Grija Omului Pentru Mediul Inconjrator

INTRODUCERE

“ Învățați-i pe copiii voștri ceea ce i-am învățat noi pe ai noștri, că pământul este mama noastră. Tot ceea ce i se întâmplă pămîntului, va ajunge să li se întâmple și copiilor acestui pământ. Noi știm cel puțin atât : nu pământul aparține omului, ci omul aparține pământului.”

Sieux Seatle

Grija omului pentru natură a preocupat și preocupă mulți oameni din toate colțurile lumii indiferent de situația socială, de gradul de cultura și de preocuparea lor zilnică.

Fiecare etapă istorică, își pune amprenta specifică asupra naturii și ansamblului peisajului umanizat, ca urmare a modului diferit în care se desfășoară relațiile omului cu natura locurilor. Caracteristicile societății umane actuale sunt date de dezvoltarea tehnică, economică si politică. Unul din aspectele de ansamblu este cel al omenirii ajunse într-un stadiu de civilizație, care prin puterile ei date de tehnica contemporană, domină natura în manifestările ei obișnuite, nu și în cele excepționale. Ecologia, ca ramură de cercetare și misiune asupra viului ,constituie un domeniu al știintelor despre viață. Ea ofera pe de o parte, baza teoretică necesară intregului ansamblu de preocupări ale societății indreptate în direcția ocrotirii naturii și protecției mediului ambiant, dar pe de alta parte , ea are o valoare metodologică uriașă în dezvoltarea unor ramuri ale cercetarii fundamentale si aplicative din domeniul biologiei.

Educația ecologică influențează activitatea umană asupra mediului înconjurător. În acest sens, educația ecologică îi ajută pe indivizi să înțeleagă influența comportamentului lor asupra calității mediului.

Educația ecologică este o educație globală. Ea trebuie să pregătească copilul pentru viață, grație schimbărilor din mediul înconjurător, să-i dea și să-i formeze calitățile necesare, pentru a juca un rol creativ în vederea ameliorării condițiilor de viață și a protejării mediului , ținând seama de valorile morale formate.

Adoptand o formulare holistică, fondată pe înțelegerea larg interdisciplinară, educația ecologică crează o viziune de ansamblu în conformitate cu relația interdependentă a mediului natural, cu mediul social.Planeta noastră cuprinde toate elementele naturale, materiile organice și anorganice precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune cu elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale.

Degradarea continuă a mediului înconjurător care are loc sub ochii noștrii este un element major al unei crize de civilizație si se datorează intervenției omului în natură. Omul trebuie să protejeze și să ocrotească natura pentru că, dacă va continua să o distrugă, se va distruge pe el însuși.

Protecția mediului sau ocrotirea acestuia înseamnă păstrarea și conservarea mediului înconjurător, păstrarea echilibrului ecologic, menținerea și ameliorarea factorilor naturali, asigurarea calității mediului prin amenajarea si administarea așezărilor umane, evaluarea factorilor poluanți și a aspectelor educaționale și sociale.

Poluarea înseamnă prezența în mediul înconjurător a unor substanțe care în funcție de natura concentratiei și timpul de actiune al lor afecteaza sanatatea oamneilor, generează disconfort, și altereaza mediul.

Scopul principal ce se urmarește prin protecția mediului este ocrotirea omului. Deci, protecția mediului înconjurător reprezintă protecția omului și a dezvoltării sale, iar protecția omului înseamnă protecția factorilor de mediu.

Este esențial ca educația în spiritul respectului față de mediul înconjurător, să înceapă încă de la gradiniță, când, datorită particularităților psiho-pedagogice specifice vârstei preșcolare, e posibilă familiarizarea copiilor cu impactul activităților umane asupra naturii și li se pot educa emoții, sentimente și atitudini pozitive față de aceasta.

Curiozitatea copiilor conduce la acumularea de cunoștinte despre mediul înconjurător, despre protecția lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacității copiilor de a gândi logic și de a interpreta corect aspecte din jurul lor.

Dacă vom reuși sa insuflăm copiilor dragostea de natură, generațiile viitoare vor beneficia de un mediu curat și mai puțin dăunător sănătății.

Pentru a putea răspunde copiilor, trebuie să-i învățăm să observe cu mai multă atenție ceea ce se întâmplă în jurul lor, să-și pună întrebări, să-și caute răspunsuri și mai ales să acționeze știind că ei sunt o parte din marea carte a naturii.

Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să păstrăm sănătatea naturii. Nu avem dreptul să epuizăm, să poluăm și să sărăcim Pământul, nu avem dreptul să distrugem ceea ce nu am creat noi.

Educația ecologică trebuie să înceapă încă din grădiniță, trebuie să pregătească copilul pentru viață, să-i dea și sa-i formeze calitațile necesare, pentru a juca un rol creativ în vederea ameliorării condițiilor de viața și a protejării mediului , ținând seama de valorile morale formate.

Educația timpurie implică o noua abordare în înțelegerea copilului și a nevoilor acestuia. Printre aceste nevoi, un loc central îl are nevoia de învățare a copilului mic.

Să-i învățăm pe copii să descopere, să privească, să asculte, să-și mobilizeze vibrațiile inimii descoperind și prețuind comorile ascunse ale lumii, iar cunoștințele și deprinderile formate să constituie piatra de temelie a educației ecologice, care să devină componentă importantă a educației permanente.

După cum știm, vârsta preșcolară este vârsta întrebărilor. Adesea copii ne întreabă ce este pamântul, soarele, apa, aerul?”. Putem concretiza răspunsul într-un singur cuvânt- “viață”. Cele mai multe taine despre natura le putem începe a dezlega de la vârsta preșcolara. Pornind de la curiozitatea și interesul pe care îl manifestă copilul, consider că educația ecolgică alături de celelalte laturi ale educației îl pot forma pe copil să fie un bun protector al vieții proprii, a celor din jurul lui dar și al mediului înconjurător. Pentru aceasta am luat în calcul domeniile de cunoaștere cele mai apropiate și mai importante pentru viața copilului.

Interesați de transformările care au loc în natură, de fenomenele specifice fiecărui anotimp, de diferite aspecte din viața plantelor și animalelor preșcolarii pun o serie de întrebări pentru a cunoaște natura, a o înțelege și de a o ocroti mai bine.

Pentru realizarea educației ecologice la vârsta preșcolară, am urmărit realizarea următoarelor obiective:

*familiarizarea preșcolarilor cu aspecte cât mai variate ale mediului înconjurător;

*dezvoltarea dragostei pentru natură;

*formarea deprinderii de a ocroti, proteja și respecta natura;

*formarea unui comportament civic, etic și a deprinderilor de păstrare și ocrotire a naturii;

*educarea copiilor în sensul păstrării sănătății mediului în care trăiesc.

La vârsta preșcolarității, copiii încă trăiesc în lumea fantasticului, în lumea poveștilor. Astfel , profitând de acest lucru, cadrul didactic, utilizând tactul pedagogic și măiestria sa, poate transpune copilul într-o lume fascinanta, o lume mult mai apropiată de capacitatea de înțelegere a micuțului. Astfel, educația ecologică la copilul preșcolar se poate realiza folosind metode și procedee diverse , adaptate vârstei preșcolare .

Se pot implementa o serie de proiecte educaționale, se pot desfășura diverse activități în cadrul salii de grupa ,ori în natura. Este foaret important ca dascălul să reușească să pătrundă în lumea fantastică a micuțului învățăcel și astfel, împreună, să călatorească în lumea protecției mediului. Copilul trebuie sensibilizat de mic, trebuie să i se explice elementele esențiale pentru viața lui, trebuie sa i se explice că sănătatea lui și a celor din jurul său, este strâns legată de sănătatea naturii.

Îngrijirea și protejarea mediului se insuflă copiilor de la cele mai fragede vârste. Manifestarea unei atitudini responsabile față de mediul înconjurător apare la copilul preșcolar ca urmare a desfășurării unei activități variate din punct de vedere al tematicii, conținuturilor și a strategiilor utilizate care pun copii în situația de a exersa numeroase acțiuni de îngrijire și ocrotire a mediului. Prin participarea la aceste activități, copiii înțeleg rolul pe care ei îl au în mediu, ce acțiuni sunt capabili să efectueze și care sunt urmările unor atitudini necorespunzătoare față de mediul înconjurător.

Educația ecologică presupune nu numai formarea unui comportament corect față de mediul ambiant dar și implicarea activă și chibzuită în procesul de adoptare a deciziilor de mediu .
După cum afirma încă Democrit cu mult înainte până la începutul erei noastre "Natura și educația sunt asemănatoare, căci educația îl transformă pe om și, prin această transformare, creează natura".

Principiile de baza ale educației ecologice:
– Educația ecologică este recunoscută drept cel mai efectiv remediu de instruire ecologică intensiva.
– Ea este considerată o componenta integrală a planificării de mediu și a managementului ecologic.
– Educația ecologică se referă la toate componentele mediului înconjurator: naturale sau artificiale (adica cele create de către om), personale și sociale, locale și globale, culturale si economice etc.
– Educația ecologică în mare măsură determină orizontul și evoluția gândirii știintifice a personalității.
– Ea schimbă modalitățile estetice și etice de abordare și înțelegere a realității precum și motivele predominante de comportare a fiecărei persoane în parte.
– Educația ecologică avansată nu este doar o necesitate obligatorie a zilei de azi, ea este criteriul principal al stilului de viață durabil și unica modalitate de supraviețuire a omenirii în viitor.
– Pentru realizarea cu succes a educației ecologice este foarte importantă îmbinarea efectivă a formelor de "educație de alternativă" cu formele de educație instituționalizată.

Este esențial ca educația în spiritul respectului față de mediul înconjurător, să înceapă încă de la grădiniță, când, datorită particularitaților psiho-pedagogice specifice vârstei preșcolare, e posibilă familiarizarea copiilor cu impactul activităților umane asupra naturii și li se pot educa emoții, sentimente și atitudini pozitive față de aceasta.

Dacă vom reuși să insuflăm copiilor dragostea de natură, generațiile viitoare vor beneficia de un mediu curat și mai puțin daunător sănătații.

Educația timpurie implică o nouă abordare în intelegerea copilului și a nevoilor acestuia. Printre aceste nevoi, un loc central îl are nevoia de învățare a copilului mic.

Adultul ofera copilului siguranța care îl face pe acesta să-și asume riscurile cunoașterii și învățării. Copilul este înzestrat cu toate structurile pentru a învăța, adultul trebuie numai să îl pună în situații de învațare, să-l ghideze și să-l încurajeze în demersul lui de a cunoaște lumea.

HAIDEȚI SĂ-I ÎNVĂȚĂM PE COPII SĂ IUBEASCĂ NATURA, SĂ O OCROTEASCĂ ȘI SĂ-I FIE DEVOTAȚI!

HAIDEȚI SĂ LE ARĂTĂM CÂT ESTE DE IMPORTANTĂ IEȘIREA ÎN AER LIBER, CÂT ESTE DE IMPORTANT SĂ SE BUCURE DE FRUMUSEȚEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR!

NATURA DE MÂINE, TREBUIE

SĂ APARȚINĂ COPIILOR DE AZI !

CAPITOLUL I -NOILE EDUCAȚII

Geneza noilor educații

Procesele de tranziție ale fostelor țări socialiste la democrație și economia capitalistă de piață, construcția Uniunii Europene, aparția curentului pacifist, schimbările de ordin economic și politic, schimbările în lumea profesiunilor, în domeniul demografic, în configurația geopolitică a lumii, schimbarea stilului de viață, accentuarea interdependențelor dintre probleme au impus conturarea conceptul de ,,problematică a lumii contemporane”.

În anii 1980, ca răspuns la imperativele lumii contemporane, la nivelul programelor și recomandărilor UNESCO sunt definite noile educații. Școala contemporană este chemată să vină în întâmpinarea trasării limitelor și demersurilor ce se impun ca răspuns la problematica lumii contemporane, antrenând în același timp toate profesiunile și toți cetățenii care pot să îndeplinească rolurile sociale, etice și politice care le revin.

”Conform pedagogiei modernecomponentele educației se pot împărți în două categorii: componentele clasice (educașie intelectuală, educație morală, educașie estetică, educașiei estetica, educație profesională, educație fizică) și noile educații (educație relativă la mediu, educație pentru pace, educație pentru participare la democrație, educație pentru comuncare și mass media, educație pentru schimbare și dezvoltare, eduație economică și casnică modernă, educație nutrițională, educație pentru timpul liber).

”Încercările de remodelare a politicilor educaționale sunt un efect al practicilor instituționale și culturale care au ajuns într-o situație de gen paradigmatic, dar și creativ. Se caută, aproape cu disperare, soluții de schimbare, îmbunătățire su optimizare a demersului didactic.”

Tipologia și prezentarea sintetică a noilor educații

În socieatatea actuală are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să țină pasul cu evoluția societții și implicit a educației. Suntem în era informaționala pe care unii cu greu o acceptă sau se integrează în ea.

Și în învățământ au loc tranformări rapide pornind de la crearea mediului de învățare care poate eficientiza tehnicile de învățare și de muncă intelectuală . Nevoile și cerințele copiilor, ‚actori’ pe scena educației pretind dascălilor o schimbare radicală a modului de abordare a activității didactice. Reforma sistemului de învățământ are ca obiective schimbarea mentalității și formarea unor dascăli reflexivi, utilizarera mijloacelor si metodelor de învățamânt moderne.

Analiza problematicii contemporane și identificarea marilor teme de meditație au dus la construirea- în plan educațional – a unor răspunsuri specifice, prin potențarea noilor educații sau a unor noi tipuri de conținuturi. „Noile educații” reflectă problematica lumii contemporane prin obiective care dau denumirea fiecărei structuri de conținut științific, realizată ca disciplină de studiu, concepută în plan disciplinar, dar mai ales interdisciplinar, pluridisciplinar și chiar transdisciplinar. În acest context, noile educații contribuie la formarea unor atitudini, a unor comportamente adecvate care să-i pregătească pe copiii și elevii de astăzi pentru provocările viitorului. Disponibilitatea și creativitatea cadrelor didactice sunt cele care vor avea o contribuție majoră la implementarea noilor educații în sistemul educațional, fie ca parte a curriculum-ului la decizia școlii fie cuprinse în proiecte educaționale extracurriculare.

Noile educații sunt: educația pentru democrație și drepturile omului, educația ecologică, educația antreprenorială, educația pentru sănătate, educația interculturală, educația pentru timpul liber etc.Noile educații sunt un răspuns util al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane.Aceste noi educații nu sunt epifenomene, fiecare dintre ele apărând datorită unor necesități.

”Copilul- ca ființă umană în devenire- este o totalitate, un întreg și de aceea activitatea ăn plan educațional nu trebuie să piardă din vedere acest fapt. Procesul de învățare îmbogățit cu activitățile nonformale valorifică din punct de vedereeducativ întreaga realitate înconjurătoare a copilului oferindu-i acestuia o varietate de situații educative favorizante, dar mult mai permisive, complementare educației formale, într-un mediu mai puțin stresant și ținându-se semă de interesele și aptitudinile copilului.”

Educația pentru drepturile omului are ca sprijin principiile care stau la baza ,,Cartei Națiunilor Unite”, a ,,Declaraței universale a drepturilor omului’’ și a pactelor internaționale pentru drepturile omului. Respectarea drepturilor fundamentale ale omului constituie un element esențial al actualului context intercultural.

Educația pentru drepturile omului nu înseamnă asumarea pasivă a unor valori impuse, ci construirea unor valori-idei ca bază pentru respectarea lor. Egalitatea, nedescriminarea, respectarea vieții, libertatea, respectul opiniilor, al credințelor, religiilor etc. sunt valori fără de care ideea de demnitate umană ar rămâne fără conținut.

Această educație nu se reduce la predarea unor reguli și nu trebuie înțeleasă ca îndoctrinare. Este prin ea însăși un exercițiu de democrație, de dezvoltare a responsabilității și spiritului civic. Potrivit lui De Landsheere, obiectivele educației pentru drepturile omului vizează: conștientizarea universalității nevoii individului de a se bucura de drepturile omului; cunoașterea instituțiilor care militează asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului; reflectarea asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului; familiarizarea cu textele referitoare la drepturile omului; împotrivirea la anarhism; combaterea ideii că logica economică poate fi deasupra drepturilor omului etc.

Acest tip de educație pune în joc valori și atitudini care cel mai bine pot fi formate în perioada copilăriei, curiozitatea și receptivitatea acestei vârste constituind factori favorizanți în asumarea lor. O asemenea educație începe cu recunoașterea și respectarea drepturilor omului, copilului în context școlar (profesorii având nevoie de o formare adecvată). Pentru a fi eficientă, se recomandă adoptarea metodelor bazate pe acțiune și evitarea celor expozitive.

