Gestionarea Riscurilor Bancare

Capitolul II

CADRUL LEGAL PRIVIND GESTIONAREA RISCURILOR BANCARE

Principalele reglementari legale si interne

Principalele reglementări în ceea ce privește gestionarea riscurilor bancare sunt:

Legea bancară nr.58/1998, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr.101/1998, privind Statutul Băncii Naționale a României

Legea nr. 83/1998, privind procedura falimentului băncilor, cu modificările ulterioare.

Regulamentul BNR nr. 1/2000, privind operațiunile de piață monetară efectuate de Banca Națională a României și facilitățile de creditare și de depozit acordate de aceasta băncilor.

Regulamentul BNR nr. 6/2002, privind regimul rezervelor obligatorii.

Norme BNR nr. 3/1998, privind plafoanele tehnice de garantare unilaterală

Norme BNR nr. 16/2002, privind capitalul minim al băncilor și al sucursalelor băncilor străine.

Norme BNR. nr. 7/1999, privind fondurile proprii ale băncilor.

Norme BNR nr. 8/1999, privind limitarea riscului de credit al băncilor, cu modificările și completările ulterioare (Norma BNR nr.11/2002, Norma nr.20/2002).

10) Circulara BNR nr.14/1999, privind modificarea ratei rezervelor minime obligatorii

Circulara BNR nr.15/1999, pentru modificarea Regulamentului BNR nr. 4/1998 privind regimul rezervelor minime obligatorii (republicat).

Hotârârea Guvernului nr.1195/1990, privind organizarea Băncii Comerciale Române S.A.

Limitarea riscului de credit al instituțiilor de credit

În vederea limitării riscului de credit al instituțiilor de credit, băncile sunt monitorizate să adopte o serie de măsuri.

În vederea limitării riscului de credit, instituțiile de credit sunt obligate:

să dispună de proceduri administrative și de control intern adecvate, care să permită supravegherea și gestionarea riscului de credit, precum și încadrarea permanentă a indicatorilor de solvabilitate, a expunerilor mari și a împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relații speciale cu banca, personalului propriu, precum și familiilor acestuia, în limitele prevăzute de prezentele norme;

să asigure o evidență extracontabilă corespunzătoare, care să stea la baza întocmirii raportărilor de prudență bancară prevăzute de prezentele norme, astfel:

pentru conturile de activ și cele de pasiv rectificative aferente acestora, evidențiate în activul bilanțului, evidența se va ține pe entități de risc, pentru care se vor înregistra distinct sumele aferente, ce se vor evidenția, la rândul lor, pe grade de risc de credit, în următoarele rubrici distincte:

– "Grad de risc de credit 0%";

– "Grad de risc de credit 20%";

– "Grad de risc de credit 50%";

– "Grad de risc de credit 100%";

pentru conturile de activ în afara bilanțului,evidența se va ține pe entități de risc, pentru care se vor înregistra distinct sumele aferente, iar acestea se vor evidenția, la rândul lor, pe grade de risc de transformare în credit a elementelor în afara bilanțului ("Echivalent credit 0%", "Echivalent credit 50%", "Echivalent credit 100%") și pe grade de risc de credit, în următoarele rubrici distincte:

– "Grad de risc de credit 0%";

– "Grad de risc de credit 20%";

– "Grad de risc de credit 50%";

– "Grad de risc de credit 100%";

să codifice, să denumească și să țină evidența, extracontabil, pentru fiecare grup de persoane fizice și/sau juridice care reprezintă un singur debitor; codul va fi format dintr-o secvență alfanumerică unică și data înregistrării grupului în evidența băncii și se va păstra atâta timp cât modificările în structura grupului nu sunt semnificative;

– să codifice și să țină evidența, extracontabil, a fiecărei persoane fizice sau juridice care reprezintă un singur debitor sau care intră în componența unui grup de persoane fizice sau juridice care reprezintă un singur debitor și/sau în componența grupului persoanelor aflate în relații speciale cu banca și/sau în componența grupului format din personalul propriu și familiile acestuia;

– să încheie tranzacții care conduc la expuneri mari numai pe baza unei decizii luate de consiliul de administrație; decizia consiliului de administrație se va baza pe un raport al comitetului de risc, care va cuprinde cel puțin analiza tranzacției, a situației financiare și a bonității persoanelor fizice sau juridice reprezentând un singur debitor, precum și analiza structurii grupului de persoane fizice și/sau juridice, în cazul în care acesta reprezintă un singur debitor;

– să acorde împrumuturi persoanelor cu care se află în relații speciale numai pe baza unei decizii adoptate de consiliul de administrație;

– să acorde împrumuturi personalului propriu, inclusiv familiilor acestuia, numai pe baza unor norme interne aprobate de consiliul de administrație.

