Habitate Naturale DE PE Valea Streiului

Habitate naturale de pe Valea Streiului

(Parcul Natural GrădiȘtea Muncelului Cioclovina)

INTRODUCERE

Faci o caracterizare fizico-geografica cu datele pe care le ai la dispozitie. Pui o harta cu parcul in care faci localizarea Vaii Streiului. Pui si informatiile de geologie, soluri caracteristice zonei, date climatice de care dispuneti.

MATERIALE SI METODE

Investigatiile fitocenologice asupra habitatelor naturale de pe Valea Streiului au fost realizate în anul 2014 ca parte integrantă a acțiunilor de monitorizare……………………………………………………………………………

Habitatele naturale au fost caracterizate luând în considerare următoarele: codul și denumirea, corespondența cu asociațiile vegetale, caracteristicile stațiunii, structura fitocenozelor, compoziția floristică, starea de conservare.

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Cercetările desfășurate în anul 2014 în PNGMC au permis identificarea a cinci habitate naturale identificate în anul 2014 pe Valea Streiului, după cum urmează: 6430 Hydrophilous tall-herb fringe communities of plains and of the montane to alpine levels; 6520 Mountain hay meadows; 91E0* Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 Dacian beech forests (Symphyto-Fagion); 3230 Vegetație lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul cursurilor de apă montane.

6430 Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin

Asociații vegetale: Lysimachio vulgaris-Filipenduletum ulmariae Bal.-Tul. 1978.

Distribuția în teritoriu: Comunitățile edificate de Filipendula ulmaria sun răspândite fragmentar de-a lungul Văii Streiului.

Descrierea sitului: Aceste fitocenoze se dezvoltă pe soluri sărace în elemente nutritive, cu pânza freatică la suprafață, pe pante cu grade de înclinație moderate (200), la altitudini de peste 700 m și expoziție vestică.

Structura comunității: Covorul ierbos este dominat de Filipendula ulmaria însoțită de specii caracteristice pentru clasa Molinio-Arrhenatheretea și ordinul Molinietalia caeruleae, precum: Galium palustre, Juncus effusus, Lychnis flos-cuculi, Lythrum salicaria, Lathyrus pratensis, Rumex acetosa, Ranunculus acris, Stellaria graminea, Trifolium pratense, Vicia cracca).

Privind starea de conservare, menționăm faptul că, actualmente, starea de conservare este bună, dar situarea acestor habitate în imediata vecinătate a drumurilor forestiere poate altera structura floristică prin pătrunderea unor specii caracteristice vegetației ruderale.

Lysimachio vulgaris-Filipenduletum ulmariae

Filipendula ulmaria

Lysimachia vulgaris

6520 Fânațe montane

Corespondențe: Emerald: 37.2 Eutrophic humide grasslands; Corine: 35.12 Agrostis-Festuca grasslands; Pal. Hab.: 38.2323 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows; 38233 Carpathian submontane hay meadows; Eunis: E1.721 Nemoral Agrostis-Festuca grasslands; Sistemul românesc de clasificare: R 3803 Pajiști sud-est carpatice de Agrostis capillaris și Festuca rubra; R3804 Pajiști daco-getice de Agrostis capillaris și Anthoxanthum odoratum.

Asociații vegetale: Festuco rubrae-Agrostietum capillaris Horvat 1951; Anthoxantho-Agrostietum capillaris Silinger 1933.

Distribuția în teritoriu: Cenozele vegetale apartenente acestui habitat vegetează pe Valea Rea.

Descrierea sitului: Aceste habitat a fost identificat în etajul montan inferior și mijlociu, pe versanți cu expoziție nordică, vestică, la altitudini cuprinse între 574 m și 937 m. Se dezvoltă pe pante cu grade de înclinație între 5-400 și soluri de tip districambosoluri, eutricambosoluri, luvosoluri, slab-moderat acide.

Structura comunității: În cadrul asociației Festuco rubrae-Agrostietum capillaris Horvat 1951, Festuca rubra și Agrostis capillaris se află în raporturi de codominanță în funcție de substanțele nutritive puse la dispoziție. La altitudini mai mici domină Festuca rubra, pe când la latitudini de peste 900 m în stratul ierbos se afirmă Agrostis capillaris.

Grupările vegetale caracteristice asociației Anthoxantho-Agrostietum capillaris vegetează pe pante domoale, edificate de Agrostis capillaris (acoperire 70%).

