Folosirea Basmului în Activitatea Experentială Versus Activitate Integrată

Cap. 3. Cercetare pedagogică –Folosirea basmului în activitatea experențială versus activitate integrată

3.1. Cercetare pedagogică. Concept

Cercetarea științifică a reprezentat dintotdeauna o sursă importantă de dezvoltare a gândirii și practicii creatoare, de progres în cunoaștere și de soluționare a multor probleme ale practicii sociale.

Dezvoltarea științei pedagogice și nemijlocit a învățământului este legată de cercetare pedagogică. Chiar dacă cercetarea în domeniul educației este efectuată de către cercetători profesioniști ea poate fi realizată și de cadrele didactice de la toate nivelurile de învățământ, preocupate în aceiași măsură de asigurarea organizării și desfășurării eficiente a creativității instructiv-educative și de investigarea fenomenelor pedagogice în vederea optimizării lor, a introducerii inovațiilor în învățământ.

„Ce este cercetarea pedagogică?” – este o întrebare care a primit mai multe răspunsuri:

Cercetarea pedagogică este o „strategie desfășurată în scopul surprinderii unor relații noi între componentele acțiunii educaționale și al elaborării, pe această bază, a unor soluții optime ale problemelor din procesul instructiv-educativ, în conformitate cu exigențele sociale și cu logica internă a desfășurării lui”;

Cercetarea pedagogică este o „investigație delimitată, precisă ca temă, la o întrebare restrânsă ivită în procesul perfecționării muncii de învățare, de educație și care presupune să se afle un răspuns cert, temeinic, argumentat științific la întrebare”.

Specificul cercetării pedagogice decurge din natura și complexitatea fenomenelor educaționale:

Cercetarea fenomenului educativ trebuie să aibă un caracter prospectiv, adică să vizeze dezvoltarea personalității elevului în perspectiva cerințelor dezvoltării sociale, să proiecteze tipul de personalitate necesar în viață;

Cercetarea pedagogică trebuie să fie continuu ameliorativă, adică ea trebuie să ducă, prin intervențiile sale modelatoare, la optimizarea activității de instruire și educare a elevilor, la sporirea eficienței actului pedagogic concret;

Trebuie să aibă un caracter interdisciplinar, dat fiind și complexitatea fenomenului investigat;

Prezintă aspecte specifice sub raportul etapelor de desfășurare al metodelor de cercetare.

Cercetarea pedagogică vizează atât explicarea științifică, conceptualizarea și înțelegerea activității educative, cât și ameliorarea acesteia prin introducerea de inovații în învățământ. Cercetările de tip ameliorativ se finalizează cu înnoiri în practica pedagogică. Aceste înnoiri pot dobândi caracter de inovație în învățământ. Inovația pedagogică este o „operațiune conștientă și planificată al cărei obiectiv este de a determina introducerea și utilizarea unor schimbări înnoitoare, a unei restructurări creatoare menite să amelioreze substanțial randamentul și calitatea învățământului.

3.2. Tipuri de cercetare

Cercetarea pedagogică poate fi de mai multe tipuri.

În funcție de scopul și complexitatea problematicii abordate pot fi:

Cercetări teoretico-fundamentale – deschid noi orizonturi asupra fenomenului educațional;

Cercetări practic-aplicative – abordează o problematică mai restrânsă și urmăresc să contribuie la îmbunătățirea și îmbogățirea modalităților concrete de acțiune.

În funcție de metodologia adoptată:

Cercetări observaționale (neexperimentale);

Cercetări experimentale.

Între aceste tipologii de cercetare pedagogică nu se poate stabili o precisă linie de demarcație; în realitate, cercetările aparținând acestor niveluri prezintă interferări, întrepătrunderi; aspectul fundamental are și implicații practice, după cum și domeniul aplicativ impune generalizări și considerații teoretice.

Ca și o ordine a nivelurilor care să exprime de la general spre particular, se menționează mai întâi cercetarea fundamentală. În acest tip de cercetare, exploatarea problemelor generale, fără a se urmări o finalitate practică, este preponderentă.

În cazul cercetării aplicative (atributul „aplicativ” indică legătura nemijlocită de viață practică, aflarea unei aplicații imediate), finalitatea practică este prioritară. După complexitate putem discerne mai multe forme. Cea mai generală este cercetarea orientată, „care își propune să pornească de la o anumită situație dată spre un obiectiv general”. Mai restrânsă sub aspectul complexității este cercetarea aplicată propriu-zisă. Este o cercetare care „se aplică”, se concentrează asupra unei probleme concrete și bine delimitate.

Cea mai concretă, fiindcă vizează perfecționarea muncii – educative curente, este cercetarea-dezvoltare (după sensul termenului din franceză și din engleză, cu înțelesul de dezvelire, desfășurare, intrare în detalii, amănunțire, completare cu idei noi); este numită și cercetare operațională („operație” cu sensul de acțiune, efect asupra cuiva); mai potrivită este denumirea de cercetare locală (fiindcă se aplică într-un anumit loc, la o anumită grădiniță și o anumită grupă).

Dintre toate tipurile de cercetare pedagogică, cele mai apropiate de interesul și de posibilitățile curente ale cadrelor didactice sunt cercetările aplicate și cele de dezvoltare.

Exprimând raportul cu practica educativă, în metodologia cercetării pedagogice se mai utilizează, pentru a distinge între ele diferitele genuri de cercetări, determinativele „constatativ” și „ameliorativ”.

Cercetarea constatativă urmărește cunoașterea și descrierea amănunțită a unei situații, a unei activități instructiv-educative, a factorilor și implicațiilor acestora într-un anume proces. În partea finală a relatării, prezentând concluziile, se pot face propuneri de intervenție, ameliorative, dar în sarcina acestui tip de cercetare nu este cuprinsă și verificarea valabilității acestora.

Cercetarea ameliorativă își propune să verifice eficiența unor inovații; se pornește de la o ipoteză a cercetării care propune perfecționări, ameliorări ale randamentului activități instructiv-educative, în diverse probleme pedagogice. Este, de fapt, o cercetare experimentală, care consideră – comparativ – rezultatele unor grupe „experimentale” și rezultatele unor grupe de control, „martor”.

Cele două tipuri de cercetare – constatativă și ameliorativă – diferă și din punct de vedere al formulării ipotezei și al metodologiei folosite, dar între ele nu există bariere de netrecut. O cercetare de tip constatativ poate deveni punctul de plecare al unei investigații ameliorative; la fel o cercetare de tip ameliorativ conține adesea și o etapă constatativă.

3.3. Metode de cercetare

Metodele de cercetare în pedagogie reprezintă calea care se poate ajunge la optimizarea actului educațional.

