Functii Si Disfunctii ale Familiei

Universitatea din București

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

LUCREAREA DE LICENȚĂ

Funcții și disfuncții ale familiei///???mai ramane acest titlu??/

Familia ÎN DIFICULTATE. Servicii de support

Profesor coordinator Student(ă)

Conf.dr.Gheorghița Nistor Ilie (Nistor)Mariana

București

2015-2016

Introducere

Am ales acestă temă din interesul pe care îl am pentru instituția familiei. Familia reprezintă primul mediu organizat în care se realizează totalitatea funcțiilor societății, ca formă specifică de comunitate, familia desemnează”grupul de persoane unite prin căsătorie filiație sau rudenie, ce se caracterizează prin comunitate de viață, de sentimente aspirații și interese apărând ca o realitate socială distinctă, ca un grup natural și social fundamental caracteristic tuturor societăților, în care se manifestă multiplele relații fundamentale fiind cele de rudenie și căsătorie”. (Voinea,M.,2005 p.7). Trăim într-o vreme în care familia reprezintă locul de referință al individului , universul propiu și specific de comunicare, cooperare și inter-relaționare.

Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influențează și modelează ființa umană. În sens larg ”familia” implică o imagine tradițională a doua persoane de sex opus, de obicei căsătoriți, și cu copii. Cu trecerea timpului , familia a trecut prin diferite etape de transformare, asfel pierzându-se elementele care se regăseau în perioada tradițională. Familia în trecut era mai valorizată, o familie extinsă iar membri ei se caracterizau printr-o conștință mai profundă cu sentimente modelate de tradiție și obiceiuri. Tendința de dezintegrare a instituției familial, schimbările rapide și frământările care au loc la nivelul ei, i-a determinat pe specialiști să se focalizeze mai mullt asupra acesteia.

Destituționalizarea, individualizarea și democratizarea vieții de familie sunt procesele cel mai frecvent amintite în discursul de specialitate. În cadrul analizei empirice, capitolul încearcă să identifice familia disfuncțională și problemele care survin din acesta. Influența pe care o exercită asupra copiilor și care sunt efectele asuptra educației și integrări lor în societate.

Capitolul I: Precizări conceptual ale familiei

1.1.Definiții ale familiei:

Familia este instituția universală care poate constitui nucleul care explică realitatea socială, este principala sursă a socialități și socioabilității umane

Familia a fost și este un mediu de generare și regenerare a resursei umane, dar și a formări viitorilor adulți.(Caluschi, 2008) Fiind consierată primul univers al copilului, familia reprezintă o imagine la scară redusă a societății în care va trebui să se integreze.(Vivent 1970)

În încercările de a define familia Maria Bulgaru (2003) a abordat două perspective una sociologică și una juridică.

Din perspectivă sociologică familia poate fi definită”ca un grup social constituit pe bază relațiilor de căsătorie, consanguinitate și rudenie, membrii grupului împărtășind sentimente, aspirații și valori” iar din perspectivă juridică,”familia este un grup de personae între care s-au stabilit un set de drepturi și obligații, reglementat prin legi și alte acte normative”

A.Berge susține că familia este un grup social realizat prin căsătorie, cuprinzând oameni care traiesc împreună, cu o gospodărie casnică comună, sunt legați prin anumite relații natural – biologice, psihologice, morale și juridice.

G.Murdock arată că familia este un grup social caracterzat prin rezidență comună, cooperare economică și reproducție. Ea include adulții de ambele sexe, dintre care cel puțin doi au relații sexuale recunoscute social și unul sau mai mulți copii, proprii sau adoptați pe care îi ingrijesc și îi cresc.

L.Strauss – familia este un grup care își are originea în căsătorie ( căruia i se pot adauga și alte rude) fiind alcătuit din soț, soție și copiii născuți prin unirea lor, pe care îi unesc drepturi și obligații morale, juridice, economice, religioase si sociale.

Broderick (apud Pescaru- Băran 2004) subliniază că familia este cea mai puternică structură umană evolutivă; ea va persista mai mult decăt orice alt sistem, deoarece poartă cu sine elemente de cultură și civilizație.

Valentina Liciu – familia este o grupare socială bazată pe căsătorie sau înrudire, care posedă o anumită structură organizată istoricește determinată

Doron și Parot (1999) definesc familia ca un grup de indivizi uniți prin legături transgeneraționale și interdependente privind elementele fundamentale ale vieții.

Sillamy (2000) subliniază că familia esteo instituție socială bazată pe sexualitate, tendințe materne și paterne, a cărei formă variază de la o cultură la alta. Însă familia nu este privită numai ca o instituție, ci și ca o ideologie.

Murdok 1967, (apud Mitrofan și Mitrofan, 1991; Iluț, 1995; Chipea 2001); potrivit acesteia, familia este un grup social caracterizat prin rezidență comună, cooperare economică și reproducere. Ea include adulți de ambele sexe, dintre care cel puțin doi au relații sexuale recunoscute social și unul sau mulți copii propii sau adoptați, pe care îi cresc și îngrijesc.

Familia este văzută atât ca o totalitate complexă, cât și ca fiind alcătuită din subsisteme ce pot fi tratate ca entități independente.

Familia contemporană, un grup de persoane direct legate prin relații de rudenie, ai cărei adulți își asumă responsanbilitatea pentru creșterea copiilor. Legăturile de rudenie sunt relații între indivizi

stabilite prin căsătorie, fie prin descendență, care întemeiază legături de sânge, mamă,tată,copii,bunici .

Din definițiile date anterior desprindem câteva aspecte de ordin structural și funcțional. Mitrofan și Mitrofan-1991

Familia este un grup care își are originea în căsătorie, fiind alcătuită din soț, soție și copii

Are caracteristicile unui grup: are obiceiuri, tradiții și reguli de educație care creează o anumită atmosferă familială (Vicent, 1972)

• Presupune roluri și relații de interacțiune și intercomunicare

• Este o adevărată personalitate colectivă (Berge, 1970)

1.2. Structura familiei:

Familia a suferit modificări importante , în ultimele decade producându-se mutații și alternative la familia tradițională. Sistemul familial reprezintă un subsistem al sistemului comunitar, familia se dezvoltă și se organizează în timp, fiecare membru asumându-și diferite roluri. Structura familială are configurație specifică a pozițiilor și funcțiilor formale și informale ale membrilor nucleului familial (soții și copii lor necăsătoriții), cadrul psihosocial al desfășurării vieții de familiei.

În interiorul structuri familiale cuplul deține poziția prioritară și generativă în raport cu traiectoria funcțională sau disfuncțională a nucleului familial. Adoptarea, asumarea și exercitarea de către parteneri aunor roluri conjugal- parentale.

În ceea ce privește diminesiunea familiei ea poate fi de tip exins sau restrâns. Familia de tip extins este caracteristică societăților patriarhale iar cea nucleară corespunde societății moderne.

Structura pe generații a familiei poate fi de tip extins cu următoarele avantaje :

capacitate sporită de a furniza servicii sociale membrilor familiei

posibilitate de a acumula resurse mai mari

durabilitate si continuitate

influență mai mare aspura comunităților locale ( mai ales în mediul rural)

Ca dezavantaje sunt :

dificultăți în conducerea acestui tip de familie

cerințele materiale ale tinerilor au o satisfacere limitată surse sporite de conflict

1.3. Tipuri de familie:

Tipologia familială, clasificarea familiilor sau grupurilor familiale după anumite tipologii și criterii, descrierea fiecărui tip, a caracteristicilor sale specifice, a influențelor exercitate asupra membrilor familiei.

Deși există foarte mulți factori care determină ”fizionomia” a organizării și desfășurării vieții familiale. În stabilirea tipologiei familiei se au în vedere toate tipurile de relații intrafamiliale

( părinți-copii, frați-surori,bunici –nepoți etc), nu doar relațiile intraconjugale . În funcție de caracteristicile și trăsăturile climatului familial,se pot diferenția familii stabile, bazate pe o anumită constanță a vieții de familie, pe respectarea fermă a unor principii și norme de viață, de activitate, și familii instabile, caracterizate prin schimbări permanente ale modului de viață.

Despre tipurile de familii se vorbește încă din secolele XVI-XVII, de când famila nucleară a devenit o trăsătură pronunțață a Vestului Europei. Industrializarea și capitalismul timpuriu a făcut ca familia să devină viabilă din punct de vedere financiar și social. Familia este un grup social relativ permanent de indivizi legați între ei prin origine, căsătorie sau adopție. Abordarea structurii familiei Chipea(2001), presupune stabilirea dimensiunilor acesteia, făcându-se referire, pe de o parte , la componența numerică și generațională, iar pe de alta, la relațiile care se stabilesc între membrii ei.

Kiff (2010)- subliniază că structura familiei se referă la diferitele aspecte ale acesteia, la modalitățile de organizare, la relațiile de putere din interiorul grupului, la numărul familie.Tipologiile de familie reprezintă structura de idei sau norme în baza căror aceasta se constituie.

Din punct de vedere istoric distingem două mari tipuri de familiale: famila patriahală de tip tradițională și familia nucleară, conjugală de tip modern .(Mitrofan și Mitrofan,1991)

1.3.1 Familia extinsă

Familia extinsă sau familia unită, cuprinde pe lângă nucleul familial și alte rude și generații: părinți, frați, surori, bunici, unchi, mătuși etc.( Iluț, 1995)

În familia extinsă se găsesc de obicei trei generații, întâlnite preponderent în societățile nonindustriale, familia extinsă este considerată tradițională, o structură de tip autoritar, condusă de un pater familias.( Mitrofan și Mitrofan, 1991)

În familia extinsă membri locuiesc laolaltă iar diviziunea muncii și rolurile sunt bine stabilite.

