Globalizarea In Conceptia Autorilor

Introducere

Globalizarea in conceptia autorilor

3.Marile puteri si sitemele lor

4.Provocarile sistemului european

5. Influenta volatilitatii pietelor pe piata europeana

Globalizarea este un subiect intens dezbatut in literatura de specialitate contemporana si chiar daca nu are o definitie clara poate fi explicata ca fiind un fenomen prin care statele au devenit strans interconectate din punct de vedere economic, social, comercial, militar si prin care informatia circula fara granite dintr-o parte in alta pe mapamond.

Acest proces este adesea tradus unul de interdependenta economic si culturala si nu de dominare, el reprezinta diversificare, descentralizare si mai putin de unificare si integrare. Cu toate acestea procesul creaza bariere intre doua lumi pe de o parte tarile dezvoltate care detin cea mai mare parte a resurselor financiare si tehnologice dar cu o populatie imbatranita iar pe cealalta parte zone de penuri, subdezvoltate si needucate cu o populatie tanara si forta de munca.

Rezultatul a acestei ordini mondiale din ultima jumatate de secol a dus ca 1% din populatia globala sa detina peste 99% din resurse si doar 1% din resurse sa fie detinute de restul de 99% din populatie, astfel putem observa ca globalizarea desi reprezinta un sistem interdependent de economie si de transfer de capital, resurse, tehnologie, etc, face ca disparitatile de capital sa se adanceasca progresiv, iar saracii sa fie tot mai saraci si bogatii din ce in ce mai bogati. Henry Kendyll, castigatorul premiului nobel sustine ca populatia ar trebui stabilizata prin dreptate, omenie si mila iar daca nu va fi asa natura o va face in locul nostru.

De-a lungul timpului acest proces s-a crezut a fi unul unidimensional si anume unul economic prin care tarile fac transfer de resurse si de informatii intre ele, insa dupa o analiza mai amanuntita putem observa ca globalizarea, chiar daca reprezinta un cumul de interconexiuni de toate tipurile intre tarile de pe mapamond, poate fi totusi conturata in mai multe dimensiuni si anume:economica, sociala, politica, financiara, militara, culturala si informationala.

Dimensiunea economica a globalizarii rezulta din interdependenta economico-financiara dintre state si regulile dupa care fiecare dintre acestea guverneaza si functioneaza pentru a putea face din acest sistem global integrat format din organziatii economice la nivel global de tipul: FMI, BIRD, Banca Mondială, WTO, OECD. In cadrul acestei noi oridini la nivel mondial spatiul si timpul par a fi comprimate in comparatie cu ceea ce se intampla acum jumatate de secol, cuvintele cheie ce pot caracteriza acest proces pot fi integrare si cooperare, ceea ce usureaza transferul de capital, de resurse, de informatii, de forta de munca, etc.

Dimensiunea politica face referire la crearea de organizatii si organisme la nivel global care contureaza si supervizeaza politicile economico-sociale din toate tarile si au rolul de a supraveghea si corecta guvernele nationale si regionale pentru a respecta aceleasi reguli de guvernanta. Principalul model care se promoveaza prin acest canal este cel occidental, si chiar daca de multe ori aceste organizatii nu intervin direct, totusi dicteaza principiile si normele dupa care statele trebuie sa fie guvernate pentru a face parte din acest sistem. Chiar daca in majoritatea cazurilor, “occidentalizarea” s-a facut in mod pasnic si natural, datorita diferentelor culurale si religioase in unele cazuri a reprezentat un esec.

In acelasi timp cu interdependenta economica ce s-a creat intre statele lumii, si relatiile internationale din punct de vedere politic devin din ce in ce mai interconectate si mai putin apropiate ca valori. Dar aceste apropieri fac ca statele sa isi dea seama tot mai des ca exista uneori diferente de interese si sa ameninte securitatea la nivel international, astfel devine o provocarea mentinerea pacii si cooperarea pe cale diplomatica intre marile puteri ale lumii.

Dimensiunea sociala este influentata de acest proces in proportii mai mici, deoarece nu exista o politica comuna la nivel global in ceea ce priveste veniturile indivizilor sau somajul, ci fiecare sistem national sau regional guverneaza si administreaza acest aspect astfel incat sa maximizeze buna starea cetatenilor. si pentru ca totusi oamenii sunt diferiti din punct de vedere cultural si din punct de vedere al valorilor pe care le prioritizeaza eu consider ca acest aspect ar trebui sa ramana asa. Un aspect al globalizarii in ceea ce priveste aceasta dimensiune il reprezinta mutarea companiilor transnationale si multinationale in alte zone de pe glob si crearea de locuri de munca, acest lucru reprezinta un lucru benefic si pentru companie pentru ca isi minimizeaza costurile salariale dar si pentru locuitorii si statul din acea regiune.