Metoda observării

Constă în urmărirea sistematică, organizată a fenomenelor pedagogice aflate în condiții normale de desfășurare. Spre deosebire de observația spontană, observarea ca metodă științifică trebuie să îndeplinească anumite cerințe:

Subordonarea față de anumite obiective precizate de la începutul efectuării observării;

Planificare observației decurge din faptul că ea trebuie să se facă sistematic și continuu, pe o perioadă suficient de întinsă, în care să putem surprinde diferite ipostaze de manifestare a fenomenului pedagogic, evoluția procesului urmărit;

Pregătirea anterioară, seriozitatea care se acordă observației;

Efectuarea observației într-un cadru de referință; compararea datelor observate cu situații similare din alte colective și școli, din alți ani, din alte perioade ale anului școlar;

Formularea datelor observației oral sau în scris este necesară în scopul conturării precise a celor văzute, auzite, al creării posibilității de utilizare a acestor date;

Valorificarea datelor observației în scopul pe care mi l-am propus anterior imprimă acțiunii de observare un caracter activ;

Experimentul pedagogic

Este metoda cea mai importantă în cercetare. Spre deosebire de observare, în care fenomenul pedagogic se desfășoară în condiții normale, experimentul presupune modificarea condițiilor de apariție și desfășurare a fenomenului. Este o observare provocată. El constă în producerea sau schimbarea deliberată a unor evenimente sau procese educaționale cu scopul de a observa, măsura și evalua prin control sistematic factorii care influențează, le determină sau interacționează cu modul lor de manifestare, deci, presupune modificare condițiilor de apariție și desfășurare a fenomenului.

În experiment intervin, în principal, două categorii de variabile: variabile independente și variabile dependente.

Variabilele independente se referă la schimbările (modificările) introduse de cercetător în vederea studierii efectelor propuse de acestea.

Variabilele dependente sunt rezultatele constante în urma utilizării variabilelor independente; ele sunt supuse măsurilor și interpretărilor.

Aplicarea riguroasă a experimentului pedagogic presupune parcurgerea unor etape: stabilirea problemei de cercetare și formularea ipotezei, valorificarea ipotezei prin introducerea modificării produsă de acesta, prelucrarea materialului faptic (confirmă sau infirmă ipoteza).

Formele experimentului pedagogic sunt: de laborator și natural.

Metoda convorbirii

Este o formă de anchetă constând într-un dialog dintre cercetător și subiecții supuși investigației în vederea corelării unor date în legătură cu fenomenele pe care le urmărește. Convorbirea se desfășoară pe baza unui plan și a unor întrebări dinainte elaborate. Răspunsurile trebuie înregistrate cu fidelitate spre a fi ulterior supuse prelucrării.

Dialogul trebuie să fie cât mai natural, cercetătorul să manifeste multă elasticitate, evitându-se întrebările care angajează în mod nemijlocit personalitatea interlocutorului, dar apelând la întrebări colaterale, menite a-l stimula pe acesta în a-și exprima gândurile și opiniile. Întrebările trebuie să fie cât mai clar formulate, să fie adecvate situației și să se refere la un aspect concret, fără însă ca obiectivul general al convorbirii să rezulte din toate întrebările luate la un loc.

Convorbirea îmbracă forma interviului atunci când se referă la o temă dinainte stabilită și se desfășoară cu o singură persoană. Interviul vizează cu predilecție aspecte referitoare la activitatea și opiniile celui intervievat.

Metoda anchetei pa bază de chestionar

Chestionarul constă dintr-o succesiune de întrebări adresate în scris subiecților cercetării și la care se așteaptă răspunsuri scrise. Această metodă se folosește în diferite etape ale cercetării, alături și corelate cu alte metode de cercetare psihopedagogică. Ancheta cuprinde mai multe etape:

Definirea problemei (obiectului) anchetei;

Alegerea subiecților de chestionat (eșantionul sau ce populație va cuprinde);

Pregătirea instrumentelor de anchetă (elaborarea chestionarului);

Executarea pe teren a anchetei prin interogarea subiecților;

„despuierea” chestionarului și elaborarea rezultatelor.

Un chestionar cuprinde două părți:

Partea introductivă:

Se motivează subiecților necesitatea aplicării chestionarului;

Se evidențiază avantajele generale și speciale ce pot rezulta din ancheta respectivă;

Se precizează scopul și obiectivele cercetării;

Cine a inițiat cercetarea și de ce;

Recomandări privind modul de completare; se insistă asupra sincerității completării lui.

Întrebările propriu-zise:

Întrebări închise;

Întrebări deschise;

Întrebări cu răspunsuri la alegere;

Cerințe de respectat în alcătuirea unui chestionar:

întrebările să fie în concordanță cu tema și ipoteza cercetării;

să fie clar formulate;

să vizeze un singur aspect și să nu sugereze răspunsul;

să respecte particularitățile subiecților.

Metoda cercetării documentelor școlare

Constă în analiza datelor pe care ni le oferă documentele școlare: cataloage, fișe psihopedagogice ale elevilor, programe de învățământ, planificări calendaristice. Analiza se face în funcție de anumiți parametri care decurg din obiectivele cercetării.

Metoda analizei produselor activității școlare

Produsele activității școlare sunt obiectivări ale muncii copiilor desfășurate în cadrul școlii și în afara ei, dar sub îndrumarea pedagogică a acesteia.

Datele culese cu ajutorul acestei metode sunt supuse analizei pentru desprinderea unor aprecieri și estimări asupra individualității copilului, a comportamentului său, a preocupărilor și înclinațiilor sale. Datele consemnate sunt corelate cu constatările desprinse în urma aplicării altor metode de cercetare. Sunt incluse în aceste produse ale activității: lucrări scrise, desene, obiecte confecționate etc.

Metoda testelor

Testul constă dintr-o probă în vederea înregistrării unei calități. Testele, ca și procedee de evaluare a performanței descrise într-un obiectiv, pun în evidență progresul înregistrat de copii, dar și dificultățile de învățare.

Pentru fiecare obiectiv se pot stabili una, două sau mai multe probe prin care copiii să dovedească în ce măsură au atins performanța așteptată. Testele, după conținut, pot fi împărțite în trei categorii:

teste psihologice;

teste de personalitate;

teste docimologice.

Testele psihologice pot fi deosebite după procesul psihic în: teste de memorare, de atenție, teste de imaginație și de inteligență. Atât testele psihologice, cât și cele de personalitate sunt folosite ca instrumente auxiliare pentru explicarea unor răspunsuri și manifestări comportamentale ale copiilor.

