Generalitati Despre Dans

Generalități despre dans

„Dansul este limbajul ascuns al sufletului” – Martha Graham

Prin dans, putem transmite ceea ce simțim. Mulți oameni afirmă că este simplu a dansa, însă ei nu conștientizează faptul că adevăratul înțeles al dansului se reflectă în emoțiile pe care le transmitem în momentul în care dansăm și, de asemenea, în reacțiile primite din partea celor ce privesc. Consider că fiecare dans are povestea lui, alcătuind parcă o romanță, unde pașii sunt reprezentați de cuvinte.

„Dansul înseamnă emoție, cucerirea spațiului, curajul de a depăși mobilitatea, ne învață să fim armonioși în întreg limbajul gesturilor.

Frumusețea dansului este efemeră, ca și multe alte ramuri ale artei, dar reușește să lase oamenilor trăirile pe care nu numai că le-au simțit, ci știu că nimic altceva nu le poate înlocui sau exprima”.

În accepțiunea lui Năstase, V, D, (2011), dansul reprezintă “o transformare, într-un anume context, a mișcării obișnuite, expresiv comună, într-o mișcare cu scopuri înalte, de o anumită performanță a expresivității” .

Dansul sportiv presupune suplețe, ritm, grație. Tocmai prin aceste trăsături se înrudește cu arta. Dansul sportiv înseamnă, de asemenea, îmbinarea armonioasă a mișcării cu ritmurile muzicii. Un element de bază, fără de care nu există un program artistic este învățarea pașilor de dans pe muzică. Educarea ritmului și a simțului muzical necesită o pregătire minuțioasă și îndelungată. Putem face chiar o comparație între dansator și muzicant. Atât unul, cât și celălalt nu pot evolua dacă nu dispun de o calitate extrem de importantă, din punctul meu de vedere: urechea muzicală. Niciodată un dansator afon nu va ajunge pe culmile măiestriei în dansul sportiv.

„Dansul sportiv este un sport de echipă, constând în parteneriatul între un băiat și o fata, într-un cuplu de dansatori ce interpretează pe muzică diferite ritmuri, utilizând tehnici specifice”.

Categoric, fără o tehnică perfectă și un simț al ritmului deosebit, fără gândire și relaxare, nu se pot obține astăzi performanțe de nivel mondial în dansul sportiv.

În opinia mea, calitățile nu sunt suficiente. Talentul trebuie să se îmbine cu munca. Fără muncă neclintită, continuă și metodică, nu se poate ajunge la mari performanțe.

Dansul – între socializare și performanță

Dansul este un mijloc de socializare atât în cadrul evenimentelor sociale, cât și în competițiile sportive specifice.

Dansul social, de întreținere este o activitate care are beneficii incontestabile, precum: socializarea, îmbunătățirea capacității biologice și psihice, petrecerea timpului liber într-un mod activ și plăcut, tonusul ridicat, un corp frumos și sănătos.

Dansul sportiv de performanță este o activitate care „maximizează capacitățile de performanță ale cuplului de dansatori și îi ierarhizează în funcție de rezultatele (locurile) obținute”.

În anul 2011, Năstase, V, D, realizează o clasificare a dansurilor:

„-dansurile istorice – dansuri apărute în decursul evoluției civilizației umane, care sunt semnificative pentru anumite perioade istorice dispărute din cultura dansantă actuală […];

-baletul – formă elevată a dansului-artă, ale cărui mijloace de exprimare sunt absolut riguroase (baletul clasic) sau nonconformiste (baletul contemporan);

-dansurile moderne – dansuri derivate din balet, ale căror mijloace de exprimare nu mai sunt riguros respectate, ci prezintă influențe din dansurile sociale, activități umane, expresivitate motrică etc.;

-dansurile folclorice – dansuri rurale tradiționale care au după caz un caracter multinațional sau local […];

-dansurile sociale – […] De regulă, sunt cunoscute după denumirea muzicii și se dansează de placere (Tango argentinian, Salsa, Merengue, Bachata, Bellz-dance, Zumba etc);

-dansurile de cartier – […] Având o virtuozitate ieșită din comun și un caracter de întrecere, semanifestă cu agresivitate atât pentru sine, cât și pentru adversar sau ceata adversă (Breakdance, Hip-Hop etc);

-dansurile sportive – dansuri ce au intrat în sfera competițională și aparțin dancesport-ului”.

De asemenea, prof.univ.dr. Viorel Dan Năstase preciza faptul că „multitudinea de forme sub care se găsește dansul ne determină să credem că el este un fenomen aflat într-o continuă dinamică, fiind expresia activității umane, a creativității si diversității culturale:

-profesional;

-spectacular;

-competitiv;

-de timp liber;

-de întreținere și terapeutic;

-educativ-formativ” .

