unei paste de dinți este influențat de câțiva factori, incluzând concentrația pastei de dinți, duritatea periuței de dinți utilizată, și forța utilizată la perierea dinților:
cu cât este mai mare diluția agentului abraziv, cu atât preparatul este mai puțin abraziv;
cu cât periuța de dinți este mai dură, cu atât dinții se vor abraza mai repede;
cu cât se folosește mai multă forță cu o perie, cu atât este mai mare abrazivitatea agentului.[29]
Utilizarea unei paste prea abrazive din dorința de îndepărtare eficientă a colorațiilor, asociată eventual și cu o tehnică de periaj intempestivă poate duce în timp la pierderea luciului dentar, abrazii sau recesiuni gingivale.
Agenți antitartru: Pirofosfați, Agenți pe bază de Zinc;
Agenți antiplacă: Triclosan, Sanguinaria, Polifenoli;
Agenți antiinflamatori gingivali: Triclosan, Fluorură de Staniu, Uleiuri esențiale;
Agenți surfactanți, tensioactivi: Laurit sulfatul de sodiu;
Substanțe aromatizante: 1 – 1.5% prin prezența lor maschează gustul altor ingrediente care le-ar face greu de de utilizat.
Extrase din plante: spre exemplu extrasul de ceai verde care are proprietăți anticariogene și este eficient în combaterea bacteriilor parodontopatogene.
Substanțe desensibilizante: care vor bloca canaliculii dentinari (nitrat de potasiu, citrat de sodiu, clorura sau acetat de stronțiu).
Adaosul de calciu si fosfați solubili
Agenți de albire a dinților: ( bioxid de titanium, citroxain, substanțe abrazive, peroxozi) majoritatea pastelor de dinți care prezinta agenți de albire prezintă un grad de abrazivitate redus.[29]
Pastele de dinți cu peroxizi conțin peroxid de hidrogen sau peroxid de carbamidă, care acționează prin eliberarea unei molecule de oxigen, conducând la decolorarea activă a suprafețelor dentare.
Pastele de dinți fără peroxizi sunt paste abrazive de nivel mediu, care realizează curățirea și lustruirea suprafețelor dentare cu ajutorul agenților abrazivi.[27]
Pastele de dinți care realizează albirea dinților se utilizează doar la indicațiile medicului stomatolog deocarece pot avea efecte adverse și anume: afectarea pulpei dentare a dinților, afectarea țesuturilor moi orale sau chiar efecte mutagene .Acestea se utilizează doar de 2-3 ori pe săptămână și alternativ cu pastele de dinți uzuale.[27]
Periajul dentar cu geluri de Clorhexidină si Fluor
Pentru pacienții care prezintă o receptivitate crescută la carii se poate recomanda utilizarea unor produse mai concentrate (pe baza de rețetă medicală), care conțin substanțe antibacteriene, de tipul clorhexidină, sau geluri de fluor.[29]
Aplicații pe bază de clorhexidină:
Gelurile care au o concentrație de l %-gel Palk Out.
La pacienții cu risc crescut de carii, se recomandă folosirea săptămânală timp de 8 săptămâni până la 3 luni a concentrației de 1% sau o dată pe lună a concentrației de 40%.[29]
Aplicații pe bază de fluor
Gelurile sau fluidele pe bază de fluor sunt, de regulă, folosite prin prescripție medicală (conform rețetei);
În funcție de riscul la carie stabilit, se recomandă folosirea preparatelor cu fluor pentru aplicații topice de către pacient și aplicații profesionale în cabinetul stomatologic. Pentru a menține un nivel scăzut de carii se recomandă pastă de dinți fluorizată : dimineața și seara, și aplicații topice cu gel fluorizat o dată la 12 luni.[29]
Clătiri orale cu ape de gură
Apele de gura sunt soluții, cu ajutorul cărora se poate realiza igienizarea cavitații bucale, prin intermediul clătirilor orale sau cu ajutorul dușurilor bucale. Acțiunea acestora este chimică și completează curățarea mecanică la nivelul zonelor la care nu s-a reușit igienizarea corectă și completă, respectiv la nivelul suprafețelor dentare din apropierea gingiei, dar și la nivelul suprafețelor interdentare.[27]
Apele de gură pot fi utilizate din urmatoarele motive:
Pentru a împrospăta respirația;
Pentru a îndepărta resturile alimentare de pe dinți sau pe de lucrari protetice;
Pentru a reduce numărul bacteriilor din salivă;
Pentru a inhiba formarea plăcii dentare microbiene, a preveni sau chiar a întarzia semnificativ apariția inflamațiilor gingivale;
Pentru a reduce viteza de formare a tartrului dentar;
Pentru a ajuta la prevenirea sau la controlul cariilor dentare;
Pentru a acelera procesul de vindecare la nivel gingival, in perioada ulterioară intervențiilor chirurgicale parodontale;
Pentru tratarea aftelor bucale;
Pentru tratarea infecțiilor micotice.[27]
Apa de gură este destinată clătirilor orale zilnice, saptamanale sau lunare.[29]
Majoritatea apelor de gură sunt prezente în magazine si farmacii și se pot achiziționa fără prescripție medicală.[27]
Produsele comercializate conțin de regulă, ingrediente de bază precum:
Alcool etilic în concentrație de 15 pana la 30%;
Apă;
Agenți de curățare;
Agenți aromatizanți( uleiuri esențiale de perișor sau eucalipt, mentol);
Coloranți.[27]
Prezența elementelor active poate varia în funcție de apa de gură aleasă, însă acestea pot fi reprezentate de:
Fluoruri (florură de sodiu, fluorură de staniu)- acestea ajută la prevenirea și reducerea cariilor dentare de la nivelul smalțului dentar și ajută la întărirea dinților;
Agenți antimicrobieni- care acționează direct asupra bacteriilor orale pentru a reduce formarea plăcii bacteriene microbiene, pentru a micșora gradul de severitate a gingivitelor și pentru a controla respirația urât mirositoare (halitoză). Cei mai utilizați agenți antimicrobieni sunt reprezentați de: Clorhexidină, Listerină, Triclosanul, Sanguinarina si Clorura de cetilpiridinium.