În scopul determinării indicatorilor de solvabilitate, expunerilor mari și împrumuturilor nete acordate persoanelor aflate în relații speciale cu banca, personalului propriu, precum și familiilor acestuia, băncile vor avea în vedere următoarele:

a) activele băncii vor fi grupate pe entități de risc, precum și pe categorii de risc de credit, potrivit criteriilor de încadrare;

b) în cazul garanțiilor cu un grad de risc mai mare decât cel al contrapartidei, gradul de risc atribuit va fi cel aferent contrapartidei;

c) în cazul unui element de activ garantat cu unul dintre tipurile de garanții căruia îi corespunde un grad de risc mai mic decât cel corespunzător contrapartidei, partea garantată a elementului de activ respectiv se va înregistra în categoria cu grad de risc mai mic, iar partea negarantată a elementului de activ se va înregistra în categoria corespunzătoare gradului de risc aferent contrapartidei;

d) în cazul unui element de activ garantat cu două sau mai multe dintre tipurile de garanții, acestea se vor lua în considerare începând cu cele care permit încadrarea activului respectiv în categoriile cu riscul de credit cel mai mic;

e) în cazul titlurilor date cu împrumut, entitatea de risc, precum și gradul de risc de credit aferent acesteia se vor determina luându-se în considerare gradul de risc de credit cel mai mare dintre gradul de risc de credit aferent emitentului și gradul de risc de credit aferent împrumutatului, urmând ca, în situația în care titlurile date cu împrumut sunt garantate cu unul dintre tipurile de garanții reglementate, să se aplice în mod corespunzător prevederile valabile în acest sens menționate anterior. În situația în care emitentul și împrumutatul au același grad de risc de credit, entitatea de risc va fi împrumutatul;

f) pentru elementele de pasiv rectificative entitatea de risc va fi aceeași cu cea a elementelor de activ pe care le corectează, iar încadrarea pe categorii de risc de credit se va face în categoriile de risc de credit corespunzătoare elementelor de activ pe care le corectează, începând cu categoria cu riscul cel mai mare;

g) elementele în afara bilanțului vor fi grupate pe entități de risc, precum și pe categorii de risc de transformare în credit, potrivit criteriilor de încadrare, după care vor fi considerate elemente de bilanț, vor fi încadrate în categorii de risc de credit ; în cazul titlurilor vândute cu posibilitate de răscumpărare, pentru care opțiunea de răscumpărare a fost ferm exprimată, entitatea de risc va fi emitentul acestor titluri, iar gradul de risc de credit va fi cel aferent emitentului respectiv.

Pentru supravegherea indicatorilor de solvabilitate, băncile trebuie să țină cont de următoarele aspecte:

– limita minimă a indicatorului de solvabilitate, calculat ca raport între nivelul fondurilor proprii și expunerea netă, va fi de 12%, iar limita minimă a indicatorului de solvabilitate, calculat ca raport între nivelul capitalului propriu și expunerea netă, va fi de 8% .

– băncile vor raporta Băncii Naționale a României – Direcția generală autorizare, reglementare și supraveghere prudențială a societăților bancare nivelul indicatorilor de solvabilitate prin intermediul formularului "Solvabilitatea băncilor".

Formularele "Structura activelor din bilanț" și "Structura elementelor în afara bilanțului" se vor completa avându-se în vedere următoarele:

a) vor cuprinde ansamblul teritoriului național și toate subunitățile din străinătate ale băncii – la nivelul global al băncii "G";

b) vor cuprinde toate operațiunile, în toate monedele, evaluate în contravaloare lei;

c) codurile pozițiilor vor fi cele prevăzute în modelele situațiilor financiar-contabile pentru bănci și în normele metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, fiind utilizate pentru a evidenția corelațiile existente între sumele înregistrate în soldurile conturilor corespunzătoare și:

totalul sumelor nete rezultate în urma încadrării pe grade de risc de credit a activelor aferente poziției respective (tabelul "Structura activelor");

totalul sumelor detaliate pe grade de risc de credit corespunzătoare rubricilor de echivalent credit, aferente poziției respective (tabelul "Structura elementelor în afara bilanțului").

Formularul va fi transmis lunar Băncii Naționale a României – Direcția generală autorizare, reglementare și supraveghere prudențială a societăților bancare, în termen de 25 de zile de la sfârșitul lunii pentru care se face raportarea.

În ceea ce privește supravegherea expunerilor mari, instituțiile de credit vor ține cont de faptul că nivelul unei expuneri mari nu poate depăși 20% din fondurile proprii ale băncii, iar suma totală a expunerilor mari nu va putea depăși de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii.

De asemenea, băncile vor raporta Băncii Naționale a României – Direcția generală autorizare, reglementare și supraveghere prudențială a societăților bancare nivelul expunerilor mari prin intermediul formularului "Situația expunerilor mari", al și al formularului "Structura grupurilor care reprezintă un singur debitor, față de care banca înregistrează expuneri mari".

Formularele vor fi transmise lunar, în termen de 25 de zile de la sfârșitul lunii pentru care se face raportarea.

