Functiile ȘI Activitățile Unei Intreprinderi

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI SERVCIILOR

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof univ dr Daniel Laurențiu Bădulescu

ABSOLVENT:

Bot Ioana Veronica

ORADEA

2016

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI SERVCIILOR

FuncTiile și activitățile unei intreprinderi

Studiu de caz SC VIADIA SRL

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof univ dr Daniel Laurențiu Bădulescu

ABSOLVENT:

Bot Ioana Veronica

ORADEA

2016

Contents

Introducere

Cap. 1. Intreprinderea si mediul de afaceri

Întreprinderea, concept, definiții, rolul întreprinderii în cadrul economiei, Trăsăturile intreprinderii

Componenta cea mai importantă a economiei o reprezintă întreprinderea, care poate fi definită ca unitatea organizatorică de bază generatoare de bogăție.

Prin întreprindere desemnăm un grup de persoane, organizate potrivit anumitor cerințe juridice, economice, tehnologice care, folosind cel mai adesea anumite mijloace de muncă, concepe și desfășoară procese de muncă concretizate în produse și servcii cu scopul de a obține un venit net sau un profit cât mai mare.

Abordată ca un sistem, putem să atribuim întreprinderii câteva caracteristici (trăsături):

sistem complex pentru că gestionează o resurse materiale, umane și financiare, care la rândul lor sunt alcătuite dintr-o multitudine de elemente.

sistem socio-economic

sistem deschis

sistem organic adaptativ

sistem tehnico-material

Tipologia, clasificarea întreprinderilor

Întreprinderile se clasifică după mai multe criterii: forma juridică de constituire, forma de proprietate, apartenența națională, obiectul muncii, conținutul asocierii, principiul specializării, gradul de mărime, apartenența la ramuri economice, destinația economică a produselor, diviziunea muncii, nomenclatorul produselor după desfășurarea proceselor tehnologice în timp, după metodele de organizare a producției, după regimul de lucru etc.

Astfel, în funcție de forma juridică de constituire, întreprinderile se clasifică în:

Firmă independentă

Firmă societară

Principala formă a întreprinderii este societatea comercială, care este definită ca o reuniune de persoane fizice sau juridice, în calitate de asociați sau acționari, care prin părți sociale, respectiv acțiuni, participă la constituirea unui capital social în scopul desfășurării, unei activități legale și la împărțirea rezultatelor obținute.

Societatea comercială cuprinde:

Persoane juridice societare

Firme societare

Tot după criteriul formei de constituire, scoietatea comercială poate să fie:

Societate în nume colectiv

Societate în comandită

Societate cu răspundere limitată

Societate pe acțiuni

Holdingul

Superholdingul

Grupul

Consorțiul

Compania

Societatea națională și Compania națională

Bursa

Corporația

Societatea multinațională

Societatea de gestiune

Scoietate acoorporatistă pe acțiuni

Lanțul de concesiune (franciză)

După același criteriu, al formei juridice, întreprinderile pot fi:

Cu proprietar unic

Societăți comerciale (în nume colectiv și în comandită)

Companii

Cooperative

În funcție de forma de proprietate, se deosebesc 3 tipuri de firme: de stat, privată și mixtă.

Firma de stat poate să fie:

de tip socialist

de tip capitalist sau publică

Firma privată poate fi:

Firmă individuală

Firmă unipersonală, cu răspundere limitată

Firma sociertară

Firme-unități ale economiei sociale

Firma mixtă constă în asocierea mai multor întreprinzători, publici sau privați, persoane fizice sau juridice, din țară sau din afara țării.

În funcție de apartenența națională:

Naționale

Multinaționale

Mixte

În funcție de criteriul merceologic

Firme strict specializate

Firme specializate pentru:

Comercializarea mărfurilor alimentare

Comercializarea mărfurilor nealimentare

Alimentație publică

Activități hoteliere

Schimb valutar

Firme mixte

Firme universale

În funcție de specializare

În comerț

În turism

În funcție de timpul de lucru în cadrul unui an calendaristic

Cu activitate permanentă

Cu activitate sezonieră

După natura serviciilor prestate:

Culturale

Sanitare

Sportive

De apărare

Administrație locală și centrală;

Politico-economice

Gospodărie comunală

Telecomunicație

Comerț

Turism

Prestații diverse

După marimea firmelor, se pot identifica întreprinderi mari, mijlocii și mici. Delimitările se fac după cifră de afaceri, număr de angajați, profit, valoarea capitalului social etc

1.3. Micro- si macromediul intreprinderilor , Concurenta, tipologie

Macromediul este constituit din totalitatea variabilelor globale care privesc Societatea în ansamblu său, Economia, Tehnologia. Acest mediu este cel care stabilește norme și valori plotice, sociale, culturale, fianciare, tehnologice. Evoluția acestuia este lentă, însă uneori pot avea loc schimbări bruște, cu impact mare, cum ar fi crizele economice.

Micromediul cuprinde întreprinderile, instituțiile și indivizii cu care întreprinderea intră în contact, cum ar fi furnizori, distribuitori, cumpărători, concesionari, clienți, concurenți, instituțiile bancare, administrațiile locale.

