Imobilizările Corporale

Imobilizările corporale.

Studiu de caz.

CUPRINS

Argument………………………………………………………………………………………..3

Capitolul 1: Noțiuni generale privind imobilizările………………………………………….4

1.1. Definirea și structura imobilizărilor…………………………………………………….4

1.2. Organizarea contabilității activelor imobilizate……………………………………5

Capitolul 2: Reflectarea in contabilitate a imobilizărilor corporale…………………7

2.1. Organizarea contabilității imobilizărilor corporale……………………………….7

2.2. Contabilitatea operațiilor privind imobilizările corporale……………………10

Capitolul 3: Amortizarea imobilizărilor……………………………………………………….18

3.1. Calculul amortizarii imobilizarilor…………………………………………………….18

3.2. Metode de amortizare……………………………………………………………………….20

Capitolul 4: Documente primare utilizate în evidenta imobilizarilor corporale .24

Capitolul 5: Studiu de caz privind imobilizările corporale la S.C. ALL COSMETICS S.R.L………………………………………………………………………………………………………….28

5.1. Prezentarea S.C.ALL COSMETICS S.R.L ……………………………………..28

5.2. Monografie contabila…………………………………………………………………………30

Bibliografie……………………………………………………………………………………31

Anexe……………………………………………………………………………………………32

ARGUMENTUL

Am ales aceasta lucrare cu tema “Imobilizările corporale. Studiu de caz.”, deoarece am

considerat-o ca fiind de o deosebită importanță pentru intreprindere și pentru contabilitate in general. În elaborarea acestei lucrări am încercat să folosesc cât mai multe din cunoștințele și noțiunile asimilate în perioada celor 4 ani de liceu, dar și cunoștințele dobândite suplimentar prin studiu individual.

Lucrarea “Imobilizările corporale. Studiu de caz.” a fost elaborată si structurată în conformitate cu normele românești de contabilitate: Legea contabilitatiinr.82/1991 si cu normele internationale de contabilitate: Standardul Internațional de Contabilitate nr.16 privind imobilizările corporale.

Lucrarea este structurata pe cinci capitole. În primul capitol al acestei lucrări, sunt descrise cateva date generale despre imobilizările corporale, de asemenea am vorbit despre evaluarea și amortizarea imobilizărilor corporale și despre documentele aferente intrarilor si iesirilor de imobilizari corporale.

In capitolul doi este tratata pe larg tema imoblizarilor corporale fiind explicat fiecare cont in parte privind evidența existentei si miscarii imobilizarilor corporale precum si alte detalii despre imobilizarile corporale.

În capitolul al patrulea am realizat un studiu de caz privind contabilitatea imobilizărilor corporale la S.C. ALL COSMETICS S.R.L. Am vorbit despre documentele întocmite de S.C. ALL COSMETICS SRL. pentru evidența imobilizărilor corporale și am descris, cu ajutorul articolelor contabile, principalele operațiuni privind imobilizările corporale care au avut loc la societate în decursul lunii decembrie 2015 si am anexat cateva documente privind operatiile inregistrate.

Finalizând această lucrare sper că am demonstrat nivelul de cunoștințe și abilități pe care le-am dobândit în anii de liceu si sper ca aceasta lucrare sa ma ajute pe viitor pentru o intelegere mai buna a contabilitatii si a proceselor ce au loc in cadrul unei intreprinderi.

Având în vedere că disciplina contabilitate este o disciplină care se adaptează permanent condițiilor, studiul individual este obligatoriu pentru orice lucrător în domeniul financiar- contabil.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE

1.1. Definirea și structura imobilizărilor

Activele imobilizate reprezintă bunul și valorile destinate a servi o perioadă îndelungată în activitatea egenților economici, adică nu se consumă la prima lor utilizare, valoarea lor recuperându-se eșalonat prin includerea în cheltuielile mai multor exerciții, în funcție de durata de folosire.

Sub aspectul structurii, contabilitatea diferențiază următoarele categorii de active imobilizate:

a) imobilizări necorporale – cuprind toate acele valori economice care nu se manifestă ca un bun material, concret

Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material și deținut pentru utilizare în procesul de producție sau furnizare de bunuri și servicii, fie pentru a se închiria terților, fie pentru scopuri administrative. Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanț dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru persoane juridice și costul său poate fi evaluat în mod credibil. Beneficiile economice viitoare reprezintă potențialul de a contribui direct sau indirect la fluxul de numerar.

În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:

cheltuielile de constituire

cheltuielile de dezvoltare

concesiunile, brevetele, licențele, mărcile, drepturile și alte valori

fondul comercial

alte imobilizări necorporale

imobilizările necorporale în curs de exercițiu

b) imobilizări corporale – cuprind bunurile materiale de folosință îndelungată în activitatea întreprinderilor

Imobilizările corporale sunt active care:

sunt deținute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în producția proprie de bunuri sau prestare de servicii, pentru a fi date terților sau pentru a fi utilizate în scopuri administrative

sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de 1 an

au valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare

Imobilizările corporale cuprind:

terenuri și amenajări la terenuri

construcții

instalații tehnice și mașini

mobilier, aparatură de birotică, echipamente de protecție a valorilor

imobilizări corporale în curs de execuție

c) imobilizări financiare – cuprind valorile financiare, investițiile de întreprindere în patrimoniul altor societăți

Acestea se compun din:

titluri de participare

interese de participare

alte titluri imobilizate

creanțe imobilizate

1.2. Organizarea contabilității activelor imobilizate

Organizarea presupune definirea obiectivelor, precizarea factorilor specifici, organizarea documentației primare, organizarea contabilității analitice și alegerea sistemului.

