Formarea Unei Gândiri Geografice la Elevii din Ciclul Primar Prin Studiul Disciplinei Gografia

INTRODUCERE

De-a lungul celor trei ani în care mi-am desfășurat activitatea ca educatoare am înțeles că viziunea școlii contemporane și a oricărui cadru didactic, deci și a mea, trebuie să fie una pedocentristă. În acest sens toate energiile mele s-au centrat asupra cunoașterii în profunzime a nevoilor și trebuințelor preșcolarilor mei, a stăpânirii unui bagaj de metode și procedee pentru a atinge palierele cele mai sensibile ale gândirii și sentimentelor copiilor.

Geografia nu este numai o știință informativă, care are ca scop de a-i „înarma" pe elevi cu un sistem de cunoștințe despre dinamica învelișurilor Pământului, de a-i educa în spiritul dragostei față de patrie, de a le forma deprinderi practice privind aprecierea fenomenelor meteorologice și hidrologice, ci are și un rol „formativ" creând emoții și sentimente care, la vârsta școlară mică, au puternice influențe în personalitatea elevilor.

Studiul proceselor psihice, al transformărilor ce se pot produce în gândirea elevilor și în gândirea geografică, mi-au pus o serie de întrebări, la care am încercat să dau răspunsuri.

Astfel au apărut unele întrebări: „Școlarii mei nu și-ar forma gândirea geografică mai repede dacă li s-ar arăta o cale amuzantă?”

„Geografia nu devine prin intermediul jocului mai accesibilă?”

În urma unui lung șir de întrebări de acest fel am constatat în timp că jocul didactic matematic este o cale prin care majoritatea problemelor mele își găsesc rezolvare.

Am ales ca temă a lucrării mele „Formarea unei gândiri geografice la elevii din ciclul primar prin studiul disciplinei Geografia” deoarece aptitudinea pentru geografie a unui copil nu este un dar rezervat unora, ci depinde aproape întotdeauna de calitatea începuturilor învățării geografiei. . Am ales ca intrarea în această minunată lume a geografiei să o realizez prin intermediul jocurilor didactice. Acestea au oferit un cadru propice pentru învățarea activă, participativă, au stimulat inițiativa și creativitatea copiilor.

Ca să dezvolt gândirea elevilor a trebuit să-i învăț să desprindă, din diferite obiecte și fenomene separate, legăturilor lor interne și să le folosească în explicarea altor fapte și fenomene geografice. A învăța pe elevi să gândească geografic înseamnă să-i deprindem să privească fenomenele naturale și sociale în continuă dezvoltare și transformare, să pătrundă legăturile lor interne, interdependența dintre ele. În acest scop, am căutat, ca în timpul orelor de geografie, să nu prezint un fenomen separat, ci în contextul din care face parte. Astfel, elevii vor înțelege legătura fenomenelor studiate cu toate celelalte fenomene precum și interdependența dintre ele.

Am încercat să demonstrez în lucrarea aceasta că principala strategie didactică utilizată în formarea gandirii geografice la copiii școlari este jocul.

CAPITOLUL I

ORIENTĂRI DE BAZĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL GEOGRAFIEI ÎN CICLUL PRIMAR

1.1. Esența si specificul geografiei în ciclul primar

În actuala legislație școlară, noul plan de învățământ de la ciclul primar a suferit unele modificări în sensul că, la obiectul Geografie, se predau și cunoștințe legate de cunoașterea mediului înconjurător, schimbându-i-se denumirea în obiectul Științele naturii, începând cu clasa a III-a.

Geografia este unul dintre cele mai vechi obiecte didactice de învățământ, care împreună cu Istoria și Limba română au constituit „trilogia" școlii ce au demonstrat și demonstrează în continuare permanența poporului român și vechimea patriei noastre pe aceste locuri carpatice, pontice și dunărene.

Ca obiect de învățământ, aceasta are ca scop cunoașterea feței Pământului în ceea ce privește natura, populația sub aspect demografic precum și ca activitate social-economică în strânsă corelație cauzală, omul trăind în cadrul natural care-i oferă toate condițiile de viață ca mediu înconjurător.

Procesul instructiv-educativ privit din prisma geografiei trebuie să aibă la bază cunoașterea obiectivă a realității locale. Datorită obiectului ei de studiu foarte extins în raport cu orizontul local mult mai redus, care este întreaga suprafață a Pământului, Geografia recurge la două mijloace științifice didactice de repartiție spațială: globul și harta geografică, cu ajutorul cărora se poate cuprinde dintr-o singură privire întreaga temă analizată.

Geografia în școală este disciplina care deschide calea cunoașterii mediului înconjurător și a modului cum acționează asupra societății umane. Ea contribuie la precizarea raporturilor strânse dintre acestea și la stabilirea echilibrului natură-om.

În cadrul orizontului local, cunoașterea mediului înconjurător, se poate face direct pe baza observației efectuate de către elevi sub îndrumarea învățătorului, orizontul local constituind „laboratorul geografic" cu care elevii iau contact direct pentru a-și da seama de importanța Geografiei ca disciplină școlară.

Deci, rolui școlii este de a acționa în direcția însușirii de către elevi a unor cunoștințe științifice și ecologice despre natură, de a ști că natura este un organism viu, ale cărui componente sunt într-o strânsă unitate și intercondiționare care suferă în evoluția sa în timp schimbări determinate de cauze naturale și sociale.

Caracterul geografic foarte larg (diversificat și integrativ) al raportului natură-om nu poate fi prelucrat de către alte ramuri științifice. Conlucrarea cu ecologia se impune ca o necesitate în legătură cu ecosistemele stabilite de aceasta, dar mai ales cu privire la schimbarea de materie și energie în cadrul geosferei.

Elevii ciclului primar au posibilitatea ca prin însușirea cunoștințelor științifice din noile manuale, să contribuie în formarea unei gândiri cauzale a acestora, la dezvoltarea spiritului de observație, la însușirea unui sistem de priceperi și deprinderi active, dar și dezvoltarea afectivă.

Prin contopirea celor două obiecte se ajunge la educarea și formarea unei conduite ecologice, care presupune acțiuni pentru conservarea, ocrotirea și protecția naturii. Scopul activității învățătorului este de a pregăti elevii printr-o educație permanentă în acest scop, în vederea cunoașterii naturii, a descifrării tainelor ei, în raport de particularitățile lor de gândire, de asimilare, de punere în practică, de creare și de cercetare a noilor cunoștințe.

O parte din lecțiile din manuale prezintă elevilor subiecte și teme legate de cunoașterea naturii pentru ca aceștia să înțeleagă pericolele care o amenință, să ocrotească natura, să o protejeze, îngrijească și să o înfrumusețeze necontenit.

Geografia trebuie să-i facă pe elevi să observe, să dezvăluie sensul geografic al obiectelor și fenomenelor și să tragă concluzii pentru activitatea practică. Geografia patriei explică fenomene complexe ale învelișurilor pământului, raporturile de reciprocitate și interdependența dintre acestea și, în același timp, studiază complexele regionale sau locale în dinamica lor, ca părți ale întregului planetar. Dar, pentru realizarea acestor obiective, este necesar ca învățătorul să aibă o bună pregătire cultural-științifică și să contribuie la însușirea de către elevi a unor informații de bază din domeniul științelor naturii, geografiei, geologiei, istoriei, ajungând ca elevii nu numai să le cunoască, dar să opereze cu ele, să le aplice în practică. Modul de predare ai învățătorului trebuie să fie adecvat nivelului de evoluție al elevilor, determinat de maturizarea lor psihofizică. Subiectele de cunoaștere a științelor și a primelor noțiuni geografie ce se predau în ciclul primar, trebuie relevate la proporțiile lor reale, noilor restructurări de a îmbuna științific cunoștințele științifice despre natură, readuc în atenție însemnătatea instructiv-educativă a geografiei care are menirea de a contribui substanțial nu numai la însușirea corectă de către elevi, dar și la explicarea metodică a unor adevăruri științifice.

1.2. Obiectivele generale ale structurii geografiei în învățământul primar

Având în vedere optimizarea învățământului mi-am propus ca în lucrarea de față să sintetizez o parte din activitatea desfășurată la catedră. în direcția de acțiune pe care mi-am propus-o, am ținut seama de obiectivele generale ale structurii geografiei în învățământul primar:

însușirea de către elevi a unor cunoștințe despre orientare, formele de relief, orizontul local, iar la clasa a IV-a se însușesc cunoștințe despre: relief, climă, ape, flora, fauna, soluri, populație și economie;

formarea unor operații intelectuale ca: analiza, sinteza, comparația, clasificarea;

formarea unor deprinderi de identificare, de localizare și dezvoltare a unor fenomene geografice;

educarea sentimentului de dragoste față de patrie, față de frumusețile țării, față de locul natal.

În programa claselor I – IV sunt cuprinse mai multe noțiuni cu caracter general printre care:

completarea noțiunilor pe care elevii le-au însușit în mod empiric, în familie.

Școlarul mic are capacitatea de a extrage informația utilă și cu sens dintr-un mozaic de date și stimulente fizice, cu semnificație și aspecte de conținut care nu depășesc puterea de înțelegere. O deosebită importanță trebuie să acorde învățătorul noțiunilor empirice cu care vin elevii creând toate condițiile pentru a modifica reprezentările greșite.

Noțiunile empirice sunt neclare, imprecise și nu ating o generalitate deplină. Desemnând în limbajul comun o noțiune empirică, elevul își prezintă un anumit element din conținutul ei, legând noțiunea tocmai de acest element; prin aceasta noțiunea empirică nu are precizia și generalitatea unei noțiuni științifice.

Corectarea unor noțiuni și înlocuirea conținutului lor cu cel adecvat științific.

În căutările lor privind optimizarea învățământului, cercetătorii au ajuns la concluzia privind introducerea timpurie a copilului în tainele științei, în redescoperirea adevărurilor științifice: „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes orice obiect de învățământ, într-o formă intelectuală adecvată".

1.3. Importanța cunoașterii particularităților psiho-pedagogice ale școlarului mic

Pentru a vorbi despre particularitățile psiho-pedagogice ale școlarului în ciclul primar este necesar să amintim faptul că între perioadele de vârstă nu necesită granițe fizice, trecerea de la o perioadă la alta făcându-se pe neobservate. După vârsta de 3 ani. copilul devine obiectul unor influențe educative mult mai complexe. Câmpul acestor influențe depășește sfera familiei deoarece începând de la această vârstă sunt puși în situația de a se deplasa pe stradă, de a comunica cu oamenii din jur.

La această vârstă predominant rămâne jocul care la început este individual, copilul neștiind să se joace cu ceilalți copii, apoi, pe măsura înaintării în vârstă, jocul se complică (de mișcare, de creație – solicitând gândirea, inteligența).

Odată cu intrarea în școală, copilul primește răspunsuri la întrebările: de ce? cine? unde? cum? când?. Acest moment marchează stadiul în care se află cele două realități – eu și lumea – se disociază în conștiința copilului (după Piaget) iar curiozitatea copilului se manifestă în raport cu această lume. La vârsta preșcolară copiilor li se pot forma unele noțiuni științifice pe baze empirice cu precădere în cadrul activităților practice sau lucrări în aer liber. Fenomene cum ar fi: ploaia, ninsoarea, trăsnetul pot fi explicate la nivelul lor de înțelegere.

Mai greu de explicat sunt cunoștințele despre: succesiunea anotimpurilor, alternarea zilei cu noaptea, dar putem apela la cunoștințe simple, ca apoi la clasele mai mari ele să fie completate.

La vârsta de 6-7 ani, copiii devin școlari, schimbându-și activitatea de până acum, dar și relațiile cu ceilalți.

Este vârsta la care începe procesul de formare a noțiunilor științifice a proceselor gândirii, este perioada când activitatea de bază devine învățătura. „Copilul va mai practica jocurile, dar își va da seama că ele sunt limitate de învățătură, că societatea pune bază pe această ultimă activitate. Trecerea de la joc la muncă provoacă adânci transformări intelectuale, afective și voluntare.1

Modificările ce le suportă copiii sunt sub aspect fizic și psihic, accent punându-se, datorită influențelor, jocului și mai ales procesului instructiv-educativ, pe dezvoltarea psihică. În clasa I percepția copilului este globală și superficială, pentru ca apoi să se transforme în analitică, prin activitatea de învățătură dirijată de învățător. Caracterul concret al gândirii implică în primele clase folosirea unui material didactic bogat.

Intre procesele intelectuale ale micului școlar, memoria deține un loc de frunte, copilul memorând, dar datoria noastră este de al îndruma, de al obișnui cu o metodă rațională de memorare.