Mitrofan și Ciupercă (2002) subliniază că familia extinsă include relații relative și nonrelative între membri care locuiesc împreună în același spațiu, reprezintă două sau trei generații reunite și uneori colaterale. În familiile extinse sistemul de reguli și norme se acentuează de la o generație la alta, conservatorismul fiind caracteristica principală.

În familia extinsă copilul are relații afective nu doar cu frații și părinții, cât și cu verișori, bunici, asfel dezvoltând spirit de echipă, de grup și altruist.

1.3.2.Familia nucleară

De-a lungul istoriei, familia a fost considerată baza societății, expresia uniunii pe temeiul dragostei dintre un bărbat și o femeie, care proocrează și cresc copii. Familia nucleară este alcătuită din doua generații: părinții și copii. Familia nucleară este universală, ea permite realizarea tuturor funcțiilor fundamentale pentru viața socială. Alegerea partenerului de viață în familia nucleară se face pe bază de afecțiune și de libertatea opțiuni, scopul său fiind fericirea mutuală a indivizilor. Cuplul modern fiind profund marcat de libertatea alegerii, având drept criteriu iubirea și exercitându-și dreptul la autodezvoltare în cazul în care uniunea conjugală își pierde rațiunea de a fi , prin dispariția iubiri. Specificul familie nucleare moderne rezidă din apariția unui stil de viață, caracterizat prin concentrarea afectivă, comunicațională și acțională a cuplului conjugal. .Numită și ”familia conjugală”acest tip de grup este o structură domestică, bazată de regulă, pe egalitate și consens (Mitrofan și Mitrofan,1995).

1.3.3 Familia monoparentală

Familia monoparentală este un tip de familie formată dintr-un singur părinte și copii acestuia. Frecvența acestui tip de familie a crescut în ultimul timp, se distinge de familia nucleară ca structură prin absența unui părinte. Motivele în apariția acestei familii pot fii: decesul unuia dintre soții, divorțul, copii proveniții în urma unei experiențe sexuale juvenile din care nu a survenit o căsătorie, decizia unei femei de a avea un copil în afara căsătoriei, abandonul familiei de către unul dintre părinți etc.

Într-o familie monoparentală relațiile dintre părinte și copii diferă de cel dintr-o familie normală. Părintele are mai multe responsabilități, trebuie să comunice mai mult cu copii, să răspundă nevoii de afectivitate dar și să educe copii.

Mitrofan și Ciupercă(2002) subliniază că experiența de părinte singur nu este neaparat devastatoare: este o experiență ce duce la schimbări în raporturile dintre părinți și copii

Natura umană susține Schaffer(1998) este flexibilă și poate să se dezvolte satisfăcător într-o mare varietate de structuri familiale, calitatatea relatiilor dintre indivizi, căldura, armonia, înțelegerea reciprocă fiind factori care primează.

Părinți singuri au nevoie de sprijin din partea familiei, a prietenilor pentru a putea rezolva probleme pe care de obicei le pot rezolva doua persoane.

”Cei mai mulți nu doresc să devină părinți singuri, dar există și o minoritate tot mai numeroasă care opetează pentru aceasta și care se hotărăsc să aibă unul sau mai mulți copii fără ajutorul unui șot sau partener”(A:Giddens,p.169)

Copii din familiile monoparentale sunt cele mai expune ”populațiilor de risc” fiind condamnață să îngroașe rândurile celor care luptă pentru subzistență, eșuează pe plan școlar sau sunt predispuși la delicvență juvenilă.

1.3.4. Familia compusă sau cu părinți vitregi

Acest tip de familie rezultă din căsăstoria a doi părință rămași singuri cu copii propii și/ sau comuni. Spre deosebire de familia nucleară, familia extinsă se confruntă cu o serie de probleme este rezultatul pierderi/morți unui părinte, divorțul, sfârșitul unei relații de lungă durată.

Copii din familia compusă sunt membri a doua gospodării, fapt ce poate genera confuzie, instabilitate emoțională, stări conflictuale. Cea mai comună formă a acestui tip de familie este cea compusă din mamă și tatăl vitreg.

P.Papwrow (1993), a evidențiat că familia compusă parcurge trei mari stadii și șapte substadii:

Stadiul timpuriu (Early), stadiul de mijloc (Middle), și stadiul târziu (Late) Stadiul timpuriu:

fanteziei (Fantasy), în care părinții, cât și copii sunt stăpâniți de dorințe și încearcă să fie pe placul celorlalți

absorției (Immersion) este stadiul în care fiecare încearcă să înțeleagă stările celuilalt și să constate dacă sunt reale sau nu.

conștientizări(Awareness), fiecare membru obține informații despre noua familie formată

Stadiul de mijloc:

Al mobilizări (Mobilisation) se fac pași spre structurarea familiei, scopul principal fiind unificarea acesteia

Al acțiuni(Action), fiecare membru pune în practică ceea ce și-a asumat

Stadiul târziu:

Contactului (Contact) este faza în care grupul acționează în comun, găsesc soluții pentru greutățile din gospodărie, iar părintele vitreg își definitivează și clarifică rolul

rezoluției (Resolution) este faza în care securitatea familiei este asigurată, fiecare se acceptă pe celălalt.

1.3.5 Poligamia

Formă de căsătorie în care un bărbat o are, în același timp, mai multe soții, căsătorie care nu este acceptată în majoritatea statelor lumii. Poligamia este acceptată și promovată de unele popoare, conform căruia un bărbat poate să se căsătorească cu mai multe femei. De- alungul istoriei familiei sunt cunoscute și femei căsătorite cu mai mulți bărbați(poliandrie). În multe țări , ca și în țara noastră poligamia este interzisă și sancționată juridic. Poligamia a existat la majoritatea popoarelor antice, dar se manifestă la fel de intens și în civilizația modernă. Astăzii poligamia se practică în tările musulmane Turcia, Arabia Saudită precum și o parte din populația Indiei,S.U.A.(comunitatea de Mormoni)

1.3.6 Familia gay

Homosexualitatea rămâne o problemă social-politică controversată, acest tip de orientarea a acestei practici a existat în toate tipurile de societați. Roma și Grecia antică recunoșteau uniunile homosexuale fără a le legaliza. Toate marile religii ale lumii sunt împotriva homosexualități,considerând-o un păcat capital. În unele tări homosexuali se bucură de un regim de legalitate nefiind considerată o anomalie.

Majoritatea opiniei publice percepe homosexualitatea ca o devianță sexuală, homosexualitatea este o problemă socială iar răspunsul public din partea autorităților variază de-a lungul perioadelor istorice. Există tări care au legalizat căsătoria între homosexuali, dar există și tări în care acet tip de orientare este strist interzisă (țările musulmane)

Primele legi care au permis cuplurilor de același sex să se căsătorească au fost adoptate la începutul sec.XX. Legalizarea căsătoriilor între homosexuali înseamna nu doar actul juridic în sine, ci și implicațiile care decurg din aceasta, ca dreptul la asigurări medicale și sociale ale partenerului în caz de deces, dreptul la custodia și adopția copiilor, benefici sociale familiale și dreptul de abeneficia de alte forme de transferuri sociale.

”Mulți bărbați și femei homosexuali trăiesc în prezent, în cupluri în care relațiile sunt stabile, dintre care unele s-au”căsătorit”formal,chiar dacă aceste ceremonii nu au relevanță în fața legii.”

Capitolul II

2.1.Evoluția vieți de familie

Compoziția familială a suferit modificări importante, în ultimele decade producându-se mutații și alternative la familia tradițională.

L. Stone atinge trei etape în evoluția familiei între 1500 – 1800. La începutul acestei perioade principala formă de familiei era cea de tip nuclear, care conform celor spuse de Stone, în acea perioadă familia nu era un centru major de atașament emoțional sau de dependență pentru membrii ei. Oricât de mult s-a schimbat sau dezvoltat societatea de-a lungul timpului bărbatul și femeia, împreună au realizat o funcționalitate a diadei.(în psih. socială- orice relație dintre două persoane, sub raportul interacțiuni-Dex)

Încă de la începutul existenței a femeii cât și a bărbatului continuitatea supraviețuirii a fost posibilă doar prin acomodarea celor sexe, relația lor lor trebuind să fie destul de suportabilă pentru a le oferi un grad suficient de protecție, securitate și grijă față de urmași. De-a lungul timpului, indiferent de achizițiile culturale care au urmat, de schimbarea percepției față de viața de cuplu, ceea ce a rămas constant în relația dintre doi parteneri a fost acest grad de suportabilitate care a a determinat sensul armonic-dizarmonic al evoluției cuplului.

Sociologul român P.Andrei (1936) evidențiază evoluția relațiilor dintre sexe, de-a lungul timpului, astfel :

Familia sindisamică (familia pereche), în acest tip de familie este recunoscută dominația bărbatului asupra femeii.

Familia patriahală, în care femeia are datorii și abligații doar acasă. Unul dintre puținele drepturi este acela de a divorța și a avea drepturi asupra averi.

Familia modern,este redusă doar la cei doi soții și copii lor necăsătoriți. Acest gen de familie se impune la începutul sec.XVI și mai intens în sec.XVIII.

Familia restructurată, acest tip de familie se impune în sec.XX, mai ales prin afirmarea individualități femeii.

