Geopolitica Metalelor Rare. Studiu de Caz Republica Democrata Congo

=== d0bddf8c9f304239f118a58313c950761d46a797_329522_1 ===

GEOPOLITICA METALELOR RARE

INTRODUCERE

Este bine cunoscut faptul că resursele naturale ale unui stat reprezintă baza dezvoltării economice și sociale a acestuia, acestea fiind deseori nu doar motivele cooperării între statele lumii, ci și principalele cauze ale declanșării unor conflicte de către marii actori ai societății contemporane.

Atât poziționarea unei țări, cât și rolul pe care aceasta îl deține la nivelul ierarhiei internaționale, ca și în cadrul diverselor ecuații de putere globale, nu mai au în vedere numai forțele armate ale respectivului stat, ci și diversele resurse strategice aflate la dispoziția sa ori la care țara respectivă are acces.

Prin prisma acestui aspect, o limitare ori chiar o interzicere a accesului unui stat la una dintre principalele sale resurse strategice poate fi considerată drept o amenințare majoră nu doar la adresa securității naționale, ci și a celei regionale, cu consecințe ce se pot dovedi a fi nebănuite la nivel global.

În societatea contemporană, securitatea energetică tinde tot mai mult să fie privită ca o anexă a securității naționale, respectiv a securității regionale și implicit globale, motiv pentru care aceasta începe să aibe implicații deosebite atât în cadrul aspectelor de natură politică, cât și a celor militare. Pe acest fond, competițiile pentru accesul și/sau controlul ori distribuția unor diverse resurse naturale, se accentuează progresiv, în paralel cu acumularea tensiuilor zonale/reginale, ce se răsfrâng atât la nivelul relațiilor economice internaționale, cât și la nivelul politicii globale.

Resursele naturale au influențat în permanență atât evoluția unei societăți, cât și dezvoltarea economică a unui stat și implicit economiile regionale, cu implicații directe asupra economiei la nivel global.

În societatea contemporană, economiile moderne sunt dependente nu doar de resursele energetice ale unui stat, ci și de pământurile rare ale acestuia, resursele strategice fiind considerate drept vitale pentru procesul dezvoltării economice – sociale, respectiv elementele „cheie” în vederea îndeplinirii diverselor obiective strategie ale acestuia.

Prin intermediul resurselor strategice, orice stat dispune de un anumit avantaj competitiv la nivel regional, dar și internaționale, acestea generând capabilități și elemente plus-valoare ce sunt destul de dificil de substituit.

Caracterul strategic al oricărei resurse include :

O extindere a avantajului competitivității – generată atât de relevanța resursei, cât și de raritatea acesteia

O sustenabilitate a avantajului competitiv

O dezvoltare a capacității menținerii plus-valorii – ce la rândul său generează noțiunea puterii dominării relative

Orice stat, indiferent de poziționare sau mărime, își poate susține și dezvolta puterea la nivel regional/internațional prin intermediul resurselor strategice de care dispune, cele mai importante dintre acestea fiind :

Resursele de natură economică – valoare P.I.B., ponderea reprezentată de P.I.B. la nivel global, etc

Capitalul uman – rata de școlarizare, rata îmbătrânirii populației, etc

Resursele de capital – valoarea aferentă pieței de capital, investițiile interne, rata investițiilor externe, etc

Resursele guvernamentale

Resursele tehnologice

Resursele militare

Resursele internaționale – servicii, importuri, exporturi, etc

Resurse naturale

La nivel global, puterea unui „actor politic” este generată de capacitatea de distribuție a diverselor genuri de capabilități, respectiv statul și implicit poziția acestuia la nivel comunității regionale/comunității internaționale fiind perceput prin prisma creșterii ori a reducerii volumului resuselor strategice de care acesta dispune.

Astfel, puterea unui stat se află într-o relație de proporționalitate directă atât cu capacitatea distribuirii eficiente a resurselor strategice, cât și cu mobilizarea și implicit folosirea acestora în procesul de realizarea obiectivelor/intereselor naționale.

Demn de semnalat este faptul că în ceea ce privește caracterul strategic al oricărei resurse al unui stat, acesta este de cele mai multe ori „dictat” de principalii actori politici, avându-se în considerația valoarea economică, relevanța, rezervele certe, deficitul/excedentul estimativ, ca și valoarea ofertei pe piață.

CAPITOLUL 1. GEOPOLITICA ZĂCĂMINTELOR METALELOR RARE

În societatea modernă, industria globală s-a conturat și dezvoltat atât avându-se în vedere resursele de Fe, cât și resursele de metale neferoase (Al, Cu, Pb, Zn, etc), ce sunt cotate periodic pe diversele burse ale lumii, cea mai importantă fiind Bursa Metalelor din Londra. Pe lângă acestea un rol important este deținut și de metalele neferoase ce au o largă răspândire în cadrul domeniului siderurgic (siliciu, crom, vanadiu, titan, molibden, mangan, wolfram).