Alecxadrina Deaconu amintește patru tipuri de preocupări pe care o întreprindere le are cu scopul de a se integra în mediul în care funcționează:

Tabel 1 Niveluri și tipuri de dominație

Sursa: Deaconu Alecxandrina, Economia întreprinderii, Editura didactică și pedagogică, București, 1998, pag 202

Preocuparea pentru legitimitate

Această preocupare ține de integrarea în societatea unde își desfășoară activitatea. Societatea are norme și valori morale, de care întreprinderea trebuie să țină cont și să își integreze acțiunile.

Această preocupare presupune comunicare cu scopul de a promova o imagine bună și presupune activități de responsabilitate socială.

Preocuparea pentru poziția concurențială

Michael Porter propune următoarea schemă care prezintă forțele concurențiale:

Figura 1 Forțele concurențiale

Sursa Deaconu Alecxandrina, Economia întreprinderii, Editura didactică și pedagogică, București, 1998, pag 203

Cunoașterea poziției întreprinderii îi dă posibilitatea acesteia de a cunoaște capacitatea sa de a face față presiunilor concurențiale și de a fi competitivă.

Regularizarea reprezintă presiunea pe care statul o exercită prin politica sa financiară, monetară sau politica teritorială.

Concurenții potențiali sunt acele întreprinderi care deocamdată nu sunt pe piață, dar care vor fi în curând, atunci când situația le va fi avantajoasă și reprezintă o amenințare potențială.

Concurenții produselor de substituție se află în altă industrie, dar pot fabrica produse care satisfac aceiași nevoie. Cu cât numarul produselor de substituție este mai mare, concurența este mai puternică.

Concurenții direcți sunt cei situați pe aceiași piață. Însă se face distincția a două piețe: piețe mici și piețe mari.

Preocuparea pentru puterea de negociere

Întreprinderea trebuie să încerce să își păstreze autonomia de decize pe relația de filieră. Dependența unei întreprinderi poate fi evaluată cu ajutorul a trei indicatori:

Gradul de concentrare – contribuția partenerului în vânzare

Gradul de substituire – ușurința substituirii partenerului

Gradul de esențialitate – consecințele refuzului schimbului cu acest partener

Pentru a putea controla această relație se pot utiliza mai multe strategii:

Evitarea dependenței

Gestionarea dependenței

Dezvoltarea interdependenței

Preocuparea pentru avantajul concurențial

Pentru dominarea pieței, întreprinderea trebuie să își dezvolte un avanataj competițional, care rezultă dintr-o competență distinctivă. Pentru a-și găsi avantajul competițional, întreprinderea își va segmenta piețele pe care își va vinde produsele. Aici se pot întâlni două tipuri de segmentare:

Segmentarea comercială – consumatorii sunt grupați în funcție de comportament

Segmentarea strategică – produsele sunt împărțite pe grupe de strategie generică: dominarea prin costuri și diferențierea.

1.4 Întreprinderea în cadrul economiei naționale. Întreprinderile mici și mijlocii în Europa și Romania

În ceea ce privește rolul întreprinderii în economia națională, există două tipuri de abordări:

Prima presupune situarea întreprinderii în prim planu activității economice. Această concepție este caracteristică societății capitaliste pornește de la premisa că întreprinderea este elementul central și de bunăstarea ei depinde economia națională în ansamblul său. Eficiența acestei concepții s-a dovedit în practică prin rezultatele superoare conceptului comunist.

Cea de-a doua abordare este punerea economiei naționale pe primul loc, subminând întreprinderile componente ca importanță. Astfel deciziile și acțiunile se iau la nivel macroeconomic și influențează întreprinderea luând în considerare bunăstarea economiei în ansamblu și nu individual.

Cea de-a doua abordare, chiar dacă pare justificată prin prisma gândirii comuniste, în realitate sa dovedit falimentară.

Astfel se evidențiază rolul esențial al întreprinderii în economie și atrage atenția asupra două aspecte care trebuiesc urmărite:

Asigurarea unui cadru prielnic dezvoltării întreprinderii puternice

Luarea în considerarea a interdependențelor dintre toți actorii pieței și a modului cum aceștia influențează întreprinderea

Întreprinderile se caracterizează prin câteva trăsături distincte:

Reprezintă un sistem complex;

Sunt un sistem socio-economic;

Se manifestă ca un sistem deschis;

Sunt un sistem organic-adaptativ;

Sunt un sistem tehnico-material.

Capitolul II. Funcții și activități ale unei intreprinderi

2.1 Definirea funcțiilor; clasificare

Funcțiunea reprezintă ansamblul activităților specifice, omogene, care se desfășoară în cadrul unităților economice, în vederea realizării unui obiectiv parțial, derivat din obiectivul general al întreprinderii.

H. Fayol a fost primul care a descompus activitatea în elemente componente și o grupare rațională a acestora. De atunci, acest concept a fost reluat în studii, evoluție care a condus la progresul tehnic.