Testul docimologic este cel mai utilizat în cercetările pedagogice, cuprinde un set de întrebări, de „itemi”, are un caracter esențial și este un instrument de măsurare a randamentului copiilor.

Tehnicile sociometrice

Tehnicile sociometrice sunt folosite pentru investigarea și cunoașterea relațiilor interpersonale dintre oameni.

În categoria tehnicilor sociometrice s-au inclus următoarele instrumente:

testul sociometric – este instrumentul cu care debutează cunoașterea sociometrică a grupului social constând în întrebări pe baza unor criterii concrete, care să-i angajeze pe toți cei chestionați să-și exprime preferințele socioafective față de ceilalți parteneri;

matricea sociometrică – se prezintă sub forma unui tabel cu dublă intrare în care sunt trecute datele testului sociometric;

sociograma – este instrumentul care redă sub formă de grafică ansamblul relațiilor interpersonale din interiorul grupului.

Metode de măsurare a datelor

Măsurarea implică două momente complementare: stabilirea etalonului și precizarea procedeului de comparare a etalonului cu mărimea ce trebuie măsurată. Se obține astfel un număr și o unitate de măsură pentru măsura respectivă.

Folosirea unor forme de măsurare a fenomenelor psihopedagogice sunt următoarele :

Numărarea (înregistrarea). Constă în consemnarea prezenței sau absenței unei particularități obiectivate în comportament. Este vorba de numărarea răspunsurilor corecte sau greșite, de numărarea subiecților care au obținut anumite rezultate, dispuse pe o sacră elaborată în prealabil, de numărarea notelor sau mediilor obținute de un eșantion de subiecți etc.

Clasificarea sau ordonarea (procedeul rangului). Constă în așezarea datelor cercetării sau a subiecților investigați într-o anumită ordine, crescătoare sau descrescătoare. Validitatea acestei măsurări este dependentă de rigurozitatea parametrilor psihopedagogici în funcție de care se face ordonarea.

Compararea (raportarea). Constă în raportarea mărimii ce urmează a fi măsurată la mărimea teoretică sau la mărimea totală.

Metode de prelucrare a datelor

Din această categorie fac parte, în primul rând, cele bazate pe calcularea unor indici statistici. Cei mai cunoscuți indici statistici sunt următorii :

Indici care exprimă tendința centrală într-un colectiv: media, mediana, modul;

Indici care exprimă variația (distribuția valorilor individuale în jurul valorilor reprezentative: amplitudinea, abaterea medie, abaterea standard etc.);

Coeficienți de corelație (care reprezintă legătura dintre variabile).

Prezentarea datelor colectate și măsurate se poate realiza și cu ajutorul

tabelelor de rezultate. Tabelul seamănă cu cataloagele de examene: numele subiectului și valoarea performanței.

Într-o cercetare, tabelul se organizează în ordinea mărimii valorilor. În alcătuirea lui intervin parametrii (indicatorii), amplitudinea (întinderea scării de valori – distanța între măsurile extreme) și frecvența unei măsuri (de câte ori se repetă).

Alte metode sunt reprezentările grafice:

Diagramele care sunt „forme de reprezentare a situațiilor numerice prin construcții geometrice”. Ele pot fi: diagrame liniare, diagrame poligonale, diagrame circulare etc.;

O categorie aparte de reprezentări grafice sunt „curba clopot” (curba lui Gauss-Laplace), care indică distribuția normală a frecvențelor și „ogiva” lui Galton.

O altă reprezentare grafică este histograma (etimologic din grecește „histos” = țesut, „gramma” = desen), desenată în sistemul de coordonate cunoscut (abscisă, ordonată).

Histograma este o reprezentare prin dreptunghiuri, a căror suprafață este echivalentă cu grupele de mărimi. Ea poate fi utilizată pentru redarea unor situații comparative.

Un alt fel de reprezentare grafică, utilizată pentru mai buna exprimare intuitivă a raporturilor dintre grupele de mărimi, este diagrama areolară (latinul „diagramma” – desen, figură; „area” – arie, suprafață). Anume, suprafața unui cerc se împarte în sectoare (părți de cerc mărginite de două raze și un arc), ale căror arce sunt proporționale cu numerele indicând frecvența mărimilor respective.

Rezultatele obținute în urma prelucrărilor datelor prin aceste metode urmează a fi interpretate pentru a se ajunge la explicații și la soluții de optimizare a activității instructiv-educative.

Scurtă prezentare a Grădiniței Maria Ward

Grădinița Maria Ward aparține mănăstirii romano – catolice CONGREGATIO JESU. Sediul grădiniței este situat în Calea Șerban Vodă Nr. 223, Sect. 4, București. In grădiniță sunt 5 grupe cu 105 de copii, 10 educatoare.

Întreaga activitate se desfășoară în concordanță cu programa elaborată de M.Ed.C., iar planul de învățământ corespunde nivelului preșcolar pentru grădinițe cu program prelungit, ca opțional avem: limba germană, limba engleză, educație religioasă, dans, educație plastică, comunicare prin teatru.

Cadrele didactice, sunt membre ale Congregatio Jesu, își desfășoară activitatea în spirit uman și creștin, pentru ca, prin știința și harul lor să ajute la formarea copiilor, de a deveni oameni de nădejde, corecți și onorabili.

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei formulate, voi cuprinde în cercetare un număr de 24 de copii, 11 fete și 13 băieți, cu vârsta între 5 – 6 ani, copii care formează grupa mare.

3.4. Prezentarea eșantionului

Cercetarea pedagogică s-a desfășurat în perioada 1.10.2015 – 31. 03. 2016.

Copiii provin din medii familiale cu un nivel economic și cultural asemănător, sunt apropiați din punct de vedere al vârstei și al nivelului de dezvoltare psihofizică.

Diagrama de vârstă

Fig. 1. Diagramă de vârstă și sex.

Diagrama areolară redând structura grupei după sex

3.5. Ipoteza de lucru

Având în vedere că preșcolarul se caracterizează printr-o imaginație bogată, o curiozitate neobișnuită și că la această vârstă se dezvoltă toate procesele psihice cognitive presupunem că folosirea basmului în activitățile integrate poate influența întreaga sferă a proceselor psihice: gândirea, memoria, imaginația, atenția și limbajul.

Dacă aplicăm frecvent și tehnic proiectarea activităților integrate vom realiza o mai bună pregătire a copiilor pentru rezolvarea unor situații concrete de viață.

3.6. Obiectivele cercetării

Scopul cercetării: identificarea și precizarea locului și rolului basmului în stimularea comunicării orale a preșcolarilor în activitățile integrate cât și cele experențiale ce țin de domeniul limbă și comunicare, găsirea și evidențierea celor mai eficiente strategii didactice de valorificare a valențelor formative ale basmului în educarea copiilor.