Agenți oxidanți – folosirea constantă a acestora poate determina demineralizarea suprafețelor dentare și hipersensibilizarea zonelor radiculare expuse.
Substanțe astringente – pot produce neutralizarea temporară a mirosurilor datorate descompunerii resturilor alimentare. Ex: Clorura de zinc.
Substanțe calmante – se folosesc derivați ai fenolului, precum și uleiuri esențiale.
Agenți dezodorizanți – inactivează chimic compușii care produc mirsul neplăcut al gurii.[27]
Apele de gură care rezintă o concentrație de alcool etilic mai mare de 25% trebuie utilizate cu prudență deoarece pot crește riscul apariției cancerelor orale și faringiene la aproximativ 50%, de aceea recomandăm apelarea la sfatul medicului stomatolog înainte de alegerea unei ape de gură.
Contraindicațiile folosirii apei de gură:
Copii sub vârsta de 6 ani, deoarece pot inghiții soluția de clătire (apa de gură se clatește și se scuipă).[45]
Apa de gură cu conținut în alcool nu se recomandă pacienților cu antecedente de alcoolism.[29]
Medicul dentist trebuie să explice pacientului modul de utilizare al apei de gură în funcție de particularitațile fiecarui tip, și sa îl conștientizeze asupra faptului că apa de gură nu substituie periajul dentar, aceasta fiind doar un mijloc adjuvant de menținere a igienei orale.
PARTE SPECIALĂ
Capitolul 6 : Obiective. Ipoteza de lucru
În prezent este unanim recunoscut faptul că agentul etiologic principal al afecțiunilor odonto-parodontale este placa bacteriană.
Apariția stării de boală, la nivelul cavitații orale poate avea repercusiuni asupra întregului organism, astfel îndepărtarea plăcii bacteriene supra și sub gingivale reprezintă dezideratul principal al acțiunii de prevenire a îmbolnăvirilor dento-parodontale, dar și sistemice.
Pentru a reduce frecvența cariei dentare și a maladiei parodontale este obligatorie reducerea microbismului cavitații orale.
Acest deziderat poate fi atins în primul rând prin conștientizarea pacienților, în vederea aplicării unor metode de igienizare cât mai corecte, adecvate fiecărui caz în parte, dar și prin realizarea unei igienizări profilactice în cabinetul stomatologic.
În această lucrare mi-am propus ca OBIECTIV, evaluarea nivelului de igienă orală pe un lot de pacienți în raport cu mijloacele de igienă pe care aceștia le folosesc.
S-a realizat o igienizare profesională, urmată de instruirea pacienților cu privire la modalitatea corectă de efectuare a periajului dentar și a mijloacelor auxiliare potrivite fiecărui pacient în parte.
Înainte de igienizarea inițială, pacienților li s-a calculat indicele de igienă orală API și indicele de sângerare gingivală GI. Pacienții care au avut o valoare a indicelui API>40% au fost solicitați pentru o reevaluare după o perioada de 2 saptămâni.
La această reevaluare s-a urmărit dacă valoarea indicelui de igienă orală și de sângerare gingivală s-a modificat.
Toți pacienții luați în studiu au completat un chestionar, care ulterior a fost corelat cu situația clinică inițială a acestora.
Studiul prezent s-a efectuat cu SCOPUL evaluării eficienței mijloacelor principale și auxiliare de igienă orală asupra controlului plăcii dentare care reprezintă principalul factor etiologic al afecțiunilor dento-parodontale.
Capitolul 7 : Materiale și metodă de lucru
Am luat în studiu un lot de 50 de pacienți, atât din mediul urban cât și din cel rural, care s-au prezentat în cabinetul stomatologic pentru tratament de specialitate. Nu au fost utilizate criterii de selectare a subiecților, pentru a-i include în studiu.
Repartiția pacienților pe grupe de vârstă și sex este reprezentată în figurile 1 si 2.
Figura 1: Repartiția pe grupe de vârstă a pacienților luați în studiu
Figura 2: Repartiția pe sexe a pacienților luați în studiu
În continuare este redat chestionarul oferit spre completare, lotului de pacienți:
Chestionar
NUME PRENUME (inițiale) . . . . . . . . .
1.Sexul dumneavoastră:
Feminin
Masculin
2.În ce interval de vârstă vă încadrați?:
Sub 18 ani
18-25 ani
26-35 ani
36-45 ani
46-55 ani
Peste 55 ani
3. Care este ocupația dumneavoastră?:
[anonimizat] profesionist
Șomer
Altele………….
