Firmele Multinationale In Societatea Contemporana
Academia de Studii Economice
Facultatea de Economie
FIRMELE MULTINAȚIONALE ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ
COORDONATOR
LICENȚIAT
BUCUREȘTI
2016
Cuprins
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………….3
CAPITOLUL I: FIRMELE MULTINAȚIONALE – DELIMITĂRI CONCEPTUALE…..4
Apariția și evoluția firmelor multinaționale în cadrul procesului de globalizare…………….4
Definirea și particularitățile firmei multinaționale……………………………………………………..7
Dimensiunile cantitative și calitative ale firmelor multinaționale……………………………….11
CAPITOLUL II: STRATEGIILE ȘI ORGANIZAREA FIRMELOR MULTINAȚIONALE ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ……………………………………………………………………….14
Strategii specifice multinaționalelor……………………………………………………………………….14
Organizarea firmelor multinaționale………………………………………………………………………19
Structura bazată pe sucursale………………………………………………………………………….19
Structura bazată de filiale……………………………………………………………………………….19
Organizațiile joint-venture……………………………………………………………………………..20
Licensing-ul………………………………………………………………………………………………….21
Efectele prezenței firmelor multinaționale în economia României……………………………..22
CAPITOLUL III: ROLUL FIRMELOR MULTINAȚIONALE ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII…………………………………………………………………………………………………………29
Importanța firmelor multinaționale în contextul globalizării – vectori ai globalizării politice, economice și sociale………………………………………………………………………………..29
Rolul economic al firmelor multinaționale………………………………………………………..29
Rolul politic al firmelor multinaționale…………………………………………………………….31
Rolul social al firmelor multinaționale……………………………………………………………..32
Implicațiile expansiunii firmelor multinaționale………………………………………………………33
Studiu de caz – Strategia de afaceri a firmelor multinaționale din industria de automobile ………………………………………………………………………………………………………………………….37
CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………………….43
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………….44
Introducere
Este o certitudine faptul că marile întreprinderi multinaționale au un rol foarte mare în tranziția spre sistemul global integrat al economiei mondiale din societatea contemporană, ele dominând lumea. Rolul important pe care societățile multinaționale îl ocupă este dat de dimensiunile ariilor lor de activite care depășesc limitele economiei naționale, ele desfășurând activități inclusiv în domeniile de interdependență cu fluxurile financiare, acelerând astfel procesul globalizării.
În contextul globalizării, firmele multinaționale, reprezintă unul dintre cei mai importanți factori ai procesului economic la nivel mondial. Acestea constituie o prezență masivă datorită interanționalizării serviciilor și a producției la nivel global. Tocmai din acest motiv am ales să prezint tema ,,Firmele multinaționale în societatea contemporană”, fiind un subiect amplu și deosebit de important pentru societatea în care trăim.
Prima partea a lucrării definește atât conceptul de globalizare, cât și sfera de incidență a companiilor multinaționale în contextul globalizării și dimensiunile cantitative și calitative, pentru a facilita înțelegerea acestora. Această primă parte a lucrării delimitează și primul capitol al acesteia.
În cea de a doua parte am trasat principalele stategii de organizare ale firmelor multinaționale în societatea contemporană, pentru a deschide breșa către aceste corporații. Astfel, vorbesc în acest capitol despre strategiile specifice companiilor multinaționale și despre organizarea și modelele organizaționale ale acestui tip de companii.
Ultima parte a lucrării de față, prezintă aspectul și influența globalizării asupra rolului firmelor multinaționale în societatea contemporană, precum și strategia de afaceri a firmelor multinațional din industria automobilelor . Argumentarea adusă pentru a susține cele prezentate în lucrare se bazează pe elemente economice și sociale, deoarece acestea evidențiază cât mai bine semnificația și rolul firmelor multinaționale în societatea contemporană.
CAPITOLUL I
FIRMELE MULTINAȚIONALE –
DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Apariția și evoluția firmelor multinaționale în cadrul procesului de globalizare
La data de 22 ianuarie 2009, la Paris, a avut loc Forumul European de etică în afaceri, sub egida Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, în cadrul căruia, s-a dezbătut subiectul eșecului eticii în afaceri și consecințele acestuia, fiind epicentrul crizei economice și financiare. Criza globală economică și financiară, a avut foarte multe efecte negative asupra societății contemporane, generând pierderi de trilioane de dolari. De asemenea, a provocat pierderi în ceea ce privește producția, care a fost redusă, a crescut rata șomajului, s-a diminuat încrederea pe piețele financiare, etc. Sub acest aspect, în viziunea Organizației, regulile sistemului global financiar și economic, trebuie să fie regândite. Tot în opinia Organizației, criza economico-financiară, pe lângă toate aspectele negative, are și unul pozitiv, acela potrivit căruia, criza a generat oportunitatea realizării fundamentelor unei noi culturi a afacerilor, cultură ce se bazează pe etică și responsabilitate, etica devenind stabilizatorul economiei de piață.