Așadar, școala îi oferă copilului un model de practică democratică, astfel încât acesta să înțelegă ,,care îi sunt drepturile și datoriile, în ce mod libertatea îi este limitată prin exercitarea drepturilor și datoriilor altor oameni.’’ (Dellors, 2000, p. 46) Educația pentru drepturile omului presupune a învăța cum să trăiești împreună cu ceilalți (solidaritate bazată pe empatie), a învăța să fii și a învăța să faci, acestea fiind competențe și atitudini care îi vor permite copilului să facă față unor multitudini de situații.

Educația pentru democrație și participare are deja un loc aparte în curriculum unor țări, fiind într-o anumită măsură o aplicație a educației pentru drepturile omului, vizând pregătirea elevilor pentru afirmarea lor în plan organizațional, relațional.

Se pornește de la ideea că că procesul educațional ar trebui să fie el însuși democratic, axat pe participare și conceput astfel încât să permită indivizilor și societății civile să amelioreze calitatea vieții. Așadar, școlii îi revine misiunea de a aplica principiul egalităților de șansă, prin colaborare cu ceilalți actori sociali. Învățarea democrației presupune cultivarea gândirii independente, a inițiativei, a imaginației și a solidărității. Prin sprijinirea acestor acțiuni, calitățile morale și intelectuale pot deveni atitudini și stiluri de viață.

Educația pentru pace și cooperare pleacă de la premisa dreptului fundamental la viață. Își propune să transmită elevilor o cultură a păcii, să formeze și să cultive aptitudinile și atitudinile de abordare a problemelor sociale prin dialog și participare efectivă.

Se consideră că educația ar trebui să conducă la înțelegerea internațională, la întărirea păcii mondiale și a luptei împotriva tuturor formelor de rasism, fascism sau apartheid, precum și a tuturor ideologilor care instigă la ură națională sau rasială. Întregul învățământ trebuie să conducă la educarea sentimentului și a ideii de solidaritate umană prin promovarea conținuturilor despre și pentru pace în cadrul curriculumului preuniversitar și universitar.

Educația pentru o nouă ordine economică internațională implică o activitate multidimensională conștientă a tuturor satelor și națiunilor lumii pentru dezvoltare pe toate planurile, justiție și echitate. Educația economică îl va ajuta pe elev să înțeleagă mai bine dinamica schimbărilor, a diviziunii muncii și valorii muncii când este calificată, să distingă bunul economic de cel natural, conceptul de valoare, de relații economice, de piață liberă, de importanța legii inflație, șomaj, investiție, chibzuință.

O mare parte a educației economice se realizează în cadrul unor activități empirice de instruire, iar metodologia acestei educații trebuie adaptată la specificul obiectivelor și conținuturilor vehiculate, indiferent de activitatea de instruire practicată.

Educația pentru schimbare și dezvoltare are drept scop formarea și cultivarea capacităților de adaptare rapidă și responsabilă a unei persoane la condițiile inovațiilor și reformelor sociale din ultimele decenii ale secolului XX, în perspectiva secolului XXI.

În acest moment ne aflăm cu toții în fața unei schimbări ce se întrevede a fi profundă și radicală. De aceea, a interveni pentru schimbare, înseamnă a planifica schimbarea, iar școala, în sensul cel mai cuprinzător este un loc al schimbării. De aceea G. Berger cere educatorului un comportament deschis către schimbare, considerând că educația pentru schimbare ar trebui să fie pivotul în jurul căruia să se înfăptuiască schimbarea în educație.

Educația pentru tehnologie și progres vizează formarea și cultivarea aptitudinilor generale și speciale, a aptitudinilor afective, caracteriale și motivaționale deschise în direcția aplicării sociale a cuceririlor științifice modelului societății postindustriale de tip informațional. Vizează totodată și infiltrarea unor sentimente de etică globală pentru cei care se dedică științei, puține sisteme educaționale reușind însă să implementeze conturarea acestor sentimente.

Educația pentru comunicare și mass-media are drept scop formarea și cultivarea capacităților de valorificare culturală a informației furnizate de radio, televiziune, presă în condițiile de diversificare și de individualizare care solicită o evaluare pedagogică responsabilă la scara valorilor sociale. Relațiile sociale și interpersonale sunt influențate de mijloacele moderne de comunicare. Se pune astfel problema necesității de intervenție a factorilor educaționali în formarea unor atitudini selective față de informația care ne asaltează în zilele noastre, dar și la nivelul cultivării receptivității față de valorile culturale, privind adoptarea unor criterii estetice și morale în aprecierea acestor valori.

Educația pentru comunicare invită la exprimare liberă și presupune dezvoltarea capacității de a asculta, a capacității de exprimare și de transmitere a mesajelor constructive.

Educația în materie de populație sau demografică vizează cultivarea responsabilității civice și a comunităților umane în raport cu problemele specifice populației, vizând fenomene ca: densitatea, migrația, creșterea și scăderea, structură profesională, condiții de dezvoltare naturale, sociale – situate în context global, regional, național, teritorial, local. Acest tip de educație a devenit disciplină de studiu în unele țări. Cu toate acestea în unele state creșterea populației este galopantă, acest fenomen determinând probleme de malnutriție și de educație.

Educația interculturală are în vedere recunoașterea patrimoniului cultural la care se raportează indivizii și diferite comunități. Promovează cooperarea culturală internațională și presupune interdependență, interacțiune, schimb, reciprocitate, solidaritate. Educația interculturală are la bază analiza și înțelegerea problemelor de diversitate culturală. Abordarea interculturală în educație pleacă de la ideea că este posibilă o mai bună înțelegere între oameni. Ea tinde a fi un antidot al rasismului, xenofobiei și a altor forme de excludere.

Educația comunitară se află la intersecția educației formale și informale. Se adresează ansamblului comunității locale și se constituie ca răspuns la o gamă largă de cerințe. Se impune ca școala să manifeste o deschidere conștientă spre comunitatea locală și internațională. Având în vedere toate aceste aspecte, școala funcționează uneori ca un centru de reuniune comunitară, alteori ca centru social. Ea oferă o gamă largă de activități, adresate tuturor vârstelor, menite să răspundă unor nevoi variate: alfabetizarea sau activități pentru tinerii neșcolarizați sau care au abandonat prea devreme școala, pentru tinerii dezrădăcinați (exod rural,migrație) sau tinerele femei: inițierea în viața civică, învățarea limbilor, dezvoltarea rurală sau acomodarea la viața din marile orașe.

Educația ecologică este una din noile educații care a devenit prioritară pe plan mondial. ,,Omul nu poate să treacă de Natură și să trăiască în afara legilor ei.”

Specia umană, transformă Pământul fără a se gândi la consecințe. Efectul acțiunilor necugetate se vor întoarce asupra sa ca un bumerang. ,,Extinderea unor produse toxice, a deșeurilor (menajere, industriale, nucleare), pun în pericol patrimoniul genetic atât al plantelor și al animalelor cât și al oamenilor.” Mutarea munților pentru a scoate minerale, modificarea cursurilor de ape pentru a construi, incendierea sau defrișarea pădurilor din diferite motive sunt agresiuni violente asupra mediului. La acestea se adaugă catastrofele ecologice: erupții vulcanice, cutremure, inundații, ploi acide dar și poluare chimică, războaie. De aceea, se impune pe plan mondial adoptarea unei conduite ecologice prin protejarea mediului ambiant.

Educația ecologică începe încă din familie, însă sistematic se realizează în școală. Obiectivele educației ecologice sunt: dobândirea cunoștințelor referitoare la mediu, înțelegerea corectă a raporturilor individ-mediu, conștientizarea comportamentului uman care afectează mediul, dezvoltarea unor judecăți de tip ecologic, formarea abilităților ecologice.

Cheia unui demers didactic eficient în domeniul educației ecologice îl reprezintă învățarea prin acțiunea legată de viața în mediul apropiat. Sănătatea fiecăruia dintre noi este în relație cu mediul. Copiii sunt orientați spre identificarea calității mediului, vieții și sănătății omului.

Educația sanitară modernă urmărește formarea și dezvoltarea intereselor pentru problemele de sănătate, pentru cunoașterea organismului uman, a funcțiilor sale vitale, a modului de prevenire a îmbolnăvirilor, a căilor pentru călirea și creșterea vigorii, pentru întărirea capacității de muncă; informarea elevilor cu date elementare biomedicale, cu noțiuni sistematice de igienă; formarea și cultivarea unor deprinderi și obișnuințe corecte igienice, necesare apărării față de boli, dezvoltării armonioase fizice și neuropsihice; dezvoltarea unor atitudini și a unui comportament igienic conștient; determinarea copiilor să acționeze cu convingere în folosul sănătății proprii și a comunității, a învăța să utilizeze serviciile de sănătate pe care sistemul social le pune la dispozpoziție; a ajuta tinerii să reziste incitărilor la consumul de tutun, de alcool și de droguri.

Promovarea sănătății într-un cadru organizat pe baza unor metode, mijloace și tehnici specifice, în mod coerent, sistematic este drumul cel mai scurt al responsabilizării individului față de sine și mediul său. În această direcție e necesară cointeresarea tuturor factorilor educativi, nu doar școala ci și familia, instituțiile medico-sanitare, organizații culturale sau de alta natură.

Interesul față de educația pentru timpul liber a crescut. Timp liber înseamnă odihnă, divertisment și dezvoltare. Se știe de asemenea că odihna eliberează de oboseală, divertismentul de plictiseală, iar dezvoltarea de automatismele gândirii și activitâții cotidiene. Se impune astfel ca școala să ofere sugestii privind petrecerea timpului liber al elevilor în direcția relaxării sau dezvoltării creativității.

1.3 Modalități de introducere a noilor educații în școală

Principalele modalități de integrare a noilor educații în școală sunt (Văideanu, 1986; De Landsheere, 1992):

Introducerea unor module specifice în cadrul disciplinelor tradiționale. Această abordare se constituie ca un răspuns la imperativele problematicii lumii contemporane, fără a se interveni în mod radical asupra conținuturilor învățământului și fără a supraîncărca programul școlar al elevilor. Deși sunt introduse la nivelul unei discipline, acestea prezintă avantajul unui caracter interdisciplinar. Dificultatea organizării activităților în cadrul acestor module, lipsa unei pregătiri interdisciplinare a profesorilor, necesitatea antrenării unui colectiv numeros pentru a acoperi cele mai relevante aspecte ale problemei puse în discuție, conturează câteva dintre dezavantajele acestei abordări.

Introducerea sau infuzarea unor dimensiuni ale PLC în cadrul disciplinelor tradiționale. Avantajul acestui tip de demers constă în faptul că nu se modifică radical programul școlar al elevilor, dar și în valorificarea tuturor situațiilor educaționale pentru perceperea și analiza problemelor, a relațiilor dintre acestea. Spre exemplu, multe dintre obiectivele educației sanitare pot fi atinse prin valorificarea unor activități de învățare, cuprinse la nivelul disciplinelor: științe, educație fizică, limba română. Ca dezavantaje enumerăm: fragmentarea succesivă a a aspectelor problemei discutate, fapt care împiedică formarea unei viziuni globale și a unui sistem de atitudini și comportamete prin raportare la problematica abordată și dificultatea de a trasa limitele contribuției și rolului fiecărui cadru didactic în realizarea unui tip de educație.

Introducerea unor discipline distincte: educația economică și antreprenorială, educația pentru democrație, educația pentru drepturile omului, educația sanitară, educația ecologică etc. Avantajul acestei modalități constă în obținerea unei abordări complete și unitare asupra unei probleme. Această viziune ridică totuși câteva semne de întrebare: Cum se va evita înmulțirea numărului de materii studiate, implicit supraîncărcarea programului zilnic al elevilor? Cum vor fi evitate repetițiile inerente care derivă din conținuturile disciplinelor tradiționale dar și a celor noi cu caracter interdisciplinar? Care vor fi profesorii care vor preda noile materii?

Sintezele interdisciplinare trimestriale și finale reprezintă „cea mai promițătoare, mai interesantă modalitate, dar și mai greu de pus în aplicare”(G. Văideanu). Aceste sinteze pot completa demersul infuzional sau pot constitui activități didactice de sine stătătoare.

CAPITOLUL AL II-LEA

Considerații teoretice privind specificul educației ecologice în învățământul preșcolar

2.1.Conceptul de educație ecologică

Ecologia, ca știință nou apărută, se ocupă cu studiul intrrelațiilor dintre organisme și mediul lor de viață. Educația ecologică este un proces educațional care are în vedere interrelațiile omului cu mediul și soluțiile de protejare a acestuia.

Educația ecologică este o componentă a „noilor educații” care își propune să-l conducă pe copil spre formarea unui punct de vedere mai obiectiv asupra realității, să-l provoace la participare, să devină conștient de viitor și de faptul că viața generațiilor de mâine depinde într-o mare măsură de opțiunile și de acțiunile sale asupra mediului. Registrul bogat al „noilor educații” permite deschiderea școlii spre problematica lumii contemporane. Protecția mediului este o prioritate a lumii contemporane. Cadrelor didactice le revine nobila misiune de a-i iniția pe copii în cunoașterea și protejarea naturii.

Prin educație ecologică, copiii pot să dobândească cunoștințe, atitudini și motivații, aducându-și contribuția la soluționarea problemelor care țin de protecția mediului înconjurător.

De două milioane de ani, de cînd există omul pe pămînt, natura l-a ocrotit, fiindu-i prietenă. Ea l-a protejat, respectîndu-și legile, regenerîndu-se nestingherită. Natura, prietena omului! Dacă ne gîndim că prietenia este legătura care-i unește pe oameni, afecțiunea dintre ei, atunci înțelegem că și omul trebuie să manifeste respect și dragoste pentru natură, ca lume ce constituie realitatea înconjurătoare, cu tot ce este însuflețit și neînsuflețit.

I.G.Pestalozzi menționa că, natura este izvorul, datorită căruia, “intelectul evoluează de la percepții senzoriale vagi la noțiuni clare”, iar cunoașterea diferitelor fenomene ale naturii stimulează însușirea artei de a vorbi.

Celebrul pedegog rus C.D.Ușinschii sublinia, că natura joacă un rol deosebit în dezvoltarea gîndirii logice și vorbirii coerente. El considera logica naturii drept cea mai accesibilă, elocventă și folositoare pentru copil. Anume observările nemijlocite asupra naturii înconjurătoare “… vor constitui acele exerciții primare de gîndire de care depinde caracterul logic, adică sensul cuvîntului însuși și din care mai apoi vor lua naștere spontan vorbirea logică și înțelegerea legilor gramaticale”.

Cunoașterea naturii “trezește gîndirea copilului”, contribuie la dezvoltarea capacităților creatoare, îl face să mediteze asupra fenomenelor și corpurilor ce-l înconjoară.De copiii de azi, generația cea mai tînără, mîine va depinde situația mediului înconjurător.

Cum să evităm consecințele educației ecologice eronate? Cine să-i învețe pe copii să ocrotească natura, să se bucure de sosirea păsărilor călătoare sau să îngrijească pădurea? Din păcate, la școală o atitudine adecvată față de mediul ambiant se formează neconvingător. În principiu nici familia nu joacă un rol primordial în educația ecologică a tinerei generații.

Copiii contemporani, cetățeni ai secolului XXI trebuie să asimileze moștenirea științifică ecologică, cartea naturii, experiența ecologică și a tuturor popoarelor.
Educația ecologică trebuie să fie un proces care ar continua pe parcursul întregii vieți, avînd drept scop prezentarea datelor, a corelațiilor, valorilor, problemelor și soluțiilor, toate acestea fiind raportate la ecologie, la relațiile om și mediu.

Opțiunea acestui proces de a asigura ca un număr cît mai mare de oameni nu numai să cunoască, dar și în cel mai bun sens al cuvîntului – să conștientizeze situația mediului în care trăiește. Educația ecologică trebuie să depindă individual cu un mod de comportare ce ar face posibilă ameliorarea mediului vieții sale și al vecinilor, fără a uita de generațiile următoare.

Strategia procesului de educației ecologică este definită prin următoarele cuvinte: receptivitate, cunoștințe, comportare, deprindere. Participarea activă constituie scopul final (și cel rîvnit) al educației ecologice chemat să-i deprindă pe toți cu regulile de bună purtare; care ar fi respectate pe parcursul întregii vieți atît al celei profesionale; cît și particulare.

Educația este o investire de lungă durată, iar aceasta înseamnă: cu cît mai puternic se va declanșa activitatea ecologist – educativă cu atît va spori durata acțiunilor de prevenire a degradării mediului. De aceea formarea atitudinii grijulii față de natură la elevii mici rămîne temă deschisă în învățămîntul primar care reflectă atît aspectul teoretic cît și aspectul metodologic de realizare.

