Imobilizări Si Ajustări Pentru Depreciere

Anexa 8

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEȘTI

FACULTATEA:

DEPARTAMENTUL:

PROGRAMUL DE STUDII:

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: (IF/FR/ID):

PROIECT DE DIPLOMĂ/LUCRARE DE LICENȚĂ SAU DISERTAȚIE

TEMA: ………………………………………………………………………………………….

PLOIEȘTI

201_

Calificativele pot fi: nesatisfăcător/satisfăcător/bine /foarte bine /excelent.

Comentarii privind calitatea proiectului/lucrării: ________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

CUPRINS

Introducere

Cap. I Aspecte teoretice cu privire la imobilizări și ajustări pentru depreciere

.Definirea imobilizărilor conform Standardelor internaționale de contabilitate

Delimitări și structuri privind imobilizările

1.2.1. Contabilitatea imobilizărilor necorporale

1.2.2. Contabilitatea imobilizărilor corporale

1.2.3. Contabilitatea imobilizărilor în curs

1.2.4. Contabilitatea imobilizărilor financiare

1.3. Deprecierea imobilizărilor

1.3.1. Amortizarea. Metode și cote

1.3.2. Ajustările privind deprecierea imobilizărilor

1.4. Documente financiar-contabile privind imobilizările

Cap. II Studiu de caz privind contabilitatea imobilizărilor și a ajustărilor pentru deprecierea acestora la S.C. Radu-Pi Turism S.R.L. -D

2.1. Prezentarea societății

2.2. Monografie cu imobilizări și amortizarea acestora. Ajustările pentru depreciere

2.3. Analiza comparativă imobilizări

Cap. III Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Am ales această temă pentru că am considerat-o deosebit de importantă, deoarece calculul și evidența amortizării imobilizărilor este, în sine, o activitate de maximă însemnătate efectuată de compartimentul financiar- contabil din fiecare unitate. Această evidență este ținută în orice unitate de compartimentul financiar- contabil, care poate oferi oricând situația investițiilor, situația sumelor amortizate, precum și a valorii de recuperat prin amortizare. Situațiile pot fi prezentate la solicitarea conducerii unității, iar în caz contrar ele se întocmesc lunar. Fiecare categorie de amortizare are un plan propriu de amortizare care trebuie respectat, metoda de amortizare putând fi distinctă de la o unitate la alta, dar odată stabilită, aceasta va fi utilizată pe întreaga perioada de funcționare a unității conform principiul permanenței metodelor.

Această lucrare este alcătuită din trei capitole; în primul capitol se regăsesc date teoretice cu privire la cele patru tipuri de imobilizări: corporale, necorporale,în curs și financiare, precum și despre ținerea contabilității acestora; apoi se continuă cu metode de calcul a amortizării, precum și informații despre ajustările pentru deprecierea imobilizărilor, iar în ultima parte a primului capitol sunt prezentate documente financiar-contabile privind imobilizările.

Al doilea capitol este constituit din studiul de caz realizat la S.C. Radu-Pi Turism S.R.L. – D, o firmă care activează în domeniul turismului, oferind servicii de cazare. Nu este o firmă foarte mare, având destui de puțini angajați.

În ultimul capitol, lucrarea de licență se finalizează prin prezentarea concluziilor referitoare la tema studiată.

CAP. I ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA IMOBILIZĂRI ȘI AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIERE

DEFINIREA IMOBILIZĂRILOR CONFORM STANDARDELOR INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (Financial Reporting Standards) cunoscute sub acronimul de IFRS reprezintă un set de standard contabile, fiind emise de International Accounting Standards Board (IASB). În 2001 IASB a adoptat standardele IAS, care au suferit transformări în timp.

Standardele Internaționale de Raportare financiară, precum și cu alte prevederi legale sunt folosite în scopul asigurării unui grad ridicat de transparență și comparabilitate a situațiilor financiare anuale.

Imobilizările au fost standardardizate prin:

IAS 4 – Standardul internațional de contabilitate privind contabilitatea amortizării;

IAS 16 – Standardul internațional de contabilitate privind imobilizările corporale;

IAS 20 – Standardul internațional de contabilitate privind contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor legate de asistența guvernamentală;

IAS 21 – Standardul internațional de contabilitate privind efectele variației cursurilor de schimb valutar;

IAS 22 – Standardul internațional de contabilitate privind contabilitatea combinărilor de întreprinderi;

IAS 23 – Standardul internațional de contabilitate privind costurile îndatorării;

IAS 36 – Standardul internațional de contabilitate privind deprecierea activelor;

IAS 38 – Standardul internațional de contabilitate privind imobilizările necorporale .

Standardul internațional de contabilitate numărul 4 ( IAS 4 )

Obiectivul acestui standard urmărește crearea unui cadru pentru aplicabilitatea amortizării, ținându-se cont de faptul ca valoarea activului trebuie repartizată pe toata durata de viață a acestuia, metoda aleasă trebuind să fie păstrată de la o perioadă la alta.

Standardul internațional de contabilitate numărul 16 ( IAS 16 ) se urmărește reevaluarea și recunoașterea activelor corporale, dar și analizarea metodelor de amortizare. Acest standard prevede faptul ca atunci când un activ corporal poate genera beneficii economice viitoare și costul său poate fi măsurat în mod credibil atunci are loc recunoașterea acestuia.

Standardul permite capitalizarea în mod rezonabil al tuturor costurilor care concura la obținerea activului, punerea sa în funcțiune și obținerea performanțelor dorite, dar cu condiția ca aceste valori adiționale să nu măreasca valoarea activului mai mult decat valoarea justă ( IAS 16 ).

Având în vedere metodele de amortizare, acest tip de standard menționează folosirea metodei accelerate și a celei liniare.

În acest standard se mai prevede și faptul că pierderea sau câștigul rezultate în urma recunoașterii unui element de imobilizări corporale sunt recunoscute în contul de profit și pierdere în momentul recunoașterii acestora. Câștigurile nu pot fi recunoscute ca venituri ( IAS 16 ).

Standardul internațional de contabilitate numărul 36 ( IAS 36 ) – Deprecierea activelor

Acest standard prevede faptul că un activ este depreciat doar în momentul când valoarea lui contabilă este mai mare decât valoarea recuperabilă; valoarea recuperabilă fiind definită ca maximul dintre prețul net de vânzare al activului și valoarea sa de utilizare.

În contul de profit și pierdere trebuie recunoscută imediat pierderea din depreciere, dar nu și în situația în care activul este înregistrat la valoarea reevaluată pe baza unui alt Standard Internațional de contabilitate.

Amortizarea activului trebuie ajustată în perioada viitoare, după recunoașterea unei pierderi din depreciere, pentru a aloca valoarea contabilă revizuită a activului, mai putin valoarea sa contabilă, în cazul în care există pe parcursul duratei sale de viață utile rămase. În acest standard se mai prezintă și fondul comercial și active ale corporațiilor.