Un alt proces deosebit de important în reprezintă gândirea, care la vârstă școlară mică are un caracter concret-intuitiv, copilului la clasa I venindu-i greu să dea o explicație dacă nu are la bază materialul didactic. Gândirea este la început rigidă, dar sub influența procesului de învățământ se dezvoltă gândirea micului școlar. Lecțiile de geografie, științele naturii în determină pe elev să caute și să afle cauzele fenomenelor, să stabilească legături dintre acestea, să clasifice, să facă inducții și deducții contribuind ia dezvoltarea gândirii.

Procesele emotive cunosc modificări datorită activității pe care o desfășoară și a relațiilor pe care le stabilesc oamenii. Cerințele pe care școala le formulează și viața în colectivul clasei îi educă școlarului mic puterea de stăpânire a emoțiilor, formându-i sentimente social-morale intelectuale și estetice. În activitatea instructiv-educativă pe care o desfășor cu elevii, urmăresc dezvoltarea de la cea mai fragedă vârstă a mobilității gândirii, a posibilității de a se orienta în timp și spațiu. Dezvoltarea structurii psihologice se referă la un ansamblu de capacități, procese, deprinderi și aptitudini intelectuale (inteligență, gândire, imaginație, memorie), la diferite tehnici de muncă intelectuală, precum și la anumite mobiluri ale activității intelectuale.

Educația intelectuală urmărește însușirea de către elevi a unui sistem de noțiuni, priceperi și deprinderi necesare pentru activitatea practică, formarea unei concepții științifice despre lume și în același timp deprinderi de muncă intelectuală.

În procesul înțelegerii, cu ajutorul inducției și al deducției se face trecerea de la particular la generai, de la noțiuni mai puțin generale la noțiuni generale și invers. Deci, ca să dezvoltăm gândirea elevilor, în timpul învățării geografiei, trebuie să-i învățăm să desprindă din diferite obiecte și fenomene separate, legăturile lor interne și să le folosească în explicarea altor fapte și fenomene geografice. A-i învăța pe elevi să gândească geografic înseamnă să-i deprindem să privească fenomenele naturii și societății în continuă dezvoltare și transformare, să pătrundă în legăturile lor interne, în acest scop, nici un fenomen nu trebuie prezentat separat, ci în contextul din care face parte. Numai astfel, elevul va înțelege legăturile fenomenului studiat cu alte fenomene.

Trăsătura caracteristică a geografiei constă în aceea că cele mai de seamă însușiri ale fenomenelor și obiectelor geografice, cum sunt: așezarea geografică, configurația unei suprafețe pe care vrem să o prezentăm, forma și dimensiunile ei nu pot fi cunoscute fără hartă și nelegat de ea. Particularitățile unui teritoriu sunt redate cel mai bine și mai expresiv pe hartă.

Harta, prin culorile și semnele sale convenționale, simbolizează obiecte și fenomene geografice, transpune pe elevi în ținuturi geografice pe care nu le-au văzut, face ca elevii să sesizeze trăsăturile caracteristice ale acestor obiecte și fenomene, ca și cum s-ar afla în mijlocul lor.

Predarea geografiei ajută în aceiași timp și la dezvoltarea memoriei. Nu este vorba de memorare mecanică, ci de reținerea datelor geografice cu ajutorul diferitelor asociații pe care le realizează harta.

Dezvoltarea intelectuală este incontestabil legată de substratul său material, de natură biologică a organismului uman și de condițiile psihice pe care le generează acest proces. Dar o astfel de relație nu poate avea loc în afară și independent de factorii mediului extern; respectiv în afara procesului instructiv-educativ. Dimpotrivă, condițiile educative pot determina modificări ale ritmului, pot încetini sau pot accelera maturizarea funcțiilor de cunoaștere.

Considerată astfel, concepția Piaget cu privire la particularitățile stadiilor dezvoltării intelectuale la copii contribuie la elucidarea condițiilor de dirijare a factorilor care concură la producerea saltului dintr-un stadiu inferior spre stadiul superior al dezvoltării. Numai așa poate fi explicată marea varietate a capacităților de cunoaștere pe care le poate crea diferențierea calitativă a instrucției la nivelul aceluiași stadiu de vârstă cronologică.

Unele dintre cercetări demonstrează că mijloacele și conținutul instrucției în clasele ciclului primar au rămas în urma capacităților intelectuale și a intereselor de cunoaștere pe care le manifesta copiii la această vârstă. Nivelul intelectual solicitat impune soluții instructiv-educative care să determine un caracter ritmic dezvoltării intelectuale la toate vârstele.

1.4. Locul și rolul activităților geografice în învățământul primar

Obiectul Geografie are un rol deosebit de important în formarea gândirii logice a elevilor. Deci, ea descrie și explică întregurile regionale și înlănțuirea lor în întreguri teritoriale, din ce în ce mai întinse și mai complexe până la unitatea cea mai întinsă și mai complexă, planeta pe care locuim.

Procesul cunoașterii geografice în ciclul primar trebuie organizat în așa fel încât la baza lui să se afle în primul rând familiarizarea nemijlocită a copiilor cu realitatea geografică, cu ceea ce mediul înconjurător le oferă prin conținutul și structura sa mai întâi, cu acele elemente legate de orientarea în spațiul geografic și apoi a elementelor naturale și social economice care-l compun. O gândire logică se întemeiază pe un bogat suport intuitiv. De aceea, în învățământul primar principiul geografic „de la apropiat și cunoscut, la îndepărtat și necunoscut" își dovedește valabilitatea.

Cunoscând complexitatea procesului de formare a reprezentărilor geografice la copiii de vârstă școlară mică, psihopedagogia modernă ilustrează necesitatea creării bazei senzoriale intuitive în cadrul procesului instructiv-educativ, realizarea unei activități cerebrale care să pună copiii în legătură cu materialul instructiv pe care-l oferă activitatea intuitivă.

De aici, decurge obligativitatea învățământului de a-i învăța pe elevi să observe corect obiectele și fenomenele geografice din mediul înconjurător în vederea asigurării prin imagini cât mai complete juste și clare, care mai târziu devin elemente pe care se sprijină gândirea geografică.

O latură a procesului cunoașterii geografice în ciclul primar este că observarea trebuie să urmeze calea cea mai dreaptă, directă și ușoară.

Elevii clasei a III-a își însușesc noțiunea de climă în cadrul lecției „Consemnările lor asupra temperaturilor", „Plantele din primăvară până în iarnă"5, vânturilor, precipitațiilor îi ajută la dobândirea de cunoștințe ce se referă la zona de climă, temperatură care se află în România. în această lecție se impune precizarea diferențelor ce se ivesc în funcție de formele de relief, care influențează temperatura, vânturile, precipitațiile.

Reprezentările despre climă se ridică la un grad de generalizare mai mare în clasa a IV-a, când elevii studiază caracteristicile elementelor climatice și repartiția lor geografică pe un spațiu mai întins decât al localității și anume pe teritoriul României. Cunoscând repartizarea formelor de relief în România, elevii își însușesc noțiuni legate de modificările suferite de climă în funcție de relief.

La clasa a IV-a, în predarea geografiei am urmărit: sistematizarea și aprofundarea unor

cunoștințe însușite de către elevi, completarea cunoștințelor vechi cu cele noi, înțelegerea de către copii a legăturilor existente între diferitele fenomene cu sublinierea rolului pe care îl are omul întransformarea mediului în care trăiește.

Deosebit de important este că în procesul dobândirii învățătorul trebuie să acționeze nu numai asupra înțelegerii de către elevi a materialului, ci și asupra simțurilor lor, asupra voinței caracterului și a comportamentului.

1.5. Formarea gândirii geografice la copiii din ciclul primar

Ca să înțeleagă esența fenomenelor geografice, elevii trebuie să cunoască primele elemente din alfabetul acestei discipline și anume noțiunile de orientare (orizont, puncte cardinale), plan, semne convenționale, hartă, forme de relief, climă, ape curgătoare și stătătoare.

Familiarizarea elevilor cu primele elemente din alfabetul geografic începe în clasa I pe baza observațiilor directe în mediul înconjurător și unele lecții din abecedar.

Ținând seama că la această vârstă gândirea are un caracter concret, vom începe cu deprinderea acelor note caracteristice ale noțiunilor, al căror suport intuitiv îl găsim direct în natură.

Odată cu studierea geografiei fizice, elevii își formează primele priceperi și deprinderi de a observa hărțile, de a desena hărțile unor unități administrative de teren, folosind semnele și culorile convenționale. De acum, alfabetul hărții capătă o semnificație concretă.

La clasa a IV-a problemele pe care le ridică geografia fizică se referă la:

citirea și interpretarea hărții fizico-geografice a țării noastre

dezvoltarea noțiunilor de geografie fizică și formarea de cunoștințe noi

interdependența dintre elementele fizico-geografice

înțelegerea particularităților și caracteristicilor generale ale cadrului natural al României

formarea dragostei față de minunata natură a patriei.

Formarea noțiunilor nu trebuie văzuta ca un scop în sine, ci ca un mijloc de dezvoltare a gândirii geografice a elevilor. Noțiunile geografice formate devin elemente ale judecăților și raționamentelor pe care le elaborează. În aceste judecăți se reflectă interdependența și complexitatea fenomenelor geografice. În acest proces complex de formare a noțiunilor, învățătorul trebuie să țină seama atât de specificul procesului de formare a noțiunilor în general, cât și de particularitățile pe care le dobândește acest proces în studierea obiectului geografie.

Procesul de constituire a noțiunilor geografice solicită gândirea abstractă a elevilor. La copiii de vârstă școlară mică, deprinderea de materialul concret se face cu greu însă, din cauză că gândirea școlarului păstrează în mare măsură caracterul intuitiv.

Astfel, elevii din clasa a IV- a precizează mai ușor o localitate pe hartă și mai greu formulează verbal localizarea spațială în funcție de coordonatele ei geografice: ape, centre administrative, etc.

Unii elevi delimitează mai ușor sfera unei noțiuni geografice decât să precizeze conținutul unei noțiuni care reprezintă însușirile sale esențiale. De aceea, ca o consecință firească a acestei particularități, se impune ca învățătorul să stăruie asupra sistemului de operații mentale, din care se elaborează noțiunea, pentru a ușura sesizarea conștientă de către elevi a generalului. De asemenea, este necesar să se acorde atenție exprimării verbale a concluziilor și formulărilor cu caracter general.

Concluzionând, putem spune că procesul formării noțiunilor la școlarii mici urmează următoarele etape:

1. Etapa de elaborare a noțiunilor în care obiectele, fenomenele și procesele sunt cunoscute de către elevi prin anumite însușiri ale lor

Particularitățile gândirii școlarului mic, specificul geografiei și cerințele procesului științific al cunoașterii impun ca în etapa elaborării și reprezentării noțiunilor să fie îmbinate următoarele modalități de cunoaștere: contactul direct cu obiectele și fenomenele, contactul direct prin intermediul cuvântului. Pe această bază, cu ajutorul operațiilor intelectuale de analiză, sinteză, comparație, abstractizare și generalizare, elevii sesizează principalele trăsături ale fenomenelor, în studiu precum și legăturile esențiale dintre ele.

În procesul trecerii de generalizare nu se arată elevilor „izvorul în general", „pădurea în general", „satul în general" întrucât generalul nu există independent de un anumit izvor, de anumiți copaci, un anumit sat, etc, generalul se află în fiecare dintre ele ca o trăsătură a lor, comună grupei din care fac parte. Aceasta impune analiza însușirilor corpului respectiv; stabilirea însușirilor asemănătoare; stabilirea însușirilor care îl deosebesc de celelalte corpuri; sinteza acestor însușiri, unirea într-un tot, stabilirea elementelor definitorii ale noțiunilor respective.

2. Etapa de consolidare a noțiunii de operare cu noțiunea formată în care aceasta devine instrument de dobândire a unor cunoștințe noi.

Astfel, se asigură accesibilitatea și însușirea cu temeinicie a cunoștințelor. Exemplu: Noțiunea „formă de relief (înfățișarea suprafeței Pământului) este studiată începând cu clasa a III-a. Deși elevii locuiesc într-o anumită zonă de relief, ei se familiarizează cu noțiunea de relief abia în clasă, când se studiază tema respectivă.

Procesul de familiarizare a copilului cu tot ceea ce-î înconjoară implică însușirea unor serii de cunoștințe valoroase, pentru dezvoltarea lui ulterioară, dezvoltarea capacității de a cunoaște și formarea interesului și dorinței de a dobândi noi cunoștințe. Copilul capătă astfel o anumită experiență care îi va ajuta să cunoască mai exact și mai profund realitatea înconjurătoare, să se adapteze cu mai multă ușurință la condițiile existente, să-și lărgească, să-și complice relațiile cu mediul.