Educația pentru protecția mediului nu e un subiect specific conținut într-un singur domeniu educațional. Este un proces educațional format din 5 elemente:

1.CONȘTIENTIZAREA
2.CUNOȘTINȚE
3.ATITUDINI
4.ABILITĂȚI,TALENTE,APTITUDINI
5.PARTICIPARE

1) Conștientizarea

Educația pentru protecția mediului presupune conștientizarea lumii care ne înconjoară. În același timp ne ajută să dobândim și o conștiință senzorială a lumii din jur, a problemelor sociale și a strategiilor de rezolvare a acestora.

Educația pentru protecția mediului înseamnă să “ajuți oamenii să devină conștienți de faptul că sunt alegeri pe care ei le pot face în calitate de consumatori, dar aceste alegeri pot avea multiple implicații asupra mediului înconjurător”

2) Cunoștințele

Dobândirea unor cunoștiințe încurajează cetățenii să înțeleagă procesele naturale la fel ca și procesele economice, sociale și politice. Cunoștințele ajută la înțelegerea interrelațiilor din lumea vie, astfel încât oamenii să înțeleagă cum interacționează cu mediul, ce probleme pot apărea precum și cum pot fi acestea rezolvate.

3) Atitudinile

Atitudinile sunt definite ca : „  tendințe consistente de selectare preferențială a unor alternative de răspuns în situații specifice, pornind de la valori sau caracteristici personale stabile.” Dezvoltarea atitudinilor la elevi se poate realiza prin activități de cercetare, planificare, perfecționare profesională a cadrelor didactice lucru ce presupune existența unei baze materiale corespunzătoare și a unor programe naționale sau internaționale corespunzătoare.

Atitudinile copiilor și a tinerilor se pot schimba pe măsura maturizării lor manifestând respect față de natură, persoane individuale sau pentru diferite culturi. Formarea atitudinilor îi ajută să se implice în menținerea calității mediului.

4) Abilitățile, talentele, aptitudinile

Abilitățile sunt : “ a) capacități concrete care permit efectuarea cu eficiență, siguranță și precizie de activități determinate, b) deprinderi mentale sau psihomotrice, caracterizate de un înalt nivel de automatizare, rapiditate și/sau eficiență, c) utilizarea unor procese mentale complexe cum ar fi înțelegerea în contextul rezolvării unei sarcini.” 

Dobândirea unor abilități învață tinerii cum să gândească. Ei vor deveni mult mai efectivi în luarea deciziilor de mediu, proces ce necesită: gândire critică, abstractizare, abilități analitice, capacitate de comunicare și de observator, capacitatea de a negocia și de a rezolva cu hotărâre conflictele.

Aptitudinile sunt : “ predispoziții pentru achiziționarea rapidă și eficientă a unor competențe și/sau pentru rezolvarea cu succes a unor sarcini sau efectuarea unor activități specifice.” Dezvoltarea aptitudinilor se poate realiza în cadrul unor programe naționale sau proiecte care au ca obiective explicite dezvoltarea unor tipuri determinate de aptitudini la populații țintă.

5) Implicarea

Implicarea încurajează tinerii să-și aplice cunoștințele dobândite, să participe la luarea deciziilor. Acest proces poate duce la schimbarea comportamentului individual și să rezolve o parte din problemele comunității în care trăiesc.

Fuziunea între cele 5 mari domenii experiențiale este redata de schema de mai jos. Educația ecologică poate fi prvită și din perspectiva interdisciplinară.

Prin studierea în grădiniță a unui optional de educație ecologică și de protecție a mediului înconjurător, se vor cultiva dragostea și respectul copiilor pentru lumea înconjurătoare și se vor forma atitudini de dezaprobare față de cei care încalcă normele de protecție a mediului. Astfel, după parcurgerea unor conținuturi specifice acestui domeniu, copii ar putea să formuleze întrebări referitoare la realitățile observate în mediul înconjurător (clasă, grădiniță, grădină etc.), să observe elemente din mediul înconjurător apropiat, să compare influența diferiților factori de mediu (apă, aer, sol) asupra animalelor și plantelor din mediul apropiat, să utilizeze un limbaj specific educației ecologice, să identifice situații concrete de poluare, să exprime păreri cu privire la diferite comportamente în relațiile omului cu mediul, să participe conștient la acțiuni de păstrare și îmbunătățire a calității mediului înconjurător, să dezvolte o atitudine favorabilă privind protecția animalelor, plantelor etc.

Educația ecologică ajută la cunoașterea efectelor poluării apelor, aerului și solului, precum și la găsirea soluțiilor de rezolvare pentru diferite situații de distrugere a mediului natural. Copilul este ajutat să înțeleagă că omul depinde în foarte mare masură de mediul natural în care trăiește și că este înțelept să-l protejeze cât mai bine cu putință.

Educația în domeniul ocrotirii mediului trebuie să înceapă încă din fragedă copilărie și să fie continuată în tot timpul anilor de școală, dar și după terminarea acesteia. Încă de mici, copiii învață despre sol, apă, aer, plante și animale. Noi, cadrele didactice, avem datoria să le explicăm elevilor că fără acești factori naturali, viața nu este posibilă, deci trebuie protejați. Copiii trebuie să devină apărători ai naturii. Așa cum îi învățăm pe copii să vorbească, să se poarte în familie, la școală, în societate, tot așa trebuie să-i învățăm să se poarte cu mediul în care trăim. Încă de la intrarea în școală, învățătorii îi învață pe elevi să conștientizeze că toți avem datoria protejării mediului în care trăim.

Cunoașterea la preșcolar se realizează la început pe baza senzațiilor, percepțiilor și evoluează prin dezvoltarea ariei reprezentărilor în cadrul observării lumii înconjurătoare. ”Copilul- ca ființă umană în devenire – este o totalitate, un întreg și de aceea activitatea în plan educațional nu trebuie să piardă din vedere acest fapt”.

În fața naturii copilul trăiește un întreg noian de sentimente. Astfel, el o admiră și învață apoi să o cunoască. Școala este chemată să determine nu numai sentimente de admirație pentru frumusețile naturii, ci și convingeri și deprinderi de conservare și dezvoltare a mediului înconjurător, să formeze o conduită corectă față de natură, o conduită ecologică modernă. În cadrul lecțiilor la care se pretează educația ecologică sau unele cunoștințe legate de mediul înconjurător ( cunoașterea mediului, educație pentru societate, educarea limbajului) sau în cadrul activităților extracurriculare, copiii pot fi dirijați să cunoască și să ocrotească elementele mediului înconjurător, să iubească plantele și animalele, să adopte un comportament adecvat raportat la mediul în care își desfășoară activitatea. De asemenea, pot fi învățați să ia atitudine față de cei care încalcă regulile de protejare a mediului.

În anii școlari trecuți , am realizat cu copiii grupei mele mai multe activități desfășurate în cadrul proiectului educațional „Ecogradinița ”. Obiectivul general al acestuia a fost: transformarea comportamentelor cotidiene ale copiilor în stiluri de viață ecologice, sănătoase și durabile prin întreținerea unui ambient curat.

Una dintre activitățile desfașurate în cadrul acestui proiect a fost organizarea unei excursii tematice în Parcul Dendrologic Bazoș. Aceasta le-a oferit prilejul copiilor de a face observații directe asupra mediului înconjurător. De asemenea, am avut ocazia de a sesiza și unele aspecte negative care duc la poluare.

Vizionarea unor filme (despre plante și animale, despre poluarea aerului, solului, apei etc.) și studierea unor cărți din domeniul educației pentru mediu (enciclopedii, atlase) pot duce la înțelegerea de către copii a importanței protejării mediului în care trăim precum și la dezvoltarea dragostei față de natura înconjurătoare, prin cunoașterea frumuseților Terrei.

Împreună cu preșcolarii , am inițiat diverse acțiuni concrete pentru păstrarea unui mediu curat și sanătos: amenajarea și întreținerea spațiului verde al grădiniței (prin plantare de puieți în curtea grădiniței și a răsadurilor de flori în grădină), strângerea gunoaielor din jurul gradiniței și din comunitate (dând astfel exemplu si celor mari), amenajarea unor locuri pentru colectarea materialelor refolosibile, amenajarea și întreținerea „colțului ecologic” al grupei etc.

Copiii au dobândit diverse cunoștințe legate de mediu și abilități de lucru în echipă: cooperare, spirit de muncă în echipă, responsabilizarea individului în cadrul grupului.

În gradiniță am realizat un punct documentar de educație ecologică (cărți, materiale informative, portofolii tematice, broșuri ecologice etc.) și un colț expozițional cu lucrările copiilor ( desene, afișe ecologice, postere tematice , etc ).

Prin activitățile realizate,copiii au învățat prin experimentare, ceea ce înseamnă să fie viitori cetățeni, buni și responsabili, care servesc interesele mediului înconjurător și ale comunității lor. De asemenea, și-au însușit norme de comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, a societății si mediului și formarea unei atitudini de dezaprobare față de aceia care încalcă aceste norme.

Ocrotirea planetei este o problemă mondială și, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-și asume această responsabilitate. Pentru a cunoaște modul de funcționare a sistemului din care facem parte și noi este foarte important ca omul să fie educat în spiritul respectului pentru mediul înconjurător, pentru ca el să devină conștient de faptul că nu este stăpânul naturii, ci parte din ea.

În cadrul activitățiilor de educație ecologică este indicat să se țină cont de principiile educației ecologice.

1. Educația pentru protecția mediului se bazează pe principii globale, holistice și sistematice. Cetățenii trebuie să înțeleagă că întreaga lume este în interrelație, că fiecare acțiune va produce o reacție de multe ori imprevizibilă.

2. Fiecare om trebuie să accepte și să conștientizeze că trebuie să-și asume responsabilități în ceea ce privește mediul în care trăiește.

3. Educația pentru protecția mediului trebuie să ofere tinerilor posibilitatea să-și exprime liber ideile personale și să ia atitudine atunci când e cazul.

4. Educația pentru protecția mediului este un” mod de viață”. Oamenii trebuie să înțeleagă că problemele de mediu nu se rezolvă de la sine sau prin soluții tehnice.

5. Pentru a percepe mediul, oamenii trebuie să vină în contact cu natura. Educația pentru protecția mediului se adresează atât minții cât și sufletului lor.

6. Atunci când se vorbește de problemele de mediu este bine să se caute și soluții pentru rezolvarea acestor probleme.

2.2. Obiectivele educației ecologice

Cine poate preda acest tip de educație? În mod sigur nu numai profesorii de biologie sau de geografie. La ora actuală se pot implica foarte multe cadre didactice (și nu numai) în realizarea unor programe de educație pentru protecția mediului. Totuși, acest proces necesită un anumit volum de informații despre mediu, o înțelegere a conexiunilor care există în lumea vie.

Educația pentru protecția mediului nu poate fi integrată într-o singură arie curriculară, ci este o problemă de interdisciplinaritate. În învățământul preșcolar, putem remarca o fuziune între toate domeniile experiențiale.

OBIECTIVE CADRU

Cunoașterea mediului prin stimularea curiozității pentru investigarea realității înconjurătoare

Formarea și exersarea unor abilități practice în scopul realizării unor obiective funcționale, practice- utilitare, din materiale reciclabile sau refolosibile

Formarea unei atitudini pozitive față de natură prin realizarea unor activități de educație ecologică

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE COMPORTAMENT

Cunoașterea mediului prin stimularea curiozității pentru investigarea realității înconjurătoare

Obiectiv de referință

Să descopere principalele componente ale mediului natural

Exemple de comportamente

Să perceapă vizual, auditiv, olfactiv și tactil mediul natural

Să identifice cât mai multe elemente ale mediului

Să discute despre cele observate în mediul apropiat

Să efectueze experiențe simple privind apa, aerul, solul, plantele

Să reprezinte prin desene modificări ale vremii

Să exprime verbal sau plastic ideile și impresiile acumulate

Obiectiv de referință

Să identifice sursele de poluare și posibilitățile de eliminare a lor

Exemple de comportamente

Să participe la plimbări vizite, excursii pentru a observa consecințele

Să recunoască deșeuriel

Să participe direct la acțiuni de igienizare a mediului

Să grupeze imagini dupa modelul Așa da! Așa nu!

Obiectiv de referință

Să înțeleagă noțiunile de refolosire și reciclare învățând să economisească

Exemple de comportamente

Să recunoască pediferite ambalaje semnele convenționale de reciclare

Să colecționeze obiecte din natură pe care ar putea să le folosească, învățând astfel să economisească

Să sorteze corect deșeurile

Să valorifice deșeurile prin depunerea acestora la centrul de colectare

Formarea și exersarea unor abilități practice în scopul realizării unor obiective funcționale, practice- utilitare, din materiale reciclabile sau refolosibile

Obiectiv de referință

Să înțeleagă noțiunile de refolosire și reciclare învățând să economisească

Exemple de comportamente

Să adune diferite materiale din natură

Să observe caracteristici ale materialelor din natură

Să sorteze materialele după diferite criterii

Să realizeze produse funcționale ( jucării, ornamente, obiecte de decor)

Obiectiv de referință

Să observe frumosul din natură și să simtă dorința de a-l crea

Exemple de comportamente

Să desfășoare jocuri și activități în natură

Să exprime frumosul din natură prin activități artistico plastice

Să realizeze ecpoziții cu lucrări realizate

Să creeze povești despre natură

Să utilizeze tehnici variate de lucru în realizarea unor lucrări originale, măști și costume ecologice

Formarea unei atitudini pozitive față de natură prin realizarea unor activități de educație ecologică

Obiectiv de referință

Să-și manifeste grija față de mediu și să fie capabili să ia atitudine

Exemple de comportamente

Să antreneze părinții în acțiunile lor

Să lucreze în echipă

Să participe la acțiuni ecologice desfășurate la nivelul comunității

Să exprime atitudine critică față de cei care polueză mediul

Să manifeste grijă față de natură

Obiectiv de referință

Să exprime gânduri și sentimente față de mediu

Exemple de comportamente

Să povestească fapte pozitive din experiența proprie cu privire la mediul său de viață

Să aprecieze atitudinea pozitivă față de mediu

Obiectiv de referință

Să aplice în contexte reale, de viață, regulile și normele însușite privind protecția mediului

Exemple de comportamente

Să respecte indicatoarele și simbolurile întâlnite în mediu

Să planteze pomi și flori și să îngrijească spațiile verzi

Să protejeze orice vietate, oricât de mica ar fi ea

Activități în cadrul educației ecologice

”Vreau să învăț puțin, câte puțin,puțin

Elevii trebuie să învețe cum să învețe, dar depinde la cine se uită, prin ce ochi privesc și dacă cee ace reușesc să vadă este bine.”

În cadrul activităților instructiv educative un rol important îi revine cadrului didactic. ”Pentru ca un copil să atingă înalte cote de dezvoltare și creativitate cadrul didactic este necesar să fie un bun pedagog, să știe să-l înconjoare cu dragoste , apreciere și încurajare, într-un mediu care să-i ofere siguranță, independența de a se juca în compania unor copii de aceași vârstă ”. Este bine să-i învățăm pe copii să-și mențină curiozitatea pentru tot ceea ce ne înconjoară, să o transformăm în interes de cunoaștere, permanent dezvoltat prin crearea de situații care să le permită și să-i stimuleze spre noi căutări, noi experiențe, întrebări. 

”În cadrul activităților extrașcolare se pot desfășura activități din sfera educației ecologice sau educașiei relative de mediu, care vizează formarea și cultiveare capacităților de protecție a mediului, a naturii, de rezolvare a problemelor declanțate odată cu apicarea tehnologiilor industriale și postindustriale la scară socială, care au înregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii și a existenței umane. ”   

În educarea deprinderilor de atitudine ecologică față de mediul înconjurător și natură am fost preocupată de următoarele aspecte:păstrarea curățeniei în curtea grădiniței, în parcuri, păduri cu diverse prilejuri; menținerea integrității arborilor și florilor; plantarea de pomi, de flori și îngrijirea lor; participarea copiilor la activități practice de protejarea mediului. Activitățile desfășurate au deschis calea spre cunoaștere a copiilor, le-a facilitat însușirea noțiunilor despre mediu deoarece s-a pus accentul pe folosirea cunoștințelor în contexte variate, pe rezolvarea de situații-problemă, situații-experiment, pe dezvoltarea gândirii și a raționamentelor specifice. Formele de abordare pentru educația ecologică au fost dintre cele mai diverse:observări, experimente, povestiri științifice, convorbiri, jocuri didactice, desene, plimbări și excursii, activități practice în natură.

Activitatea desfășurata prin joc îi oferă copilului o bază largă de cunoștințe pe care și le însușește sistematic, gradat și organizat, motivat de curiozitate, exersându-și atenția voluntară și trăind bucuria descoperii și a creației. În timpul jocului, copilul face cunoștință cu lumea exterioară, cu obiectele reale și caractersticile lor, cu oamenii și relațiile dintre ei.