În ceea ce privește metalele rare (strategice) acestea au început să aibă o relevanță deosebită în ultimii ani, după creșterea cantităților tranzacționate și dezvoltarea domeniilor de utilizare. În condițiile dezvoltării exponențiale a echipamentelor și tehnologiilor considerate „de top” în urmă cu doar câțiva ani, importanța metalelor rare a devenit vitală, acestea fiind incluse atât în cadrul agendelor economice ale guvernelor lumii, cât și în cele politice.

Securitatea, ca și importanța deosebită a acestor materii prime, au intrat în atenția liderilor de la nivel global, piața metalelor rare, ca și cea a „pământurilor rare” intrând într-un trend ascendent deosebit.

Prima care a atras atenția asupra unui potențial deficit al metalelor rare la nivel global a fost Comisia Europeană, aceasta identificând chiar și o listă cu potențialele materii prime ce ar putea, în următorii ani, să devină o adevărată problemă la nivel global. Cunoscutul EC Raw Materials Supply Group a reușit, după câțiva ani de studiu, să dea publicității un raport privind materiile prime ce sunt considerate „critice” la nivelul Uniunii Europene.

Studiul a constat, în principal, în analizarea a unui număr de 41 de minerale și materiale, 14 dintre acestea fiind considerate ca fiind „critice” la nivelul securității Uniunii Europene în viitorii zece ani.

Conform raportului dat publicității, un pericol deosebit se sesizează în ceea ce privește cobaltul, galiul, antimoniul, magneziul, germaniul, indiul, niobiul, tantalului, grafitului nemetalic, fluorsparului, beriliului, grupului metalelor platinice, ca și pământurilor rare.

În ceea ce privește caracterul strategic al tuturor acestor materii prime, acesta este generat de diversele domenii în care acestea sunt folosite, dintre care amintim :

Industria militară

Industria aero-spațială

Industria IT

Industria telecomunicațiilor

Etc

Acesta este motivul pentru care dezvoltarea tehnologică, competițiile economice și/sau militare între principalii lideri de la nivel global, ca și cercetările, producțiile, tehnologiile și implicit potența unui stat pot fi direct influențare de controlul, ca și exploatarea tuturor acestor resurse „critice”.

Noua structură geopolitică include inclusiv un control al zăcămintelor amplasate în afara zonei de jurisdicție a marilor puteri ale lumii, în acest context un rol deosebit revenindu-i continentului african, considerat în acest moment ca fiind un spațiu de confruntare global al diverselor interese vitale specifice principalilor „actori” geostrategici.

Trebuie menționat faptul că nu doar la nivelul Uniunii Europene s-a sesizat problema „metalelor critice”, ci și în S.U.A. raportul emis de către Biroul de Audit, Rare Earth Materials in the Defence Supply Chain, atrâgând atenția asupra faptului că întreaga tehnologie militară de ultimă generație a SUA este direct dependentă de metalele rare, multe dintre acestea fiind furnizate în exclusivitate de către China.

Deținând un procent majoritar al pământurilor rare (aproximativ 97%), China a laut decizia în ultimii ani nu doar să își restrângă gradual oferta, ci și să își limiteze producția, inclusiv exporturile, cu efecte deosebite la nivel global. Mai mult, Consiliul de Stat chinez a primit propunerea restricționării exploatărilor pământurilor rare, la acestea urmând să aibă acces un număr extrem de limitat de companii chineze.

Oficialii chinezi și-au motivat această măsură invocând menținerea volumului constant al resurselor, în paralel cu menținerea la un un nivel stabil a prețurilor aplicate, avându-se în vedere exporturile ieftine derulate în ultimii ani, ca și procesul de deteriorare continuă a mediului, pe fondul unor exploatări necontrolate.

În ciuda acestor explicații, liderii occidentali susțin că adevărata intenție a Chinei constă în monopolizarea pieței dedicate pământurilor rare, monopolizare ce are în vedere impunerea unor diverse restricții de natură comercială, restricții care însă ar putea să intre în contradicție cu prevederile Organizației Mondiale a Comerțului.

De altfel, în SUA au fost înaintate mai multe cereri privind autorizarea unor împrumuturi, cu garantarea statului, privind diversele proiecte ce vizează exploatarea de pământuri rare, americanii încercând astfel să reducă dependența de importurile chineze.

SUA a recunoscut încă de la finele celui de-al Doilea Război Mondial importanța conservării stocurilor strategice ale unor materiale, motiv pentru care a și dispus înființarea cunoscutei D.L.A. – Defense Logistic Agency, aceasta începând să înstrăineze în ultimii ani, prin Defense National Stockpile Center, o bună parte din bunurile de inventar, sub motivația unui excedent pe stoc.

