Folosirea Mijloacelor Individuale

Universitatea “Ovidius” din Constanța

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializarea Poliție Locală

FOLOSIREA MIJLOACELOR INDIVIDUALE

Coordonator științific:

Conf. univ. dr. ANANE IVAN

Lect. univ. dr. BUZESCU GHEORGHE

Absolvent:

ȘOLGA AURELIAN

CONSTANȚA

2016

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………………………………………………………3

Partea I Cercetarea teoretică a fenomenului

CAPITOLUL I. Mijloacele individuale……………………………………………………………………………….7

I.1.Scurt istoric……………………………………………………………………………………………………..8

I.2.Definiție…………………………………………………………………………………………………………..8

I.3.Principii…………………………………………………………………………………………………………..8

I.4.Reguli……………………………………………………………………………………………………………..9

CAPITOLUL II. Noțiuni și măsuri de intervenție profesională………………………………………………8

II.1.Scopul…………………………………………………………………………………………………………..10

II.2.Somația…………………………………………………………………………………………………………11

II.3.Imobilizarea…………………………………………………………………………………………………..12

CAPITOLUL III. Folosirea mijloacelor individuale……………………………………………………………..8

III.1.Folosirea pulverizatorului de mână cu substanțe iritant-lacrimogene…………………….9

III.2.Folosirea bastonului de autoapărare (tomfei)…………………………………………………..10

III.3.Folosirea cătușelor………………………………………………………………………………………..11

III.4.Folosirea armamentului…………………………………………………………………………………14

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………….38

Partea II Cercetarea practic/aplicativă a fenomenului

CAPITOLUL IV. Studiu de caz…………………………………………………………………………………………8

IV.1.Introducere…………………………………………………………………………………………………….9

IV.2.Scopul………………………………………………………………………………………………………….9

IV.3.Cazul nr.1……………………………………………………………………………………………………..9

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………….38

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………40

Anexe……………………………………………………………………………………………………………………….50

INTRODUCERE

Încă de la apariția primelor forme de ordine și siguranță publică și pană în zilele noastre acestea au evoluat într-un mod continuu.

De la începutul aderării Romaniei în Uniunea Europeană, drepturile și libertățile cetățeanului au fost vizate într-un mod special pentru respectarea acestora.

Membrii societății beneficiază de o atenție sporită din partea autorităților publice oferindu-le un nivel avansat de ordine și siguranță publica.

Pentru a-și duce la îndeplinire atribuțiile ce îi revin, organul de poliție poate recurge la folosirea mijloacelor individuale din dotare pentru oprirea individului de a săvarși un act ilegal.

Forța polițienească acționează cu privire la folosirea mijloacelor individuale din dotare pe baza unor reguli teoretice si practice, ce sunt prevăzute de actele normative și celelalte dispoziții legale ce îi reglementează activitatea, totodată conferindu-i siguranța față de abuzurile în intervenție si reușita succesului în acțiune.

CAPITOLUL I

MIJLOACELE INDIVIDUALE

I.1.Scurt istoric

Încă de la început, între nevoile primelor forme de comunități umane s-a numărat și nevoia de siguranță și de ordine. De-a lungul timpului, conceptul de ordine și siguranță publică a fost analizat si abordat în diferite maniere, insă de fiecare dată a fost strans asociat cu dreptul de politie al statului.

Conceptul de ordine și siguranță publică ar trebui înțeles în stransă legătura cu eforturile societații de a păstra echilibrul social prin respectarea normelor sociale stabilite și unanim acceptate, apărarea vieții și sănătații cetățenilor, apărarea drepturilor si libertăților sociale, a dreptului de proprietate si a celorlalte valori sociale, unanim recunoscute într-un stat.

De fapt, se poate aprecia că menținerea ordinii si siguranței publice, ca proritate a statului de drept presupune prevenirea si combaterea faptelor de natura antisocială prin mijloacele și metodele aflate la dispoziția statului.

În cazul în care au loc astfel de evenimente ce perturbă echilibrul social, intervine dreptul de poliție al statului care definește posibilitatea instituțiilor statului de a interveni, inclusiv prin folosirea unor mijloace si metode coercitive (represive) pentru a înlătura factorii perturbători, pentru a restabili situatia anterioară caracterizată prin echilibru și normalitate.

Mijloacele și metodele coercitive folosite in aceste cazuri sunt strict prevăzute de legislatia fiecarui stat, iar folosirea acestora se face în situații exceptionale, in conformitate cu lege.

Folosirea forței este o masură de exceptie care trebuie să inceteze de indată ce situația care a generat folosirea acesteia a disparut.

I.2.Definiție

Mijloacele individuale de intervenție sunt obiectele, dispozitivele ori armele omologate din dotarea polițiștilor, folosite, când situația impune, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Polițiștii utilizează mijloacele individuale de intervenție pentru executarea atribuțiunilor de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Mijloacele individuale de intervenție din dotarea polițiștilor, utilizate pentru îndeplinirea activităților polițienești sunt: cătușe, bastoane de autoapărare (tomfă), bastoane cu energie electrostatică, arme de foc sau cu glonț din cauciuc, dispozitive cu substanțe iritant lacrimogene, alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viața sau nu produc o vătămare corporală gravă.

Pe timpul îndeplinirii atribuțiilor profesionale polițistul acționează în parteneriat cu populația și trebuie să acorde persoanelor protecția și asistența de specialitate pe care aceștia sunt îndreptățiți să o primească și servicii, conform misiunilor și atribuțiilor poliției. În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin polițistul beneficiază, conform legii, de protecția instituției care îi furnizează sprijin adecvat. În exercitarea atribuțiilor sale personalul poliției este sprijinit de autoritățile publice în conformitate cu normele legale în vigoare.

Polițistul execută acțiuni în forță ca măsură excepțională, în strictă conformitate cu prevederile legale și numai în situații de absolută necesitate, pentru îndeplinirea unui obiectiv legitim. Acțiunile în forță desfășurate de poliție trebuie subordonate principiilor necesității, gradualității și proporționalității.

Mijloacele din dotare ce pot fi utilizate în timpul acțiunilor în forță, inclusiv armele de foc, vor fi folosite numai în caz de necesitate absolută, cu respectarea strictă a prevederilor legale.

Momentul realizării obiectivului legitim coincide cu acela de încetare a acțiunii în forță. în executarea acțiunilor în forță polițistul va avea în permanență în vedere respectarea demnității umane. Cand este confruntat cu violența fizică ori cu amenințări reale de folosire a forței fizice împotriva sa ori împotriva altor persoane, polițistul are obligația de a interveni cu fermitate, în limitele legale, pentru restabilirea ordinii.

Măsurile care pot fi luate de poliție în condițiile legii și care presupun privarea de libertate a unei persoane se realizează numai în cazurile în care sunt cel puțin indicii cu privire la existența sau iminența producerii unei infracțiuni, cu respectarea procedurii prevăzute de lege, și nu trebuie să depășească perioada de timp strict necesară îndeplinirii scopului acestora.

I.3.Principii

Instituirea controlului asupra activității poliției se justifică în orice stat de drept. Astfel, în acest domeniu se are în vedere analizarea, adoptarea, aplicarea unor norme, reguli, principii și a unor instrumente și proceduri de monitorizare de la misiunile sociale ale poliției, avându-se sub lupă și participarea poliției la progresul economico-social, la tehnicizarea și tehnologizarea mijloacelor de muncă, la necesitatea existențială a personalului său, la importanța prevenirii infracțiunilor, la efectele benefice ale identificării și anihilării infractorilor activi, ori la nevoia de securitate individuală și colectivă pe care populația o resimte în prezența polițiștilor.