Obiectivele cercetării:

a) Să identific potențialul copilului de a-și diversifica capacitatea cognitivă, afectivă în situații diferite;

b) Identificarea asemănărilor și deosebirilor dintre activitățile experențiale și cele integrate;

c) Identificarea avantajelor și dezavantajelor între activitatea experențială și cea integrată;

d) Identificarea oportunităților de aplicare a activităților integrate pluridisciplinare.

e) Valorificarea rezultatelor cercetării în vederea proiectării demersurilor didactice ulterioare.

3.7. Desfășurarea cercetării

„Nu toți educatorii pot să ajungă la calitatea de cercetător științific al termenului, dar o activitate de căutare a noi soluții pentru activitatea curentă realizează orice dascăl care se respectă” (Rodica Mariana Niculescu)

Tema cercetării: „folosirea basmului în activitățile integrate și în cele experențiale care aparțin domeniului de limbă și comunicare”

Metodologia cercetării

Tipul cercetării: am ales cercetarea pedagogică de tip combinat – teoretic-fundamentală și practice-aplicativă pornind de la încadrarea temei într-un spațiu teoretic și ajungând la reliefarea implicațiilor practice menite să îmbunătățească, să optimizeze activitatea de învățare.

Din punct de vedere metodologic, cercetarea este de tip: „cercetare-acțiune” pentru că se realizează „din mers”, presupune o evaluare inițială și finală. Introducerea în activitatea de învățare a unor strategii moderne, abordarea integrată, se declanșează acțiuni educaționale noi. Cercetarea urmărește în timp dat efectele introducerii unor măsuri experimentale la aceiași grupă, nu perturbă procesul instructiv-educativ, se poate planifica în paralel sau este inclusă în proiectarea obișnuită, se desfășoară în contextul real al activității grupei și al influențelor normale a diverșilor factori. Problema de cercetat a rezultat din același context și tot aici trebuie rezolvată în mod real. Cercetătorul participă alături de subiecți în desfășurarea procesului; se depășește experimentul de laborator prin neizolarea variabilelor, corelează strâns cu abordările noi ale învățământului.

„Unde comunicare nu e nimic nu e!”

Limbajul este definit în mod curent ca un instrument de comunicare interumană, o „unealtă care i-a dat omului posibilitatea să acumuleze și să stocheze cunoștințe și experiențe ușor utilizabile în relațiile cu semenii săi”.

Din punct de vedere psihologic, limbajul, alături de gesturi, arte figurative, mimică (limbaj nonverbal) face parte dintr-o clasă mai amplă de fenomene – conduitele simbolice, la baza cărora stă funcția semiotică, funcție ce desemnează capacitatea de a utiliza semne (simboluri și de a opera cu acestea în plan mental)

Limbajul verbal apare la intersecția funcției semiotice cu comunicarea. Aceasta poate fi împărțit în două mari forme: limbaj exterior (prin care comunicăm cu semenii noștri) și limbajul interior, nedespărțit de gândire.

Capacitatea de a avea limbaj este proprietatea cea mai importantă a conștiinței umane. Pe lângă funcția primordială de asigurare a comunicării, limbajul joacă „un rol mediator în dezvoltarea și desfășurarea unei game foarte largi de fenomene psihice, de la cele mai simple (discriminarea, învățarea perceptivă, formarea imaginilor perceptive etc.) până la cele mai complexe (memorarea, gândirea cu operațiile sale, rezolvarea de probleme), relevându-se în general rolul codării verbale în sporirea eficienței proceselor psihice”.

Prin limbaj se comunică, de asemenea, stări afective, motive și interese, se stabilesc relații interumane, scopuri și acțiuni socio-umane colective.

În concluzie limbajul este un fenomen psihic definitoriu și indispensabil personalității umane.

Educarea limbajului are afectate o activitate la nivel I și două activități la nivelul II. Educatoarea are libertatea și obligația să găsească forme organizatorice adecvate pentru realizarea prevederilor programei la această disciplină.

Obiectivele-cadru se structurează pe cele două competențe generale: comunicarea verbală și comunicarea scrisă.

Competențele-sinteză, conținute de către fiecare obiectiv de referință sunt derivate, la rândul lor, în comportamente, ce vor fi operaționalizate de educatoare la activitățile concrete cu conținut lingvistic. Dacă teoretic aceste obiective și comportamente pot fi tratate separat pe domenii ale limbii, în practică, acestea se combină și se abordează împreună. Astfel, nu se poate face lexic fără context sintactic logic și coerent, nu se poate face fonetică fără lexic, cum nu se poate face expresivitate fără lexic, fonetică și gramatică.

Chiar dacă îmbogățirea vocabularului nu se realizează numai la activitățile ce țin de domeniul limbă și comunicare, în etapa constatativă a cercetării, mă voi axa doar pe acest domeniu pentru a putea atinge obiectivele cercetării propuse.

În această etapă am colectat date importante care mi-au permis cunoașterea stadiului de dezvoltare al copiilor în plan intelectual, socio-afectiv, a dezvoltării spiritului de independență și inițiativă folosind metoda observației, convorbirii cu copiii, metoda biografică. Totodată am putut contura și interesul manifestat de preșcolari față de domeniul limbă și comunicare și anume: povestirile educatoarei, repovestirile copiilor, dramatizări și jocuri de rol.

La începutul grupei mari am realizat convorbiri de tip interviu cu toți copiii grupei mari pentru a constata nivelul de dezvoltare a limbajului copiilor până la debutul grupei mari. În jocul didactic am urmărit următorii itemi:

– Povestește un eveniment sau o poveste cunoscută respectând succesiunea evenimentelor (cu sau fără suport intuitiv).

– Identifică mai multe idei principale dintr-un material verbal

– Răspunde la întrebările referitoare la o poveste, demonstrând că a înțeles conținutul.

– Utilizează în vorbire propoziții dezvoltate și fraze, folosind cuvinte și expresii noi, fantezii.

– Denumește titlul și autorul unei povești.

Copiii au fost intervievați individual pentru a evita influența răspunsurilor celorlalți copii.

Evaluarea se face aplicând descriptorii de performanță din tabelul următor:

Răspunsurile copiilor au fost sintetizate, în tabelul următor:

Răspunsurile copiilor au fost sintetizate, în tabelul următor:

Fig. 2 Histogramă comparativă a itemilor de la evaluarea inițială

Așa cum rezultă din diagrama anterioara un procent de 40 % are obiectivul atins, un procent de 35 % comportament în dezvoltare și un procent de 25 % necesită sprijin.

După colectarea datelor din etapa constatativă și determinarea unor cunoștințe deținute de copii am trecut la etapa experimentală.