Transformările survenite în economia mondială de-a lungul ultimelor decenii au generat numeroase comentarii în mare parte în ceea ce privește creșterea explozivă a șomajului, a inflației, a evoluției procesului integrării economice, a deficiențelor bugetare și a intensificării concurenței, toate reprezentând probleme majore ale căror rezolvare nu a fost considerată prea mulțumitoare deși economiștii au încercat diverse soluții fără a reuși însă să ajungă până la capăt. În teoria economică, au apărut noi concepte care să explice transformările intervenite în ultima vreme în economia mondială. Unul dintre aceste concepte este globalizarea economică, concept ce a contribuit la înțelegerea naturii și a consecințelor acestor schimbări.
Globalizarea este un proces de integrare a economiilor naționale care are ca efect crearea unui singur sistem economic mondial, proces geopolic dinamic și extins. Globalizarea este conceptul cel mai puternic pe plan internațional ce a dus la erodarea treptată a unor concepții precum teritorialitatea sau sfera de influență, la creșterea rolului unor actori ai politicii internaționale (organizații sau companii transnaționale) în detrimentul statelor. Globalizarea este, de asemenea, un proces ce are legături de substanță cu fenomene definitorii pentru societatea contemporană, precum modernizarea, afirmarea unei noi vârste a tehnologiei sau extinderea formei democratice de conducere. Ea este cea mai recent formă a modernizării, atrăgându-ne atenția supra unui fapt precis: în zilele noastre, dezvoltarea nu poate avea loc decât ținând cont de tendințele și procesele survenite în urma globalizării.
Operând într-un sistem economic în interiorul căruia s-au intensificat relațiile de interdependență și s-a conturat o piață-globală, cercetătorii s-au văzut nevoiți să explice noile caracteristici ale mecanismului economic la nivel mondial. Pe lângă asta, ei a trebuit să își schimbe opinia vis-a-vis de afacerile internaționale și de firmele care s-au internaționalizat în cadrul procesului de globalizare.
Globalizarea a devenit tot mai mult o realitate contemporană, fiind cel mai controversat subiect din literatura economică și politică internațională și deși trăim într-o lume globalizată, nu avem o noțiune concretă și un consens cu privire la ceea ce înseamnă globalizare. Globalizarea a devenit trăsătutra fundamentală a economiei mondiale la începutul secolului XXI, caracterizându-se prin accentuarea tendinței de eliminare a barierelor și amplificarea legăturilor dintre economiile naționale.
În contextul globalizării, în societatea contemporană, suntem martori ai unei intensificări independente și a multiplicării actorilor transnaționali, ca jucători semnificativi, alături de state în sistemul internațional. În tot acest context, societățile multinaționale, au rol incontestabil economic, social și politic.
Transformările intervenite în urma globalizării în domeniul economic se caracterizează prin liberalizarea circuitului financiar la nivel internațional, mobilitatea forței de muncă și apariția firmelor multinaționale. Firmele multinaționale au fost cele care au beneficiat cel mai mult de pe urma globalizării, în urma alianțelor stategice dintre state și a experienței acumulate de către acestea. Multinaționalele au reușit să integreze ultimele realizări din domeniul tehnologic și științific în cadrul propriei organizații, promovând totodată standarde înalte pentru pregătirea profesională a personalului.
Dezvoltarea firmelor multinaționale este o formă relativ nouă de expanisune a monopolurilor, prin natura organizării lor, prin zone de comerț liber sau prin investiții directe sau de portofoliu. Companiile multinaționale au nevoie de spații mari pentru desfășurarea activității, în sensul de regiuni și țări cât mai multe, intensificând procesul de internaționalizare a capitalurilor și de asemenea sporind gradul de centralizare al acestora.