Principiile ce stau la baza folosirii mijloacelor individuale din dotare:

a)limitarea și proporționalitatea folosirii forței;

b)gradualitatea folosirii metodelor și mijloacelor de intervenție;

c)legalitatea și legitimitatea acțiunilor întreprinse;

d)riscul minim;

e)apărarea persoanelor;

f)fermitatea;

g)imparțialitatea;

h)prezumția de nevinovăție.

I.4.Reguli

a)respectarea drepturilor constituționale ale persoanelor și a legii;

b)justificarea legală a tuturor acțiunilor;

c)evaluarea gradului de periculozitate a persoanelor față de care urmează a se lua măsuri;

d)supravegherea permanentă a persoanelor vizate și a celor din jur;

e)stabilirea sarcinilor atunci când se acționează în echipă;

f)somarea persoanelor care se manifestă violent sau dau dovadă de nervozitate asupra măsurilor ce vor fi luate și prezentarea consecințelor la care se expun în caz de opoziție;

g)ocrotirea vieții, a sănătății și a integrității corporale a persoanelor a căror protecție se asigură;

h)păstrarea unei ținute corespunzătoare, autocontrolul gesturilor și al mimicii, al felului de a discuta, precum și ignorarea intenționată a unor observații ironice, atât timp cât acesta nu afectează ordinea publică.

Folosirea mijloacelor individuale de intervenție împotriva participanților la acțiunile agresive se face în mod gradual, după avertizarea prealabilă asupra utilizării unor asemenea mijloace și acordarea timpului necesar pentru încetarea acțiunilor și conformarea la solicitările legale ale polițistului.

În toate situațiile, folosirea acestor mijloace, pe cât posibil, nu trebuie să depășească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acțiunilor agresive.

După imobilizare, polițistul efectuează, obligatoriu, controlul persoanei și al bagajelor, iar dacă a rezultat rănirea gravă a vreunei persoane, acesta solicită intervenția personalului medical specializat.

În utilizarea mijloacelor de intervenție, polițistul trebuie să evite aplicarea loviturilor în zone vitale și cu o intensitate exagerată, de natură a provoca vătămarea gravă a integrității corporale ori moartea persoanelor.

Se evită, pe cât posibil, folosirea mijloacelor individuale de intervenție din dotare împotriva minorilor, femeilor și bătrânilor.

Este interzisă folosirea mijloacelor individuale de intervenție din dotare în următoarele cazuri:

a)împotriva copiilor, femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vădite de invaliditate, cu excepția cazurilor în care aceștia înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viața sau integritatea corporală a uneia ori mai multor persoane;

b)în situațiile în care s-ar primejdui viața altor persoane;

c)s-ar viola teritoriul, spațiul aerian sau apele naționale ale unui stat vecin, în cazul uzului de armă.

Intervențiile, procedeele și metodele folosite de polițist depind de situația ivită, important este ca acesta sa facă exact ceea ce este necesar și să fie în stare să aprecieze situația, facându-și datoria cu eforturi și riscuri minime.

În cadrul executării sarcinilor de serviciu, orice intervenție trebuie să fie fundamentată pe apărarea, promovarea și respectarea permanentă a adevărului, pe descoperirea, prinderea și tragerea la răspundere a celor ce au comis fapte antisociale. Toate intervențiile polițistului trebuie făcute în strictă concordanță cu drepturile și îndatoririle acordate prin lege, atât lui, cât și cetățenilor.

Pe timpul intervenției, polițistul va adopta o conduită corespunzătoare, corectă, dar autoritară. El trebuie să fie calm, să acționeze cu hotărâre, curaj și fermitate, în raport cu situația creată, de starea psihică și fizică a persoanelor, pentru a putea prevedea reacția lor. O intervenție greșită, incorectă, bruscarea nejusțificată a persoanelor poate duce la incitare, la dezaprobare, agitare a publicului, reacții nefavorabile, amplificare a dezordinii, eșecul intervenției sau chiar la ultragierea polițistului.

Intervenția are două componente: constrângerea verbală și folosirea forței.

În majoritatea cazurilor care impun intervenția, constrângerea verbală poate fi suficientă ca să oprească oamenii din ceea ce fac și să-i determine a se supune.

În acest scop, se va vorbi rar și răspicat, folosind un ton potrivit, autoritar, un vocabular adecvat, civilizat, convingător, bazat pe argumente logice și juridice. O astfel de intervenție poate determina pe infractor să se oprească și să renunțe ori să înceteze acțiunea infracțională, pe sinucigaș să aibă ezitări, pe certăreți să vorbească pe rând și treptat să se calmeze și poate crea condiții ca polițistul să devină stăpân deplin al situației.

Oportunitatea intervenției și executarea sarcinilor profesionale implică respectarea demnității persoanelor și presupune omenie, politețe, tact, respect, evitarea afirmațiilor incerte lipsite de temei legal, tendențioase ori amenințătoare, discuții scurte și concise.

Discutând prea îndelung cu o persoană suspectă, aceasta poate pretinde că l-a jignit, amenințat, s-ar putea ca expresiile, cuvintele polițistului să fie deformate și interpretate de aceasta, pentru a-l acuza de discriminare, abuz, greșeală profesională, încercare de șantaj, constrângere.

In timpul intervenției, polițistul nu trebuie să fie dominat de emoții, el trebuie să acționeze în mod firesc, consecvent, cu dezinvoltură, cu păstrarea stăpânirii de sine.

Folosirea forței este o măsură extremă la care recurge poliția. Atunci când este absolut necesar, se folosesc procedeele de autoapărare și mijloacele de imobilizare din dotare, numai după ce au fost utilizate fără efectul scontat, toate celelalte procedee de constrângere verbală și fără a depăși limitele impuse de lege. Deci, în cazul în care polițistul intervine, va căuta să evite orice spectacol, orice discuție, larmă sau strigăte fară rost, precum și aplicarea forței mai mare decât cea absolut necesară îndeplinirii atribuțiunilor de serviciu. Polițistul va recurge numai la forța legală, moderată, rezonabilă care este necesară pentru înlăturarea surselor de pericol. El trebuie să fie gata oricând să facă uz de forță, pentru a proteja populația împotriva infractorilor, dar nu trebuie să scape din vedere faptul că, folosirea forței poate potoli persoana și nemulțumi pe cei din jur.

Folosirea forței este acceptată numai pentru și până la dezarmarea sau imobilizarea adversarului. în acest scop, polițistului trebuie să se mențină într-o condiție fizică bună, lipsa acesteia putându-i pune în pericol viața. Cu o gândire rapidă și cu o rezistență fizică corespunzătoare, polițistul este capabil să aleagă să aplice forța potrivită la momentul potrivit. în primul rand polițistul trebuie să gândească, să observe adversarul, modul cum acesta este îmbrăcat, ce obiecte are asupra sa, de ce obiecte este înconjurat și să-i caute punctul cel mai slab, profitând ulterior de el, pentru a-1 domina, dezarma – dacă este cazul.

Privind în jur, el observă, gândește, improvizează, folosește orice obiect apropiat pentru apărare, pentru a-1 imobiliza pe adversar. Obiectele găsite în apropiere vor fi folosite ca scut în apărare, până când se poate apropia de adversar pentru a-1 imobiliza cu mijloacele din dotare. în orice împrejurare este bine ca să se plaseze între obiectele ce pot fi folosite de adversar, pentru a-1 împiedica să ajungă la ele.

Atitudinea polițistului, chiar în cadrul legal, trebuie să fie diferită față de un infractor, de o persoană violentă ori recalcitrantă, agresivă, față de tineri, minori și copii, de victime ale infracțiunii, față de femei sau persoane aflate în stare de ebrietate sau sub influența băuturilor alcoolice, față de o persoană izolată, aflată în grup, în cercul de prieteni, în anturajul colegilor sau de o persoană bolnavă psihic.