Referitor la supravegherea împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relații speciale, personalului propriu, precum și familiilor acestuia:

– băncile nu vor acorda împrumuturi persoanelor cu care se află în relații speciale;

– băncile nu vor acorda împrumuturi în condiții de favoare persoanelor cu care se află în relații speciale și nici personalului propriu și familiilor acestuia;

– suma totală a împrumuturilor nete acordate persoanelor aflate în relații speciale cu banca nu poate depăși 20% din fondurile proprii ale băncii;

– suma totală a împrumuturilor nete acordate de bancă personalului propriu, inclusiv familiilor acestuia, nu poate depăși 5% din fondurile proprii ale băncii;

– băncile vor raporta Băncii Naționale a României – Direcția generală autorizare, reglementare și supraveghere prudențială a societăților bancare nivelul împrumuturilor nete acordate persoanelor cu care se află în relații speciale și, respectiv, cel al împrumuturilor nete acordate personalului propriu, precum și familiilor acestuia, prin intermediul formularului "Situația împrumuturilor nete acordate persoanelor aflate în relații speciale cu banca, personalului propriu, precum și familiilor acestuia".

Formularul va fi transmis lunar, în termen de 25 de zile de la sfârșitul lunii pentru care se face raportarea.

Băncile se vor încadra în limitele de prudență bancară prevăzute de prezentele norme, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestora. În această perioadă băncile nu vor încheia tranzacții care să conducă la:

apariția unor cazuri de depășire a limitelor admise pentru indicatorii de prudență bancară reglementați de prezentele norme;

creșterea nivelurilor indicatorilor de prudență bancară care, ca urmare a aplicării metodologiilor de determinare a acestora reglementate de prezentele norme, nu se încadrează în limitele admise.

Formularele de raportare se întocmesc pe baza datelor înscrise în evidența contabilă și în evidențele extracontabile și se semnează de către conducătorul băncii și de către șeful compartimentului financiar-contabil sau de persoanele împuternicite în acest scop.

Nerespectarea prezentelor norme atrage aplicarea sancțiunilor și/sau a măsurilor reglementate în acest sens.

Lichiditatea băncilor

Banca Națională a României reglementează nivelul minim de lichiditate și se aplică băncilor, persoane juridice române, precum și sucursalelor din România ale băncilor persoane juridice străine.

Termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) risc de lichiditate față de o singură persoană – obligația băncii față de orice persoană sau grup de persoane fizice sau juridice care sunt legate economic între ele în sensul că:

una din persoane exercită asupra celorlalte, direct sau indirect, putere de control;

nivelul cumulat al obligației băncii reprezintă un singur risc de lichiditate pentru bancă în sensul că retragerea de către una din persoane a unui depozit, închiderea unui cont curent și/sau utilizarea unui angajament de finanțare primit de la bancă poate atrage din partea celorlalte persoane retragerea depozitelor, închiderea conturilor curente și/sau utilizarea angajamentelor de finanțare primite de la bancă;

b) risc de mare lichiditate față de o singură persoană – riscul de lichiditate fașă de o singură persoană a cărei valoare reprezintă cel puțin 10% din valoarea obligațiilor bilanțiere, altele decât împrumuturile, și a angajamentelor de finanțare date de bancă evidențiate în afara bilanțului;

c) durata rămasă de scurs – durata de viață reziduală a activelor bilanțiere, obligațiilor bilanțiere și a angajamentelor primite/date de bancă evidențiate în afara bilanțului, stabilită în funcție de scadențele acestora;

d) țările din categoria A – țările membre ale Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare;

e) excedent/ deficit de lichiditate – diferența pozitivă/ negativă dintre lichiditatea efectivă și lichiditatea necesară;

f) norme de clasificare – reglementările Băncii Naționale a României privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit;;

g) termen de valabilitate – termenul până la care garanțiile de export, cum sunt garanția pentru participarea la licitație, garanția pentru restituirea avansului sau garanția de bună execuție, pot fi executate;

i) perioada de observare – intervalul de timp penrtru care se determină baza de calcul a rezervelor minime obligatorii, stabilită conform prevederilor reglementările Băncii Naționale a României privind regimul rezervelor minime obligatorii;

j) deficit de rezerve – deficitul determinat în conformitate cu reglemetările Băncii Naționale a României privind regimul rezervelor minime obligatorii.

Pentru determinarea grupurilor de persoane legate economic între ele, vor fi luate în considerare, alternativ sau cumulativ, următoarele situații:

sunt afiliate;

au aceeași conducere;

interdependență comercială directă, care nu poate fi substituită într-un termen scurt;

sunt membrii aceleași familii.

În scopul prezentelor norme, pasivele interbancare, altele decât împrumuturile, și angajamentele de finanțare date de bancă evidențiateîn afara bilanțului, reprezintă risc de lichiditate față de o singură persoană.