Compoziția floristică este formată din specii caracteristice pentru alianța Cynosurion (Cynosurus cristatus, Leontodon autumnalis, Prunella vulgaris, Phleum pratense), ordinul Arrhenatheretalia (Achillea millefolium, Briza media, Carlina acaulis, Carum carvi, Dactylis glomerata, Holcus lanatus, Knautia arvensis ssp. rosea, Rhinanthus minor, Stellaria graminea, Veronica chamaedrys, Senecio jacobea, Medicago lupulina), clasa Molinio-Arrhenatheretea (Agrostis capillaris, Anthoxanthum odoratum, Festuca rubra, Lotus corniculatus, Ranunculus acris, Rumex acetosa, Trifolium pratense, Trifolium repens, Vicia cracca, Plantago lanceolata). De asemenea, am remarcat vegetarea în ambianța cenotică a acestui habitat a elementelor de pajisti xerofile și xero-mezofile caracteristice clasei Festuco-Brometea (Anthyllis vulneraria, Asperula cynanchica, Echium vulgare, Dianthus carthusianorum, Euphrasia stricta, Galium album, Pimpinella saxifraga, Plantago media, Scabiosa ochroleuca, Sanguisorba minor, Teucrium chamaedrys, Trifolium pannonicum).

În structura covorului ierbos am constatat pătrunderea speciei Pteridium aquilinum, care în anumite zone tinde să formeze faciesuri. Considerăm oportună eliminarea acesteia din pajiștile afectate pentru menținerea nealterată a compoziției floristice caracteristice acestui habitat, cu atât mai mult cu cât aceasta este și o specie toxică.

Anthoxantho-Agrostietum capillaris Silinger 1933

Festuco rubrae-Agrostietum capillaris Horvat 1951

Festuco rubrae-Agrostietum capillaris Horvat 1951

Pteridium aquilinum

Stachys officinalis

Knautia arvensis

Senecio jacobea

Trifolium pannonicum

Gentianella amarella

Astrantia major

3230 Vegetație lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul cursurilor de apă montane

Corespondențe: Emerald: !44. Riparian willow formations; Corine: 44.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush; Eunis: F9.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush; Sistemul românesc de clasificare: R4415 Tufărișuri dacice de cătină mică (Myricaria germanica).

Asociații vegetale: Salici purpureae-Myricarietum Moor 1958.

Distribuția în teritoriu: Fitocenozele cu Myricaria germanica au fost identificate pe Valea Rea, unde au rol de fixare a solurilor aluvionare, împiedicând ruperea malurilor.

Descrierea sitului: Stațiunile în care am identificat acest habitat se caracterizează prin prezența solurilor aluvionare, nisipoase, argiloase, cu regim trofic și hidric alternant. Este o asociație mezotermă, mezofilă, acido-neutrofilă până la slab acid neutrofilă.

Structura comunității: Grupările edificate de Myricaria germanica se instalează ca grupări pioniere pe prundișurile și pietrișurile din luncile pâraielor. Stratul arbustiv este dominat de Myricaria germanica (65%) însoțită de Salix purpurea. Sporadic apar exemplare juvenile de Alnus glutinosa, Carpinus betulus, Picea abies, printre care își fac apariția tufe de Rubus idaeus, Corylus avellana, Rosa canina. Acoperirea stratului arbustiv este de aproximativ 75%, iar înălțimea variază între 0,5-3 m. În cadrul stratului ierburilor cele mai frecvente sunt gramineele (Anthoxanthum odoratum, Agrostis capillaris, Festuca rubra, Holcus lanatus, Cynosurus cristatus) asociate cu Campanula patula, Hypericum perforatum, Stellaria graminea, Rumex acetosa, Lotus corniculatus, Potentilla reptans, Euphrasia stricta, Plantago lanceolata, Tussilago farfara, Prunella vulgaris, Mentha longifolia, Viola arvensis, Carlina vulgaris, Fragaria vesca, Scrophularia scopolii, Stachys sylvatica. Cele mai multe dintre speciile covorului ierbos aparțin fânațelor montane, habitate cu care acestea vin în contact.

Este un habitat cu valoare conservativă mare, protejat Emerald, care în România este reprezentat prin fitocenoze bine conturat sub aspect floristic.