4. Venitul dumneavoastră se încadrează în intervalul:
Sub 500 RON
500-1000 RON
1001-1500 RON
1501-2000 RON
Peste 2000 RON
5. Mediul de provenință este:
Urban
Rural
6. Sunteți fumator?Daca da, câte țigari fumați pe zi?
Nu fumez
<10 țigari/zi
>10 țigari/zi
>20 țigari/zi
>40 țigari/zi
7. Consumați frecvent alcool?
Niciodata
Ocazional
Zilnic
8. Cum ați descrie sănătatea dinților și a gingiilor dumneavoastră?
Foarte bună
Bună
Satisfacatoare
Nesatisfăcătoare
9. Periuța pe care o folosiți este:
Manuală
Electică
Nu folosesc periuța de dinți
10. De cate ori va igienizați pe zi, prin periaj dentar?
Deloc
1 periaj/zi
2 periaje/zi
Dupa fiecare masă
11. Periajul trebuie efectuat:
Înainte de masă
Imediat după masă
Între mese
12. După cât timp schimbați periuța dentară?
O dată la 3 luni
O dată la 6 luni
O dată la 1 an
Când s-au uzat perii
Nu o schimb
13. Credeți că periajul și pasta de dinți sunt suficiente pentru curățarea dinților?
Da
Nu
14. Care dintre urmatoarele mijloace auxiliare (secundare) de igienă orală folosiți?
Ața dentară
Scobitorile
Stimulatoare sau conuri interdentare
Periuțe interdentare
Apele de gură
Periuțe pentru limbă
15. Cat de des utilizați ața dentară?
Nu folosesc
Ocazional
…….ori/zi
…….ori/săptămână
16. Ața dentară o folosiți?
Înainte de periajul dentar
După periajul dentar
17. Cum vi se pare tehnica de utilizare a aței dentare?
Ușoară
Grea
Foarte grea
Nu pot utiliza ața dentară
18. Folosiți periuțe interdentare și dacă da,cine v-a sugerat?
Nu folosesc
Medicul stomatolog
O cunoștință
19. Folosiți apa de gură?La ce interval?
Nu folosesc
Ocazional
…….ori/zi
…….ori/săptămână
20. Dacă aveți lucrări protetice, cum procedați în scopul igienizării lor?
Nu am
Periaj dentar
Mijloace auziliare de igienizare
21. Ce mijloace auxiliare de igienizare folosiți pentru lucrarile protetice?
Ața dentară
Scobitori
Periuțe interdentare
22. Vă sângerează gingiile la periajul dentar?
Nu
Da
Aprecierea statusului de igienă orală s-a efectuat cu ajutorul indicelui API (Aproximal Plaque Index), iar pentru a aprecia prezența sau absența sângerării gingivale s-a utilizat indicele GI (Gingival Index).
Aprecierea nivelului de igienă orală se face astfel:
Igienă orală optimă API<25%
Igienă orală bună API=25-39%
Igienă orală satisfăcătoare API=40-69%
Igienă orală nesatisfăcătoare API=70-100%
Pentru realizarea obiectivelor propuse am urmat acest protocol:
Prima ședință:
Completarea chestionarului de către pacient;
Clătire orală cu apă simplă, pentru îndepărtarea eventualelor depozite și resturi alimentare;
Evaluarea prezenței sau absenței inflamației gingivale (respectiv sângerare la sondare) pentru fiecare dinte la nivelul a patru suprafețe (vestibular, oral, mezial și distal) prin determinarea indicelui GI;
Explicarea rolului și modului de aplicare a agentului revelator;
Aplicarea revelatorului de placă (Dentorama red disclosing pellets-pe bază de Eritrozină);
Clătirea cavitații orale cu apă, pentru îndepărtarea surplusului de colorant;
Evaluarea statusului de igienă orală, prin determinarea indicelui API;
Explicarea rezultatelor obținute, pacientului;
Realizarea unui detartraj cu ultrasunete (daca este nevoie) si a unui periaj profesional;
Instruirea pacientului despre modul corect de realizare al periajului dentar și explicarea tehnicii de utilizare a aței dentare sau a altui mijloc auxiliar de igienizare în funcție de situația clinică a fiecăruia.
Pacienții care au prezentat o valoare a indicelui API>40% au fost solicitați pentru o reevaluare după o perioadă de 2 săptămâni.
La această reevaluare s-a dorit observarea modificărilor apărute după instructajul de periaj și cel de utilizare a aței dentare.
A doua ședință:
Evaluarea gradului de sângerare gingivala prin realizarea sondajului gingival si calcularea indicelui GI;
Evaluarea statusului de igienă orală prin aplicarea substanței revelatoare și determinarea indicelui API;
Aprecierea rezultatelor obținute;
Explicarea celor obținute, pacientului și eventual corectarea manoperelor realizate deficitar.
Capitolul 8 : Rezultate și discuții
Distribuția pacienților examinați în funcție de sex și vârstă
Așa cum reiese din figura nr 1., din totalul de 50 de pacienți examinați, 4 prezintă vârste sub 18 ani, dintre care 3 sunt de sex masculin (6%), iar 1 este de sex feminin (2%).
În grupa de vârstă 18-25 de ani sunt examinați 11 pacienți, dintre care 7 de sex masculin (14%) și 4 subiecți de sex feminin (8%).
Între vârstele 26-35 de ani sunt incluși 17 pacienți, 10 de sex masculin (20%) și 7 de sex feminin (14%).
Cu vârste cuprinse între 36-45 de ani sunt monitorizați 5 subiecți, dintre care 2 de sex masculin (4%) și 3 de sex feminin (6%).
În grupa de vârstă 46-55 sunt incluși 8 subiecți, 3 de sex masculin (6%) și 5 de sex feminin (10%).