Pentru operațiunile de primire în pensiune, de dare cu împrumut și a celor de vânzare cu posibilitatea de răscumpărare, durata rămasă de scurs se stabilește în funcție de durata rămasă până la scadența operațiunii de finanțare, de dare cu împrumut, respectiv de vânzare cu posibilitatea de răscumpărare, independent de durata de viață reziduală a titlurilor care stau la baza operațiunilor respective.

Supravegherea riscului de lichiditate

Supravegherea indicatorului de lichiditate

Supravegherea riscului de lichiditate se realizează prin

de către bănci

de către Banca Națională a României, pe baza indicatorului de lichiditate raportat de bănci, în conformitate cu prezentele norme.

Limita minimă a indicatorului de lichiditate este 1 și se calculează ca raport între lichiditatea efectivă și lichiditatea necesară, pe fiecare bandă de scadență. Lichiditatea efectivă se determină prin însumarea, pe fiecare bandă de scadență, a activelor bilanțiere și a angajamentelor primite evidențiate în afara bilanțului.

Lichiditatea necesară se determină prin însumarea, pe fiecare bandă de scadență, a obligațiilor bilanțiere și a angajamentelor date evidențiate în afara bilanțului.

În cazul înregistrării unui excedent de lichiditate în oricare din benzile de scadență, cu excepția ultimei benzi, acesta se va adăuga la nivelul lichidității efective, aferent benzii de scadență următoare.

Băncile trebuie să mențină în permanență indicatorul de lichiditate cel puțin la nivelul stabilit. Băncile vor calcula indicatorul de lichiditate prin completarea corespunzătoare a formularelor. Formularele vor fi completate avându-se în vedere următoarele:

vor cuprinde toate sucursalele și alte sedii secundare ale băncii, deschise pe teritoriul României sau în străinătate;

vor cuprinde toate operațiunile, indiferent de moneda în care sunt denominate acestea; operațiunile în moneda străină vor fi evaluate în echivalent lei la cursul de schimb în vigoare comunicat de Banca Națională a României în ultima zi bancară lucrătoare a perioadei pentru care se întocmește raportarea;

Raportarea se va transmite prin rețeaua de comunicații interbancare, în termen de 10 zile de la sfârțitul lunii pentru care aceasta se întocmește și în formă letrică, în termen de 15 zile de la sfârșitul lunii pentru care aceasta se întocmește. În cazul în care ultima zi a termenului până la care se poate transmite raportarea este o zi nelucrătoare, raportarea se va transmite până cel târziu în prima zi lucrătoare ulterioară acesteia.

**) Lichiditatea efectivă

În scopul determinării lichidității efective, activele bilanțiere și angajamentele primite de bancă evidențiate în afara bilanțului, se repartizeazăpe benzile de scadență, cu respectarea dispozițiilor care urmează.

Activele bilanțiere cu scadența la vedere, cum sunt casa și alte valori, cont curent la bănci centrale, depozite la vedere la bănci centrale, conturi de corespondent la bănci, depozite la vedere la bănci, vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la valoarea contabilă diminuată, după caz, cu provizioanele constituite.

Alte active cu scadență la vedere, cum sunt conturie curente debitoare precum și creanțele atașate, vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la o valoare ajustată determinată prin aplicarea la valoarea contabilă diminuată cu provizioanele constituite, a coeficientului de ajustare (1-k) .

Creanțele atașate aferente activelor cu scadență la vedere vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la valoarea contabilă diminuată, după caz, cu provizioanele constituite.

Titlurile cu venit variabil înscrise la cota unei burse de valori din țări din categoria A sau din România, înregistrate la titluri de tranzacție sau la titluri de plasament, vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la o valoarea justată reprezentând 50% din valoarea contabilă diminuată, după caz, cu provizioanele constituite.

Titlurile cu venit fix cu scadență de până la un an inclusiv, emise sau garantate de organele administrației centrale din țări din categoria A, înscrise la cota unei burse de valori din țări din categoria A sau din România, și titlurile cu venit fix cu scadență de până la uin an inclusiv, negociabile, emise sau garantate de organele administrației centrale din România, înregistrate la titluri de tranzacție, titluri de plasament sau titluri de investiție, vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la o valoare ajustată reprezentând 90% din valoarea contabilă diminuată, după caz, cu provizioanele constituite.

Titlurile cu venit fix cu scadență mai mare de un an, emise sau garantate de organele administrației centrale din țări din categoria A, înscrise la cota unei burse de valori din categoria A sau din România, și titlurile cu venit fix cu scadență mai mare de un an, negociabile, emise sau garantate de organele administrației centrale din România, înregistrate la titluri de tranzacție, titluri de plasament sau titluri de investiție, vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la o valoare ajustată reprezentând 70% din valoarea contabilă diminuată, după caz, cu provizioanele constituite.

Titlurile cu venit fix înscrise la cota unei burse de valori din țări din categoria A sau din România, înregistrate la titluri de tranzacție, titluri de plasament sau titluri de investiție, vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la o valoare ajustată reprezentând 60% din valoarea contabilă diminuată, după caz, cu provizioanele constituite.