În zilele noastre familia reprezintă grupul în care se dezvoltă și funcționează legăturile emoționale, intimitatea și creșterea copiilor. Familia este marcată de individualismul afectiv, formarea legăturilor maritale având la bază propiile selecții, condusă de dragoste și romantism. Evoluția relațiilor dintre dintre cele doua sexe au condiționat evoluția funcțiilor familiei chiar și a societății

2.2 Funcțiile familie

Familia se diferențiază de celelalte grupuri sociale,având un rol decisiv atât pentru individ cât și pentru societate. În literatura de specialitate există opinii diferite care privesc acestă problemă: unii autori accentuează funcția biologică, iar alții asupra funcției economice și educaționale. Murdok(apud Stănciulescu, 1997), vorbind despre importanța familiei nucleare, subliniază că aceasta ar îndeplini patru funcții:sexuală, reproductivă, economică și educațională sau de socializare

2.2.1 Funcția sexuală și reproductivă

Omul se diferențiază de celelalte specii în ceea ce privește comportamentul sexual având anumite particularități. Satisfacerea instinctelor sexuale la om este însoțită de sentimente, afecțiune, dragoste și încredere recirocă. Aceste sentimente îi dă un sentiment de confotrt emoțional, elemente esențiale pentru menținerea armoniei din cuplu. Dragostea dintre soții însoțind comportamentul sexual, reprezintă o formă de comunicare.

În ”Psihosociologia familie”, M.Voinea sucține că procreația poate influențată la nivel de cuplu de:

durata căsătoriei

starea de sănătate a cuplului

vârsta soției

dorința cuplului de a avea copii

angajarea profesională a partenerilor

utilizarea mijloacelor de contracepție

distribuția rolurilor și autorității

2.2.2. Funcția de solidaritate

Solidaritatea este o funcție ce antrenează momente ale vieții de familie și membri acesteia. Ea asigură unitatea, intimitatea, coeziunea, securitatea emoțională protecția și încrederea grupului familial. Conform I.Mitrofan, C.Ciupercă funcția de solidaritateare trei nivele: nivelul relației conjugale, nivelul relației parentale și nivelul relației fraternale.

Relația conjugală se conturează și se consolidează treptat, prin raportarea motivațională a fiecărui partener.Sunt numeroși factori care asigură solidaritatea conjugală, cei mai importanți sunt:

Factori anteriori mariajului :durata conviețuiri în concubinaj , concordanța vârstelor

Factori posteriori mariajului: acceptarea modelului de egalitate, cooncordanță privind existența și numărul de copii, satisfacția față de viața sexuală.

Relația paternală- se referă la modul de relaționare între copii și părinți, metodele și mijloacele utilizate în creșterea și educarea copiilor

E.M.Duvall a evidențiat doua tipuri de modele parentale:

modelul mamei tradiționale ce impune rigiditate și perseverență

modelul mamei moderne care se axează pe dezvoltarea capacităților copiilor, și formarea lor mai puțin pe costângere.

În familia modernă bărbații sunt imlicați în viața de familie, în îngrijirea copiilor și a activităților casnice . Relația parenală vizează în special modul de relaționare cu copii, strategiile educaționale ce trebuie utilizate, metodele și mijloacele folosite în creșterea și educarea copiilor răspunderile sociale ce revin părinților pe linia formări și dezvoltări copiilor.

Relația fraternală- se referă la ansamblul relațiilor dintre copii ce aparțin aceleași familii.Relația parentală joacă un rol important în relațiile dintre frații, atunci când apar conflicte, părinții sunt cei care aplanează divergențele.

2.2.3.Funcția de socializare

Socializarea este definită de Zamfir C, Vlasceanu L ca fiind un proces de transmitere – asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor sau modelelor decomportatre specifice unui grup, în vederea formării, adaptării, integrării sociale a unei persoane.

Părinți au un rol important în formarea socială și echilibrul emoțional al copilului. Cele mai importante aspecte în procesul de socializare sunt:

socializarea formează educația, stăpânirea instinctelor și nevoilor, satisfacerea lor intr-un mod prevăzut de societate

socializarea insuflă aspirații si nazuințeîn vederea obținerii unor lucruri, a unui prestigiu

socializarea asigură o calificare profesională

socializarea permite transmiterea unor cunoștințe și posibilitatea satisfacerii unor roluri

2.2.4.Funcția economică

Pentru buna desfășurare a vieții și activității grupului familial, șoților le revine sarcina de a asigura, prin contribuția lor, o serie de condiții de ordin material (locuință, mobilier, obiecte de uz casnic, îmbrăcăminte etc). Un alt aspect al acestei funcții vizează comportamentul membrilor cuplului conjugal. Randamentul cantitativ și calitativ al unei persoane căsătorite pentru a influența în mare măsură de climatul familiei precum și de sistemul de relaționare interpersonală conjugală.

De-a lungul timpului s-au înregistrat o serie de schimbări importante la nivelul acestei funcții, în societatea tradițională aceasta cuprindea 3 componente:

componenta productivă – producerea bunurilor și serviciilor necesare traiului

componenta profesională – transmiterea ocupațiilor de la părinți la copii

componenta financiară – administrarea unui buget de venituri și cheltuieli

Emilia Bătrânu (1980) consideră că privită din nucleul social, familia este prima care influențează dezvoltarea individului, fiind cea dintâi școală pentru copil.

Capitolul III. Disfuncții ale familiei:

3.1.Familia monoparentală

Familia este concepută ca un sistem de reglementări conflictuale permanente. Este un aranjament social în care , inevitabil, unii dintre membri beneficiază mai mult decât ceilalți.

Marx și Engels prezintă familia ca o unitate socială ce reproduce la scară redusă conflictele dintre clasele sociale. Familia este, în fond, prima formă de antagonism de clasă în care bunăstarea unui grup este derivată din represiunea și mizeria celuilalt grup, putându-se explica în acest fel și dezorganizarea familiilor sărace .Instituția familiei este organizată sub forma unui sistem care îndeplinește anumite funcții, fiind integrată în sistemul social. Aceste funcții sunt menținute deoarece membrii familiei sunt călăuziți de interese și valori comune, menținând ordinea și buna funcționare a instituției familiei prin consens. În momentul în care aceste interese nu mai sunt împărtășite de membrii familiei sau atunci când indivizii încep să se orienteze după un alt sistem de valori, apare conflictul. Poate apărea conflictul de roluri, când unul dintre membrii familiei nu își îndeplinește rolul așteptat sau îl îndeplinește deficitar.

Socilologia familiei lui Burgess relevă faptul că teme , precum emanciparea femeii, conflictul de gen, creșterea divorțialității, modelele de familie alternative nu sunt noi în literatură, ci au fost subiecte de dezbatere începând cu anii ”20 în societățile occidentale.

”Criza familiei” are o istorie destul de veche în literature sociologică, ocupând un loc priveligiat încă de la șfârțitul secolului XIX și începutul secolului XX, pe fundalul industrializării și urbanizării accelerate din societățile occidentale, însoțind atunci trecerea de la familia tradițională la cea modernă.

Schimbări importante au avut loc în proivința stilurilor de viață familial. Familiile monoparentale au devenit răspândite, familia comasată(recăsătoria a două personae divorțate cu copii) este tot mai des întâlnităla fel ca și alte tipuri de menaje:căsătorii homosexual,grupări de personae care se adună pentru a împărși cheltuielile , căsătorii în serie,conglomerate de familie etc.

3.2.Dificultăți specifie ale familiilor monoparentale

Percepțiile negative sunt alimentate de prejudecată precum căreia copiii se dezvoltă mai bine într-o familie de tip nuclear, decât în cadrul unuia cu un singur părinte.

Dar se știe că familia monoparentală întâmpină:

dificultăți de ordin material (fiind una din familiile cu un risc mare de sărăcie, existând un singur venit și necesități de consum sporite)

deficiențe de ordin biologic (legate de sexualitate și restrângera descendenței)

definciențe affective (implicate de absența partenerului adult, a dragostei conjugale și apariția unor fustrări legate de rolurile extinse în neconcordanță cu resursele, inclusive cele sufletești)

3.3. Consecințe asupra copilului

Cercetătorii preivesc lipsa relațiilor cu comunitatea și a celor parentale ca pe o pierdere a capitalului social un bun creat și menținut de relațiile de implicare și încredere. Când părinți decid să se despartă distrug capitalul social pe care l-ar putea avea copilul, dacă ei ar fi rămas împreună. Aceasta este distrus mai ales de slăbirea legăturii tată-copil.

Când tatăl este cel care părăsește căminul, el devine mai puțn devotat copilului său, mai puțin dornic să investească timp și bani în creșterea copilului.

Lipsa tatălui sau relația deficitară sub acest aspect poate avea ca urmări lipsa încrederii copilului în propiile forțe. Asfel va face mai greu dificultăților vieții.

Poate fi redus și accesul la capitalul social în afara familiei atunci când legătura dintre copil și cercul de apropiați ai tatălui se rupe sau când mama se mută, întrerupând toate legăturile cu profesorii, cu prietenii și vecinii copilului.

Familia este grupul social vital pentru îngrijirea, protecția și educarea copilului, schimbările schimbă ritmul dezvortări armonioase a copilului provenit din familia disfuncțională.

Mediului familial propice pentru copil este unul dintre primele drepturi ale omului,iar unul dintre drepturile fundamentale a copilului este acela de a-și cunoaște părinți și a fi crescut de aceștia.

Rolul familiei prin natura afectivă joacă un rol securizant, necesar maturizări unui copil. Familia reprezintă instituția fundamentală în societate, una dintre cele mai stabile forme de comunitate umană. În contextual schimbărilor sociale familia s-a diversificat prin modele familiale, ceșterea constantă a divorțurilor, a familiilor cu un singur părinte, a concubinajului.

Într-o lume în continuă schimbare unde toate instituțiile și toate tipurile de raporturi sociale se schimbă, familia nu poate rămâne neschimbată, și nu trebuie pus accentul doar pentru un singur tip de familie.

Famila este singura care poate răspunde nevoilor copilului, prin sentimente de dragoste, relații afective atât de necesare pentru o creștere armonioasă a copilului. Dezvoltarea personalității copilului copilului este rezultatul unui ansamblu de factori: familia . scoala și comunitatea.