Polițistul nu trebuie să scape din vedere că, de obicei, oamenii se îndreaptă spre el, considerându-1 îndrumător, protector, autoritatea cea mai apropiată, care este chemată să le facă dreptate. El trebuie să încurajeze verbal victimele, să le acorde ajutorul medical la nevoie, să le indice căile și instituțiile legale la care se vor putea adresa pentru eventualele pretenții.

În situația în care polițistul acționează față de un grup familial, trebuie să aibă în vedere reacția copiilor, a soțului, soției, a părinților, bunicilor, după caz, să nu umilească pe unul sau unii în fața altora. Polițistul trebuie să evite luarea de măsuri în prezența celorlalți membri ai familiei. Aceștia îl pot împiedica să-și îndeplinească îndatoririle legale de serviciu și pot rămâne cu o impresie proastă despre polițist, poliție, uniformă. Nu trebuie ca dintr-o problemă de familie să se facă o chestiune de poliție și nici nu trebuie să se renunțe la îndeplinirea sarcinilor pe motive de familie. Este bine să se intervină atunci când individul a ieșit din cadrul familial în mod voit, întâmplător sau chiar provocat de polițist.

În activitatea practică se pot ivi și situații în care polițistul, în timpul serviciului trebuie să intervină împotriva persoanelor din cercul său de prieteni, între rude apropiate, persoane care locuiesc în imediata vecinătate a sa, persoane față de care are obligații morale sau materiale etc. Într-o asemenea situație este indicat ca după luarea primelor măsuri ce nu suferă amânare să raporteze cazul șefului nemijlocit pentru a fi înlocuit.

Succesul acțiunii polițistului este asigurat și de reputația acestuia. Pentru a câștiga respectul cetățenilor, polițistul trebuie să arate bine în uniforma sa, să aibă o înfățișare curată și plăcută.

El este reprezentantul legii – principalul reprezentant pe care îl cunosc majoritatea persoanelor și, ca urmare, el trebuie să arate demn în toate împrejurările. El trebuie să-și exercite autoritatea pentru a face din teritoriul de responsabilitate un loc sigur și liniștit, unde cetățenii se tem de lege și nu de polițistul de la care așteaptă înțelegere și protecție.

El nu trebuie să încurajeze zvonurile și nu trebuie să permită ca un cetățean să fie apostrofat în prezența sa. In general, cetățenii cred că legea este făcută pentru a-i proteja și nu pentru a-i oprima.

Conduita polițiștilor trebuie să se înscrie pe coordonatele unei atitudini civilizate, politicoase, pline de solicitudine și receptivitate. Prin modul operativ, temeinic și eficient de soluționare a problemelor, prin tactul manifestat și limbajul folosit, polițistul asigură creșterea prestigiului poliției în general.

Munca de poliție solicită oameni de valoare, personalități puternice, care inspiră respect și încredere persoanelor. Opinia publică cere de la el o comportare mult mai concretă și mai demna decât de la un alt cetățean, particular, comportarea sa devine obiectul analizei și criticii publicului.

Polițistul trebuie să fie convins că, fară a câștiga încrederea oamenilor, fără ajutorul opiniei publice, nici activitatea poliției, prin excelență publică, nu și-ar atinge scopul.

CAPITOLUL II

NOȚIUNI ȘI MĂSURI DE INTERVENȚIE PROFESIONALĂ

II.1.Scopul

Menținerea ordinii și liniștii publice este o sarcină esențială pentru polițist.

Din această perspectivă, uneori polițistul este nevoit să intervină în forță pentru restabilirea ordinii și liniștii publice afectate în mod serios.

Pentru descurajarea și împedicarea acțiunilor agresive ale persoanelor care tulbură ordinea și liniștea publica, polițiștii pot folosi mijloace neletale sau chiar arme de foc.

Mijloacele individuale de intervenție sunt utilizate în scopul imobilizării persoanei/persoanelor care se manifestă agresiv, intenționează să părăsească locul comiterii faptei sau să se sustragă măsurilor polițienești.

Mijloacele individuale de intervenție folosite pentru imobilizare sunt alese în funcție de:

a)numărul persoanelor implicate și care urmează a fi imobilizate;

b)starea de agresivitate și forța fizică a acestora;

c)modul de manifestare a agresivității;

d)obiectele pe care le au asupra lor și care ar putea fi folosite pentru atac asupra polițistului sau altor persoane;

e)locul în care se manifestă starea de agresivitate.

Mijloacele de imobilizare se folosesc împotriva persoanelor care:

a) intreprind actiuni care pun in pericol integritatea corporala, sanatatea sau bunurile altor persoane;

b) blocheaza, in afara conditiilor legii, caile publice de circulatie, incearca sa patrunda, patrund fara drept sau refuza sa paraseasca sediile autoritatilor publice, ale partidelor politice, ale institutiilor si organizatiilor de interes public ori privat, pericliteaza in orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbura desfasurarea normala a activitatii;

c) ultragiaza persoanele cu functii ce implica exercitiul autoritatii publice;

d) se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, indeplinirii solicitarilor legale ale politistilor, numai daca exista o temere legitima ca prin actiunile lor pot pune in pericol integritatea corporala sau viata politistilor.

II.2.Somația

Somația este o măsură ce precede intervenția imediată a polițistului prin folosirea mijloacelor individuale din dotare, efectuată în scopul:

a)prevenirii comiterii unor fapte ilicite;

b)întreruperii unor fapte antisociale în curs de desfășurare;

c)reținerii unor persoane suspecte;

d)eliminării manifestărilor de rezistență ale persoanelor agresive și turbulente îndreptate împotriva polițiștilor aflați ȋn exercitarea atribuțiilor de serviciu;

e)împiedicării evadării, a pătrunderii sau a ieșirii fără drept a unor persoane, în sau din anumite obiective, perimetre delimitate vizibil;

Somația se execută cu voce tare, prin cuvinte scurte, pronunțate energic, pe un ton autoritar, de la o distanță corespunzătoare față de cel somat, care să garanteze securitatea polițistului.

Se respectă cele două faze ale somației.

Prima fază are caracter preventiv, prin care se solicită persoanei în cauză să execute o anumită acțiune, prezentându-se și autoritatea în numele căreia se face somația: ”POLIȚIA, STAI!”; ”POLIȚIA, ÎNCETAȚI!”

A doua fază va repeta solicitarea față de persoana somată de a executa o anumită acțiune, prezentând și acțiunea polițistului în cazul nesupunerii acesteia (”STAI CĂ TRAG!” sau ”ÎNCETAȚI! VOM FOLOSI…….!”)

Se păstrează un interval scurt de timp între fazele somației, pentru a putea anticipa mișcările acesteia și pentru a interveni în caz de nevoie.

Se supraveghează și se observă permanent persoana somată, pentru a putea anticipa mișcările acesteia și pentru a interveni în caz de nevoie.

Când se acționează pe timp de noapte și este necesară iluminarea persoanei suspecte sau a împrejurimilor, în scopul asigurării securității, sursa de lumină este ținută depărtată de corp astfel încât aceasta să nu constituie un indiciu al poziției polițistului.

Dacă persoana somată a încetat acțiunea, polițistul se apropie cu precauție de aceasta și trece, după caz, la imobilizarea ei sau la executarea altor măsuri polițienești.

Dacă la acțiunea executată pe timpul nopții participă doi sau mai mulți polițiști, se acționează din direcții diferite: cel însărcinat cu protecția asigură iluminarea dintr-un loc acoperit, care să-i asigure protecția, iar celălalt/ceilalți intervine/intervin în vederea imobilizării suspectului.

În cazul în care polițistul presupune că persoana somată are asupra sa arme, o somează dintr-un loc care să-i asigure acestuia protecția.

În funcție de folosirea diferitelor mijloace din dotare, se folosesc somații specifice.