Creanțele atașate aferente titlurilor cu venit fix vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la o valoare ajustată obținută prin aplicarea la valoarea contabilă diminuată, după caz, cu provizioanele constituite a coeficienților prevăzuți la alineatele respective.

Creditele restante aferente clientelei nebancare, clasificate în categoriile “standard” și “în observație” în conformitate cu normele de clasificare, vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la o valoare ajustată obținută prin aplicarea la valoarea contabilă diminuată cu provizioanele constituite, a coeficientului de ajustare (1-k).

Coeficientul k se va determina prin raportarea soldului creditelor restante aferente clientelei nebancare, încadrate în categoriile “îndoielnic” și “pierdere”, la total credite acordate clientelei nebancare, existente în sold la sfârșitul lunii pentru care se întocmește raporatrea.

Dobânzile restante aferente creditelor și creanțele atașate aferente acestora, vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la o valoare ajustată obținută prin aplicarea la valoarea contabilă diminuată, după caz, cu provizioanele constituite a coeficientului de ajustare (1-k) .

Creditele și plasamentele restante aferente clientelei bancare, clasificate în categoriile “standard” și “substandard”, vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la o valoare ajustată obținută prin aplicarea la valoarea contabilă diminuată cu provizioanele constiuite, a coeficientului de ajustare (1-k).

Coeficientul k se va determina prin raportarea soldului creditelor și al plasamentelor restante, aferente clientelei bancare, încadrate în categoriile “îndoielnic” și “pierdere”, la total credite și plasamente aferente clientelei bancare, existente în sold la sfârșitul lunii pentru care se ‘întocmește raportarea..

Dobânzile restante aferente creditelor și plasamentelor și creanțele atașate aferente acestora, vor fi înscrise pe prima bandă sde scadență la o valoare ajustată obținută prin aplicarea la valoarea contabilă diminuată, după caz, cu provizioanle constituite a coeficientului de ajustare (1-k) .

Categoriile de active, altle decât cele menționate anterior, vor fi repartizate pe benzile de scadențe în funcție de durata rămasă de scurs la valoarea contabilă diminuată, după caz, cu provizioanele constituite, dacă prezentele norme nu specifică altfel.

Titlurile cu venit fix sau variabil care fac obiectul operațiunilor de dare cu împrumut vor fi luate în calcul dacă împlinesc una din următoarele condiții:

sunt înscrise la cota unei burse de valori din țări din categoria A sau din România;

sunt emise sau garantate de organele administrației centrale din România.

Creditele acordate rezultate din operațiuni8le de primire în pensiune livrată, existente în sold la finele lunii pentru care se întocmește raportarea, vor fi luate în calcul dacă titlurile cu venit fix sau variabil aferente acestor operațiuni îndeplinesc una din condițiile menționate și nu fac obiectul unor operațiuni de redare în pensiune.

Creditele curente și creanțele atașate aferente clientelei nebancare vor fi evidențiate la o valoare ajustată determinată prin aplicarea la valoarea contabilă aferentă fiecărei benzi de scadență, diminuată cu provizioanele constituite, a coeficientului de ajustare (1-k) .

La determinarea lichidității efective, angajamentele de garanție de natura cauțiunilor, avalurilor și a altor garanții primite de la bănci vor fi luate în calcul numai dacă sunt irevocabile și necondiționate.

(2) Angajamentele de garanție menționate executabile la vedere sau pentru care se prevede un termen de valabilitate, vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la o valoare ajustată obținută prin aplicarea la valoarea contabilă a coeficientului k.

(3) Coeficientul k se determină prin raportarea soldului mediu al angajamentelor de garanție irevocabilă și necondiționate primite, a căror executare a fost solicitată de bancă în perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se întocmește raportarea și încasate în termen de 30 zile de la data la care executarea a fost solicitată, la soldul mediu al angajamentelor de garanție irevocabile și necondiționate primite, calculat pentru o perioadă de 6 luni anterioare lunii pentru care se întocmește raportarea.

(4) Soldul mediu al angajamentelor de garanție irevocabile și necondiționate primite, a căror executare a fost solicitată de bancă în periaoda de 6 luni anterioare lunii pentru care se întocmește raportarea și încasate în termen de 30 zile de la data la care executarea a fost solicitată, se determină pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor lunare.

(5) Soldul mediu al angajamentelor de garanție irevocabile și necondiționate primite, calculat pentru o perioadă de 6 luni anterioare lunii pentru care se întocmește raportarea se dermină pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor medii lunare. Soldul mediu lunar se calculează pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor angajamentelor de garanție irevocabile și necondițioante, înregistrate la următoarele date: 1, 7, 15, 23 și respectiv, ultima zi a lunii.