1. Obiective:

delimitarea fiecărei categorii, a fiecărui obiectiv de natura imobilizărilor și determinarea valorii de intrare a lui în funcție de categorii și feluri de imobilizări, precum și de pe urma utilizării, și stabilirea valorii rămase neamortizate

asigurarea informațiilor și a metodologiei de evaluare a deprecierii în timp a imobilizărilor și a recuperării valorii prin aprovizioane și provizioane

stabilirea aporturilor activelor imobilizate la venituri și rezultate ca urmare a gestionării și valorificării prin concesiune, cesiune, încheiere

2. Factorii specifici:

particularitățile organizatorice ale întreprinderii care influențează structura imobilizărilor pe categorii și obiective

caracteristicile diferitelor categorii de imobilizări care influențează tipurile de date primare în care se consemnează operațiile privind intrarea, ieșirea și deprecierea imobilizărilor

sistemul de amortizare adoptat

poziția activelor imobilizate față de patrimoniul întreprinderii (proprii, concesionate, închiriate)

3. Organizarea documentației primare

Pentru consemnarea operațiilor privind intrarea imobilizărilor, mișcarea, inventarierea, evaluarea deprecierilor imobilizărilor, precum și pentru operațiile de ieșire din patrimoniu trebuie precizate documentele ce se cer întocmite pentru fiecare din aceste operații.

Documentele privind imobilizările sunt proiectate printr-un nomenclator al documentelor financiar-contabile elaborat de M.F.P. unde sunt date modele de documente și precizări privind completarea, verificarea, circulația și arhivarea lor.

4. Alegerea sistemului de conturi și a formei de contabilitate

În cadrul organizării contabilității activelor imobilizate trebuie să se nominalizeze conturile sintetice de gradul I și II utilizabile pentru aceste active și să se precizeze registrele contabile cu care se va opera potrivit formei contabile alese.

Contabilitatea activelor imobilizate se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 2, conturi de imobilizări din care fac parte următoarele grupe:

20 – „Imobilizări necorporale”

21 – „Imobilizări corporale”

23 – „Imobilizări în curs”

26 – „Imobilizări financiare”

28 – „Amortizări privind imobilizările”

29 – „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor”

CAPITOLUL II

REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Această categorie de imobilizări are o pondere mare și un rol important în gestiunea și în activitățile unităților patrimoniale. De aceea, deciziile privind investițiile pentru constituirea structurii specifice de imobilizări corporale sunt importante pentru că degajă efecte pe termen lung.

Imobilizările corporale cuprind bunuri materiale de folosință îndelungată în activitatea unei întreprinderi.

2.1. Organizarea contabilității imobilizărilor corporale

A) Clasificarea și codificarea imobilizărilor corporale

Dată fiind marea diversitate a imobilizărilor corporale, pentru organizarea contabilității este necesară clasificarea și codificarea lor.

Există trei criterii importante de clasificare:

a) după domeniul în care se utilizează imobilizările:

pentru producția industrială

pentru producția agricolă

pentru activități comerciale

pentru scopuri administrative

pentru scopuri sociale

b) după natura și particularitățile tehnico-constructive:

terenuri

amenajări la terenuri

construcții

mașini, utilaje, etc

mijloace de transport

animale și plantații

mobilier și aparatură de birotică

c) după apartenența lor la patrimoniul întreprinderii

imobilizări corporale proprietatea întreprinderii

imobilizări corporale deținute în administrare sau folosință temporară (concesiune, locație de gestiune, închiriere, leasing)

Pentru o bună gestionare și un control riguros, imobilizările corporale se codifică apelând la două sisteme de codificare:

a) sistemul de codificare generală (unitar în economia națională) prin care imobilizările corporale sunt codificate pe grupe și subgrupe, indicându-se pentru fiecare durata normală de utilizare (15/1994 republicată, cu privire la amortizarea capitalului în active corporale și necorporale)

b) sistemul de codificare internă (propriu fiecărei întreprinderi) prin care la intrarea în patrimoniu se atribuie fiecărui obiect de natura imobilizărilor un număr de inventar, sub care acesta este înmatriculat și se codifică pe toată durata existenței lui în patrimoniu

B) Unitatea de evidență și evaluarea imobilizărilor corporale

Organizarea contabilității se realizează pe fiecare obiect individual care constituie unitatea de evidență a imobilizărilor corporale.

Prin obiect individual de evidență se înțelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile destinate să îndeplinească în mod independent o funcție distinctă.

Evaluarea imobilizărilor corporale se face în următoarele momente:

evaluarea curentă la intrarea și ieșirea din patrimoniu

evaluarea la inventariere

evaluarea la închiderea exercițiului prin bilanțul contabil

La intrarea în patrimoniu, imobilizările corporale se înregistrează la valoarea de intrare (valoarea contabilă) care este:

-costul de achiziție format din:

prețul de cumpărare

cheltuielile de transport

alte taxe nerecuperabile , în cazul imobilizărilor corporale fără montaj

-costul de achiziție + cheltuielile de montaj și cele cu probele tehnologice, în cazul imobilizărilor corporale cu montaj

-valoarea de aport, în cazul celor aduse ca aport la capital

-costul de producție, în cazul celor obținute în regie proprie

Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.

Costul reparațiilor efectuate la imobilizări corporale în scopul asigurării utilizării continue a acestora trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care s-a efectuat, iar în situația unei modernizări care conduce la obținerea de beneficii economice suplimentare, acesta se recunoaște ca o componentă a activului.

La ieșirea din patrimoniu, imobilizările corporale se evaluează la valoarea contabilă.

La inventariere, imobilizările corporale se evaluează individual la valoarea de utilitate sau la valoarea actuală, numită și valoare de inventar.

În bilanț, o imobilizare corporală trebuie prezentată la valoarea contabilă (mai puțin amortizarea și provizioanele) pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

C) Organizarea documentației primare și a evidenței operative

În funcție de operațiile economice ce intervin în activitatea întreprinderii, de căile de intrare, de destinația imobilizărilor, de modul de utilizare și de lichidare a acestora, se stabilește nomenclatorul documentelor specifice pentru gestionarea imobilizărilor corporale. Astfel, la intrarea în patrimoniu, pe baza documentelor de procurare în cazul achiziției, se întocmește procesul-verbal de recepție pentru imobilizări fără montaj și procesul-verbal de recepție și punere în funcțiune pentru cele cu montajutorul

În cazul imobilizărilor luate în concesiune sau locații de gestiune se întocmește procesul-verbal de predare-primire.