Mijloacele individuale din dotarea polițiștilor pot fi folosite și fără somație, în situația în care este pusă în pericol iminent viața polițistului sau a altor persoane și lipsește timpul necesar pentru efectuarea acesteia.

II.3.Imobilizarea

Imobilizarea este o măsură polițienească cu caracter coercitiv, întreprinsă în scopul de a pune o persoană în imposibilitatea de a fugi sau de a se manifesta agresiv față de polițist sau față de alte persoane, de a începe sau de a continua o acțiune violentă (inclusiv asupra unor bunuri).

În timpul activităților curente, polițiștii pot realiza imobilizarea prin folosirea următoarelor mijloace și procedee:

a)procedee de autoapărare;

b)mijloace din dotare (cătușe, tomfă, baston cu energie electrostatică, dispozitive cu substanțe iritant-lacrimogene, câinele de serviciu sau armamentul din dotare);

c)cu ajutorul altor persoane.

Mijloacele și procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcție de:

a)numărul persoanelor implicate care urmează a fi imobilizate;

b)starea de agresivitate și forța fizică a acestora;

c)modul de manifestare a agresivității;

d)obiectele pe care le au asupra lor și care ar putea fi folosite pentru atac asupra polițistului sau a altor persoane;

e)locul în care se manifestă starea de agresivitate.

Înainte de luarea acestei măsuri, persoana în cauză este somată ferm, să înceteze acțiunea agresivă și să se supună solicitării polițistului, recurgându-se la imobilizare numai dacă acestea nu s-au conformat.

Mijloacele de imobilizare se folosesc împotriva persoanelor care:

a)întreprind acțiuni care pun în pericol integritatea corporală, sănătatea sau bunurile altor persoane;

b)blochează, în afara condițiilor legii, căile publice de circulație, încearcă să pătrundă, pătrund fără drept sau refuză să părăsească sediile autorităților publice, ale partidelor politice, ale instituțiilor și ale organizațiilor de interes public sau privat, periclitează în orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbură desfășurarea normală a activității;

c)ultragiază persoanele cu funcții ce implică exercițiul autorității publice;

d)se opun sau nu se opun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitărilor legale ale polițistului, numai dacă există o temere legitimă că prin acțiunile lor pot pune în pericol integritatea corporală sau viața polițistului.

Folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva participanților la acțiunile agresive se face în mod gradual, după avertizarea prealabilă asupra utilizării unor asemenea mijloace și acordarea timpului necesar pentru încetarea acțiunilor și conformarea la solicitările legale ale polițistului, excepție făcând cazurile extreme.

În toate situațiile, folosirea acestor mijloace pe cât posibil nu trebuie să depășească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acțiunilor agresive.

După imobilizare, se efectuează, obligatoriu, controlul persoanei și al bagajelor iar dacă a rezultat rănirea gravǎ a unei persoane se va solicita intervenția personalului specializat.

Principii ce trebuie respectate la folosirea mijloacelor de imobilizare:

a) prezumția de nevinovăție;

b) limitarea și proporționalitatea folosirii forței;

c) imparțialitatea poliției și protecția egală pentru toate persoanele;

d) gradualitatea folosirii metodelor și mijloacelor de acțiune;

e) nonsurprinderea;

f) legalitatea și legimitatea;

g) principiul riscului minim;

h) principiul apărării ființei umane.

CAPITOLUL III

FOLOSIREA MIJLOACELOR INDIVIDUALE

III.1.Folosirea pulverizatorului de mână cu substanțe iritant-lacrimogene

Pulverizatorul este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante, dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi și ascunzători, fără a le produce vătămări corporale grave.

Acest mijloc de imobilizare se folosește numai după ce se execută somația ”ÎNCETAȚI! VOM FOLOSI SUBSTANȚE LACRIMOGENE!”. Nu este necesară somația dacă nu există timpul material necesar.

Poziția polițistului trebuie să fie defensivă și să ofere posibilitatea persoanei să coopereze.

Dacă aceasta nu cooperează, polițistul pulverizează în rafale scurte spre fața persoanei, mutându-și poziția după fiecare pulverizare.

Pulverizatorul cu substanțe iritant-lacrimogene se folosește pe cât posibil de la o distanță de minim 1,5 metri și maxim 3 metri.

Dacă persoana cooperează, polițistul oprește pulverizarea și trece rapid la imobilizarea accesteia.

Folosirea pulverizatorului cu substanțe iritant-lacrimogene în spații aglomerate, mijloace de transport în comun, etc., se va efectua numai dacă utilizarea altor mijloace individuale de intervenție nu este posibilă.

Este posibilă folosirea pulverizatorului în direcția flăcărilor sau a obiectelor incandescente.

III.2.Folosirea bastonului de autoapărare (tomfei)

Bastonul de autoapărare (tomfa) poate fi folosit:

a)ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului;

b)ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante, aplicând primele lovituri persoanelor mai violente, urmărind determinarea încetării acțiunii și descurajarea celorlalte elemente agresive, retragerea și împrăștierea lor;

c)ca mijloc de atac, prin aplicarea de lovituri agresorului, în scopul de a-l obliga să elibereze victima, să lase din mână obiectul folosit la atac ori să înceteze acțiunea. În cazul mai multor agresori, primele lovituri se vor aplica celui mai periculos.

La folosirea bastonului de autoapărare (tomfei), se somează persoana să înceteze acțiunea violentă și să se supună indicațiilor polițistului, folosind formula ”ÎNCETAȚI, VOM FOLOSI FORȚA”!. Loviturile se aplică numai dacă persoana nu s-a conformat și continuă acțiunea violentă.

Loviturile trebuie să fie rapide, fiind urmate de retragerea imediată.

Forța loviturilor aplicate trebuie să fie proporțională cu gradul de împotrivire a persoanei.

Bastonul de autoapărare (tomfa) se folosește în limita necesității, iar aplicarea loviturilor încetează imediat ce agresorul a renunțat la acțiunea violentă și s-a conformat dispozițiilor.

Se evită aplicarea loviturilor cu bastonul de autoapărare (tomfa) în zona capului și a feței, asupra altor părți vitale ori sensibile ale corpului, deoarece i s-ar putea provoca persoanei vătămări corporale sau chiar moartea.

În situația în care persoana este cu spatele, loviturile se aplică peste omoplați, antebrațe, posterior, iar ȋn celelalte situații sunt vizate membrele inferioare sau superioare, pentru a para loviturile sau pentru a determina persoana să dea drumul unor obiecte folosite pentru atac.

Este interzisă folosirea în sediul poliției, cu excepția cazului când au loc acțiuni violente sau în grup, care pun în pericol viața polițiștilor sau a altor persoane ori există pericolul distrugerii de bunuri aparținând instituției.

În situația în care, în urma loviturilor aplicate cu bastonul de autoapărare (tomfa) s-a produs vătămarea corporală a persoanei, polițistul solicită intervenția personalului medical specializat, sau, după caz, o transportă la o unitate medicală, pentru acordarea de îngrijiri și informează ierarhic de urgență, despre eveniment.

III.3.Folosirea cătușelor

Încătușarea este o măsură polițienească de prevedere și siguranță care constă în aplicarea pe încheietura mâinilor unei persoane, în scopul limitării mobilității fizice a acesteia.

Încătușarea se efectuează asupra următoarelor categorii de persoane:

a)dezertori, evadați și recidiviști periculoși;

b)urmăriți, reținuți, condamnați și arestați preventiv, pe timpul transferării sau al escortării;

c)autorii de infracțiuni grave, comise cu violență, cu pericol social ridicat sau cu consecințe deosebite asupra vieții persoanei (omor, tâlhărie, ultraj, viol, etc.);

d)care se manifestă agresiv, sunt violente ori se opun măsurilor polițienești, iar rezistența lor nu poate fi înfrântă în alt mod;

e)care, datorită stării psihice în care se află, prezintă pericol pentru viața și integritatea lor corporală, a polițistului sau a altor persoane, ori a bunurilor;

f)care urmează a fi conduse la sediul poliției în vederea luării măsurilor legale și se manifestă agresiv;

g)care, în urma controlului corporal, al bagajelor sau al vehiculelor, au fost depistate ca având asupra lor bunuri deținute ilegal sau provenite din săvârșirea unei infracțiuni.