Etapa experimentală

În urma testării inițiale am constatat că rezultatele obținute de către copii au fost

satisfăcătoare, dar mi-am propus să fac o comparație între predarea tradiționala monodisciplinară și predarea integrată a activitățile instructiv-educative din cadrul domeniului limbă și comunicare pentru a putea observa efectul acestora. Consider că predarea integrată poate îmbunătăți rezultatele copiilor prin valențele de comunicare și folosirea noțiunilor (cunoștințelor) în situații cat mai variate în educative. În desfășurarea acestor activități a fost implicat doar grupul experimental.

În această etapă am folosit metoda experimentală varianta „cercetarea-acțiune”, dat fiind faptul că experimentul se desfășoară în cadrul unei singure grupe, măsura experimentală nu perturbă procesul instructiv-educativ, se planifică în proiectarea obișnuită, se desfășoară în contextul real al grupei, în vederea verificării ipotezei propuse. Problema cercetării a rezultat și se rezolvă în același context iar cercetătorul participă alături de subiecți în desfășurarea procesului. Acestei metode am subordonat metoda observației, corelând astfel rezultatele obținute în urma situațiilor experimentale cu datele surprinse în condiții obișnuite de activitate prin observație. Ea permite strângerea unui bogat material faptic. Avantajul folosirii ei constă în faptul că problema cercetării poate fi urmărită în condiții obișnuite, permițând stabilirea locului și rolului problemei de cercetat în munca instructiv-educativă.

În cadrul activităților ce țin de domeniul limbă și comunicare și în cele integrate am observat modul de participare a copiilor, capacitatea de comunicare orală, interesul și îndemânarea, curiozitatea, influența aprecierilor în participarea copiilor la activitate.

O altă metodă utilizată a fost convorbirea, nu ca metodă de sine stătătoare, ci integrată cu celelalte. Această metodă are importante valențe formative, căci solicită personalitatea în ansamblul ei: intelectual, moral, estetic.

Dialogurile purtate cu copiii au permis colectarea informațiilor într-un timp scurt și fără a necesita materiale speciale, deoarece se desfășoară pe plan verbal

Faza experimentală

După cum am mai menționat, metoda principală a cercetării este experimentul psiho-pedagogic. Înainte de a stabili conținutul experimentului folosit, am stabilit anumite condiții:

În această etapă e experimentului să se promoveze o manieră de lucru atractivă sub semnul jocului, îmbinându-se diferite strategii activ-participative, proiectarea unor activități integrate bazându-se pe scenarii folosind basmul.

Rolul educatoarei să fie acela de a organiza astfel experimentul încât copilul să ajungă la rezultatul dorit printr-un raționament independent.

Prin metoda experimentului am urmărit observarea și măsurarea variabilei independente – folosirea basmului în activitățile integrate și cele ce țin de domeniul limbă și comunicare – asupra variabilei dependente – dezvoltarea într-un ritm mai rapid al limbajului copiilor. Variabila independentă produce variația celei dependente.

Conținutul experimentului a constat în proiectarea unor activități pe domenii experiențiale – domeniul limbă și comunicare și proiectarea unor activități integrate desfășurate după un scenariu de o zi și care au reunit activități experiențiale cu activități alese.

Pe tot parcursul experimentului am aplicat metode activ-participative de grup îmbinate cu metodele clasice: povestirea, repovestirea, povestirea copiilor, lectura după imagini, jocul didactic.

Pornind de la tema acestei lucrări „Folosirea basmului în activitățile integrate și în cele care aparțin de domeniul limbă și comunicare” voi prezenta câteva modalități de predare a basmului în grădiniță la grupa mare.

Frumusețea basmelor este de netăgăduit „Poveștile noastre, prin imaginația cea scânteietoare, prin eroii săi caracteristici, prin limba colorată și formele bogate, alcătuiesc niște comori de frumuseți, ocupând un loc de frunte între toate celelalte creații similare europene”

Activitățile de dezvoltare a vorbirii și a comunicării orale sunt prevăzute în programă într-un capitol distinct, în vederea realizării unor influențe sistematice în această direcție în forme și mijloace specifice.

Alături de lecturi după imagini, poezii, jocuri didactice, convorbiri, povestirile respectiv repovestirile, constituie un mijloc excelent prin care putem transmite și valorile etice și estetice ale literaturii pentru preșcolari, nu numai să urmărim influențele lor doar asupra limbajului.

Basmul, prin eroii săi, ajunge direct în sufletul copilului.

În predarea basmului, ca o condiție psihologică importantă, am căutat să asigur acestor activități un cadru intim, misterios adecvat prin expresivitate, ritm, mimica educatoarei, astfel încât mesajul etic transmis copiilor să determine un ecou afectiv puternic, pe măsura sensibilității minții și sufletului copilului.

Numai astfel, curajul, cinstea, demnitatea, bunătatea, deci toate aceste calități morale deosebite ale preșcolarilor prezentate în basm vor insufla copiilor nu numai sentimentul de admirație, respect, dragoste, dar și dorința de a deveni și ei curajoși, harnici, precum „eroul îndrăgit”.

Copilul, implicându-se afectiv în acțiunile basmului,va fi motivat și impulsionat în comunicarea celor auzite, trăite contribuind astfel la folosirea unui limbaj expresiv, coerent, corect din punct de vedere gramatical.

Am căutat să aplic în practică metodele și procedeele cele mai adecvate, care să mă ajute în atingerea scopului propus inițial, acela de a dezvolta limbajului copiilor prin folosirea basmului.

Am ales o gamă variată de basme, povești (atât cele precizate în programa activităților instructiv-educative, cât și cele considerate de mine ca fiind adecvate vârstei lor, îndeplinind cerințele psihologice, estetice, educative cerute de metodologia preșcolară) atât din literatura română cât și cea universală.

În planificarea acestor basme am ținut cont de locul în planificarea calendaristica. Ca modalitate principală de prezentare a basmului am folosit „povestirea”. Activitățile de povestire le-am pregătit în prealabil prin alte activități cum ar fi: observări, lecturarea unor cărți cu imagini, convorbiri pentru a trezi interesul copiilor și a crea o motivație intrinsecă pentru o participare activă a copiilor la activitatea respectivă. Super pana aici

Totodată am căutat să corelez basmul cu tema săptămânii sau să-l implementez în proiectul tematic abordat.

Ținând cont de evoluția sistemului de învățământ preșcolar înregistrată în ultimii ani s-a ivit necesitatea de a se aplica metode noi în învățământul preșcolar și anume: metoda proiectelor tematice, aplicarea activităților integrate, metode interactive de grup, chiar amenajarea ergonomică a spațiului educațional.