În progresul economic contemporan, firmele multinaționale constituie unul dintre cei mai reprezentativi factori în prezent, pentru că au reușit să internaționalizeze serviciile și producția. Unii economiști consideră, în ceea ce privește importanța evoluției companiilor internaționale, că acestea au devenit corporații globale cu o influență pozitivă asupra economiei. Pe de altă parte, o altă categorie de economiști consideră că o firmă multinațională reprezită doar o firmă care și-a organizat activitățile de producție și dincolo de granițele țării unde se ală societatea mamă.
Firmele multinaționale, în contextul globalizării, percep lumea ca fiind o singură piață, extinzându-se agresiv, caz în care concurența globală se intensifică tot mai mult. În ceea ce privește modul de abordare al acestor firme, prin impactul produs de investițiile realizate de ele asupra dezvoltării regionale și mondiale, putem spune că este unul colosal. Rolul și locul firmelor multinaționale în cadrul globalizării este relativ ușor de înțeles dacă punem în evidență multitudinea și diversiateta ariilor de activitate și a zonelor către care se îndreptă investițiile acestor companii.
Definirea și particularitățile frimelor multinaționale
De-a lungul timpului, mulți economiști au fost preocupați de problematica firmelor multinaționale și de locul pe carea acestea îl ocupă în economia mondială, încercând, astfel să dea diverse definiții. Unele definiții conturate începând cu anii 1966, considerau că firma multinațională reprezintă o firmă mai mare ce deține filiale industriale în minim 6 țări. Ulterior, au apărut și firme mijlocii care au contribuit la integrarea economiei globale, iar economiștii au început să definească compania multinațională ca fiind o firmă care și-a extins activitatea de producție și marketing dincolo de granițele țării firmei mamă. Alți economiști din aceași perioadă au definit firma multinațională ,,o întreprindere de talie mare, care pornind de la o bază națională, și-a implantat mai multe filiale în țări diferite adoptând o organizare și o strategie la scară mondială”.
International Labour Organization a definit compania multinațională ca fiind o unitate economică ce produce bunuri sau servicii în scopul de a genera profit, activitatea sa extizându-se în mai mult de o țară. Potrivit Organizației, o firmă multinațională este structurată în filiale ce se află în mai multe țări, fiind controlate de către societatea-mamă.
Societatea multinațională, este o realitate marcantă a peisajului economic contemporan și principal subiect al globalizării activității economice, îndeosebi a relațiilor comerciale și finianciar-monetare. În sens larg, firma multinațională este un termen generic prin care sunt definite toate entitățile private și publice a căror activitate se realizează prin intermediul implantărilor aflate în afara teritoriului național unde își are sediul social. În sens restrâns, firmele multinaționale, au sediul social într-o țară determinată și își exercită activitatea în exterior prin intermediul filialelor și sucursalelor pe care le controlează. Acestea sunt bazate pe o strategie bine gândită la scară modială. Societatea multinațională este caracterizată prin existența mai multor filiale în țăti diferite, legături strânse între acestea, prioritatea criteriilor de eficiență la nivelul întregului în raport cu cele de la nivelul fiecărei filiale, capacitatea filialelor de a exercita o influență puternică asupra altor filiale printr-o strategie gândită și promovată la nivel global.
Marii teoreticieni ai economiei mondiale, consideră că societățile multinaționale, sunt agenții economici principali, deoarece acestea și-au extins activitatea economico-financiară dincolo de granițele țării de origine. Firmele multinaționale alcătuiesc astfel, un ansamblu vast, la scară internațională, fiind format dintr-o societate principală, adică firma-mamă și un anumit număr de filiale, alte firme dependente de societatea-mamă, răspândite în alte țări.
În numărul din 29 ianuarie 2000, revista The Economist, descria firmele multinaționale ca fiind un factor reprezentativ al progresului economic contemporan. Ele răspândesc, potrivit articolului din The Economist, bogăția, munca și tehnologiile avansate și de asemenea contribuie la ridicarea nivelului de trai și la îmbunătățirea mediul de afaceri la nivel mondial.
Pentru definirea acestei categorii de firme, se utilizează termenii ,,transnațional” și ,,multinațional”. Deși la o primă vedere, acești doi termeni au același sens, considerăm necesar să precizăm că există totuși unele deosebiri între ei. La nivel de analiză, de exemplu, ternenul ,,transnațional” este folosit pentru a desemna ,,o corporație multinațională care practică o strategie de integrare deplină și organizare multidimensională”. Potrivit academicianului Carl Dassbach, o firmă multinațională este o întreprindere orientată către piețe naționale și regiuni diferite, iar firma transnațională este orientată spre o piață mondială. Dassbach, susține, că firmele multinaționale, se carcterizează printr-o administrare descentralizată și prin divizii de muncă suărapuse cu activități superfulux, în timp ce companiile transnaționale, sunt caracterizate prin administrare centralizată, având un control direct mai mare asupra unitărților și diviziilor de muncă.