În cazul mișcărilor/transferurilor de imobilizări de la o secție sau subunitate la alta, în cadrul aceleiași societăți, se întocmește bonul de mișcare.

Pentru calculul și înregistrarea amortizării, se întocmește planul de amortizare și pe această bază situația de calcul lunară a amortizării.

Pentru imobilizările care și-au epuizat capacitatea de lucru, se întocmește procesul-verbal de scoatere din funcțiune sau casare a acestora.

D) Organizarea contabilității analitice a imobilizărilor corporale

Există două modalități de organizare a contabilității analitice; astfel:

1) folosim registrul numerelor de inventar în care, pe baza procesului-verbal de recepție, se înmatriculează fiecare obiect și i se atribuie un număr de inventar potrivit grupei în care se încadrează, număr care va fi inscripționat pe fiecare obiect de evidență

– se întocmește fișa individuală a imobilizărilor corporale în care se consemnează denumirea, contul, numărul de inventar, actul justificativ de intrare în patrimoniu, valoarea de intrare, durata normală de folosire, norma de amortizare

2) folosim registrul pentru contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale care îmbină elementele înscrise în registrul numerelor de inventar și fișa individuală a imobilizărilor corporale

E) Organizarea contabilității sintetice a imobilizărilor corporale

Pentru realizarea ei se utilizează conturile din următoarele grupe ale planului general de conturi:

21 – „Imobilizări corporale”

23 – „Imobilizări corporale în curs”

28 – „Amortizarea privind imobilizările”

29 – „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor”

2.2. Contabilitatea operațiilor privind imobilizările corporale.

Întreprinderile, indiferent de forma de organizare și de tipul de proprietate, precum și persoanele juridice fără scop lucrativ au obligația să evidențieze în contabilitate, în conturi distincte, mijloacele fixe și amortizarea acestora.

Mijloacele fixe se înregistrează în conturi diferite, în funcție de apartenența lor. Astfel, mijloacele fixe pot fi: mijloace fixe proprii și mijloace fixe străine.

Mijloacele fixe străine se află în unitatea patrimonială dar nu aparțin patrimoniului propriu. Se înregistrează diferit, în funcție de natura contractului încheiat între parteneri:

În cazul contractului de închiriere, mijloacele fixe se reflectă în contul extrabilanțier (extrapatrimonial) 8031 „Mijloace fixe luate cu chirie”. Acesta se debitează la primirea lor și se creditează la restituire, pe principiul simplei înregistrări. Unitatea patrimonială care ia cu chirie mijloacele fixe achită proprietarului chiria, iar unitatea care le are în proprietate calculează și înregistrează amortizarea lor.

În cazul contractului de locație de gestiune, mijloacele fixe primite se reflectă cu ajutorul contului extrapatrimonial 8036 „Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate”.

În cazul contractului de concesionare, mijloacele fixe primite se reflectă cu ajutorul conturilor 205 „Concesiuni, brevete, alte drepturi și valori similare”, respectiv 2805 „Amortizarea concesiunilor, brevetelor, altor drepturi și valori similare”.

Mijloacele fixe proprii aparțin titularului de patrimoniu, și în consecință se evidențiază cu ajutorul contului 212 „Construcții”, 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”, dezvoltat pe următoarele conturi sintetice de gradul II: 2131 „Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru), 2132 „Aparate și instalații de măsurare, control și reglare”, 2133 „Mijloace de transport”, 2134 „Animale și plantații” și 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și alte active corporale”.

Toate aceste conturi sunt conturi de activ.

Grupa 21 „Imobilizări corporale”

În categoria imobilizărilor corporale intră:

A. Terenuri

B. Mijloace fixe

Structurarea imobilizărilor corporale în cele două categorii are în vedere următoarele:

în timp ce mijloacele fixe, pe măsura utilizării lor își transmit valoarea în mod treptat și se uzează, făcând necesară înlocuirea lor cu altele noi de aceeași speță, terenurile nu se uzează, nefiind necesară înlocuirea lor;

valoarea netă contabilă a mijloacelor fixe scade pe măsura utilizării lor, în timp ce valoarea terenurilor poate chiar crește în funcție de factori ca: amplasament, apropiere de piețe, grad de fertilitate etc.

Terenurile, de regulă, nu sunt supuse amortizării, în timp ce mijloacele fixe se amortizează. Investițiile efectuate pentru amenajarea terenurilor sunt însă, supuse amortizării.

TERENURILE

Terenurile sunt suprafețe de teren strict delimitate. Din punct de vedere contabil, se face distincția între terenurile propriu-zise și amenajările de terenrui, datorită regimului financiar diferit al celor două categorii.

Deși evaluarea terenurilor se face potrivit regulilor general admise, apar anumite particularități determinate de criteriile care trebuie avute în vedere: clasa de fertilitate, suprafața, amplasamentul, destinația etc. Luarea în considerare a lor duce la valori diferite ale terenurilor pe unitate de suprafață de la o întreprindere la alta.

Contabilitatea terenurilor se ține cu ajutorul contului 211 „Terenuri”, dezvoltat pe două conturi sintetice de gradul II și anume: 2111 „Terenuri” și 2112 „Amenajări la terenuri”.

Contul 211 „Terenuri și amenajări de terenuri”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența terenurilor și a amenajărilor de terenuri (racordarea lor la sistemul de alimentare cu energie, împrejmuirile, lucrările de acces etc.)

Contul 211 „Terenuri” este un cont de activ.

