Folosirea Substantelor Medicamentoase

Argumentul

Folosirea substanțelor medicamentoase se practică încă din antichitate.Artă de a vindecă a fost preluată la început de la indieni,chinezi și egipteni și astfel a fost transmisă pînă în zilele noastre . Formele farmaceutice folosite frecvent în vremurile străvechi erau:infuzii,decocturi, vinuri,pilule,pulberi, unguente și chear extracte.În zilele noastre se folosesc cel mai des:comprimatele,pilululele,unguentele, cremele și siropurile.

Conținutul acestei lucrări se orientreaza pe cunoașterea unor boli ale sistemului cardiovascular care se tratează cu medicamentele din grupa betablocantelor,clasificarea amănunțită a acestora și importantă lor în viață de zi cu zi.

Am ales această lucrare pentru a evidenția betablocantele,deoarece ele au utilizare destul de vastă cum ar fi:tratamentul hipertensiunii arteriale,glaucom,infarct miocardic,crizele de angină pectorală,migrene,anumite sindroame alergice și insuficientă cardiacă.

Lucrarea este împărțită în patru capitol importante: descrierea sistemului cardiovascular,insuficientă cardiacă(afecțiune a acestuia),unde betablocantele sunt o baza de tratament,și o descriere a acestei clase de medicamente.

Despre bolile tratate cu betablocante trebuie știut că pot apărea încă foarte devreme și pot evolua zeci de ani.De aceea este important să facem mereu controale la medic pentru a descoperi o evetuala afecțiune de care suferim și pentru a urmă tratamentul adecvat.

Alegerea acestei lucrări reprezintă pentru mine o provocare,datorită importanței acestor clase de medicamente,având în vedere beneficiul lor în tratamentul unor boli.

Pentru noi este necesar să descoperim importantă și totodată multitudinea de beneficii aduse de unele medicamente organismului uman și îmbunătățirea vieții în general.

În vindecarea unor boli sau stoparea lor medicamentele joacă un rol important .La fel este și în cazul betablocantelor fără de care tratamentul administrat în insuficientă cardiac nu ar mai fi la fel de eficient.

Introducere

Framacoterapia este ramură a farmacologiei care studiază folosirea medicamentelor pentru prevenirea și tratarea bolilor care pot afecta oraganismul uman.

Medicamentul este substanță care se folosește pentru prevenirea,tratarea sau diagnosticarea unei boli sau a unui simptom.

Cap I.SISTEMUL CARDIOVASCULAR

Cap.II INSUFICIENȚA CARDIACĂ-AFECȚIUNE A SISTEMULUI CARDIOVASCULAR-GENERALITĂȚI

2.1 Definiție 

Inima are rolul de a pompa sângele in organism.Insuficiența cardiacă reprezintă un sindrom complex rezultat din afectarea funcției inimii,care duce la incapacitatea inimii de a pompa întreaga cantitate de sânge la organe și țesuturi(astfel ele primesc o cantitate mai mica de sange si produse nutritive) și de a menține un debit sanguin corespunzător nevoilor organismului, în condițiile unei umpleri venoase satisfăcătoare, dar este incapabila de asemenea si de a primi sange de la celelalte organe. 

2.2Clasificare: 

Insuficienta cardiaca poate fi clasificata dupa mai multe criterii:

dupa partea cardiaca afectata in mod dominant:

insuficienta cardiaca stanga – apare atunci cand ventriculul stang este afectat,acesta produce prima data congestive pulmonara(acumulare de lichid in palmani),iar mai apoi congestie sistemica

insuficienta cardiaca dreapta – apare atunci cand venticulul drept este afectat si si produce doar congestie sistemica(acumulare de lichid in ficat,intestine si picioare

insuficienta cardiaca globala-este, de cele mai multe ori, secundara insuficientei cardiace stangi, a carei simptomatologie precede aparitia insuficientei cardiace drepte.

dupa modul de debut:

nsuficienta cardiaca acuta – edem pulmonar acut-apare atunci cand simptomele insuficientei cardiac se declanseaza relativ bruscla un pacient care in prima faza pare sanatos sau cu simptome stabile

insuficienta cardiaca cronica-

dupa mecanismul de producere:

insuficienta cardiaca sistolica – apare atunci cand inima este marita si functia inimii de a pompa este scazuta.Se mai numeste si insuficienta cardiaca cu fractie de injective scazuta.Aceasta se poate asocia sau nu cu afectiuni valvulare a inimii.

insuficienta cardiaca diastolica – se mai numeste ai insuficienta cardiaca cu functie sistolica prezervata.Functia de pompa este in repaus,iar dimensiunile inimii sunt in limitele normale.Apare la pacientii cu hipertensiune arterial netratata.De obicei pacientii cu disfuntie sistolica au si disfuncie diastolica.

dupa severitate – exista o clasificare functionala – clasificarea NYHA(New York Heart Association):

clasa I NYHA –in care efortul fizic nu este limitat,iar pacientul nu prezinta simptome la efortul mai sporit.

clasa II NYHA –in care efortul fizic este foarte usor limitat,simptomele aparand la o activitate fizica mai mare decat cea zilnica,iar la repaus nu apare deloc.

clasa III NYHA –in care sic el mai mic effort fizic produce simptome dar care dispar in repaus.

clasa IV NYHA – in care simptomele apar si in reapus,prin urmare este limitata activitatea fizica,chiar sic ea mai usoara.

2.3 Cauzele aparitiei insuficientei cardiace

Cea mai frecventa cauza a aparitiei insuficientei cardiace este infractul miocardic care produce moartea unei parti a miocardului care duce astfel la scaderea functiei de a pompa singele.