În cadrul activității de educație ecologică există numeroase jocuri care se pot desfășura cu preșcolarii atât în sala de grupă, cât și în natură. Jocul, activitate specifică copilăriei, îl pune pe copil în situația unei intense activități intelectuale și asigură o asimilare corectă a noțiunilor, a regulilor, o însușire activă și conștientă a cunoștințelor.

Jocurile pot avea diverse tematici cum ar fi:

Apa, aerul, solul

Viețuitoare

Plantele

Planeta- universul

Poluarea

Sortarea- recilcarea deșeurilor

Etc.

Excursia, drumeția

Acest tip de activitate oferă copilului posibilitatea de a explora și de a descoperi singur, de a lua contact direct cu mediul înconjurător. De asemenea este un tip de activitate care alături de destindere și relaxare, oferă copilului posibilitatea de a interacționa cu mediul înconjurător.

”Procesul de învățare îmbogățit cu activitățile nonformale valorifică din punct de vedere educativ întreaga realitate înconjurătoare a copilului oferindu-i acestuia o varietate de stuațiieducative favorizante, dar mult mai permisive ,compelementare educației formale , într-un mediu mai puțin stresant și ținîndu-se seamă de interesele și aptitudinile copilului. Această aspect vine să completeze educație copilului în așa manieră încât acesta să înțeleagă dinamica lumii văzute ca un tot, ca un întreg independent.”

Excursia didactică este o modalitate de realizare a educației ecologice înafara orelor de la clasă, deci se desfașoară în special în cadrul activităților extracurriculare. Excursiile didactice se pot clasifica după mai multe criterii:

după scop: introductive și finale;

după durată : scurte (locale, 3-4 ore/zi) sau lungi de 4-5 zile ;

după locul unde se desfășoară : în regiuni de câmpie, de deal, de munte, în peșteri, la Marea Neagră sau la Dunăre ;

după problemele studiate pot fi :geografice, botanice, zoologice, speologice, ecologice, hidrobiologice.

Metodologia organizării unei excursii (Iordache I., Leu Ulpia Maria, 2001) cuprinde mai multe etape:

– vizitarea în prealabil a zonei unde se va face excursia pentru a inspecta cadrul natural și facilitatile existente ;

– listarea echipamentului necesar, a restricțiilor și a zonelor cu periculozitate ;

– planificarea excursiei – justificarea excursiei din punct de vedere al programului educațional și al obiectivelor educative. Dacă excursia se efectuează în timpul programului școlar se cere permisiunea conducerii. După obținerea aprobării se informează copiii și părinții acestora;

– documentarea bibliografică referitoare la zona care va fi vizitată;

– pregătirea copiilor  : anunțarea obiectivelor excursiei, organizarea lor pe grupe (ornitologi, botaniști, geologi, meteorologi, sanitari), prelucrarea normelor de disciplină și conduită din timpul excursiei, precizarea echipamentului care trebuie luat, prelucrarea protocoalelor de colectare, observare, conservarea a materialului care va fi colectat ; materialele care sunt necesare pentru aplicațiile practice în excursii diferă mult de la caz la caz : aparate foto, camera video, reportofon, botaniere, borcane entomologice, binocluri, determinatoare, atlase, lupe, pH-metre, săculeți de pânză, e.t.c.

– excursia propriu zisă – trebuie să țină tot grupul unit ; copiilor li se prezintă zona pe care o vor vizita; în faza a doua copiii vor lucra pe grupe în funcție de sarcinile fiecăreia, (după ce au fost instruiți în prealabil), colectează materiale, observă, întocmesc schițe, scheme, hărți. Rezultatele observațiilor și ale cercetărilor se trec în fișele sau caietele de observație. De reținut: pe parcursul unei singure excursii nu se pot face prea multe, important este contactul permanent cu copiii și intervenția cadrului didactic ori de câte ori este cazul, fie se verifică o noțiune sau se fixează concepte, se sistematizează cunoștințe sau se conservă materialul colectat.

O excursie reușită nu se termină odată cu sosirea acasă, ci continuă apoi la grădiniță prin : schimbul de idei si de experiențe, pregătirea/conservarea materialelor colectate pentru o eventuala expoziție, întocmirea de postere, referate, ierbare sau insectare.

În cadrul unei excursii sau drumeții, copilul poate să primească un jurnal de călătorie unde va însemna anumite detalii . De asemenea, acest jurnal poate fi dat copiilor și în timpul vacanței, în momentul desfășurării excursiei cu familia. Astfel va fi implicată și familia copilului în activitatea acestuia.

Vizita la muzee sau grădini botanice

Vizitele la muzee, grădini botanice, parcuri dendrologice fac parte din gama activităților de teren și trebuiesc organizate urmărind un scop, niște obiective și ținând cont de condițiile specifice loculului unde se efectuează. Trebuie să se țină cont de o serie de cerințe :

obiectivul acesteia să aibă legătură cu tematica de studiu, pentru a contribui la sistematizarea și aprofundarea cunoștințelor însușite pe parcursul orelor din clasă ;

vizita se anunță din timp, conducerii instituției unde se organizează pentru a solicita ajutorul unui îndrumător științific ;

anunțarea copiilor cu privire la: data când se desfășoară acțiunea, tema și scopul ei.

Vizitele didactice completează cunoștințele teoretice însușite la școală, contribuie la îmbogățirea fondului de cunoștinte ale copiilor, aprofundează și sistematizează anumite cunoștințe teoretice.

Dramatizările

Sunt apreciate de copiii preșcolari pentru că sunt foarte apropiate de lume lor și de nivelul lor de priceper. Copiilor le place să joace diverse roluri și să se coostumeze. Astfel, cu diverse ocazii se poate organiza acest tip de activitate. Tematica poate fi diversă (ez. ‚Ce mi-a povestit un delfin’, ‚ Călătorie în lumea floril’). Prin acest tip de activități, copilul poate să perceapă mult mai ușor anumite lucruri legate de mediul înconjurător, se transpune în locul personajelor , lucru care le face o plăcere deosebită.

Investigațiile si experimentele

Investigațiile și experimentele pot ajuta la cunoașterea directă a problemelor mediului înconjurător.

Puteți întreba copiii: Care este calea cea mai bună pentru a curăța o pată de petrol dintr-un ocean? Cum afectează ploaia acidă plantele? Cum influențează relieful răspândirea poluanților din aer? Ce se întâmplă dacă o plantă nu este udată? Cum se evaporă apa? De ce plouă?

Conducând o investigație îi puteți ajuta să-și dezvolte abilitățile gândirii cum ar fi: să formuleze o ipoteză, să utilizeze corect și să interpreteze o dată, să recunoască similitudinile, diferențele și să tragă niște concluzii.

Multe cadre didactice limitează investigațiile și experimentele la activitățile din clasă, dar nu uitați că prin propriile investigații copiii pot atinge o varietate de subiecte incluzând și cunoștințe din celelalte domenii experiențiale.

O investigație poate fi formală sau informală. De exemplu, pentru a putea ști cum reacționează plantele la acțiunea ploii acide copiii trebuie să afle care sunt cauzele, apoi efectele ploii acide. La nivel de laborator pot investiga efectele ploii acide, apoi pot analiza rezultatele și se pot trage concluzii.

Prin experimente,copiii pot verifica în practică o serie de legi fizice și fenomene naturale.Prin experiment, se pot cerceta la nivel de laborator, cauzele, procesele, fenomenele, într-un mod în care se reduce la minimum influența perturbatoare a conexiunilor întâmplătoare.

Activități practice.

Activitatea practică, îndeplinește multiple funcții educative importante, care

exercită astfel o acțiune polivalentă asupra dezvoltării personalității copilului preșcolar. Implicată în întregul proces de formare și autoformare a personalității, activitatea practică urmărește dezvoltarea capacității de percepere și înțelegere corectă a frumosului din realitate, educarea gustului și simțului estetic,a necesității și a posibilității de a participa la crearea frumosului în viață și artă,urmărește formarea și dezvoltarea abilităților practice specifice nivelului de dezvoltare motrică a copilului preșcolar.

Familiarizarea copiilor cu materiale pe care le găsesc în natură, în mediul apropiat lor (pe stradă,în parcuri,în grădinile bunicilor) trezește interesul lor pentru a le schimba destinația inițială, de a le modifica structura și de a realiza obiecte funcționale sau chiar mici obiecte de artă ce se pot constitui în cadouri pentru ziua unui prieten,a părinților, a fraților. Realizarea acestora de către copii, le dă o stare de bucurie,o emoție,deoarece ei sunt cei care au realizat lucrările,este rezultatul muncii lor și se pot mândri cu el.Bazate pe aceste stări afective,se formează interesul pentru muncă,se trezește dorința copilului de a lucra un obiect util.Jucându-se,copilul învață să cunoască lumea reală,să aprecieze frumosul, să dea frâu liber imaginației creatoare, să-și descopere talente nebănuite până atunci.

Activitățile practice contribuie la dezvoltarea imaginației, a spiritului de observație, a atenției și gustului estetic. În acest context o importanță deosebită o au materialele folosite.

De exemplu, se pot folosi de la o simplă hârtie albă,colorată,cartoane,staniol, la materiale textile, plastice, materiale lemnoase (șindrilă, furnir de diferite esențe, chibrituri, șipci). Cu cât materialul folosit va fi mai viu colorat,mai divers,vom stimula mai mult imaginația și creativitatea copilului.

Preșcolarii realizează în jocurile lor și în activitățile organizate lucrări care reprezintă flori,plante,animale,insecte. Acest gen de activități ne dă posibilitatea să lărgim cunoștințele copiilor despre flora și fauna regiunii în care trăiesc, să le precizăm reguli ce trebuie respectate pentru a proteja natura, de fapt avem ocazia de a face educație ecologică încă de la vârsta preșcolarității,dovedind dacă mai era nevoie că interdisciplinaritatea se regăsește în orice tematică am aborda.

Pentru a realiza astfel de teme,cele mai indicate materiale sunt materialele din natură pe care le pot strânge chiar copiii. Sub directa noastră îndrumare, preșcolarii pot aduna frunze și petale de flori, castane, ghinde, conuri de brad și pin; sâmburi de fructe(mere,pere,cireșe,prune,piersici,caise) care trebuie despărțiți în două înainte de uscare; semințe de dovleac, de floarea soarelui, de pepene roșu;foi de porumb, paie de grâu, ovăz, orz,coceni de porumb. Frunzele și petalele se vor presa, se vor usca și se vor păstra în cutii de carton pentru a-și menține forma și culoarea cât mai mult timp.

Jocuri didactice

Orice copil , mare sau mic , învață mult mai repede prin joc , iar cunoștințele sunt mai temeinice. Jocul didactic conține reguli de joc, elemente de joc , precum și sarcină didactică. Jocul are mai multe etape :

organizarea jocului;

anunțarea jocului , a regulilor de joc, a elementelor de joc și a sarcinii didactice;

desfășurarea jocului de probă;

desfășurarea jocului propriu- zis;

complicarea jocului.

În cadrul activităților ecologice se pot desfășura jocuri didactice cum ar fi : Găsește greșeala, Terișor și prieteii săi, Împreună salvam natura , Cine știe cel mai bine?, Comoara din natură, etc.

Caracterul dinamic al jocului antrenează copii preșcolari, iar aceștia învață jucându-se.

Jocuri interdisciplinare

"Interdisciplinaritatea este o formă a cooperării între discipline diferite cu privire la o problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergență și o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere." (C. Cucoș, 1996)

Activitățile interdisciplinare au pronunțate valențe formative. Ele contribuie la dezvoltarea intelectuală, socială, emoțională, fizică și estetică a copilului, cultivă încrederea în forțele proprii și spiritul de competiție. Între aceste activități, un loc aparte îl ocupă jocul didactic, cea mai sigură cale de acces spre sufletul copilului, spre minunata lui lume de gânduri și vise. Pentru copil, aproape orice activitate este joc. "Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică cere să respire și, în consecință, să acționeze." (E. Claparede)

Jocul didactic interdisciplinar este o activitate în care se îmbină sarcini didactice din domenii de cunoaștere diverse, într-o structură unitară, axată pe învățare. El imprimă activității didactice un caracter dinamic și atrăgător, induce o stare de bucurie și de destindere care previne monotonia și oboseala și fortifică energiile intelectuale și fizice ale copiilor .

Activitățile integrate

Activitățile în formă integrată, oferă educatoarei posibilitatea de a organiza învățarea ca un regizor, un moderator, ajutându-i pe copii să înțeleagă, să accepte și să stimuleze opinii personale, emoții, sentimente, să fie parteneri în învățare. Desfășurând activități integrate, copilul are posibilitatea de a-și exprima păreri personale, de a coopera cu ceilalți în elaborarea de idei noi, în rezolvarea sarcinilor, în argumentare, devenind mai activ și câștigând mai multă încredere în sine. Prin aceste activități se pune accent pe dezvoltarea gândirii critice, pe formarea de competențe practice, pe feed-back-ul pozitiv, pe măsurarea și aprecierea competențelor. Se cultivă independența, deschiderea spre inovație, emoțiile pozitive, autocontrolul.

Copiii sunt antrenați prin joc să asocieze, să analizeze, să compare, să formuleze păreri, să facă deducții, să formuleze concluzii despre ființe, obiecte, lucruri și fenomene care altădată se vehiculau în activități diferite, în perioade diferite.

Expoziții

Prezentarea și expunerea anumitor lucrări ale preșcolarilor se poate face într-un cadru organizat , ori după fiecare activitate în urma căreia au rezultat anumite produse finite. De exemplu, copiii preșcolari pot sa organizeze expoziții pentru părinți, ori pentru colegii din alte grupe sau instituții de învățământ. Expozițiile pot să conțină lucrări artistico-plastice cu caracter ecologic, expoziții de material natural, expoziții d e animale, viețuitoare, rviste, etc.

Ca și temă avuta de expozițiile organizate de preșcolarii de la grupa mijlocie au fost:

Mărțișoare din material reciclabile- expoziție cu vânzare, iar banii obținuți de copiii au fost folosiți pentru organizarea unei excursii în natură.

Expozție-Concurs Națională Natura și prietenii săi; Copii din țară au trimis lucrări la concursul organizat de Gradinița PP 32 Timisoara, lucrările fiind expuse la Casa Armatei și jurizate de personal speecializat.

Expoziție de Paști – Lucări realizate din material natural și reciclabile

Expoziție de pictură- Terra, planeta mea

Jocuri cu caracter ecologic

La vârsta preșcolarității cea mai utilizată metodă este jocul, iată motivul pentru care activitatea desfășurată prin joc este mai apreciată de copii și mai apropiată de universul lor de cunoaștere. Jocul se regăsește la orice vârstă, dar diferă în funcție de vâsta individului și de interesele acestuia.

”Jocul este o realitate permanentă în viața copilului, căriua îi oferă oportunitatea adaptării la o realitate pe care nu o cunoațteb decît parțial, care îl copleșește cu multitudinea de informații, care ăi stăvilește energia prin numeroase interdicții care i se pun.”

LANȚUL TROFIC

MATERIALE FOLOSITE: jetoane cu viețuitoare, săculeț

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Jocul se poate desfășura atât în natură, cât și în sala de grupă. Fiecare copil va extrage din săculeț un jeton pe care este reprezentată o viețuitoare. Își va lipi jetonul pe piept. Copii vor fi așezați în cerc, iar în mijlocul cercului se află o frunză. Copiii care au pe jeton viețuitoare care se hrănesc cu frunz(iarba) vor merge în mijlocul cercului și se vor prinde de frunză. De exemplu, insectele se hranesc cu frunze, apoi sunt urmate de viețuitoare care manâncă insecte ( păsări), urmate de alte vietuitoare.

ARBORELE MEU

MATERIALE FOLOSITE:eșarfe

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Jocul se desfășoară în natură. Se formează echipe de câte 2 copii. Un copil este legat la ochi. Partenerul său îl va conduce spre un arbore. Copilul legat la ochi trebuie să atingă arborele și să rețină cât mai multe detalii, astfel încât după înlăturarea eșarfei să îl identifice . Copiii se vor îndeparta de arbore și va fi dezlegat la ochi, după care trebuie să gasească arborele respectiv.Acest joc crează legatura între copil și natură.

PARFUMUL MEU

MATERIALE FOLOSITE: cutiuțe din plastic, bețișoare, eșarfe, elemente naturale

DESFĂȘURAREA JOCULUI: Jocul se desășoară în natură. Fiecare copil va primi o cutie mică din plastic și un betișor. Copilul trebuie să își creeze propriul parfum îmbinând diverse elemente naturale(frunze, flori, petale de flori, etc) pâna obține mirosul care îi place. Va mirosi cu atenție ‘parfumul său’ și va încerca să rețină mirosul.

După ce fiecare copil a realizat propriul parfum natural, copiii se vor așeza în cerc, vor fi legați la ochi și vor înmâna cutiuțele de plastic în sensul acelor de ceasornic, mirosind conținutul fiecărei cutiuțe. În momentul în care copilul identifica cutiuța în care se află ‘parfumul’ său, jocul se oprește.