În debitul contului 211 „Terenuri” se înregistrează:

valoarea terenurilor achiziționate, a celor reprezentând aport la capital, valoarea terenurilor primite cu titlu gratuit și a celor primite în regim de leasing financiar (404, 456, 131, 167);

valoarea la cost de producție a amenajărilor de terenuri realizate pe cont propriu (231, 722)

valoarea creșterii rezultate din reevaluarea terenurilor (105).

În creditul contului 211 „Terenuri” se înregistrează:

valoarea terenurilor, respectiv amenajărilor de terenuri cedate, amortizate (281, 658);

valoarea terenurilor aportate, retrase (456);

valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea terenurilor (105);

valoarea terenurilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale (261, 262, 263).

Soldul contului reprezintă valoarea terenurilor și costul efectiv al amenajărilor de terenuri.

2. MIJLOACELE FIXE

Mijloacele fixe sunt mijloace de muncă, care se prezintă sub forma unui obiect sau complex de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ două condiții:

a. au o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului (în prezent 2.500 lei). Această valoare poate fi actualizată anual în funcție de indicele de inflație;

b. au o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, la încadrearea lor ca mijloace fixe, se are în vedere întregului corp, lot sau set.

Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizării:

investițiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;

capacitățile puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe. Acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată, prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;

investițiile efectuate pentru descopertă, în vederea valorificării de substanțe minerale utile, cărbuni și alte zăcăminte, ce se exploatează la suprafață, precum și cele pentru realizarea lucrărilor miniere subterane de deschidere a zăcămintelor;

investițiile efectuate la mijloacele fixe în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali, prin majorarea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizării: mijloacele fixe aflate în proprietatea publică, lacurile, bălțile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investiții, precum și terenurile, inclusiv cele împădurite.

După apartenența lor, mijloacele fixe pot fi: proprii și străine.

Mijloacele fixe pot si proprii aparținând titularului de patrimoniu sau mijloace fixe străine care se află în unitatea patrimonială dar nu aparțin patrimoniului propriu. În această situație intră mijloacele fixe care fac obiectul contractelor de închiriere, contractelor de locație de gestiune, contractelor de concesionare, etc.

După natura și caracteristicile lor tehnice, mijloacele fixe se structurează astfel:

construcții;

echipamente tehnologice;

aparate și instalații de măsurare, control și reglare;

mijloace de transport;

animale și plantații;

mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.

Această structurare a fost determinată de duratele normale de utilizare a mijloacelor fixe, diferențiate de la o categorie la alta, ceea ce determină și rate de amortizare diferite.

După regimul la care sunt supuse, mijloacele fixe pot fi:

în funcțiune:

în conservare.

Mijloacele fixe în funcțiune se utilizează conform destinației lor și se amortizează lunar.

Mijloacele fixe în conservare sunt acele mijloace fixe care nu se utilizează de către întreprindere datorită schimbării obiectului de activitate sau micșorării volumului acestuia pe o perioadă determinată de timp.

Pentru mijloacele fixe în funcțiune, societatea calculeză și înregistrează amortizarea.

Pentru mijloacele fixe trecute în conservare, pe o perioadă de maxim un an , nu se calculează amortizare pentru perioada respectivă. Amortizarea aferentă anului de conservare se va recupera conform Legii nr.15/24.03.1994, din profitul net al anului la care expiră durata normală de utilizare a mijlocului fix trecut în conservare.

În situația în care perioada de conservare se prelungește peste perioada de un an, apare obligativitatea pentru agenții economici cu capital integral sau majoritar de stat să vândă mijloacele fixe respective prin licitație.

Există o distincție între imobilizările corporale și stocuri. Îndeplinirea cumulativă a celor două criterii, respectiv durata de utilizare mai mare de un an și o limită valorică stabilită de lege, stă la baza delimitării bunurilor corporale în imobilizări sau stocuri. Această distincție poate să apară în situațiile următoare:

de exemplu, trecerea unui calculator din stocul unei întreprinderi care produce sau comercializează astfel de bunuri, în uzul propriu, presupune trecerea unui bun din categoria stocurilor ( active circulante), în categoria imobilizărilor corporale ( active imobilizate);

bunurile tangibile, de regulă mijloacele de muncă, care nu îndeplinesc cumulativ condițiile de durată și valoare, sunt considerate bunuri de mică valoare sau scurtă durată amortizabile, ele fiind incluse în stocuri sub numele de obiecte de inventar.

Contul 212 „Construcții”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării construcțiilor.

Contul 212 „Construcții” este un cont de activ.

În debitul contului 212 „Construcții”se înregistrează:

valoarea construcțiilor achiziționate, realizate din producție proprie, primite cu titlu gratuit, aport la capitalul social, primite în regim de leasing financiar (404, 231, 722, 131, 456, 167);

valoarea creșterii rezultate din reevaluarea construcțiilor (105);

valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriași la construcțiile primite cu chirie și restituite proprietarului (281).

În creditul contului 212 „Construcții” se înregistrează:

valoarea construcțiilor cedate sau scoase din evidență (281, 658);

valoarea construcțiilor distruse de calamități (671);

valoarea construcțiilor aportate și retrase (456);

valoarea construcțiilor cedate în regim de leasing financiar (267);

valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea construcțiilor (105);

valoarea clădirilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale (261, 262, 263).

Soldul contului reprezintă valoarea construcțiilor existente.

Contul 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării instalațiilor thenice, mijloacelor de transport, animalelor de reproducție și muncă și plantațiilor.

Contul 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații” este un cont de activ.

În debitul contului 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații” se înregistrează:

valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor achiziționate, realizate din producția proprie, primite cu titlu gratuit, aport la capitalul social, primite în regim de leasing financiar (404, 446, 231, 722, 131, 456, 167);

valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriași la imobilizările corporale primite cu chirie și restituite proprietarului (281);

valoarea creșterii rezultate din reevaluare.