Încătușarea se executǎ rapid și energic.

Cătușele se aplică pe mâinile poziționate la spate, pe cât posibil, cu sistemul de închidere orientat în sus.

Încătușarea se efectuează, de regulă, din poziția în picioare, persoana fiind așezată în așa fel încât să nu poată ataca.

În cazul în care trebuie imobilizate mai multe persoane, sau când acestea au un comportament violent, sunt așezate în genunchi sau culcate pe burtă, cu mâinile pe ceafă.

În cazul în care persoana opune rezistență, aceasta este încătușată forțat.

După încătușare, se efectuează, în mod obligatoriu, controlul persoanei.

Dacă persoana încătușată continuă să se manifeste violent, polițistul îi poate imobiliza și picioarele.

Cătușele se scot numai dacă starea de sănătate a persoanei este alterată în mod vizibil, pentru ca aceasta să-și satisfacă unele necesități personale, precum și la depunerea acesteia în locurile de deținere, sub supravegherea permanentă a polițistului/polițiștilor.

În situația în care persoana imobilizată prin încătușare urmează a fi transportată cu un autovehicul, aceasta va fi încătușată cu mâinile în față și va fi așezată pe bancheta din spate a autoturismului, pe locul din dreapta, sau în compartimentele special destinate.

Deplasarea se face numai în prezența unui al doilea polițist, care se va așeza în vehicul lângă persoana încătușată, supravegând comportamentul acesteia, pentru prevenirea eventualelor manifestări agresive.

În situația în care este necesară încătușarea a doua persoane prin folosirea unei singure perechi de cătușe, acestea vor fi poziționate în linie, una lângă cealaltă, cătușele fiindu-le aplicate pe mâna dreaptă a uneia, respectiv mâna stângă a celeilalte.

În cazul unei reacții ostile din partea publicului prezent, în argumentație se va insista pe ideea necesității de a fi asigurată securitatea tuturor persoanelor.

În funcție de situația existentă, caracterizată prin gradul de periculozitate al indivizilor prezenți, de numărul acestora și de reacția publicului, încătușarea va putea fi executată în trei moduri diferite:

-din poziția înclinat-sprijinit cu fața la perete și brațele ridicate;

-din poziția în picioare;

-din poziția culcat Ia sol.

Încătușarea nu se execută decât în situațiile în care se impune luarea unor măsuri de siguranță suplimentare, semnele unui eventual pericol sunt evidente ori se acționează în legitimă apărare.

Prezint mai jos câteva variante de acțiune, în care:

Polițistul A: Protecție – Legătură

Polițistul B: Intervenție

Polițistul C: Intervenție (ca întărire) — dacă este în echipă.

a) încătușarea din poziția înclinat sprijinit cu fața la perete și brațele ridicate

SPEȚA I

Polițistul A:

-se plasează la câțiva metri în spatele suspectului, duce mâna la arma ce se găsește în toc și așteaptă în poziția „pregătit pentru a acționa”;

-asigură protecția polițistului B care, în principiu, executa singur încătușarea și controlul corporal;

-urmărește polițistul B în timpul intervenției sale, asigurându-i protecția dar păstrând distanța regulamentară;

-are grijă ca suspectul să ridice și să-și sprijine mâinile de perete sau corp fix, să-și îndepărteze picioarele și să rămână în poziția de dezechilibru;

-supraveghează împrejurimile pentru a preveni orice agresiune sau intervenție din altă parte;

Polițistul B:

-pune suspectul cu fața la perete și mâinile ridicate, cu picioarele depărtate, în poziția de dezechilibru;

-în caz de nesupunere, folosește metodele de autoapărare pentru imobilizare;

-execută metodic, controlul corporal și în cazul în care descoperă o armă sau individul este recalcitrant, îi pune cătușele;

-ține cătușele în mâna dreaptă, cele două brățări situându-se de o parte și de alta a mâinii, astfel încât mâna și cătușele să formeze un punct rezistent ce permite aplicarea cătușelor cu partea mobilă în jos. Prin strângerea rapidă a acesteia pe încheietura mâinii partea superioară a fiecărei cătușe va descrie un cerc;

-prinde brațul drept al persoanei în cauză și cu rapiditate, îi pune cătușa, strângând numai atât cât este necesar, fără a manifesta exces în acest sens; execută apoi mișcare de răsucire, în jos, îndoind brațul de la încheietură;

-îi duce brațul drept la spate fară a-1 îndoi, împinge persoana spre perete, cu toracele lipit pentru a-1 împiedica să cadă și simultan îi prinde brațul stâng, îl duce la spate și îl încătușează;

-verifică modul de fixare a cătușelor și le asigură prin încuiere;

-se plasează în spatele suspectului dându-i posibilitatea să se poată deplasa și îl ține, în același timp, sub observație atentă.

Polițistul C: (dacă este în echipă)

-este pregătit să acorde sprijinul necesar polițistului B, folosind metode de autoapărare, în cazul în care acesta întâmpină unele greutăți. (Anexa nr.2)

SPEȚA II

Polițistul A:

-va acționa ca în prima variantă, dar va scoate arma din toc, fiind pregătit pentru a acționa;

-dacă persoanele aflate în împrejurimi nu devin ostile, polițistul va ocupa o poziție cu spatele la perete, la o distanță de aproximativ 2 metri, de cealaltă parte a punctului unde acționează colegul său.

Polițistul B:

-procedează ca în prima variantă, dar îi spune suspectului să-și sprijine capul de perete;

-dacă este necesar, va folosi tehnici de autoapărare pentru a încătușa persoana;

-va executa cu multă atenție controlul corporal;

-conduce persoana la sediul poliției sau la autovehicul.

Polițistul C: (dacă este în echipă)

-este pregătit să acorde sprijinul necesar polițistului B, folosind metode de autoapărare, în cazul în care acesta întampina unele greutăți. (Anexa nr.3)

b) încătușarea în poziția "în picioare"

În cazul unei prinderi în flagrant sau în situația în care la palparea de siguranță a fost descoperit un obiect suspect, polițiștii pot executa încătușarea unei persoane în picioare.

Polițistul A:

-se plasează la o distanță potrivită față de persoana în cauză, își duce mâna la armă, aceasta rămânând în toc sau în poziția pregătit pentru a-i distrage atenția;

-supraveghează împrejurimile și asigură protecția polițistului B care execută intervenția;

-este atent la orice evoluție nedorită a situației precum și la trecerea colegului prin axa de tir.

Polițistul B:

-ține perechea de cătușe în mâna dreaptă ca și în situația încătușării din poziția înclinat-sprijinit cu fața la perete și brațele ridicate;

-prinde prin surprindere și cu mare rapiditate, brațul drept al persoanei și îl încătușează;

-strânge cătușa numai atât cât este necesar și execută mișcare de răsucire a brațului de la încheietura mâinii;

-îi imobilizează brațul drept la spate și, în același timp îi prinde mâna stângă în vederea încătușării;

-execută controlul corporal de siguranță și conduce persoana la poliție sau la autovehiculul poliției.

Polițistul C: (în eventualitatea unei intervenții)

-este pregătit să acorde sprijinul necesar polițistului B, folosind metode de autoapărare, în cazul în care acesta întâmpină unele greutăți. (Anexa nr.4)

c) încătușarea din poziția „culcat la pămant”

Când persoana este cunoscută ca fiind foarte agresivă încătușarea se execută în poziția „culcat la pământ”, după ce persoana în cauză a fost imobilizată. Acest mod de intervenție necesită o perfectă stăpânire de sine din partea polițistului care intervine și trebuie executată în condiții ireproșabile.