Literatura pedagogică actuală descrie integrarea curriculară drept o „modalitate inovatoare de proiectare” a curriculumului. Conceptul de curriculum integrat sugerează corelarea conținuturilor însă acest demers necesită o abordare curriculară în care punctul de pornire este finalitatea urmărită, în funcție de care sunt alese toate celelalte componente ale procesului instructiv-educativ.

Abordarea integrată a curriculum-ului este o provocare pe care învățământul preșcolar și-a asumat-o.

Metoda proiectelor pune în centru activitățile educative cu caracter integrat și abordarea complexă a conținuturilor. Procesul educațional devine astfel creativ, complex, interdisciplinar, stimulându-i pe copii în vederea asimilării cunoștințelor.

În activitățile integrate accentul cade pe activitățile de grup și nu pe cele cu toată grupa. O idee transcende granițele diferitelor discipline și organizează cunoașterea în funcție de interes. Abordarea realității se realizează printr-un demers global, granițele dintre categoriile și tipurile de activități dispar, acestea contopindu-se într-un scenariu unitar, în cadrul căreia tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor științe.

În lumina celor menționate mai sus voi prezenta un proiect în care am folosit basmul în manieră integrată în ANEXA 1.

Etapa finală

Pentru a verifica ipoteza cercetării am proiectat un joc didactic în care am urmărit nivelul dezvoltării creativității și expresivității limbajului oral prin obiectivele propuse. (ANEXA 3). Tot în această etapă am aplicat două probe de evaluare, pornind de la etapa constatativă, dar adăugând elemente noi de conținut transmise, precum și un grad sporit de dificultate.

Pentru a verifica îmbunătățirea limbajului copiilor am proiectat o activitate integrată pe durata unei zile „În lumea poveștilor lui Creangă” (ANEXA 2). În urma acestei activități integrate de o zi am constatat dorința copiilor de a participa în mod activ la toate activitățile propuse. Copiii și-au însușit cuvinte și expresii noi pe care le-au folosit și în cadrul celorlalte activități.

Am realizat o fișă de observare, ca instrument de evaluare. Am notat scopul realizării la domeniul Limbă și comunicare a activităților de povestire, lectură după imagini dar și dramatizare ori teatru de păpuși unde am urmărit obiectivele de realizare de mai sus cât și în diferite activități integrate unde am utilizat metodele și tehnicile moderne descrise în capitolul anteriorla grupa mare.

PROBA DE EVALUARE NR. 1

Unitatea de conținut: Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral

Obiective de referință:

Să povestească un eveniment sau o poveste cunoscută respectând succesiunea evenimentelor (cu sau fără suport intuitiv).

Să schimbe conținutul unor povești cunoscute și să introducă personaje create de el.

Să construiască propoziții în secvențe logice.

Să exprime o idee prin mai multe modalități (limbaj verbal, mimico-gestual, simboluri).

Legendă: A: comportament atins; D: comportament în dezvoltare; S: necesită sprijin

Datele colectate în urma acestei probe le-am prezentat în tabelul următor:

Fig. 2 Histogramă comparativă a itemilor de la evaluarea finală

Diagramă redând rezultatele la proba de evaluare nr.1

Așa cum rezultă din testul anterior un procent de 60 % are o capacitate ridicată de comunicare orală, un procent de 250 % capacitate medie și un procent de 15 % nivel slab de comunicare orală.

Prezentarea sintetică a rezultatelor evaluării la proba nr.1, în etapa finală Capacitatea de exprimare orală

PROBA DE EVALUARE NR. 2

Obiectiv cadru: dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale și a informațiilor în contexte noi;

Obiective de referință: să înțeleagă utilizând în vorbire sinonime, antonime, omonime.

Să exploreze și să lucreze în grup pentru soluționarea unei situații problemă.

Să utilizeze combinând materiale în realizarea unor produse noi.

Să utilizeze informația dobândită în vederea aplicării acesteia într-un alt context

Datele colectate în urma acestei probe le-am prezentat în tabelul următor:

Diagramă redând rezultatele la proba de evaluare nr.2

Prezentarea sintetică a rezulta telor evaluării la proba nr.2, în etapa constatativă

Nivel de realizare totală:

Comportament atins 87,50 %

Comportament în dezvoltare: 8,40 %

Necesită sprijin: 4,10 %

Așa cum rezultă din tabelul anterior un procent de 87,5 % are obiectivul atins, un procent de 8,4% comportament în dezvoltare și un procent de 4,1 % necesită sprijin.

REZULTATE – ETAPA FINALĂ

Tabel redând frecvența pentru probele de evaluare în comparație predarea tradițională și predarea integrată în etapa finală.

. Concluziile cercetării

Avantajele și dezavantajele predării integrate

În activitățile integrate accentul am pus pe activitățile de prup și nu pe cele frontale, am încurajat copiii să se manifeste, să își 0065prime ideile, să interpreteze date să își asume roluri cât și responsabilități în a rezolva situații problemă.

Avantajele activităților integrate sunt:

Copilul dobândește cunoștințe solide și profunde;

Face corelații între temele abordate în grădiniță și cele din afara ei;

„Copilul este la fericita vârstă când se trezește la viață cu ochii plini de lumina unei fericiri nebănuite și îndepărtate. Să ne ferim a întuneca cu cărbune și cretă aceste minunate vise ale vârstei de aur”.

Stadiul vârstei de 3-6 ani se caracterizează prin lipsa distincției dintre realitatea personală și cea obiectivă. Decisiv la această vârstă este mediul lingvistic. Spre sfârșitul preșcolarității el își dă seama de realitatea exterioară. Această realitate îi oferă modele de comportare, de vorbire. Modele din realitate nu sunt pe măsura așteptărilor, de aceea copilul apelează la acele ascunzători în care ține tăinuite: binele, frumosul, misterul, fantasticul din basm. Copilul memorează formulele inițiale, mediane și finale, le reproduce și-i face o mare plăcere reluarea lor.

Basmul contribuie la dezvoltarea imaginației creatoare a copiilor și la înțelegerea frumosului. „Imaginația, spune V. I. Lenin,este necesară omului pentru toate formele de activitate…este absurd să negăm rolul fanteziei chiar în cea mai severă știință”.

Basmele sunt și puternice mijloace de dezvoltare a atenției și a memoriei.

Ascultându-le sau citindu-le, copiii își exersează atenția prin peripețiile narate, atenție care este de o mare însemnătate în desfășurarea activității umane.