De asemenea, pentru a defini o firmă multinațională, sunt utilizați termeni precum ,,antrepriză”, ,,corporație”, ,,societate”, ,,companie” sau ,,firmă” care tind să fie sinonim, trebuie însă să clarificăm că fiecare dintre ei are o conotație legală specifică. Am ales, în ceea privește lucrarea de față, termenul de ,,firmă”, sinonim cu ,,societatea comercială”, desemnând o persoană juridică constituită prin contract între mai multe persoane fizice sau juridice ce convin să pună în comun mai multe valori, bunuri sau activități în scop lucrativ.
Firmele multinaționale au o serie de caracteristici specifice perioadei de maturiate, la care acestea au ajuns:
cifra de afaceri, care la unele firme multinaționale poate să depășească PNB-ul unor țăti dezvoltate;
pot obține cu ușurință și în condiții mai avantjoase decât unele guverne, împrumuturi;
adoptă așa-numita strategie integrală, prin care își însușește o conducere centralizată a problemelor vitale și descentralizare a celorlalte probleme;
dinamism și vitalitate, în sensul în care au puterea de a crește, a se dezvolta, a se absorbi sau a-și lărgi permanent aria de activitae, prin tehnologie și activități diverse;
combină avantajele de scară cu diversitatea;
componentele tipizate ale firmelor multinaționale sunt asamblate, având ca rezultat produse finite diferențiate în concordanță cu cerințele fiecărei piețe în parte, având deci o producție modulară.
Caracteristicilesale esențiale, precum natura economică, managementul, investițiile directe străine sau structura de organizare, definesc o societate multinațională ca fiind expansivă. Astfel, societățile comerciale multinaționale constituie cea mai importantă forță de promovare a interdependenței mondiale, ce are ca scop manufacturarea produselor globale.
Firmele multinaționale sunt sisteme economice care s-au dezvoltat fie din trusturi sau corporații internaționale, fie au fost create în ultimele decenii și care constau în:
active tangibile și intangibile;
capacități de cercetare;
dezvoltare și tehnologii avansate;
modalități și practici de organizare și management;
legături comerciale deținute atât în țara de origine cât și în alte țări;
Sistemele firmelor multinaționale generează atât bunuri și servicii cât și capital bănesc pentru investiții și inovații și pentru instruirea forței de muncă, pentru practici proprii de organizare și gestionare.
Pentru a se realiza analiza unor firme multinaționale, se recomandă cel mai adesea realizarea unei cercetări din punct de vedere economic, social și politic. Astfel, în ceea ce privește latura economică a analizei unei societăți multinaționale, aceasta trebuie să surprină impactul pe care companiile îl au asupra economiilor de implementare, prin intermediul fluxurilor tehnologice, know-how-ului sau culturii cooperative. Latura socială presupune asumarea de către companii a rolului de cetățeni corporativi globali în cadrul comunității locale, fiind o latură a responsabilității sociale ce revine companiilor multinaționale, iar latura politică, este caracterizată prin implicarea pozitivă a acestor companii în viața economică a piețelor naționale. Chiar și în această situație, guvernele țărilor gazde sunt îngrijorate de faptul că filiale multinaționalelor ce activează în țările lor ar putea avea o putere economică mai mare decât firmele indigene, pentru că au caracter internațional și prin urmare și o influență mai mare.
Firmele multinaționale au influențat în mod decisiv diviziunea internațională a muncii prin:
delocalizare, adică deplasarea unei activități de producție dintr-o țară în alta;
multinaționalizare, extinderea unei activități a unei întreprinderi prin implementarea de filiale în exterior, prin strategii gândite la scară modială.
Societățile multinaționale sunt produsul finit al liberalizării eonomiei mondiale. Acestea sunt centre de forță economică și principali operatori ai comerțului internațional în lumea contemporană. Totodată, ele generează cvasitotalitatea investițiilor intrenaționale, aflându-se la baza principalelor fluxuri financiar-monetare internaționale. Majoritatea societăților multinaționale realizează un volum de activitate care îl depășește pe cel al unui stat cu nivel mare de dezvoltare economică. Aproximativ 500 de firme multinaționale pot controla 70% din comerțul mondial iar 1% din ele dețin jumătate din numărul acțiunilor emise în urma investițiilor străine directe, având o capacitate enormă de a forma curente de opinie publică.