O alta cauza este hipertensiunea arteriala netratata si nedescoperita la timp care duce la ingrosarea muschiului inimii si apoi la marirea inimii si scaderea frecventei de a pompa.

Alte cauze ale aparitiei insuficientei cardiace sunt:

-defectele congenitale necorectate sau corectate insuficient

-cardiomiopatia dilatativa si hipertrofica

-diabetul zaharat

-insuficienta cardiaca idiopativa

-ateromatoza coranariana

-dislipidemia

-fumatul

-obezitatea

-inaintarea in varsta

-consumul de alcool in exces

-boala valvulara cardiac

-aritmiile

– efortul fizic excesiv 
– excesul de sodiu
– tulburări de ritm : fibrilația, flutter atrial 
– tulburări de conducere : blocuri AV
– bradicardii severe
– ischemia activă recurentă
– infarctul miocardic acut
– diverse infecții (pneumoniile severe), 
– emboliile pulmonare, 
– anemiile
– medicația: antiinflamatoarele nesteroidiene, agenți inotropi negativi șa.
– sarcina și nașterea

Cunoașterea cauzelor care precipită sau favorizează insuficiența cardiacă are o mare importanță practică deoarece permite să se prevină insuficiența cardiacă sau decompensările ulterioare.

2.4 Patogenie
Sa dovedit că forța de contracție a miocardului crește paralel cu alungirea fibrelor miocardice. Dacă este depășită însă limita fiziologică a lungirii fibrelor miocardice, forța de contracție începe să scadă. În condiții normale, inima are proprietatea de a se adapta diferitelor solicitări (efort, emoții, etc.). 
Această proprietate se numește rezervă cardiacă și scade în insuficiența cardiacă. În insuficiența cardiacă prin suprasolicitări hemodinamice (cauze mecanice), compensarea se menține o vreme îndelungată, datorită hipertrofiei și dilatării tonogene.

Când aceste mecanisme sunt depășite, apare stadiul decompensat, caracterizat prin dilatare miocardică cu mărirea volumului inimii și cu creșterea presiunii de umplere (presiunea venoasă). 
Astfel, scăderea debitului cardiac este urmat de manifestări anterograde al IC – care apar consecutiv scăderii forței de contracție a miocardului, duce la lipsa oxigenului în țesuturi și organe, în special la nivelul rinichiului, determinând scăderea filtrației glomerulare, creșterea reabsorbției tubulare, hipersecreția de aldosteron și ADH – fenomene care explică retenția de apă și sare și apariția edemelor. 
Prin scăderea forței de contracție a miocardului, inima nu poate expulza întreaga cantitate de sânge primită și apare congestia retrogradă, cu acumularea sângelui:
– în cazul insuficienței VS: stază în circulația pulmonară cu hipertensiune pulmonară, dispnee până la edem pulmonar acut, cianoză șa.
– în insuficiența VD: stază periferică: congestie jugulară, hepatomegalie dureroasă, edeme declive simetrice accentuate vesperal și ameliorate sau dispărute dimineața.
Astfel, insuficiența cardiacă stângă determină stază și hipertensiune în circulația pulmonară. În final, se supraîncarcă ventriculul drept, ceea ce duce la decompensarea cardiacă dreaptă, moment în care fenomenele de decompensare stângă se ameliorează. Insuficiența cardiacă dreaptă este caracterizată prin stază retrogradă cu scăderea fluxului renal, retenție de apă și sare, cu apariția edemelo acre în timp pot decompensa VS. 
Insuficiența cardiacă cronică poate fi compensată sau decompensată. 
În cazul insuficienței cardiace compensate, simptomele sunt stabile și lipsesc multe trăsături evidente ale retenției hidrosaline sau ale edemului pulmonar. 
Insuficiența cardiacă decompensată presupune o deteriorare a funcției cardiace, care se poate prezenta fie sub forma unui episod de edem pulmonar acut, fie progresiv prin o astenie, scăderea toleranței la exercițiul fizic și accentuarea dispneei la efort. Este necesar să se ia în considerare și să se identifice cauza (sau cauzele) decompensării acuale (ischemia recurentă, aritmiile, infecțiile și dezechilibrul electrolitic) (tabelul.). Cele mai frecvente cauze de decompensare cardiacă sunt: 
– hipertensiunea arterială, 
– insuficiența și boala mitrală 
– cardiopatia ischemică, 
– carditele infecțioase (reumatică, tifică, difterică), 
– hipertiroidia, etc. 

2.5Forme clinice de insuficiență cardiacă
2.5.1Insificiența cardiacă stângă care se mai numeste si Insuficiența ventriculară stângă (VS)
Este forma cea mai frecventă insuficienței cardiace și se datorează scăderii debitului VS, cu stază și hipertensiune în mica circulație. 
Dispneea este simptomul cel mai precoce și cel mai constant. La început apare la eforturi mari, apoi progresiv, la eforturi din ce în ce mai mici (clasele NYHA). 
În formele avansate de insuficiență stângă dispneea apare și în repaus, bolnavul luând o poziție semișezândă, sprijinindu-se pe mai multe perne – ortopnee. Pe fondul dispneei progresive de efort, pot apărea, la solicitări mari și crize paroxistice. 
O formă particulară de dispnee – întâlnită în special la bolnavii în vârstă cu ateroscleroză sau la bolnavii care primesc opiacee sau sedative – este respirația periodică Cheyne-Stockes, caracterizată prin alternanțe de apnee (10-30 de secunde) și polipnee. 
Dispneea devine moderată sau dispare când se decompensează și ventriculul drept și reapare când acesta se compensează. 
Tusea poate fi un alt semn de insuficiență cardiacă stângă. Se datorează stazei pulmonare, apare la efort sau noaptea și este de obicei uscată sau însoțită de o mică cantitate de spută. 
Hemoptizia, sub formă de spute hemoptoice, se întâlnește în stenoza mitrală sau în infarctul pulmonar. 
Cianoza – de obicei discretă în decompensarea cardiacă stângă. 
Semnele cardiovasculare constau în tahicardie de repaus, ritm de galop, puls alternant, suflu sistolic apical și semnele afecțiunii de bază. Uneori sunt prezente și semne pulmonare: raluri subcrepitante la baze, uneori hidrotorax. 
Se poate diagnostiac cu ajutorul examenul radiologic, EKG și explorările funcționale .