3.4.Aplicație teoretică:

3.4.1Howe-Teoria atașamentului

Copii dezvoltă o conștientizare a propiilor stări psihologice înainte de a-i înțelege pe ceilalți și încep să-i înțeleagă pe aceștia realizând o comparație cu propiile lor sentimente.Prin urmare, își dezvoltă înțelegerea împărtășind experiențe cu ceilalți prin relații intime și învățare că diferite persone aduc în relațiile lor stări mintale și că acest lucru va afecta modul în care reacționează aceștia fată de ei. Copii învață încercând să înțeleagă ce simt alte personae încercând să se dumireasc în legătură cu comportamentul acestora și când fac acest lucru dezvoltă o empatie emoțională cu acestia.

Psihanalistul Bowlby , a elaborate o teorie în care arată că reprezintă o pulsiune de bază căutarea atașamentului de alte persoane.

Când copiii sunt stresați ei caută atașamentul celorlalți:

Căutarea apropierii-când un copil caută să fie aproape de un părinte sau de o altă persoană care-i oferă siguranță.

Bază de siguranță- când un copil simte că poate să-și assume riscuri pentru că este prezentă persoana care îl poate apăra.

Protest față de separare-când un copil încearcă să prevină separarea de persoanele care-i oferă protecție.

Un copil nu poate elabora un bun model de lucru acolo unde relațiile, atasamentele sunt inconsecvente, deoarece nu se poate stabili un model.

3.4.2.Teoria învățării sociale:

Bandura(1977) extinde aceste idei dovedind că cea mai mare parte a învățării este dobândită de percepțiile și gândirea oamenilor legate de ceea ce li se întâmplă. Ei învață copiind exemple de la alți oameni din jurul lor.

Teoria cognitivă demostrează: comportamentul este afectat de percepția sau interpretarea mediului pe durata procesului de învățare. Teoria învățări sociale se concentrează pe felul în care noi învățăm din situațăăle sociale, asimilând modul în care alții cu succes( învățarea directă).

3.5.Rolul asitentului social în relație cu familia disfuncțională:

Asistentul social este văzut ca un intermediar între familie, copil și instituția pe care o reprezintă, asistentul social este inițiator, coordonator de intervenție pentru utilizarea unei game variate de instituții, servicii de protecție a copilului în centrele de zi sau rezidențiale.

Plecând de la acestă idee, asistentul social este un coordonator de caz, eficiența lui depinzând de numeroase abilități practice în ce privește comunicarea, intervieverea, înregistrarea, analiza, intervenția și monitorizarea, și nu în ultimul rând, resursele ce îi stau la dispoziție, atât materiale cât și instituționalizare.

Rolul pe care asistentul social trebuie să-l aibă în relație cu familia și copilul trebuie să fie mobilizator, să faciliteze participarea clienților în găsirea soluțiilor.

Procesul de reintegrare a copiilor care provin din familii disfuncționale, presupune eforturile mai multor specialiști. O bună cunoaștere a profilului psihologic al copilului este un prim pas în intervenșia de recuperare

Capitolul IV

Metodologia cercetări

Scopul cercetării: în cercetarea efectuată am încercat să observ dacă au fost sau nu , eficientă integrarea copilului în Centrul de zi, dacă au fost eficiente sedințele de consiliere, cu copilul și părintele care are în îngrijire copilul.

Metodologia cercetării sociologice reprezintă o analiză a metodelor și tehnicilor aplicate în realizarea și finalizarea cercetării sociale. Metodologia cercetări socioumane empirice după cum precizează în Dicționarul de filozofie( 1978, pg.457)”aspectul teoretic cel mai activ al științei, care jalonează calea dobândirii de cunoștințe noi.”

Metodologia cercetării se mai identifică și cu o logică a analizei științifice a realității sociale.

4.1 Obiective

1. Să identific evoluția în timp a copiilor din Centrul de zi .

2. Să identific cauzele și motivele pentru care copiii au ajuns în ”Centrul de zi”

3. Să indentific rolul pe care îl are familia în integrarea copilului în societate..

1.Cunoașterea mediului familial din care provine copilul.

2. Să urmăresc evoluția în timp a copilului, integrat în Centrul de zi.

3.Să urmăresc efectele familiei difuncționale, asupra copilului și a integrării acestuia

Planul de intervenție se întocmește pe baza unei evaluări complete a factorilor implicați, a nevoilor și resurselor existente.Obiectivele de intervenție sunt de scurtă durată sau mai lungă de timp.

Obiectivele pe termen scurt au în vedere în primul rând rezolvarea urgențelor copilului, iar pentru copilul care provine din familia disfuncțională, doar un plan de intervenție bine elaborate poate salva coplilul de un eșec de integrare.

4.2. Elaborarea ipotezelor:

Ipoteza reprezintă o explicație plauzibilă care devine teorie dacă cercetarea o confirmă. Ipotezele au rolul de a orienta o întreagă activitate de cercetare în sensul că aceasta din urmă este astfel concepută încât să permită testarea ipotezelor în vederea ajungerii la explicații satisfăcătoare ale domeniului explicat.

Pornind de la obiectivele de mai sus am emis urmatoarele ipoteze de lucru :

Dacă familia în dificultate ar beneficia de consiliere familială, atunci copiii nu ar mai abandona școala și s-ar integra mai bine în mediul educațional.

Dacă un copil nu se simte în siguranță în propia familie, de cele mai multe ori alege să plece de acasă sau dezvoltă un comportament deviant.

Cu cât problemele de familie din care provin copilul sunt la o vîrstă mai mică, cu atît problemele la nivel comportamental și educative sunt mai reduse.- IN RELAțIE CU OBIECTIVELE,

Dacă problemele familiale din care provine copilul sunt manifestate la o fragedă, cu atât șansele de a dezvolta probleme emoționale și compotamentale sunt mai mari.

adica, Daca familia ofera copilului suportul necesar integrarii socio-profesionale atunci sansele de succes sunt mai mari.

Cu cât mediul familial este mai armonios , cu atât mai mult copilul are șanse de integrare socială mai mare.

Dacă un copil nu se simte în siguranță în familie, cu atât riscul de a dezvolta un comortament deviant este mai ridicat.

Cu cât problemele familiale din care provine copilul sunt mai mari, cu atât mai mult efectele se pot vedea în educația și integrarea socială a acestuia.

4.3. Documentarea:

Informațiile din studiile de caz au fost obținute prin interviuri realizate în Fundația Filantorpică Metropolis din Centrul de zi”Acasă” DGASPC, sector 6

Criteriile de selecția a persoanelor, nu au fost de natură preferențială, copiii din Centrul de zi ”Acasă”, provin din familie monoparentală, familie separată prin desfacerea căsătoriei, familie în care copii sunt crescuți de bunici acestora sau violență în familie.

Pentru documentare, am consultat dosarele sociale întocmite acestor copii, am aplicat ghid de interviu asistentului social care a interacționat cu copii. Am observant comportamentul copiilor în cadrul Centrului de zi, și am relaționat cu aceștia(prin dialog și jocuri interactive)

Metodele folosite au fost: analiza, documentarea, observația și interviul

4.4. Universul cercetării:

Universul cercetării presupune delimitarea populației căreia îi este specific fenomenul studiat la un moment dat. În cadrul cercetării mele îl reprezintă copii din ”Centrul de zi”, care provin din familii disfuncționale. Am avut acces la dosarele întocmite copiilor de asistentul social, din care am ales cinci cazuri care se potrivesc cu tem ape care am ales să o cercetez.

Populația țintă: copii care provin din familii disfuncționale( monoparentale, violență în familie)

Mărime lot eșantion: din 20 de copii din ”Centrul de zi ”

Perioada de culegere de date: 15.02.2016- 15.03.2016

4.5.Metoda utilizată: Studii de caz

4.5.1.Operaționalizarea conceptelor:

4.6. Studii de caz:

Cazul nr.1 Fundația Filantropica Metropolis, Centrul de zi ”Acasă”

Nume beneficiar: F.Ș.G

Născut la data de: 23.12.2008

Locul nașteri: București

Naționalitate: Română

Membri familiei:

Mama:P.L(fostă F)

Tatăl: nu locuiește la același domiciliu

Frate: F.D.G

Istoricul familiei:

Ș. este admis în Centru de zi la data de 07.10.2015

Mama P.L domiciliată în București sect.6 are 12 clase finalizate, și o diplomă de bacalaureat, acesta este încadrată pe piața munci cu un salariu lunar de aproximativ 850 lei. Prezintă unele probleme de sănătate.

Tatăl F.G locuiește la un alt domiciliu, cei doi fiind divorțați. Din spusele mamei domnul F. îl conctactează rar pe Ș.

Relația copilului cu fratele mai mare nu sunt unele favorabile, diferența de vârstă între cei doi este mare. Copilul cel mare nefiind acasă nu o poate ajuta pe mamă să aibă grijă de Ș.

Locuința este propietate a părinților minorului, este racordată la apă curentă, curent și încălzire, familia locuiește într-o singură cameră.

Veniturile familiei sunt salariul mamei și alocația copilului.

În urma hotărârei de divorț, copilul primește pensie alimentară de întreținere pâna la vârsta majoratului. Dar în dosarul copilului nu era specificat dacă acesti bani sunt primiți cu regularitate de către mama, pentru îngrijirea minorului.

Mama a solicitat ca Ș. să fie supravegheat pe perioada zilei, când ea este la muncă și totodată acesta să plece la finalul zilei cu temele și lecțiile învățate.