Standardul internațional de contabilitate numărul 38 ( IAS 38 ) – Imobilizări necorporale

Un activ necorporal este recunoscut când îndeplinește cele două condiții. Prima condiție este dacă poate realiza beneficii economice viitoare, iar a doua dacă valoarea sa poate fi calculată în mod credibil.

În situația în care imobilizările corporale se achiziționează separat , costul lor poate fi evaluat de obicei cu fidelitate, dar acesta se bazează pe valoarea justă la data achiziției în momentul achiziției ca parte dintr-o combinare de întreprinderi. Însă, în cazul cumpărării activului prin intermediul unei subvenții guvernamentale, acesta poate fi cumpărat fie gratuit, fie pentru contravaloarea nominală.

Standardul prevede următoarele informații cu privire la casarea sau cedarea imobilizarile necorporale: Câștigurile sau pierderile provenite din casarea sau cedararea unui activ necorporal trebuie să fie determinate ca diferență dintre încasările nete aferente cedării și valoarea contabilă a activului și trebuie recunoscute ca venit net sau cheltuială în contul de profit și pierdere.

DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND IMOBILIZĂRILE

Imobilizările reprezintă suportul tehnico – material și financiar al activității agenților economici cu profil de producție, care nu se consumă din prima utilizare, participând la mai multe cicluri de utilizare.

Din clasa 2 “Conturi de imobilizări” fac parte următoarele grupe de conturi: 20 “Imobilizări necorporale”, 21 “Imobilizări corporale”, 22 “Imobilizări corporale în curs de aprovizionare”, 23 “Imobilizări în curs și avansuri pentru imobilizări”, 26 “Imobilizări financiare”, 28 “Amortizări privind imobilizările” și 29 “Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor” .

Imobilizările prezintă următoarele caracteristici:

sunt generatoare de beneficii economice;

își păstrează valoarea de intrare în patrimoniu pe toată durata de folosire;

valoarea acestora se recuperează în mod treptat, prin intermediul amortizării (se include cota de amortizare în costul activității la care participă);

nu sunt destinate comercializării.

Acestea se clasifică, după natura lor, în trei categorii. În prima categorie se regăsesc imobilizările necorporale, urmează imobilizările corporale și în ultima se situează cele financiare.

Imobilizările necorporale sunt active identificabile, fără suport material, nemonetare, concretizate în cheltuieli de dezvoltare, brevete, mărci de fabricatie, concesiuni, programe informatice, licențe etc.

Imobilizările corporale sunt bunuri tangibile, care se folosesc pe o perioadă îndelungată de timp, concretizate în construcții, mașini, aparatură birotică, construcții, terenuri și altele.

Imobilizările financiare fiind investiții financiare cuprind la rândul lor acțiuni și alte titluri deținute și ele pe termen lung, dar și creanțe imobilizate, ca de exemplu garanțiile pe termen lung.

Imobilizările corporale mai cuprind investițiile neterminate, efectuate în regie proprie sau în antrepriză, acestea purtând denumirea de imobilizări în curs.

CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE

O imobilizare necorporală este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material și deținut pentru utilizare în procesul de producție sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru scopuri administrative .

Contabilitatea imobilizărilor necorporale se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 20 “Imobilizări necorporale”.

O imobilizare necorporală este identificabilă când îndeplinește două condiții:

Este separabilă- poate fi împărțită de entitate și vândută, transferată , autorizată, schimbată sau chiar închiriată, fie împreună cu contractul aferent sau fie individual.

Rezultă din drepturi contractuale, chiar dacă drepturile respective sunt fie transferabile, fie separabile de entitate sau de alte obligații și drepturi.

În vederea recunoașterii unei imobilizări necorporale, o societate comercială trebuie să dovedească îndeplinirea următoarelor criterii:

Activul este identificabil;

Activul să nu aibă suport material;

Activul să genereze beneficii economice pentru entitate;

Costul activului să poată fi evaluat în mod credibil.

Exemplu privind recunoașterea imobilizărilor necorporale:

Înregistrarea unei licențe:

% = 404

205

4426

În momentul în care entitatea are capacitatea de a obține beneficii economice viitoare de pe urma sursei și de a restricționa accesul altora la acele beneficii, entitatea poate controla imobilizarea. Acele beneficii viitoare pot fi reprezentate de economisiri de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea imobilizării de altă entitate, dar și de venitul din vânzarea produselor sau serviciilor.

Capacitatea unei entități de a controla beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală provine din drepturile legale a căror aplicare poate fi susținută în instanță. În absența unor drepturi legale, controlul este mai dificil de demonstrate.

În Standardele internaționale de contabilitate se recomandă un tratament conform căruia un activ necorporal trebuie prezentat la o valoare reevaluată prin care se înțelege valoarea justă la data reevaluării, din care scădem amortizarea, dar și deprecierile, acest tratament aplicându-se doar dacă activul a fost recunoscut inițial la cost.

Evaluarea imobilizărilor necorporale

Intrarea imobilizărilor necorporale în întreprindere se realizează prin producție, prin achiziție, prin donații sau subvenții și prin aport la capitalul social.

În cazul imobilizărilor necorporale care sunt achiziționate separat, evaluarea se face destul de ușor, aceasta constând în suma tuturor eforturilor de cumpărare, transport, dar și punere în funcțiune.

O altă modalitate de a obține imobilizări necorporale este prin intermediul contractelor de leasing. Valoarea de intrare a activului în contabilitatea locatarului depinde de tipul de contract. Trebuie să se țină seama de următoarele elemente: minimul dintre valoarea justă sau valoarea actualizată a plăților minime de leasing, dar și de valoarea reziduală și taxele vamale aferente în contractele de leasing.

De asemenea, imobilizările mai pot intra în întreprindere și prin intermediul aporturilor în natură la capitalul social. Evaluarea în acest caz se realizează la valoarea justă a acțiunilor primite în schimbul activului, fiind egală cu valoarea justă a activului.

Unele imobilizări necorporale sunt păstrate pe compact-disk, cum este software-ul sau în cazul unui brevet, acesta se poate pastra pe o documentație legală. Pentru a se fixa dacă o imobilizare care include atat imobilizări corporale, dar și necorporale, entitatea evaluează care dintre părți este mai semnificativă. Un exemplu reprezentativ este dat de sistemul de operare al unui calculator, dar și de software-ul unui utilaj computerizat, fapt pentru care utilajul nu poate opera fără acestea.

Contabilitatea cheltuielilor de constituire – cont 201 Cheltuieli de costituire

Aceste cheltuieli sunt reprezentate de cheltuieli ocazionate de înființarea, modificarea sau dezvoltarea activității unei entități și anume:

cheltuieli cu vânzarea și emisiunea de acțiuni și obligațiuni;

alte cheltuieli și taxe pentru înscriere și înmatriculare;

cheltuieli legate de înființarea, dar și dezvoltarea activității unității patrimoniale;

cheltuieli cu publicitatea și de prospectarea pieței legate de constituirea sau dezvoltarea unității.