Scurt istoric al dansului sportiv

În cartea „Dans sportiv – Metodologia performanței”, Năstase, V, D, relatează cum în anul 1907 a avut loc prima competiție de dans sportiv ce purta numele de Turneul de Tango din Nice, având ca organizator pe Camille de Rhynal, un cântăreț, un coregraf și un compozitor renumit. Ulterior, acesta a organizat primul Campionat Mondial în Paris, în anul 1909. Dansul sportiv a evoluat, în decursul secolului al XX-lea, prin diferite competiții. Printre cele mai importante pentru istoria acestui sport, fiind:

-Campionatul Mondial din 1911, unde s-a stabilit divizarea amatorilor de profesioniști;

-Concursul de la Blackpool (1920);

-Campionatul Mondial de la Bad-Namheim – Germania (1936).

În România, Federația Romană de Dans Sportiv (FRDS) și-a început activitatea în 1991, avându-l ca membru fondator principal pe Viorel Dan Năstase, care a devenit ulterior și președinte al Federației Române de Dans Sportiv, în anul 1994.

Primul concurs de dans de societate din România a avut loc în anul 1984, la Pitești, sub titulatura Dansul Florilor, organizat fiind de către Viorel Dan Năstase. „Dansurile nu au fost de la început, în accepțiunea concursurilor de gen. De abia de la a doua ediție am intrat pe făgașul normal cu cele 10 dansuri. La prima ediție s-au dansat doar vals lent, tango, vals vienez, samba, cha-cha, rock și charleston”.

Tehnica de execuție în dansurile latino

Indiferent de țara în care se organizează sau de federația de care aparține, orice concurs de dans sportiv se împarte în două categorii:

-standard (vals lent, tango, vals vienez, slow-fox și quickstep);

-latino (samba, cha-cha-cha, rumba, paso-doble și jive).

Aceste două categorii diferă prin muzicalitate, postură, tehnică, lucru în pereche, ținută vestimentară.

 “Dansurile latino-americane apar în Europa, împreuna cu muzica și ritmurile respective, la mijlocul secolului al XX-lea, odată cu venirea pe vechiul continent a unor orchestre renumite de muzică, însoțite de dansatori din America Centrală și de Sud. Culoarea și spectaculozitatea deosebită, fac ușoară trecerea lor în cadrul dansurilor de competiție, la categoria ce le poartă și numele”.

Evoluția dansurilor latino a produs o schimbare majoră în dinamică, producând astfel un ansamblu de efecte vizuale fiecărui dans.

“Cu un caracter, stil, total diferit de cel al dansurilor standard, dansurile latino exprimă forță, și cel mai important, sentiment. O altă carasteristică ce diferențiază dansurile latino de alte stiluri de dans este mișcarea șoldurilor care acompaniază pașii”.

Muzicalitatea și ritmul în dansurile latino

Ritmul reprezintă „periodicitatea unor mișcări, activități sau procese, repetate regulat la anumite intervale a acelorași momente”.

În dansul sportiv, ritmul mișcării reprezintă coordonarea de timing cu valențe atât ale vitezei, cât și a unor calități psiho-motrice (coordonare, precizie, abilitate etc.).

Tempoul reprezintă densitatea mișcărilor în unitatea de timp alocată. Deși în dans, unitatea de timp este aceeași, fiind raportată la măsura muzicală, tempoul diferă în funcție de varietatea mișcărilor din figurile alese.

Măsura timpului în dansurile latino:

-samba și paso-doble (2/4);

-rumba, cha-cha-cha și jive (4/4).

Tempourile în dansurile latino:

-samba (50-52);

-cha-cha-cha (30-32);

-rumba (25-27);

-paso-doble (60-62);

-jive (42-44).

Ritmul în dansurile latino:

-samba: 1 și 2; accentul fiind pe timpul 2;

-cha-cha-cha: 1, 2, 3, cha-cha; accentul fiind pe timpul 1;

-rumba: 1, 2, 3, 4; accentul fiind pe timpul 4;

-paso-doble: alcătuit din 2 sau 3 gipsy; accentul fiind la finalul fiecărui gipsy;

-jive: 1 și 2; accentul fiind pe timpul 2.

Tehnica reprezintă o particularitate importantă, specifică fiecărui dans în parte, diferind prin acțiunea tălpii, a șoldurilor, poziție, coordonare și lucru în pereche.

Tehnica în dansurile latino

În anul 2006, Dragnea, A. definea tehnica precum “un sistem de structuri motrice specifice fiecărei ramuri de sport, efectuate rațional și economic, în vederea obținerii unui randament maxim în competiții”.