Probleme:

Băiatul are nevoie de îndrumare în efectuarea temelor școlare și supravegherea pe timpul zilei

Familia se confruntă cu probleme, financiare, salariul mamei fiind insuficient pentru a asigura nevoile de bază ale familiei

Structura familiei este una monoparentală, copilul nu păstrează legătura cu tatăl

Intervenția asistenței sociale:

Planul personalizat de intervenție s-a întocmit în scopul prevenirii seprării coplilului de părinți. Serviciile de protecție a copilului au intervenit prin servicii de consiliere individuală și de grup pentru copil și familie.

Plan de intervenție:

În urma evaluarii situației socio-familiare s-a constatat faptul că resursele financiare sunt insuficiente pentru creșterea și educarea minorului, cerințele școlare fiind ridicate comparativ cu venitul și posibilitățile familiei. Doamna P.L ne fiind ajutată și sprijinită de nimeni din familie.

Băiatul a beneficiat de sprijin pentru integrare sa în colectiv și a fost încurajat să interacționeze mult cu ceilalți copii din grupă în vederea dezvoltări abilităților socio-emoționale

Băiatul a avut parte de ajutor și verificarea temelor zilnice și lucru individual

Băiatul a beneficiat de un plan personalizat de intervenție , prin responsabil de intervenție autorizat

A beneficiat de activități de recreere prin joacă pe terenul de sport al fundației, și a primit cadouri de sărbători, a m-ai beneficiat de pachete cu alimente pentru acasă, dar acestea au venit ocazional (în principiu de sărbători).

Băiatul a beneficiat de consiliere socială și psihologică

A beneficiat de hrană servită în Centrul de zi.

Propunerii:

Prin dizpoziția emisă de către D.G.S.AP.C sector 6 se dispune ca minorul F.Ș să fie admis în Centrul de zi al Fundației Filantropica Metropolis pentru perioada 04.01.2016 și pâna în prezent

În conformitate cu prevederile art.108 din Legea nr.272\2004 privin protecția și promovarea drepturilor copilului și dispozițiile art.1-6, Anexa nr.2, din H.G.R. nr 1438\2004 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum și a celor de rotecție special a copilului lipsit temporar sau definitive de ocrotirea părinților săi.

Evoluția :

2015\2016 este înscris în anul școlar la grupa pregătitoare acesta urmând învățământul de zi. Din punct de vedere al disciplinei, deranjează colegii în timpul orelor, vorbește bruschează colegii, fiind deseori violent cu aceștia.

Din punct de vedere al limbajului are probleme de pronunție, și repetă de multe ori cuvinte sau silabe, mai ales când se grăbește. În cadrul centrului nu a prezentat tulburări de comportament, dar este retras și nu vorbește prea mult, și din cauza faptului ca vorbește puțin bâlbâit.

În plan cognitiv prezintă abilități în curs de dezvoltare, are un vocabular dezvoltat deși prezintă tulburări de pronunție. Băiatul rezolvă ușor și corect sarcinile de învățare și lucreză într-un mediu organizat. Copilul a fost acceptat să facă cursuri de logopedie gratuite, dar mama nu are timp să meargă cu el, iar fundația nu are personal disponibil pentru aceasta.

Observații.

De când este în centru Ș. s-a schimbat mult în bine dar are încă probeme de relaționare cu cei din jur , și probleme de comportament la școală. Mama este mulțumită deoarece copilul prezintă schimbări în bine, ea are o relație bună de comunicare cu asistentul social.

Familia a fost constant reevaluată și monitorizată.

Atitudinea familiei privind derularea intervenției:

Doamna F. se mobilizează greu în transmiterea documentelor atunci cînd îi sunt solicitate.

Tipuri de prestații acordate minorului:

Alocație de stat

650 lei prestații prevăzute în cadrul Centrului

Concluzii:

În momentul de fată Ș. a progresat, în cadrul centrului s-a integrat și a făcut progrese mari comunică eficient cu educatori, la școală are înca probleme de acomodare și comunicare cu cei din jur, dar integrarea copilului în centru a adus schimbări benefice în comportamentul său.

Studiul de caz nr,2 Fundația Filantropica Metropolis, Centrul de zi ”Acasă”

Nume beneficiar: G.M-C

Născut la data de:11.04.2008

Locul nașteri: București

Naționalitate: Română

Membri familiei:

Mama:V.Z

Tatăl: G.B (în detenție,nu păstrează legătura cu familia)

Frate: V.A.L

Soră: VA.D.

Istoricul familiei:

Copii sunt crescuți de mamă , deoarece tatăl este în detenție, mama este ajutată de tatăl său pentru supravegherea celor trei copii. Familia se confruntă cu probleme financiare, mama copilului nu are un loc de muncă, familia locuiește într-o casă improvizată, sărăcăcios mobilată, neracordată la apă curentă. Veniturile familie sunt formate din alocația celor trei copii, în cuantum de 284 lei. Pentru o perioadă de cîteva luni mama a lucrat în stăinatate. Doamna V. Are trei copii minori din care doar M. este recunoscut de tată, acesta purtându-i numele, ea fiind reprezentant legal al copilului. Cât a fost plecată plecată în străinatate la muncă, copii fiind în grija bunicului, ea a trimis acasă ocazional sume modice de bani.

Mama a cerut ajutorul Fundației Filantropice Metropolis solicitând că are nevoie de supraveghere în efectuarea temelor școlare, deoarece părintele nu are pregătirea necesară să explice și să îl ajute pe copil. În urma morți tatălui său doamna V. s-a hotărât să rămâna acasă deoarece nu a avut cu cine să lase cei trei copii.

Probleme:

Copilul nu este atent la ore , el fiind neatent mai tot timpul purtând discuții cu colegi săi. Întămpină greutăți la scriere. Are un comportament normal în relația cu colegii și învățătoarea.

Climatul educativ în familie, relațiile intrafamiliale sunt nefavorabile.

Mama se ocupă de copil incorect, atitudinea părinților față de copil este de neimplicare.

Intervenția asistenței sociale:

Planul personalizat de intervenție s-a întocmit în scopul prevenirii seprării copilului de părinți. Serviciile de protecție a copilului au intervenit prin servicii de consiliere individuală și de grup pentru copil și familie.

Planul de intervenție:

În acest sens s-a reevalual situația socială a familiei V. Au fost solicitate documentele actuale care să releve starea financiară dar și socială. Din informațiile obținute reiese că este înscris la școală în clasa I. Copilul este înscris la medicul de familie și este declarat clinic sănătos.

În ultimele trei luni M. a participat la activitățile recreative organizate în cadrul centrului, dar și la activitățile din interirul clasei, impreună cu copii din Centrul ”Acasă”

Pe perioada zilei, cât băiatul se află se află la programul centrului beneficiază de sprijin pentru a lucra exerciții școlare, pentru învățarea alfabetului și a asimila noțiunile de bază.

Efectuarea temelor zilnice, fiind supravegheat și încurajat să-și argumenteze părerile

A participat la activități recreative, informative și educative

A beneficiat de consiliere socială și psihologică

A beneficiat de rechizite școlare

Evoluția :

Din punct de vedere financiar, se confruntă în continuare cu probleme evconomice. Bunicul a decedat, motiv pentru care mama nu a mai plecat la muncă în străinatate. M. a fost vizibil afectat de moartea bunicului, el fiind foarte atașat de acesta.

Caracterizarea școlară a copiluli relevă ca s-a integrat foarte bine în colectivul clasei școlare și în Centrul de zi. Este atent la orele de curs, răspunde corect dacă este atent, însă întâmpină probleme la scris. Din cele relatate de învățătoare copilul are aptitudini de cântat și dans.

În urma pierderi bunicului de care M. Era foarte apropiat, a beneficiat de consiliete psihologică. Conform evaluării psihologice M. are nevoie de stimulare și sprijin în vederea îndepliniri sarcinilor școlare.

Observații:

Doamna V. Nu manifestă responsabilitate și deși arată interes când îi sunt solicitate documente, sau întâlniri, duce greu la bun șfârșit sarcilnile atribuite.

Propuneri:

Având în vedere toate cele enunțate s-a propus menținerea minorului în programul Centrului de zi. Prin dispoziția emisă de către D.G.A.S.P.C. sector 6, ca minorul să fie admis în cadrul Centrului de zi.

Tipuri de prestații acordate minorului:

Alocație de stat

650 lei prestații prevăzute în cadrul Centrului

Concluzii:

În urma integrări în Centrul de zi , M a avut o evoluție bună. La școală are înca probleme de acumulare a informațiilor, dar în Centrul de zi s-a integrat eficient. De când este în acestă instituție copilul a dezvoltat aptitudini artistice.

Studiul de caz nr.3 Fundația Filantropica Metropolis Centrul de zi ”Acasă”

Nume beneficiar: S.A.E

Născut la data de: 05.07.2007

Locul nașteri: București

Naționalitate: Română

Membri familiei:

Mama:G.G

Tatăl: S.M(tatăl nu are același domiciliu, vine ocazional la domiciluiu doamnei G)

Istoricul familiei:

În urma relației de concubinaj între dna. G.G. și dl.S.M. a rezultat copilul S.A.E. Relația de concubinaj a durat 8 ani, timp în care familia a locuit în casa propietate a tatălui d-nei. G.

Doamna G. s-a adresat Fumdației Metropolis solicitând sprijin în ceea ce privește educația copilului său. E are nevoie de supraveghere în efectuarea temelor școlare. Mama nu se poate implica deoarece întâmpină dificultăți în citire și scriere.

Doamna S. Nu lucrează cu forme legale, asfel partea financiară este ocazională. Tatăl îi dă pensie alimentară copilului de 150 lei pe lună. Rar tatăl vine pe acasă, dar comportamentul său este unul neprielnic familiei, fiind agresiv în momentul când consumă alcool.