2.5.2Insuficiența cardiacă stângă acută
Cauze precipitante :
– creșteri bruște ale tnsiunii arteriale
– leziuni valvulare stenoză și insuficiență mitrală, stenoză și insuficiență aortică)
– infarct miocardic, în specia
– aritmii cu ritm rapid, 
– sarcină
– eforturi
– emoții puternice.
Se manifestă prin accese de dispnee cu caracter paroxistic datorate creșterii rapide a presiunii în capilarele pulmonare, prin reducerea bruscă debitului sistolic a VS în condițiile unui debit normal al VD. Acumularea masivă de sânge în capilarele pulmonare crește mult presiunea în capilare, cu transsudarea plasmei în alveole și apariția edemunli pulmonar acut.
Astmul cardiac apare de obicei noaptea, la câteva ore după culcare (uneori și ziua, după emoții sau eforturi mari), are debut brutal cu dispnee polipneică, respirație superficială și zgomotoasă, sufocare, tuse și neliniște. Bolnavul este înspăimântat, palid cu transpirații profuze reci. Stă pe marginea patului sau la fereastră, înclinat înainte, rezemat în mâini, cu umerii ridicați. După câteva minute accesul se termină cu câteva cvinte de tuse, însoțite uneori de expectorație spumoasă, aerată și rozată. 
În formele severe, criza de astm cardiac evoluează către edemul pulmonar acut. Bolnavul este anxios, palid sau cianotic, respirația este frecventă și șuierătoare, cu tiraj, întreruptă de expectorația rozată, spumoasă, abundentă. Uneori se îneacă, eliminând în valuri sputa, pe gură și pe nas. 
Criza poate ceda spontan sau poate sfârși prin asfixie și moarte. Clinic, bolnavul este tahicardic și prezintă ritm de galop, jugulare turgescente și la nivelul plămânilor raluri crepitante la baze, cu extindere spre vârfuri, deosebirea dintre astm și edem este numai de intensitate și durată, mecanismul patologic fiind același. 
Edemul pulmonar acut poate apărea și la bolnavi în afara afecțiunuilor coronariene : accidente vasculare cerebrale, infecții acute pulmonare, intoxicații cu gaze sufocante sau oxid de carbon.

2.5.3Insuficiența cardiacă dreaptă 
Este definită de insuficiența ventricolului drept cu congestie vasculară retrogradă cu fenomede de insuficiența hipodiastolică.
Insuficiența cardiacă dreaptă este definită prin insuficiența VD cu stază retrogradă, în marea circulație și sindrom de debit cardiac mic.
Cauze :
1. Insuficiența VS care provoacă creșterea presiunii în capilarul pulmonar și duce în timp la insuficiența VD
2.Insuficiența VD secundară bolilor pulmonare cronice = cord pulmonar cronic
3.Hipertensiunea pulmonară primitivă  
4.Cordul pulmonar este cea mai fecventă cauză de insuficiență cardiacă dreaptă. 
Cordul pulmonar cronic este definit de hipertrofia VD datorată afecțiunilor pulmonare:
– boli pulmonare cronice, în special BPOC, 
– astmul bronșic, 
– pneumoconiozele, după mulți ani de la la evoluție
– fibroze pulmonare difuze
– cifoscoliozele
– simfizele pleurale, etc. 
Aceste boli produc hipertensiune pulmonară pe două căi: 
prin reducerea patului vascular pulmonar, datorită obstruării sau distrugerii vaselor pulmonare, 
prin vasoconstricție în mica circulație. 
Apariția insuficienței cardiace drepte întunecă prognosticul pacienților cu boli pulmonare cronice, cu evoluție inexorabilă spre exitus. 
Tabloul clinic reunește semnele bolii pulmonare, semne de insuficiență respiratorie și semne de insuficiență cardiacă dreaptă. 

Stadiile clinice ale bolii:
Boala evoluează în trei stadii:
1.Stadiul de pneumopatie cronică (cu hipertensiune pulmonară tranzitorie), în care sunt prezente semnele bolii pulmonare și ale insuficienței respiratorii, dar lipsesc semnele de insuficiență cardiacă. Boala se manifestă în acest stadiu prin dispnee de efort, tuse cu expectorație și – dacă este prezentă insuficiența respiratorie – prin cianoză. În acest din urmă caz, în sângele arterial scade Pa O2 și crește Pa CO2.
2.Stadiul de cord pulmonar cronic compensat apare după ani de evoluție, sub influența infecțiilor acute bronhopulmonare intercurente și a fumatului. Insuficiența respiratorie devine manifestă, dispneea se accentuează și se instalează la cel mai mic efort. Cianoza apare chiar și în repaus, fiind foarte intensă. Poliglobulia și degetele hipocratice devin manifeste. Apar semne de hipertrofie și de dilatare a inimii drepte. 
3.Urmatorul stadiu este edemul pulmonar decompensat se caracterizează prin apariția semnelor de insuficiență cardiacă dreaptă, și este reversibil sau ireversibil. Cianoza este intensă, dispneea este foarte pronunțată, uneori apar dureri angioase și somnolență, care poate merge până la comă. Semnele insuficienței cardiace drepte devin evidente și prognosticul este în general grav. Insuficiența respiratorie odată apărută, mersul este invariabil către agravare. 
Infecțiile acute bronhopulmonare precipită decompensarea cordului pulmonar cronic și precipită evoluția.
Edemul pulmonar acut este defapt insuficiența acută a ventricolului drept care apare datorită:
– creșterii brutale a presiunii în capilarul pulmonar prin bronhospasm sever (starea de rău astmatic) 
– sau obstruării brutale a arterei pulmonare sau a unora dintre ramurile sale (embolie) cceea ce provoacă hipertensiune pulmonară paroxistică prin vasoconstricție reflexă. 
Cele mai frecvente cauze sunt emboliile pulmonare, cu punct de plecare: 
o tromboflebitele membrelor inferioare la bolnavi imobilizați la pat un timp îndelungat; 
o tromboflebitele postoperatorii (mai ales după operațiile abdominale și pelviene), 
o mai rar embolii plecate din VD (stenoză mitrală, infarct miocardic).