Polițistul A:

-rămâne la o distanță corespunzătoare față de persoana în cauză, în poziția „pregătit pentru a acționa" și asigură protecția polițistului B care intervine. Supraveghează împrejurimile și este atent la orice evoluție nedorită a situației.

Polițistul B:

-acționează asupra individului pentru a-l aduce în poziția „culcat la pământ" (somații, dezechilibrare prin agățarea picioarelor); (Anexa nr.5)

-imobilizarea la sol se execută prin răsucirea brațului și apăsând piciorul stâng pe umărul suspectului, blocându-i astfel, brațul drept pe coapsa dreaptă;

-adusă în această poziție, persoanei i se va pune cătușa pe brațul drept, apoi i se va răsuci brațul stâng ce va fi și el prins în cătușă după care se va executa controlul corporal la sol.

Polițistul C:

-rămâne în partea stângă a colegului care execută intervenția, fiind gata pregătit să-î acorde sprijinul necesar în cazul în care acesta ar întâmpina unele greutăți;

-participă la încătușare împreună cu polițistul B, imobilizând brațul stâng al persoanei în cauză.

III.4.Folosirea armamentului

În exercitarea atribuțiilor de serviciu polițiștii pot deține, purta și folosi numai armele și munițiile cu care au fost dotați de către unitățile din care fac parte.

Pe timpul executărilor misiunilor, polițiștii care poartă uniformă, în mod obligatoriu, trebuie să aibă centura pe care vor fixa tocul cu pistolul din dotare și cele douǎ încărcătoare.

În situațiile în care se acționează în ținută civilă, pistolul se poartă ȋn toc pe cureaua de la pantaloni sau în hamul special confecționat, asigurându-se mascarea acestuia.

Se interzice portul armamentului și muniției aferente în buzunare, mape, serviete, sau în alte locuri care nu le asigură deplina securitate și poate favoriza pierderea ori sustragerea lor.

Polițiștii care poartă armamentul și muniția permanent asupra lor, pe timpul cât se află la domiciliu, sunt obligați să le asigure astfel încât să înlăture orice posibilitate de pierdere sau de folosire a acestora de către membrii familiei sau de către alte persoane, păstrându-le în casete metalice (muniția separat de pistol), prevăzute cu sisteme sigure de închidere.

Sunt interzise cu desăvârșire scoaterea pistolului din toc și mânuirea acestuia în prezența altor persoane, cu excepția cazurilor de folosire legală, precum și înmânarea acestuia persoanelor neautorizate.

Polițiștii dotați cu arme de foc pot face uz de armă pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu și a misiunilor în temeiul legii privind regimul armelor și al munițiilor și al dispozițiilor interne.

Se poate face uz de armă atunci când se îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții:

a)dacă este absolut necesar;

b)dacă folosirea altor mijloace de împiedicare sau constrângere nu este posibilă ori nu a dat rezultate.

Polițiștii pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în următoarele cazuri:

a)împotriva celor care atacă polițiștii aflați în serviciu de pază, escortă, protecție, menținerea și restabilirea ordinii de drept, precum și împotriva celor care, prin actul săvârșit, prin surprindere, pun în pericol obiectivul păzit;

a¹)există un atac material, direct, imediat și injust, săvârșit prin surprindere împotriva categoriilor de persoane menționate;

a²)prin actul săvârșit prin surprindere să fie pusă în pericol viața, integritatea corporală sau sănătatea celor care execută serviciul de gardă, pază, escortă, protecție, menținere și restabilire a ordinii de drept;

a³)dacă atacul este îndreptat asupra unui obiectiv păzit, prin acțiunea săvârșită prin surprindere să fie pusă în pericol sănătatea acestuia;

a4)dacă datorită împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptei, opunerea sau acțiunea ilicită a persoanei nu poate fi înlăturată prin alte mijloace;

a5)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.

b)împotriva acelora care atacă persoanele învestite cu exercițiul autorității publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecție de către poliție;

Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

b¹)persoana împotriva căreia se exercită atacul să facă parte din categoria persoanelor învestite cu exercițiul autorității publice sau să i se asigure protecție de către poliție;

b²)există un atac material, direct, imediat și injust, prin care este pusă în pericol viața sau integritatea corporală a celor care fac parte din categoria persoanelor învestite cu exercițiul autorității publice sau din categoria celor cărora li se asigură protecție de către poliție;

b³)dacă datorită împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptei, atacul persoanei nu poate fi înlăturat prin alte mijloace;

b4)sǎ nu fie pusă în pericol viața altor persoane.

c)împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din sediile unităților de poliție ori din perimetrele sau zonele acestora;

Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

c¹)există un perimetru strict și vizibil delimitat, stabilit prin consemn;

c²)să existe o încercare de pătrundere sau de ieșire ilegală în sau din sediul poliției, perimetru ori zonă păzită;

c³)prin consemn scris s-a dat în răspundere paza unității, subunității, perimetrului sau zonei;

c4)sǎ nu fie pusă în pericol viața altor persoane.

d)pentru imobilizarea infractorilor care, după săvârșirea unor infracțiuni, încearcă să fugă;

Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

d¹)infractorul a fost surprins în flagrant în timpul săvârșirii unei infracțiuni grave (contra libertății persoanei, contra patrimoniului, contra sănătății publice, infracțiuni comise cu violență, deținere ilegală de arme de foc, muniții, explozivi, substanțe toxice, radioactive, droguri, infracțiuni de contrabandă etc.);

d²)după efectuarea somației, acesta încearcă să fugă, nesupunându-se cererii polițistului de a rămâne la locul faptei;

d³)datorită împrejurărilor comiterii faptei, nu poate fi folosit în mod eficient un alt mijloc pentru imobilizarea infractorului;

d4)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.

Gravitatea faptei va fi estimată în raport de prejudiciul produs, acțiunile violente ale infractorului, frecvența acestor categorii de fapte, numărul de participanți, obiectele pe care le au asupra lor etc.

e)împotriva oricărui mijloc de transport folosit de agresorii prevăzuți la lit. b) și c), precum și împotriva conducătorilor acestora, care refuză să oprească la semnalele regulamentare ale organelor de poliție, existând indicii temeinice că au săvârșit o infracțiune ori că este iminentă săvârșirea unei infracțiuni;

Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

e¹)există certitudinea că ocupanții acestor mijloace de transport săvârșesc sau au săvârșit o infracțiune gravă, transportă bunuri dobândite în urma comiterii unor infracțiuni și nu se opresc la semnalul regulamentar al polițistului;

e²)polițistul să fie obligatoriu îmbrăcat în uniformă sau să fie identificat/identificabil ca polițist;

e³)datorită împrejurărilor comiterii faptei nu poate fi folosit în mod eficient un alt mijloc pentru imobilizarea mijlocului de transport;

e4)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.