De altfel, prin intermediul DLA, guvernul SUA a reușit de-a lungul anilor să echilibreze și prețurile diverselor materiale rare, el luând decizia de a vinde ori de a cumpăra de pe piață, în funcție de oportunități.

Riscuri majore

Principalul element de risc constâ în concentrarea producției metalelor rare în cadrul unui singur stat, așa cum este cazul Chinei, care în acest moment deține :

Procentul de 91 % din cadrul producției totale, la nivel mondial, a antimoniului

Procentul de 72 % din cadrul producției totale, la nivel mondial, a germaniului

Procentul de 58 % din cadrul producției totale, la nivel mondial, a indiului

Procentul de 76 % din cadrul producției totale, la nivel mondial, de magneziu

Procentul de 78 % din cadrul producției totale, la nivel mondial, de wolfram

Procentul de 77 % din cadrul producției totale, la nivel mondial, de pământuri rare

De asemenea, aproape 80 % din producția mondială totală a platinei este furnizată de către Africa de Sud, Statele Unite ale Americii fiind furnizorul a peste 85% din producția mondială de beriliu, în vreme ce Brazilia furnizează aproximativ 92% din producția totală la nivel global de niobiu.

Recent, Comisia Europeană a atras atenția asupra gradului redus de reciclare al metalelor neferoase, ca și al diminuării exporturilor deșeurilor metalice în componența cărora sunt incluse diverse metale rare, deșeuri din care pot fi obținute cantități importante din metalele considerate „critice”. De altfel, în acest domeniu s-a mai sesizat și problema codului de export identic la nivelul Uniunii Europene al produselor noi și implicit al produselor uzate, ceea ce îngreunează destul de mult demersurile de identificarea deșeurilor din care pot fi recuperate diversele metale rare.

În ceea ce privește zăcămintele de metale rare existente pe teritoriul Uniunii Europene, marea majoritate a acestora sunt deja epuizate, ca urmare a exploatării intensive din ultimele zeci de ani. Cu toate acestea, Comisia Europeană consideră că pot fi identificate noi modalități de obținerea diverselor resurse primare, în condițiile în care Uniunea depinde în acest moment exclusiv de importurile de metale rare.

CAPITOLUL 2. METALELE RARE

Este bine cunoscut faptul că lupta pentru resurse nu este specifică perioadei contemporane, aceasta derulându-se încă din cele mai vechi timpuri, când în prim-planul atenției se aflau lemnul, fierul, cărbunele, oțelul, hidrocarburile, etc.

În epoca modernă se remarcă un interes deosebit pentru metalele rare, deosebit de importante pentru industriile militare, aero-spațiale, I.T. ori ale telecomunicațiilor. Metalele rare, respectiv R.E.M. (rare earth minerals) ori R.E.E. (rare earth elements) sunt incluse în cadrul raportului dat publicității de către EC Raw Materials Supply Group, respectiv Critical Raw Materials for EU, în Report of the Ad-hoc Working Group on defining critical raw materials fiind identificate materialele așa numite „critice” pentru procesul dezvoltării economice viitoare, ca și pentru securitatea ulterioară la nivel global.

Conform raportului anterior menționat, în categoria materiilor prime „critice” sunt incluse metalele platinice, cobaltul, germaniul, antimoniul, galiul, magneziul, indiul, tantalul, fluorsparului, niobiul, wolframul, grafitul nemetalic și metalele/pământurile rare.

Domeniile de utilizare ale acestor materiale le conferă și caracterul strategic, cele mai multe fiind deosebit de importante în cadrul diverselor industrii cu grad ridicat de tehnologizare, după cum se va reliefa pe parcursul acestei lucrări. Acesta este motivul pentru care atât progresul tehnologic, cât și capacitatea de extindere a puterii statale se află în relație direct proporțională cu capacitatea de control și de exploatare a metalelor rare.

Metalele rare, conform specificației I.U.P.A.C. (International Union of Pure and Applied Chemistry) au reprezentarea în cadrul a 15 elemente chimice, elemente ce corespund așa numitului grup al Lantanidelor din cadrul tabelului lui Mendeleev (vezi Anexa 1).

În categoria metalelor rare intră toate elementele ce au numerele atomice incluse în intervalul 57-71, acestora adăugându-li-se și ytriumul, respectiv scandiumul.

În ceea ce privește denumirea „metalului rar”, aceasta derivă din formele de tip mineralogic oxizi, destul de rare și atipice ce caracterizează zăcămintele respective. Exceptând promethiumul, element chinic ce nu include izotopi stabili de tip non-radioactivi (destul de sporadic în natură), restul elementelor se regăsesc în diverse zăcăminte mixte, incluzând mai multe metale ce sunt destul de dificil de separat chimic, în principal datorită raportului de tip invers proporțional existent între volumul atomic, respectiv numărul atomic.