În prezent, în întreprinderile din România, putem observa următoarele funcțiuni:

Cercetare-dezvoltare

Producție

Comercială

Financiar-contabilă

Resurse umane.

Următoarea figură prezintă modul în care funcțiunile sunt exercitate într-o întreprindere, funcțiunile financiar-contabile și resurse umane se regăsesc în cadrul celorlalte funcțiuni.

Figura 2 Reprezentarea funcțiunilor întreprinderii

Sursa Deaconu Alecxandrina, Economia întreprinderii, Editura didactică și pedagogică, București, 1998, pag 28

Conceptul de funcțiune este, în primul rând, o noțiune abstractă, folosită pentru a ordona activitășile complexe ale întreprinderii. O altă caracteristică a funcțiunii este caracterul general al acesteia, aceasta întâlnindu-se în toate întreprinderile.

2.2 Principalele funcții și activități ale unei întreprinderii

Funcțiunea de cercetare-dezvoltare înglobează activitățile prin care se studiază, concepe, elaborează și realizează cadrul tehnic, organizatoric și tehnologic al întreprinderii.

Funcțiunea de cercetare-dezvoltare împreună cu funcțiunea de comercializare asigură întreprinderii adaptarea la mediu extern.

Figura 3 Relația dintre funcțiunea de cercetare-dezvoltare și funcțiunea de comercializare

Funcțiunea de producție cuprinde ansamblul activităților privind organizarea secțiilor și atelierelor de producție de bază și a proceselor auxiliare.

Figura 4 Locul funcțiunii de producșție în cadrul întreprinderii

Funcțiunea comercială cuprinde două tipuri de activități:

Aprovizionare tehnico-materială

Desfacere a produselor.

Figura 5 Ciclu aprovizionare-desfacere

Funcțiunea financiar-contabilă privește modul de obținere a resurselor financiare și urmărirea economică a întreprinderii.

Figura 6 Relațiile activităților financiar-contabile cu celelalte activități ale întreprinderii

Funcțiunea de resurse umane cuprinde activitățile de gestionare a resurselor umane, dezvoltare competențe, salarizare, atragere personal.

Capitolul III. Studiu de caz: S.C. …..

3.1. Descrierea pieței (obs. – în fctie de sectorul ales ) caracteristici, reglementari specifice, principalii actori, etc

3.2. Prezentarea firmei:

Domeniul de activitate/ evoluție, date statistice/ Clienti firmei / Servicii prestate catre / Publicitate si promovare

3.3. Organizare internă, Structura organizatorica / Analiza S.W.O.T. / identificarea principalelor funcții si activtati, legaturi, aspete specifice

Bibliografie

Anexe

Tabele, figuri ( Evolutia cifrei de afaceri, a numarul de angajati, structura organizatorica (organigrama), prezentare produse etc)

Documente: CUI, Certif Constatator Reg Com., bilant, etc

Bibliografie

Bădulescu Daniel, Bădulescu Alina,Vancea Mariana – „Economia Intreprinderii – Editia a II-a” Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2012

Bucurean Mirela – ,,Management general”, EdUniversitatii din Oradea, Oradea, 2008.

Carta alba a IMM-urilor din România – O analiza aprofundata a evolutiei sectorului de IMM-uri din 1990 pana in present, Editura Olimp,Bucuresti,

VERBONCU, Ioan, Fundamentele managementului organizational
Prof.univ.dr. Ovidiu NICULESCU, , http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=60&idb=7

Amedeo ISTOCESCUManagementulorganizatiei
Lector univ.dr., http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=311&idb=7

Economia Romaniei si Uniunea Europeana volumul I si II
Prof.univ.dr. Coralia ANGELESCU; Prof.univ.dr. Dumitru CIUCUR (coordonatori); Asist.univ.drd. Mirela ACELEANU, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=421&idb=21 si respectiv http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=446&idb=21

Functiunile Întreprinderii Si Functiile Managementului Firmei, Http://Www.Svedu.Ro/Curs/Ei/C5.Html

Economia intreprinderii
Prof.univ.dr.Letitia ZAHIU Conf.univ.dr.Mircea NASTASE http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=147&idb=

http://www.mfinante.ro

Cornescu V., Mihăilescu I., Stanciu S. – „Managementul organizatiei”, Editura All Beck, Bucuresti, 2003.

Iancu Anica – ,, Economia Întreprinderii” – http://www.svedu.ro/servicii/biblioteca.php.

Ovidiu Nicolescu, Ciprian Nicolescu – ,,Întraprenoriatul și managementul întreprinderilor mici și mijlocii” Editura Economica, Bucuresti, 2008.

ZahiuLetitia, Nastase Mircea – ,,Economia intreprinderii” , http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=147&idb=

Legea nr.31/1990, modificata si completata http://www.aippimm.ro/articol/imm/legislatie/definitie-imm

INSSE anuare statistice, Statistica intreprinderilor

Lefter V.,Chivu Iulia, Economia întreprinderii, Bucuresti, Editura Economică, 2000.

http://www.antreprenor.su/2012/03/clasificarea-intreprinderilor.html