Angajamentele primite evidențiate în afara bilanțului vor fi repartizate pe benzile de scadențe în funcție de durata rămasă de scurs și vor fi evidențiate astfel:

angaajemnetele de finanțare primite și angajamentele privind titlurile de livrat, la valoarea contabilă;

angajamentele de garanție irevocabile și necondiționate, de natura cauțiunilor, avalurilor și a altor garanții primite de la bănci, pentru care sunt stabilite scadențe certe, la o valoare ajustată obținută prin aplicarea la valoarea contabilă aferentă fiecărei benzi de scadență a coeficientului k .

Titlurile de livrat vor fi luate în calcul dacă îndeplinesc una din următoarele condiții:

sunt înscrise la cota unei burse de valori din țări din categoria A sau din România;

sunt emise sau garantate de organele administrației centrale din România.

**) Lichiditatea necesară

În scopul determinării lichidității necesare, obligațiile bilanțiere ți angajamentele date de bancă evidențiate în afara bilanțului, se repartizează pe benzile de scadență, cu respectarea dispozițiilor care urmează.

Obligațiile bilanțiere cu scadență la vedere, cum sunt conturile de corespondent ale băncilor, depozitele la vedere ale băncilor, conturilor curente creditoare, depozitele la vedere ale clientelei, vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la o valoare ajustată, determinată, numai dacă valoarea obținută din calcul este pozitivă.

Valoarea ajustată se determină prin deducerea din soldul curent aferent fiecărei categorii de obligații bilanțiere, existent lafinele lunii pentru care se întocmește raportarea, a soldului mediu aferent acestor categorii, calculat pentru o perioadă de 6 luni anterioare lunii pentru care se întocmește raportarea.

Soldul mediu) va fi calculat pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor medii lunare aferente fiecărei categorii de obligații bilanțiere. Soldul mediu lunar se va calcula pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor aferente fiecărei categorii de obligații bilanțiere înregistrate la următoarele date: 1, 7, 15, 23 și, respectiv, ultima zi a lunii.

În cazul în care valoarea ajustată obținută din calcul este nulă sau negativă, obligațiile bilanțiere cu scadența la vedere nu vor fi luate în calcul la determinarea llichidității necesare.

Datoriile atașate aferente obligațiilor bilanțiere vor fi înscrise pe prima bandă de scadență, la valoarea contabilă.

Băncile care, în perioada de observare anterioară datei de raportare a indicatirului de lichiditate, înregistrează deficit de rezerve sau care, în luna anterioară datei pentru care se întocmește raportarea, înregistrează niveluri ale indicatorilor de solvabilitate sub limitele minime prevăzute de reglementările Băncii Naționale a României, vor înregistra categoriile de obligații bilanțiere la valoarea contabiă.

Categoriile de obligații bilanțiere vor fi repartizate pe scadențe în funcție de durata rămasă de scurs, la valoarea contabilă.

La determinarea lichidității necesare, angajamentele de garanție de natura cauțiunilor, avalurilor și a altor garanții date altor bănci, precum și a garanțiilor date pentru clientelă, altele decât cele garanztate cu depozite colaterale vor fi luate în calcul numai dacă sunt irevocabile și necondiționate.

Angajamentele de garanție executabile la vedere sau pentru care se prevede un termen limită de valabilitate, vor fi înscrise în prima bandă de scadență, la o valoare ajustată obținută prin alicarea la valoarea contabilă a coeficientului k.

Coeficientul k se va determina prin raportarea soldului mediu al angajamentelor de garanție irevocabile și necondiționate date, a căror executare a fost solicitată băncii în perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se întocmește raportarea, la soldul mediu al amgajamentelor de garanție irevocabile și necondiționate date, calculat pentru o perioadă de 6 luni anterioare lunii pentru care se întocmește raportarea.

Soldul mediu al angajamentelor de garanție irevocabile și necondiționate date, a căror executare a fost solicitată băncii în perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se întocmește raportarea se determină pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor lunare.

Soldul mediu al angajamentelor de garanție irevocabile și necondiționate date, calculat pentru o perioadă de 6 luni anterioare lunii pentru care se întocmește raportarea, se determină pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor medii lunare. Soldul mediu lunar se calculează pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor angajamentelor de garanție irevocabile și necondiționate date, înregistrate la următoarele date: 1, 7, 15, 23 și respectiv , ultima zi a lunii.

Angajamentele date, evidențiate în afara bilanțului, vor fi repartizate pe scadențe în funcție de durata rămasă de scurs și vor fi evidențiate astfel:

angajamentele de finanțare date și angajamentele privind titlurile de primit, la valoarea contabilă;

angajamentele de garanție irevocabile și necondiționate, de natura cauțiunilor, avalurilor și a altor garanții date altor bănci, precum și a garanțiilor date clientelei, pentru care sunt prevăzute scadențe certe la o valoare ajustată obținută prin aplicarea la valoarea contabilă aferentă fiecărei benzi de scadență a coeficientului k .