În urma anchetei la domiciliu s-a constatat că igiena locuinței este precară, dezordonată și neângrijită, locuința este încălzită cu o sobă cu lemne, neracordată la apă curentă. Singura cameră pe care o are doamna G. servește ca dormitor, baie și bucătărie.

Probleme:

Familia se confruntă cu dificultăți financiare, asfel asigurarea hranei zilnice pentru copil fiind o problemă reală. Structura familie este una monoparentală, relațiile interfamiliale nefavorabile.

De minoră se ocupă mama iar comportamentul educațional al părintelui fiind parțial corect.

Mama are atitdini de autoritarism și nervozitate. Copilul prezintă rezultate școlare slabe,datorită expunerii la comportamentele cu potențial agresiv din cadrul familiei, copilul prezintă sentimente de timiditate, inferioritate, tristețe, reținere în relația cu copii de aceași vârstă.

Relațiile disfuncționale din cadrul familiei au un impact major asupra modului în care copilul se percepe pe sine.

Intervenția asistenței sociale:

Planul personalizat de intervenție s-a întocmit în scopul prevenirii seprării copilului de părinți. Serviciile de protecție a copilului au intervenit prin servicii de consiliere individuală și de grup pentru copil și familie.

Plan de intervenție.

În perioada frecventării ”Centrului de zi” , minora a beneficiat de suport din partea personalului de specialitate în efectuarea și verificarea temelor școlare. Pedagogul centrului a lucrat suplimentar cu copilul la matematică și română, aceasta având mari probleme la aceste materii.

S. a participat la activități de grup, jocuri, activități culturale, serbări cu ocazia sărbătorilor.

Copilul a beneficiat deasemeni de o masă caldă la sediul Fundației.

A beneficiat de consiliere socială atât copilul cât și părintele.

Mama a beneficiat de consiliere cu privire la utilizarea neadecvată a pedepsiri copilului, aceasta a dat dovadă că înțelege și va încerca să controleze situația..

S. frecventează cursurile școlare, este înscrisă la medicul de familie, fiind declarată clinic sănătoasă.

Pe perioada perioadei vacanței de vară, mama a solicitat suspendarea contractului, deoarece copilul a locuit cu o mătușă maternă, în provincie. Aceasta a revenit în septembrie la începerea noului an școlar.

Propuneri:

În conformitate cu prevederile art.108 din Legea nr.272\2004 privind protecția și promvarea drepturilor copilului și dispozițiile art.1-6, Anexa nr.2 din H.G.R. nr 1438\2004

Având în vedere cele mai sus menționate, asistentul social a propus menținerea copilului în ”Centrul de zi”

Prin dispoziția emisă de către D.G.A.S.P.C, sector 6 dispune ca minora S.A.E să fie admisă în centru.

Evoluție:

În urma caracterizărilor facute de cadrele didactice situația școlară a copilului se confruntă încă cu dificultăți, progresele sunt lelente, procesul de învățare se desfășoară cu dificultate, atenția este fluctuantă.

Obiective.

Reducerea problemelor emoționale și de comportament

Îmbunătățirea adaptării la școală în familie și în cadrul grupului

Îmbunătățirea stimei de sine

Obiectivele urmărie pe parcursul sedințelor individuale de consiliere pentru o optimizare comportamentală.

Metodele folosite: tehnici expresiv- creative (desen cu tematică, joc cu marionete, modelaj în plastilină)

Observații:

Monitorizarea situației familiei, și evoluția copilului. Participarea copilului la ședințe de consiliere.

Atitudinea mamei față de solicitările persolnalului din ”Centrul de zi” este una favorabilă, colaborează când este sesizată în ceea ce privește comportamentul copilului.

Tipuri de prestații acordate minorului:

Alocație de stat

Pensie de întreținere minor

Concluzii:

S. are încă probleme școlare, dar în cadrul centrului interacționează bine cu educatori.Mediul securizant din cadrul centrului o ajută , dar mediul familial este înca unul nefavorabil pentru copil.

Studiul de caz nr.4 Fundația Filantropica Metropolis, Centrul de zi ”Acasă”

Nume beneficiar: G.C.A

Născut la data de :09.10.2001

Locul nașteri:București

Membri familiei:

Mama. M.M- nu locuiește cu familia

Tatăl. G.M.P

Bunica paternă:G.T

Istoric:

Părintele G.M.P a solicitat sprijin în supravegherea copiilor pe perioada cât își efectuează temele școlare. Acesta are un program încărcat, iar mama copiilor nu locuiește cu familia , cei doi fiind divorțați.

Din declarația tatălui , a reieșit ca cei doi copii minori, în urma hotărâri de divorț au fost încredințați tatălui. Familia se confruntă cu problem de natură financiară, tatăl fiind singurul angajat cu un venit de 880 ron la care se adaugă alocația copiilor de 84 lei pe lună. Bunica locuiește în aceași curte dar se gospodărește separat.

Mama copiilor pastrează legătura cu cei doi copii, iar acestia merg în vizita la domiciliul acesteia.

Structura familie este una monoparentală, copii sunt îngrijiți de tată și de mama acestuia

Din punct de vedere medical C. este clinic sănătoasă, ea fiind în evidența medicului de familie.

Probleme:

C. s-a confruntat cu probleme de comportament la școală de la divoțul părinților săi, acestea s-au accentuat și s-au extins în relația cu tatăl său. Din cauza relației tensionate dintre tată și copil , acesta are dificultate în educarea copiilor. La intrarea minorei în centru aceasta prezenta o neîgrijirea adecvata a scalpului , ea având nevoie de deparazitare ,dar neavând cine să facă acesta lucru pentru ea acasă. Atitudinea tatălui fată de cei doi minori este de autoritarism și neimplicare, față de problemele și cerințele celor doi copii minori.

C. are un temperament puternic, în urma caracterizărilor făcute de cadrele didactice, este un copil timid și prezintă deficiență în învățare și efectuarea temelor .

Domnul G. a informat asistentul social al centrului de faptul că va pleca la muncă în stăinătate pentru o perioadă de 3 luni, lucru fiind confirmat și de către minoră.

Domnul G a menționat că cei doi copii minori pe care îi are în îngrijire, vor rămâne în grija bunicii care locuiește în apropiere de dominciliul pe care îl are familia.

Intervenția asistenței sociale:

Planul personalizat de intervenție s-a întocmit în scopul prevenirii seprării copilului de părinți. Serviciile de protecție a copilului au intervenit prin servicii de consiliere individuală și de grup pentru copil și familie.

Plan de intervenție:

În acest sens s-a evaluat situația social a familiei, prin disoziția emisă de către D.G.S.A.P.C, sector 6 minora a fost acceptată în Centrul de zi începînd cu data de 01.01.2014 până în prezent.

În urma planului de intervenție s-a urmărit prevenirea separării copilului de părinți, asigurarea unui mediu securizat pentru creșterea, educarea copilului și prevenirea tulburărilor affective și comportamentale.

În stagiul de atingere al obiectivelor din planul pesonalizat sau urmărit următoarele.

Copilul a beneficiat de support și explicații în vederea efectuări temelor școlare

A beneficiat de un prânz zilnic

Copilul a beneficiat de activități recreative- educative( vizionarea filmelor la cinema, servirea prânzului într-un mediu organizat, practicarea înotului în piscină amenajată)

În urma sesizări de către G. că va pleca din țară Fundația a informat G.D.S.A.P.C sector 6 cu privire la acest fapt și că cei doi minori vor rămâne în grija bunicii.

Evoluția :

În urma sprijinului de care a beneficiat C. în Cetru de zi situația școlară s-a îmbunătățit considerabil. Copilul are o relație bună cu tatăl acum, dar rămâne des în grija bunicii , acesta fiind mult timp plecat la muncă. Până la momentul actual , copilul și-a însușit desprinderi de comportament civilizat în mediul social, pe care le aplică în relațiile stabilite cu ceilalți.

C. a dezvoltat abilității de comunicare , relaționare social pozitivă cu persoanele din mediul său de viață. A dezvoltat deprinderi artistice privin desenul și muzica,dar și abilități privind activitățile din viață zilnică.

În urma problemelor pe care le avea la matematică și română C. a beneficiat de meditații, lucrându-se suplimentar cu aceasta sau obținut rezultate satisfăcătoare.

Observații:

În decursul zilelor petrecute în Centrul de zi C. a avut o ținută îngrijită, adecvată mediului în care se află. Aceasta coloaborează și răspunde solicitărilor pedagogului.

Domnul G. manifestă un interes ponderat pentru activitățile desfășurate în cadrul programului. Răspunde afirmativ la propunerile solicitate.

Propunerii:

Având în vedere cele relatate s-a propus menținerea minorului G.C.A în cadrul programului Centrul de zi al Fundației Filantropica Metropolis.

În conformitate cu prevederile art.108 dil Legea nr.272\2004 privind protecția și promvarea drepturilor copilului și dispozițiile art.1-6, Anexa nr.2 din H.G.R. nr 1438\2004

Tipuri de prestații acordate minorului:

Alocație de stat

Costul total al cheltielilor sociale prevăzute este de 550 lei pe lună, de acesti bani copilul beneficiază în cadrul centrului pentru serviciile oferite de acesta

Concluzii:

Domnul G. își crește singur cei doi copii, deși are problem în educarea acestora, rezultatele sunt favorabile de când cei doi copii sunt integrați în Centrul de zi. În urma divorțului părinților cei doi copii au avut nevoie de consiliere psihologică, acum ei interacționează mai bine cu tatăl lor, deasemeni și cu cei din centru.