Dimensiunile cantitative și calitative firmelor multinaționale
Rolul firmelor multinaționale în economia mondială în cadrul procesului de globalizare este din ce în ce mai mare, fiind într-o creștere continuuă. Producția internțională continuă să crească prin prisma extinderii societăților internaționale. În zilele noastre există peste 85 de mii de corporații multinaționale ce au în jur de 9 milioane de afiliați în diferite țări ale lumii. În anul 2004, companiile multinaționale din întreaga lume dețineau un număr de peste 54 de milioane de angajați. Comparativ cu anul 1990 când acestea dețineau un număr de 24 de milioane de angajați, în anul 2004 numărul lor se dublează.
În ceea ce privește vânzările companiilor multinaționale, acestea atingeau, în anul 2004 aproximativ 19.000 miliarde de dolari fiind de două ori mai mari decât exporturile din anul 2001. Mergând cu zece ani în urmă, în 1991, vânzările și exporturile erau aproximativ egale. În aceeași perioadă, stocul pentru investiții străine directe a crescut de la 1.100 miliarde de dolari la 6.600 miliarde de dolari. Astfel, afiliații străini, au ajuns să reprezinte a zecea parte din PIB-ul mondial și a treia parte din exporturile mondiale.
În prezent, în lume activează un număr de cel puțin 40 de mii de firme multinaționale, care au peste 250 de mii de filiale în alte state decât cel de origine. Acestea au ajuns la nivelul la care oferă pete 30% din PNB mondial, dintre care 3/5 fiind reprezentați de comerțul mondial cu produse neagricole. Statisticile ne arată că firmele multinaționale, dețin la momentul actual ¾ din capacitatea de tehnologie și inovație a întregii omeniri.
Companiile multinaționale, oferă un avantaj enorm în ceea ce privește creerea locurilor de muncă. Astfel, în cadrul acestor corporații, sunt angajate în jur de 73 de milioane de oameni. Efectele directe și indirecte produse asupra ocupăriiși specializării forței de muncă sunt extrem de importante.
Fluxurile anuale de investiții directe în străinătate au înregistrat o creștere valorică mai mare decât creșterea schimburilor comerciale internaționale, și acest lucru în ultimii zece ani. Printre primele 100 de entități ale lumii se numără mai întâi 51 de firme multinaționale și mai apoi 49 de țării, ca să ne putem da seama că acestea ne invadează cantitativ dar în același timp aduc și beneficii enorme economiei mondiale. O treime din comerțul modial este reprezentat de tranzacții economice între diferite unități teritoriale ale aceleiași firme multinaționale.
Companiile multinaționale dispun de o forță economică superioară multor state naționale, așa cum am mai precizat. Pentru a arăta într-o mică măsură impactul pe care multinaționalele îl au asupra economiei mondiale, vom menționa câteva statistici. Astfel:
2/3 din comerțul mondial se desfășoară prin intermediul primelor 500 de companii multinaționale, prin intermediul teoriilor clasice de economiei modială, desfășurându-se doar o treime din comerțul mondial;
companiile multinaționale controlează 40% din comerțul mondial, și asta doar prin comerț intra-firmă;
primele 200 de corporații multinaționale realizează un venit care este egal cu 31,2% din PIB-ul mondial;
companiile multinaționale dețin 90% din licențele tehnologice la scară mondială;
51 din primele 100 de economii ale lumii sunt companii transnaționale;
valoarea adunată a activelor a celor mai mari 100 de companii multinaționale 8 mii de miliarde de dolari iar volumul vânzărilor acestora 100 de firme este de 5,5 mii miliarde de euro, din care peste 50% sunt vânzări străine ;
Cu titlu exemplificativ, firmele General Motors și Ford dețin împreună venituri ce depășesc detașat PIB-ul agregat al tuturor țărilor din Africa subsahariană. De asemenea, veniturile primelor 6 corporații japoneze egalează PIB-ul Americii Latine, iar în aceeași notă, primele 10 firme multinaționale din lume au venituri mai mari decât primele 100 de țări mai puțin dezvoltate din lume.