Acest joc pune în veloare simțul olfactiv.

TABLOU NATURAL

MATERIALE FOLOSITE: bucăți de carton cu lipici, plante, materiale naturale

DESFĂȘURAREA ACTIVITATII: Fiecare copil trebuie ca intr-un timp limitat sa combine diverse elemente din natura astfel incat sa obtina un tablou format din elemente neturale. Va utiliza materiale cât mai diverse și mai colorate.

NATURA ÎN CULORI

MATERIALE FOLOSITE: săculeț, jetoane colorate, elemente naturale

DESFĂȘURAREA JOCULUI: Jocul se desfășoară în natură. Fiecare copil va extrage din săculeț un jeton colorat. Copilul trebuie sa gasească în natură 3 – 5 elemnte care au culoarea jetonului. După ce toți copiii au stâns elementele, acestea vor fi expuse pe o pânză pentru a fi admirate și observată diversitatea de culori care se poate identifica în natura.

Acest joc este important pentru stimularea simtului vizual.

ÎN CĂUTAREA COMORII

MATERIALE FOLOSITE: fișă de lucru, elemente din natură

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Jocul se poate desfășura atât în curtea grădiniței, ori în percul din apropiere, cât și în excursii.

Se vor forma echipe de lucru formate din 4-5 copii. Fiecare echipa își va desemna un lider care organizează și coordonează echipa. Liderul echipei va primi o foaie pe care sunt notate diverse sarcini. Copii trebuie să caute și sa aduca intr-un timp cât mai scurt toate lucrurile indicate ( ceva roșu, ceva care zboară, ceva ușor, ceva care are viață,ceva care miroase frumos, etc.). Echipa care va finaliza căutarea în cel mai scurt timp va fi desemnată câștigătoare. La final toate ‘comorile’ găsite de copii vor fi așezate într-un loc , realizându-se o expoziție de comori.

Jocul este foarte util pentru că ajută copilul să ia contact cu direct cu mediul înconjurător, observându-i totodată diversitatea.

REALIZĂM O MACHETĂ
-activitate practică-

MATERIALE FOLOSITE:4 buc. carton colorat, deșeuri de lemn,plastic,piele

DESFĂȘURAREA JOCULUI: Copiii sunt împarțiti în 4 echipe de lucru, fiecare echipă având o altă culoare. Echipele trebuie să realizeze din diverse materiale 4 machete cu teme diferite. După ce au finalizat machetele, câte un reprezentant al echipei va descrie macheta echipei sale și va o va compara cu machetele celorlalte echipe.

Echipa 1-verde – CUM DORESC SĂ ARATE LUMEA ÎN CARE TRĂIESC

Echipa 2- maro – CUM ARATĂ LUMEA ÎN CARE TRĂIESC

Echipa 3 – albastru – NATURA

Echipa 4 – roșu – CUM ARATA UN PEISAJ FOARTE POLUAT

EXCURSIONIȘTII ECOLOGIȘTI

MATERIALE FOLOSITE:saci menajeri,mănuși, rucsaci, șepci, recompense, diplome, eșarfe

DESFĂȘURAREA JOCULUI: Jocul se poate desfășura în curtea grădiniței sau în excursie. Este o activitate interdisciplinară în care copiii pot să își folosească cunoștințele pe care le au. În timpul excursiei copiii vor primi mai multe sarcini de rezolvat

– să strângă deșeurile dintr-o anumită zonă

– să sorteze deșeurile adunate

– să distingă anumite sunete din pădure

– să recunoască diverși arbori

JURNAL DE CĂLĂTORIE

MATERIALE FOLOSITE: fișe cu cerințe, tricouri colorate

DESFĂȘURAREA JOCULUI: Copiii sunt împarțiti în 4 echipe de lucru, fiecare echipă fiind reprezentată de o anumită culoare. Echipa își deemnează un lider care va conduce echipa. Fiecare echipă primește Un jurnal pe care sunt notate mai multe sarcini. Trebuie să urmărească un traseu, iar pe parcursul traseului trebuie să strângă obiectele însemnate în jurnal.

Echipa care a finalizat cel mai repede trasul și a adunat toate materialele, care a făcut toate consemnările în jurnal, va fi desemnată câștigătoare.

După ce toate echipele au ajuns la final, pe o bucată mare de pânză vor fi expuse toate materialele pentru a se face o comparație între ele. Se remarcă diversitatea materialelor și diversitatea rezultatelor găsite la o cerință.

Rolul familiei în educația ecologică a copiilor

Motto :

« Eu sunt copilul

Tu ții în mâinile tale destinul meu,

Tu determini, în cea mai mare măsură dacă voi eșua în viață !

Da-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire !

Educă-mă, te rog, ca sa pot fi o binecuvantare pentru lume ! »

(« Familiei mele »din Child`s Appeles,Manie Gepe cole)

Profesorul univ.dr. Gh. Coman definește sugestiv familia ca fiind, "izvorul tuturor sentimentelor morale". El consideră că "nu poți avea nici un fel de sentiment de iubire și interes atractiv pentru persoane pe care nu le cunoști, cu care nu ai avut niciodată vreo legătură socială, dacă nu ai simțit, în prealabil iubirea membrilor familiei"(Ecologic spirituală, lași, 1998).

Familia, în viziunea sa este, de asemenea, "prima școală a viitorului cetățean " , dar și prima școală a viitorului ecolog.

Altfel spus, familia, cultivând copiilor principiile morale de comportament, inoculează și sentimentul de respect pentru mediul înconjurător, pentru frumusețile Naturii, pentru protecția acesteia, ceea ce va avea rezonanțe, repercusiuni benefice pentru întreaga viață a viitorului adult.

Părinți sunt primii si cei mai importanți educatori. De aceea,în relație cu școala, rolul familiei trebuie să fie bine definit .Implicarea părinților în educarea și creșterea copiilor este esențială. Legătura dintre familie și școală este benefică pentru copilul preșcolară.

Activitățile care vizează educația ecologică și pe care copilul de vârstă preșcolară le poate practica împreună cu familia sunt diverse. Copilul trebuie implicat, nu izolat. Universul lui de cunoaștere, la această vârstă este limitat , dar dorința de cunoaștere și explorarare este nelimitată. Astfel adultul este direct răspunzator de activitățile pe care le organizează împreună cu copiii.

În timpul vacanțelor, copilul este nespus de fericit de a merge impreună cu părinții în excursie, cu cortul la munte, de a merge la plimbare în parc, ori în vizită la Gradina Zoologică. Adultul va fi asaltat de întrebări, acestea fiind alimentate de setea copilului de cunoaștere. Întrebările sunt diverse …de la întrebări a căror răspuns este la îndemâna părinților, ori întrebări mai complicate. Părintele trebuie să dea dovadă de răbdare pentru a-i da copilului explicațiile și răspunsurile necesare. Întebări de genul : ‚ De ce…?’ sau ‚Cum…?’ vor avea răspnsuri imediate, însă anumite întrebări, vor crea anumite situații dificile. Totuși, părintele trebuie să îi ofere copilului un răspuns, raspuns căruia i se pot aduce completări ulterioare.

În timpul unei excursii sau plimbări în natură, parinții vor insista asupra importanței protecției mediului înconjurător. Copilului i se va explica unde are voie să își monteze cortul, unde și cum va face focul, unde vor fi aruncate deșeurile și resturile menajere, etc. Copilului îi place să exploreze și să descopere. Alături de familie, aceste lucruri vor fi mult mai placute pentru el. Fiind antrenat de mic în activități ecologice, copilul va învăța să se bucure de natură, să asculte cântecul păsărelelor, ori să inspire aer curat, va fi captivat de mediul de viață al insectelor și animalelor, de tainele pădurii.

În activitatea didactică, am considerat parinții ca fiind adevarați parteneri în educație și am încercat să îi implic cât mai mult în educația propriilor copii și în activitățile de la grădiniță. Am realizat excursii de o zi sau de câte 3 zile la care fiecare copil a venit însoțit de familie. Astfel, părinții au putut să participe activ la educația copiilor, iar prin combinarea diverselor activități, prin jocurile interdisciplinare și interactive, părinții s-au implicat activ în diverse acțiuni ecologice. Părinții și bunicii au participat la numeroase acțiuni și și-au manifestat interesul pentru participarea la cât mai multe activități deosebite. Astfel s-a creat o stransă legătură între copil- părinte- cadru didactic, legătură esențială pentru dezvltarea copiilor.

CAPITOLUL AL III-LEA

BUNE PRACTICI ÎN ACTIVITATEA ECOLOGICĂ

3.1. Experimentarea manualului de eduație ecologică

În activitatea didactică am încercat să ma documentez căt mai bine și mai eficient pentru a putea să îmi ating scopurile și obiectivele propuse. Alături de cărți de specialitate studiate, am participat și la la un seminar de formare al Promotorilor în educația ecologică. Aceste activități m-au ajutat să abordez educația ecologică la un nivel cât mai apropiat de nivelul de înțelegere al micuților preșcolari.

Manualul de educație ecologică a fost un real sprijin în derularea activităților ecologice. Abundența și diversitatea temelor, precum ți modul de abordare al temelor, au facilitat derularea diverselor activități și proiecte educaționale. Copiii au participat cu mult interes la toate acțiunile desfășurate. De asemenea , familia și comunitatea locală și-au manifestat admirația și susținerea pentru acțiunile ecologice derulate cu preșcolarii.

3.2 Propunerea unui centru tematic

Este cunoscut faptul că la vârsta preșcolarității, gândirea copilului are un puternic caracter intuititv concret. Tocmai de aceea este necesara crearea unor centre tematice la nivelul clasei. Centrul tematic este locul unde se expun diverse material legate de tema studiată. Așezat într-un colț al grupei, central tematic trebuie să fie în așa fel creat încât copiii să poată privi și mânui materialele, să se poată juca cu ele, să vorbească și să li se citească despre ele, să poată adăuga altele noi realizate sau procurate de ei.

Centrul tematic de ecologie este locul în care copiii fac experiențe si decoperiri, lucrând atât cu materiale ecologice, din natura, cât și cu instrumente de cercetare ( prisme, binoclu, microscop, insectare si acvarii, stetoscop, lupe si lanterne, cântare si alte instrumente de masurare). Curiozitatea naturala a copiilor este astfel valorificată. Centrul de ecologie pune la dispozitia copiilor cărți, reviste, albume si fotografii care-i motivează pentru cunoaștere si descoperire.

Pe parcursul anului școlar, alături de celelalte centre tematice existente în sala de grupă, este indicată introducerea unui centru tematic nou, având la bază elemente din mediu. Centrul tematic poate avea diverse denumiri:

Colțul eco

Colțul viu

Colțul verde

Un colț de natură în sala de grupă, etc

Astfel, copilul, indiferent de perioada anului, de vreme, poate să ia contact cu natura. Deși noul curriculum prevede existența unui număr mare de activităși în natură, loc în care copilul relaționează direct cu mediul, este indicat crearea unui micromediu la nivelul clasei. Copilul învață să aibă responsabilități și să se implice active în protecția naturii și a mediului înconjurător.

În momentul conceperii centrului tematic, educatoarea îl amenajează împreună cu copiii. De asemenea fiecare copil va contribui cu aducerea materialelor necesare conceprii și îmbogățirii acestui centru tematic. Materialele pot fi diverse:viețuitoare, plante, materiale naturale, albume, atlase, reviste, cărți, ierbare, etc.. Centrul tematic va fi reînnoit în funcție de vreme, anotimp, de anumite evenimente, ținând cont de calendarul zilelor și activităților planificate.

În momentul realizării unei excursii, drumeții, copiii pot primi ca și sarcină, adunarea anumitor material și îmbogațirea colțului viu din sala de grupă.

Copiii pot fi împărțiți în echipe de lucru și își vor desemna săptămânal câte un lider. Prin rotație, echipele de lucru pot sa primească câte o sarcină:

ECHIPE:

ECHIPA VERDE

ECHIPA GALBENA

ECHIPA ROȘIE

ECHIPA ALBASTRĂ

ECHIPA PORTOCALIE

ECHIPA VIOLET

SARCINI:

Îngrijesc plantele

Îngrijesc viețuitoarele

Aduc materiale și cărți diverse

Aduc material natural

Aduc curiozități referitoare la tema săptămânii

Realizează experimente

Activitatea în cadrul centrului tematic, a antrenat toți copiii în mod egal, le-a asigurat un ritm de muncă convertibil permițându-le realizarea unor observații directe, le-a menținut disciplina. Pe parcursul activităților la colțul viu pentru cei care au manifestat calități deosebite am asigurat un plus de activitate, iar pentru cei care au lucrat mai superficial, am asigurat un plus de control. În permanență, în cadrul acestor activități am acționat pe baza unui plan alcătuit în prealabil sau pe baza îndrumărilor date pe loc. În cadrul activității din cadrul centrului tematic, preșcolarii au constatat și consemnat și starea vremii, observând că atunci când plantele au condiții bune de temperatură, umiditate, apa, substanțe minerale, procesul de creștere decurge optim și sunt în strâmsă legătură cu procesul de dezvoltare și formare a unor organe noi – flori, fructe, semințe.

În cadrul centrului tematic, copilul poate să interacționeze cu diverse elemente ale naturii, acestea fiind organizate și mult mai ușor de perceput de către copil. Observarea poate fi organizată sau spontană.

3.3. Structura centrului tematic –

mijloc de realizere a educației ecologice

Centrul tematic poate fi organizat în sala de grupă, dar se poate organiza un centru și la nivelul unității școlare, astfel încât toți copiii din grădiniță să poată să aiba acces la acesta.

Se ține cont de faptul că centrul tematic organizat la nivel de grupă în care să fie expuse material informative și de manipulare care incită interesul copiilor, curiozitatea preșcolarului, care să transmit mesaje ca suport educative în spiritual dezvoltării lor, este un spațiu bine amenajat care oferă copilului posibilitatea de a decide, de a fi responsabil.

De asemenea se poate organiza în curtea grădiniței , în limita spațiului disponibil, un ‘amfiteatru’ ori o ‘casă a naturii’, loc unde copilul să se destindă și să se bucure . În acest loc se pot desfășua activități de muzică, pictură, serbări tematice, expoziții, acțiuni împreună cu familia și comunitatea. În mijlocul naturii, copilul va putea interacționa direct cu aceasta, dar se va simți și mai relaxat și destins. Interacționând direct cu natura, urmărind insectele în mediul lor de viață, ascultând ‘muzica naturii’, simțind mireasma florilor și a plantelor, copilul va înțelege cu mai multă ușurință importanța elementelor naturii. Copilului îi place să se afle în natură, motiv pentru care activitățile desfășurate în mijlocul naturii sunt apreciate de copii.

Există o mare diversitate de materiale didactice care pot fi folosite în cadrul centrului tematic ( materiale naturale, materiale reciclabile, cărți, viețuitoare, cd-uri,etc.)

3.4. Contactul copilului cu mediul înconjurător,

primul pas spre ocrotirea naturii

Grija față de mediu trebuie să fie o componentă esențială a dezvoltării morale, spirituale, sociale și culturale ale generațiilor actuale.

Copiii sunt cea mai mare resursă umană a oricărei culturi. În ceea ce privește educația mediului, copiii sunt un grup foarte important deoarece sunt gestionarii și consumatorii de mâine ai resurselor naturale. Iată de ce se impune încă de la vârsta preșcolară educația ecologică!     Preșcolarii sunt la vârsta descoperirilor: învață culorile privind cerul, iarba, florile, micile vietăți și animalele sunt personajele din poeziile, poveștile și cântecele preferate, toate lucrurile din mediul înconjurător au o poveste pentru ei.

Copiii trebuie să se apropie cu dragoste de natură și să învețe s-o ocrotească. La această vârstă se pun bazele primelor cunoștințe, deprinderi, în ceea ce privește cunoașterea omului, a mediului înconjurător și a relației dintre aceștia, având convingerea că putem să trezim interesul copiilor pentru tot ce-i înconjoară și să le formăm o atitudine pozitivă față de mediu.

Nevoia de joc și mișcare este una dintre nevoile fundamentale ale copilului preșcolar. Pentru o dezvoltare fizică și psihică optimă, influența aerului curat , luminii și soarelui în timpul desfășurării activității sportive este de o importanță capitală.

Se știe că un copil sportiv este mai sanătos, iar sportul și mișcarea fizică sunt indispensabile unei dezvoltări sănătoase.

Omul conviețuiește cu natura, cu plante și cu animale din cele mai diferite grupe.

Ocrotirea naturii, păstrarea echilibrelor biologice din ecosisteme trebuie să constituie o preocupare a fiecărui om.Natura se vindeca greu iar procesul este de lunga durata, de aceea trebuie sa prevenim, sa impiedicam degradarea ei, fiecare dupa puterile lui.