Cu vârste de peste 55 de ani sunt monitorizați 5 pacienți, dintre care 1 de sex masculin (2%) și 4 de sex feminin (8%).
Figura 3: Distribuția pacienților în funcție de vârstă și sex
Distribuția pacienților examinați dupa statusul profesional
Din totalul de 50 de pacienți examinați, 6 dintre aceștia sunt elevi (12%), 5 sunt studenți (10%), 38 sunt angajați (76%), 1 este liber profesionist(2%) și nici unul dintre subiecți nu este șomer.
Figura 4: Distribuția pacienților în funcție de statusul profesional
Distribuția pacienților dupa mediul de proveniență.
Distribuția subiecților după mediul de proveniență este următoarea: 20 dintre subiecți provin din mediul rural (40%), iar restul de 30 de subiecți provin din mediul urban (60%).
Figura 5: Distributia pacientilor in functie de mediul de provenienta
Venitul mediu lunar.
Din distribuția subiecților chestionați asupra venitului mediu lunar, observăm că 3 dintre subiecți prezintă un venit lunar sub 500 RON (6%), 5 dintre subiecți au venituri cuprinse între 500-1000 RON (10%), 19 subiecți prezintă venituri între 1000-1500 RON pe lună (38%), 5 dintre subiecți au un venit salarial cuprins între 1501-2000 RON pe lună (10%), iar un număr de 18 subiecți prezintă un venit mediu lunar de peste 2000 RON pe lună (36%).
Figura 6: Distribuția pacienților în funcție de venitul salarial
Câte țigări fumați pe zi?
Întrebați “ Câte țigări fumați pe zi “ subiecții au răspuns astfel: 10 subiecți fumează sub 10 țigări pe zi (20%), 6 subiecți fumează peste 10 țigări pe zi (12%), 4 subiecți fumează peste 20 țigări pe zi (8%), 30 de subiecți nu fumează (60%) și nici un subiect inclus în studiu nu fumează mai mult de 40 de țigări pe zi (0%).
Figura 7: Distribuția pacienților în funcție de consumul de țigări
Cum ați descrie sănătatea dinților și a gingiilor dumneavoastră?
La întrebarea “ Cum ați descrie sănătatea dinților și a gingiilor dumneavoastră?”, subiecții au răspuns astfel: 4 dintre aceștia consideră că sănătatea dinților și a gingiilor lor este foarte bună (8%), 23 subiecți bună (46%), 21 subiecți satisfăcătoare (42%), 2 subiecți nesatisfăcătoare (4%).
Figura 8: Cum ați descrie sănătatea dinților și a gingiilor dumneavoastră?
Periuța dentară pe care o folosiți este?
La întrebarea “ Periuța dentară pe care o folosiți este?” subiecții au raspuns astfel: 35 dintre aceștia folosesc o periuță de dinți manuală (70%), iar 15 dintre subiecți folosesc o periuță electrică (30%).
Figura 9: Periuța pe care o folosiți este?
De câte ori vă igienizați pe zi, prin periaj dentar?
Întrebați „De câte ori vă igienizați pe zi, prin periaj dentar” subiecții au răspuns astfel: 17 dintre subiecți efectuează 1 periaj/zi (34%), 31 dintre subiecți efectuează 2 periaje/zi (62%), iar 2 subiecți efectuează periajul dentar după fiecare masă (4%), 0 subiecți nu efectuează periajul dentar (0%).
Figura 10: De câte ori vă igienizați pe zi, prin periajul dentar?
Cand trebuie efectuat periajul dentar?
Întrebați când trebuie realizat periajul dentar, subiecții au raspuns astfel: 40 dintre subiecți consideră ca periajul trebuie efectuat imediat după masă (80%), 10 subiecți au raspuns ca trebuie realizat între mese (20%), iar nici un subiect nu consideră ca periajul dentar se efectuează înainte de masă (0%).
Figura 11: Periajul trebuie efectuat?
După cât timp schimbați periuța de dinți?
În legatură cu timpul de schimbare al periuței dentare subiecții au răspuns astfel: 31 de subiecți schimbă periuța de dinți o data la 3 luni (62%), 12 subiecți schimbă periuța dentară la 6 luni (24%), 2 subiecți schimbă periuța dentară o data șa un an (4%), 5 subiecți o schimbă când s-au uzat perii (10%), iar nici un subiect nu a răspuns că nu schimbă niciodată periuța dentară.
Figura 12: După cât timp schimbați periuța de dinți?
Credeți că periajul și pasta de dinți sunt suficiente pentru curățarea dinților?
La întrebarea “Credeți că periajul și pasta de dinți sunt suficiente pentru curățarea dinților?” subiecții au răspuns urmatoarele: 12 dintre aceștia consideră că periajul și pasta de dinți sunt suficiente pentru a obține o curățare bună a dinților (24%), pe când 38 dintre subiecți consideră ca aceastea nu sunt suficiente (76%).
Figura 13: Credeți că periajul și pasta de dinți sunt suficiente pentru curățarea dinților?
Cât de des utilizați ața dentară?
Întrebați cât de des utilizează ața dentară, subiecții au răspuns astfel: 29 dintre aceștia nu folosesc ața dentară (58%), 8 dintre subiecți folosesc ocazional ața dentară (16%), 8 dintre subiecți folosesc ața dentară 1 ori/zi (16%), 2 dintre subiecți o folosesc de 2 ori/zi (4%), iar 3 dintre subiecți folosesc ața dentară de 2 ori/săptămână (6%).
Figura 14: Cât de des utilizați ața dentară?
Când utilizati ața dentară?