Toate cheltuielile se recuperează în maxim 5 ani prin intermediul amortizării.

Înregistrarea cheltuielilor în contabilitate se realizează prin intermediul formulei contabile:

201 = 404

Cheltuieli de constituire Furnizori de imobilizări

Contabilitatea cheltuielilor de dezvoltare – cont 203 Cheltuieli de dezvoltare

Cheltuielile de dezvoltare sunt acele cheltuieli ocazionate de efectuarea unor lucrări sau obiective de cercetare strict individualizate, care reprezintă garanția realizării eficienței scontate de pe urma acestora pentru necesitățile proprii ale unității patrimoniale . Aceste imobilizări trebuie să îndeplinească niște condiții pentru a fii recunoscute ca imobilizări și anume:

să se specifice clar intenția unității în vederea producerii și comercializării sau în vederea utilizării produsului sau a metodei de obținere prin intermediul cecetării;

trebuie ca fiecare proiect de cercetare să dispusă de posibiități de rentabilitate comercială, dar și de realizare tehnică;

trebuie ca proiectele în curs de cercetare să fi net individualizate.

Aceste tipuri de cheltuieli se recuperează, ca și cheltuielile de constituire în cel mult 5 ani.

Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comercile, drepturile și activele similare reprezentând aport, achiziționate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la costul de achiziție sau valoarea de aport, aceasta fiind valoarea justă .

Concesiunile primite se reflectă în contabilitate ca:

imobilizări corporale în momentul când contractual de concesiune fixează o valoare determinată, dar și o durată pentru concesiune;

cheltuiala însemnând chiria/ redevența.

Brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și alte active similare se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deține.

Recunoașterea concesiunii ca activ se înregistrează prin următoarea formulă:

205 = 167

Contabilitatea fondului comercial – cont 207 “Fond comercial”

Fondul comercial reprezintă partea din fondul de comerț care nu figurează în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care concură la menținerea sau la dezvoltarea potențialului unității, cum sunt: clientela, vadul, debușeele, reputația și alte elemente necorporale .

Fondul comercial se recunoaște, de regulă, la consolidare și reprezintă diferența dintre costul de achiziție și valoarea justă la data tranzacției, a părții dintre activele nete achiziționate de către o entitate .

Fondul comercial care este generat intern nu este recunoscut ca activ pentru că nu este separabil, dar nici nu decurge din drepturi legale contractuale, nefiind deci o resursă identificabilă controlată de către entitate, putând fi evaluată credibil la cost.

În situația în care fondul comercial este tratat ca activ, se iau în considerare următoarele:

– fondul comercial se amortizează pe o perioadă de maxim 5 ani;

– se poate amortiza fondul pe o perioadă ce depășește 5 ani doar în cazul în care perioada aceasta nu depășește durata de utilizare economic a activului și să fie prezentată, dar și justificată în notele explicative, cu condiția să nu depășească 10 ani;

– în momentul în care pentru fondul comercial au fost constituite ajustări pentru depreciere.

Avansuri și alte imobilizări necorporale

Alte imobilizări necorporale sunt incluse în contul 208, în care regăsim programe informatice achiziționate de către terți sau create, precum si prototipuri, formule, modele, iar în cazul avansurilor se înregistreză avansurile acordate către furnizorii de imobilizări necorporale.

Avansurile acordate nu reprezintă elemente monetare. Prin urmare, avansurile acordate în valută sau în lei cu plata în funcție de cursul unei valute nu fac obiectul evaluării lunare sau anuale” .

Înregistrarea în contabilitate a plății unei avans acordat este următoarea:

% = 404

4094

4426

Cheltuielile ulterioare efectuate cu o imobilizare necorporale după cumpărarea sau finalizarea acesteia se înregistreză:

– drept cheltuieli în contul de profit și pierdere atunci când sunt efectuate;

– ca majorare a costului imobilizării necorporale atunci când este probabil că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanța prevăzută inițial și pot fi evaluate credibil .

Atunci când imobilzările corporale nu mai generează niciun beneficiu economic fie din utilizarea a acestora, fie din cedarea lor, acestea trebuie să fie să fie scoase din gestiune.

Înregistrarea în contabilitate a scoaterii din gestiune:

% = 205

2805

6583

CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Imobilizările corporale sunt elemente de patrimoniu care creează venituri în corcondanță cu obiectul de activitate al entității, fiind reprezentare de bunuri asupra cărora agenții economici exercită un drept real, fiind de asemenea elemente de patrimoniu.

Ele alcătuiesc baza și mijoacele de acțiune ale societăților comerciale.

Aici se regăsesc terenurile și mijloacele fixe, contabilitatea acestora ținându-se cu ajutorul grupei 21 “Imobilizări corporale”.

Terenurile sunt imobilizări corporale, asupra cărora nu se aplică amortizarea, ci doar amenajărilor de terenuri, cum sunt: lucrările de acces, racordarea lor la sistemul de alimentare cu energie, împrejmuirile etc. Acestea se înregistrează în contabilitate la intrarea în patrimoniu la valoarea stabilită de lege, în funcție de suprafață, fertilitate etc., la valoarea de aport sau la costul de achiziție.

Definirea mijloacelor fixe este cuprinsă în art. 53 din Regulamentul aplicării legii contabilitățiii nr. 82/1991: Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ următoarele condiții: are o durată normală de utilizare mai mare de un an și generează beneficii economice viitoare .

Evaluarea inițială a imobilizărilor corporale

O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată inițial la costul său, valoarea contabilă stabilindu-se la prima utilizare sau la data intrării sale în patrimoniu. Dintre costurile care se efectuează în legatură cu construcția unei imobilizări corporale putem aminti: cheltuieli materiale, costurile de instalare și asamblare, cele de livrare și manipulare și altele.

Intrarea imobilizărilor corporale într-o unitate se face prin mai multe metode : achiziție clasică, schimb cu alte active, contractile de leasing, producție în regie proprie, aport de capital social sau donație, subvenționare.

În momentul cumpărării unei imobilizări corporale de la furnizori, acestea sunt evaluate la costul de achiziție.

Costul de achiziție este format din urmatoarele elemente:

Prețul de cumpărare;

Reduceri comerciale;

Taxe vamale si taxe nerecuperabile;

Costurile inițiale de livrare, manipulare, de asemenea și de amenajare a amplasamentului;

Costurile aferente demontării și mutării activului, respectiv cele pentru derestaurarea lui.

Dacă imobilizările sunt obținute din producție proprie, acestea sunt evaluate la costul de producție, care include costul de achiziție al materialelor consumate și al materiilor prime, alte cheltuieli directe cu producția, etc.