Focul asupra vehiculelor se va executa numai asupra pneurilor.

f)pentru imobilizarea sau reținerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori indicii temeinice că au săvârșit o infracțiune și care ripostează ori încearcă să riposteze cu arma ori cu alte obiecte sau substanțe care pot pune în pericol viața ori integritatea corporală a persoanei;

Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

f¹)să se fi săvârșit o infracțiune iar persoana în cauză să opună rezistență sau să riposteze cu arma sau cu alte obiecte care pot pune în pericol viața sau integritatea corporală a polițistului sau a altor persoane;

f²)să existe un atac material, direct și imediat asupra polițistului aflat în exercitarea măsurilor legale sau împotriva altor persoane;

f³)rezistența sau riposta persoanei în cauză să nu poată fi înfrântă în alt mod;

f4)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.

g)pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflați în stare legală de reținere, arestare sau deținere;

Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

g¹)să fie începută o acțiune de evadare din locurile legale de deținere sau de sub escortă;

g²)prinderea sau imobilizarea evadaților sau escortanților să nu poată fi realizată prin alte mijloace;

g³)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.

h)împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să pătrundă fără drept în sediile sau perimetrele autorităților și instituțiilor publice;

Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

h¹)să existe o încercare de pătrundere fără drept în sediile sau perimetrele autorităților sau ale instituțiilor publice;

h²)atacul sau pătrunderea, după modul în care a fost conceput(ă) și se execută, să nu poată fi înlăturat(ă) prin alte mijloace sau metode;

h³)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.

i)împotriva celor care împiedică polițiștii să execute misiuni specifice;

Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

i¹)există un atac material, direct, imediat și injust, săvârșit împotriva polițiștilor, care să-i împiedice pe aceștia să-și execute misiunile specifice;

i²)atacul să nu poată fi înlăturat prin alte mijloace sau metode;

i³)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.

j)în executarea intervenției antiteroriste, asupra obiectivelor atacate sau capturate de teroriști, în scopul reținerii sau al capturării acestora, al eliberării ostaticilor și restabilirii ordinii publice.

Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

j¹)să existe un atac terorist asupra unui obiectiv, acesta să fie capturat sau să fie luați ostatici;

j²)atacul sau deținerea ostaticilor, datorită modului în care a fost conceput(ă) și executat(ă), să nu poată fi înfrânt(ă) prin alte mijloace;

j³)să nu fie pusă în pericol viața sau sănătatea ostaticilor sau a altor persoane.

În toate situațiile prezentate, uzul de armă se face dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de prevederile legale în vigoare.

În cazurile prevăzute la lit. c), d), g), h) și i) se va face uz de armă numai după ce s-a fǎcut somația legală.

În cazurile prevăzute la lit. h) și i) uzul de armă se execută numai după ce s-a repetat de trei ori, la intervale suficiente de timp pentru dispersarea participanților, somația: ”PĂRĂSIȚI ZONA(…), SE VOR FOLOSI ARME DE FOC!”, după care se va executa un foc în plan vertical. Se va deschide foc asupra atacatorilor numai la ordinul celui care conduce acțiunea și numai în zona picioarelor, pentru a evita cauzarea morții acestora și a se realiza imobilizarea.

În cazurile prevăzute la lit. a), b), f) și j), când polițistul se află în legitimă apărare, poate face uz de armă și fără somație, dacă nu există timpul necesar pentru aceasta.

Înainte de a trece la acțiune, se realizează o analiză rapidă a situației existente la fața locului, pentru a se stabili date concrete privind faptele săvârșite, eventualii martori, autorii faptelor, dacă sunt sau nu înarmați, gradul de agresivitate, precum și comportamentul pe care îl au în momentul surprinderii.

Armamentul din dotare se folosește numai după efectuarea somațiilor legale.

Somația se face prin cuvintele: ”POLIȚIA, STAI!”. În caz de nesupunere, se repetă somația prin cuvintele ”STAI CĂ TRAG!”.

Dacă cel în cauză nu se supune nici de această dată, somația se realizează prin tragerea unui foc de avertisment în plan vertical.

Dacă cei (cel) în cauză nu se supun nici acestei somații legale, se face uz de armă în direcția acestora, trăgând, pe cât posibil, la picioare, astfel încât să se realizeze imobilizarea și să se evite uciderea persoanelor.

Ca excepție, se poate face uz de armă și fără somație, în cazul atacului exercitat prin surprindere asupra polițistului sau asupra altor persoane, precum și pentru reținerea infractorilor care ripostează cu arme albe sau de foc, dacă lipsește timpul necesar în plan vertical.

Se evită, pe cât posibil, folosirea armelor de foc în zonele aglomerate, unde pot fi periclitate viața sau integritatea corporală a altor persoane, exceptându-se focul de avertisment în plan vertical.

În momentul imobilizării unei persoane și al aplicării cătușelor, armamentul se introduce în toc sau în hamul de susținere, după caz.

Armamentul se folosește împotriva vehiculelor numai dacă există certitudinea că ocupanții acestora săvârșesc sau au săvârșit o infracțiune gravă. Transportă bunuri dobândite în urma comiterii unor fapte ilicite și nu se opresc la semnalul regulamentar al polițistului în uniformă.

Împotriva vehiculelor care nu opresc la semnalul regulamentar al polițistului îmbrăcat în uniformă se poate folosi armamentul și atunci când, prin modul de conducere, se pune în pericol în mod evident, viața sau integritatea corporală a polițistului sau a altei (altor) persoane.

Focul asupra vehiculelor se execută numai în zona pneurilor.

Fiecare situație în care s-a făcut uz de armă se raportează ierarhic, de urgență.

De îndată ce va fi posibil, se întocmește raportul în scris.

Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se comunică de îndată procurorului competent, potrivit legii.

În cazul folosirii armelor de foc pentru somație, ori dacă nu au rezultat victime sau pagube materiale, în mod obligatoriu, evenimentul va fi raportat ierarhic și se vor efectua cercetări administrative în legătură cu condițiile și legalitatea uzului de armă.

Dacă în urma uzului de armă au rezultat victime sau prejudicii materiale, se iau următoarele măsuri:

a)se solicită intervenția personalului specializat, sau, după caz, se transportă persoana la o instituție medicală, pentru acordarea de îngrijiri;

b)se informează imediat, prin orice mijloc, despre caz și urmările acestuia;

c)se asigură locul faptei, marcarea și conservarea urmelor;

d)se raportează ierarhic evenimentul și se informează parchetul competent teritorial, pentru efectuarea cercetării la fața locului.

În situațiile speciale, de pericol iminent pentru viața și integritatea sa ori a altor persoane, sau care afectează siguranța națională, ca urmare a acțiunilor violente ale unor persoane ce folosesc sau intenționează în mod vădit să folosească arme albe sau de foc, polițistul poate face uz de armă folosind orice altă armă care nu îi aparține, dar se află în acel moment la îndemână, în aceleași condiții în care face uz de armă de serviciu.

În toate cazurile de folosire a armamentului, focul se va executa în scopul imobilizării, evitându-se lovirea zonelor vitale.

După folosirea mijloacelor individuale din dotare, se va întocmi un raport, privind folosirea acestora. (Anexa nr.1)

CONCLUZII

Mijloacele individuale de intervenție din dotare ale polițistului sunt formate dintr-o gamă largă de accesorii menite sa restabilească ordinea și siguranța publică, atunci când situația impune, pe baza unor principii fundamentale ale drepturilor omului.

Importanța folosirii acestor mijloace individuale din dotare, constă în acțiunea de imobilizare a persoanei în cauza, pe baza somației anterioare acestuia, fără a-i pune în pericol viața sau producerea de vătămari corporale grave.

Polițiștii utilizează mijloacele individuale de intervenție pentru executarea atribuțiunilor de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ

IV.1.Introducere

În țara noastra ordinea și siguranța publica sunt asigurate de forța polițienească, care reprezintă prima linie de apărare ce execută serviciu în teren, fiind în contact direct cu populația, avand atribuțiunea de a aplica și urmări respectarea legii în vigoare.

Pentru a-și duce la îndeplinire atribuțiile ce îi revin, organul de poliție poate recurge la folosirea mijloacelor individuale din dotare, în urma nerespectării avertizării prealabile pentru oprirea individului de a săvarși un act ilegal.

Forța polițienească acționează cu privire la folosirea mijloacelor individuale din dotare pe baza unor reguli teoretice si practice, ce sunt prevăzute de actele normative și celelalte dispoziții legale ce îi reglementează activitatea, totodată conferindu-i siguranța față de abuzurile în intervenție si reușita succesului în acțiune.