Studiul de caz nr.5 ”Fundația Filantropica Metropolis”

Nume beneficiar: G.A.M

Născut la data de :10.05.2004

Locul nașteri:București

Membri familiei:

Mama: M.M- nu locuiește cu familia

Tatăl: G.M.P

Soră: G.C.A

Bunica paternă:G.T

Istoric:

Părintele G.M.P a solicitat sprijin în supravegherea copiilor pe perioada cât își efectuează temele școlare, tatăl a specificat că în timpul zilei doar bunica îi supaveghează pe copii. Acesta are un program încărcat, iar mama copiilor nu locuiește cu familia , cei doi fiind divorțați.

Din declarația tatălui, a reieșit ca cei doi copii minori, în urma hotărâri de divorț au fost încredințați tatălui. Familia se confruntă cu problem de natură financiară, tatăl fiind singurul angajat cu un venit de 880 ron la care se adaugă alocația copiilor de 84 lei pe lună. Bunica locuiește în aceași curte dar se gospodărește separat.

Mama copiilor pastrează legătura cu cei doi copii, iar acestia merg în vizita la domiciliul acesteia.

Structura familie este una monoparentală, copii sunt îngrijiți de tată și de mama acestuia

Din punct de vedere medical A. este clinic sănătoasă, el fiind în evidența medicului de familie.

În urma anchetei făcute de asistentul social la domiciliul familiei, acesta dispune de condiții optime de locuit, fiecare copil are camera sa care este bine îngrijita și aerisită.

Probleme:

Copilul s-a confruntat cu probleme de comportament la școală de la divoțul părinților săi, acestea s-au accentuat și s-au extins în relația cu tatăl său. Din cauza relației tensionate dintre tată și copil, acesta are dificultate în educarea copiilor. Atitudinea tatălui fată de cei doi minori este de autoritarism și neimplicare, față de problemele și cerințele celor doi .

Recent băiatul a fost implicat în procesul de separare legală a părinților săi, motiv pentru care acesta afost chemat în instanță pentru a-și exprima decizia cu privire la adultul cu care dorește să rămâmă pe viitor.

Conform caracterizării școlare A. se confruntă cu problem școlare și absențe nemotivate, toate aceste agenerate de divorțul părinților săi.

Relația dintre el și sora sa este una conflictuală.

Domnul G. a informat asistentul social al centrului de faptul că va pleca la muncă în stăinătate pentru o perioadă de 3 luni, lucru fiind confirmat și de către minoră. Tatăl a menționat că cei doi copii minori pe care îi are în îngrijire, vor rămâne în grija bunicii care locuiește în apropiere de dominciliul pe care îl are familia.

Intervenția asistenței sociale:

Planul personalizat de intervenție s-a întocmit în scopul prevenirii seprării coplilului de părinți. Serviciile de protecție a copilului au intervenit prin servicii de consiliere individuală și de grup pentru copil și familie.

Plan de intervenție:

A a avut parte de ajutor în efectuare temelor școlare și verificare lor

Abeneficiat de un prânz zilnic în cadrul centrului

A beneficiat de consiliere socială și psihologică

A beneficia de rechizite școlare

În ultimele luni băiatul a participat cu colegii săi la activității recreeative desfășurate în afara centrului (vizionare filme cinema, masa servită la fast –food sau restaurant), și activități sportive(înot )

Copilul a fost implicat în activități care au avut ca scop dezvoltarea deprinderilor de muncă și viață independentă.

Evoluția :

Familia se confruntă în continuare cu problem financare, tatăl fiind singurul care aduce o sursă de venit în familie.

Domnul G adivorțat de soția sa doamna M. în urma Hotărâri de divroț copii i-au fost încredințați tatălui.

Dezvoltarea copilului pe plan psihic se desfășoară în limitele vârstei, fiind uneori mai sensibil.

Pe perioada zilei, cât se află în cadrul centrului băiatul își rezolvă temele școlare. Are încă probleme la școală el având rezultate slabe la materiile principale.

În urma evalurării psihologice reiese că la nivel cognitive prezintă capacitate de concentrare, în accord cu vârsta lui, prezintă și un vocabular bogat cu o exprimare coerentă.

În continuare relația dintre cei doi frați este tensionată, părintele nu dispune de tehnici de aplanare a conflictelor.

Observații:

Domnul G. păstrează legătura cu asistentul social și răspunde solicitărilor atunci când este solicitat. Cu toate acestea se mobilizează greu în transmiterea documentelor solicitate pentru reevaluarea dosarelor.

Propunerii: Având în vedere cele relatate s-a propus menținerea minorului G.A.M în cadrul programului Centrul de zi al Fundației Filantropica Metropolis.

În conformitate cu prevederile art.108 dil Legea nr.272\2004 privind protecția și promvarea drepturilor copilului și dispozițiile art.1-6, Anexa nr.2 din H.G.R. nr 1438\2004

Tipuri de prestații acordate minorului:

Alocație de stat de 84 lei

650 lei prestații prevăzute în cadrul Centrului

Concluzii:

Domnul G. își crește singur cei doi copii, deși are problem în educarea acestora, rezultatele sunt favorabile de când cei doi copii sunt integrați în Centrul de zi. În urma divorțului părinților cei doi copii au avut nevoie de consiliere psihologică, acum ei interacționează mai bine cu tatăl lor, deasemeni și cu cei din centru.

Servicii oferite în Centrul de zi” Acasă”

În cadrul centrului de zi asistentul social și\sau psihologul stabilește împreună cu clientul obiectivele intervențiilor ținând seama de PPI, și are în vedere menținerea copilului în mediul său de viață natural, prevenirea intrări copilului în sistemul de protecție a copilului, formarea atașamentului părinte-copil întărirea capacități familiilor de a depăți dificultățile psihosociale pentru a-și asuma responsabilitățile parentale și pentru a evita afectarea relațiilor de familie.

Educația formal și nonformală\informală:

Centrul de zi oferă copilului numeroase activități sau situații de învățare, inclusive de dezvoltare a deprinderilor de viață independent.

Activitățile ce au drept scop realizarea educației norformale\informale presupun:

Inițierea de activități structurate și organizate în cadrul instuțional

Înscrierea copiilor la cluburi sportive

Vizite la muzee, teatre, biblioteci publice

Explicarea informațiilor primare de către copil prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă

Activități cotidiene care au ca scop producerea de efecte educative

Program de activități de joc și petrecerea atimpului liber:

Amgajații (asistenți sociali, psihologi, educatori), îndrumă copii în activitățile de timp liber, interacțiunea cu alți copii este supervizată, iar intervenția profesionistului este imediată. Copilul este învățat care sunt valorile și atitudinilesocietăți din care face parte și ce se ațșteaptă de la ei în viața de adult.În procesul de socializare al copilului, personalul educațional folosește mai multe metode: imitarea și identificarea transmiterea copilului a steptărilor sociale.

Personalul specializat al Fundației Filantropica Metropolis sprijină copilul în procesul de socilizare. Scesta se realizează în primul rând prin intermediul școlii, cu colegii, profesorii, cu prietenii de joacă, de petrecere a timpului liber, cu alți membri ai familiei.

Este important pentru crearea unui mediu familial și integrarea copilului în societate, implicarea copilului la cumpărături, contactul cu vecinii, medicul de familie și restul comunități.

În final copilul se va simți în siguranță, valorizat, capabil să acționeze independent de presiunea copiilor de aceași vârstă.

4.7.Concluziile cercetări:

În urma cercetări pe care am făcut-o la ”Fundația Filantropică Metropolic”, am constatat că majoritatea copiilor din ”Centrul de zi” provin din familii monoparentale, familii cu venituri modeste sau cu violență în familie. Impactul pe care îl are acest centru asupra acestora este unul benefic, copii care frecventeaza centrul au evoluat din unct de vedere psihologic, social și educațional. Am constatat acest fapt în urma ceretări pe care am făcut-o studiind cazurile copiilor din dosarele lor începănd cu data la care ei au intrat în centru și până în prezent.

Copii din familiile monoparentale au avut el mai mare risc de abandon școlar, familiile acestora neavând partea educațională la un nivel în care să-i poată ajuta pe copii, în efectuarea temelor școlare. Când au ajuns în ”Centrul de zi”, copii aveau problem școlare(risc de abandon, corijențe și repetenție)

Modelul parental are cel mai important efect asupra copiilor, părinții sunt primi care întipăresc în copii lor modelul de viață pe care aceștia trebuie sa-l urmeze. Familiile din care provin acesti copii sunt în general familii cu părinți divorțați sau care trăiesc în concubinaj, iar relațiile dintre părinți nu sunt foarte puternice.

În toate cele cinci cazuri contactul copiilor cu părintele lipsă a fost întrerupt definitiv sau parțial, toată responsabilitatea fiind pe umerii mamei. În cazul patru și cinci tatăl este cel care își crește cei doi copii, acest lucru schimbă puțin perspectiva lucrurilor, tatăl este mai neputincios în relația sa cu cei doi copii, dar asta nu schimba cu nimic greutățile pe care le întâmpină un părinte în educarea și creșterea unuia sau mai mulți copii, singur.

Copii ” normali” care au trecut printr-o socializare primară firească(în familie) și care se află în plină socializare secundară(în școală sau comunitate în general) fără influențe anomice semnificative, rezistă cu success în fața grupurilor negative.

4.8.Concluziile generale ale cercetării:

Familia nu mai reprezintă o instituție conservatoare, ci una tot mai adaptată transformărilor de la nivelul societăți. Modernisul a modificat condsiderabil structura familială, familia tradițională a rezistat tocmai acestei coeziuni dintre membri familiei.

Familia restrânsă este din ce în ce mai răspândită în societatea modernă, prin reducerea membrilor din familie. Toate acestea au au ca factori importanți, emanciparea femei, sărăcia sau doar simplu fapt că oameni nu mai doresc să aibă așa de mulți copii ca în trecut.