Tabloul clinic al cordului pulmonar:
Cordul pulmonar acut se instalează brutal și se manifestă prin:
1. dureri precordiale violente, constrictive, cu caracter coronarian; 
2. dispnee intensă;
3. tahicardie marcată; 
4. uneori tuse iritativă;
5. anxietate
6. cianoză; 
7. spută hemoptoică;
8. lipotimie; 
9. hipotensiune arterială;
10. stare de șoc
Semnele obiective ale decompensării VD apar în orele următoare: turgescență jugulară; hepatomegalie, ritm de galop, elemente EKG de HVD . 
Emboliile masive duc la exitus în câteva minute sau ore. Uneori, bolnavul se vindecă fără sechele, alteori apare un infarct pulmonar. 
Semnele clinice ale infarctului pulmonar nu sunt obligatorii. Debutul este sugerat de triada: junghi toracic, spută hemoptoică și febră. După 12-24 de ore sputa este franc hemoptoică sau negricioasă, vâscoasă, aderentă cu sindrom clinic de condensare, febră, uneori subicter, revărsat pleural și opacitate pulmonară la examenul radiologic. 
Prognosticul depinde de masivitatea emboliei, de mărimea arterei obstruate și de repetarea emboliei.

2.5.4.lnsuficiența cardiacă globală sau congestivă
Simptomele sunt comune insuficienței VS și a VD, dominând unele sau altele. Când insuficiența VD urmează celei stângi, dispneea scade de obicei în intensitate.
În insuficiența VS starea generală este sever alterată, apare polipnee, ortopnee, dispnee la eforturi mici, tahicardie cu ritm de galop, edeme generalizate, ascită și revărsat pleural. Edemele sunt însoțite de cianoză periferică rece, apar tulburări neuropsihice și digestive. Complicațiile mai frecvente sunt: 
-infecții ulmonare favorizate de stază, 
-tromboflebite periferice. Semnele de tromboflebită ale membrelor pelviene: dureri la presiunea gambelor, plantelor sau la dorsoflexia piciorului.
-infecții cronice ale gambelor sau ucerații prin edem cronic,
-tulburări de ritm, 
-tulburări electrolitice, șa.
Evoluția și prognosticul depind de natura bolii cauzale, de factorii precipitanți și de corectitudinea și respectarea tratamentului. Cu timpul se ajunge la insu¬ficiență cardiacă ireductibilă, în care orice tratament este ineficient.

2.6Cum se diagnostichează insuficiența cardiacă?

Diagnosticul de IC se face de către medic pe baza examenelor clinice și a testelor medicale. Medicul va încerca să afle in prin anamneză (discuția cu pacientul) care sunt simptomele, de când au apărut, în ce condiții apar, ce alte boli mai are, factorii care au agravat boala.

Urmează apoi examenul fizic, prin care medicul încearcă să identifice prezența semnelor clinice de IC. Astfel, medicul poate identifica mărirea inimii prin percuția toracelui, poate observa edemele, poate palpa un ficat de dimensiuni crescute (hepatomegalia), poate observa dilatarea venelor jugulare (venele de la nivelul gâtului). Cu ajutorul stetoscopului poate asculta ritmul cardiac accelerat (tahicardia) și prezența de sufluri sau zgomote cardiace anormale, precum și apariția de zgomote anormale (raluri) la nivelul plămânilor. Pe baza anamnezei și a examenului fizic medicul identifică semnele de IC, evaluează severitatea lor, și stabilește planul investigațiilor ulterioare.

Rolul testelor medicale este de a preciza diagnosticul de IC, severitatea IC, eficacitatea și posibilele reacții adverse ale tratamentului.

Testele medicale uzuale pe care medical s-ar putea sa le solicite sunt:

1.Teste de sânge

Acestea includ dozarea hemoglobinei (anemia poate agrava IC); numărarea și rmula leucocitară (infecția poate agrava IC); probele renale -ureea, creatinina (afectarea funcției renale poate apărea în stadiile avansate ale IC, poate limita administrarea anumitor medicamente, sau poate fi consecința administrării unor medicamente); ionograma – sodiu, potasiu, calciu, magneziu (aceste minerale se pot pierde prin urină ca urmare a administrării de diuretice); dozarea glicemiei; dozarea lipidelor plasmatice.

Recolta rea probelor de sânge se face în mod obișnuit dimineața. Este necesar ca pacientul sa nu manance în dimineața respectivă.

Medicația se poate lua la orele stabilite, nefiind influențată de recoltarea probelor de va trebui sa spuna apoi la ce interval de timp trebuie repetate analizele de sânge.Rezultatele analizelor se pastreaza și la fiecare vizită medical pacientul trebuie sa le prezinte.