În accepțiunea prof.univ.dr. Năstase, V, D, tehnica în dansul sportiv reprezintă „totalitatea structurilor și comportamentelor specifice necesare acțiunilor de dans, executate ideal și eficient în coregrafii, în scopul obținerii de performanțe în competiții”.

Continuând ideea, acesta sublinia faptul că tehnica dansului sportiv este alcătuită din tehnica dansurilor din secțiunea standard și tehnica dansurilor din secțiunea latino, secțiuni care au, la rândul lor, câte cinci dansuri fiecare, ale căror tehnică de execuție diferă de la dans la dans.

Din punctul meu de vedere, în dansul sportiv, tehnica este de o importanță covârșitoare. În competiții, punctajele arbitrilor sunt, pe lângă alte criterii, oferite tehnicii pe care sportivii o demonstrează în respectivele coregrafii. Arbitri urmăresc ca mișcările corpului să fie executate cu precizie, coordonare și, de asemenea, aceștia punctează transpunerea dansatorilor în caracterul fiecărui dans. O importanță deosebită o constituie și muzica. Degeaba dansatorii execută coregrafiile corect din punct de vedere tehnic, dacă aceștia nu au capacitatea de a le reda pe muzică. Până la urmă, asta înseamnă dans – mișcare pe muzică.

La secțiunea latino, pășirea se realizează într-un mod progresiv, primul care ia contact cu solul fiind vârful, urmat de pingea și apoi de călcâi. Acest contact progresiv – vârf-pingea-călcâi, îl întălnim la patru dintre cele cinci dansuri ale acestei secțiuni și anume: samba, cha-cha-cha, rumba și jive. Excepția de la regulă fiind paso-doble, unde contactul cu solul se realizează printr-un contact progresiv invers – călcâi-pingea-vârf.

Spre deosebire de dansurile standard, unde tălpile sunt lipite și paralele, la cele din secțiunea latino întălnim poziția a treia din balet – călcâiele apropiate și vârfurile depărtate – .

În rândurile următoare, voi face o scurtă prezentare a dansurilor din secțiunea latino, cu accent pe samba și cha-cha-cha.

Samba

„Samba își are originile în Africa, dar a fost descoperită în Brazilia, unde s-a dezvoltat, devenind și un dans național, fiind o combinație de influențe africane, indiene și iberice. Numeroasele versiuni ale sambei – de la Baio (pronuntat Bajao) la Marcha – sunt dansate la Carnavalul de la Rio și în școlile de samba”.

Făcând parte din dansurile latino, samba este un dans energic, având un caracter vioi, muzica ducându-ne cu gândul atât la carnavalele braziliene, cât și la plajele tropicale.

Pentru a intra în caracterul acestui dans, sportivii trebuie să emane veselie, exuberanță.

Pe lângă mișcările rapide ale șoldului și ritmul alert, specifică dansului samba este și acțiunea bounce, care constă în „îndoirea și întinderea genunchiului și gleznei piciorului care suportă majoritatea greutății corpului”. Această acțiune se execută pe tot parcursul coregrafiei, fiind specifică timpilor muzicali 1 și 2 (&1&2).

Figuri specifice dansului samba:

„Clasa E:

Natural Basic Movement – Pas de bază cu piciorul drept

Reverse Basic Movement – Pas de bază cu piciorul stâng

Progressive Basic Movement – Pas de bază progresiv

Outside Basic Movement – Pas de bază în PE d

Whisk to L and R – Whisk la stânga și la dreapta

Whisk to L-Volta Spot Turn to R – Whisk la stânga, fata Volta cu întoarcere la dreapta

Whisk to R-Volta Spot Turn to L – Whisk la dreapta, fata Volta cu întoarcere la stânga

Promenade Samba Walks (Samba Walks în PP) – Promenadă

Side Samba Walk – Samba laterală

Stationary Samba Walks – Samba staționară

Close Rocks on RF and LF (Closed Rocks) – Rock-uri închise cu PD și PS

Reverse Turn – Întoarcere stânga

Corta Jaca

Travelling Botafogos

Natural Roll

Shadow Botafogos – Botafogos în umbră

Clasa D:

Open Rocks to R and L – Rock-uri deschise la dreapta și stânga

Promenade Botafogos (Botafogos to PP and CPP) – Botafogos din PP

Backward Rocks on RF and LF (Back Rocks) – Rock-uri înapoi cu PD și PS

Plait

Traveling Volta to R –Volta la dreapta

Traveling Volta to L – Volta la stânga

Continuous Volta Spot Turn to R(Maypol) – Volta cu întoarcere la dreapta

Continuous Volta Spot Turn to L (Maypol) – Volta cu întoarcere la stânga

Clasa C:

Circular Voltas to R (Roundabout) – Volta circulară la dreapta

Circular Voltas to L (Roundabout) – Volta circulară la stânga

Contra Botafogos

Promenade to Contrapromenade

Rolling of the Arm

Cruzados Locks în Shadow Position”

Prof.univ.dr Năstase, V, D, a realizat o descriere amănunțită a figurilor în cartea „Tehnica în dansurile latino-americane”, dintre care amintim:

– Stationary Samba Walks – Samba staționară: se începe cu rularea progresivă a tălpii pe sol (vârf-pingea-călcâi), concomitent cu ridicarea pe vârf a piciorului opus. Urmează ducerea piciorului lipsit de greutate înapoi, întins, cu vârful orientat spre exterior, greutatea fiind parțială. Piciorul rămas înainte, pe toată talpa, realizează o alunecare ușoară către înapoi, urmată de revenirea în poziția inițială. Odata revenit în poziția inițială, are loc schimbarea de greutate și mișcare șoldului spre înainte. Acțiunea bounce are loc pe timpii și 1 și & 2. Această figură se dansează în poziție închisă.

– Shadow Botafogos – Botafogos în umbră: băiatul se află în spatele fetei, aceștia având contact fiecare cu mâna stângă, în timp ce mâna dreaptă a băiatului se află pe umărul drept al fetei. Această figură constă în executarea unui pas înainte, ușor încrucișat, celălalt picior ducându-se lateral-înainte. Vârful este orientat spre exterior, piciorul este întins, greutatea fiind parțială. La fel ca la figura anterioară, se realizează o alunecare ușoară a piciorului de bază. Se execută apoi cu celălalt picior. Bounce-ul are loc pe timpii și 1 și & 2.

– Corta Jaca: se folosește poziția închisă, figura realizându-se cu o ușoară rotație. Se execută un pas înainte cu piciorul drept (pe călcâi), urmat de un transfer de greutate înainte și înapoi al piciorului stâng. Nu există bounce.

Cha-cha-cha

Este primul dans învățat de copii, în cadrul grupelor de inițiere, fiind cel mai ușor de reținut și executat. Cha-cha-cha-ul are puternice influențe cubaneze.

„Denumirea este dată ca o imitație a sunetelor produse de pantoful dansatoarelor cubaneze. Dansul a fost semnalat prima dată în America și a pătruns în Europa aproape simultan cu dansul mambo. După al II-lea Război Mondial, s-a bucurat de o mare popularitate, începând cu 1956, lăsând mult în urmă mambo-ul.

La origine, muzica de cha-cha-cha era cântată pasional, fără seriozitate și sacadat, permițând dansatorilor să transmită o atitudine puțin rebelă publicului.”

Accentul cade pe timpul 1, timpul 4 fiind alcătuit din 2 măsuri egale. Chasse-ul este construit din trei pași mici, rapizi și sacadați, efectuați lateral. Primii doi pe timpul 4 (pa-tru/ cha-cha), pasul trei pe timpul 1: pa-tru-1/ cha-cha-cha.

Figuri specifice dansului cha-cha-cha:

„Clasa E:

Time Step – Pas în ritm

Close Basic Movement – Pas de bază în PI

Open Basic Movement – Pas de bază în PD

New York

Fan – Evantai

Hochey Stick – Crosa de hochey

Check from Open CPP (New York) – Oprire din PDCP

Check from Open PP (New York) – Oprire din PDP

Spot Turn to L – Întoarcere întârziată la stânga

Spot Turn to R – Întoarcere întârziată la dreapta

Under Arm Turn to R – Întoarcere pe sub mână la dreapta

Under Arm Turn to L – Întoarcere pe sub mână la stânga

Hand to Hand – Mână în mână

Natural Top – Titirez la dreapta

Alemana

Clasa D:

Natural Top – Titirez la dreapta

Alemana – Pe sub mâna

Reverse Top – Titirez la stânga

Opening Out from Reverse Top – Deschidere din Reverse Top

Aida

Close Hip Twist – Răsucire închisă

Close Hip Twist turned to Open CPP – Răsucire închisă cu final în PDCP

Open Hip Twist – Răsucire deschisă

Open Hip Twist turned to Open CPP – Răsucire deschisă cu final în PDCP

Cross Basic – Pas de bază încrucișat

Clasa C:

Curl – Bucla

Spiral – Spirala

Cuban Break în Open Position – Cuban Break în PD

Cuban Break în Open CPP – Cuban Break în PDCP

Split Cuban Break în Open CPP – Cuban Break oprit în PDCP

Split Cuban Break from Open CPP and Open PP – Cuban Break oprit din PDCP în PDP

Advanced Hip Twist – Hip Twist avansat

Turkish Towel – Prosop turcesc

Sweatheart

Rope Spining – Franghie răsucită

Folow My Leader”

Prof.univ.dr Năstase, V, D, a realizat o descriere amănunțită a figurilor în cartea „Tehnica în dansurile latino-americane”, dintre care amintim:

– Time Step – Pas în ritm: se execută cu deplasare stânga-dreapta, în poziție închisă. Chasse-ul se realizează pe timpii 4 și 1 (cha-cha-1), pe timpii 2 și 3 se apropie picioarele și se efectuează o trecere a greutății de pe un picior pe celălalt.