Înregistrarea în contabilitate a unei achiziții proprii este următoarea:

% = 404

2133

4426

613

Imobilizările corporale ca raport la capitalul entității se evaluează la valoarea de aport, tinând cont de pretul pieței, starea și amplasarea acestora , utilitatea.

IAS 16 (**Standardul internațional de contabilitate numărul 16 Imobilizări corporale) prevede că în costul unei imobilizări corporale să fie inclusă și o estimare inițială a costurilor cu dezafectarea acesteia și refacerea amplasamentului, care generează obligații pentru întreprindere.

Standardul specifică ideea că aceste costuri pe langă faptul ele vor fii recunoscute ca provizioane pentru riscuri și cheltuieli, în primul rând acestea sunt capitalizate la recunoașterea inițială a activului.

Cheltuielile ulterioare aferente imobilizării sunt recunoscute de obicei în timpul în care s-a realizat, cum ar fii costul reparațiilor.

La data ieșirii din patrimoniu, imobilizările corporale se evaluează la valoarea lor de intrare. Când imobilizarea nu mai produce beneficii economice viitoare, aceasta trebuie scoasă din gestiune prin casare sau cedare. Valoarea neamortizată a imobilizării cedate este ea însăși o chltuială extraordinară.

Evaluarea imobilizărilor corporale la inventariere se face potrivit legii la valoarea de inventar, denumită în mod curent valoarea actuală a fiecărui element patrimonial. Aceasta valoare se stabilește în funcție de utilitatea bunului în unitate, starea acestuia, precum și prețul pieței la data efectuării inventarierii .

În momentul închiderii exercițiului, evaluarea imobilizărilor se realizează la valoarea bilanțieră.

Pentru a se determina acea valoare, se compară valoarea contabilă sau de intrare cu cea de utilitate sau de inventar. Astfel se pot deduce două situații:

existența unor minusuri de valoare;

existența unor plusuri de valoare.

IAS 16 menționează ca în momentul în care are loc închiderea exercițiului financiar, imobilizările corporale trebuie să fie evaluate la costul lor, din care se scade amortizarea specifică și alte pierderi existente din urma deprecierii.

Reevaluarea imobilizărilor corporale se realizează la valoarea justă de la data bilanțului.

Valoarea justă a terenurilor și a clădirilor este, de regulă, valoarea acestora de piață calculată prin intermediul evaluărilor, realizate de către persoane autorizate.

În cazul în care există active foarte rar vândute, deci în niciun fel nu se poate identifica valoarea acestora de piață, se evaluează la costul de înlocuire, amortizarea nefiind luată în seamă.

Evoluția valorii juste a imobilizărilor corporale este influențată de frecvența reevaluărilor. Este necesară o nouă reevaluare în momentul în care valoarea justă a unui activ reevaluat diferă semnificativ de valoarea contabilă. Și se impun reevaluări anuale în cazul în care valoarea justă suferă modificări însemnate și de asemeni fluctuante.

La data reevaluării, amortizarea cumulată este:

Recalculată proporțional cu schimbarea în valoarea contabilă brută a activului; această metodă e folosită în cazul în care activul e reevaluat prin aplicarea unui indice la costul de înlocuire amortizat; sau

Eliminată din valoarea brută a activului , iar valoarea netă este recalculată la valoarea reevaluată a activului (dacă reevaluarea se face la valoarea de piață); aceasta metodă, de regulă, pentru clădiri .

În momentul în care un element al imbilizărilor corporale e evaluat, întreaga clasă în care este inclus elementul trebuie reevaluată.

Tratamentul rezultatului evaluării:

În situația creșterii valorii contabile nete are loc:

Creșterea rezervei din reevaluare, dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ;

Creșterea unui venit, dacă a existat o cheltuială determinată de descreșterea valorii nete contabile.

În cazul descreșterii valorii contabile nete are loc:

Creșterea unei cheltuieli cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu există un surplus din reevaluare;

Descreșterea rezervei din reevaluare, cu minimul dintre valoarea rezervei și diferența de valoare apărută, restul sumei fiind recunoscută ca o chletuială .

CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR ÎN CURS

Există imobilizări atât corporale, cât și corporale care necesită timp pentru obținerea și trecerea în folosință , dar și pentru exploatarea acestora. De asemenea, poate să se acumuleze multe cheltuieli din momentul în care începe procesul investițional până când are loc recepția imobilizărilor. Deci, se fac cheltuieli de cercetare, de montare a utilajelor, de proiectare și altele.

Cheltuielile cu procesul investițional nu pot fi incluse în categoria imobilizărilor finite din următoarele motive:

nu este recunoscut costul complet de achiziționare, dar nici de producție cu care să fie înregistrate în contabilitate;

nu pot fi folosite pentru scopul în care au fost create;

amortizarea imobilizărilor se face de la punerea în funcțiune sau în exploatare întrucât din acel moment are loc procesul de depreciere al acestora.

În categoria imobilizărilor în curs regăsim:

cheltuieli de cercetare si dezvoltare;

lucrări de investiții care se realizează în regie proprie, realizate parțial;

montajul utilajelor, dar în primul rând aducerea lor;

părți de lucrări executate parțial de terți, dar și facturate;

avansuri acordate furnizorilor de imbilizări.

Aceste tipuri de imobilzări se înregistrează în contabilitate în funcție de forma în care se află (necorporale și corporale) cu ajutorul conturilor din grupa 23 “Imobilizări în curs”.

CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR FINANCIARE

Sunt investiții financiare de termen lung efectuate de o firmă în patrimoniul altor societăți, în categoria aceasta fiind incluse creanțele imobilizate și titlurile de participare. Acestea nu se amortizează și care sunt recunoscute ca active se evaluează la costul de achiziție.

Evidența acestor tipuri de imobilizări se ține în contabilitate cu ajutorul coturilor din grupa 26 “Imobilizări financiare”.

Titlurile de participare se regăsesc sub forma părților sociale sau a acțiunilor deținute de un agent economic în capitalul unei societăti economice. În acest caz, se exercită și un control asupra activității entității când posesorul titlurilor cumpărate deține mai mult de 30 % din drepturile de vot în Adunare Generală a Acționarilor (AGA).

În contabilitate, evidența imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul contului Titluri de participare deținute la filiale din cadrul grupului.

În cadrul creanțelor imobilizate regăsim împrumuturile acordate pe termen lung, creanțele legate de participații, dar și alte creanțe imobilizate.

Înregistrarea acordării unui împrumut pe termen lung:

267 = 5124

Creanțe imobilizate Conturi la bănci în valută

Creanțele legate de participații se constituie cu ocazia acordării de imprumuturi unitătilor patrimoniale la care se dețin titluri de participare. Împrumuturile pe termen lung se acordă terților, pe baza de contracte, în scopul perceperii de dobânzi .

Imobilizările financiare se prezintă în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate pentru pierderea de valoare .

Contul 269 numit “Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare” este folosit deoarece decontarea imobilizărilor nu se poate înfăptui mereu imediat, ci ulterior.