Particularitățile de vârstă ale prescolarilor permit formarea și dezvoltarea conștiinței ecologice și, implicit, a unui comportament adecvat. Antrenând copiii în diverse acțiuni: excursii, acțiuni practice de colectare a materialelor refolosibile, valorificarea sau utilizarea lor în alte scopuri (la orele de abilități practice, la decorarea clasei și a locuinței), acțiuni de igienizare a curții gradinitei, a parcului, a locului de joacă sau a unui colț de pădure, vizite la grădina zoologică, sere, și la Muzeul de Stiințele Naturii, lecturări despre plante animale, poluarea solului, a apei și a aerului, acțiuni de recunoaștere și colectare a plantelor medicinale, vom realiza o dezvoltare a spiritului de inițiativă, a deprinderilor de cercetare, a răspunderii pentru lucrul făcut, a curiozității.

De aceea se impune ca încă din gradinita, copilul să cunoască formele de viață existente în mediul inconjurător ,diversitatea lor și să învețe să le ocrotească.

Conștiința unui copil, atunci când încearcă să înțeleagă și să determine relația dintre el și natura vie, să rezolve conflicte extrem de intime, se evidențiază în acțiunea sa de decizie: a rupe sau nu o floare, a lovi sau nu o pasare, a zdrobi o mica insecta.

Acest bun ereditar, prezent în firea umană, îl găsim în afecțiunea si curiozitatea sporită a copiilor pentru natură. Lumea naturală li se înfățișează ca un mister si sunt mereu tentati s-o iscodeasca,s-o descopere, sa-i dezlege tainele, încântându-i și trezindu-le o serie de întrebări:de ce?, de unde?, pentru ce?, cum? etc.

Comparând fenomenele, prescolarul învață să gândească despre natură, iar dificultățile întâmpinate în cunoașterea ei se risipesc și rămâne trează dorința de ,,a ști”.Aici intervine abilitatea pedagogică a educatoarei ce constă în a-i crea copilului un cadru atractiv de preocupări pe care acesta să-l exploreze cu pasiune. Cu multă răbdare, perseverenta și tact copilul va deveni receptiv și sensibil la nevoile naturii, patrunzand incet tainele ei, descoperindu-i frumusetea si armonia.Ea poate trezi interesul copiilor pentru astfel de proiecte ,o serie de activitati care sa le arate copiilor cum se petrec anumite fenomene, cum se misca anumite lucruri din mediul inconjurator, care sunt sunetele naturii si care sunt urmarile actiunilor omului asupra naturii.Acest lucru se poate face cu usurinta in cursul plimbarilor, prin colectarea de materiale ce pot starni interesul copiilor fata de obiecte si fenomene accesibile varstei lor.

Excursiile și drumețiile sunt extrem de importante pentru dezvolatrea fizică a copiilor, dar și pentru formarea anumitor conduite față de mediul înconjurător. Copilul ia contact cu natura și cu elementele naturale, devin mici exploratori ai mediului iîconjurător. Prin diversele activități desfășurate în aer liber, copilul conștientizează importanța și necesitatea protecției mediului.

Este esențial ca educația în spiritul respectului față de mediul înconjurător, să înceapă încă de la gradiniță, când, datorită particularităților psiho-pedagogice specifice vârstei preșcolare, e posibilă familiarizarea copiilor cu impactul activităților umane asupra naturii și li se pot educa emoții, sentimente și atitudini pozitive față de aceasta.

Curiozitatea copiilor conduce la acumularea de cunoștințe despre mediul înconjurător, despre protecția lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacității copiilor de a gândi logic și de a interpreta corect aspecte din jurul lor. Dacă vom reuși să insuflăm copiilor dragostea de natura, generațiile viitoare vor beneficia de un mediu curat și mai puțin daunător sanătății.

Pentru a putea raspunde copiilor, trebuie să-i învățăm să observe cu mai multă atenție ceea ce se întâmplă în jurul lor, să-și pună întrebări, să-și caute răspunsuri și mai ales să acționeze știind că ei sunt o parte din marea carte a naturii.

În cadrul activității din grădiniță, copiii au fost implicați în diverse activități și acțiuni menite să le stârnească interesul pentru natură și să le formeze comportamente și atitudini ecologice. Astfel în cadrul proiectelor educaționale am realizat diverse activități:

Excursie la Parcul Dendrologic Bazoș

Aici , copiii au putut să observe diferite specii de arbori și să îi identifice (brad, castan, mesteacăn, platan, etc), să vada mediul de viață al animalelor sălbatice, să asculte cântecul păsărilor și să recunoască unele pasări (ex. Cucul,mierla, etc), să identifice diverse insect (fluturele, furnica, albina, radașca, buburuza, lăcusta, musca, etc) . În natură s-au desfășurat mai multe jocuri colective sau pe grupe, jocuri distractive cu character ecologic, jocuri care au antrenat toate simțurile copiilor și care au avut ca scop atât destinderea preșcolarilor, cât și îmbogățirea bagajului de cunoștnțe. Astfel s-au desfașurat jocuri cum ar fi: ’Arborele meu’, ‘Lanțul trofic’, ‘Melcul’, ‘Șarpele’,etc. S-au organizat și jocuri de consolidare a grupului.

Excursie la Lacul Surduc

În cadrul acestei activității, copiii s-au familiarizat cu mediul de viață al peștilor și au aflat lucruri noi referitoare la modul în care se pot forma lacurile. De asemenea li s-a vorbit despre poluarea apelor și importanța menținerii unui mediu curat.

Excursie la Podgoriile Recaș

Aceasta excursie a dat posibilitatea copiilor să observe modul în care se recoltează vița de vie .

Excursie pe Valea Timișului și serbare ținută în aer liber împreună cu familia

Copiii, împreună cu familia au participat la o serbare pe Valea Timișului cu caracter ecologic și au desfășurat acțiuni de ecologizare. După curațenia făcută, s-au jucat în aer liber și s-au bucurat de natură și de aerul curat. Astfel și părinții s-au implicat activ în formarea propriilor copii

Excursie la Petriș( pe Valea Mureșului), jud Arad- Preșcolarii au observant mediul de viață al viețuitoarelor, au învățat câteva reguli de conduită în natură.

Drumeție la Cetățile Lipova și prin pădure- Copiii au învățat câteva reguli necesare în momentul realizării unei excursii sau drumeții.

Excursie Parcul dendrologic Buziaș- Identificarea anumitor arbori și viețuitoare și observarea mediului de viață.

Excursie la Poiana Narciselor Zarvești- jud. Caraș Severin- Vizitarea unei rezervații naturale

Excursie la Herculane si la Dunăre (Orșova)

Expoziție de mărțișoareși felicitări din material natural și reciclabile-Copiii, în cadrul diferitelor activități au realizat din material recicalbile mărțișoare și felicitări cu ocazia zilei de 1 Martie , lucrări p e care le-au expus în ‘Casa naturii’ din curtea gradiniței. Lucrările au putut fi admirate de părinți,bunici dar și de ceilalți copii din grădiniță.

Excursie ‘Împreun cu familia în Munții Apuseni’ și vizitarea Pașterii Urșilor

Vizită la Grădina Zoologică Timișoara- Profitând de reamenajarea Gradinii Zoologice din Timișoara, am organizat o vizită avand ca scop identificarea unor animale sălbatice din țara noastră, dar și de pe alte continente. La acțiune au participat și reprezentanți de al Agenția Județeană de Protecție a Mediului.

Vizită la Hipodromul de la Izvin și Pădurea Verde Timișoara

Plimbare în cartier – Observarea aspectelor de primavară

Activități de ecologizare a diferitelor zone-

Activitate desfășurată cu ocazia zilei Mediului – activitate Concurs în colaborare cu grupa mare

Plantarea de arbori și plante în curtea grădiniței

Participare la acțiunea desfășurată cu elevii de la Șc Gen 30 in Păduricea din Zona Soarelui la acțiunea ‘Ne vrem păsările înapoi’

Vizită în Parcul Botanic Timișoara- Copiii au observant schimbările care au loc în natură în anotimpul primăvara, s-au jucat în aer liber și s-au bucurat d e frumusețea naturii.

Organizarea unui concus și expoziții naționale de lucrări cu caracter ecologic în cadrul proiectului educațional Natura, adevărata noastră casă- La acest concurs au participat copii din toată țara și au prezentat lucrări pe teme ecologice (lucrări practice și plastic). Lucrările au fost expuse la Casa Armatei, iar copiii de la grupa mijlocie și mare de la Gradinița PP 32 au prezentat un spectacol artistic cu temă ecologică.

Concurs de costume de carnavalm – Copiii împreună cu părinții au confecționat costume de carnaval folosind haine vechi și diverse deșeuri și material reciclabile.

Participarea la diverse acțiuni cu caracter ecologic organizate în oraș (ex. Săptămâna Mobilității Europene)

Vizitarea unor parcuri și monumente ale naturii ( ex. Parcul Copou Iași și Teiul lui Eminescu)

Activitate interdisciplinară ‘Excursioniștii ecologiști’ ținută în cadrul proiectului educațional ECOGRADINIȚA.

Activitate de educație ecologică ținută în cadrul comisiei metodice- Sortarea deșeurilor și utilizarea acestora pentru confecționarea de costume pentru carnival.

Pe parcursul unui an școlar, cadrul didactic poate să planifice diverse activități atractive, aflate în zona de interes a preșcolarilor , pentru a marca diverse zile din cadrul evenimentelor ecologice. Pot fi organzate proiecte tematice desfășurate într-o anumită zi, sau pe o săptămână întreagă. De aemenea, se pot organiza vizite și excursii tematice. Educatoarea trebuie să marcheze fiecare eveniment deosebit și să îi acorde importanța cuvenită pentru ca impactul asupra copiilor să fie benefic.

Pe parcursul anilor școlari, copiii au participat la diverse acțiuni desfășurate împreună cu comunitatea locala în oraș sau în gradiniță. De exemplu, cu ocazia Zilei Mediului, copiii au vizitat Gradina Zoologică, loc unde au participat la o acțiune împreună cu membrii Agenției de Protecție a Mediului. Copiii au putut să puna diverse întrebări invitaților și de asemenea au fost antrenați să ofere anumite răspunsuri.

În fiecare an școlar am încercat ca prin planificarea unor activități deosebite să marcăm anumite zile importante și reprezentative. Astfel am organizat în colaborare cu comunitatea locală, ori cu alte instituții de învățământ din oraș și județ activități cu ocazia Zilei Mediului, Zilei Pamatantului, Ziua Păsărilor, etc.. Abordând diverse teme și acordându-le importanță cuvenită, copilul are posibilitatea să își îmbogățească universul de cunoaștere. Copilul nu trebuie limitat în dorința lui de cunoaștere. Adultul trebuie să îi ofere diversitatea de care micuțul preșcolar are nevoie. Trebuie totuși să se țină cont de particularitățile de vârsta și individuale ale preșcolarilor, dar și de nivelul grupei în momentul alegerii temei.

3.5 Proiecte educaționale cu tematică ecologică

Spune-mi și voi uita, arată-mi și poate îmi voi aduce aminte,

implică-mă și voi înțelege! ( Confucius)

Acțiunea de protecție a mediului se poate realiza numai prin asociera măsurilor de ordin juridic și administrativ cu cele de ordin educațional.Schimbarea mentalității oamenilor nu este ușoară, dar fără o educație în acest sens, orice acțiune de ocrotire și de conservare a mediului este sortită eșecului.Vindecarea naturii de elementele nocive existente în apă, aer, sol nu se poate face fără o conștientizare și fără o pregătire ecologică a noastră ,a tuturor. Consider că orice activități educative organizate pe această temă, vor avea un amplu efect asupra elevilor și cadrelor didactice.Sperăm ca toți participanții la activitățile pe care le vom desfășura,să plece cu convingerea că legătura dintre sănătate și curățenia mediului este indisolubilă.Pentru a trăi într-un oraș curat, noi toți trebuie să avem o conduită adecvată.

Obiective care ar trebui urmărite:

1.consolidarea relațiilor de parteneriat între institutii de activitati extrascolare si instituțiii școlare / preșcolare;

2. crearea unor materiale didactice utile atat cadrelor didactice cat si elevilor din unitatile de invatamant implicate in proiect;

3.dezvoltarea capacității de comunicare folosind limbaje specializate pentru relaționarea informațiilor din domeniul ecologiei ,protecției mediului,științe socio-umane.

4.dezvoltarea interesului pentru realizarea unui mediu echilibrat din punct de vedere ecologic și social.

5.formarea atitudinii critice față de degradarea mediului înconjurător și dezechilibrul social în mediul urban.

6.propunerea unor măsuri pentru ocrotirea și conservarea mediului înconjurător, pentru conviețuire civilizată în mediul urban.

7.evaluarea factorilor de risc în aplicarea unor tehnici și comportamente neadecvate protecției mediului înconjurător.

Tipuri de activități :

realizarea de simpozioane ,pagini de bloog-uri pe internet,portofolii de lucrari;

organizarea unor excursii,drumeții în împrejurimile grădiniței, localității,etc. sau vizitarea altor unitati școlare înscrise în proiect;

participarea în cadrul unor activități de ecologizare

organizarea de excursii, drumeții

organizarea de concursuri atractive (desene,lucrări practice,picturi, dramatizări,etc.)

parteneriate cu alte unități de învățământ și comunitatea locală.

În continuare sunt prezentate principalele etape necesare pentru derularea unui proiect care ne pot ajuta să conducem eficient un proiect (Campbell, 1994 ):

Stabileste-ți scopul

Identifică cel puțin trei surse de informare pe care le vei folosi (cărți, Internet, reviste)

Descrie pașii pe care îi vei parcurge ca să îți atingi scopul ( studierea materialului bibliografic, vizionarea unor înregistrări video, sondajul de opinie)

Identifică cel puțin cinci concepte majore sau idei pe care îți propui să le investighezi (monitoring, dinamica anuală, atitudine, implicare, legislație)

Listează cel puțin trei metode pe care le vei folosi pentru prezentarea proiectului (poster, Power Point, prezentare orală);

Organizează și planifică proiectul în timp (diagrama GANNT)

Decide cum vei evalua proiectul (fișa de autoevaluare, portofoliu).

Pentru a scrie un proiect de mediu este necesar să parcurgem o serie de etape (după Regulamentul de organizare a fazei naționale de proiecte de mediu elaborat de M.E.N.):

1. Alegerea subiectului – este o condiție foarte importantăî pentru a începe un studiu științific. Nu este dificil acest lucur, este suficient ca un individ să nu accepte evenimentele din mediul înconjurător așa cum sunt și atunci se ivesc întrebările: Cum s-a întâmplat? De ce? Apoi, începe să investigheze motivele lor. Este posibil să găsească o problemă științifică. După alegerea ipotezei problemei se caută o soluție, astfel începe cercetarea. Trebuie verificat dacă altcineva nu a cercetat înaintea noastră problema. Urmează consultarea literaturii de specialitate din domeniul care ne interesează (teze, publicații, reviste) și să descoperim ce părți ale subiectului au fost studiate și care nu.

2. Titlul proiectului – trebuie să exprime clar despre ce este vorba în proiect și scopul proiectului ;

3. Introducere –aici se explică motivul alegerii temei de studiu și despre semnificația acestui studiu. Se amintește despre problemele proiectului și se precizează cercetările făcute anterior. Se vor evidenția asemanările și deosebirile dintre proiect și ceea ce era studiat.

4. Scop – presupune parcurgerea unor etape:

a. Este bine să justificăm motivul alegerii temei;

b. În a doua etapă trebuie să stabilim niște obiective (pe termen lung și pe termen scurt)

c. Stabilirea priorităților.

5. Materiale și metode de lucru – trebuiesc descrise detailat materialele, echipamentul folosit pentru cercetare. Metodele de lucru pot fi : experimente, observații de teren, colectare de probe, dar și chestionarea, intervieverea societății civile sau a autorităților care se ocupă cu problemele de mediu.

6. Planul de acțiune – studiul făcut trebuie să fie perfect inteligibil, în corelație cu obiectivele, țintele stabilite în prealabil și materialele de care dispunem. Este foarte important dacă cineva citește studiul făcut să poată să facă același lucru.

Planificarea activităților ține mai mult de domeniul managementului de proiect (adaptat după C. Ulrich, Managementul clasei : învățarea prin cooperare, Ghid pentru profesori, F.S.D., București, 1999) :

Distribuirea reponsabilităților în cadrul grupului ;

Identificarea surselor de informare ;

Stabilirea și procurarea resurselor materiale necesare;

Stablirea calendarului desfășurării activităților (analiza și distribuirea realistă a timpului necesar) ;

Alegerea metodelor care vor fi utilizate ;

Cercetarea / Investigarea propriu zisă;

Evaluarea cercetării sau a activităților derulate (individual sau în grup).