Pe baza acestor experiențe cognitive și al lărgirii relațiilor cu mediul, precum și a intensificării procesului de comunicare cu adulții are loc dezvoltarea limbajului sub toate aspectele sale.

În contact cu obiectele și fenomenele naturii, se dezvoltă și se perfecționează sensibilitatea tuturor organelor de simț și datorită acestui fapt, conținutul senzațiilor și percepțiilor se adâncește și se îmbogățește.

Bogăția de impresii pe care o oferă copilului mediul înconjurător constituie o bază importantă pentru formarea unor reprezentări clare despre obiectele lumii reale.

CAPITOLUL II

STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE LA COPIII DIN CICLUL PRIMAR

2.1. Strategia didactică – ansamblu integrat de componente pedagogice

Introducerea conceptului de strategie la nivel instrucțional este relativ recentă și a apărut din necesitatea conceperii și aplicării unor demersuri pedagogice integratoare, care să includă, să articuleze și să sintetizeze o serie de variabile implicate în procesul de instruire și să ofere modalități de acțiune eficiente, ca alternative la instruirea tradițională care concepea izolat componente ale instruirii incluse azi în strategia didactică. Practic, strategia vine să răspundă unor întrebări cum sunt:

În ce fel se va atrage interesul și atenția celor care învață?

Cum va fi prezentat conținutul?

Ce mijloace pedagogice vor fi utilizate pentru a favoriza învățarea de către copii?

Pentru definirea pedagogică a strategiei didactice, luăm în atenție unele puncte de vedere exprimate de specialiști în domeniul științelor educației:

„modalitate de desfășurare și ameliorare a acțiunilor întreprinse în vederea atingerii unui scop”; în sens pedagogic ea reprezintă un „ansamblu de decizii, tehnici de lucru, procedee și operații care vizează modernizarea și perfecționarea componentelor procesului de învățământ în acord cu obiectivele generale ale învățământului și educației” (Ionescu M., 2000, pag. 138).

„un ansamblu de forme, metode, mijloace tehnice și principiile de utilizare a lor, cu ajutorul cărora se vehiculează conținuturile în vederea atingerii obiectivelor” (Ionescu M., Chiș V., 1992, pag. 9);

„ansamblul mijloacelor puse în lucru pentru a atinge scopul fixat, începând de la organizarea materială și alegerea suporturilor, până la determinarea sarcinii de învățare și a condițiilor de realizare. Toate acestea vor depinde de obiectivele propuse a fi atinse și de fazele formării trăite de subiect” (Nunziati G., citat de Cerghit I., 2002, pag. 275);

din punct de vedere al planificării și organizării instruirii, „strategia sugerează modul de abordare a unei situații de instruire punând în contact elevul cu noul conținut de studiat” (Iucu R., 2008, pag. 118);

din punct de vedere al abordării decizionale a unei situații instrucționale în corelație cu combinatorica structurală specifică, strategia este un „mod deliberat de programare a unui set de acțiuni sau operații de predare și învățare orientate spre atingerea în condiții de maximă eficacitate și eficiență a obiectivelor prestabilite” (Potolea D., citat de Iucu R., 2008, pag. 119).

Ca rezultat al contopirii strategiei de predare și strategiei de învățare, strategia de instruire se constituie la intersecția demersurilor strategice ale celor doi parteneri ai procesului de instruire, învățătoarea și copii, care conlucrează în actul didactic. Pentru învățătoarea, strategia de predare reprezintă „performanțele sale în materie de prezentare, într-un fel sau altul, a unui subiect (conținut) nou” (Cerghit I., 2002, pag. 277), iar pentru elev strategia de învățare constituie „modul activ de percepere, de organizare, de elaborare și precizare față de respectivul subiect sau conținut nou care i-a fost supus atenției” (ibidem).

În proiectarea și aplicarea strategiilor didactice nu trebuie să pierdem din vedere faptul, esențial, că rațiunea existenței procesului de predare este inducerea și susținerea procesului de învățare. Nu predăm „de dragul de a preda”, ci pentru a-l ajuta pe elev să învețe, să înțeleagă; deci nu putem separa, decât în mod artificial, procesul de predare de cel de învățare.

Componente ale strategiei didactice:

sistemul formelor de organizare și desfășurare a activității educaționale;

sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor și procedeelor didactice;

sistemul mijloacelor de învățământ, respectiv a resurselor utilizate;

sistemul obiectivelor operaționale.

Principala strategie didactică utilizată la copii este jocul. Prin joc didactic

se asigură efectuarea, în mod independent, a unor acțiuni obiectuale, se stimulează descoperirea prin efort direct a unor cunoștiințe, care valorificate, exersate și îmbogățite vor conduce treptat spre însușirea unor noi cunoștințe geografice.

2.2. Jocuri didactice folosite în predarea geografiei la elevii din ciclul primar

“Jocul” didactic este o metodă de învătământ bazată pe acțiune și simulare. Jocul este o activitate umana urmărită prin ea însăși, fără un scop material sau util vizibil, deșfășurată după reguli benevol acceptate, activitate care generează emoții pozitive și satisface nevoia de placere și destindere a individului . Prin natura și originea sa jocul este un fenomen biologic, el fiind prezent în lumea animală în diverse forme, dar la nivel uman primește în plus, valețe socio-culturale. La nivel primar, prin joc se realizează interiorizarea lumii externe, iar prin confruntarea cu regulile și sarcinile jocului, copilul conștientizează propriul potențial, limita sa de moment, se manifestă primele tendințe de autodepășire în plan cognitiv, afectiv, emoțional, și acțional. Mediul în care trăiește omul devine prin joc, ca mijloc educativ, un mediu cultural, iar omul devine ființă culturală

Jocul subsumează anumite funcții complementare și convergente similare cu cele ale fenomenului educational:

funcția adaptivă :copilul interiorizează realitatea fizică și socială, adaptându-se la un nivel inferior acestora.

funcția formativă,de actualizare a potențialului și resurselor psihice ale copilului, de dezvoltare a personalității; de dezvoltare a găndirii, memoriei, imaginației, limbajului, a comportamentului afectiv-motivațional și voluntar.

funcția informativă, de transmitere a cunoștințelor

funcția de socializare,de interiorizare și transpunere în plan comportamental a exigențelor vietii sociale.

Prin latura lor distractivă, jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv și creativ, al gândirii și imaginției, a interesului pentru lărgirea culturii geografice, la cercetarea geografică. Jocurile integrate în activitatea didactică aduc varietate și veselie, previn monotonia și plictiseala. Ca urmare profesorul va alege acele jocuri prin care cunoștințele elevilor sunt reactualizate,fixate,asociate,într-un mod relaxant,în funcție de obiectivele propuse și conținutl lecției. Jocurile pot fi organizate fie individual fie pe grupe de elevi, sub formă de concurs însoțit de cadrul festiv adecvat . Pentru reușita jocului este necesar ca elevii să cunoască din timp tema și bibliografia corespunzătoare, dar și regulamentul jocului.

Jocul de rol – este o metodă activă de predare – învățare , bazată pe simulare unor funcții,relații, fenomene, sisteme, etc. Elevii, devin actori care interpretează roluri ale unor fenomene din natură, sau din viața socială și economică pentru a-și forma rapid ,abilități, atitudini, sentimente, convingeri,responsabilității,comportamente, pentru a învăța să se implice și să acționeze.

Metoda jocului de rol, vizează formarea comportamentului uman pornind de la interacțiuni ce caracterizează o structură, relație sau situație sociala de grup, prin distribuirea la elevi a unui set de statusuri foarte bine precizate și relaționate între ele.

Prin această metodă elevii sunt puși în situația de a observa modul corect sau incorect de comportate în anumite situații,se asigură un autocontrol sau control eficient al conduitelor. Fiecare elev crează rolul său și se implică cognitiv, afectiv și emoțional.

Obiectivele jocului de rol sunt: învățarea modurilor de găndire, trăire și acțiune specifice unui status; dezvoltarea capacității de simpatie și întelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor altora; dezvoltarea capacității de a surprinde, ințelege și evalua orientările valorice ale partenerilor de interacțiune; formarea experienței și a capacității de a rezolva situații problematice, dificile; verificarea corectitudinii comportamentelor formate și destrămarea celor învățate greșit; învătarea rolurilor necesare ocupării ulterioare a unor noi statusuri sau confruntării cu noi probleme.

Jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învățarea activă, participativă și stimulează inițiativa și creativitatea copiilor. În jocul didactic predomină sarcina de învățare și nu distracția. Sarcinile au mare rol în procesul structurării personalității copilului, constituind un mijloc de cunoaștere și familiarizarea acestuia cu mediul înconjurător și contribuind la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor. Caracterul interesant și eficient ai variantelor de joc este conferit și de materialele intuitive precum: jetoanele, ilustrațiile, tablourile.

În cadrul orelor de geografie cele mai folosite modele sunt:

modele fizice (globul pământesc, mulaje, machete)

modele grafice (semne convenționale, planul clasei, al școlii, al satului,harta)

modelul logic (exprimarea corectă a unui șir de proporții în ordine logică)

Modelul are funcții cognitive, ilustrative și demonstrative.

De exemplu:

planul, harta, diagramele – servesc investigării, cercetării și cunoașterii realității;

mulajele unor forme de relief ilustrează obiectele originale;

lada cu nisip are funcții demonstrative

Deprinderea de a lucra la lada cu nisip se formează pe măsura exersării. Iată care sunt operațiile necesare: umezirea abundentă a nisipului, modelarea cu mâna liberă, finisarea modelului prin tasarea ușoară cu o bucată de pânză fină, stropirea ușoară, cu o stropitoare mică, aplicarea unor materiale auxiliare ca: fire albastre pentru sugerarea râurilor, fire roșii pentru șosele, căsuțe miniaturale, podețe, crenguțe cu frunze pentru vegetație, tăblițe, indicatoare.

Atunci când se începe studiul geografiei, elevii nu au formată deprinderea de a-și lua notițe, conținutul de idei al lecției, definițiile, schițele care explică și completează lecția redactată pe tablă reprezintă un model de organizare a caietului de notițe al elevului.

Folosind “ jocul “ ca metodă didactică în predare geografiei am ajuns la concluzia ca este o metodă activă de însușire și consolidare a cunoștințelor bazată pe acțiune ce poate fi utilizată în cadrul formelor suple de organizare a lecției; facilitează accesul la cunoaștere și învățare; include activităti pe grupe sau muncă independentă. Aceasta metodă optimizează procesul de învățare prin faptul că elevul are un rol important în dobândirea noilor cunoștințe prin autoinstruire.

In orele de geografie se pot folosi mai multe tipuri de jocuri:

1. Rebusul geografic poate fi folosit in mai multe momente ale lectiei: verificarea, consolidarea, fixarea cunostintelor si in trecerea la lectia noua.

In funcție de contribuția elevilor rebusul geografic poate îmbrăca două aspecte:

      este pregatit de invatator si rezolvat de elevi;

      este formulat si rezolvat de elevi sub indrumarea invatatorului.

Jocul se desfasoara cu intreg colectivul clasei, alcatuindu-se atatea exemplare cati elevi sunt. Acest joc po ate fi folosit atat pe parcursul lectiei cat si la concursurile pe teme geografice.

Exemplu: Rebusul ,,Ce reprezinta?" Pe coloana A-B elevii vor descoperi ce reprezinta desenul pe care sunt redate, micsorat si orientate dupa punctele cardinale, intinderi mari de teren.

1.Granite

2. Sud sau….. .

3. Nord, est, sud, vest sunt cele patru puncte……. .

4. Apus sau……. .

5. Instrument cu ajutorul caruia ne putem orienta in spatiu.

2. Lantul geografic

Se alege tema jocului (munti, dealuri, ape, lacuri, localitati, localitati turistice etc.) .

Exemplu: La ,,Nume de localitati" prima denumire este data de invatator, urmeaza o denumire de localitate care incepe cu ultima litera a cuvantului anterior ( Arad, Dorohoi, Iasi…).

Elevii vor indica si pe harta locul unde se afla localitatea numita, sau pot sa descrie si sa formuleze consideratii despre acea localitate, pot indica forma de relief unde este asezata, pot aduce noutati din lecturile geografice sau, unde este cazul, pot prezenta semnificatia istorica.

3. ,,Cine stie castiga!"