1.3. DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR

1.3.1. AMORTIZAREA. METODE ȘI COTE

Amortizarea este echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a unei imobilizări, ca urmare a utilizării, a acțiunii factorilor naturali, a progresului ethnic sau a altor cauze .

Există trei tipuri de amortizare si anume: amortizarea degresiva, liniară și accelerată.

Amortizarea pentru un expert contabil reprezintă o modalitate de repartizare a costului., nu un instrument de evaluare. Imobilizările sunt amortizate pe baza imputării sistematice a costului lor de intrare asupra unui număr de exerciții și nu pe baza pierderii de valoare.

Conturile de amortizări au funcție de pasiv, în creditul conturilor înregistrându-se amotizarea transferată asupra cheltuielilor, iar în debit amortizarea aferentă imobilizărilor vândute sau scoase din active.

Activele amortizabile cuprind : activele corporale și cele necorporale.

În componența imobilizărilor necorporale amortizabile fac parte:

Cheltuielile de constituire cuprind: cheltuielile cu înființarea, dezvoltarea și fuziunea întreprinderii numai când reglementările permit imobilizarea acestora, dar și cheltuieli de dezvoltare, în care se regasesc costurile realizate pentru îndeplinirea unor obiective strict individuale, a căror fezabilitate a fost demonstrate și care în cele din urmă acestea vor fi comercializate sau folosite în întreprindere.

Tot aici mai fac parte concesiunile primite care se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de concesiune stabilește o valoare și o durată determinate pentru acestea; mai regăsim alte imobilizări necorporale, cum ar fi programele informatice, dar și fondul comercial care este recunoscut ca activ necorporal care rezultă din cumpărarea unei alte întreprinderi al cărui cost de achiziție este superior valorii de piață a activelor nete dobândite.

Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o cheltuială. Terenurile sunt cele care nu se amortizează. Investițiile realizate pentru amenajarea, lacurilor, iazurilor, bălților, terenurilor etc. se recuperează prin intermediul amortizării, prin includerea acestora în cheltuielile de exploatare într-o perioadă hotarâtă de responsabilul cu gestiunea patrimoniului sau de către consiliul de administrație.

Cheltuielile de amortizare pentru o perioadă de timp sunt regasite în profit sau pierdere și constituie o parte a costului unui activ, fiind incluse în valoarea sa contabilă .

Amortizarea imobilizărilor corporale închiriate, censionate sau în locație de gestiune se calculează și înregistrează de către întreprinderea care le deține. Amortizarea activelor imobilizate deprinde de următorii factori: valoarea de amortizat, metoda de amortizat și durata de amortizare, aceasta calculându -se pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii în funcțiune a acestora până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare.

Planul de amortizare este de fapt un tablou previzional care trebuie să cuprindă valoarea de intrare sau contabilă pentru fiecare imobilizare în parte.

Valoarea de amortizat a activului imobilizat este valoarea contabilă de intrare, din care se scade valoarea reziduală, aceasta din urmă estimându-se la data cumpărării activului sau la data reevalorii lui ulterioare în funcție de valoarea reziduală a unor active similare, care au ajuns la sfarșitul perioadei și care au fost exploatate în aceleași condiții ca și activul de bază.

În baza IAS 16 Imobilizări corporale valoarea reziduală a unui activ corporal imobilizat este valoarea netă pe care întreprinderea în cauza estimează că o va obține pentru un activ la sfarșitul duratei de viață utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cesiune previzionate.

Durata de viața utilă este definită conform reglementărilor că perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru folosire de către o entitate, dar și că numărul unităților ce se estimează că vor fi obținute de entitate prin folosirea activului respectiv.

După ce se stabilește durata normală de funcționare pentru un mijloc fix, acesta nu se mai poate schimba și rămâne fixă până la recuperarea integrală a valorii de intrare sau până la scoaterea din uz al activului.

Unul dintre elementele incluse în planul de amortizare îl reprezintă metoda de amortizare.

Modalitatea de amortizare rămane la aprecierea fiecăruia, indiferent de metodă trebuie să se reflecte modelul după care beneficiile economice viitoare aduse activului respectiv vor fi consumate de entitate și se va putea realiza și o comparație în timp a rezultatelor activității de exploatare. Aceasta va fi rezivuită cel puțin la fiecare sfârșit de an financiar.

Amortizarea unui activ începe când acesta este disponibil pentru folosință, adică atunci când se află în amplasamentul și condiția necesară pentru funcționarea sa în manieră dorită de conducere . Amortizarea unui activ nu încetează în momentul când activul este retras din folosință sau când se strică, ci cel mai devreme la data când este clasificat ca deținut spre vânzare, la data când este de recunoscut sau este complet amortizat.

În țara noastră, unitățile patrimoniale care desfașoară activități cu caracter economic amortizează mijloacele fixe utilizând următoarele metode de amortizare:

– Amortizarea liniară sau constantă, dintre metodele de amortizare este cea mai simplă și cea mai frecventă, care constă în repartizarea egală a valorii actualizate de-a lungul duratei sale de viață. Aceasta este considerată a fi cea mai apropiată de deprecierea reală a imobilizării și de asemeni și cea mai justificată economic, deoarece permite repartizarea uniformă a chetuielilor cu amortizarea asupra duratei de utilizare a unei imobilizări.

În România, aceast tip de amortizare se calculează prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe stabilite proporțional cu duratele normale de utilizare și cu numărul de ani a mijloacelor fixe potrivit următoarei formule:

Ca = 100 / DNU , unde

Ca = Cota normală de amortizare anuală;

DNU = Durata normală de utilizare din Catalog (ani) = catalogul privind duratele normale de funcționare și clasificarea mijloacelor fixe

În cazul în care se produc intrări și ieșiri de active imobilizate în cursul anului, rata anuală a amortizării trebuie recalculată in funcție de durata efectivă de folosire, care este mai mică de 12 luni sau 360 zile. Acest calcul se numește prorata temporis a amortizării.

În cazul reevaluării activelor corporale, cota de amortizare se calculează astfel:

Ca = 100 / Durata normală de utilizare rămasă (ani), cota determinată aplicându-se asupra valorii rămase, actualizată și anume :

A = VCI * Ca, unde

A = amortizarea anuală;

VCI = valoarea contabilă de intrare.

Amortizarea accelerată constă în includerea în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix, respectiv în primul an de funcționare.

Amortizarea degresivă are ca efect înscrierea în cheltuieli a unei amortizări mai mari în cursul primelor exerciții de utilizare a bunului, în raport cu amortizarea corespunatoare exercițiilor ulterioare . O cauză a folosirii acesteia în economie o reprezintă faptul că deprecierea este mai mare pentru unele mijloace fixe în cursul primelor exerciții, dar și că acestea au o capacitate de serviciu mai mare la fel în primii ani de viață, după care acestea suportă cheltuieli de întreținere și mai mari.