2. Electrocardiograma (ECG)

Este o analiză obligatorie și oferă date importante privind creșteri sau scăderi ale ritmului cardiac, prezența blocajelor impulsului electric, mărimea inimii, prezența ischemiei cardiace sau a unui infarct miocardic . Electrocardiogramele se pastreaza și se prezinta de fiecare dată cand se merge la medic. Prezența la Electrocardiograma (ECG) chiar și a unor mici variații ale acestora ajută foarte mult medicul în a înțelege și trata boala dumneavoastră.

3.Radiografia cutiei toracice

Vizualizează cu ajutorul razelor X cordul (inima), vasele mari (aorta și artera pulmonară) și plămânii. Pentru a obține radiografia cutiei toracice este necesară expunerea la radiații X. În general, nivelul radiațiilor este mic, dar trebuie evitată expunerea prea des la radiații prin repetarea frecventă a radiografiilor. Radiografia dă informații cu privire la mărimea inimii, a vaselor mari și oferă date importante în ceea ce privește starea plămânilor.

4.Ecocardiografia (EcoCG)

Este o analiză importantă pentru pacienții cu IC. Ea contribuie la diagnosticul de IC, oferind date anatomice și funcționale ale inimii, cum ar fi funcționarea valvelor cardiace, contracția inimii, mărirea camerelor inimii, îngroșarea pereților cardiaci, prezența lichidului în jurul inimii, aspectul arterelor mari etc. Această analiză este total neinvazivă și se bazează pe diagnosticul cu ultrasunete.

5.Testul „mers plat timp de 6 minute”

Este un test simplu care măsoară distanța parcursă de un pacient în 6 minute de mers obișnuit pe loc drept (plat). Are valoare pentru a evalua severitatea IC și răspunsul la tratament. Testul de efort Presupune înregistrarea continuă a ECG, a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale în timp ce pacientul face un efort standardizat, pe bicicletă sau pe un covor rulant. În timpul efortului inima consumă mai mult sânge oferit prin arterele coronare. Dacă arterele coronare au stenoze (îngustări) pe traiectul lor, acestea nu pot să ofere un flux de sânge mai mare necesar unei inimi la efort. Acest lucru e observat pe ECG unde apar modificări. Este un test foarte util la pacienții cu cardiopatie ischemică. Oferă în același timp informații importante legate de capacitatea de efort a dumneavoastră.

6.Tomografia computerizată (TC)

Este o tehnică radiologică (se bazează pe expunerea la radiații), fiind necesară uneori și administrarea unei substanțe injectabile (substanță de contrast). Poate fi utilă pentru depistarea unor cauze ale IC. Recent, prin aplicarea unui protocol special (numit „TC cu secțiuni multiple“), TC poate vizualiza arterele coronare.

7.Coronarografia

Este o analiză invazivă (realizată de obicei prin puncționarea arterei femurale – artera principală de la baza membrului inferior) care permite vizualizarea arterelor care irigă inima (arterele coronare). Coronarografia se poate completa cu angioplastie, adică cu dilatarea prin umflarea unui balon la nivelul leziunii care îngustează vasul, urmată de implantarea unui tub metalic care menține vasul deschis (numit stent). Uneori, vasele sunt afectate în mai multe locuri și/sau sever îngustate nefiind posibilă intervenția de dilatare. În aceste condiții, este posibil ca pacientului sa se propună intervenția chirurgicală – by-pass aorto-coronarian.

CAP III Medicatia insuficientei cardiace

3.1.Generalitati

La ora actuală nu există un tratament care să vindece defi nitiv IC, dar există medicamente, dispozitive speciale și proceduri chirur gi cale care prelungesc în mod real viața pacienților cu IC și cresc calitatea vieții acestora.

3.1.1. Regimul de viață

-Este foarte important, contribuind la prevenirea agravărilor și la creșterea calității vieții pacienților cu IC.

– Fumatul trebuie interzis cu desăvârșire.

-Dieta trebuie să fi e una echilibrată, din care să nu lipsească fructele și legumele proaspete și peștele.

– Evitarea meselor abundente; este de preferat să aveți 4-5 mese pe zi în loc de una singură.

– Evitarea îngrăsatului(surplusul de kilograme este un efort suplimentar pentru inima pacientlui)