– Basic Movement: se execută atât în poziție închisă, cât și în poziție deschisă (Close Basic Movement – Pas de bază în PI; Open Basic Movement – Pas de bază în PD). Este formată din chasse-ul prezentat la figura anterioară, schimbându-se doar orientarea pașilor de pe timpii 2 și 3. După chasse la dreapta, pe timpul 2 piciorul stâng va păși înainte, realizând poziția de check, iar pe timpul 3 greutatea va reveni pe piciorul drept. Se execută același lucru în partea opusă, singura diferență fiind că pe timpul 2 se calcă cu piciorul drept spre înapoi, stângul rămânând pe perniță.

– New York: se execută în poziție închisă și este alcătuită din chasse, o rotație a corpului de 900 pe timpul și, urmată de un pas spre înainte pe timpul 2 (check) cu greutatea pe ambele picioare, iar pe timpul 3 – revenirea greutății pe piciorul pe care a fost realizată rotația.

Rumba

“Rumba își are rădăcinile undeva prin secolul al XVI-lea, în Cuba, când primii sclavi negri soseau din Africa. Acest dans este rezultatul contopirii culturilor africană, iberică și amerindiană.

[…] Termenul de rumba provine din spaniolă, reprezentând petrecerile oficiale, muzica și dansurile. Mai apoi, rumba eticheta femeile cu stil de viață foarte libertin. În varianta originală, rumba era un dans cu conotații sexuale puternice, de aceea fiind considerat imoral.

Acest dans a purtat mai multe denumiri, în Insulele Caraibe, zona de origine: Son, Danzon, Guagira, Guaracha, Naningo. În Cuba sunt mai multe dansuri rumba, împarțite în trei clase:

Yambu – cea mai veche variantă de rumba;

Columbia – dansată de barbați;

Guaguanco – cea mai cunoscută formă, care conține mișcări erotice, preluând elemente spaniole.

În 1964, rumba cubaneză a fost acceptată ca versiune internațională oficială, fiind folosită în competițiile de dans sportiv”.

Rumba, dansul iubirii, reprezintă o frumoasă poveste de dragoste între parteneri. Băiatul joacă rolul ocrotitorului, iar fata devine seducătoare, având mișcări senzuale ale corpului, precum și unduiri elegante ale șoldurilor și brațelor.

„Rumba este un dans al întregului corp. Acțiunea caracteristică de șold se face la transferul controlat al greutății corpului de pe un picior pe altul. Fiecărei mișcări de picior îi este alocată o jumătate de timp muzical. Transferul de greutate, sau mișcarea de corp, se face pe a doua jumătate a timpului muzical pe timpii 2,3 din măsura muzicală și pe prima jumătate (odată cu pasul) pe al 4-lea timp muzical. Întrucât al treilea pas include și timpul 1 din următoarea măsură muzicală, acțiunea corpului sau transferul de greutate se mai poate face și pe un timp și jumătate în anumite figuri.

Pentru a putea realiza acest ritm de interpretare, fiecare figură este bine să fie numărată, începând cu pasul pregătitor, în felul următor: 4 și 1 și 2 și 3 și 4 și 1 și……..”.

În rumba, pe timpul 1 se realizează o complexă mișcare a corpului, fără acțiunea de pășire. Pe timpii 2, 3 și 4 se vor executa pașii propriu-ziși sau transferul de greutate de pe un picior pe celălalt.

Toți pașii acestui stil de dans se caracterizează prin contact progresiv (vârf-perniță-călcâi), pingeaua având rolul de a executa presiune pe podea. Transferul de greutate se face pe picior întins.