Acest tip de amortizare se determină fie prin aplicarea asupra unei valori constante a unei cotei degresive, fie prin aplicarea la o valoare degresivă, descrescătoare, a unei cote constante, baza amortizării la cea din urmă fiind valoarea netă contabilă.

Amortizarea degresivă fiscală urmarește să determine întreprinderea să modernizeze aparatul productiv și constă în multiplicarea cotei de amortizare liniară cu unul din următorii coeficienți: 1,5 – dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este între 2- 5 ani, dacă durata este între 5-10 ani se folosește coeficientul de 2,0 și în cele din urmă regăsim și coeficientul de 2,5 dacă durata este mai mare de 10 ani.

Amortizarea degresivă se aplică pe două variante:

Amortizarea degresivă fără influența uzurii morale

Pentru primul exercițiu financiar se aplică cota de amortizare degresivă asupra valorii de intrare a mijlocului fix:

În cazul în care numărul lunilor întregi este 12 avem formula:

Aa = Vi * Cad ;

Cad – cota de amortizare degresivă, care se calculează prin înmulțirea cotei de amortizare liniară (Ca) cu unul din coeficienți, în funcție de durata normală de utilizare.

În cazul când numărul lunilor este mai mic decât 12:

Aa = ( Vi * Cad * Lf ) / 12

Pentru anii următori se folosește cota de amortizare degresivă, însă mereu la valoarea ramasă (Vr) :

Aa = Vr * Cad .

Acest calcul se continuă până în anul de funcționare în care amuitatea rezultată este egala sau mai mică cu, respectiv, decât amortizarea anuală liniară, calculate pentru perioada de funcționare rămasă. Din acel an și până la expirarea duratei normale de funcționare se trece la amortizarea liniară .

Amortizarea degresivă cu influența uzurii morale

Calcularea duratei de utilizare aferentă regimului liniar recalculate ținând cont de cota medie anuală de amortizare degresivă (DUR):

DUR= 100 / Cad

Calcularea duratei de utilzare în situația în care are loc amortizarea integral (DAI):

DAI= Dn – DUR

Calcularea duratei de utilizare în situația în care se folosește amortizarea de tip liniar (DAL):

DAL= Dn – DAI

Calcularea duratei de utilizare specifică uzurii morale pentru care nu se mai determina amortizarea:

DUM= Dn – DAI

Pentru un mijloc fix amortizabil, regimul de amortizare se calculează astfel: se utilizează amortizarea liniară în cazul construcțiilor, se poate aplica amortizarea degresivă, liniară și accelerată pentru echipamentele tehnologice, respecticv al uneltelor, mașinilor etc., dar și a computerelor și echipamentelor periferice ale acestora. Metoda degresivă sau liniară poate fi folosită în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil. Se impune și evidențierea în contabilitate a activelor imobilizate, dar și a amortizării acestora, notele contabile fiind:

6811= 280 pentru imobilizările necorporale;

6811= 281 pentru imobilizările corporale.

1.3.2. AJUSTĂRILE PRIVIND DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR

Ajustările de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului.

Reducerea poate fi sau nu definitivă. Astfel, în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor, ajustările de valoare pot fi:

ajustări permanente, denumite amortizari; și / sau

ajustări provizorii, denumite ajustări pentru depreciere sau pierderi de valoare.

Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizări, trebuie să fie efectuate ajustări pentru pierderea de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuită acestora la data bilanțului.

Ajustările pentru deprecierea imobilizărilor se reflectă în conturile din grupa 29 “Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor”, separat pentru imobilizări necorporale, corporale și financiare.

Înregistrarea ajustărilor se reflectă în contabilitate prin debitarea unui cont de cheltuieli 6813 “Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor” ( pentru imobilizari corporale și necorporale) sau 6863 “Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare” ( pentru imobilizari financiare) și creditarea unui cont de ajustări specific scopului pentru care ajustarea a fost recunoscută.

Anularea sau diminuarea unei ajustări se efectuează prin debitarea contului de ajustări corespunzator, în corespondentă cu un cont de venituri 7813 “Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor” sau 7863 “Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare”.

Deoarece activele imobilizate deservesc pe o perioadă lungă de timp activitatea entității economice, acestea suferă în timp anumite deprecieri cauzate fie de factorii economici, politici etc, fie de uzura fizică sau morală. Trebuie să se ia în calcul la realizarea bilanțului aceste reduceri de valoare ale imobilizărilor, aplicându-se și anumite corecții.

Deprecierile, numite și ajustări se clasifică și ele, după natura lor, în două categorii. În prima dintre ele regăsim ajustările permanente, denumite amortizări, care reflectă deprecierile ireversibile aferente uzurii morale și fizice ale imobilizărilor corporale și necorporale. Amortizarea este o funcție juridică, dar și economică.

A doua categorie se constituie din ajustări provizorii, numite și ajustări pentru depreciere, reflectând deprecierile reversibile ale imobilizărilor datorate unor factori conjuncturali, dar și a altor factori precum:

diminuarea prețurilor;

diminuarea cotațiillor la bursa titlurilor imobilizate.

scăderea cursului valutar;

Deoarece activele imobilizate suferă un proces de degradare în timp, acestea trebuie să fie înlocuite, acest lucru realizându-se prin intermediul amortizării.

Deprecierea imobilizărilor corporale

Pentru a stabili dacă un element de imobilizări corporale este depreciat, trebuie să se respecte standardul IAS/ IFRS 36 “Deprecierea activelor”, care ilustrează modul în care o entitate revizuiește valoarea contabilă a activelor sale, cum stabilește valoarea recuperabilă a activului și când recunoaște, sau în alt caz, când reia o pierdere din depreciere. O pierdere a unui activ (P) se determină ca diferență între valoarea contabilă ( mai mare) și valoarea recuperabilă (mai mică) ale acestuia .

P = Vc – Vrec

Valoarea recuperabilă ( Vrec) a unui activ este suma dintre valoarea de utilizare (Vn) și pretul net de vânzare al activului ( Pn ).

Valoarea de utilizare (Vu) este valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se așteaptă să fie generate din utilizarea comună a unui activ, dar de asemeni și din vânzarea lui la sfarșitul perioadei sale de viață utilă.

Prețul net de vânzare (Pn) este suma ce se obține din vânzarea unui activ în cadrul unei tranzacții între părți aflate în cunostiință de cauză, unde este stabilit prețul în mod obiectiv.

Pierderea din depreciere se recunoaște în contul de profit și pierdere imediat, excepție face cazul când imbilizarea este înregistrată la valoarea reevaluată, înregistrându-se cu acesta ocazie o diferență în capitalurile proprii, din acestea din urmă suportându-se pierderea din depreciere.

Diminuarea unei pierderi de valoare a unui activ trebuie să fie contabilizată imediat la venituri, în contul de profit și pierdere, cu excepția situației în care activul ar fi fost contabilizat la o valoare reevaluată. Orice diminuare a unei pierderi de valoare a unui activ reevaluat trebuie să fie tratată ca o reevaluare pozitivă, conform normelor IAS 16 și IAS 38.