– Evitați alimentele care conțin multă sare; sarea în exces reține apa în țesuturi și agravează IC. Aportul zilnic de sare nu trebuie să depășească 3 g. Citiți etichetele fi ecărui produs alimentar pentru a vedea concentrația de sare. Evitați alimentele conservate și mezelurile, bogate în sare. – Evitați mâncărurile prăjite sau cu un conținut ridicat de colesterol. – Consumul zilnic de lichide este obligatoriu pentru pacienții cu IC. Lipsa consumului de lichide este la fel de dăunătoare ca și excesul de lichide. La temperaturi normale, rația zilnică este de aproximativ 1,5-2 litri pe zi. – Dacă urmați un tratament diuretic, rețineți că acesta duce la eliminarea de potasiu și magneziu, pe cale urinară; în consecință, consu mați alimente care conțin aceste substanțe (pește, cartofi , banane, portocale, mere, prune). – Alcoolul trebuie consumat cu moderație și prudență deoarece este un factor care poate agrava IC; consumul zilnic de alcool nu trebuie să depășească 100-125 ml de vin pe zi sau o bere. Efortul moderat, practicat zilnic, îmbunătățește activitatea cardio vas cu lară și face ca simptomele (sufocarea, oboseala) să nu mai fi e atât de dese. Mersul grăbit este unul dintre cele mai bune tipuri de efort pentru sistemul cardiovascular. Sunt câteva mici reguli pe care le recomandăm: evitați temperaturile extreme (canicula, gerul, vântul), așteptați 1-2 ore după mese, nu începeți brusc (fa ceți o scurtă perioadă de încălzire cu eforturi foarte mici), nu ter minați brusc (scădeți ușor intensitatea efortului înainte de a vă opri). IC nu este o boală care să necesite repaus. Numai în decom pen sările severe ale IC este recomandat acest lucru. Cereți sfatul me dicului cu privire la programul și tipul de efort. Pacienții cu IC pot avea o viață sexuală normală. Nu evitați să întrebați medicul despre continuarea activității sexuale. Controlați-vă regulat tensiunea arterială și frecvența cardiacă. Zilele Insufi cienței Cardiace | 11-12 mai 9 Situațiile speciale în care vă puteți afl a și în care trebuie să știți cum să procedați sunt: Zborul cu avionul: discutați cu medicul dacă vă este permis zborul. Pe parcursul zborului consumați lichide sufi ciente, dar nu bău turi alcoolice. Dacă zborul e lung, e bine să vă mișcați, pentru a evi ta formarea edemelor. Evitați să stați în aceeași poziție pe o du rată lungă. În cazul în care aveți risc de formare a cheagurilor de sânge, discutați cu medicul posibilitatea de a vi se administra înaintea zbo rului un medicament anticoagulant injec tabil. Condusul mașinii: este, în general, permis, dar întodeauna consul ta ți-vă medicul. Pacienții cu tulburări ale ritmului cardiac necon trolate, cei cu simptome severe de IC sau cei care au avut sin cope (pierderea conștiinței) nu au voie să conducă mașina, pu tând pune în pericol viața lor și a celor din jur. Vaccinarea: este o măsură efi cientă de prevenție a infecțiilor res piratorii care pot agrava IC. Vaccinarea antigripală este recomandată anual pacienților cu IC, mai ales dacă sunt vârstnici sau au decompensări frecvente. 5.2. Tratamentul medicamentos Tratamentul medicamentos al IC este obligatoriu. Progresele făcute de medicină în acest domeniu sunt impresionante. În mod obișnuit, tratamentul bolii dumneavoastră se face cu mai multe medicamente. Medicamentele trebuie luate zilnic. Nu încercați să compensați prin administrarea unei doze duble dacă ați omis unul dintre comprimate. Faceți o schemă cu orarul administrării medicamentelor. Luați sche ma cu medicamentele la fi ecare vizită medicală. Ce ar trebui să știți despre medicamentele pe care le luați: – Care sunt efectele lor? – Care sunt reacțiile adverse și ce trebuie făcut când apar? – Cum se administrează medicamentele, de câte ori pe zi, precum și relația cu mesele? – Când trebuie să vă prezentați la medic pentru analize sau pentru schimbarea medicației? INSUFICIENȚA CARDIACĂ 10 Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) scad mortalitatea, scad nevoia de spitalizare (cauzată de agravările IC) și îmbunătățesc calitatea vieții pacienților cu IC. Medicația cu IECA se inițiază cu doze mici, ulterior acestea fi ind crescute. IECA pot avea reacții adverse. Astfel, pot apărea amețeli ca uzate de scăderea tensiunii arteriale. Pentru a preveni acest lucru trebuie să fiți hidratat corect, să nu vă ridicați brusc în picioa re în primele minute de la administrarea IECA sau puteți lua prima doză chiar înainte de culcare. O altă reacție adversă este tusea seacă. Atunci când apa re, anunțați medicul, uneori fi ind necesară înlocuirea IECA cu o altă medicație (sartani). Foarte rar, IECA pot da modifi cări ale gus tu lui, mirosului și extrem de rar o formă severă de roșeață în so țită de umfl area feței, buzelor și gâtului. Prezentați-vă de ur gen ță la medic când aceasta apare! Există mai multe preparate (în ordine alfabetică): Benazepril, Captopril, Enalapril, Fosinopril, Lisinopril, Perindopril, Ramipril, Trandolapril. Blocanții receptorilor de angiotensină (sartani) au efecte similare cu cele ale IECA. Se utilizează de obicei în locul IECA, atunci când apar reacții adverse la aceștia. Medicamentele din această clasă utilizate în țara noastră sunt (în ordine alfabetică): Candesartan, Irbesartan, Losartan, Telmisartan, Valsartan. Antagoniștii de aldosteron (AA) împiedică reținerea de sare de către rinichi (retenție de sare care contribuie la apariția edemelor și a congestiei pulmonare). În plus, au efecte benefi ce la nivelul ini mii. Aceste efecte sunt asociate cu scăderea mortalității. Ca reac ții adverse, AA pot crește nivelul potasiului în sânge și pot de termina ginecomastie (umfl are și dureri la nivelul mameloanelor). Există două preparate utilizate în țara noastră: Spironolactona și Eplerenona. Betablocante (BB) protejează cordul de efectele nocive ale exce sului de adrenalină și noradrenalină, făcând ca inima să bată mai încet și mai lent, conservând rezervele de energie. BB sunt o medicație asociată cu o scădere importantă a mortalității paci enților cu IC. Uneori, mai ales la începutul tratamentului, terapia cu BB poate duce la agravarea simptomelor de IC. Ca Zilele