7. Rezultatele și discuțiile – în acest capitol se prezintă ceea ce s-a descoperit în urma activităților noastre. Rezultatele se prezintă sub formă de grafice, tabele, fotografii, scheme care să facă mai accesibile rezultatele activităților de cercetare. Este foarte important să scriem mesajele pe care vrem să le transmitem în lumina cercetărilor noastre.

8.Concluzii/Soluții/Recomandări – în acest capitol se scriu sintetic concluziile la care am ajuns în urma cercetărilor noastre. Nu este suficient să identificăm și să analizăm o problemă de mediu. Foarte important este să găsim soluții care pot rezolva problemele studiate. Astfel, putem considera că cercetarea noastră a încercat să îmbunătățească o situație sau reprezintă un prim pas în rezolvarea problemelor de mediu.

Proiecte educaționale impelementate în Gradiniță sunt Proiectul Național ECOGRADINIȚA, dar și proiecte educaționale locale – NATURA , ADEVARATA NOASTRĂ CASĂ și ÎMPREUNĂ PENTRU SIGURANȚA COPIILOR. Desigur că fiecare cadrul didactic, în urma cercetarii facure și identificării anumitor probleme, în urma identificării potențialilor parteneri, poate sa canceapă diverse proiecte.

Abilitățile științifice de explorare a mediului, modalitățile de organizare a activităților de educație ecologică ne oferă libertatea de desfășurare a acestora atât ca activități opționale, cât și ca activități integrate tuturor domeniilor de activitate din grădiniță, lasând la latitudinea noastră, a educatoarelor, proiectarea acestora în funcție de posibilitățile copiilor, de necesități și alți factori specifici fiecărei unități.

De asemenea, lucrându-se pe metoda proiectelor, au fost planificate diverse teme a unor proiecte tematice și pe o perioada de 1- 2 săptămâni s-au desfășurat proiecte tematice cu caracter ecologic – ex. ‘Deșeurile’, ‘Materiale reciclabile’, ‘Natura, casa tuturor’, etc. 3.6 Formarea atitudinilor, comportamentelor

și conduitei ecologice

Prin implicarea copiilor preșcolari în diverse activități și acțiuni, prin acordarea atenției sporite unei educații riguroase încă de la cele mai mici vârste și punând bazele unei conduit ecologice solide, pe parcursul anilor vom avea certitudinea că mediul înconjurator este în siguranță.

Astfel, atât la grădiniță, în cadrul activității școlare și extrașcolare, cât și în cadrul familiei și al societății, copilul trebuie încurajat să adopte o atitudine corecta față de mediu. Deși anumite lucruri au un grad mare de complexitate, acestea trebuie simplificate și aduse la nivelul de înțelegere al copiilor.

În cadrul activităților cu caracter ecologic pe care le-am desfășurat am încercat o abordare diversă a temelor. De asemenea, i-am implicat pe preșcolari și i-am învățat să ia atitudine, să nu tolereze comportamentul agresiv asupra mediului indiferent din partea cui vine. Astfel, în cadrul unei activități copiii au primit câte doua buline – o bulină roșie și o bulină neagră. Pe parcursul zilei copiii au trebuit să remarce cel puțin un comportament ecologic din partea celor din jur (adulți, familie, colegi, educatoare, etc) și să îl recompenseze cu bulina roșie. Comportamentul non ecologic al celor din jur a fost sancționat de către copii cu bulina neagră. În urma experimentului realizat, am remarcat implicarea părinților în cadrul experimentului. Am apreciat modul în care părinții au perceput jocul, dar menționez că au fost părinți care nu au acceptat sancționarea din partea copiilor cu toate că aceeasta era o consecință a comportamentului nonecologic asupra mediului.

Este esențial ca preșcolarii să distinga diversele acțiuni asupra mediului , să aprecieze un comportament benefic asupra naturii și să dezaprobe comportamentul agresiv asupra mediului.

Copiii preșcolari sunt receptivi la tot ce este nou. Explicându-li-se importanța reciclării anumitor materiale și antrenându-i în diverse acțiuni, jocuri, activități, copiilor li se va implementa o conduită ecologică corecta.

Reciclarea reprezintă reprocesarea materialelor în produse noi.
În general, reciclarea  previne pierderea unor materiale potențial folositoare, reduce consumul de materii prime și reduce consumul de de energie și astfel producerea de gaze cu efect de seră. Reciclarea este un concept modern în gestiunea deșeurilor.
Materialele reciclabile pot proveni dintr-o gama largă de surse, incluzând gospodăriile particulare dar și industriile. Ele includ sticla, hârtia, aluminiul, asfaltul, fierul, textilele și plasticul. Deșeurile biodegradabile, cum ar fi cele alimentare sau de grădină sunt de asemenea reciclabile cu ajutorul microorganismelor prin compost sau digestie anaeroba.
Materialele reciclabile trebuie sortate și seprate pe tipuri de produse. Contaminarea lor cu alte materiale trebuie prevenită pentru a le crește valoarea și a facilita procesarea. Sortarea poate fi efectuată de producător sau la centrele de colectare. Colectarea deșeurilor se poate face în doua moduri: fie firma care le procesează le ia direct de la producător (care, în prealabil, le-a pregătit în pungi sau saci, pe categorii), fie producătorul le duce prin mijloace proprii la centrul de colectare.
Reciclarea nu include refolosirea materialelor care își păstrează forma inițială pentru alte scopuri decât cele inițiale.

Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant și se realizează într-o gamă largă în multe țări. Există încă probleme tehnice, economice și structurale de depășit, dar posibilitățile sunt vaste.
Cu toate ca unele mase plastice pot părea identice, de fapt sunt grupe de materiale diferite cu o structură moleculară diferită. Reciclarea depinde de procesul de a le separa pe fiecare în parte. Aceasta poate fi obținută în mod eficient în fabricile unde materialele reciclabile generate în procesul de producție sunt ușor de separat.
Utilizarea materialelor plastice prezintă probleme de identificare, separare și de contaminare. Dar acolo unde sunt suficiente cantități de materiale reciclabile clasificabile, de exemplu ambalaje de paleți sau saci utilizați în industrie sau agricultură, reciclarea este realizată cu succes. Cele mai scumpe produse secundare din plastic, precum cele ce provin din calculatoare, fotocopiatoare și o gamă largă de echipamente electronice similare, sunt foarte solicitate.

Copiii trebuie să conștientizeze de mici care este importanța reciclării. Acest lucru se poate prin antrenarea preșcolarilor în diverse acțiuni de colectare a hârtiei.

Exercițiu -Să reciclăm hârtia acasă!

Ziarul vechi, hârtia de la birou, hârtia de impachetat de cadouri – multe lucruri de care nu mai ai nevoie pot fi transformate într-o mică operă de artă. Poți face hârtie noua din ele!
Da. Îți poti face singur hârtia, la fel cum o face și o fabrică de reciclare. La fabrică, hârtia este pusă într-un vas mare ce conține apă și alte substanțe, ruptă în bucăți mici și transformată într-o pastă (pastă de lemn). După ce este filtrată și curațată, pentru a se îndepărta culoarea, pasta se bate pentru a se obține fibrele reciclate. Se amestecă cu apă și alte substanțe, și este scoasă pe o bandă rulantă. Pe bandă, apa se scurge, fibrele formând o fâșie de hârtie umedă. În final, se usucă, se taie în bucăți mai mici!
Hîrtia pe care o faci acasă este mult mai groasă decât cea din fabrică. Asta pentru că nu ai banda rulantă sau presele necesare pentru a o face mai subțire și mai fină.

Realizându-se exerciții de acest gen cu copiii – Reciclarea hârtiei, reciclarea apei, etc, copiii pot participa activ la acete experimente și vor fi mult mai interesați de aplicarea acestor exerciții.

CAPITOLUL AL IV-LEA

CERCETARE PEDAGOGICĂ

Efectele implementării proiectelor educaționale cu temă ecologică asupra dezvoltării

aptitudinilor și conduitei ecologice la vârsta preșcolară

4.1.Argumentarea cercetării

Implementarea unor proiecte educaționale cu cacarcter ecologic a dus la necesitatea studierii efectelor benefice asupra dezvoltării copiilor de vârstă preșcolară. Cercetarea de față tratează efectele activităților pentru mediu asupra dezvoltării conduitei ecologice la preșcolari.

4.2.Obiectivele cercetării

să evidențiez importanța impelemtării proiectelor educaționale cu caraceter ecologic, în vederea formării aptitudinii și conduitei ecologicela vârsta preșcolarității;

să arăt de ce este necesară strânsa colaborare dintre grădiniță , familiile copiilor preșcolari și comunitete (în direcția realizării unei cât mai bune pregătiri pentru viață);

să arăt necesitatea participării copiilor de vârstă preșcolară la activități ecologice, activități desfășurate în natură sau în spații special amenajate;

4.3.Ipoteza cercetării

Dacă vom aplica cele două teste vom constata următoarele:

dacă sunt implementate proiecte educaționale cu caracter ecologic, la nivelul grupei de preșcolari , atunci conduita copiilor vă fi una de protejare a naturii și de dezaprobare a acțiunilor dăunătoare asupra mediului

dacă în desfățurarea proiectelor au fost implicați membri familiei și reprezntanți ai comunității locale/ ONG-uri, atunci copiii au simțit că nu sunt singuri în acțiunea lor de protecție a mediului

activitățile desfășurate în mijlocul naturii, au fost mai apreciate de copii avand astel posibilitatea de a lua contact direct cu mediul și cu problemele reale existente.

4.4.Variabile de lucru

Sunt reprezentate de ceea ce această cercetare pedagogică dorește să scoată în evidență, adică efectele impelementării proiectelor educaționale în grădiniță în vederea obținerii unei conduite ecologice și a unei atitudini potrivite față de mediul înconjurător.

4.4.1.Variabile independente

Reprezintă cei doi factori experimentali controlați în această cercetare pedagogică, și anume: majoritatea copiilor care au participat la activități ecologice manifestă inters pentru activitățile pentru mediu și dețin un bagaj minim de cunoștințe cu privire la acțiunile de protejare a mediului și activitățile desfășurate în mijlocul naturii împreună cu familia și reprezentanți au comunității și ONG-uri au un impact mai puternic asupra copiilor de vârstă preșcolară.

4.4.2.Variabile dependente

Cele două teste vor arăta că preșcolarii cărora li s-au predat activcități ecologice deșin mai multe cunoștințe și au un comportament corespunzător cu privre la protecția naturii.

4.5.Eșantionul cercetării

Testele folosite pentru a determina importanța impelentării proiectelor educaționale cu caracter ecologic , vor fi aplicate unui număr de 56 preșcolari din grupa mare A și B, de la Grădinița cu program prelungit nr. 32 Timișoara, din care 16 fete și 12 băieți (mare A) (vezi figura 2.1.) și 14 fete și 14 băieți (mare B) având vârsta cuprinsă între 5 ani -6 ani.

III.5.1.Lotul experimental

Cercetarea s-a realizat prin studierea a două grupe mari (clasa A și clasa B), aflate în acest moment (al cercetării) în activitatea educațională specifică învățământului preșcolar.

Grupa mare A reprezintă grupa experimentală, căreia i se vor aplica două chestionare: chestionar pentru evidențierea importanței implementării proiectelor ecologice în grădiniță și chestionar pentru identificarea conduitei ecologice. Iar grupa mare B reprezintă grupa de control, ea având un caracter comparativ cu grupa mare A, de constatare a schimbărilor produse de cele două teste asupra acesteia.

III.5.2.Eșantionul de conținut

Pentru a arăta importanța implementării proiectelor cu caracter ecologic la copiii din grupa mare, mi-am propus să aplic preșcolarilor din grupa mare A, grupa experimentală, două chestionare: chestionar pentru evidențierea importanței implementării proiectelor ecologice în grădiniță și chestionar pentru identificarea conduitei ecologice . Aceste chestionare vor fi aplicate și copiilor din grupa mare B, grupa de control.

4.6.Instrumente de cercetare

Pentru a studia particularitățile aptitudinii pentru școlaritate la copiii din clasa pregătitoare am elaborat și aplicat următoarele două chestionare care să acopere întreaga realitate vizată de obiectivele și ipotezele cercetarii:

chestionare pentru evidențierea importanței activităților ecologice și a proiectelor educaționale

chestionare pentru identificarea conduitei ecologice

4.7Experimentul propriu-zis

Cele două chestionare au fost aplicate copiilor din cele două grupe ( mare A și mare B).

Rezultatele obținute au fost prelucrate pentru a stabili dacă există o diferență semnificativă între cele două clase, grupa experimentală și grupa de control.

chestionare pentru evidențierea importanței activităților ecologice și a proiectelor educaționale

chestionare pentru identificarea conduitei ecologice

CHESTIONAR 1- chestionare pentru evidențierea importanței activităților ecologice și a proiectelor educaționale

GRUPA MARE A( grupa care a desfășurat activități ecologice)

La itemul 1 – Copiii din grupa mare au au eles în procent de 96% prima variantă de răspuns, , iar varianta 3 a fost aleasă de 4%. Niciun copil nu a ales varianta 3(figura 2.2_. Copiii din grupa mare B au ales 80 % varianta A, iar varianta 3 a fost aleasă de 20%.

La itemul 2 – Copiii din grupa mare A au răspuns varianta 1- 23%, varianta 2-5%, varianta 3-6%, varianta 4 -66%. Se poateconcluziona că activitatea desfășurată sub îndrumarea cadrului didactic are un impact mare aspra preșcolarilor.

La itemul 3 La acest item , copiii din grupa mare A au ales varianta 1- 3%, varianta 2- 21%, varianta 3, 36%, varianta 4- 4%, varianta 5 -25%, varianta 6- 11%. Copvarianta 3iii din grupa mare B, au ales ca răspuns majoritar varianta 3- 33 %. Analizând aceste rezultate, observăm că jocul predomină în preferințele copiilor, dar și învățarea prin descoperire.

La itemul 4- Cei din grupa mare A, în procent de 100% au declarat ca sunt ecologițti, în schimb ce cei din grupa mare B nu cunosc acest termen, motiv pentru care procentul majoritar a fost ocupar de varianta 2.

La itemul 5- Copiii din grupa mare A consideră în procent de 96% (Figura 2.6) că proiectul educațional ” Natura, adevărata noastră casă” și activitățile desfășurate în cadrul acestui proiect sunt foarte utile, în timp ce cei din grupa mare nu cunosc activitățile acestui proiect.

La itemul 6, copiii din grupa mare A au ales în procent de 43% varianta 2( figura 2.6) , iar 36 % varianta 2. Se constată că locul preferat de desfășurare a activității este parcul grădiniței și în natură. Copiii din grupa mare B au ales în procent majoritar itemul 6.

La itemul 7- Copiii au putut alege o singură variantă de răspuns. Astfel varianta 4, 5 și 7 (figura 2.7) au fost alese ca activități preferate de către copiii din grupa mare A, iar copiiii din grupa mare B au ales varianta 2.

CHESTIONAR 2- Chestionare pentru identificarea conduitei ecologice

Acest chestionar a fost aplicat la cele două grupe de copii. În urma analizei rezultatelor, s-a constattat că la grup mare A, grupă care desfășoară activități ecologice copiii dețin un comportament decvat față de mediul înconjurător. Astfel cei din grupa mare A au ales în procent de 100% varianta 2 de răspuns pentru întrebarea 1, au identificat toate imaginile nepotrivite față de mediul înconjurător și au realizat corect corespondența între deșeurile prezentate și tomberonul coerspunzător. La grupa mare , în urma analizei răspunsurilor date, s-a remarcat faptul ca acei preșcolari nu dețin o conduită ecologică corespunzătoare.

4.8.Concluziile experimentului

Numeroasele proiecte educaționale cu caracter ecologic, respectiv diversele activități desfășurate cu copiii preșcolari la clasă, au reprezentat o prima treaptă pe scara cunoașterii lumii înconjurătoare. În urma evaluărilor făcute asupra grupei am remarcat bogatul bagaj de cunoștințe pe care copiii l-au acumulat pe parcursul derulării proiectelor ecologice. Copiii și-au îmbogățit vocabularul cu termeni specifici, au învățat să distingă diverse viețuitoare și plante , diverse materiale din natură, au învățat să respecte mediul înconjurător, să prevină poluarea, să sesizeze impactul activității omului asupra mediului înconjurător, să îngrijească și să protejeze mediul.

În urma unor teste aplicate asupa a două grupuri de copii – un grup care a participat la activități ecologic și un grup care nu a participat la asfel de activități, se poate remarca o diferență majoră între rezultatele celor două grupuri. Este evident ca primul grup deține mai multe informații despre mediu. Iată de ce se impune introducerea educației ecologice de la cele mai fragede vârste.