În ceea ce priveste supravegherea riscului mare de lichiditate fata de o singura persoana, băncile vor raporta Băncii Naționale a României – Direcția Supraveghere – nivelul riscurilor mari de lichiditate fașă de o singură persoană prin intermediul formularelor prevăzute în anexe.

Raportarea se va transmite prin rețeaua de comunicații interbancare, în termen de 10 zile de la sfârțitul lunii pentru care aceasta se întocmește și în formă letrică, în termen de 15 zile de la sfârșitul lunii pentru care aceasta se întocmește.

În cazul în care utlima zi a termenului până la care se poate transmite raportarea este o zi nelucrătoare, raportarea se va transmite până cel târziu în prima zi lucrătoare ulterioară acesteia.

În cazul în care nivelul unui risc mare de lichiditate față de o singură persoană depășește 15% din totalul obligațiilor bilanțiere, altele decât împrumuturile, și al angajamentelor de finanțare date de bancă evidențiate în afara bilanțului, băncile vor calcula lichiditatea necesară prin înregistrarea la valoarea contabilă a obligațiilor bilanțiere cu scadența la vedere pe care le au față de persoana respectivă.

În vederea limitării riscului de lichiditate precum și a încadrării în condițiile stabilite de prezentele norme, băncile sunt obligate șă-și stabilească pentru fiecare exercițiu financiar:

strategia în domeniul managementului lichidității, care va fi reanalizată ori de câte ori modificarea condițiilor mediului de afaceri o impune;

strategia managementului lichidității în cazuri de criză, materializată într-un plan alternativ care să prevadă soluții pentru depășirea în condiții optime a perioadei de criză.

În cazul băncilor persoane juridice române strategiile în domeniul managementului lichidității trebuie aprobate de Consiliul de administrație.

În vederea realizării obiectivelor stabilite prin strategiile în domeniul managementului lichidității, băncile sunt obligate să dispună de proceduri de urmărire și limitare a riscului de lichiditate care să respecte cerințele prezentelor norme.

În cazul băncilor persoane juridice române procedurile de urmărire și limitare a riscului de lichiditate trebuie să fie aprobate cel puțin la nivelul comitetului de risc.

Băncile sunt obligate să dispună de proceduri administrative și de control intern adecvate care să permită supravegherea riscului de lichiditate.

Băncile sunt obligate să desemneze un conducător care să asigure coordonarea permanentă a activității în domeniul managementului lichidității.

În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme, băncile vor comunica Băncii Naționale a României – Direcția Supraveghere- identitatea persoanei din conducerea băncii care asigură coordonarea acestei activități.

În cazul desemnării unui nou conducător în calitate de coordonator al acestei activități, băncile vor comunica Băncii Naționale A României – Direcția Supraveghere – identitatea noii persoane, în termen de 5 zile de la data desemnării acesteia.

Băncile se vor încadra în limitele de prudență bancară prevăzute de prezentele norme, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestora.

Băncile nu vor încheia tranzacții care să conducă la deteriorarea, pe oricare din benzile de scadență, a nivelului indicatorului de lichiditate înregistrat în prima lună de raportare care, ca urmare a aplicării metodologiei de determinare a acestuia stabilită prin prezentele norme, nu se încadrează în limitele prevăzute.

În vederea limitării riscuului de lichiditate, băncile sunt obligate să asigure o evidență extracontabilă corespunzătoare, care să stea la baza întocmirii raportărilor de prudență bancară prevăzute de prezentele norme.

Formularele de raportare se întocmescpe baza datelor din evidența contabilă și din evidențele extracontabile și se semnează de către conducătorul băncii și de către conducătorul compartimentului financiar-contabil.

Sistemul de control intern al băncilor

Pentru a avea un sistem de control intern eficient, băncile trebuie să identifice și să evalueze permanent riscurile semnificative cu care acestea se confruntă și care pot periclita atingerea obiectivelor controlului intern.

Riscurile semnificative trebuie identificative și evaluate atât pe ansamblul băncilor, cât și la toate nivelele acestora, trebuie să acopere toate activitățile și să țină cont de apariția unor noi activități.

Pentru a avea un sistem de control intern eficient, băncile trebuie să identifice și să evalueze permanent riscurile semnificative cu care acestea se confruntă și care pot periclita atingerea obiectivelor controlului intern.

Riscurile semnificative trebuie identificate și evaluate atât pe ansamblul băncilor, cât și la toate nivelele acestora, trebuie să acopere toate activitățile și țină cont de apariția unor noi activități.

Activitățile de control trebuie definite pentru fiecare nivel de activitate al băncilor și implică două etape:

stabilirea politicilor și procedurilor de control;

verificarea respectării politicilor și procedurilor de control stabilite.