Insufi cienței Cardiace | 11-12 mai 11 urmare, terapia cu BB se inițiază cu doze mici ce vor fi crescute progresiv. Reacțiile adverse ale BB sunt: scăderea frecvenței cardiace, răcirea mâinilor și picioarelor, oboseală, agravarea crizelor de astm și tulburări de dinamică sexuală. BB utilizate pentru tratamentul IC sunt (în ordine alfabetică): Bisoprolol, Carvedilol, Metoprolol, Nebivolol. Nu întrerupeți medicația cu BB decât la recomandarea medicului cardiolog. Întreruperea bruscă a BB poate agrava sever starea clinică. Ivabradina scade frecvența cardiacă și face ca inima să muncească mai efi cient. La pacienții cu funcție de pompă scăzută și frecven ță cardiacă crescută, tratamentul cu Ivabradina este asociat scăderii mortalității, scăderii dimensiunii camerelor cardiace și creșterii ca lității vieții. Nu are efectele adverse ale medicației betablocante și se poa te admi nistra la pacienții cu ritm cardiac accelerat în ciuda medicației cu betablocante sau la cei cu reacții adverse la betablocante. Digoxina îmbunătățește starea clinică a pacienților cu IC. Este uti lă în special la pacienții în fi brilație atrială, unde scade ritmul ra pid al inimii, permițând acesteia să se umple și să se golea s că mai ușor. Poate avea reacții adverse severe (intoxicația digi ta lică), pri mele semne ale acesteia fi ind cele digestive: greața, scă- de rea pof tei de mâncare, vărsături. De asemenea, pot apărea ve derea în galben, cefalee, scăderea ritmului cardiac sau pal pitații. Modul de administrare al digoxinului este stabilit numai de me dic. Apariția semnelor de intoxicație digitalică vă poate pune viața în pericol, de aceea prezentați-vă de urgență la medic. Diureticele ajută la eliminarea surplusului de apă din vase și țesu tu ri, scăzând edemele și excesul de apă din alte organe (plă- mâni, fi cat etc). Tratamentul diuretic face ca inima să func ționeze în con diții mai bune, împiedicând supraîncărcarea inimii INSUFICIENȚA CARDIACĂ 12 prin excesul de lichide. Efectele diureticelor apar după prima zi de utilizare și se manifestă în primul rând prin scăderea greutății corporale. De aceea este util să vă cântăriți zilnic. În acest fel, puteți aprecia dacă ați pierdut lichide ca urmare a diureticelor. Cele mai multe dintre reacțiile adverse sunt cauzate de pierderea potasiului prin urină: cram pe musculare, parestezii, palpitații. Alimentele ce conțin po tasiu sau asocierea de Spironolactonă previn apariția acestor efecte. Diureticul cel mai frecvent utilizat în tratamentul IC este Furo semidul. Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică formarea cheagurilor de sânge în interiorul inimii sau în vasele de sânge. Insufi ciența cardiacă este asociată cu un risc crescut în formarea acestor cheaguri, în special dacă este asociată cu fi brilația atrială. Nivelul anticoagulării se verifi că obligatoriu printr-o analiză numită INR. Administrarea anticoagulantelor fără determinarea periodică a INR vă poate pune viața în pericol. În România, medicamentul anticoagulant utilizat pentru adminis trarea orală este acenocumarolul (Sintrom sau Trombostop). Reacția adversă cea mai frecventă a anticoagulantelor este hemo ragia. În cazul apariției reacțiilor hemoragice, prezentați-vă de urgență la me dic. Întreruperea și reluarea medicației anticoagulante se face doar sub supraveghere medicală. 5.3. Tratamentul cu dispozitive În anumite situații, starea clinică și supraviețuirea pacienților cu IC poate fi îmbunătățită de implantarea unor dispozitive electri ce. Numai anumite categorii de pacienți, selectate pe baza unor cri te rii foarte riguroase, pot benefi cia de aceste dispozitive. Stimulatoarele cardiace sunt utile atunci când ritmul cardiac sca de periculos de mult ( 7 ani) și trebuie verifi cată periodic. INSUFICIENȚA CARDIACĂ 14 torul extern, numai că energia eliberată este mult mai mică). Modul de implan tare este similar cu cel al stimulatorului cardiac. De precizat că din cauza descărcării șocurilor electrice, viața bate riei este mai scur tă și acest lucru trebuie verifi cat periodic. Descărcarea unui șoc electric este resimțită de pacient ca o senzație neplăcută, și pacientul trebuie avizat. Întrebați-vă medicul dacă sunteți candidat pentru utilizarea unui defi brilator implantabil. Toate aceste dispozitive cardiace pot interfera cu anumite aparate electrice, de aceea: Atunci când trebuie să efectuați o investigație de tipul RMN, anun țați medicul că sunteți purtătorul unui dispozitiv cardiac. La aeroport, anunțați personalul de securitate că aveți un dispo zitiv cardiac. Medicul care v-a implantat dispozitivul electric vă va da un carnet cu datele tehnice ale aparatului și parametrii obținuți la verifi carea aparatului. Prezentați carnetul cu datele dispozitivului la fi ecare vizită medicală. 5.4. Chirurgia cardiacă Poate fi o opțiune pentru pacienții cu IC. Indicația chirurgicală ține cont de benefi ciile, dar și de posibilele riscuri. Chirurgia car diacă presupune toracotomie (deschiderea toracelui), anestezie generală și oprirea temporară a cordului (timp în care fl uxul de sânge spre organe este asigurat de un aparat extern ce înlocuiește funcția inimii). Chirurgia valvulară presupune înlocuirea valvei care nu funcționează cu o proteză metalică sau biologică. Chirur gia coronariană restabilește fl uxul de sânge la nivelul arterelor în gustate prin realizarea unor “bypass”-uri (aces tea sunt vase ce co nectează aorta cu vasele coronare afec – tate, scurtcircuitând îngustările). Transplantul cardiac presu pune scoaterea cordului bolnav și înlocuirea sa cu un cord sănătos, provenind de la un do nor (persoană care a murit și a fost de acord în timpul vieții să doneze organe). Toate aceste intervenții au un grad de risc. Zilele Insufi cienței Cardiace | 11-12 mai 15 Discutați cu medicul riscul intervenției chirurgicale. Cereți medicului să vă explice clar de ce aveți nevoie de operație. E posibil ca medicul să vă spună că riscul intervenției chirurgicale este prea mare și benefi ciile prea mici în situația dumneavoastră. Nu considerați acest lucru o dramă. Medicamentele vă pot ajuta în controlarea simptomelor