Exemplu: Acest joc se desfasoara pe grupe. Fiecare grupa primeste o fisa de evaluare, gen tabel, care se va completa pe parcursul jocului.

Invatatorul va spune in gand alfabetul si un elev spune ,,stop".Conducatorul jocului va anunta la ce litera a ajuns. Fiecare grupa va completa cuvintele cu litera respectiva. Raspunsurile identice se completeaza cu 5 puncte,cele diferite cu 10 puncte, iar lipsa raspunsului 0 puncte. Va castiga grupa cu cele mai multe puncte.

4. Excursia imaginara pe harta

Este un itinerar care se face pe harta nominalizand orase, forme de relief,vegetatie, animale, puncte turistice, ape etc. Formularea acestor jocuri geografice poate fi simpla sau complexa, in functie de obiectivele pe care ni le propunem si in functie de varsta copiilor.

5. Relieful tarii mele – joc desfasurat, de regula, sub forma unui concurs intre grupe de elevi. Liderul grupului primeste sarcina de a reprezenta schematic spatiul geografic romanesc pe harta contur a tarii.

6. Pescuitul

Începe cu pescuirea unui biletel,de către trei elevi,dintr-un coșuleț.Elevii citesc conținutul bilețelului ,cerințele.Fiecare elev redă conținutul științific impus de exercițiul menționat pe bilețel.

De exemplu: identificați pe hartă marile fluvii ale Terrei, precizând unitățile de relief străbătute și locul de vărsare.

Menționați țările traversate de Dunăre și orașele capitală situate pe acest fluviu.

Sunt declarați câștigători elevii care dau mai multe răspunsuri corecte.

7.Harta de contur

Ajută foarte mult la formarea deprinderilor de orientare pe hartă, la cunoașterea județelor, a unor probleme din geografia României sau a altor țări. Harta poate fi confecționată de elevi din placaj sau material plastic. Harta de contur care rămâne după scoaterea șablonului se aplică pe o altă foaie de placaj sau material plastic. Șablonul scos este decupat în județe, țări etc. Elevii confecționează, de asemenea, diferite semne convenționale din carton. Una din condițiile jocului constă în aceea că pe harta de contur, șabloanele nu se pun la întâmplare, ci se stabilește un punct de plecare și apoi se așează regiunile vecine.

Tehnica jocului: Pot participa la joc de la 4 la 8 elevi. Se alege un arbitru care notează pe o foaie de hârtie numărul participanților. Județele se așează în ordinea strictă a vecinătății. Un elev joacă până la prima greșeală; în acest caz, urmează al doilea ș.a.m.d. Se fixează de la început de câte ori va fi completată harta (4-5 ori). Fixând pe harta de contur județul, se fixează semnele convenționale care indică centre industriale importante. În sfârșit, se calculează punctajul. Câștigă elevul care a întrunit cel mai mare număr de puncte.

Cunoștințele dobândite de elevi la lecții pot fi adâncite și completate prin această formă atractivă de activitate, care urmărește lărgirea orizontului

2.3. Valoarea instructiv – formativă a jocului didactic

Jocul didactic exercită o influență multilaterală asupra dezvoltării psihice a copilului. În primul rând, contribuie la dezvoltarea lui intelectuală: la formarea percepțiilor (de relief, climă, etc.), la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii, a memoriei și a limbajului.

Prin sarcina lor didactică, aceste jocuri activizează operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația, generalizarea. Operația de comparare se dezvoltă prin jocurile în care copilul este pus să să stabilească asemănări și deosebiri, care există între fenomenele și obiectele geografice, evidențiindu-se trăsăturile specifice ale acestora. Contribuie la formarea reprezentărilor și noțiunilor geografice constituind o operație de gândire.

Jocurile didactice contribuie la dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independență, a disciplinei conștiente, a perseverenței, precum și a multor calități de voință și trăsături de caracter. Așa cum am precizat, jocul didactic este un ansamblu de acțiuni și operații care, paralel cu destinderea, buna dispoziție și bucuria pe care le stârnește, urmărește un set de obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică, etc., a copilului.

Prin intermediul jocului didactic, învățătoarea precizează, consolidează și chiar verifică temeinicia cunoștințelor copiilor, contribuie la îmbogățirea nivelului de cunoștințe, pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție, veselie, bucurie, destindere, ceea ce previne apariția monotoniei, a plictiselii, a oboselii. Jocul fortifică energiile intelectuale și fizice ale școlarilor, generând o motivație secundară, dar stimulatoare, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al muncii școlare. În ceea ce privește integrarea jocului în activitățile de geografie și pentru ca o lecție de geografie să fie transpus în joc didactic este necesar: să realizeze un scop și o sarcină didactică din punct de vedere al conținutului geografic, să se utilizeze acele elemente de joc în vederea realizării obiectivelor propuse, să utilizeze reguli de joc cunoscute și respectate de toți copiii.

2.4. Evaluarea prin joc

Specificul evaluării în învățământul primar decurge din specificul activității desfășurate în cadrul acestei forme de învățământ. Jocul, convorbirea , povestirea, activitatea practică dețin ponderea cea mai mare în arsenalul de forme și metode utilizate de învățător. Este firesc deci ca și evaluarea să se realizeze prin observarea comportamentului școlarilor în cadrul unor asemenea activități. Se pot urmări astfel  – corectitudinea pronunției, bogăția, precizia și corectitudinea însușirii cuvintelor științifice, raportul dintre cuvânt și obiectul sau acțiunea desemnată, nivelul posibilităților elevilor de a întreține o conversație, de a răspunde și de a pune întrebări pe marginea unor teme, capacitatea de a lectura diferite imagini prin enumerare, descriere, interpretare, fluența și creativitatea în vorbire, capacitatea de a reproduce independent și expresiv, capacitatea de a crea o scurtă povestire originală.

Este suficient să privești copiii în timpul jocului pentru a-ți face o impresie referitoare la conduita acestora  și la particularitățile lor psihologice. Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt în timp ce alții sunt mai reținuți, inhibați, mai puțin activi. În toate jocurile intervin și se exersează elementele creative, mobilitatea, flexibilitatea gândirii, capacitatea de imaginare a unor soluții, aplicarea în practică a acelora care au fost memorate și care și-au dovedit eficiența. Toate laturile vieții psihice se educă, se exersează și se dezvoltă prin intermediul activității ludice.

Învățătorul la disciplina geografie, prin intreaga sa activitate, trebuie să realizeze două mari componente: pe de o parte informarea, transmiterea de cunoștințe, iar pe de altă parte, formarea, respectiv gândirea geografică a elevilor.

Dintre numeroasele strategii moderne pe care învățătorul le poate folosi in procesul instructiv-educativ a geografie, am ales să prezint in continuare o strategie bazată pe joc: “Turnirul intrebarilor “.

Este un joc în care elevii sunt determinați să formuleze cu plăcere intrebări de diferite tipuri pornind de la un text științific, să coopereze, dar și să concureze.

Comunicarea sarcinii de lucru. Se formează grupuri de cate patru sau șase elevi care vor concura două cate două. Grupurile concurente primesc aceleași materiale pentru documentare si aceeași tema. Doua grupuri vor studia prima parte a lectiei, legată de elementele geografice ale reliefului țării noastre, iar celelalte două, partea a doua, legată de formele de relief. Se stabilește o perioada de timp pentru ca elevii să citească textul, să formuleze intrebări si răspunsuri pe baza acestuia. Aceste intrebări vor fi adresate echipei concurente, care la randul ei va adresa intrebari.

Activitate in grupuri. Deoarece fiecare elev lucrează cu o viteză specifică, citirea textului si formularea intrebărilor se face individual. Dacă elevii au neclarități, discută problemele cu membrii grupului din care fac parte. Fiecare elev va citi intrebările formulate de către colegi, pentru a se asigura că știe să răspunda la ele.

Competitia intre grupuri. Echipele concurente sunt așezate față în față. Fiecare membru al echipei numarul unu adresează o intrebare membrului numarul unu din echipa adversă. Echipa care formulează intrebările primește un punct pentru fiecare intrebare corect formulată. Dacă răspunsul primit nu este corect, alt membru al echipei va formula un răspuns, dar punctajul va fi de 0,5 puncte. Dacă echipa adversă răspunde corect la toate intrebările primite, primește un numar egal de puncte cu echipa cealaltă. Dupa ce primele două echipe au adresat cate unul sau două seturi de intrebari, ( in funcție de resursele de timp), intră in turnir celelalte echipe.

În această formă de organizare a turnirului, echipele studiază numai o parte din lecție. Pentru ca toți elevii să fie preocupați de conținutul lecției, profesorul le va cere să-și noteze intrebările și răspunsurile formulate din conținutul nestudiat. Acest turnir este organizat in etapa de realizare a sensului unui conținut necunoscut, insă se poate organiza, in aceeași formă, pentru evaluarea cunostințelor anterioare ale elevilor dintr-o lecție sau mai multe.

CAPITOLUL III

PREZENTAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE PE TEMA „FORMAREA UNEI GÂNDIRI GEOGRAFICE LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR PRIN STUDIUL DISCIPLINEI GEOGRAFIA”

Cercetările psihologice efectuate în secolul nostru în problema jocului au pus în evidență numeroase elemente psihologice care conturează această formă de activitate specific umană. Este vorba de acele elemente psihologice care definesc jocul în general și care sunt foarte operante la copiii de vârstă școlară. Prin prezența și acțiunea acestor elemente psihologice, copiii ies din „anonimat” si ni se înfățișează ca ființe cu personalitatea în formare, care gândesc, acționează motivat după posibilități și aspiră la perfecționare.

Practica și teoria educației au demonstrat locul pe care îl ocupă jocul în viața școlarului, în activitatea de instruire și educare a acestuia. Prin intermediul jocului, copiii își îmbogățesc experiența cognitivă, își educă voința și pe această bază formativă își conturează profilul personalității.

Elevii ciclului primar sunt la vârsta la care începe procesul de formare a noțiunilor științifice a proceselor gândirii, este perioada când activitatea de bază devine învățătura. „Copilul va mai practica jocurile, dar își va da seama că ele sunt limitate de învățătură, că societatea pune bază pe această ultimă activitate. Trecerea de la joc la muncă provoacă adânci transformări intelectuale, afective și voluntare.

Intre procesele intelectuale ale micului școlar, memoria deține un loc de frunte, copilul memorând, dar datoria noastră este de al îndruma, de al obișnui cu o metodă rațională de memorare.

Un alt proces deosebit de important îl reprezintă gândirea, care la vârstă școlară mică are un caracter concret-intuitiv, copilului la clasa I venindu-i greu să dea o explicație dacă nu are la bază materialul didactic. Gândirea este la început rigidă, dar sub influența procesului de învățământ se dezvoltă gândirea micului școlar. Lecțiile de geografie, științele naturii îi determină pe elev să caute și să afle cauzele fenomenelor, să stabilească legături dintre acestea, să clasifice, să facă inducții și deducții contribuind ia dezvoltarea gândirii.

Prin cercetarea – acțiune în cadrul disciplinei geografie, am dorit să dezvolt gândirea elevilor, în timpul învățării geografiei, să-i învățăm să desprindă din diferite obiecte și fenomene separate, legăturile lor interne și să le folosească în explicarea altor fapte și fenomene geografice.

A-i învăța pe elevi să gândească geografic înseamnă să-i deprindem să privească fenomenele naturii și societății în continuă dezvoltare și transformare, să pătrundă în legăturile lor interne, în acest scop, nici un fenomen nu trebuie prezentat separat, ci în contextul din care face parte. Numai astfel, elevul va înțelege legăturile fenomenului studiat cu alte fenomene.

Geografia trebuie să-i facă pe elevi să observe, să dezvăluie sensul geografic al obiectelor și fenomenelor și să tragă concluzii pentru activitate practică.

3.1. Tema cercetării

Eficiența jocului didactic ca metodă de predare – învățare în formarea unei gândiri geografice la elevii din ciclul primar.

3.2. Scopul cercetării

Cunoașterea locului și rolului pe care îl ocupă jocul didactic ca metodă de predare- învățare în formarea unei gândiri geografice la elevii din ciclul primar.

3.3. Obiectivele cercetării

optimizarea performanțelor școlare prin utilizarea jocului didactic;

observarea, descrierea și relaționarea elementelor de mediu geografic prin utilizarea jocului didactic;

cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei prin intermediul jocului didactic.

3.4. Ipoteza cercetării

Presupunem că în urma folosirii cu precădere a jocului didactic ca metodă de predare- învățare, copiii din ciclul primar își vor forma mult mai rapid și conștient gândirea geografică.