Limbajul este unul dintre cele mai puternice forțe creatoare a culturii spirituale și materiale: el reprezintă activitatea de comunicare a oamenilor între ei și se realizează cu ajutorul limbii, este așadar,un fenomen individual de natură fiziologică și psihologică. Îmbogățirea vocabularului copilului preșcolar se face în același timp cu îmbogățirea cunoștințelor, cu dezinvoltura proceselor psihice și a întregii sale personalități.

Dezvoltarea limbajului are loc în condițiile intensificării activității de intercomunicare și de stimulare a expunerii trăirilor și experiențelor preșcolarilor în relație cu colegii și cu adulții.

Prin folosirea basmului în activitățile din grădiniță copiii sesizează împreună cu conținutul de idei și expresiile poetice și, însușindu-le, își îmbogățesc vocabularul cu expresii din limba vie a poporului, ajutându-i să-și însușească cât mai bine limba maternă, cu expresivitatea și bogăția ei, cu frământările de limbă, cu figurile poetice, cu zicătorile pline de înțelepciune, care aduc o însemnată contribuție la dezvoltarea personalității copilului.

Utilizarea strategiilor activ-participative a declanșat creșterea randamentului școlar, cristalizarea și sintalitatea grupului și creșterea interesului copiilor pentru activitatea de învățare și implicit la succesul școlar.

Selectarea și aplicarea strategiilor potrivite nevoilor fiecărui copil și fiecărei experiențe de învățare au ca rezultat rezolvarea cu plăcere a unor sarcini de lucru potrivite nivelului propriu, integrarea și interrelaționarea.

Dacă activitățile instructiv-educative din grădiniță sunt îmbrăcate în „haina basmului”, atunci copilul participă activ la acestea, se implică cu toate forțele sale realizând sarcinile propuse în modul cel mai plăcut lui. Educatoarea, proiectând activitatea unei zile sub scenariul unui basm, va avea bucuria să audă la sfârșitul zilei: „Ce frumos a fost!”, „Ne jucăm și mâine așa?”

Astfel, folosirea basmului la preșcolari, dezvăluirea acțiunilor eroului, frumusețea morală a eroului principal propus ca model de povestitor, oferă educatorului posibilități nelimitate de a acționa asupra sufletului și imaginației preșcolarilor.

Analiza, compararea, clasificarea și corelarea rezultatelor copiilor evidențiază evoluția ascendentă a acestora, progresul în activitatea de învățare.

Obiectivele cercetării au fost realizate. Ipoteza conform căreia dacă basmul este considerat ca un mijloc de stimulare a comunicării orale la grupa mare fiind integrat și utilizat atât în activitățile integrate cât și în cele ce țin de domeniul limbă și comunicare, capacitățile de comunicare ale preșcolarilor se formează și se dezvoltă într-un ritm mai rapid, cu o motivație sporită, asigurând îmbunătățirea limbajului copiilor, a fost pe deplin confirmată. După etapa etapa experimentală limbajul copiilor a înregistrat modificări cantitative și calitative însemnate.

ANEXE

PROIECT DIDACTIC DE ACTIVITATE

Data:

Unitatea de învățământ: Grădinița Maria Ward

Educatoare:

Grupa: Ciupercuțelor

Tema anuală: Când, cum și de ce se întâmplă?

Tema proiectului: ”Ce știm despre?”

Subtema: „Animale sălbatice”

Domeniul experiențial: Domeniul limbă și comunicare

Denumirea activității: Educarea limbajului

Forma de realizare: Povestea educatoarei

Tema activității: „Ursul păcălit de vulpe” de Ion Creangă

Tipul de activitate: dobândire de noi cunoștințe

SCOPUL ACTIVITĂȚII: Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE: Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili:

O1 – să povestească momentele principale ale povestirii cu ajutorul planșelor, folosindu-se de cuvinte și expresii din text;

O2 – să ordoneze imaginile în ordinea desfășurării acțiunilor poveștii;

O3 – să formuleze propoziții cu antonimele: lungă/scurtă.

O4 – să precizeze titlul și autorul poveștii;

METODE ȘI PROCEDEE: povestirea, observația, conversația, demonstrația, explicația.

MATERIAL DIDACTIC: Planșe cu imagini din poveste, recompense.

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:

Curriculum pentru învățământul preprimar (3-6/7 ani) 2009.

Damsa I. și colab., Dezvoltarea vorbirii în grădinița de copii și în clasele I și a II-a, Ghid metodic, Editura PRA, București,1996.

DURATA: 15-20 min.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

“COȘULEȚUL SCUFIȚEI ROȘII”

DATA : 27 . 01. 2016

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița ”Maria Ward”

PROPUNĂTOARE: Boașă Veronica

NIVEL II ( grupa mare)

TEMA ANUALĂ: CU CE ȘI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMȚIM?

TEMA PROIECTULUI:”Poveștile noastre toate, într-o carte adunate”

TEMA SĂPTĂMÂNII: „Scufița Roșie”

TEMA ZILEI: „Coșulețul Scufiței Roșii”

FORMA DE REALIZARE: Activitate integrată – pluridisciplinară

TIPUL ACTIVITǍȚII: mixtă

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

Dezvoltarea exprimării orale, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale:

Dezvoltarea simțului practic și estetic;

Obiective operaționale:

O1 să redea în propoziții conținutul imaginilor manipulând cu grijă cărțile;

O2 să construiască din cuburi/ lego tema dată;

O3 să dramatizeze secvențe din povestea Scufița Roșie;

O4 să modeleze din aluat covrigei;

O5 să formuleze o problemă despre imaginea respectivă, folosind operații de adunare sau scădere;

O6 să descrie piesele geometrice din care este construită casa bunicii;

O7 să intoneze o strofă din cântecul Scufiței Roșii în funcție de jetonul ales;

O8 să decupeze coșul Scufiței Roșii, decorându-l apoi cu forme geometrice, flori;

O9 să decoreze cu elemente grafice părțile coșului Scufiței Roșii, lipindu-le și astfel obținând întregul;

I. ACTIVITĂȚI LIBER ALESE (ALA I )

1 .BIBLIOTECĂ : Tema activității:“ Citim” cărți cu imagini din povești .