Figuri specifice dansului rumba:

„Clasa E:

Basic Mouvement – Pas de bază

Fan – Evantai

Progressive Walk Forward and Backward – Mers înainte și înapoi

Side Step and Cucarachas – Pas lateral și Cucarachas

Hockey Stick – Crosa de hochey

Spot Turn to Left – Întoarcere întârziată la stânga

Spot Turn to Right – Întoarcere întârziată la dreapta

Under Arm Turn to Right – Întoarcere dreapta pe sub mâna

Under Arm Turn to Left – Întoarcere stânga pe sub mâna

Check from Open CPP (New York) – Oprire din PDCP

Check from Open PP (New York) – Oprire din PDP

Shoulder to ShoulderOpen – Umăr la umăr în PD

Hand to Hand – Mână în mână

Natural Top – Titirez la dreapta

Close Hip Twist – Răsucire închisă

Close Hip Twist turned to Open CPP – Răsucire închisă cu final în PDCP

Reverse Top – Titirez la stânga

Opening Out from Reverse Top – Deschidere din Titirez la stânga

Alemana – Pe sub mână

Alemana from Open Position with Left to Right -Alemana din PD cu stânga în dreapta

Alemana Cheked to Open CPP – Alemana oprită în PDCP

Alemana from Open Position with Right to Right – Alemana din PD cu dreapta în dreapta

Open Hip Twist – Răsucire deschisă

Clasa D:

Open Hip Twist Turned în Open CPP – Răsucire deschisă cu final în PFCP

Opening Out to Right and Left – Deschidere la dreapta și la stânga

Spiral – Spirală

Spiral Turned to Fan Position – Spirală cu final în PDCP

Curl – Bucla

Curl Turned to Open CPP – Buclă cu final în PDCP

Clasa C:

Fallaway (Aida)

Cuban Rocks – Rock-uri cubaneze

Rope Spining – Frânghia răsucită

Sliding Doors – Uși culisate

Three Alemanas – Trei Alemanas

Advanced Opening Out Mouvement (Advanced Hip Twist) – Mișcare deschisă avansată

Continuous Hip Twist – Răsuciri continue

Continuous Circular Hip Twist – Răsuciri continue pe cerc

Fencing – Pas de scrima

Three Threes

Three Threes finished în Fan Position – Three Threes cu final în PE”.

Paso-doble

“Acesta este singurul dans latin care nu provine din cultura negrilor. Rădăcinile dansului sunt în Spania. Punctul maxim de popularitate l-a atins în 1926. După Războiul Mondial, a fost acceptat ca dans de competiție.”.

În cartea sa, Năstase, V, D, preciza faptul că “dansul are un caracter aparte, exteriorizat în dans printr-o ținută mândră, întrucât este ca o poveste a unui matador (băiatul) ce folosește capa (fata) în lupta cu taurul”.

Acest dans este excepția dansurilor latino, având specifice contactul invers progresiv (călcâi-perniță-vârf), cele două/trei gipsy-uri, inexistența lucrului șoldului, proiecția bazinului spre înainte (astfel încât toată greutatea corpului se află pe pingea), precum și prezența apelului. Apelul este reprezentat de un pas pregătitor ce se execută înaintea unor figuri, prin coborârea puternică a piciorului, produsă prin contact progresiv. Acesta se realizează ori cu piciorul drept ori cu piciorul stâng și atrage atenția publicului sau arbitrilor asupra dansatorilor.

Figuri specifice dansului paso-doble:

„Clasa E:

Basic Mouvement – Pas de bază

Sur Place – Pe loc

Chasse to Right – Chasse la D

Chasse to Left – Chasse la S

Elevation to Right or to Left – Ridicare la dreapta sau stânga

The Huit ( Cape)

Attack – Atac

Separation – Separare

Sixteen – Șaisprezece

Twist Turn – Întoarcere răsucită

Promenade – Plimbare

Promenade to Counter Promenade – Din Promenadă în Contra Promenadă

Promenade Close – Promenadă închisă

Clasa D:

Grand Circle – Cerc mare

La Passe

Banderillas

Syncopated Separation – Separare sincopată

Fallaway Whisk

Fallaway Reverse

Spanish Line – Linia spaniolă

Clasa C:

Twists – Răsuciri

Chasse Cape

Traveling Spins from PP – Spinuri din PP

Traveling Spins from CPP – Spinuri din CPP

Flamenco Taps – Răsuciri flamenco

Fregolina

Farol”

Jive

„Jive-ul este un dans ritmat și legănat, care a fost influențat de rock & roll, boogie și swing-ul african/american. Provine inițial din Harlem. New York, în 1940, jive-ul a fost transformat în jitterburg, iar englezii Jos Bradly și Alex Moore au dezvoltat din acesta dansul internațional pentru competiții, jive”.

Jive-ul este un dans energic, în care dansatorii trebuie să exprime veselie și exuberanță.

Și aici întâlnim mișcarea șoldurilor (swing – balansare laterală naturală, executată pe direcția de deplasare), chasse-ul (alcătuit din 3 pași – lateral, apropiat, lateral – executați pe timpii 1 și 2) și bounce-ul (întinderea și îndoirea genunchilor).