3.5. Metode de cercetare utilizate

Metodele folosite pentru verificarea ipotezei cercetării sunt: observația sistematică, convorbirea cu elevii, probele de evaluare, jocul didactic, experimentul pedagogic.

În cadrul activităților la geografie am utilizat observația pentru a urmări modul de participare a copiilor, capacitatea de efort intelectual, ritmul de lucru, interesul și îndemânarea, influența aprecierilor.

Consemnând datele în mod sistematic și în ordinea desfășurării lor în caietul fișier al clasei, notă fidelă a datelor observației, am putut întocmi corect fișa psihopedagogică a copiilor.

O altă metodă utilizată a fost convorbirea cu elevii, dar nu ca metodă de sine stătătoare, ci integrată altor metode (observația, experimentul). În timpul activităților la geografie am purtat dialoguri cu copiii. În unele cazuri au fost necesare convorbiri individuale cu copiii, pentru a înțelege anumite sarcini, avându-se în vedere principiul tratării diferențiate a copiilor.

Am utilizat experimentul pedagogic prin care am urmărit observarea și măsurarea efectelor manipulării variabilei independente – activitatea de joc – asupra variabilei dependente- însușirea gândirii geografice. Experimentul a constat în predarea prin intermediul jocurilor didactice a lecților de geografie. Copiii supuși acestui experiment au obținut rezultate superioare celor din grupul de control.

Ca metodă de colectare a datelor cercetării am folosit metoda probelor scrise.

Ca metodă de măsurare a datelor am folosit numărarea, clasificarea și ordonarea datelor în ordine crescătoare în funcție de calificativele obținute. Pentru prelucrarea și interpretarea datelor cercetării am folosit graficele statistice.

3.6. Grupul de elevi cuprins în cercetare

„Scopul experimentului este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării și, eventual, de a sugera alte întrebări sau ipoteze.” (Bocoș, M., 2007, pag.84).

Prin experimentul pedagogic se provocă anumite fapte pedagogice în scopul studierii lor. Pe baza rezultatelor colectate obținem confirmarea sau infirmarea ipotezei.

Pentru verificarea ipotezei de lucru adoptate în cercetare, mi-am fixat atenția asupra elevilor de clasa a -IV- a.

Eșantionul de participanți. În cadrul cercetării am investigat două grupe de elevi de clasa a IV-a

Clasa experimentală – clasa a IV-aA de la Școala Primară Nr. 2, Mediaș. Numărul elevilor este de 15.

Clasa de control, clasa a IV-a B de la Școala Primară Nr. 2, Mediaș. Numărul elevilor este de 15.

Nivelul de pregătire al elevilor din cele două clase este asemănător.

La clasa de control s-a parcurs materia în mod obișnuit, iar la clasa experimentală s-a folosit jocului didactic ca metodă de predare – învățare.

3.7. Desfășurarea cercetării

3.7.1. Etapa preexperimentală

În etapa preexperimentală (pretestul) se stabilește nivelul existent de cunoștințe în momentul inițierii experimentului didactic și se stabilește atât grupa experimentală cât și cea de control.

Modalitatea de lucru cea mai frecvent utilizată în această etapă este testul inițial sau pretestul care trebuie să fie identic pentru cele două eșantioane.

La începutul cercetării, li s-a aplicat copiilor din cele două grupe un test de evaluare a cunoștințelor care a cuprins itemii referitori la cunoștințele geografice însușite de elevi în cadrul lecțiilor cu conținut geografic sau din alte surse.

TESTUL INIȚIAL

Completează spațiile libere cu termenii corespunzători:

Țara noastră se numește ……………………. și se află situată pe continentul ……………………………………. Capitala țării noastre se numește ………………………………

Eu locuiesc în localitatea ……………………………………….. , din județul ……………………….

Rǎspundeți la întrebǎri.

Ce formǎ de relief se aflǎ în localitatea ta natalǎ?

______________________________________________________________

Ce ape existǎ în localitatea ta sau prin apropiere?

_________________________________________________________________

Cele patru puncte cardinale sunt: ……………….., ……….………….., …….……….. și …………….. .

Pământul se rotește în jurul ……………………… .

Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor propoziții, completând spațiile libere cu A (adevarat) sau F ( fals):

Munții din țara noastră se numesc Munții Alpi. ______

Litoralul românesc se află pe țărmul Mării Negre. ______

În țara noastră sunt două anotimpuri. ______

Deșertul este una dintre formele de relief ale țării noastre. ______

Soarele răsare de la Vest. ______

Scrie numele a cel puțin 3 animale sălbatice care trăiesc în țara noastră.

……………………………………………………………………………………………………….

Scrie forme de relief întâlnite în tara noastra ………………………………………..

Vecinii țării noastre sunt: (realizează corespondența)

N Republica Moldova

E Serbia

S Ucraina

S-V Ungaria

N-V Bulgaria

Munții, dealurile, podișurile și câmpiile sunt:

a. forme de relief b. forme de prăjituri c. forme geometrice

Punctajul maxim pentru fiecare item este de 5 puncte.

Între 46-50 puncte – calificativul FB

Între 35-45 puncte – calificativul B

Între 22-34 puncte – calificativul S.

Interpretarea rezultatelor

În urma aplicării probei am obținut următoarele rezultate:

La clasa experimentală s-au obținut următoarele rezultate:

Grupe de calificative Nr. elevi Procentaj %

FB 4 26,66 %

B 7 46,66 %

S 2 13,33 % Punctaj:77,98%

I 2 13,33 %

Graficul pe calificative

În urma testului aplicat s-a observat că doi elevi nu au găsit răspunsurile la întrebări, în lecturile studiate în anii anteriori. Elevii au dobândit calificativele : B -7 și FB – 4. Acest lucru arată că majoritatea elevilor posedă cunoștințe necesare pentru a putea începe studiul geografiei în mod organizat.

La clasa de control s-a aplicat același test. S-au obținut următoarele rezultate:

Grupa calificativelor Număr elevi Procentaj

FB 4 26,6 % Punctaj:

B 6 40 % 74,93%

S 3 20 %

I 2 13.33%

Graficul pe calificative

Comparând rezultatele celor două eșantioane s-au obținut următoarele diferențe:

Efectuând procentajele, față de punctajul maxim posibil, s-au obținut 77,98% la clasa experimentală și 74,93% la clasa de control. Diferența este de 3,05 %.

Având în vedere diferența de procentaj, se poate spune că rezultatele obținute la cele două eșantioane sunt foarte apropiate.

Astfel fiecare grup, atât cel experimental cât și cel de control, cuprinde un număr aproximativ egal de subiecți, un număr aproximativ egal de subiecți foarte buni, buni, slabi și foarte slabi.

3.7.2. Etapa experimentală

În această etapă copiii din clasa experimentală au fost supuși experimentului. Am predat lectile de geografie prin intermediul jocurilor didactice.

În clasa de control s-a realizat predarea utilizând cu precădere metodele clasice. În grupul experimental am aplicat jocuri didactice pentru formarea unei gândiri geografice la elevii din ciclul primar.

Voi prezenta în continuare jocurile aplicate elevilor din grupa experimentală.

1. În clasa a IV-a, elevi dobândesc definiția de puncte cardinale. Estul, vestul, sudul și nordul sunt cele patru puncte cardinale. A găsi locul acestor puncte cardinale pe linia orizontului înseamnă a ne orienta. Este suficient să cunoaștem un singur punct cardinal ca să le putem afla pe celelalte. De exemplu: cunoscând estul și stând cu fața spre est, celelalte puncte cardinale vor fi; în spate vestul, ia dreapta sudul, la stânga nordul. Le mai comunic că, pentru a se orienta mai precis, oamenii au stabilit în afară de cele patru puncte cardinale și alte puncte deasupra liniei orizontului. Ele se află între N și E, între N și V, între S și V și între S și E. Pentru că se află între punctele cardinale se numesc intercardinale.

S-a convenit ca întotdeauna să se fixeze punctele cardinale pe tablă, caiete sau hartă, astfel: marginea de sus reprezintă nordul, cea de jos sudul, marginea din dreapta estul iar la stânga vestul.

Fig. 20. Punctele cardinale și intercardinal

2.Am desfășurat jocul „Planul clasei”.

Scopul jocului: formarea noțiunii de plan.

Sarcina didactică: să reprezentăm pe caiete clasa în care învățăm.

Material didactic: foaia caietului.

Regula jocului: le-am solicitat copiilor să deseneze planul clasei.

După ce s-au familiarizat cu noțiunea de puncte cardinale, am început cu activitatea de formare a noțiunii de plan. Inițial, le-am cerut să așeze penarul pe o coală de hârtie și să tragă linii în jurul lui. După ce au ridicat penarul, au observat că rămâne un desen ce reprezintă forma desenată, sau planul lui. Le comunic că putem reprezenta pe caiete și forma unor obiecte mai mari ca, de exemplu, clasa în care învățăm. Pentru ca lungimea, lățimea și înălțimea obiectelor din clasă să încapă pe foaia caietului, ele vor fi micșorate. Stabilim semne convenționale pentru perete, ferestre, ușă, tablă, bănci, catedră după cum urmează:

Fig. 22. Planul clasei

Formarea noțiunilor de orientare și semne convenționale, constituie un exercițiu de

pregătire a elevilor pentru asimilarea noțiunii de hartă, în timpul desfășurării procesului de predare a geografiei este important să formăm la elevi deprinderea de a lucra cu harta.

Formarea acestei deprinderi este un proces complex care se desfășoară în mai multe etape: etapa procedeelor de citire a hărții, formarea deprinderii de stabilire a relațiilor spațiale.

În predarea disciplinei: GEOGRAFIE; Unitatea de învățare: Elemente de geografie a României – Relieful, am prezentat copiilor Subiectul: Relieful țării noastre pe care l-am parcurs cu ajutorul jocului „Călatorie imaginară cu avionul”

3.Am desfășurat jocul „Călatorie imaginară cu avionul”.

Scopul jocului: formarea noțiunii de număr prin conținutul său.

Sarcina didactică: să coloreze numărul de pătrate corespunzător cifrei.

Material didactic: fișe reprezentând pătratul de mai jos.

Regula jocului: le-am solicitat copiilor să pornească într-o călătorie imaginară cu avionul ajutandu-se de harta României care ii va ghida in procesul de invatare

Îi voi împărți în 3 grupe și îi voi invita într-o călătorie imaginară cu avionul – elevii închid ochii și consideră că survoleaza țara România, punând accent pe formele de relief ai Romania si vecinii acesteia.

In acest timp le voi aseza pe banca harta României care ii va ghida in procesul de invatare.

« – Deschideți ochii ! »

« – Cum apare de la înălțime țara noastra ? Ce formă are ? »

« -Zburați deasupra României ! Ce culori vedeți ? »

Pentru a stimula curiozitatea și pentru a realiza cunoașterea unor aspecte legate de România si țările vecine Romaniei, le voi prezenta elevilor imagini cu conținut geografic. Relieful românesc cuprinde toate formele de relief :

– munți,

– dealuri (podișuri),

– câmpii.

Se precizează că se folosește culoarea maro pentru munți, galben pentru dealuri (podișuri), verde pentru câmpii.

Se observă așezarea ordonată, armonioasă de la mijloc spre margini, in trepte din ce in ce mai joase a formelor de relief.

Se precizează inălțimile intre care sunt cuprinse munții(800-2500 m), dealurile si podișurile (200-800 m) și câmpiile (0-200 m).

Se specifică distribuția aproape egală a celor trei forme de relief (fiecare ocupând 1/3 din suprafața țării).

Pe hartă se identifică principalele unități de relief : Carpații Orientali, Carpații Meridionali, Carpații Occidentali, Depresiunea Transilvaniei, Subcarpații, Dealurile de Vest, Podișul Getic, Podișul Moldovei, Podișul Dobrogei, Câmpia de Vest, Câmpia Română, Delta Dunării.

Elevii vor lua notițe de la tablă și utilizând harta vor enumera în caiete, la fiecare formă de relief, numele unităților majore existente.

Am folosit metoda Cubul pentru fixarea cunostintelor. Cu ajutorul unui cub pe care vor fi scrise formele de relief studiate, elevii vor ieși pe rând (4-5 elevi) și vor arăta la hartă, precizând și numele unităților de relief ale țării noastre.

4.Am desfășurat jocul „Exercitiu de spargere a ghetii: ''Cheile"”.

Scopul jocului: formarea unei gândiri geografice si de a comunica utilizând elemente de limbaj specific geografiei.

Sarcina didactică: să identifice caracteristicile generale ale reliefului Romaniei intr-un text dat si pe harta.