La întrebarea “ Când utilizati ața dentară ?” subiecții au raspuns: 29 dintre subiecți nu folosesc ața dentară (58%), 8 dintre aceștia folosesc ața dentară înainte de periajul dentar (16%), iar 13 folosesc ața dentară după realizarea periajului dentar (26%).
Figura 15: Când utilizați ața dentară?
Cum vi se pare tehnica de utilizare a aței dentare?
Întrebați cum li se pare tehnica de utilizare a aței dentare, subiecții au raspuns astfel: 26 consideră că tehnica este una ușoară (52%), 12 dintre aceștia consideră că tehnica de utilitare a aței dentare este una grea (24%), 9 dintre subiecți o consideră o tehnică foarte greu de realizat (18%), iar 3 dintre subiecți au răspuns că nu pot utiliza ața dentară (6%).
Figura 16: Cum vi se pare tehnica de utilizare a aței dentare?
Folosiți periuțe interdentare și dacă da, cine v-a sugerat?
La întrebarea “ Folosiți periuțe interdentare și dacă da, cine v-a sugerat?” subiecții au raspuns: 46 dintre subiecți nu folosesc periuțe interdentare (92%), iar 4 dintre subiecți folosesc perița interdentară și le-a fost sugerat de către medicul stomatolog să o folosească (8%).
Figura 17: Folosiți periuțe interdentare și dacă da, cine v-a suferat?
Folosiți apa de gură? La ce interval?
La întrebarea legată de folosirea apei de gură și intervalul la care e utilizată, subiecții au răspuns astfel: 7 dintre subiecți nu folosesc apa de gură (14%), 26 dintre aceștia folosesc ocazional apa de gură (52%), 9 dintre subiecți folosesc apa de gură 1 dată/zi (18%), iar 8 dintre subiecți utilizează apa de gură de 3 ori/săptămână (16%).
Figura 18: Folosiți apa de gură? La ce interval?
Vă sângerează gingiile la periajul dentar?
Întrebați daca le sângerează gingiile la realizarea periajului dentar, subiecții au raspuns astfel: 30 dintre subiecți prezintă sângerare la realizarea periajului dentar (60%), iar 20 dintre subiecți nu prezintă sângerare la periaj (40%).
Figura 19: Vă sângerează gingiile la periajul dentar?
Vârsta corelată cu indicele API
Corelând vârsta cu indicele API al subiecților am obținut următoarele: dintre cei 4 subiecți cu vârste sub 18 ani, 3 prezintă valoarea indicelui API<40 (75%) și 1 subiect prezintă valoarea indicelui API>40 (25%).
Figura 20: Vârsta pacienților corelată cu indicele API
Dintre cei 11 subiecți cuprinși în intervalul de vârstă 18-25 de ani, 6 dintre subiecți prezintă API-ul<40 (55%) și 5 dintre subiecți prezintă API-ul>40 (45%).
Din totalul de 17 subiecți cu vârste cuprinse între 26-35 de ani, 9 dintre subiecți prezintă idicele API<40 (53%), iar 8 dintre subiecți prezintă o valoare a indicelui API>40 (47%).
Dintre cei 4 subiecți cu vârste cuprinse în intervalul 36-45 de ani, 1 subiect prezintă valoarea indicelui API<40 (25%) și 3 subiecți prezintă indicele API>40 (75%).
Din totalul de 9 subiecți cuprinși în intervalul de vârstă 46-55 de ani, 4 dintre subiecți prezintă valoarea indicelui API<40 (44%), iar 5 dintre aceștia prezinta un indice API>40 (56%).
Dintre cei 5 subiecți cu vârste de peste 55 de ani, nici unul nu prezintă valoarea indicelui API<40 (0%) și 5 dintre aceștia prezintă o valoarea a indicelui API>40 (100%).
Mediul de provenienta corelat cu indicele API
Corelând mediul de proveniență al pacienților cu valoarea indicelui API, am obținut următoarele: dintre cei 19 subiecți proveniți din mediul rural, 3 dintre aceștia prezintă o valoare a indicelui API<40 (16%), pe când restul de 16 prezintă valoarea indicelui API>40 (84%).
Figura 21: Mediul de proveniență corelat cu indicele API
Dintre cei 31 de subiecți proveniți din mediul urban, 19 subiecți prezinta o valoare a indicelui API<40 (61%), iar restul de 12 prezintă un indice API>40 (39%).
Consumul de tigari corelat cu indicele API
Corelând valoarea indicelui API cu consumul de țigări, am obținut următoarele: din totalul de 31 de subiecți nefumători, 11 dintre aceștia prezintă o valoarea a indicelui API<40 (53%), iar restul de 20 prezintă o valoare API>40 (47%).
Figura 22: Consumul de țigări corelat cu indicele API
Dintre cei 19 subiecți fumători, 10 prezintă o valoare API<40 (35%), iar restul de 9 subiecți prezintă un indice API>40 (65%).
Tipul periuței dentare corelat cu indicele API
Corelând tipul periuței dentare folosite de către pacient, cu valoarea indicelui API am obținut următoarele: din totalul de 36 de subiecți care utilizează o periuță manuală, 10 prezintă o valoare API<40 (28%), iar restul de 26 de subiecți prezintă o valoarea a indicelui API>40 (72%).
Figura 23: Tipul periuței dentare corelat cu indicele API
Din totalul de 14 subiecți, care utilizează o periuță electrică, 11 prezintă o valoarea a indicelui API<40 (79%), iar restul de 3 prezintă un indice API>40 (21%).