În creditul contului 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații” se înregistrează:

valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor cedate sau scoase din evidență ( 281, 658);

valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor aportate, retrase (456);

valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor cedate în regim de leasing financiar ( 267);

valoarea descreșterii rezultate din reevaluare (105).

Soldul contului reprezintă valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor existente.

Contul 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării mobilierului, aparaturii de birotică, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale.

Contul 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale” este un cont de activ.

În debitul contului 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”se înregistrează:

valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție și altor active corporale achiziționate, realizate din producția proprie, primite cu titlu gratuit, aport la capitalul social, primite în regim de leasing financiar (404, 446, 231, 722, 131, 456, 167);

valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriați la imobilizările corporale primite cu chirie și restituite proprietarului (281);

valoarea creșterii rezultate din reevaluare (105).

În creditul contului 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale” se înregistrează:

valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție și altor active corporale cedate sau scoase din evidență (281, 658);

valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție și altor active corporale cedate distruse de calamități (671);

valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție și altor active corporale cedate aportate și retrase (456);

valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție și altor active corporale cedate în regim de leasing financiar (267);

valoarea descreșterii rezultate din reevaluare (105).

Soldul contului reprezintă valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție și altor active corporale existente.

Grupa 23 „Imobilizări în curs”

Din grupa 23 „Imobilizări în curs” fac parte:

Contul 231 „Imobilizări corporale în curs”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența imobilizărilor corporale în curs.

Contul 231 „Imobilizări corporale în curs” este un cont de activ.

În debitul contului 231 „Imobilizări corporale în curs” se înregistrează:

valoarea imobilizărilor corporale în curs facturate de furnizori (404);

valoarea imobilizărilor corporale în curs, realizate pe cont propriu (722);

valoarea imobilizărilor corporale în curs primite ca aport la capitalul social (456).

În creditul contului 231 „Imobilizări corporale în curs” se înregistrează:

valoarea imobilizărilor corporale în curs recepționate (212, 213, 214);

valoarea imobilizărilor corporale în curs cedate (658);

valoarea imobilizărilor corporale în curs aportate și retrase (456);

valoarea imobilizărilor corporale în curs destruse de calamități (671).

Soldul contului reprezintă valoarea imobilizărilor corporale în curs nerecepționate.

Contul 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări.

În debitul contului 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale” se înregistrează:

valoarea avansurilor acordata furnizorilor de imobilizări corporale (512).

În creditul contului 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale” se înregistrează:

valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări corporale, decontate (404);

Soldul contului reprezintă avansurile acordate furnizorilor de imobilizări corporale, nedecontate.

CAPITOLUL III

AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR

3.1. Calculul amortizării imobilizărilor

Recuperarea treptată a valorii imobilizărilor aflate în patrimoniul agenților economici, ca urmare a deprecierii ireversibile a acestora, se face prin amortizare.

Sunt supuse amortizării imobilizările necorporale și corporale. Nu se amortizează imobilizările în curs, cu unele excepții, precum și imobilizările financiare.

Pentru calcularea amortizării imobilizărilor necorporale și corporale se ține seama de următoarele elemente :

valorile de intrare a imobilizărilor;

duratele de utilizare normală a imobilizărilor;

regimul sau metoda de amortizare utilizată.

Valoarea de intrare sau de amortizat a imobilizărilor este diferită pentru imobilizările necorporale față de cele corporale. Duratele de utilizare normală, precum și regimul de amortizare sunt stabilite și recomandate prin legislație.

În ceea ce privește imobilizările corporale, supuse amortizării, ele constau din terenuri, inclusiv investițiile pentru amenajarea acestora și mijloace fixe.

Terenurile supuse amortizării sunt cele cu destinație economică dobândite de agenții economici prin acte de vânzare – cumpărare sau prin despăgubiri în cazul exproprierilor. Acestea se amortizează pe seama cheltuielilor de exploatare, în baza unei cote procentuale din cuantumul dobânzii curente la disponibilitățile bănești, egală ca valoare cu prețul de achiziție a terenurilor respective.

Deși se asimilează imobilizărilor corporale, nu se supun amortizării lacurile, bălțile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investiții, precum și terenurile, inclusiv cele împădurite, cu excepția terenurilor cu destinație economică.

Investițiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor, terenurilor și alte lucrări similare, care nu se concretizează în mijloace fixe, se amortizează într-o perioadă de cel mult 10 ani, utilizând regimul de amortizare liniar.

Mijloacele fixe se amortizează de la data punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală valorii de intrare, conform duratelor normale de utilizare.

Data punerii în funcțiune, în vederea calculării amortizării, se stabilește astfel :

Mijloacele fixe independente, achiziționate, care nu necesită montaj și nici probe tehnologice, se consideră puse în funcțiune la data achiziționării, pe baza procesului – verbal de recepție.

utilajele care necesită montaj, dar nu necesită probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care nu deservesc procese tehnologice, se consideră puse în funcțiune de la data terminării montajului, respectiv a terminării construcției, pe baza procesului – verbal de recepție provizorie.

utilajele și instalațiile care necesită montaj și probe tehnologice, precum și clădirile și construcțille speciale care deservesc procese tehnologice, se consideră puse în funcțiune la terminarea probelor tehnologice, pe baza procesului – verbal de punere în funcțiune.

Sunt supuse amortizării și investițiile sau capacitățile puse în funcțiune total sau parțial, cărora nu li s-au întocmit formularele de înregistrare ca mijloace fixe.

Investițiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie se amortizează după același regim ca și mijlocele fixe cărora li s-au executat investițiile respective.

Amortizarea mijloacelor fixe se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a acestora și se include în cheltuielile de exploatare în corelație cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe de bază, aflate în patrimoniul agenților economici.

Gradul de utilizare a mijloacelor fixe se determină în funcție de mijloacele fixe de bază, care definesc activitatea de bază a agenților economici. Acesta se calculează ca raport între capacitatea de producție realizată și capacitatea proiectată și se exprimă în procente. Diferența de amortizare ce rezultă ca urmare a aplicării gradului de utilizare a mijloacelor fixe de bază se evidențiază ca o cheltuială excepțională, care nu se ia în calcul la stabilirea profitului impozabil.

Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locație de gestiune se calculează de către unitățile care le au în proprietate. Amortizarea aferentă acestora se suportă din redevența anuală a concesiunii, din chirie sau din cheltuielile de locație, după caz.

3.2. Metode de amortizare

Potrivit prevederilor legale, agenții economici sunt obligați să amortizeze mijloacele fixe, utilizând unul din următoarele regimuri sau metode de amortizare :

amortizarea liniară

amortizarea degresivă

amortizarea accelerată.

Amortizarea liniară

Constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a mijloacelor fixe asupra cheltuielilor de exploatare, proporțional cu durata normală de utilizare exprimată în ani.

Ea se calculază prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe.

Cota medie anuală de amortizare se stabilește în procente, ca raport între 100 și durata normală de utilizare exprimată în ani.

De exemplu, dacă un mijloc fix achiziționat are o valoare de intrare de 500.000 lei și o durată normală de utilizare de 5 ani, amortizarea va fi egală cu :

,

iar cota medie anuală de amortizare va fi egală cu :

Deci, prin aplicarea cotei medii anuale la valoarea de intrare a mijlocului fix, se obține amortizarea anuală, egală pentru toți cei cinci ani, adică :

lei.

Duratele de utilizare normală a mijloacelor fixe, stabilite în ani și cotele medii de amortizare a acestora, exprimate în procente sunt cuprinse în „Catalogul privind duratele normale de funcționare și clasificația mijloacelor fixe” și respectiv Normele metodologice de aplicare a Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale.

B. Amortizarea degresivă

Constă în multiplicarea cotelor medii de amortizare liniară cu coeficienții prevăzuți de legislație și anume :

1,5 pentru mijloacele fixe cu durata normală de utilizare cuprinsă între 2 – 5 ani

2,00 pentru mijloacele fixe cu durata normală de utilizare între 5 – 10 ani

2,5 pentru mijloacele fixe cu durata normală de utilizare mai mare de 10 ani.

Se obțin astfel cotele de amortizare degresive corespunzătoare.

Regimul de amortizare degresiv se poate aplica în două variante și anume o primă variantă în care se calculează amortizarea fără influența uzurii morale și a doua variantă în care amortizarea se calculează cu influența uzurii morale.

Calcularea amortizării anuale, după metoda amortizării degresive, în prima variantă față de regimul de amortizare liniară, se face diferit și anume:

amortizarea anuală, pentru primul an de funcționare, se calculează aplicând cota de amortizare degresivă corespunzătoare la valoarea de intrare a mijlocului fix

amortizarea anuală, pentru următorii ani de utilizare, se calculează aplicând aceeași cotă de amortizare degresivă la valoarea rămasă (de recuperat), până în anul de utilizare în care amortizarea anuală rezultată este egală (sau mai mică) cu amortizarea anuală determintă prin împărțirea valorii rămase de recuperat la numărul de ani de utilizare care au mai rămas. Din acel an și până la expirarea duratei de utilizare se trece la aplicarea amotizării liniare, iar amortizrea medie anuală liniară se obține prin împărțirea valorii rămase de recuperat la numărul de ani rămași.

Calcularea amortizării anuale, după metoda amortizării degresive, în a doua variantă, reflectă și uzura morală, care spre deosebire de prima variantă permite amortizrea valorii de intrare a mijloacelor fixe într-o perioadă de timp mai mică decât durata normală de utilizare, diferența în ani reprezentând influența uzurii morale.

Mărimea duratelor de utilizare în regim de amortizare degresivă și regim de amortizare liniară, este influențată de efectul uzurii morale, în sensul reducerii primei durate și majorării celei de a doua, exprimate în ani. În acestă situație, durata de utilizare cu amortizare degresivă, în varianta a doua, este mai mică decât în varianta întâia, iar durata de utilizare cu amortizare linară, este mai mare în varianta a doua decât în varianta întâia.

Aprobarea utilizării regimului de amortizare liniară sau degresivă este de competența adunării generale a acționarilor sau ascociaților, respectiv a consiliului de administrație, după caz.

Amortizarea accelerată

Constă în calcularea la data intrării mijloacelor fixe în patrimoniul unității, a unei amortizări anuale de până la 50 % din valoarea de intrare a acestora, iar în exercițiile următoare calcularea amortizării anuale după regimul liniar, prin raportarea valorii rămase la numărul de ani de utilizare rămași.

Pentru utilizarea regimului de amortizare accelerată este necesară aprobarea Ministerului de Finanțe, în care scop, agenții economici trebuie să depună o documentație de fundamentare, pe baza căreia se stabilește un punctaj în funcție de care se eliberează aprobarea. Această documentație cuprinde o serie de informații, grupate astfel :

date de prezentare : venituri din exploatare, cifra de afaceri, capitalul propriu, capitalul permanent, activele corporale, activele circulante, cheltuieli de exploatare, profit brut, profit net

indicatori de eficiență economică : rata capitalului propriu și capitalului permanent față de activele fixe, rata de imobilizare a activelor fixe din totalul activelor

indicatori de eficiență financiară : rata rentabilității financiare, rata rentabilității veniturilor, a rentabilității resurselor.

Mijloacele fixe achiziționate existente în patrimoniu sunt supuse amortizării. Aceasta se evidențiază cu ajutorul contului 281 „Amortizări privind imobilizările corporale”, care este un cont de pasiv.

În creditul contului 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” se înregistrează:

cheltuielile aferente amortizării imobilizărilor corporale

valoarea amortizării imobilizărilor utilizate în operații de participație, transferată conform contractelor.

În debitul contului 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” se înregistrează:

valoarea amortizării imobilizărilor corporale vândute sau scoae din patrimoniu.