Procesul de globalizare isi pune accentuat amprenta pe dimensiunea culturala in ceea ce priveste transferul de brand-uri la scara internationala si comunicarea pe tot globul cu ajutorul internetului. Aceasta dimensiune este cea mai palpabila pentru indivizii de pe mapamond. Totodata informatiile circula liber iar fiecare cultura isi pune amprenta pe sursele deschise astfel incat se creaza un mix cultural care poate fi accesat de oricine. Odata cu acestea se cunoaste diversitatea lingvistica, culturala si relgioasa din fiecare regiune si se incearca sa se ajunga la un nivel de toleranta globala unde fiecare individ sau grup de indivizii isi are drepturile si libertatile si isi poate gasi locul.

Intr-o alta ordine de idei in viziunea lui David C. Korten in lucrarea ”When Corporations Rule the World”, descrie procesul globalizarii ca fiind unul de care “transferă puterea din mâinile guvernelor responsabile pentru binele public, în cele ale câtorva corporații și instituții financiare, mânate de un singur imperativ: căutarea profitului financiar pe termen scurt”. Acest fapt subliniat de autor face ca puterea economica si deciziile politice sa fie detinute in proportie considerabila de o elita care controleaza cea mai mare parte din resursele financiare, tehnologice si informationale si isi urmaresc interesul personal care de cele mai multe ori nu este intocmai acelasi cu interesul statelor din acest sistem occidental. Aceste fapte chiar daca aduc si o serie de avantaje pe termen scurt in aceste state, pe termen lung reprezinta piloni masivi ai dezintegrarii sociale, ecologice si a penuriei din diferite zone ale globului.

John Kenneth Galbraith in ultimele sale lucrari de specialitate refuza sa numeasca acest proces “globalizare” si subliniaza faptul ca că”trăim într-o lume aflată in continuă internaționalizare”, în care ”responsabilitatea pentru bunăstarea economică și socială trebuie privită ca un concept transnațional”, și că țelul către care trebuie să tindem constă în a căuta ”cum putem astupa tragica prăpastie dintre cei favorizați de soartăși cei în nevoie”. Totodata el percepe procesul ca rezultatul economiei de piata, al liber-schimbului si al lumii integrate din punct de vedere economic, social si cultura considerand ca acest proces va reprezenta un succes daca vom fi capabili sa pastram guvernele la coordonearea zonala acestui proces, fara a crea organisme de control la nivel international pentru a lua decizii.

Situatia pe mapamond este analizata si de Shahid Yusuf, specialist in cadrul Bancii Mondiale care sustine ca in aceasta perioada ne confruntam cu doua forte opuse dar ce au actiuni comune si anume ”peisajul dezvoltării în debutul secolului XXI va fi modelat de globalizare și localizare”. Globalizarea este in perspectiva autorului procesul de “integrare a tarilor cu restul lumii”, o forta ce are rolul de a uni statele la nivel mondial iar localizarea tendinta “grupurilor locale spre a avea mai multa autonomie” reprezentand astfel dorintele statelor pentru descentralizare, aceste procese avand in opinia lui Yusuf o istorie lunga, inca de la aparitia statului-natiune. Impreuna aceste realitati contemporane ”oferă țărilor sărace oportunități fără precedent pentru creștere, dar care se pot dovedi și destabilizatoare politic și economic, în cazul când cadrul instituțional nu este întărit” dar cu o conditie subliniata de autor si anume ca depinde de fiecare stat in parte cum interactioneaza in acest context pentru a reusi sa convearga la economiile dezvoltate si pentru a elimina disparitatile de venituri deoarece inca de la Adam Smith stim ca fiecare individ isi urmareste interesul personal inainte de cel colectiv.

In ceea ce priveste aceste doua forte suvliniate de autor el considera ca exista atat beneficii cat si riscuri. Principalul avantaj identificat de Yusuf este cresterea economica rapida si durabila prin prisma liberei circulatiei a resurselor de toate tipurile, competitivitate pe piata globala a bunurilor si serviciilor, rationalizarea resurselor dar si un management mai performant atat in ceea ce priveste schimbul de know-how intre regiuni cat si resursa umana. Pe de alta parte aceasta interconexiune economica face ca trendul economic al pietei sa influenteze in majoritate economiile tarilor ce fac parte din sistem, sa fie mai volatile si sa sa aiba mai putine instrumente pentru a lua politici anticilice in conditii de instabilitate economica.

Procesul de globalizare nu este neaparat un fenomen nou pentru omenire, doar ca este adesea dezbatut, avand capacitatea de a a fi in continua expansiune si schimbare ceea ce il face un subiect de actualitate. Giddens considera procesul ca fiind rezultatul modernitatii, tehnologia micsorand spatiul si timpul, astfel intr-un minut putem afla ce se intampla in orice colt al lumii doar cu ajutorului calculatorului. Chiar daca si tehnologia isi are rolul ei in procesul de globalizarea, asa cum am mai mentionat, cea mai importanta dimensiune este cea a ecoomiei de piata si a capitalului, care favorizeaza tranzactii comerciale rapid, indiferent de zona geografica. Companiile multinationale au deshis o noua etapa a economiei si anume eliminarea barierelor unui singur stat, mutarea unitatilor de productie in diferite state mai putin dezvoltate pentru a minimiza costurile cu resursa umana si a creste competitivitatea preturilor. Aceste interactiuni la nivel global au intensificat relatiile atat la nivel micro, indivizilor cat si la nivel macro si anume organizatii internationale, state, corporatii .