Exemplu:

La 31.12.N-2, o societate a constatat o pierdere de 25.000 de lei pentru un mijloc fix cu valoarea contabilă de 100.000 de lei, durata de utilitate rămasă la acea data fiind de 10 ani.

La 31.12. N, pierderea de valoare a mijlocului fix s-a diminuat, iar la 31.12. N-2 se înregistrează acea pierdere, de 25.000 de lei:

În urma acestei înregistrări, valoarea contabilă a mijlocului fix ajunge 75.000 de lei = 100.000 – 25.000.

Analiza situației la 31.12.N este următoarea:

– amortizarea aferentă exercițiilor N – 1 și N:

2 ani x 75.000 de lei / 10 ani = 15.000 de lei.

– valoarea contabilă netă a mijlocului fix la 31.12.N: 75.000 – 15.000 = 60.000 de lei.

– amortizarea anuală a mijlocului fix, dacă acesta nu ar fi fost anterior depreciat: 100.000 de lei / 10 ani = 10.000 de lei.

– valoarea contabilă netă pe care ar fi avut-o activul dacă acesta nu ar fi fost anterior depreciat: 100.000 – 2 x10.000 = 80.000 de lei.

Cazul l: Presupunem că, la 31.12.N, valoarea recuperabilă a mijlocului fix este 72.000 de lei.

Diminuarea pierderii cu 12.000 de lei va majora valoarea contabilă a activului la 72.000 de lei (egală cu valoarea recuperabilă), care este mai mică decât valoarea pe care ar fi avut-o activul dacă anterior nu ar fi fost depreciat (80.000 de lei).

Cazul 2: Presupunem că, la 31.12.N, valoarea recuperabilă a mijlocului fix este 85.000 de lei.

Dacă societatea ar relua integral pierderea (25.000 de lei), valoarea contabilă a activului ar deveni 85.000 de lei, ceea ce ar reprezenta o valoare mai mare decât cea pe care ar fi avut-o activul dacă nu ar fi fost anterior depreciat (80.000 de lei). Prin urmare, pierderea maximă ce poate fi reluată este 20.000 de lei.

1.4. DOCUMENTE FINANCIAR – CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE

În momentul când imobilizările corporale intră și ies din unitatea patrimonială se ține o evidență a acestora prin registrul numerelor de inventar, avându-se în vedere categoria din care fac parte și locul unde acestea se află. Fiecare mijloc fix îi corespunde un număr de inventar, aflat în ordine cronologică, pe baza documentelor primite. Acesta este realizat prin înregistrarea cronologică a mijloacelor fixe intrate în unitate de către serviciul financiar – contabil pe grupe de mijloace fixe.

Fișa mijlocului fix este întocmită pentru fiecare mijloc fix , într-un singur exemplar, ținându-se evidența analitică a mijloacelor fixe existente.

Bonul de mișcare a mijlocului fix se folosește ca:

Document justificativ de predare- primire a mijloacelor fixe între două locuri de folosință ale unității (departament; punct de lucru);

Document de însoțire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la o secție la alta sau subunitate la alta ( departament; punct de lucru);

Document justificativ de înregistrare în evidență ținută de responsabilul cu mijloacele fixe la locurile de folosință și în contabilitate .

Procesul verbal de punere în funcțiune a mijlocului fix se realizează în prezența membrilor comisiei formate din: președinte, asistenți la recepție, specialiști-consultanți, de către secretarul comisiei.

Se întocmește pentru instalațiile, dar și pentru utilaje care necesită probe tehnologice și montaj, precum contrucțiile speciale și clădirile care deservesc procese tenologice, acestea considerându – se puse în funcțiune la terminarea probelor respective.

Procesul verbal de scoatere din funcțiune a mijlocului fix este folosit ca document de constatare a îndeplinirii condițiilor scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe, de scoatere din uz, document de consemnare a scoaterii efective din funcțiune a mijloacelor fixe, document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor (depozitelor) și în contabilitate. Documente privind intrarea în gestiune a imobilizărilor sunt prezentate în Anexa 1, iar documentele privind ieșirea din gestiune a imobilizărilor sunt prezentate în Anexa 2.

CAP. II STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR ȘI A AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA ACESTORA LA S.C. RADU-PI TURISM S.R.L.-D

2.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII

S.C. Radu – Pi Turism S.R.L. -D este o companie înregistrată la Registrul Comerțului la data de 24 octombrie 2012, Codul de Identificare Fiscală (C.I.F) fiind: 30824543. Este o societate cu răspundere limitată, având numărul de înregistrare J29/1646/2012.

Sediul firmei se află pe strada Prahovei, nr. 4A, Azuga, tipul de activitate al acesteia fiind: alte servicii de cazare, plătitoare de tva începând cu data de 27 noiembrie 2012, codul CAEN al firmei fiind 5590.

Capitalul firmei la a fost la 1 ianuarie 2014 este de 200 lei, firma este S.R.L-D, deoarece a primit o finanțare pentru întreprinzătorii care își deschid prima afacere.

În topul firmelor din Azuga, Județul Prahova, după numărul de angajați și cifra de afaceri, firma s-a situat pe locul I în anul 2014 cu 159.411 lei, având doar 2 angajați, pe locul II situându-se Vasis S.R.L. cu 1 angajat și 1.663 lei cifra de afaceri, iar după profitul net realizat, s-a situat pe locul II, fiind depășită de Vasis S.R.L, aceasta din urmă având domeniul de activitate: activități de închiriere și leasing cu bunuri recreaționale și echipament sportiv.

În ceea ce privește personalul, este relativ mic, în ultimul an firma având doar 2 angajați, dintre care unul este directorul firmei și celălalt agent, care se ocupă și de ținerea contabilității, precum de crearea ofertelor, ajutat desigur de director.

Evoluția firmei în timp se prezintă astfel:

Tabel nr.1

Tabel nr.2 Cifra de afaceri 2012 – 2014 Radu – Pi Turism S.R.L. -D

Se observă că firma are în primul an cifra de afaceri 0, ceea ce indică faptul că nu a realizat venituri din serviciile prestate, apoi în anul 2 se observă o creștere destul de mare, cheltuielile fiind mai mici, iar în anul al treilea scade puțin cu 20.426 u.m.

Tabel nr. 3 Cifra de afaceri 2012-2014 Radu-Pi Turism S.R.L.-D

Observăm că în anul 2012 profitul net are valoare negativă, ilustrând faptul că totalul chetuielilor este mai mare decat totalul veniturilor. În anul următor crește destul de mult ajungând la valoarea de 15.502, după care scade chiar mai mult decat dublul ajungând la -15.619.