Material didactic: fise de lucru, cubul.

Regula jocului: le-am solicitat copiilor să aleaga cate o cheie, din cele 4 de culori diferite si sa motiveze alegerea facuta. Fiecare echipă citește soluțiile.

Se fac aprecieri asupra modului cum au participat elevii la activitate

Colectivul clasei este impărțit in 4 echipe. Reprezentanții echipelor sunt chemați in fata clasei sa aleaga cate o cheie, din cele 4 de culori diferite si să motiveze alegerea facută. În cadrul grupei, vor scrie pe post-it ce ar putea deschide/inchide cu cheia aleasa(1 min.). Fiecare echipa citește soluțiile. Se sugereaza ca acele chei vor inchide emoțiile si vor deschide imaginatia, gândirea, creativitatea.

Se foloseste metoda Cubul pentru actualizarea cunoștințelor anterioare. Fiecare echipă va primi sarcina scrisă pe fața cubului ce are aceeași culoare cu cheia aleasă anterior (Anexa 1). Se foloseste video-proiectorul pentru a verifica localizarea corecta a vecinilor Romaniei, pe un CD educational.

5.Am desfășurat jocul „Cartea mare”.

Scopul jocului: formarea noțiunii despre formelor de relief din Romania.

Sarcina didactică: să citească cu atenție, să identifice forma de relief și să extragă din text o caracteristică a acesteia.

Material didactic: fișe de lucru.

Regula jocului: le-am solicitat copiilor să citească cu atenție, să identifice forma de relief. Se impart fiecarei echipe fise pe care contin fragmente din texte literare, scrise de autori romani, care descriu frumusetea formelor de relief din Romania (Anexa 2). Elevii au ca sarcini sa citeasca cu atentie, sa identifice forma de relief si sa extraga din text o caracteristica a acesteia. Fiecare echipa completeaza o fisa, care se discuta si se afiseaza. Raspunsurile elevilor constituie tema lectiei care se va preda. Se anunta titlul – Relieful Romaniei si obiectivele lectiei.

Elevii sunt chemați in fata clasei, să se așeze pe mochetă în jurul Cărții mari, care conține o poveste ale carei personaje sunt: Muntele, Dealul, Podișul, Câmpia. Li se citește tare, rar, cursiv câte un fragment din cartea mare, urmărind cu arătătorul fiecare cuvânt, pentru a citi si copiii in același timp. Se aplică metoda predicțiilor, la sfârșitul fiecarei pagini a carții. Ultima pagină a carții se citeste in cor de catre copii.

Individual, fiecare elev va primi o fișa care conține textul poveștii (Anexa 3) de pe cartea mare, pentru a o folosi in completarea unui organizator grafic (Anexa4). Organizatorul grafic se completează frontal la tablă și individual pe fișe, constituind schema lectiei. Elevii vor lipi fișa pe caiet. Sunt chemați elevii la hartă să localizeze formele de relief .

Fixarea cunoștințelor se face prin realizarea unor machete / colaje / desene ce au ca suport harta mută a reliefului Romaniei. Fiecare grupa isi va alege tehnica de lucru: modelarea, colajul (cu hârtie sau frunze), desenul, apoi vor lucra in echipă, avand ca model harta din manual. Produsele se expun, se evalueaza oral.

Cât timp lucreaza, elevii asculta cantecul Țara mea, interpretat de Tudor Gheorghe.

Se poarta discuții despre frumusețea naturii țarii noastre și se cere elevilor să alcatuiasca propoziții exclamative care sa conțină îndemnuri ecologice.

Individual, elevii primesc o fișa de evaluare – metoda 3-2-1 (Anexa 6). Se fac aprecieri asupra prestației elevilor la oră.

Reactualizarea cunostintelor si captarea atentiei:

Deoarece in ora precedenta elevii au fost evaluati din Unitatea de învățare Relieful Romaniei, astazi se va face o verificare sumara a notiunilor invatate, prin dezlegarea unui rebus. Anunt elevii ca daca vor dezlega corect rebusul vor descoperi pe verticala acestuia titlul noii lecții.

Numele muntilor ce strabat tara noastra;

In interiorul arcului carpatin este situata….Transilvania;

Ramura a Carpatilor unde se afla cele mai inalte varfuri muntoase;

Oras vechi situat in vestul Depresiunii Transilvaniei;

Din acesti munti, stramosii nostri scoteau aur si argint;

Campia Romana sau ……………….…..;

In sud-estul tarii se afla Pdisul …………………..;

Unitate de relief cu inaltimi cuprinse intre 200-800m;

Solurile campiilor sunt……………………..;

Cel mai lung rau ce strabate Campia Romana;

Una din cele mai mari pesteri, ce adaposreste un ghetar;

Cel mai mare oras din Campia Romana;

Bogatie a subsolului tarii denumit si ,,aurul negru”;

A

În predarea disciplinei: GEOGRAFIE, am prezentat copiilor Subiectul “Dunărea și Delta Dunării” pe care l-am parcurs cu ajutorul jocului „Mozaic”

6.Am desfășurat jocul „Mozaic”.

Scopul jocului: Îi activează pe elevi, le formează deprinderi de gândire și de comunicare pe termen lung îi determina să coopereze pentru descoperirea celor mai bune soluții, pentru obținerea succesului propriei echipe.

Sarcina didactică: să studieze câte un text, apoi să răspunde la întrebările de la sfârșitul acestuia.

Material didactic: cartonașe pentru formarea echipelor, fișe de lucru în echipă, texte suport, coli A4 albe și colorate, carton, fișe cu ciorchinele, hărți, calculator, videoproiector, CD cu prezentarea power- point.

Regula jocului: le-am solicitat copiilor să studieze câte un text, apoi să răspunde la întrebările de la sfârșitul acestuia

Alegerea grupelor. Elevii vor găsi pe catedră cartonașe de cinci culori pe care vor fi scrise numele lor și echipa din care fac parte (ex: Andreea- Biolog- 1, Marius- Matematician- 3 etc). Fiecare își va alege cartonașul corespunzător numelui și se va așeza în bancă, formând cele cinci grupe: Geografii, Matematicienii, Ecologiștii, Biologii și Literații.

Se verifică noțiunile însușite în lecția anterioară cu ajutorul ghicitorilor (Anexa 6).

Metoda MOZAIC. Elevii, împărțiți în cele cinci grupe, vor studia câte un text, apoi vor

răspunde la întrebările de la sfârșitul acestuia (Anexele 7,8,9,10,11). După ce experții și-au însușit noile cunoștințe și au răspuns la întrebări, se vor regrupa în funcție de numerele de pe cartonașe, formând Grupa 1, Grupa 2, Grupa 3, Grupa 4 și Grupa 5. Apoi vor completa o fișă (Anexa 12) colaborând și adunându-și cunoștințele și vor realiza un ciorchine cu tema ”Delta Dunării” ( Anexa 13). Se va lucra în echipă.

Se vizionează un material Power Point despre Dunăre și Delta Dunării pe un fundal

muzical – ”Valurile Dunării”, de Iosif Ivanovici.

Se verifică fișele realizate de echipe completându-se frontal textul lacunar (la tablă) și ciorchinele.

Se prezintă la hartă o călătorie imaginară pe Dunăre, de la izvor până la vărsare,

enumerându-se țările riverane și capitalele pe care fluviul le scaldă. Se vor lipi vaporașe din hârtie colorată pe tot cursul Dunării .

Se fac aprecieri asupra prestației elevilor la oră.

În predarea disciplinei: GEOGRAFIE, am prezentat copiilor subiectul “Populație și așezările omenești.” pe care l-am parcurs cu ajutorul jocului „Ce știi despre?”

7.Am desfășurat jocul ,, Ce știi despre?”

Scopul jocului: formarea noțiunilor despre populație și așezările omenești.

Sarcina jocului: completarea rebusului răspunzând corect la întrebări

Regula jocului: Clasa este împărțită în 3 grupe. Fiecare grupă va trebui să completeze rebusul de pe fișa sa

Recompensa: Echipa care va completa corect și într-un timp cât mai scurt rebusul va primi calificativul F.B.

Verticala A-B: Denumire generală dată localităților: ……………………omenești.

Orizontală:

Localitățile sunt populate de…………………….……………….

Cea mai mică așezare, moștenită de la străbuni ……………(pl.).

Mai multe sate adunate formează o……………..…………..(pl.).

Repartizarea pe județe a localităților poartă denumirea de…………….…………. administrativ – teritorială.

Localitățile dintr-un județ, capitala și sectoarele ei sunt conduse de câte o…………….

Reședințele de județ sunt………….……mai mari.

Bucureștiul este ………………………..României.

În predarea disciplinei: GEOGRAFIE; am prezentat copiilor subiectul “Județe și reședințe de județ” pe care l-am parcurs cu ajutorul jocului „Să ne cunoaștem țara!”

8.Am desfășurat jocul „Să ne cunoaștem țara!”

Scopul jocului: însușirea noțiunilor despre județe și despre reședințele acestora.

Sarcina jocului: identificarea reședinței fiecărui județ.

Regula jocului: Clasa este împărțită în 3 grupe de elevi. Fiecare grupă va extrage pe rand câte un cartonaș de pe catedră . Pe fiecare cartonaș este scris numele unui județ. Participanții la joc vor trebui să scrie pe spatele cartonului numele orașului reședință pentru județul respectiv.

Recompensă: Echipa care va aduna cele mai multe răspunsuri corecte va fi aplaudată de către celelalte.

9.Am desfășurat jocul „Harta de contur”

Ajută foarte mult la formarea deprinderilor de orientare pe hartă, la cunoașterea județelor, a unor probleme din geografia României sau a altor țări. Harta poate fi confecționată de elevi din placaj sau material plastic. Harta de contur care rămâne după scoaterea șablonului se aplică pe o altă foaie de placaj sau material plastic. Șablonul scos este decupat în județe, țări etc. Se poate face o hartă de contur: de exemplu, harta României în care avem decupate toate județele sau harta . Elevii confecționează, de asemenea, diferite semne convenționale din carton. Una din condițiile jocului constă în aceea că pe harta de contur, șabloanele nu se pun la întâmplare, ci se stabilește un punct de plecare și apoi se așează regiunile vecine.

Tehnica jocului: Pot participa la joc de la 4 la 8 elevi. Se alege un arbitru care notează pe o foaie de hârtie numărul participanților. Județele se așează în ordinea strictă a vecinătății. Un elev joacă până la prima greșeală; în acest caz, urmează al doilea ș.a.m.d. Se fixează de la început de câte ori va fi completată harta (4-5 ori). Fixând pe harta de contur județul, se fixează semnele convenționale care indică centre industriale importante. În sfârșit, se calculează punctajul. Câștigă elevul care a întrunit cel mai mare număr de puncte.

După această manifestare cultural – artistică la care au participat și copii în mod direct, am aplicat elevilor următorul test formativ în care am inserat și unele elemente de istorie locală, de istorie veche.

3.7.3. Etapa postexperimentală

Aplicarea probei finale (posttestul)

După parcurgerea perioadei de recapitulare finală, am dat elevilor spre rezolvare un test de evaluare. Acest test a fost dat și clasei de control, care a parcurs materia în mod obișuit, între cele două teste: inițial și final ( de evaluare).

TEST DE EVALUARE – FINAL

1. Punctele cardinale și intercardinale ajută la:

a. notare b. orientare c. fixare

2. România se află în centrul :

a. Asiei b. Europei c. Americii

3. Notează vecinii României:

4. Completați spațiile punctate:

România este situată pe continentul ………………………………… Capitala țării este orașul ……………………………… Teritoriul țării este împărțit în ………. județe și municipiul ………………………………… Clima României este ……………………………… În partea de sud granița țării este pe fluviul ……………………. Această apă se varsă în ………………………………………… Cea mai înaltă formă de relief o constituie ……………… În țara noastră, ei sunt grupați sub forma unui lanț, numit lanțul Munților …………………., care este împărțit în trei grupe: ………………………………………………………………………………………………………………………………….

5. Ce forme de relief sunt redate prin următoarele versuri?

a) Au păduri de brad, b) Culmile sunt mai domoale, c) Locul neted și întins

Vârfuri ascuțite, Pantele sunt mai ușoare. Cu-n covor de grâu cuprins.

Cărări șerpuite, Păduri de stejari și fag, (……………….)

Culmi încărunțite. Vii, livezi, cărbuni și sare.

Locu-i minunat Ce formă de relief e oare?

Pentru colindat (……………….)