Numarul de periaje corelat cu indicele API
Făcând o corelație între numărul de periaje efectuate de către subiecți și valoarea indicelui API am obținut următoarele: din totalul de 19 subiecți care realizează periajul dentar 1 dată/zi, 5 prezintă valoarea indicelui API<40 (26%), iar restul de 14 subiecți prezintă o valoare API>40 (74%).
Figura 24: Numărul de periaje realizate de pacienți corelat cu indicele API
Din totalul de 29 de subiecți care realizează periajul dentar de 2 ori/zi, 16 prezintă un indice API<40 (55%), iar 13 un indice API>40 (45%).
Din cei 2 subiecți care realizează periajul dentar după fiecare masă, ambii au obținut o valoarea a indicelui API<40 (100%), nici unul din subiecții incluși în această categorie neprezentând o valoare API>40 (0%).
Utilizarea apei de gură corelată cu indicele API
Corelând valoarea indicelui API, cu utilizarea de către subiecți a apei de gură, am obținut următoarele: din totalul de 7 subiecți care nu utilizează apa de gură, 1 subiect prezintă o valoarea a indicelui API<40 (14%), iar restul de 6 prezintă o valoare API>40 (86%).
Figura 25: Utilizarea apei de gură corelată cu indicele API
Dintre cei 26 de subiecți care utilizează apa de gură ocazional, 9 prezintă o valoare API<40 (35%), pe când restul de 17 subiecți prezintă o valoare API>40 (65%).
Din totalul de 9 subiecți care utilizează apa de gură 1 dată/zi, 6 dintre ei au o valoare a indicelui API<40 (67%), iar restul de 3 prezintă o valoare API>40 (33%).
Dintre cei 8 subiecți care folosesc apa de gură de 3 ori/săptămână, 5 prezintă o valoare API<40 (63%), iar restul de 3 subiecți au o valoare a indicelui API>40 (37%).
Utilizarea aței dentare corelată cu sângerarea gingivală
Făcând o corelație între utilizarea de către subiecți a aței dentare și prezența sângerării gingivale am obținut următoarele: din totalul de 21 de subiecți care utilizează ața dentară, 4 subiecți prezintă sângerare gingivală la realizarea periajului dentar (19%), restul de 17 subiecți nu prezintă sângerare gingivală la realizarea periajului (81%).
Figura 26: Utilizarea aței dentare corelată cu sângerarea gingivală
Din totalul de 29 de subiecți care nu utilizează ața dentară, 17 prezintă sângerare gingivală la realizarea periajului dentar (59%), iar restul de 12 nu prezintă sângerare gingivală (41%).
Utilizarea aței dentare corelată cu indicele GI
Corelând utilizarea aței dentare cu valoarea indicelui GI obținută la examinarea subiecților, am obținut următoarele: din totalul de 21 de subiecți care utilizează ața dentară, 18 prezintă o valoare a indicelui GI<10 (86%), pe când restul de 3 subiecți, prezintă o valoare a indicelui GI>10 (14%).
Figura 27: Utilizarea aței dentare corelată cu indicele GI
Din totalul de 29 de subiecți care nu utilizează ața dentară, 11 prezintă o valoare a indicelui GI<10 (38%), iar restul de 18 subiecți prezintă o valoare a indicelui GI>10 (62%).
Folositi mijloace auxiliare de igienizare dentara?
Întrebați dacă folosesc mijloace auxiliare de igienizare dentară, subiecții au răspuns astfel: 21 dintre subiecți folosesc ața dentară, 24 dintre subiecți folosesc scobitorile, nici un subiect nu folosește stimulatoare sau conuri interdentare, 5 subiecți folosesc periuțe interdentare, 43 dintre subiecți folosesc apa de gură și 5 subiecți folosesc periuțele pentru limbă.
Figura 28: Ce mijloace auxiliare de igienă orală folosiți?
Prezentați lucrări protetice?
Întrebați dacă prezintă lucrări protetice, subiecții au răspuns astfel: 9 subiecți prezintă lucrări protetice (18%), iar restul de 41 de subiecți nu prezintă lucrări protetice (82%).
Figura 29: Aveți lucrări protetice?
Ce mijloace utilizați pentru igienizarea lucrărilor protetice?
Întrebați ce mijloace utilizează pentru igienizarea lucrărilor protetice, subiecții au răspuns astfel: din totalul de 9 subiecți care prezintă lucrări protetice, 5 dintre subiecți relizează doar periajul dentar pentru a igieniza lucrările protetice (56%), în timp ce restul de 4 pacienți utilizează mijloace auxiliare de igienizare a lucrărilor protetice (44%).
Figura 30: Cum realizați igienizarea lucrărilor protetice?
Indicele de sângerare gingivală corelat cu modalitațile de igienizare a lucrărilor protetice
Corelând indicele de sângerare gingivală cu modalitățile de igienizare a lucrărilor protetice, am obținut următoarele: din totalul de 5 subiecți care realizează doar periajul dentar pentru igienizarea lucrărilor protetice, 1 subiect prezintă indicele de sângerare gingivală GI<10 (20%), pe când restul de 4 subiecți prezintă un indice GI>10 (80%).
Din totalul de 4 subiecți care prezintă lucrări protetice și care utilizează mijloace auxiliare de igienizare a acestora, toți subiecții prezintă un indice de sângerare gingivală GI<10 (100%).