2.2. MONOGRAFIE CU IMOBILIZĂRI ȘI AMORTIZAREA ACESTORA. AJUSTĂRILE PENTRU DEPRECIERE

Societatea S.C. Radu-Pi Turism S.R.L.-D are în gestiune următoarele mijloace fixe, pentru fiecare calculându-se amortizarea:

Vitrină frigorifică orizontală 2 m

DU = 48 luni = 4 ani

Valoare inventar (VI) = 5.760 lei

Amotizarea lunară = 120 lei

CA = 100 / DU = 100 / 4 = 25%

Amortizarea cumulată = VI * CA= 5760 * 25% = 1.440 lei

Tabel nr. 4  Tablou de amortizare- vitrină frigorifică orizontală 2 m – amortizare liniară

Vitrină frigorifică verticală

DU = 48 luni = 4 ani

Valoare inventar = 2.280 lei

Amotizarea lunară = 47,50 lei

CA = 100 / DU = 100 / 4 = 25%

Amortizarea cumulată = VI * CA= 2280 * 25% = 570 lei

Tabel nr. 5 Tablou de amortizare – vitrină frigorifică verticală – amortizare liniară

Vitrină frigorifică verticală 2

DU = 48 luni = 4 ani

Valoare inventar = 2.280 lei

Amotizarea lunară = 47,50 lei

CA = 100 / DU = 100 / 4 = 25%

Amortizarea cumulată = VI * CA= 2280 * 25% = 570 lei

Tabel nr. 6  Tablou de amortizare – vitrină frigorifică verticală 2 – amortizare liniară

Ladă congelator 1

DU = 48 luni = 4 ani

Valoare inventar = 2.160 lei

Amotizarea lunară = 45 lei

CA= 100 / DU = 100 / 4 = 25%

Amortizarea cumulată = VI * CA = 2160 * 25% = 540 lei

Tabel nr. 7  Tablou de amortizare – ladă congelator 1– amortizare liniară

Ladă congelator 2

DU = 48 luni = 4 ani

Valoare inventar = 2.160 lei

Amotizarea lunară = 45 lei

CA = 100 / DU = 100 / 4 = 25%

Amortizarea cumulată = VI * CA= 2160 * 25% = 540 lei

Tabel 8 Tablou de amortizare –ladă congelator 2– amortizare liniară

Ladă congelator 3

DU = 48 luni = 4 ani

Valoare inventar = 2.160 lei

Amotizarea lunară = 45 lei

CA = 100 / DU = 100 / 4 = 25%

Amortizarea cumulată = VI * CA= 2160 * 25% = 540 lei

Tabel 9: Tablou de amortizare – ladă congelator 3– amortizare liniară

Licență Sedona

DU = 36 luni = 3 ani

Valoare inventar = 967,74 lei

Amotizarea lunară = 26,88 lei

CA = 100 / DU = 100 / 3 = 33,33%

Amortizarea cumulată = VI * CA= 967,74 * 33,33% = 322,54 lei

Tabel 10 Tablou de amortizare – licență Sedona – amortizare liniară

Instalație de supraveghere și siguranță

DU = 96 luni = 8 ani

Valoare inventar = 6.500 lei

Amotizarea lunară = 67,71 lei

CA = 100 / DU = 100 / 8 =12,5%

Amortizarea cumulată = VI * CA = 6500 * 12,5% = 812,5 lei

Tabel nr. 10  Tablou de amortizare-instalație de supraveghere și siguranță – amortizare liniară

Dacia van Dokker

DU = 48 luni = 4 ani

Valoare inventar = 35.904,11 lei

Amotizarea lunară = 780,52 lei

CA = 100 / DU = 100 / 4 = 25%

Amortizarea cumulată = VI * CA= 35.904,11 * 25% = 8.976,02 lei

Tabel nr. 11 Tablou de amortizare – Dacia van Dokker – amortizare liniară

Tâmplărie termopan

DU = 72 luni = 6 ani

Valoare inventar = 7.700 lei

Amotizarea lunară =106,9 lei

CA = 100 / DU = 100 / 6 = 16,66%

Amortizarea cumulată = VI * CA= 7700 * 16.66% = 1282,82 lei

Tabel nr.12 Tablou de amortizare –tâmplărie termopan – amortizare liniară

În contabilitate, achiziționarea de mijloace fixe se înregistrează astfel:

– pentru lăzi congelator, pentru tâmplarie termopan și pentru vitrine frigorifice orizontale și verticale, instalație de supraveghere și siguranță ( cont 214) :

% = 404

214 furnizori de imobilizări

4426

Tva deductibilă

– pentru licență Sedona (cont 205) :

% = 404

205

4426

– pentru Dacia van Dokker (cont 2133) :

% = 404

2133

4426

2.3. ANALIZA COMPARATIVĂ IMOBILIZĂRI

Activele imobilizate se prezintă în bilanț astfel:

În decursul exercițiului financiar 2014 s-a constatat o scădere a valorii imobilizărilor necorporale și corporale, scădere datorată în principal

Imobilizările financiare au rămas la aceeași valoare la începutul anului, cât și la sfârșit, neavând loc nicio modificare în structura lor.

Observând cele două grafice reiese că nu e o mare diferență între valoarea imobilizărilor necorporale de la începutul anului 2014 și valorile de la sfărșitul anului, diferența fiind destul de mică, de 2832 u.m.

Din graficele date constatăm că imobilizările necorporale de la sfârșitul anului 2014 au o pondere mult mai mare din totalul activelor imobilizate, decât au cele de la începutul anului.

CAP. III CONCLUZII

Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.
Se vor recunoaște ca provizioane doar acele obligații generate de evenimente anterioare care sunt independente de acțiunile viitoare ale entității. Exemple de astfel de obligații sunt: amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative, produse mediului, pedepsite de lege, ambele generând ieșiri de resurse care încorporează beneficii economice, indiferent de acțiunile viitoare ale entității.

Doarece firma nu are astfel de obligații, nu deține provizioane.

Fiind o firmă destul de mică, nu are foarte multe mijloce fixe de care să se folosească , succesul ei constă foarte mult de personal și de felul în care își atrag clienții prin ofertele pe care le creează. Costurile serviciilor ar trebui să fie acceptabile, precum și condițiile oferite. Pentru un feed beack pozitiv condițiile ar trebui să depășească așteptările fiecărui client. Desigur, defecțiunile suferite după, sunt suportate de clienți.

Eu cred că numărul personalului ar trebui să crească puțin pentru a creea publicitate firmei și a o face cunoscută, făcându-i cunoscute și ofertele și serviciile.

Propuneri

Pentru mijloacele fixe propun corectarea valorii contabile prin constituirea de provizioane pentru deprecierea acestora,  deoarece se poate constata o depreciere relativă (reversibilă)  ca urmare a unor cauze cum sunt: apariția unei uzurii morale de care nu s-a ținut seama cu ocazia amortizării sau supraevaluarea mijloacelor fixe prin folosirea unor coeficienți neadecvați.

Anexe