(………………)

6. Munții, dealurile, podișurile și câmpiile sunt:

a. forme de relief b. forme de prăjituri c. forme geometrice

7. Separați pe rânduri : balta, izvorul, lacul, fluviul, marea, râul, oceanul, pârâul, delta

a) Ape curgătoare:

________________________________________________________________________

b) Ape stătătoare :

________________________________________________________________________

8. Completează enunțurile de mai jos, alegând termenii potriviți din paranteză:

Pentru a cunoaște clima unei zone, trebuie să studiem _______________ aerului, ______________ și ________________ , pe o perioadă ___________ de timp.

O apă curgătoare mai mică ce se varsă într-o apă curgătoare mai mare se numește _____________ , iar locul lor de întâlnire se numește _______________ .

Apele stătătoare din țara noastră sunt: balta, _____________ și ______________ .

Fluviul Dunărea udă pământul românesc pe o lungime de _________ km.

Dunărea se varsă în _________________ prin trei brațe: Chilia, ________________ și __________________________ .

9. Taie cu o linie varianta greșitǎ:

Pe suprafața bǎlților plutesc sǎlcii/nuferi.

La vǎrsarea în Marea Neagrǎ, Dunǎrea formeazǎ o plajǎ/deltǎ.

Dunǎrea curge pe teritoriul României din dreptul localitǎții Baziaș/Cǎlǎrași.

Din grupa râurilor de vest face parte Argeșul/Mureșul.

Cele trei brațe ale Dunǎrii sunt Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe/ Sf. Andrei.

10. Scrie numele județelor:

a) care sunt vecine cu județul tău ______________________________________________

b) din jurul orașului București ________________________________________________

Fiecare întrebare este notată cu 5 puncte. Se pot obține maxim 50 de puncte:

Între 46-50 puncte – calificativul FB

Între 35-45 puncte – calificativul B

Între 22-34 puncte – calificativul S.

La clasa experimentală s-a obținut următorul punctaj la testul final:

Rezultatele obținute la testul final la clasa experimentală, după calificative:

Procentajul la punctajul total este de 88,40% .

Ilustrare grafica a rezultatelor testului final la clasa experimentala

La clasa de control, la testul final, s-a obținut următorul punctaj:

Total: 600 puncte – procentaj 80%

Rezultatele obținute la testul final la clasa de control.

S-au obținut 6 calificative de foarte bine, 6 calificative de bine, 2 de satisfăcător și un insuficient.

Ilustrarea grafică a rezultatelor testului final la clasa de control

3.8. Prelucrarea și interpretarea datelor cercetării

Validitatea rezultatelor consider că am realizat-o datorită:

aplicării unor probe adecvate pentru determinarea nivelului cunoștințelor elevilor referitoare la formarea unei gândiri geografice.

realizării unui experiment pedagogic.

evaluării statistice a rezultatelor.

În această etapă am comparat rezultatele obținute de elevi în urma aplicării finale (atât pentru elevii din grupul experimental, cât și pentru cei din grupul de control).

Diagrama 4. Rezultatele comparate obținute de grupul experimental.

Diagrama 5. Rezultatele comparate obținute de grupul de control.

Diferența de progres între eșantionul experimental și cel de control:

Graficele comparative de progres pe cele 2 eșantioane între testul inițial și final:

Se observă o diferență de progres între clasa experimentală și cea de control de 5,35% ceea ce înseamnă că rezultatele obținute la clasa experimentală sunt mai bune . Au atitudini mai sănătoase cu mai mare grad de responsabilitate, acest lucru se vede și în reacțiile copiilor. S-a observat că pe parcurs, elevii participau cu mai multă însuflețire la acțiunile geografice desfășurate. S-a observat o anumită doză de maturitate în comportarea lor.

Comparativ cu proba inițială se constată:

Între cele două eșantioane diferențele puțin vizibile de la proba inițială au devenit semnificative în urma experimentului.

Examinarea graficului obținut în urma prelucrării statistice demonstrează că după activitățile formative, indicii s-au modificat, observându-se o creștere semnificativă.

Datele obținute confirmă ipoteza experimentului pedagogic, aceea că jocul didactic contribuie la însușirea mult mai rapidă și conștient gândirea geografică.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

Dat fiind faptul că în lucrare sunt prezentate rezultatele demersului meu instructiv – educativ, concluziile exprimă stadiul actual al cercetării și se referă la copiii din ciclul primar. Astfel, menționez faptul că prin activitatea desfășurată se confirmă încă o dată necesitatea de a utiliza jocul didactic ca principal mijloc de predare- învățare a cunoștințelor la elevi

Învățarea pe bază de jocuri didactice a determinat participarea activă și interactivă a copiilor în procesul de asimilare a noului, în contexte care au îmbinat elementele instructive și formative cu elementele distactive, ludice.

Formularea sarcinilor sub formă de joc i-a stimulat mult pe elevi, i-a implicat profund în instruire, i-a activizat din toate punctele de vedere (cognitiv, afectiv, psihomotor) și i-a motivat să se implice voluntar și cu plăcere în activitate. Prin joc s-au asigurat premisele afectiv- motivaționale, prin suprimarea stărilor de încordare și de neîncredere resimțite de unii elevi în fața cerinței de a lucra independent și de a crea. Acceptate ca divertisment și joc al fanteziei, activitățile de mare dificultate s-au efectuat facil, fără trăirea subiectivă a efortului, elevii s-au comportat spontan, angajându-se în acțiune. Apreciind pozitiv încercările individuale, evitând evaluările negative și critice, am asigurat un climat în care, dobândind încredere în forțele proprii și dragoste pentru activitate, elevii s-au descătușat total.

Utilizarea jocurilor didactice în formarea gândirii geofrafice la elevi a reprezentat un real succes, însușirea acestora realizându-se fără efort și chiar cu plăcere din partea acestora.

Verificarea ipotezei:

În urma experimentului realizat, am constatat că elevii din grupul experimental și-au însușit mai bine gândirea geografică decât elevrii din grupul de control. Astfel, se confirmă ipoteza cercetării, și anume că: în urma folosirii cu precădere a jocului didactic ca metodă de predare- învățare, copiii din ciclul primar își vor forma mult mai rapid și conștient gândirea geografică.

ANEXA 1 – CUBUL

1. Comparați granița de sud cu Bulgaria, cu granița de vest cu Ungaria.

2. Asociați, unind prin săgeti, cuvintele care au același înțeles:

est zare

granița hotar

nord apus

vest miazăzi

orizont răsărit

sud harta

miazănoapte

3. Aplicați: Completați casetele cu numele țărilor vecine României, în funcție de punctele cardinale.

4. Argumentați: Învecinarea României cu Marea Neagră este un avantaj pentru țara noastră.

ANEXA 2

1. ''Spre miazăzi începe adevarata câmpie uscată, netedă, cu puține văi și păduri. Este Bărăganul acoperit cu grâne – marea câmpie a poporului român.'' I. Popovici – ''Ferestrele patriei''

2. ''Culmile domoale ale dealurilor sunt acoperite de livezi de pruni, de meri, de caiși, de nuci și în april, când înflorirea le face vizibile de la distanță, e o uimire să vezi această ninsoare de flori.''

G. Vâlsan – ''Revederea''

3. ''Dar ce frumoasă și veselă priveliște ni se deschide la ieșirea din chei! Deodată valea se largește, desfășurând în dreapta podișuri întinse, verzi, acoperite de livezi, păduri și porumb.''

Al. Vlahuță – ''România pitorească''

4. Cine-a văzut vreodată munții,

Mai vine iarăși să-i mai vadă,

Le scapără deasupra frunții

Cununi de veșnică zăpadă.

Înveșmântați în codrii falnici,

Ei îți trimit o cărăruie

Și te cheamă să-i cutreieri,

Căci vor povestea lor să-ți spuie.

ANEXA 3 – CARTEA MARE

(prima pagina)

A fost odată ca niciodată o zână bună ce călătorea prin lume pe aripi de vânt. Zbura cercetând pământul în lung și-n lat. Observându-i călătoria obositoare, păsările cerului au întrebat-o:

̶ Nu-ți fie cu supărare, Zână bună, ce cauți neîntrerupt și nu găsești?

Oprindu-și căutarea, Zâna a răspuns:

̶ Caut o țară mândră și frumoasă în care să-mi construiesc un palat. Ținutul meu trebuie să aibă, în egală măsură, munte, deal, podiș și câmpie, deci, o imensă grădină cu relief variat. Visul meu este să cobor din munți, în trepte, pe dealuri, podișuri și câmpii. Voi, fiicele cerului, mă puteți ajuta?

̶ Cu mare plăcere! Privește și ascultă!

(a doua pagina)

̶ Zână bună, noi suntem munții cărunții! Vino în țara noastră! Ne-am așezat în inima ei, ca un zid de nădejde. Avem pante abrupte, vârfuri stâncoase, depresiuni răcoroase și înălțimi de peste 800 de metri.

̶ Sunteți foarte frumoși și mi-ar plăcea să trăiesc în inima voastră! Dar eu mai caut ceva.

Deodată…

(a treia pagina)

̶ Stai, Zână bună, privește spre noi! Suntem dealurile cu pante line și culmi rotunjite. Suntem aici, la poalele munților. Nu suntem inalți, avem intre 300 si 800 de metri, dar pădurile, livezile și podgoriile noastre ți-ar înfrumuseța grădina! Și, ca să te convingem, iti prezentăm și pe frații noștri, podișurile. Sunt la fel de înalte și de bogate ca și noi, doar că sunt mai netede, ca să te plimbi linistită. Ei, ce spui, rămâi pe aceste meleaguri?

(a patra pagina)

̶ Este minunat acest ținut! Dar…

̶ Noi te vom convinge , strigară într-un glas câmpiile. Suntem mai pitice, nu depășim 300 de metri, dar suntem netede, bogate în grâne. Coboară de pe culmile dealurilor și cercetează-ne!

(a cincea pagina)

̶ M-ati convins, dragi forme de relief! Aceasta este țara pe care o caut! Cum se numește ea?

̶ Întreabă-i pe oamenii minunați care trăiesc aici! Te vor primi tare bine!

Românii i-au răspuns:

̶ Trăim într-o țară de rotunjimea pâinii! Spațiu pitoresc deal-vale-munte-câmpie-mare numit România. E locul în care câmpiile ne-au fost leagăn, munții – cetăți, iar Dunărea- apă vie.

ANEXA 4

ANEXA 5

a) Scrie denumirea a trei forme de relief din țara noastră.

……………………….., ………………………., ……………………….

b) Identifică o asemanare și o deosebire între dealuri și podișuri.

………………………………., ……………………………………

c) Scrie o însușire a reliefului României.

……………………………………………………

Anexa 6

GHICITORI

De sub munte, de sub deal

Robinetul natural.

(Izvorul)

Niște pâraie-adunate

Curg acum împreunate.

(Râul)

Locul de vărsare

Într-un râu mai mare

Cum se cheamă oare?

(Confluență)

Cu aceste ajutoare

Orice apă curgătoare

Devine mereu mai mare.

(Afluenți)

Care apă curgătoare

Dintre toate-i cea mai mare?

(Fluviul)

Anexa 7 – GRUPA MATEMATICIENILOR

Nume:…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Dunărea este cea mai mare apă curgătoare din România și al doilea fluviu din Europa. El are o lungime egală cu rezultatul următorului exercițiu. Calculați pentru a afla!

[ (8 + 6 – 9 ) x ( 40 : 5 x 32 +30 ) ] x 2 =

=

=

=

=

=

Fluviul străbate un număr de țări egal cu cel mai mic număr natural de două cifre și scaldă un număr de capitale europene egal cu rezultatul exercițiului:

[ ( 81 : 9 + 8 x 2 – 13 ) x 3 ] : ( 8 x 4 – 189 : 9 – 2 ) =

=

=

=

=

=

Pe teritoriul țării noastre, Dunărea are o lungime egală cu suma numerelor 430, 127 și 518.

Care este lungimea fluviului Dunărea?

……………………………………………………………………………………………………

Câți kilometri străbate Dunărea pe teritoriul României?

…………………………………………………………………………………………………….

Câte țări scaldă apele Dunării? Dar capitale? Enumerați-le studiind harta Europei din manual.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Anexa 8 – GRUPA LITERAȚILOR

Nume……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

DUNĂREA

de Nicolae Labiș

1.Prieteni dragi, acum porni-vom 5.Spre malul drept și stâng curg râuri

Pe malul Dunării cel clar Sclipind la marginea câmpiei
Și vom porni nu pe o navă Căci Dunărea-i ca și o mamă
Ci pe-un vapor imaginar. Ce lângă ea iși strânge fiii.