Să ai o familie numeroasă aduce cu sine multe riscuri pe care puți sunt dispuși să și-le asume, dim cauza nivelului de trai din România prin comparație cu țările din U.E , nivelul de trai este mai scăzut, atunci și riscul de eșec al familiilor numerase este mai mare. Abandonul, violența, abuzul asupar copiilor , pornește în mare parte din familiile numeroase. Familia s-a transformat în sensul că funcțiile și structurile ale familiei au suferit modificări importante.

Familia contemporană are un nou stil de viață, în care se pune accent pe comunicare, egalitate și schimbare.Toate aceste modificări de trecere de la familia extinsă la cea nucleară au făcut ca componența privind pregătirea profesională și ocupațiile să nu mai fie transmise copiilor decât în cazuri foarte rare.

Copii ” normali” care au trecut printr-o socializare primară firească(în familie) și care se află în plină socializare secundară(în școală sau comunitate în general) fără influențe anomice semnificative, rezistă cu success în fața grupurilor negative

Propunerii:

Familia momoparentală este un adevăr trist pe care foarte mulți copii îl experimentează, uitându-ne la consecințele negative pe care le putem vedea prin integrarea lor în societate,dacă

s-ar preveni și interveni la timp specialiști, ar putea evita acest”flagel” al copiilor abandonați sau fără perspective în urma pierderi unuia dintre părinți. De aceia prevenirea și intervenția la timp în familie, este crucial pentru generațiile care vor veni.

În practica asistenței sociale individualizate, deși se lucrează cu persoane, respepectiv ”cazuri” este ideal să se ajungă în final la depistări preventive, ținând seama de ansamblul teritorial în cazurile care se ivesc.

Un alt aspect la fel de important în lupta împotriva eșecului familiei disfuncționale , este o bună colaborare, atât cu autoritățile cât și cu familiile implicate.

Pentru a rezolva problema unui copil provenit dintr-o familie de risc, se cere mult efort din partea specialiștilor, care s-ar putea să nu fie găsiți în aceași instituție sau să nu fie suficienți, ca acestia să intervină la timp, pentru rezolvarea cazurilor care necesită răbdare, timp, competență și abilitatea necesară, ca fiecare caz să fie soluționat pozitiv.

Centralizarea datelor ar putea avea mare eficiență, de multe ori familiile cu probleme sunt viclene, merg în același timp la mai multe fundații pentru ajutor, și în cele din urmă ajung și la cele de stat, asfel cazurile pot rămane nerezolvate, și copii au cel mai mult de suferit.

Cred că dacă cuantumul acordat unui parinte care își crește copilul\copii singur ar fi mai mare, (LEGE Nr. 236 din 31 octombrie 2008), care prevede un venit insuficient pentru un părinte care are un singur venit( de cele mai multe ori , având un salariu foarte mic), cred ca riscul de abandon școlar, de eșec al familie ar mai mic, în comparație cu familiile cu un statut normal.

Pentru integrarea unui copil care provine dintr-o familie vulnerabilă, se cer eforturi, de aceia este mai ușor să previi decât să combați, o dezvoltare a serviciilor de prevenire și combatere( a abandonului școlar, violenței în familia disfuncțională), poate reduce atât traumele copiilor dar și numărul copiilor neintregrați în societate.

Bibliografie:

Cărți:

Buzducea D.(2005) Aspecte contemporane în asistența socială, Ed. Polirom, București

Bonchiș E.(2011), Familia și rolul ei în educarea copilului; Iași, Ed.Polirom

.Bonchiș E. & Secui M.(coord. 2004) Psihologia Vârstelor, Ed. Universității ,Oradea,

Băran Pescaru Adriana,(2004) Familia azi. O perspectivă socio-pedagocică. Bucurețti , Editura Aramis

Buzducea. D, ( 2005)Aspecte contemporane în asistența socială, Ed. Polirom,București

Ciuperca C. (2000)Cuplul modern-între emancipare și disolutie, Ed.Tripoalex, Bucuresti.

Filipescu I.P.(2000)Tratat de dreptul familiei, Ed. All Beck, București.

Giddens A(2001),Sociologie,Ed.Bic All,București

Jurcan Georgeta(coord), 2000.Manualul lucrătorului social stradal, București:UNICEF, Ed. Equil Libre, pag.96

Marginean I(2000) Proiectarea cercetarii sociologice, Ed. Polirom, Iasi.

Miftode Vasile(coord), 2004, Sociologia populațiilor vulnerabile,Ed.Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași

Mitrofan I, Ciupercă C. (1998) Incursiune în psihologia și psihosexologia familie, ed.Press, București.

Mitrofan I, Mitrofan N(1991) Familia de la A la Z,mic dictionar al vietii de familie, ed.Științifică, București

Neamțu G.(coord)(2011) Tratat de asistență socială, Ed.Polirom, București

Payne Malcom,(2011), Teoria modernă a asistenșei sociale,Ed. Polirom.București

Popescu R.(2009)Introducere în sociologia familiei, Ed.Polirom,București.

Rășcanu Ruxandra, 2001, Metode și tehnici de asistență socială. Ed.Humanitas, București

Vlasceanu L. Metodologia cercetarii sociologice, orientare și probleme, Ed. Stiintifică și Enciclopedică, Bucuresti.

Voine M.(1993) Sociologia familiei, Bucuresti.

Voinea M.(1996) Psihosociologia familiei, Ed.Universității, București

Voinea M. (1993), Sociologia familiei, Ed.Universității, București

Surse internet:

1. https://www.scribd.com/doc/133572722/Familia-Monoparentala, accesat la data de 16.05.20016

Anexe:

Legea nr.272\2004 privin protecția și promovarea drepturilor copilului, art.108

Art.108
Serviciul public de asistență social și centrul județean de resurse și asistență educațională au obligația de a dezvolta servicii de consiliere specializată destinate copilului care a revenit în țară, după o perioadă de ședere în străinatate alături de părinți mai mare de un an. 

Legea 416/2001 privind venitul minim garantat

Art.1 

(1) Familia și persoanele singure, cetățeni români, au dreptul la un venit minim garantat ca formă de asistență socială.

(2) Venitul minim garantat se asigură prin acordarea ajutorului social lunar, în condițiile prevăzute de prezenta lege.

(3) Instituirea venitului minim garantat se întemeiază pe principiul solidarității sociale, în cadrul unei politici naționale de asistență socială.

(Legea 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei

Art.1

(1)Prin prezenta lege se instituie alocația pentru susținerea familiei ca formă de sprijin pentru familia cu venituri reduse care au în creștere și îngrijire copii în vârstă de până la 18 ani, denumită în continuare alocație.

(2)Acordarea alocației prevăzute în alin.(1) are drept scop complectarea veniturilor familiilor în vederea asigurării unor condiâții mai bune pentru creșterea, îngrijirea și educarea copiilor, precum și stimularea frecventării de către copiii de vârstă școlară, aflai în îngrijirea familiilor cu venituri reduse, a cursurilor unei forme de învîțământ, organizate potrivit legii.

Legea 61/1993 privind alocația de stat pentru copii

Art.1

(1)Se instituie alocația de stat pentru copii ca formă de ocrotire a statului acordată tuturor copiilor, fără discriminare.

(2)Beneficiază de alocația de stat pentru copii toți copii în vârstă de 18 ani.

LEGE Nr. 236 din 31 octombrie 2008- modificată

Potrivit OUG nr.105\2003- privind alocația complementară de susținere a familiei monoparentale

ART. 8:Cuantumul alocației de susținere pentru familia monoparentală este de:

a) 70 lei pentru familia cu un copil;

b) 80 lei pentru familia cu 2 copii;

c) 85 lei pentru familia cu 3 copii;

d) 90 lei pentru familia cu 4 sau mai mulți copii."

Art. 5.

Beneficiază de alocație de susținere familiile formate din persoana singură și copiii în vârstă de până la 18 ani aflați în întreținere și care locuiesc împreună cu aceasta, denumite familii monoparentale.

Art. 6.

În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin persoană singură se înțelege persoana care se află în una dintre următoarele situații:

a)este necăsătorită;

b) este văduvă;

c) este divorțată;

d) al cărei soț/soție este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească;

e) al cărei soț/soție este arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau execută o pedeapsă privativă de libertate și nu participă la întreținerea copiilor;

f) nu a împlinit vârsta de 18 ani și se află în una dintre situațiile prevăzute la lit. a)-e);

g) a fost numită tutore sau i s-au încredințat ori dat în plasament unul sau mai mulți copii și se află în una dintre situațiile prevăzute la lit. a)-c), cu excepția asistentului maternal profesionist.

Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, republicata 2014. Lege nr. 217/2003 republicata 2014

Art. 1
(1) Ocrotirea si sprijinirea familiei, dezvoltarea si consolidarea solidaritatii familiale, bazata pe prietenie, afectiune si intrajutorare morala si materiala a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes national. 
(2) Prevenirea si combaterea violentei in familie fac parte din politica integrata de ocrotire si sprijinire a familiei si reprezinta o importanta problema de sanatate publica. 
(3) Statul roman, prin autoritatile competente, elaboreaza si implementeaza politici si programe destinate prevenirii si combaterii violentei in familie, precum si protectiei victimelor violentei in familie. 

Constituția României:

Art.47 -Nivelul de trai

Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

Art.48 – Familia

Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.

Art.49- Protecția copiilor și a tinerilor

Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecție socială a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege.

Ghid de interviu:

Datele personale ale copilulului

Nume prenume

Data nașterii și orașul în care s-a născut

Numele părinților și starea civilă

Date despre frații copilului

Relația dintre părinți și între membri familiei

Evoluția familiei în timp

Vârsta și motivul intrări în” Centrul de zi”

Legătura cu familia

Legătura cu instituția de învățământ

Nivelul de educație al copilului

Situația prezentă

Șansele de viitor