În jive, pasul de bază este format din chasse și link. Link-ul sau pasul de legătură constă în mutarea greutății, concomitent cu ducerea piciorul stâng (la băiat), drept (la fată) înapoi și revenire prin mutarea greutății pe piciorul drept (la băiat) și stâng (la fată). Acest pas de legătură se realizează pe 2 timpi muzicali: 1 și 2.

Figuri specifice dansului jive:

„Clasa E:

Chasse to Left – Chasse la stânga

Chasse to Right – Chasse la dreapta

Basic în Place – Pas de bază pe loc

Basic în Fallaway – Pas de bază cu Fallaway

Change of Place Right to Left – Schimbarea locului din dreapta în stânga

Change of Place Left to Right – Schimbarea locului din stânga în dreapta

Link – Pas de legătură

Change of Hands Behind Back – Schimbarea mâinilor prin spate

Whip – Biciuire

Slow Promenade Walks – Promenadă lentă

Quick Promenade Walks – Promenadă rapidă

American Spin

Clasa D:

Change of Place Right to Left with Double Spin – Schimbarea locului din dreapta în stânga cu dublă rotire

Overturning Change of Place Left to Right – Schimbarea locurilor din stânga în dreapta cu suprarotație

Double Cross Whip – Whip dublu încrucișat

Curly Whip

Throwaway Whip

Reverse Whip – Whip la stânga

Fallaway Throwaway

Over turned Fallaway Throwaway

Ball Change – Schimbare pe pingea

Clasa C:

Stop and Go – Stop și mergi

Windmill – Moara de vant

Chicken Walks

Rolling of the arms – În jurul brațelor

Spanish Arms”.

Pe lângă pregătirea tehnică, extrem de importanți sunt și ceilalți factori ai antrenamentului sportiv: pregătirea teoretică, pregătirea tactică, pregătirea fizică, pregătirea biologică, pregătirea psihologică și pregătirea artistică.

Specifice dansurilor din categoria latino sunt expresivitatea, comunicarea între parteneri. Personal, îmi place mult mai mult să dansez dansurile acestei categorii, deoarece, spre deosebire de standard, în latino partenerii comunică, creând parcă o poveste pentru fiecare dans în parte.

Consider că este mare lucru, ca dansator, să reușești să te transpui în caracterul fiecărui dans. În cele din urmă, aici se realizează departajarea în competiții. Dacă nu reușești să transmiți publicului, înseamnă că ești un roboțel care doar execută corect tehnic și…atât.

Caracteristicile dezvoltării fizice și psihice ale copiilor cu vârsta de 6-9 ani

Încă de la vârsta de 6-9 ani, cei mici pot intra în competițiile oficiale de clasă Hobby. Până atunci, acestora li se oferă ocazia de a participa la categoriile: solo fete, debutanți și precompetițional. Această regulă a fost introdusă recent în dansul sportiv românesc de către Federația Română de Dans Sportiv.

Clasele oficiale sunt: H (hobby) – clasă inferioară, E, D, C, B, A, S – clasă superioară.

La clasa H se dansează patru dansuri: vals lent și quickstept (categoria standard), cha-cha-cha și jive (categoria latino).

La clasa E se dansează șase dansuri: vals lent, vals vienez și quickstept (categoria standard), samba, cha-cha-cha și jive (categoria latino). Pentru tineret și adulți se pot organiza competitii pentru fiecare categorie în parte.

La clasa D se dansează opt dansuri: vals lent, tango, vals vienez și quickstep (categoria standard), samba, cha-cha-cha, rumba și jive (categoria latino). Pentru tineret și adulți se pot organiza competiții pentru fiecare categorie în parte.

La clasele C, B, A și S se dansează zece dansuri: vals lent, tango, vals vienez, slow-fox și quickstep (categoria standard), samba, cha-cha-cha, rumba, paso-doble și jive (categoria latino).

Inițierea copiilor în dansul sportiv poate începe de la 3-4 ani, deoarece însușirea tehnicii se realizează într-un timp îndelungat.

Între 6 și 9 ani, copiii manifestă progrese în activitatea psihică, deoarece aceștia au capacitatea de a conștientiza procesul de învățare, proces esențial de activitate. De asemenea, aceștia își creează strategii de învățare, acordând un rol important atenției și repetiției.

Interacțiunea cu antrenorul de dans produce sentimente de admirație și respect, acest nou adult din viața copilului jucând un rol extrem de important, devenindu-i chiar un model în viață.

În opinia mea, cu cât antrenorul este mai tânăr, antrenamentul se desfășoară într-un cadru mai atractiv pentru copii, antrenorul fiind mai receptiv și mai grijuliu față de aceștia. În schimb, în cazul în care antrenorul este cu mult mai în vârstă, copiii îl cataloghează drept o persoană exigentă, pretențioasă, ceea ce deteriorează entuziasmul acestora față de lecția de antrenament.