Studiul de caz prezintă acțiunea propriu-zisă a folosirii mijloacelor individuale din dotare în diferite moduri și cazuri.

IV.2.Scopul

Studiul de caz vizează ca element definitoriu folosirea mijloacelor individuale din dotare, modul de utilizare a acestora pe baza respectării prevederilor legale.

Menționarea datelor ce stau la baza necesității folosiri mijloacelor individuale, intervenția forței polițienești pentru prevenirea, descurajarea și împedicarea acțiunilor dăunătoare societății, respectiv indivizilor în societate.

Definirea precisă a situațiilor, delimitarea factorilor pozitivi și negativi contextuali ai problemei, posibile riscuri, intervenția în vederea soluționării și prezentarea rezultatelor finale ca urmare a folosirii mijloacelor individuale.

IV.3.Cazul nr.1

1. Date personale

Nume: M.G.

Varsta: 49 ani

Sex: M / Masculin

Profesie: Polițist

Studii: Postliceale

2. Date Sociodemografice

Locuiește în orașul Însurăței, județul Brăila, este absolvent al Scolii de Agenți de Poliție "Vasile Lascăr" Campina, în prezent ocupă funcția de polițist.

3. Descrierea problemei

Tulburarea, fără drept, a liniștii și ordinii publice conducand la o stare gravă de insecuritate în sfera relațiilor de convețuire sociala.

4. Persoana implicată

Nume: B.I.

Varsta: 24 ani

Sex: M / Masculin

5. Contextul apariției problemei

Consumul excesiv de alcool.

6. Descrierea situației

Organul de poliție a fost sesizat prin "Sistemul Național Unic Pentru Apeluri De Urgență 112" despre faptul că într-un bar a avut loc un scandal în care a fost implicat B.I., acesta fiind insoțit de mai mulți bărbați.

În urma constatării la fața locului, reiese faptul că B.I., împreună cu alți 4 bărbați a intrat în bar și de cum a intrat, acesta, aflat în stare vădită de ebrietate, a început să vorbească tare, să adreseze la modul general injurii, solicitand ca în fața lui să se prezinte patronii barului pentru a-i pune la dispoziție o masă.

B.I. s-a îndreptat către barman și fără nici un avertisment l-a lovit puternic pe acesta cu palma peste față, strigand dacă știe cine este el.

În bar s-a creat rumoare, iar unii dintre consumatori au plecat, fără ca activitatea barului să fi fost întrerupta.

De menționat că la momentul venirii B.I. în bar se aflau circa 30 de consumatori.

B.I. și persoanele care îl însoțeau au fost conduși la o masă din separeu, stingandu-se astfel incidentul.

În timpul cât a durat incidentul, administratorul barului , speriat de comportamentul B.I., a ieșit afară din bar pe o ușă secundară de acces și a anunțat organul de poliție care s-a deplasat la locul incidentului.

La circa 10 minute de la sosirea organului de poliție , în bar au intrat circa 6 persoane printre care și fratele lui B.I. , care s-au deplasat la masa unde se afla B.I., toți parasind apoi incinta barului.

7. Tipologia problemei

Situația este definită ca o problema din momentul în care B.I. începe să vorbească cu voce tare, adresand la modul general injurii în urma consumului excesiv de alcool.

Ideea de problemă este întărită de acțiunea lui B.I. care îl lovește puternic pe barman cu palma peste față, fără niciun avertisment, strigand dacă știe cine este acesta.

Ca urmare a comportamentului lui B.I. o parte dintre consumatori pleacă fară ca activitatea barului să fie întreruptă, inducand o stare de teamă.

8. Posibile riscuri

În situația în care B.I., împreună cu persoanele care îl însoțeau nu ar fi fost condus la o masă din local era posibil să continuie cu adresarea de injurii, acte de violență, ori distrugerea de bunuri.

9. Intervenția în vederea soluționării

În urma sesizării prin "Sistemul Național Unic Pentru Apeluri De Urgență 112", organul de poliție M.G. s-a deplasat la fața locului constatand că B.I. în varstă de 24 de ani, persoană de sex masculin, a tulburat, fără drept, liniștea și ordinea publică conducand la o stare gravă de insecuritate în sfera relațiilor de convețuire sociala, cat și acte de violență asupra altor persoane.

Organul de poliție a somat persoana în cauză care prezenta o conduită agresivă, somația a fost executată cu voce tare, pe un ton autoritar, de la o distanță corespunzătoare garantandu-i organului de poliție o stare de securitate, oferindu-i un interval de timp pentru a reacționa, totodată persoana în cauză este supravegheată și observată permanent pentru a i se putea anticipa mișcările, iar în urma nerespectării somației, s-a trecut la imobilizarea acestuia în scopul punerii în imposibilitatea de a se mai manifesta agresiv prin folosirea mijloacelor individuale din dotare, respectiv cătușele, incătușarea s-a executat rapid și energic din poziția în picioare cu respectarea drepturilor celui în cauză.

10. Rezultatele

Problema a fost soluționată ca urmare a efectuării atribuțiunilor de serviciu a organului de poliție prin deplasarea la fața locului, constatarea și actiunea propriu-zisă realizată cu ajutorul mijloacelor individuale din dotare, respectiv catușele, conducand la restabilirea ordinii și siguranței publice.

BIBLIOGRAFIE

1. Ivan Anane, Elemente de teorie și tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCUREȘTI 2014;

2. Ivan Anane, Carmen Șerbănescu, Deontologie polițienească, Editura Pro Universitaria, BUCUREȘTI 2015;

3. Gheorghe Buzescu, Elemente de ordine publică, Editura Pro Universitaria, BUCUREȘTI 2016;

4. Gheorghe Buzescu, Reguli de teorie și practică polițienească, Editura Pro Universitaria, BUCUREȘTI 2016;

5. George Dorel Popa, Poliția locală în Romania de astăzi, Editura Muntenia, CONSTANȚA 2013;

6. Legea nr. 155/2010 – privind Legea Poliției Locale;

ANEXE

Anexa nr. 1

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE

INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN……………………………

POLIȚIA

RAPORT

Privind folosirea mijloacelor din dotare

Gradul, numele și prenumele polițistului…………………………………………………………………….

Data și ora……………………………….

Împrejurările folosirii: autoapărare, protejarea unor persoane sau bunuri, reținere, legitimare, controlul bagajelor, controlul vehiculelor, aplicare sancțiuni contravenționale, executare silită, măsuri de ordine, intervenție la scandaluri, alte situații.

Descrierea incidentului:

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Numărul și numele polițiștilor care au participat la intervenție

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Tipul mijloacelor utilizate: baston (tomfa), spray iritant-lacrimogen, cătușe, armament, altele.

Datele de stare civilă ale persoanei asupra căreia s-au folosit mijloacele din dotare:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Starea persoanei: sub influența alcoolului, în stare de ebrietate, violentă, agitată, cu leziuni vizibile, alte situații, descrierea pe scurt

…………………………………………………………………………………………………………………………….. ………..

Nivelul opozițional al persoanei: opoziție verbală, pasiv fizică, activ fizică, agresivitate sporită, altele.

Mijloacele folosite de agresor

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

urmări produse asupra polițiștilor sau altor persoane: leziuni, dacă a fost necesar tratament medical, degradare uniformă, altele.

Leziuni produse prin intervenția asupra persoanei

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

certificate de

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Alte măsuri luate de polițist

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Semnătura polițistului……………………….. Data………………………………..

Anexa nr. 2

3.1 Încătușarea din poziția înclinat sprijinit cu fața la perete și brațele ridicate

Anexa nr. 3

3.2 Încătușarea din poziția înclinat sprijinit cu fața la perete și brațele ridicate

Anexa nr.4

3.3 Încătușarea în poziția "în picioare"

Anexa nr.5

3.4 Încătușarea din poziția „culcat la pămant”