Figura 31: Indicele de sângerare gingivală corelat cu modalitatea de igienizare a lucrărilor protetice
Valorile indicelui API după prima și a doua ședință
Tabelul III: Valorile API individuale la prima și a doua ședință
Valorile indicelui GI după prima și a doua ședință
Tabelul IV: Valorile GI individuale la prima și a doua ședință
Rezultate statistice conform restului T ale indicilor API și GI:
T testul este o metodă de decizie care ne ajută la validarea sau invalidarea cu un anumit grad de siguranță a unei ipoteze statistice
ipoteza H0 (sau ipoteza de nul): datele nu prezintă legături între ele, sunt independente/ valorile comparate nu diferă între ele
ipoteza H1 (sau ipoteza alternativă): datele prezintă legături între ele, sunt dependente/ valorile comparate diferă între ele
Rezultatul p al testului, furnizat ca un număr între 0 și 1, reprezintă probabilitate de a face o eroare dacă respingem ipoteza H0.
Dacă p este mai mic decât pragul de semnificație α ales – de obicei α=0,05 – respingem ipoteza H0 și admitem ca adevărată ipoteza H1.
Interpretarea valorilor p se face la majoritatea testelor statistice astfel:
– p < 0.05, legătura statistică este semnificativă (S, încredere 95%).
– p < 0.01, legătura statistică este semnificativă (S, încredere 99%).
p < 0.001, legătura statistică este înalt semnificativă (HS, încredere 99.9%).
p > 0.05, legătura statistică este nesemnificativă (NS).
Tabelul V: Rezultate statistice conform restului T ale indicilor API și GI
Analizând rezultatele obținute se poate observa o îmbunătățire semnificativă a igienei orale după
CONCLUZII
Evidențierea plăcii bacteriene cu ajutorul revelatorului de placă, prezintă o deosebită valoare în conștientizarea pacientului în vederea instruirii măsurilor de igienă orală corespunzătoare.
Din evaluarea chestionarului înmânat pacinților examinați, reiese faptul că doar o mică parte dintre aceștia sunt informați asupra mijloacelor auxiliare de igienă orală și familiarizați cu tehnica corectă de utilizare a acestora.
Indicele API ne permite evaluarea eficienței metodei de igienizare dentară, pe când indicele GI înregistrează prezența sau absența sângerării gingivale, informându-ne cu privire la utilizarea de către subiecți a mijloacelor auxiliare și a corectitudinii de realizare a periajului dentar.
Analizând statistic corelația dintre utilizarea apei de gură și indicele API al subiecților incluși în studiu, am observat că folosirea apei de gură săptămânal sau zilnic îmbunătățește igiena orală, scăzând valoarea indicelui API (86% dintre cei care nu folosesc apa de gură, prezintă un indice API>40%, în comparație cu cei care folosesc apa de gura care ocupa un procentaj de 33%).
Dintre subiecții care folosesc ața dentară, doar 14% prezintă un indice de sângerare gingivală GI>10 la realizarea sondajului gingival, iar dintre cei care nu utilizează ața dentară, un procentaj de 62% prezintă indicele GI>10. Prin aprecierea acestor parametrii, putem confirma rolul important al aței dentare în profilaxia afecțiunilor parodontale dar și odontale.
Analizând statistic corelația dintre tipul de periuță dentară utilizată de către subiecți și valoarea indicelui de igienă orală API, am concluzionat că utilizarea unei periuțe electrice, îmbunătățește marcat igiena orală (dintre subiecții care utilizează periuță electrică, 79% prezintă o valoare API<40, pe când dintre cei care folosesc o periuță manuală, doar 22% au valoarea indicelui API<40).
Realizarea periajului dentar de 2 ori/zi sau după fiecare masă se corelează cu o valoare semnificativ scăzută a indicelui API, în comparație cu subiecții care realizează periajul dinților 1 dată/zi.
Se observă o reducere aproape la jumătate a valorilor indicelui API în cea de a doua ședință, rezultând de aici că realizarea unei igienizări profesionale și a unui instructaj de periaj cu utilizarea mijloacelor de igienizare individualizate, îmbunătățesc igiena dentară.
Urmărind valoarea indicelui GI în dinamică (comparativ cu prima ședință, înaintea efectuării instructajului si a igienizării profesionale), se constată o scadere a valorii indicelui GI, concluzionând că mijloacele auxiliare de igienă orală și un periaj dentar corect realizat, scad sângerarea gingivală și totodată previn apariția patologiei gingivale.
Cultivalea unor deprinderi de igienă orală corespunzătoare și folosirea mijloacelor auxiliare de igienă orală consituie un principiu de bază a profilaxiei dentare, actul educațional realizat de către medicul stomatolog necesitând a fi personalizat pentru fiecare pacient în parte.
BIBLIOGRAFIE
Vataman R., Danila I., Hanganu C., Lacatus S.: Profilaxie odonto parodontală, Curs litografiat U.M.F Iași; 1994.
Adams RA., Nystrom GP.: A Periodontitis Severity Index. J. Periodontal, 1987.
Matekovits G., Iovanas D.: Introducere în teoria și practica stomatologiei preventive, Timișoara; 1994.
Loe M., Theilade E., Jensen SB.: Experimental gingivitis in man. J. Periodontal 1965;
Greenstein G.: Periodontal response to mechanical non-surgical therapy: a review. J Periodontol 1992.
Roman A., Pop A.: Caria dentară de la teorie la practică, Ed. Dacia, București; 2000.
Monea A., Bocskay S., Bucur M., Manolache O.: Parodontopatie experimentală.Rolul factorilor iritativi locali în parodontopatia experimentală, Stomatologia 1982.