Salici purpureae-Myricarietum Moor 1958

Salici purpureae-Myricarietum Moor 1958

Myricaria germanica

91E0* Păduri aluviale de Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)

Corespondențe: Pal. Hab.: 44.214 Eastern Carpathian grey alder galleries; Eunis: G1.1214 Eastern Carpathian grey alder galleries; Sistemul românesc de clasificare: R4401 Păduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa.

Asociații vegetale: Telekio speciosae-Alnetum incanae Coldea (1986) 1991.

Distribuția în teritoriu: Comunitățile vegetale dominate de Alnus incana ocupă suprafețe mari de-a lungul pâraielor de pe Valea Streiului.

Descrierea sitului: Sunt fitocenoze instalate la marginea pădurilor de fag, la altitudini de peste 700 m, pe soluri superficiale, scheletice, umede, acide sau mezobazice, cu substrat calcaros sau silicios. Acest habitat a fost identificat în biotopuri cu expoziție vestică, și grade de înclinație moderate.

Structura comunității: Speciile caracteristice și edificatoare sunt Telekia speciosa și Alnus incana. Stratul arborescent este dominat de Alnus incana, reprezentat prin exemplare viguroase, de aproximativ 15-20 m înălțime. Alături de acesta, participă la închegarea coronamentului și Carpinus betulus, Acer pseudoplatanus, Fagus sylvatica. Stratul arbuștilor este compus din Rubus idaeus, Sambucus nigra, Rubus hirtus, Corylus avellana, Spiraea chamaedryfolia. În sinuzia ierboasă se remarcă Telekia speciosa, Petasites hybridus, Angelica sylvestris, Cardamine amara, Glechoma hederacea, Festuca gigantea, Tussilago farfara, Salvia glutinosa, Ranunculus repens, Pulmonaria rubra, Matteuccia struthiopteris, Brachypodium sylvaticum, Scirpus sylvaticus, Stachys sylvatica, Asarum europaeum, Galium odoratum, Lamium maculatum, Filipendula ulmaria, Rumex alpinus, Silene heuffelii, Scrophularia scopolii, Impatiens noli-tangere, Cardamine impatiens, Stellaria nemorum, Dryopteris filix-mas, Aegopodium podagraria, Milium effusum, Asarum europaeum, Mercurialis perennis, Myosotis sylvatica, Doronicum austriacum, Caltha palustris, Athyrium filix-femina.

Datorită solului bogat în substanțe nutritive și umidității caracteristice în acest habitat am remarcat prezența unor exemplare viguroase de Angelica sylvestris cu înălțimi de peste 2,5 m și inflorescența de aproximativ 20 cm diametru.

Este un habitat prioritar de importanță comunitară cu valoare conservativă mare.

Telekio speciosae-Alnetum incanae

Telekio speciosae-Alnetum incanae

Telekia speciosa

Angelica sylvestris

91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)

Corespondențe: Emerald: 41.1 Beech forests; Pal. Hab.: 41.4641 Dacian Phyllitis beech ravine forest; Sistemul românesc de clasificare: R4116 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium.

Asociații vegetale: Phyllitidi-Fagetum Vida (1959) 1963.

Distribuția în teritoriu: Valea Streiului.

Descrierea sitului: Fitocenozele cu Asplenium scolopendrium se întâlnesc pe rocile pietroase, calcaroase, instalându-se pe versanți umbroși, cu expoziție vestică și înclinații de până la 600.

Structura comunității: Sinuzia arborilor este formată din Fagus sylvatica (acoperire 80%) cu exemplare de Acer pseudoplatanus, Carpinus betulus. Bine dezvoltat este stratul arbuștilor remarcându-se Corylus avellana, Spiraea chamaedryfolia, Rubus hirtus, Euonymus verrucosus, Sambucus nigra. Stratul ierburilor este dominat de Asplenium scolopendrium cu numeroși reprezentanți ai florei de mull (Galium odoratum, Cardamine glanduligera, Asarum europaeum). Valoarea conservativă mare este ilustrată de existența unor specii endemice, rare, vulnerabile care conviețuiesc în ambianța cenotică a sa. Pe stâncăriile calcaroase de la marginea pădurilor de surduc am identificat Veronica bachofenii, specie rară menționată în Lista Roșie a Plantelor Superioare din România (Oltean et al., 1994).

Phyllitidi-Fagetum

Poti sa adaugi observatii realizate de rangeri in aceste habitate legate de taieri ilegale, starea de sanatate a arborilor, inaltimea, diametrul, varsta, lucrari silvoculturale daca au fost efectuate, braconaj, animale observate aici, impactul antropic etc.