Betablocantele

De-a lungul celor 35 de ani de utilizare si cercetare medicala s-au adunat un numar destul de mare de date privind betablocantele,care a dus la cunoasterea indeaproape a acestor clase de medicamente,fiind utilizate de foarte multi pacienti pentru bolile inimii si in zilele noastre.

1.1

Tratamentul insuficienței cadiace
Tratamentul urmărește reducerea solicitării cordului, controlul retenției hidrosaline prin restricția aportului de sare, administrarea de diuretice și creșterea eficienței inimii cu preparate tonicardiace și medicație cu betablocante selective.

Tabel 29. Principii de tratament în insuficiența cardiacă

Regim igienodieteticM;
. Dieta (reducerea aportului de sare) 
. Renunțarea la fumat 
. Scăderea consumului de alcool 
. Exercițiile fizice 
Opțiuni de tratament – farmacologic:
. Diuretice (de ansă, tiazidice, antialdosteronice) 
. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei 
. beta blocante
. Digoxin
. Vasodilatatoare 
. Anticoagulante 
. Agenti antiaritmici 
. Agenti inotropici pozitivi 
Optiuni de tratament -tehnici si metode chirurgicale:
. Revascularizare (angioplastie coronariană transluminală percutană/ by-pass aotro-coronarian) 
. Protezare sau reparare valvulară 
. Pacemaker sau cardiodefibrilator implantabil 
. Tehnici de asistare ventriculară mecanică
. Transplant cardiac 
Recomandări generale:
. Consiliere – cu privire la simptome și la complianța la tratament 
. Activitate și implicare socială 
. Vaccinari (gripa, pneumococ) 
. Contracepția/dacă este cazul 

Regimul igieno dietetic
În general, repausul la pat durează una până la trei săptămâni, până la compensarea cardiacă, apoi se trece la mobilizarea progresivă a bolnavului. În perioada de compensare este obligatoriu un repaus de 10 ore în cursul nopții și de 2 ore după amiază. Se va evita în măsura posibilului, imobilizarea absolută și prelungită, deoarece crește riscul tromboze venoase și la apariția infecțiilor pulmonare. 
Dieta 
Reducerea sării este esențială. În formele decompensate se permit 1-1,5g sare de bucătărie/zi, iar în unele cazuri 0,5g/zi (regim de orez, fructe și dulciuri). 
Dacă IC este compensată, bolnavul poate consuma 3-5g sare/zi, iar dacă primește diuretice tiazidice până la 7g. 
În insuficiența cardiacă, restricția de lichide este nerațională și dăunătoare, deoarece bolnavii au un grad de huipovolemie cu exces de lichide în spațil extravascular. De aceea bolnavii vor consuma lichide fără a depăși 1-½ l iama, și 2 litri vara. 
Alcoolul, cafeaua și ceaiul sunt permise în cantități mici. 
Fumatul trebuie interzis. 
Regimul alimentar va fi în hipocolesterolemiant și hipolipemiant, normo-, hipo- sau hipercaloric, în funcție de greutate. 
Trebuie să fie bogat în vitamine, în potasiu (deci se vor administra multe fructe și legume), cu 1g proteine pe kg/corp, fiind echilibrat în glucide și moderat în lipide. 
Mesele vor fi mici și fracționate (4-6/zi), ultima masă fiind luată înainte de culcare. Fructele, zarzavaturile, fi administrate în cantități mai mari. 
În controlul fenomenelor de insuficiență cardiacă este important :
– prevenirea emboliilor, în caz de imobilizare prelungită la pat, prin masaje și mișcări active și pasive ale membrelor inferioare, ciorapi elastici și tratament anticoagulant mai ales la bolnavii cu antecedente tromboembolice
– controlul geutății corporale.

Ghid de diagnostic și tratament, Insuficiența cardiacă.R.Cristodorescu, pag.11.

EPCI-GP 5.5/01-07 Extras din Protocol Clinic Instituțional CSF Galaxia „Insuficiența cardiacă cronică” Temei: Protocolul clinic național Pagina 3 din 9

http://www.boli-medicina.com/articole/boli/insuficienta-cardiaca.php

http://www.fiisanatos.md/ro/main/boli_item?id=84&pid=5

http://xa.yimg.com/kq/groups/21209408/17514413/name/curs

http://documents.tips/documents/curs-cardiologie-2.html

https://www.yumpu.com/ro/document/view/13071526/corneliu-borundel-medtorrents/221

https://xa.yimg.com/kq/groups/86937594/858262042/name/suport+curs+_+cardiovascular.docx

http://documents.tips/documents/bolile-aparatului-cardiovascular.html

http://archive-ro.com/ro/l/lamedic.ro/2013-01-22_1212061_17/La_Medic_Hipotiroidismul_congenital/

http://documents.tips/documents/ghid-de-nursing-55b4fbf58a438.html

http://www.scritub.com/medicina/BOLILE-APARATULUI-CARDIOVASCUL14187148.php

Regimul de viata – factor esential in insuficienta cardiaca

http://www.scrigroup.com/sanatate/INSUFICIENTA-CARDIACA45894.php

Cookies