Roman A., Popovici A., Vitiuc I., Cara R.: Ghid teoretic și clinic de parodontologie, Ed.Medicală Universitară„Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca; 2008.
Darby ML., Bushee EJ. : Comprehensive Review of Dental Hygiene, Mosby, 1993.
Dumitriu HT.: Parodontologie, Ed.Viața Medicală Românească, 1997.
Jumanca D., Podariu A., Galuscanu A., Vacaru R., Muntean R.: Preventia oro-dentara, Manual pentru lucrari practice, Ed. LITO U.M.F., Timisoara; 2003.
Grahan J., Hume MWR.: Preservation and Restauration of Tooth Structure, Mosby, 1998.
Pop A.: Parodontologie și boala de focar, Tipografia UMF, Cluj Napoca; 1995.
Pop A.: Îndreptar practic pentru asistente de profilaxie stomatologică, Ed. Medicală Universitară "Iuliu Hațieganu", Cluj-Napoca; 2002.
Greene JC., Vermillon JR.: The Simplified Oral Hygiene Index, J.Am.Dent.Assoc., 1994.
Wilkins Es.: Clinical Practice of the Dental Hygienist, Sixth Ed., Boston, 1989.
Sturdevant CM., Robertson TM., Heymann HO., Sturdevant JR.: The Art and Science of Operative Dentistry, Mosby, 1995.
Dumitriu HT., Dumitriu S.: Etiologia microbiană în parodontitele marginale cronice. Profilaxie și tratament antimicrobian, Ed. Cerma, București; 1996.
Buiuc D.: Microbiologie medicală, Ed Didactică și Pedagogică, București; 1992.
Perry DA.: Plaque control for the periodontal patient. In: Newman MG, Takei HH, Carranza FA, eds. Carranza’s clinical periodontology. 9th ed. Philadelphia: WB Saunders; 2002.
Gafar M., Grigorescu G. și colab.: Studiul microelementelor din placa dentinară, Stomatologia 1989.
Gafar M.: Caria dentară, Ed. Medicală SA, București; 1995.
Ward HL., Simring L.: Manual of Clinical Periodontics, C.V.MosbyCo., Saint Louis; 1978;
Onisei D.- Parodontolgie ,Curs litografiat UMF, Timișoara; 1997.
Regezi JA.- Oral Phatology ,W.B. Saunders Co.Philadelphia; 1993.
Tyas MJ., Anusavice KJ., Frencken JE., Mount GJ.: Minimal intervention dentistry – A review. FDI Commision Project 1-97. Int Dent J 2000.
Buzea C., Cuculescu M., Preoteasa C.: Mijloace de igienizare a cavitații bucale, ghid pentru pacienți, Ed. CermaPrint, București; 2008.
Norman OH., Franklin GG, Christine N.: Primary preventive dentistry, 7th Edition, 2009.
Badea ME., Avram R. : „Actualități în profilaxia cariei dentare”,Ed. Medicală Universitară„Iuliu Hațieganu”, Cluj Napoca; 2002.
Dănilă I., Vataman R., Iliescu A., Ungureanu C.: Profilaxie stomatologică ,Ed. Didactică și Pedagogică, București; 1996.
Iliescu A., Gafar M.: Cariologia și Odontoterapia restauratoare, Ed. Medicală, București; 2001.
Bird D., Robinson D., Torres și Ehrlich : Modern dental assisting, WB Saunders Company, 1999.
Severineanu V.: Parodontologie clinica si terapeutica, Ed. Academiei Romane, Bucuresti; 1994.
DePaola LG., Overholser CD., Meiller TF., Minah GE., Niehaus C.: Chemotherapeutic inhibition of supragingival dental plaque and gingivitis development. J Clin Periodontal 1989.
Craig T., Montague J. : Family oral health survey. JADA 1976.
Nixon KC.: An analysis of interdental cleaning habits. Aust Dent J 1978;23:389-91.
Bakdash B.: Current patterns of oral hygiene product use and practices. Periodontal 2000 1995;8:11-4.
Lamster IB, Alfano MC, Seiger MC, Gordon JM. The effect of Listerine Antiseptic on reduction of existing plaque and gingivitis. Clin Prev Dent 1983;5:12-6.
Anderson MH., Bales DJ.: Modern management of dental caries. JADA, 1993.
Lovdal A., Arno, A., Waerhaug, I.: Incidence of clinical manifestations of periodontal disease in light of oral hygiene and calculus formation. J Amer Dent Assoc 56: 21-33, January 1958.
Jumanca D., Podariu A., Galuscanu A., Oancea Roxana, Popovici Ramona, Sava Rosianu Ruxandra, Rosu Anita.: Preventie oro-dentara, Editura Eurostampa, Timisoara; 2010.
Caton J. C, Poslon A.M. : The Interdental Bleeding Index : Simplified Proceure for onitoring Gingival Health. Compend. Conțin. Educ. Dent. 1985.
Podariu AC., Onisei D., Jumanca D., Gălușcan A.. Onisei D. – Curs pentru Colegiul de profilaxie: Stomatologie preventivă. VoI.I. Lito U.M.F.,Timisoara; 2000.
Hull PS.: Chemical Inhibition of Plaque, J.Clin.Periodontal; 1980.
Wilkins EM.: Clinical Practice of the Dental Hygienist, Seventh Edition, Boston; 1994.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impactul Igienei Orale Asupra Statusului Odontal PE Un Grup DE Pacienți (ID: 116235)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.