Unul din avantajele globalizarii il reprezinta acceptarea acelorași principii (credința în supremația valorilor democratice și a economiei de piață, necesitatea luptei împotriva violenței și a terorismului) de către majoritatea statelor i-a determinat pe unii cercetători să vorbească nu doar despre sfârșitul ideologiei, dar și al istoriei. Totodada asumarea acelorasi principii si valori de economie de piata, democratie ar trebui in teorie sa stimuleze cooperarea la nivelul mecanismelor si institutiilor internationale si sa faca economia din tarile mai putin dezvolatate sa convearga catre economia tarilor dezvoltate, astfel sa se miscoreze disparitatile de venit dintre indivizii din diferite regiuni ale lumii. In practica polarizarea intre statele dezvoltate si mai putin dezvoltate se adanceste si exista state care desi “beneficiaza” de locuri de munca din partea corporatilor si practic se relaxeaza presiunea pe rata somajului, scopul acestor companii este acela de a isi maximiza profitul si de a il repatria in tarile de provenienta,cele dezvoltate astfel disparitatea veniturilor ramanand aceeasi iar polarizarea dintre state adancindu-se.

Caracterizand contextul global geopolitic, geostrategic si economic contemporan, in continuare voi scoate in evidenta caracteristici generale a celor trei modele care guverneaza in acest moment pe glob si anume modelul american, asiatic si cel european ce au indus normele si valorile dupa care functioneaza in mare parte majoritatea statelor.

Modelul american este in continuea expanisune, reprezentand cel mai dinamic model, ajungand intr-un timp foarte scurt de la creare cel mai important actor de pe scena politica, militara si economica. SUA conduce lumea capitalurilor de orice tipuri astfel incat teritorii precum Europa, America de Sud, Mexic, Canada, etc se afla sub umbrela protectoare din punct de vedere economic si militar, alte state cum este China se afla in relatie de dependenta financiara iar altele in situatie de parteneriat militar ca de exemplu Rusia. Pe de alta parte SUA prin insitutii precum Fondul Monetar International, Banca Moniala, Organizatia Mondiala pentru Comert, Organizatia Natiunilor Unite si NATO controleaza indirect lumea din punct de vedere institutional. Aceasta expansiune reprezinta un proces activ care atrage sub umbrela din ce in ce mai multe state din toate colturile lumii.

Societatea americana se bazeaza pe o economie de piata avand ca valori libertatea si proprietatea. Firmele produc bunuri specializate, sunt autonome si urmaresc profitul, legaturile dintre agentii economici se fac liber pe piata care este centralizatorul economiei, tot ceea ce se produce este destinat vanzarii, exista diviziunea muncii in functie de cererea pietei iar fiecare agent este guvernat de principiul avantajului comparativ. Acest model de economie se bazeaza pe interventie a statului din ce in ce mai inexistenta, libera circulatia a bunurilor, stimularea ofertei, reusita individuala, diminuare conceptului de colectivitate, fiscalitate redusa, bursa reprezintand barometrul activitatii economice, forta de munca foarte mobila, economie bazata pe consum si lipsa politicilor care regleaza somajul, saracia, disparitatea veniturilor.

Michel Albert in lucrarea sa “Capitalism contra capitalism” face o diferentiere intre cele doua mari modele de economie si anume cel renan si cel neoamerican, principala diferenta fiind gradul de interventie a statului in economie si valorile pe care pun accent in principal si anume individul si respectiv banul.

Modelul asiatic este caracterizat prin interventionismul de multe ori exagerat al statului in economie, capitalism sponsorizat de stat in care se intervine in anumite sectoare pentru a sustine cresterea economica. Principalele principii utilizate de acest model sprijina companii de stat in sectoare cheie si creeaza companii private cu rol de export pentru a sustine cresterea economica, aceste decizii fiind sustinute de stat si avand planuri economice pe termen lung si foarte lung. O alta caracteristica o reprezinta sustinerea tinerilor sa studieze cu burse in strainatate cu scopul de a se intoarce in tara de provenienta si a aduce plus valoare pe termen indelungat.

Modelul european de economie este adesea supranumit si modelul social european de economie, deoarece el se apropie atat de valorile capitaliste dar pune accent mai mult pe individ si pe buna-starea acestui in mediul economic. Statul este unul protector in care cetatenilor li se ofera egalitate de sanse, ii protejeaza impotriva abuzurilor,a nedreptatii, ofera sprijin celor dezavantajati si cauta sa miscoreze disparitatile intre venituri si coeziune. Piata reprezinta factor de reglarare si este libera dar supravegheata indirect prin diverse dimensiuni publice si private. In principal pe piata actioneaza firme mici si mijlocii dar si companiile multinationale detin din ce in ce mai mult din segmentul de piata. In ceea ce priveste contextul politic acest model construieste o identitate comuna si incearca sa protejeze acest model.