În anul 2000, Verza, E, și Verza F, E, subliniau faptul că, la 6 ani, copilul este “sensibil, dificil, instabil, obosește ușor […] Refacerea psiho-fizică este relativ rapidă și ca urmare a somnului bun.

Sporește îndemânarea și agilitatea, crește forța musculară și se accentuează caracterul de ambidextru, ca apoi să se precizeze din ce în ce mai exact lateralitatea stângă sau dreaptă”.

Continuând ideea, aceștia consideră că, în mica școlaritate, se dezvoltă gustul, olfacția, văzul, auzul, tactul, ceea ce duce la dezvoltarea unor noi abilități, precum și la extinderea câmpului de acțiune.

Transformările psihice din această perioadă se produc lent, însă sunt esențiale pentru evoluția copilului.

Încă de la vârsta de 6 ani, copiii nu mai pun pe primul loc joaca, cu toate că sunt angrenați în respectarea regulilor jocului în colectiv. Se manifestă spiritul de fair-play.

Copiii de 6-7 ani cresc foarte puțin în înălțime, aproximativ 5 cm anual. Membrele sunt mai scurte, capul rămânând mare în comparație cu restul corpului.

Între 8 și 9 ani, se manifestă o întărire a articulațiilor, fapt ce duce la creșterea rezistenței. De asemenea, în această perioadă predomină echilibrul și stăpânirea de sine. Mișcările devin precise, fiind exercitate cu forță.

Spre sfârșitul perioadei de 6-9 ani, “dezvoltarea intelectuală este evidentă și autoevaluarea capacităților sale este tot mai realistă, deoarece spiritul critic realizează un progres continuu”.

Din punctul meu de vedere, imediat după începerea inițierii, se observă o dezvoltare indiscutabilă a capacității de autocontrol a propriului corp. Prin prisma antrenamentului, copilul va stăpâni noi deprinderi, fapt ce va conduce la apariția interesului pentru evoluție, respectiv pentru participarea în competițiile de dans sportiv. De asemenea, nu este de ignorat admirația, respectul și invidia (pozitivă) venite din partea cunoscuților sau a colegilor, lucruri care nu ar trebui să ducă decât la o ambiție, motivație și determinare ieșite din comun. Cu cât activitatea este recompensată, cu atât învățarea devine mai intensă.

Dr. Beata Acs, medic specialist pediatru, doctor în știinte medicale, este de părere că “o activitate fizică constantă (2-3 ori pe saptamană), începută de la vârsta de 3-4 ani are un rol preventiv foarte important. Întărește imunitatea, previne îmbolnăvirile, previne obezitatea, ajută la dezvoltarea corectă a musculaturii, întărește sistemul osos, ajută la o postură corectă și, nu în ultimul rând, echilibrează sistemul endocrin al copilului. Pe lângă aceste efecte asupra organismului, are un rol la fel de important în dezvoltarea mentala și psihică sănătoasă. Sportul practicat de la vârstă mică ajută la dezvoltarea creativității, îmbunătățește coordonarea și relația copilului cu alți copii și adulti. Copiii care practică un sport constant sunt mult mai sociabili, comunicativi și disciplinați”.

În anul 2011, Năstase, V, D, afirma: „Privit ca activitate umană, dansul face parte din rândul activităților motrice, în care biologicul, psiho-socialul și spiritualul sunt determinative”.

Fiind într-o dezvoltare continuă, tehnica se îmbunătățește pe zi ce trece, dansul îndemnându-l pe sportiv să dețină un bagaj psiho-motric bogat, deprinderile și priceperile tehnice regăsindu-se odată cu evoluția acestuia.

În dansul sportiv, naturalețea mișcărilor este firească, logica fiind de o mare importanță. Pentru a putea dansa, trebuie să fii capabil de a filtra informațiile primite din partea antrenorului și de a adapta aceste informații la propriul corp. Există mai multe modalități de executare a figurilor, tocmai pentru ca sportivul să aleagă ce i se potrivește mai bine.

Pentru a evolua, copilul trebuie să dispună atât de calități fizice, precum și de calități psihice.

În privința dezvoltării fizice, copilul trebuie să dispună de viteză, îndemânare, rezistență și forță. Doar în acest mod, el va putea face față cu brio antrenamentelor și competițiilor.

În privința dezvoltării psihice, copilul trebuie să fie sociabil, să comunice eficient cu partenerul, colegii și antrenorul.

„Dansul sportiv este un sport complex ce necesită pentru practicare la nivel de performanță o dezvoltare a aptitudinilor psiho-motrice”

Mijloace specifice antrenamentului sportiv