2.CONSTRUCȚII: Tema activității: “Căsuța bunicii din pădure”

3. JOC DE ROL: Tema activității: ”De-a Scufița Roșie!”

4.ARTĂ: Tema activității: ”Modelăm covrigei împreună cu bunica”

II. ACTIVITǍȚI PE DOMENII EXPERIENȚIALE (ADE): DLC; DS; DEC; DOS

Joc didactic – “Coșulețul Scufiței Roșii”

Strategii didactice:

Metode și procedee: jocul, povestirea, dramatizarea, explicația, conversația, modelarea, demonstrația, exercițiul, turul galeriei, tehnica piramidei;

Mijloace didactice: cărți cu imagini din povești, cuburi, lego, personaje în miniatură, marionete, pelerine, scufiță, măști, coș, trusă de bucătărie, aluat, planșete, sucitori, tavă, făină albă, jetoane, tabla magnetică, casetofon, CD, coli A3, foarfece, lipici, carioci, flanelograf;

Forma de organizare: frontal, pe grupe, individual;

Sarcina jocului:

denumirea obiectelor de pe jetoane, numărând silabele în cuvânt și alcătuind propoziții;

compunerea și rezolvarea de probleme;

descrierea pieselor geometrice care alcătuiesc căsuța bunicii;

intonarea unei strofe din cântecul Scufiței Roșii;

decuparea, îmbinarea și decorarea coșului;

Regulile jocului:

Copiii vor fi împărțiți în două echipe. Copilul numit de cadrul didactic va extrage jetonul din coș. Denumește imaginea de pe jeton. Numește un coleg din echipă care să despartă cuvântul în silabe și numără silabele din cuvânt, acesta numește un alt coleg din echipă care să alcătuiască o propoziție cu acel cuvânt.

Copilul numit de cadrul didactic va extrage jetonul din coș, va arăta imaginea grupei, iar grupa va intona o strofă din cântecul Scufiței Roșii.

Copilul numit de cadrul didactic va extrage jetonul din coș și descrie piesele geometrice din care este construită casa.

Complicarea jocului: Copilul numit de cadrul didactic va extrage jetonul din coș va arăta imaginea de pe jeton copiilor, va compune problema apoi, va solicita un copil din cealaltă echipă să rezolve problema.

Dacă copilul numit nu dă răspunsul corect, va fi numit un copil din echipa adversă. Pentru fiecare răspuns corect echipa va primi un punct pe tabla magnetică.

Elemente de joc:

coșul, siluetele personajelor din poveste, jetoanele, aplauzele, mânuirea materialelor;

BIBLIOGRAFIE:

Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), M.E.C.I.-2008

Georgeta, Toma și colaboratorii, Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar nivel 3-5 ani, Ed. Delta, București, 2009;

Vasile, Molan, Didactica disciplinei ”Limba și literatura română” în învățământul primar, Ed. Miniped, București – 2010

Silvia Breben și colaboratorii, Metode interactive de grup, Ed. Arves, 2002

Laurenția, Culea și colaboratorii ”Activitatea integrată în grădiniță”, Ed. DPH, București, 2008

Mihaela Păiși Lăzărescu, Liliana, Ezechil ” Laborator preșcolar” Ed. V& Integral, București , 2011

SCENARIUL ZILEI

Întâlnirea de dimineață: „ Bunica ne povestește” –

Salutul: „Cum salutăm pe bunica?”

Noutatea zilei: Prezentarea siluetelor Scufiței Roșii și a mamei acesteia, care vor să le ajutăm să pregătească un coșuleț pentru bunica.

Activitatea de grup:Voi cere copiilor să precizeze anotimpul în care ne aflăm și vom stabili care sunt caracteristicile meteo ale zilei – pentru a o sfătui pe Scufița Roșie cum să se îmbrace. Unul dintre copii va fixa indicatorul calendarului naturii în direcția simbolului corespunzător.

Împărtășirea cu ceilalți: – discuții pe temele: “ Cum arată bunica ta?”; ”Ce bunătăți îți gătește bunica ta când mergi la ea în vizită?”, „Ce îi duci bunicii când mergi la ea în vizită?”

Activități liber alese 1: Copiii își vor alege centrul la care vor să se joace – Bibliotecă, Artă, Construcții și Joc de rol;

Li se va reaminti că pot lucra, pe rând, la fiecare centru. Li se va explica sarcinile pe care le au de rezolvat și vor fi ajuta acolo unde este necesar. Ca răsplată copii vor primi câte un ecuson cu o floare roșie sau albastră.

Tranziție: joc cu cânt – “ Câte unul pe cărare”

Activități pe domenii experiențiale: DLC; DS; DEC; DOS

Joc didactic – “Coșulețul Scufiței Roșii”

Copii intră în sala de grupă și se vor așeza în semicerc pe scaune în funcție de echipa de care aparțin (florile roșii sau florile albastre). Cadrul didactic va prezenta copiilor coșulețul Scufiței Roșii în care se află jetoanele cu diverse obiecte și scene din poveste. Se explică regula jocului, se face jocul de probă și apoi se trece la jocul propriu zis.

Răspunsul corect va fi răsplătit cu un punct pe tabla magnetică.

Tranziție: ”Ne jucăm” – joc cu text cânt

Copiii merg la mese. Pe fiecare masă sunt pregătite materialele necesare Pe o masă sunt: un coș conturat pe o foaie A3, flori conturate, flori perforate de diferite culori, foarfece, lipici. Pe o altă masă sunt: un coș conturat pe o foaie A3, figuri geometrice conturate și altele deja decupate de diferite culori, foarfece, lipici. Pe alte două mese sunt: elemente decupate pentru un coș, carioci, lipici. Cadrul didactic explică fiecărui grup modul de lucru.

La sfârșitul activității se vor face aprecieri colective și individuale.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Tehnica piramidei

părure

locuințe

băuturi

4. mâncare

5. personaje

Cântecul Scufiței Roșii

La bunica prin pădure

Singură-am plecat.

Coșulețul cu merinde

Mama mi l-a dat

Și mi-a spus să fiu cuminte

De la drum să nu m-abat.

Prin pădure-i lupu-înfometat

Bunicuța e bolnavă

Și la ea mă duc

Lapte, cozonac și bunătăți

Eu am să-i duc

Drumul n-am să-l părăsesc

Și cu nimeni nu vorbesc

Fiindcă mama așa m-a învățat

Ce pădure minunată

Să mă joc un pic

Că drumul pân' la bunica

E destul de mic

Drumul n-am să-l părăsesc

Și cu nimeni nu vorbesc

Fiindcă mama așa m-a învățat

TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE

Convorbire: ,,ÎN LUMEA POVEȘTILOR,,

Obiectivele pecare le-am urmărit la această probă au fost următoarele:

O1. Să denumească personajele din imagine;

O2. Să spună cum se numește povestea și autorul;

O3. Să povestească momentul care-l indică imaginea din poveste folosind cuvinte și expresii noi, fantezii;

O4. Să deseneze o bulină lângă personajul din basmul Cenușăreasa.

Recunoaște și denumește personajele din imagine

Spune din ce poveste fac parte și autorul.

Povestește momentul pe care-l indică imaginea folosind cuvinte și expresii noi, fantezii.

1. 1. RecunoaȘte

Desenează o bulină lângă personajul din basmul Cenușăreasa.