Activitățile de control includ cel puțin următoarele:

– analize la nivelul consiliului de administrație și al conducătorilor;

– analize operative, la nivelul compartimentelor și sediilor secundare ale băncilor;

– controale faptice, în general bazate pe restricționarea accesului la active corporale;

– analiza conformității cu limitele impuse asupra expunerilor la risc și urmărirea modului în care sunt soluționate situațiile de neconformitate;

– aprobări și autorizări, în cazul operațiunilor bancare ce depășesc anumite limite, asigurându-se astfel controlul asupra realizării operațiunilor respective de către nivelul de conducere competent și stabilirea responsabilităților;

– verificări și reconcilieri, în special acolo unde există diferențe între metodologiile sau sistemele de evaluare utilizate în front office și back office.

Băncile trebuie să monitorizeze permanent eficacitatea sistemului de control intern, cu luarea în considerare a modificărilor intervenite în condițiile interne și externe de desfășurare a activității.

Băncile trebuie să asigure un rol important compartimentului de audit intern în procesul de monitorizare a sistemului de control intern. Monitorizarea eficacității sistemului de control intern poate fi efectuată de personalul responsabil din cadrul fiecărui compartiment și sediu secundar sau de personalul din compartimentul de audit intern.

2.4.1. Administrarea riscurilor semnificative

Băncile trebuie să ia măsuri pe linia administrării următoarelor riscuri semnificative: riscul de credit, riscul de piață, riscul de lichiditate, riscul operațional și riscul operațional.

Politica de administrare a riscurilor semnificative trebuie să asigure, după caz, stabilirea a cel puțin:

unui sistem de proceduri de autorizare a operațiunilor afectate de riscurile respective;

unui sistem de stabilire a limitelor expunerii la risc și de monitorizare a acestora, care să reflecte profilul de risc ales și care să fie în conformitate cu legislația și reglementările în vigoare;

unui sistem de raportare a aspectelor legate de riscuri către nivelele de conducere corespunzătoare;

unui sistem de proceduri pentru situații neprevăzute;

unei politici de recrutare și remunerare a personalului, care să stabilească standarde ridicate pentru pregătirea, experiența și integritatea acestuia.

Băncile trebuie să efectueze sistematic o evaluare a riscurilor semnificative. Evaluarea riscurilor trebuie să țină cont și de:

– corelațiile fiecărui risc semnificativ cu celelate riscuri semnificative la care se expune banca;

– previzionările profitului și fondurilor proprii pe baza diferitelor scenarii în condiții de criză, inclusiv o cuantificare a pierderilor maxime în condiții extreme.

Băncile trebuie să asigure o monitorizare sistematică a conformității cu procedurile stabilite pentru riscurile semnificative și să soluționeze deficiențele constatate.

Băncile trebuie să dispună de un sistem adecvat de control intern asupra procesului de administrare a riscurilor semnificative, ceea ce implică analize independente și regulate și evaluări ale eficacității sistemului și, acolo unde se impune, asigurarea remedierii deficiențelor constatate.

La evaluarea riscului de credit, băncile trebuie să ia în considerare cel puțin:

performanța financiară curentă și previzionată a contrapartidelor;

concentrarea expunerilor față de contrapartide, piețele în care acestea operează, sectoarele economice și țările unde sunt stabilite;

capacitatea de punere în aplicare, din punct de vedere legal, a angajamentelor contractuale;

capacitatea de a executa garanțiile;

angajamentele contractuale cu persoanele aflate în relații speciale cu băncile, persoanlul propriu, precum și familiile acestuia.

În cadrul activităților de control intern, băncile trebuie să dispună de un sistem pentru remedierea la timp a situației creditelor a căror calitate se deteriorează și pentru administrarea creditelor neperformante.

La monitorizarea riscului de țară, băncile trebuie să aibă în vedere cel puțin următoarele:

– incapacitatea potențială de onorare a obligațiilor de către contrapartidele din cadrul unui sector privat străin, ce poate fi cauzată de factori economici specifici țării respective;

– imposibilitatea de punere în aplicare a contractelor de creditare, precum și incapacitatea și imposibilitatea de a executa la timp garanțiile, în baza cadrului legal național.

Băncile trebuie să efectueze evaluarea riscului de piață, care va avea în vedere cel puțin următoarele:

– toate activitățile ale căror rezultate sunt sensibile la fluctuațiile înregistrate pe piața de prețuri, rata dobânzii și cursul valutar, indiferent dacă respectivele rezultate sunt reflectate în bilanț sau în afara bilanțului;

– evoluțiile înregistrate în legătură cu lichiditatea diferitelor piețe financiare;

– pozițiile deschise înregistrate în legătură cu toate activitățile;

– concentrările de risc în cadrul pozițiilor din portofoliul de tranzacții (trading book);

– corelațiile între diferitele activități ale băncilor în care sunt utilizate instrumente financiare;

– instrumentele financiare complexe cum ar fi instrumentele financiare derivate

Băncile trebuie să dezvolte sisteme de evaluare a riscului de piață pe baza cărora să poată fi evaluate riscurile asociate activelor, pasivelor și elementelor în afara bilanțului și care să utilizeze tehnici de evaluare adecvate.