Soldul contului este creditor; reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale existente în patrimoniu.

Grupa 29 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor”

Ajustările pentru deprecieri se evidențiază cu ajutorul contului 291 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale” care este un cont de pasiv.

În creditul contului 291 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale” se înregistrează:

sumele reprezentând constituirea sau suplimentarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale.

În debitul contului 91 „Ajustări pantru deprecierea imobilizărilor corporale” se înregistrează:

sumele reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale.

Soldul contului reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor corporale existente în patrimoniu.

CAPITOLUL IV

DOCUMENTE PRIMARE UTILIZATE ÎN EVIDENTA IMOBILIZARILOR CORPORALE

Documentele care stau la baza intrării mijloacelor fixe în unitate

1.În „Procesul verbal de receptie” sunt consemnate intrările de imobilizări corporale care nu necesită montaj și nici probe tehnologice și care sunt date în folosință în momentul recepționării lor de la furnizor.

Acesta se emite pe baza documentelor justificative, documente ce diferă în funcție de modalitatea de intrare în gestiune și anume:

– intrarea prin cumparare cu titlu oneros este consemnată în:

-factura întocmită de furnizor

-avizul de însoțire a mărfii

-contractul de vânzare-cumpărare

-aportul în natură de la asociați și acționari este evidențiat în:

-contractul de societate

-documentele de expertiză tehnică

-producția proprie este evidențiată în:

-proiectele lucrărilor

-deviz pentru lucrări executate

2. În “Procesul verbal de punere în funcțiune” se înregistrează recepționarea utilajelor care necesită montaj și probe tehnologice.

3. ”Procesul verbal de transformare” inregistrează recepționarea inventarului gospodăresc de natura mijloacelor fixe rezultat din prelucrarea materialelor în atelierele proprii ale unității.

4. Intrarea imobilizărilor prin cesionare, locație de gestiune, închiriere se reflectă în documentul „Procesul verbal de închiriere” și are la bază contractul de concesionare sau locație de gestiune, inchiriere, caiet de sarcini al concesiunii.

5. Plusurile la inventariere sunt consemnate în ”Procesul verbal de inventariere”.

6. ”Procesul verbal de predare-primire” consemnează donațiile de imobilizări corporale.

7. ”Bonul de mișcare a mijloacelor fixe” pentru mișcarea mijloacelor fixe în cadrul unității.

8. ”Procesul verbal de dare în custodie” pentru mijloacele fixe primite în custodie.

Documentele care stau la baza iesirii mijloacelor fixe din unitate

Mijloacele fixe pot ieși definitiv din gestiune prin casare, vânzare, donație iar temporar prin concesiune, locație de gestiune și închiriere. Documentele care stau la baza iețirii mijloacelor fixe din unitate sunt:

1. Ieșirea imobilizărilor corporale prin casare, adică scoaterea definivă din funcțiune prin demontare, darâmare, etc, este consemnată în documentul „Proces verbal de scoatere din funcțiune a imobilizărilor corporale”, elaborat de comisia de casare.

2. Ieșirea prin vânzare este consemnată în “Factura”, “Procesul verbal de vânzare-cumparare”, și în “Raportul de evaluare”.

3. Ieșirea prin retragerea de către asociați este consemnată în “Cerere de retragere”, “Proces verbal de predare-primire”.

4. Ieșirea prin donație este consemnată în “Proces verbal de predare-primire”

5. Ieșirea imobilizărilor corporale prin concesionare, locație de gestiune, închiriere este consemnată în “Contractul ce concesionare”, “Locație de gestiune, închiriere”.

6. În situații excepționale este consemnată în documentul ”Contract de asigurare”.

Pentru stabilirea existenței efective a imobilizărilor corporale pe locuri de folosință și pe responsabili se folosețte ”Lista de inventariere și de evidență a imobilizărilor corporale”. Ea servește și la inventarierea imobilizărilor corporale și a consemnării rezultatelor ei.

Contabilitatea analitica a imobilizărilor corporale trebuie sa fie organizată astfel încât sa asigure individualizarea fiecărei imobilizări corporale, cunoașterea existenței și mișcării lor pe locuri de folosință, gradul de depreciere pe structura categoriilor de imobilizări corporale. De aceea, ea se organizează pe locuri de folosință, pe categorii de imobilizări corporale și, în cadrul acestora, pe obiecte de evidență.

Contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale se poate ține utilizând fie „Registrul numerelor de inventar” și „Fișa mijlocului fix”, fie utilizând “Registrul pentru evidența mijloacelor fixe”. Unitățile patrimoniale dispun de mijloace fixe numeroase care se deosebesc între ele din punct de vedere al construcției, însușirilor tehnice, destinație, gradul de depreciere, etc. de aceea, pentru identificarea cu ușurință a fiecărui mijloc și pentru a se asigura controlul lor indiferent de locul de folosință, se atribuie fiecărui obiect de evidență un număr de inventar care se trece în toate documentele care privesc mijlocul fix respectiv. Aceasta se realizează cu ajutorul “Registrului numerelor de inventar”, în care se scrie denumirea fiecărui mijloc fix intrat, caracteristicile de identificare și numărul de inventar ce i se atribuie, în ordinea succesivă a numerelor. După înscrierea mijlocului fix intrat în “Registrul numerelor de inventar” se completează “Fișa mijlocului fix” care cuprinde date privind denumirea, numărul de inventar, codul de clasificare, valoare de funcțiune, amortizarea calculată.

CAPITOLUL V

STUDIU DE CAZ PRIVIND IMOBILIZĂRILE COPORALE LA S.C. ALL COSMETICS S.R.L.

5.1. Prezentarea S.C. ALL COSMETICS S.R.L.

Societatea comercială ALL COSMETICS S.R.L este persoană juridică de la data înmatriculării în Registrul Comerțului, când a primit numărul de îmatriculare J02/1312/15.10.2012, cod unic de înregistrare 1698541. Societatea este plătitoare de TVA începând cu data de 01.11.2012, având atributul fiscal RO.