2.Cum fierbe apa în cazane 6. Acum la bălți o să ajungem
Și sar dintr-însa stropi mărunți Aici se pescuiește crap
Așa-i și Dunărea când fierbe Ce bun e crapul la fiertură!
În marele cazan de munți …[…] Ce bun e crapul la proțap! …

3.Acum să mergem mai departe 7. Acum Dunărea trei brațe

Se-nalță-un pod pe al apei clar Întinde către-al mării val
Este clădit de noi și-n parte Și cu trei brațe-mbrățișază
Cu fratele popor bulgar. Întinsul mării de opal.

4.Pe pod de vase aici, 8. Ni-i dragă nouă-aceasta apă,

Oștiri turcești au năvălit … Drum fară pulbere și fum Dar i-am izbit și-i biruiram Ce știe și apuse chinuri
Scrisoarea a III-a ați citit?[…] Și bucuria de acum.

1. Cu ce este comparată Dunărea la traversarea Munților Carpați?

…………………………………………………………………………………………………………………………..

2. Cu ce țară vecină formează Dunărea graniță naturală în sudul României? Ce pod leagă cele două țări? (Utilizați atlasul geografic!)

……………………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………………………

3. Explicați versurile: ”Căci Dunărea-i ca și o mamă / Ce lângă ea iși strânge fiii.”

……………………………………………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

4. Ce a reprezentat Dunărea în istoria românilor? Exemplificați!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Anexa 9 – GRUPA BIOLOGILOR

Nume:……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

DELTA DUNĂRII

Este cel mai nou pământ al țării, o câmpie în formare, ce se află la vărsaarea Dunării în Marea Neagră. Delta Dunării a fost și continuă să fie construită prin acțiunea combinată a fluviului, a mării, a vântului și a vegetației, din mâluri, nisipuri, resturi de plante putrezite și praf. Datorită acestor aluviuni, uscatul se ridică și înaintează treptat în mare.

În deltă predomină mediul acvatic: canale, lacuri, bălți etc. Din loc în loc, deasupra apelor se văd ridicături de pământ înguste și lungi, formate prin depunerea aluviunilor. Ele se numesc grinduri. Pe grindurile mai întinse cresc pâlcuri de păduri de sălcii, plopi și stejari. Aici își găsesc adăpost mistreți, vulpi, lupi, etc.

Delta Dunării constituie o zonă unică în Europa prin bogăția și varietatea de plante și animale. Putem afirma că Delta Dunării este paradisul păsărilor și al peștilor. Întâlnim păsări precum: lopătari, cocori, rațe și gâște sălbatice, cormorani, egrete, lebede, pelicani etc. Unele trăiesc în Deltă permanent, altele pleacă toamna spre țările calde și revin primăvara. Hrana preferată a păsărilor o constituie insectele: țânțari, libelule, fluturi. Alte păsări se hrănesc cu pește (scrumbii, crap, somn, plătică, lin, șalău).

În ape trăiesc animale mici: scoici, păianjeni de apă, broaște, șerpi de apă, pești. Peștii constituie hrana omului, a păsărilor și a animalelor. Stufărișurile adăpostesc animale precum vidra, nurca, nutria, broasca țestoasă etc.

În Deltă se află o suprafață foarte întinsă acoperită cu stuf . Aceasta formează la suprafața apei insule plutitoare ( plauri ). În largul apei, covorul plutitor este întregit de nuferi albi și galbeni, lintiță, alge verzi etc. În adânc cresc plante (ciuma apelor, brădișorul) și își găsesc adăpostul și hrana viețuitoare acvatice precum: racii, melcii, lipitorile, larvele de insecte, scoicile, șerpii de apă și broaștele.

Răspundeți la întrebări!

Cum se formează cel mai ”tânăr pământ” românesc? ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Ce mediu predomină în deltă? …………………………………………………………………………………………………………………………………..

Ce viețuitoare trăiesc în această zonă ?

plante…………………………………………………………………………………………………………………………… mamifere……………………………………………………………………………………………………………………… păsări…………………………………………………………………………………………………………………………… insecte…………………………………………………………………………………………………………………………. reptile………………………………………………………………………………………………………………………….. pești……………………………………………………………………………………………………………………………..

Anexa 10 – GRUPA ECOLOGIȘTILOR

Nume:……………………………………………………………………………………………………………………

DELTA DUNĂRII- REZERVAȚIE NATURALĂ

Importanța Dunării este deosebită. Din cele mai vechi timpuri a fost o cale navală de transport. Apele Dunării folosesc pentru obținerea energiei electrice (hidrocentralele Porțile de Fier I și II), folosesc la sistemele de irigație din Câmpia Română și Dobrogea, pentru aprovizionarea cu apă potabilă și industrială a orașelor-porturi, asigură un pescuit bogat, precum și un potențial turistic.

Ca mediu de viață complex, Delta Dunării oferă hrană și pentru animale, dar și pentru oameni. Animale (iepuri, mistreți, vulpi, vidre) și păsări (rațe, gâște sălbatice) sunt vânate pentru carne, piele, blană, coarne, pene. Pentru protecția animalelor vânatul este interzis în anumite perioade din an (în special în perioada de împerechere a animalelor și a păsărilor). Ca și vânatul, pentru protecția speciilor de pești (mai ales a peștilor care depun icre negre, foarte scumpe- sturioni, cegă, păstrugă, nisetru) pescuitul este interzis în perioada în care peștii depun ouăle.

Stuful din deltă reprezintă sursa pentru producerea hârtiei, a țesăturilor și a cartonului. Din salcie și plop se produc la Brăila plăci aglomerate.

De-a lungul timpului, resursele naturale ale Dunării și Deltei Dunării au fost grav afectate de neglijența și intervenția distructivă a oamenilor, fie că era vorba de construirea unor canale noi pentru navigație, de poluarea Dunării cu ape reziduale, pesticide și substanțe otrăvitoare, deșeuri industriale, reducerea zonelor inundabile (care erau crescătorii naturale de pești), fie de exploatarea irațională a resurselor Dunării prin agricultură, pescuit, vânătoare, turism, cultivarea stufului și defrișarea acestuia, extragerea nisipului. Astfel UNESCO a desemnat în 1990 Delta Dunării ca fiind Rezervație a Biosferei (totalitatea plantelor și animalelor care trăiesc pe pământ, în aer și în apă ), fiind unul din cele mai interesante și complexe medii de viață din lume. Delta este protejată și conservată pentru bogăția de specii, pentru importanța științifică, estetică, și turistică. Ea se află pe locul cinci între zonele umede ale Terrei și pe locul doi în Europa.

Pentru a ne bucura de frumusețea și bogăția acestor minunății naturale trebuie să le protejăm și să le folosim rațional.

1. La ce este utilizată apa din Dunăre?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

2. Care este importanța Deltei Dunării pentru țara noastră?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Anexa 11 – GRUPA GEOGRAFILOR

Nume: ……………………………………………………………………………………………………………………

DUNĂREA ȘI DELTA DUNĂRII

Dunărea este al doilea fluviu ca mărime din Europa, după Volga, și cea mai mare apă curgătoare din România. Izvorăște din Munții Pădurea Neagră, din Germania.

Fluviul pătrunde în țara noastră în apropierea localității Baziaș și trece prin defileul Porțile de Fier, traversând Carpații. Defileul are o lungime de 144 km.

Între Drobeta Turnu Severin și Călărași, Dunărea trece peste Podișul Getic și Câmpia Română, formând o luncă largă și depunând multe aluviuni. Între Călărași și Brăila, fluviul se desparte de două ori în câte două brațe, cuprinzând între ele Balta Ialomiței și Balta Brăilei. De la Brăila, Dunărea are din nou o singură albie, ca apoi să se despartă în cele trei brațe ce formează delta: Chilia la nord, Sulina la mijloc și Sfântu Gheorghe la sud.

Delta Dunării se află în estul țării, la vărsarea Dunării în Marea Neagră. Ea reprezintă cea mai joasă formă de relief, dar și cel mai tânăr pământ al României. Este o câmpie în formare ce se transformă permanent prin acumularea aluviunilor aduse de Dunăre. Acestea se depun și formează grindurile (fâșii de teren) care constitue zone ce pot fi locuite. În deltă se întâlnesc lacuri, gârle, canaluri, bălți și mlaștini.

Peisajul Deltei, unic în țara noastră, este deosebit de frumos.Delta cuprinde mari bogății: pești, păsări, stuf. Pentru a o proteja a fost declarată rezervație naturală.

După mărime, ce loc ocupă Dunărea în Europa?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

De unde izvorăște Dunărea?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Care este poziția geografică a Deltei Dunării? (Utilizați atlasul geografic!)

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

În apropierea cărei localități fluviul intră în țara noastră?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Ce formează Dunărea la traversarea Carpaților?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Cum se numesc cele două bălți formate de brațele Dunării între Călărași și Brăila?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Anexa 12 – GRUPA ……………………………………

Nume:……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

DUNĂREA –

CARACTERISTICI

este cea mai …………………………..apă ……………………………..din România;

al ……………………………… fluviu din Europa, după………………………………………….;

izvorăște din …………………………………………, ………………………………;

străbate……….. țări și ……… capitale europene ;

are o lungime de ………………… km, din care …………….. km pe teritoriul României;

intră pe teritoriul României în dreptul localității ………………………………, formând

……………………………de la…………………………………………………, apoi mărginește la sud…

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

de la……………………………la……………………………., Dunărea se desparte în …………………..

brațe între care se află Balta………………………………….și.Balta………………………………………………

se varsă în …………………………………..prin …….brațe: …………………., …………………….

și ……………………………………………care închid între ele…………………………………………………………

IMPORTANȚĂ:

pentru ………………………..terenurilor agricole;

pentru producerea…………………………………………….. în hidrocentrale;

pentru …………………………….mărfurilor și persoanelor;

pentru …………………………………cu apă……………………așezărilor omenești;

pentru ………………….

Anexa 13

BIBLIOGRAFIE:

1. Popescu, M, Pacearca, St. – GEOGRAFIE, manual pentru clasa a IV-a , Bucuresti, Ed. Aramis, 2006;

2. Radu, D. – GEOGRAFIE, Suport didactic, clasa a IV-a, Bucuresti, Ed. Aramis, 2004;

3. Tomescu, V, Popa, V, Alexandru, G, Stan, L – Metodica predarii geografiei si stiintelor naturii in ciclul primar – Ed. “Gheorghe Alexandru”, Craiova, 1999;

4. Lecturi istorico – geografice (antologie de texte), clasele III-IV –Bucuresti, Ed. Aramis, 1999;

5. Ionescu, C. – Strategii de predare și învățare, Editura Științifică, București 1992;

6. Nicola, I. – Pedagogie, E.D.P, București 1992

7. Julian Vamanu, –Jocul și jocurile, Contrast (Revistă de cultură )- Nr.2 / 2001

8. Provocări Ludice , Ghid metodic, Lector dr. Mihai Stanciu, coordonator:inst. Gr.I Strătica Iordache, Ed. Pim, Iași 2002

9. Dumitrana Magdalena – Învățarea bazată pe cooperare, Editura V&I Integral, București, 2008.

10. Albulescu, Ion s.a. – ,,Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane”, Ed. Polirom, București, 2000

11. Dulamă, Maria Eliza- ,,Modele, strategii și tehnici didactice activizante, cu aplicații în geografie”, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 2002

12. Nicolae, Ilinca – ,,Didactica Geografiei”, Ed. Corint, București, 2000

13. Salade, Dumitru – ,,Educație și personalitate”, Ed. Polirom, București, 2001

14. Bocoș, M. (2003) – Teoria și practica cercetării pedagogice, ediția a II-a, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca.

15. Gliga L., Spiro J. (2001)- Învățarea activă- ghid pentru formatori și cadre didactice, MEC București

16. Ionescu M, (2000) – Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca

17. Piaget, J. (1965) – Psihologia inteligenței, Editura Științifică, București

18. Pintilie M. (2002) – Metode moderne de învățare- evaluare, Editura Eurodidact, Cluj- Napoca

19. Sălăvăstru, D. (2007) – Psihologia educației, Editura Polirom, Iași

Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia

Facultatea de Drept și Științe Sociale

Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

FIȘA DE APRECIERE A LUCRĂRII DE LICENȚĂ

Absolvent/ă:…………………………………………………………………………………… …………

Titlul lucrării………………………………………………………………………………………………

Tema lucrării………………………………………………………………………………………………

Coordonator științific……………………………………………………………………………………

Se propune admiterea /respingerea lucrării de licență în sesiunea…………………………..

Nota propusă……………………………………………………………………………………

Coordonator științific,

(semnătura)