În urma analizei și interpretării datelor se poate concluziona că dacă sunt implementate proiecte educaționale cu caracter ecologic, la nivelul grupei de preșcolari , atunci conduita copiilor vă fi una de protejare a naturii și de dezaprobare a acțiunilor dăunătoare asupra mediului.De asemene este important ca în desfățurarea proiectelor asă fie implicați membri familiei și reprezntanți ai comunității locale/ ONG-uri.

Totuți, în urma acestei cercetări, s-a remarcat disponibilitatea copiilor de a deveni protectori ai mediului înconjurători și și-au manifestat interesul de a învăța lucruri noi. Copiii iubesc natura și preferă activitatea desfățurată în mijlocul naturii, ei doresc să fie îndrumați pentru a învăța.

Cele trei ipoteze de lucru au fost confirmate ,în urma cercetării realizate.

Putem concluziona că desfășurarea activităților cu caracter ecologic precum și a proicetelor educaționale ecologice la vârstă preșcolară, au un efect pozitiv asupra dezvoltării atitudinii, conștinței și conduitei ecologice, iar apropierea copilului de natură este un factor important a dezvoltării acestora.

CONCLUZII GENERALE

“ Fericit este copilul care găsește astfel, în fiecare etapă a drumului, pe educatorul capabil să-i insufle treptat forța și elanul necesare împlinirii destinului său de om.”

( M. Debesse)

Grădinița, familia ajută copilul să se familiarizeze cu normele și regulile de conviețuire din natură pentru a deveni odată cu vârsta conștienți de rolul lor în menținerea echilibrului ecologic. Adulții și copiii din grupele mari sunt modele pentru cei mici dacă respectă cu strictețe normele și regulile de comportare civilizată în mediul înconjurător. Cei mici învață să le identifice, să le respecte, să le imite.

Un rol important îl are educatoarea care încurajează creativitatea copiilor pentru ca micuții să nu-și piardă unicitatea. Copiii devin inventivi, găsesc soluții, scot la iveală probleme pe care adulții se fac că nu le au, nu le văd, își exersează imaginația pentru a le da o mână de ajutor rezolvării problemelor comunității.

Educația ecologică are o serie de funcții informative și formative, cum ar fi cele privind transmiterea cunoștințelor științifice în scopul asigurării unor atitudini individuale și colective bazate pe motivații, pe concepții și teorii, opinii menite să modifice comportamentul ecologic precar, deficitar și chiar reprobabil, favorizând, în același timp, hotărâri și acțiuni, care, să determine în perspectivă, o conduită ecologică optimă, responsabilă cel puțin a majorității membrilor societății. Deci, educația ecologică are, prin excelență, un scop formativ de pregătire a individului pentru a lua hotărâri comportamentale corecte, privind protecția mediului, pentru a decide în cunoștință de cauză și din proprie inițiativă, în multitudinea problemelor ecologice cu care se poate întâlni zilnic.

Implicarea familiei , dar și a comunității locale în desfășurarea diverselor activități, acțiuni, proiecte ecologice, a creat o strânsă legatură între școală și ceilați factori educaționali. Implicarea acestora in diverse activități a avut un impact benefic atât asupra copiilor preșcolari, cat și asupra adulților care au devenit mai sensibili la problemele mediului înconjurător.

Diversitatea metodelor și procedeelor folosite, dar și abundența materialelor ce se pot utiliza în cadrul activităților ecolologice transformă această activitate dintr-una lipsită de atractivitate într-o activitate dinamică, aproape de universul de înțelegere și pricepere a preșcolarului. În urma proiectelor și activităților realizate s-a remarcat faptul că activitatea ecologică este foarte apreciată de copii, punându-i pe aceștia în permanență în situații noi . Caracterul ludic al activităților, experimentele și posibilitatea de a mânui diverse materiale, fac din educația ecologică una extrem de apreciată de copii.

Oricând a fost posibil am organizat experiențe în aer liber: drumeții în natură, grădinărit, acțiuni de întreținere a curții grădiniței, colectare și colecționare de frunze, cochilii, roci, ghinde etc,experiențe având atât un caracter educațional, cât și de recreere. În cadrul activităților integrate sau pe discipline, al jocurilor și activităților alese, al activităților de dezvoltare personală, copiii au fost/sunt antrenați pentru o gândire critică, empatică, în spiritul respectării și ocrotirii naturii, activitățile de observare și “descoperire” fiind elemente de bază ale proceselor educaționale, în care s-a pus accentual pe dezvoltarea interesului copiilor pentru problemele discutate și nu atât pe acumularea de cunoștințe.

Formarea conduitei ecologice, a conștinței ecologice este un process complex, de lungă durată ce trebuie coordonat și controlat, iar în formarea atitudiniicorecte față de mediu, pornește de la analiza unor acțiuni și situații concrete, spre analiza formării primelor convingeri moralenecesare formării atitudinii ecologice.

ANEXE

ANEXA 1

Proiect educational ”Natura- adevărata noastră casă!”

TITLUL: “NATURA, ADEVĂRATA NOASTRĂ CASĂ”

DOMENIUL ȘI TIPUL ÎN CARE SE ÎNCADREAZĂ:

Educație pentru societate – Educație ecologică

TIPUL DE PROIECT : interjudețean

DESCRIEREA PROIECTULUI

Grădinița cu Program Prelungit Nr 32 Timișoara

Grădinița cu Program Normal Nr.4 Caransebes, arondata la Grădinița cu Program Prelungit Nr 4 Caransebes,

Grădinița cu Program Săptămânal „Rudolph Walther” Timișoara

Liceul Pedagogic “C.D.Loga” Caransebes

Liceul Teoretic ”Grigore Moisil ” Timișoara

Școala cu clasele I-IV Prisaca

Școala cu clasele I-VIII nr 30 Timișoara

Școala cu clasele I – VIII nr.25 Timișoara

Colegiul Economic al Banatului Montan Reșița

Grup Scolar de Chimie si Protectia Mediului “Azur” Timisoara

Centrul pentru Educatie Incluziva “Constantin Pufan”

CADRE DIDACTICE IMPLICATE ÎN DERULAREA PROIECTULUI :

Prof. Tamara Pantea

Etc.

COLABORATORI:

Agenția Regională pentru Protecția Mediului,

Direcția Apelor Banat,

Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat”,

Ocolul Silvic Timișoara,

Ocolul Silvic Caransebeș,

Inspectoratul pentru Situații de Urgență ”Semenic”,

Garda Națională de Mediu Caraș Severin,

părinți.

O.N.G. – Salvați Copiii

Argument

Ion Simionescu spunea: ,, învățând pe copii să iubească natura nu numai că le dăm viața întreagă o îndrumare nouă, veșnic senină a minții și a sufletelor, dar le punem la îndemână și ceea ce constituie temelia legilor de ocrotire a naturii, conștiința că o plantă este o ființă ca și animalul, iar ceea ce pare neînsuflețit, un munte, un râu poate avea influență asupra mediului.’’

Proiectul se desfășoară între copii preșcolari și școlari permițându-le îmbogãțirea volumului de cunoștințe, lãrgirea orizontului științific, formarea unei gândiri sãnãtoase despre lume și viațã.

Implicarea micilor preșcolari și școlari în activitãțile de cunoaștere, înțelegere a unor fapte și fenomene din universul apropiat, în identificarea și rezolvarea unor probleme de poluare și degradare a mediului, are ca rezultat formarea unor convingeri și deprinderi de apãrare, conservare și dezvoltare a mediului înconjurãtor – condiție de viațã civilizatã și sãnãtoasã.

Descrierea proiectului

Grupul țintă:

-copiii preșcolari și școlari de la unitățile de învățământ implicate

-cadre didactice,

-părinți,

-reprezentanți ai comunității locale

Durata : septembrie- iunie

Resurse umane :

preșcolari, școlari, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității locale.

Resurse materiale:

materiale didactice auxiliare, aparatura logistica necesară desfășurării activităților, materiale informative.

Resurse financiare :

sponsorizări.

Scopul proiectului:

Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și formarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta;

Insusirea unor reguli cu caracter ecologic ce vizeaza asigurarea echilibrului dintre sanatatea individului, a societății, a mediului, precum și formarea unei atitudini dezaprobatoare față de cei care încalcă aceste reguli;

Stimularea curiozității copiilor și implicarea afectiv-atitudinală a acestora în protejarea mediului;

Dezvoltarea capacității de a înțelege procesele de reciclare, refolosire și recondiționare a deșeurilor.

Obiectivele proiectului

Obiective pentru preșcolari și școlari

să cunoască regulile de comportament menite să protejeze natura;

cultivarea sensibilității față de problematica umană,față de valorile moral-civice, respectul față de natură și mediul înconjurător;

să cunoască modalitățile de reducere a cantităților mari de gunoi;

să cunoască tipurile de materiale care pot fi reciclate, refolosite, recondiționate (hârtie, lemn, plastic);

să combată atitudinile negative și să manifeste spirit critic față de distrugerea mediului de către oameni;

să manifeste dorința de a participa la acțiuni de îngrijire și protejare a mediului, aplicând cunoștintele dobândite;

să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate.

Obiective pentru cadrele didactice

Dezvoltarea înclinațiilor pentru protecția naturii, sentimentul răspunderii față de covorul vegetal, al păsărilor și animalelor din împrejurimile școlilor și parcurilor;

Oferirea unui caracter interdisciplinar și pluridisciplinar activităților realizate;

Coordonarea eforturilor individuale pentru atingerea unui scop comun și reciprocitatea interacțiunilor;

Facilitarea interrelaționării între copiii și reprezentanții comunității locale;

Valorificarea potențialului creativ al preșcolarilor.

Obiective pentru părinți

Implicarea părinților în activitățile grădiniță- școală-comunitatea locală;

Conștientizarea necesității implicării active în activități de protejare a mediului .

Obiective pentru comunitatea locală

Participarea activă la activități în parteneriat cu copiii și părinții acestora;

Implicarea în actul educațional și cunoașterea în mod direct a activităților din unitățile de învățământ.

Proiectul oferă șansa mediatizării activităților

Reguli

Trebuie să apărăm Planeta Albastră, leagăn al civilizației și al vieții, ea fiind casa noastră și a tuturor viețuitoarelor de pe Pământ!

Nu considera ecologia o modă , căci ea este cu adevărat o știință!

Adu-ți aminte de natură și cinstește-o!

Să nu ucizi animalele și să nu rupi plantele fără discernământ!

Să nu iei din natura mai mult decât îți trebuie!

Nu te minți pe tine însuți spunându-ți ca planeta e în siguranță!

Să nu faci chip cioplit pe scoarța copacilor!

Activități :

Activități cu copiii : jocuri de rol, jocuri cu caracter ecologist, vizite, excursii, observari, activitati practice si plastice, concursuri.

Activități cu părintii: mese rotunde,lectii deschise,participarea la vizite si excursii

Activitati cu cadrele didactice: elaborarea proiectului la nivelul institutiei scolare,realizarea de expozitii si albume,evaluarea activitatilor desfasurate in cadrul proiectului

Activitati cu comunitatea locala: implicarea activa a comunitatii locale in activitatile desfasurate in unitatile de invatamnat prin realizarea unor activitati in parteneriat

Finalitățile proiectului

Evaluarea proiectului se va realiza cu ocazia zilei de 5 iunie – Ziua Internațională a Mediului prin:

Concurs de creație plastică „NATURA,ADEVARATA NOASTRA CASA”

Prezentarea in power point a activitatilor realizate in cadrul proiectului

Realizarea de „fluturași”și pliante cu mesaj ecologic

O serbare cu îndemn ecologic în Parcul Rozelor

Realizarea unei broșuri cu momente din derularea proiectului.

CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR

Concluzii

Rezultatele proiectului și experiența pozitivã va fi cunoscutã la nivelul întregii instituții și comunitãți.

Comunitatea locală, autoritățile publice locale cu care se va colabora, vor fi informate prin intermediul discuțiilor, scrisorilor. Acestea vor fi implicate activ în derularea activitãților cuprinse în program.

Toate activitãțile și acțiunile derulate îl vor ajuta pe copil sã deosebeascã realitatea de ceea ce crede el cã e adevãrat, îl vor face sã guste puțin câte puțin din bucuria de a fi participant activ la păstrarea mediului, îl vor determina sã nu accepte încălcarea normelor și regulilor de protecție a mediului.

ANEXA 2

CHESTIONAR 1

Cum te simți când înveți despre mediul înconjurător?

Cine t-a învățat multe lucruri bune despre natură? (colorează caseta corespunzătoare)

Alege modalitatea prin care îți place să înveți despre natură?

Te consideri a fi un ecologist? Poți să protejezi natura?

Consideri ca activitățile desfășurate la grădiniță, în cadrul proiectului educațional ” Natura, adevărata noastră casă” îți sunt folositoare?

Unde îți place să desfășori activitățile de ecologie?

7.Ce vei putea face tu pentru a proteja mediul?

ANEXA 3 CHESTIONAR 2

Cum te simți când vezi această imagine?

Alege imaginea care reprezintă un comportament nepotrivit față de mediul înconjurător.

Terișor are o problemă. Nu știe în care tomberon trebuie să arunce deșeurile. Ajută-l să le sorteze cât mai repede. Trasează o linie de la fiecare deșeu, la tomberonul potrivit.

ANEXA 4 JURNAL DE CĂLĂTORIE

Unde ai călătorit în vacanță?

Cine te-a însoțit în excursie?

Cu ce te-ai deplasat în călătorie?

Unde ai locuit în timpul excursiei?

Ce vietuitoare ai întâlnit ?

Ce activități ai desfășurat?

Cum a fost vremea?

Cum ai salvat natura?

Ce ți-a plăcut cel mai mult în natură?

Ce nu ți-a plăcut în natură?

Ce poluează natura?

Cum putem să avem un mediu curat și sănătos?

Care imagini sugerează protecția mediului ?

Alege imaginea care ți se potrivește!

Găsește traseul corect!

BIBLIOGRAFIE

Cucoș, C.– Psihopedagogie pentru examene de definitivare și grade didactice, Iași: Editura Polirom, 2009;

Stanciu, M.– Introducere în pedagogie, Iași: Editura Ion Ionescu de la Brad, 2003;

Joița, E.– Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Craiova: Editura Arves, 2003;

Jinca, I.– Manual de pedagogie, București: Editura All, 2006.

Roman A Abordări ale învățării integrate, Editura Pro Universitaria, București 2014

Kelemen G. -Psihopedagogie jocului, Arad 2014 Editura Universității ”Aurel Vlaicu”

Kelemen G. Metodica activităților culturale, civice și recreative, Arad 2014, Editura Universității ”Aurel Vlaicu”,

Asociația educatoarelor- Revistă de educație ecologică- Pro Ecologia Mileniului III, Ed. Reprograph, Craiova 2003

Asociația educatoarelor- Revistă de educație ecologică- Pro Ecologia Mileniului III, Ed. Reprograph, Craiova 2004

Bourdial I.-Lumea știintei –Viața și ecologia- Larousse- ed. Rao

Breben S., Goncea E., Ruiu G., Fulga M., Metode interactive de grup-ghid metodic, Ed. Arves

Brown L., Probleme globale ale omenirii 2000, Ed Tehnica 2000

Ciubotaru M. , Geamana N. A., Jalba C., Educația ecologică în grădniță, ghid pentru educatoare, Ed. CD Press

Cucoș C. – Pedagogie, ediția a II a, Ed. Polirom 2006

Dan S., Lazăr D., Dumitrescu A., Ploscar M., Grijincu F. – Metoda proiectelor la vârstele timpurii- Considerații teoretice și aplicații practice , Ed. Mirton, Timișoara 2005

Geamăna N.A.,. Dima M, Zainea D. – Educația ecologică la vârsta preșcolară- mic îndrumător pentru educatoare, Supliment al revistei Învățământul Preșcolar 2008

Ivănescu M., Educație ecologică și de protecția mediului- Ghid metodic pentru cadrele didactice –învățământ preșcolar, Ed. Brevis, Oradea 2008

M.E.C.T., Curriculum pentru învățământ preșcolar (3-6/7 ani), 2008

M.E.C.T.- Educație ecologică și de protecție a mediului. Ghid metodic pentru cadrele didactice, Ed. Brevis, Oradea-2008

Munteanu A., Psihopedagogia copilului și adolescentului, Ed Eurobit, 2007

Negulescu M., Protecția mediului înconjurător, Ed Tehnica , București 1995

Preda V., Educația pentru știință în grădiniță, Ed. Compania, București 2000

Preda V., Metodica activităților instructiv educative în grădinița de copii, Ed. Ghorghe Cârțu Alexandru, Craiova 2009

Sima C., Ecologie și protecția mediului înconjurător, Editura Independența Economică, Pitești2000.

Toma G., Ristoiu M.,.Anghel M,.Nicolae I, Petre D., Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar, Ed. Delta Cart Educațional, Pitești 2009

Tomșa Gh, Psihopedagogie preșcolară și școlară, Ed București 2005

www.internetexplorer.com