Sediul societății este în Arad, str. Gorunului, nr. 11, jud. Arad, România.

Capitalul social subscris și vărsat este de 10.000 lei, împărțit în 1000 părți sociale a câte 10 lei partea socială. Capitalul social este format din aportul integral al asociaților depus în contul societății deschis la Alpha Bank, sucursala Arad în contul RO39BUCU5711500015251101.

Societatea comercială s-a înființat prin asocierea a doi asociați.

Structura capitalului social este următoarea:

– asociatul 1 deține un număr de 600 părți sociale a câte 10 lei partea socială, în valoare de 6.000 lei, reprezentând 60% din capitalul social total

– asociatul 2 deține un număr de 400 părți sociale a câte 10 lei partea socială, în valoare de 4000 lei, reprezentând 40% din capitalul social total.

Obiectul principal de activitate este comercializarea produselor cosmetice prin magazine specializate.

Obiect secundar de activitate este producția de produse cosmetice.

Societatea este reprezentată în relațiile cu terții de către administratorul său, în persoana domnului Popescu Ioan, cetățean român domiciliat în Arad.

Administratorul societății are obligațiile prevăzute de Legea Contabilității nr.31/1990, republicată, răspunderea sa fiind reglementată de aceeași lege, precum și de Codul Muncii, Codul Civil și Codul Penal.

Organul suprem de conducere al societății este Adunarea Generală a Asociaților, care va fi constituită și va funcționa în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990, republicată.

Pentru adoptarea hotărârilor se va participa la Adunarea Generală a Asociaților care se convoacă la sediul societătii, cel puțin o dată pe an, sau ori de câte ori este necesar.

Prin hotărârea Adunării Generale a Asociaților, societatea va putea înființa sedii secundare-filiale, sucursale, subunități, puncte de lucru, în orice localitate din țară precum și în străinătate, în funcție de necesitățile practice care vor apărea în timpul funcționării și activității ei, cu respectarea reglementărilor aplicabile în materie.

Exercițiul economico-financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie a fiecărui an. Primul exercițiu economico-financiar începe la data înmatriculării societății la Registrul Comerțului.

Personalul societății va fi angajat de către administrator, pe baza contractelor individuale de muncă.

Evidența contabilă a societății, inclusiv bilanțul și contul de profit și pierdere se va ține conform legilor în vigoare și a normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor.

Bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și raportul de gestiune se vor întocmi anual, fiind supuse aprobării Adunării Generale a Asociaților și publicate în Monitorul Oficial al României.

Profitul societății se stabilește prin bilanțul aprobat de Adunarea Gernerală a Asociaților. Din profitul anual se va constitui fondul de rezervă legală. Dividendele stabilite proporțional cu aportul asociaților se vor plăti acestora după aprobarea Adunării Gernerale a Asociaților.

Dizolvarea societății comerciale intervine în următoarele situații :

imposibilitatea realizării obiectului de activitate;

declararea nulității societății;

hotărârea Adunarii generale a Asociatilor;

hotărârea Tribunalului la cererea oricărui acționar pentru motive obiective;

falimentul societății.

5.2. MONOGRAFIE CONTABILĂ

La începutul lunii decembrie 2015, SC ALL COSMETICS SRL prezintă următoarea situație patrimonială:

BILANȚ INIȚIAL = lei

În cursul lunii decembrie 2015 au loc următoarele operații economico-financiare:

Se achiziționează în data de 02.12.2015 de la SC MARA SRL cu factura nr.3245, mărfuri cosmetice în valoare de 2.500 lei, TVA 24%. Se recepționează în aceeași zi produsele achiziționate conform Notei de recepție constatare de diferențe nr.938. Adaosul comercial practicat de societate este de 25%.

În data de 03.12.2015 se achiziționează o clădire conform Facturii nr.2345 de la SC HAUSE CONSTRUCT SRL, în valoare de 30.000 lei, TVA 5%.

În data de 05.12.2015 se achiziționează un teren conform Contractului de vânzare-cumpărare de la persoana fizică Damian Ion în valoare de 16.000 lei.

Se achită contravaloarea terenului achiziționat prin virament conform Ordinului de plată nr.458 din data de 06.12.2015.

5. În data de 10.12.2015, Adunarea Generală a Asociaților hotărăște vânzarea terenului aflat în patrimoniu către SC CONSTRUCT SRL conform Contractului de vânzare-cumpărare, la prețul negociat de 26.800 lei, TVA inclus. Se încasează creanța prin cont curent în aceeași zi conform Extrasului de cont nr. 96.

Scoaterea din evidență a terenului vândut, la valoarea de intrare, pe baza Procesului verbal de scoatere din evidență nr. 12/10.12.2015.

Se vând, în data de 12.12.2015 produse cosmetice în valoare de 8.500 lei, TVA inclus, conform Raportului fiscal nr.8420.

În aceeași zi, se depun din banii din caserie în contul curent 7.500 lei, cu Foaia de vărsământ nr. 310122.

Se achită din contul curent, cu Ordinul de plată 459/23.12.2015 suma de 3.100 lei,

reprezentand impozitul pe profit scadent.

In data de 31.12.2015 au loc urmatoarele operatii specifice inchiderii de luna.

Se înregistrează pe baza Notei contabile nr.100 amortizarea lunara a construcțiilor in valoare de 350 lei, a instalațiilor in valoare de 210 și a mobilierului in valoare 50 lei.

Se descarcă din gestiune mărfurile vândute în luna decembrie 2015 conform Notei

contabile nr.101.

11. Se calculează Statul de salarii pentru luna decembrie 2015, fondul de salarii cuvenite fiind de 4.000 lei.

12. Se regularizează conturile de TVA.

Se închid conturile de venituri și cheltuieli, se calculează și se înregistrează impozitul pe profit.

Bibliografie.

Anexe.

Discursul.