Așa se face faptul că la ytrium (ca și restul elementelor asemeni acestuia), care are un volum atomic redus, se remarcă o dispersie destul de crescută în cadrul scoarței terestre, acesta formând diverse zăcăminte ce sunt caracterizate atât de o dimensiune redusă, cât și de o concentrație destul de slabă.

La polul opus se situează ceriumul, un element chimic caracterizat de un volum atomic mare, ceea ce face ca acesta să alcătuiască zăcăminte destul de importante și care sunt și ușor exploatabile.

2.1 Clasificarea metalelor rare

Avându-se în vedere solubilitatea caracteristică sulfaților dubli de potasium, ca și de sodium ai acestor elemente chimice, metalele rare se clasifică în trei mari grupe, respectiv :

Sulfații grupului cerium – sunt destul de greu solubili – includ scandiumul, ceriumul, lanthanumul, praseodymiumul, samariumul și neodymiumul

Sulfații din grupul terbiumului – sunt solubili moderat, incluzând terbiumul, gadoliniumul și

Sulfații din grupul ytriumului – sunt deosebit de soluili – includ ytriumul, erbiumul, dysprosiumul, thuliumul, holmiumul, yterbiumul și lutetiumul

Avându-se în vedere masa atomică a elementelor chimice, metalele grele se clasifică în :

Lanthanide grele – de genul ytriumului

Lanthanide ușoare – ceriumul

Marea majoritate a zăcămintelor de lantanide grele (inclusiv cele de ytrium) se găsesc în zona sudică a Chinei (în zona cunoscutelor cariere de argilă), în vreme ce zăcămintele de lantanide ușoare (incluzând și ceriumul) au fost poziționare în SUA, Brazilia, Australia, India, Africa de Sud, Rusia și China.

În cursul anului 2011 a fost dat publicității un raport întocmit de mai mulți cercetători chinezi în cadrul căruia se menționează existența unor importante zăcăminte de metale rare la nivel submarin, mai preciz în zona platoului continental corespunzător Oceanului Pacific, unde se pare că ar exista diverse metale grele, genul dysprosiumului.

Întrucât extracția de tip separat a acestor elemente chimice nu a putut fi realizată prin intermediul mineritului tradițional, folosirea metalelor grele în cadrul diverselor industrii a fost destul de limitată în ultimele decenii ale secolului trecut. Ulterior, după expansiunea cunoscută în domeniul tehnicilor de electroliză, ca și a celor de cristalizare fractală, respectiv de extracție lichid-lichid, s-a reușit separarea acestor elemente chimice/metale rare, cu dezvoltarea implicit a diverselor ramuri industriale de impact pentru societatea contemporană.

Domenii de utilizare

În ceea ce privește domeniile de utilizare aferente metalelor rare grele, se remarcă :

În ceea ce privește domeniile de utilizare aferente metalelor rare ușoare, se remarcă:

În conformitate cu mențiunile, incluse în cadrul raportului prezentat în cursul anului 2013 în fața Congresului SUA, The Global Supply Chain, Congressional Research Service, metalele rare ce sunt utilizate în cadrul sectorului militar sunt incluse în componența unor magneți permanenți, ce au la baza samarium – cobaltul, ca și neodymium – fier – bromul.

Autorul raportului, Marc Humphries, precizează că magneții ce au la bază neodymiumul sunt esențiali în procesul de fabricare al diverselor sisteme de arme defensive/ofensive, magneții ce au la bază samariumul fiind vitali în cadrul procesului de construcție al sistemelor de ghidaj balistic, al bombelor inteligente, ca și al diverselor componentelor aeronautice.

Magneții ce au la bază metale rare precum terbiumul, neodymiumul, gadoliniumul, și dysprosiumul reprezentă componente primordiale în cadrul construcției generatoarelor dedicate turbinelor eoliene, ca și în industria telecomunicațiilor, a comunicațiilor prin satelit, a industriei I.T. ori a diverselor componente electronice și electrice de ultimă generație.

De asemenea, metalele rare sunt de asemenea vitale și în cadrul :

Industriei producătoare auto

Procesului de obținere a diverșilor catalizatori dedicați rafinării petrolului

Producției aparaturii audio și video moderne

Producției ecranelor L.C.D.

Producției computerelor de ultimă generație

Producției de telefoane inteligente

Producției vehiculelor electrice, ca și a celor hibride

Producției bateriilor reîncărcabile

Producției diverselor componente ce sunt dedicate industriei echipamentelor medicale ultramoderne din cadrul medicinei nucleare

Procesului de spectrofometrie aferent tomografiei cu emisie pozitronni

Producției de scanere

Producției sistemelor radiologice portabile