Printre cele mai mari corporații multinaționale ne-financiare din lume, se numără 4 corporații americane, 4 europene, una mixtă și una singură japoneză. În primele 100 de corporații ale lumii, americanii ocupă un număr de 25 iar europenii un număr de 25 de firme multinaționale. Corporația care ocupă locul 1 mondial are ca și obiect de activitate echipamentele electrice și electornice, următoarele locuri sunt ocupate de firme care activează în industria țițeiului și în industria auto.
Între primele 100 de corporații, realizând un top 3, se află:
11 din industria auto;
10 din industria țițeiului;
9 din industria de echipamentete elecrice și electornice
Este de remarcat și ascensiunea firmelor multinaționale care activează în domeniul telecomunicațiilor, utilități și servicii poștale, care reprezintă 20% din topul primelor 100 de companii multinaționale.
Firmele multinaționale prezintă forme și structuri organizaționale foarte diversificate, în primul rând pentru faptul că acaparează o serie de resurse materiale la nivel global și mai apoi pentru că au generat noi mecanisme economice. Putem spune că apariția acestor firme a condus la generarea procesului de globalizare a concurenței și de asemenea au internaționalizat diversele interese economice.
Diversitatea și complexitatea fenomenului globalizării a dus la formarea unor noi piețe și ramuri ce au ajutat la integrarea țărilor europene în procesele de privatizare și comercializare. În același timp, a avut loc o intensificare a concurenței, a integrării regionale, a sporit volumul tranzacțiilor comerciale și într-un final, au dus la extinderea societăților multinaționale, numărul acestora ajugând să fie colosal, în prezent.
Lista elementelor economice ce definesc dimensiunile cantitative și calitative ale corporațiilor internaționale, pe care noi am prezentat-o este strict limitativă. Argumentele ce susțin sau nu rolul benifc al multinaționalelor în contextul dimensiunilor cantitative și calitative, sunt extrem de diversificate, părerile fiind întotdeauna împărțite. Pornind de la ideea că firmele multinaționale sunt considerate instrumente care mențin legăturile de dependență dintre țările lumii, dimensiunile lor au depășit această arie, ajungând ,,principalele promotoare ale dezvoltării economice și proresului tehnologic”.
CAPITOLUL II
STRATEGIILE ȘI ORGANIZAREA FIRMELOR MULTINAȚIONALE ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ
Strategii specifice multinaționalelor
Orice acțiune, indiferent de domeniu, se desășoară pentru atingerea unui anumit scop. Aceste acțiuni, pentru a da randament, trebuie planificate, prin realizarea unor strategii. Succesul acestor planificări, depinde în mod clar de obiectivele stabilite. Așadar, obiectivele stabilite trebuie să fie unele clare, concise, și să cuprindă metode prin care acestea pot fi atinse. Pentru managementul oricăriei companii, planificările reprezintă un element primordial iar pentru atingerea lor companiile au nevoie de strategii coordonate prin anumite forme de control. Realizarea unei strategii în cadrul unei companii multinaționale este un elemen primordial.
În literatura de specialitate se dau numeroase definiții strategiei. Una dintre cele mai cunoscute este aceea potrivit căreia strategia constituie regulile ce presupun anumite acțiuni în cadrul etapelor unui proces decizional. Într-o altă manieră, strategia este denumită în teoria jocurilor, caz în care firma poate fi privită ca un partener de joc economic. Mai concret de atât, strategia reprezintă combinarea obictivelor unei firme și a mijloacelor alese pentru a le atinge, plecând de la anliza de mediu.
În realizarea unei strategii manageriale în cadrul unei companii este necesar să se stabilească obiectivele, premisele, valorile și direcțiile. În stabilirea acestora cel mai important este principalul obiectiv al firmei, și scopul acesteia. O companie trebuie să își stabilească scopuri multiple pentru a atinge un anumit nivel, scopuri precum cele strategice, tactice sau operaționale.
Unul dintre principalele țeluri ale companiilor multinaționale este bineînțeles creșterea și dezvoltarea, cuprinderea cât mai multor regiuni și înființarea câtor mai multe filiale. Toate acestea în scopul de a cucerii piația, de a ajunge în topuri. Acestea explică logica măririi taliei firmelor multinaționale, acestea atingând clasa mondială prin spiritul de întreprindere, adică prin elaborarea și respectarea unei strategii dinamice de creștere.
Strategii de creștere
Firmele multinaționale dezvoltă două tipuri de creștere: intenă sau organică și externă. creșterea internă reprezintă sporirea capacităților unei corporații pe baza profilului propriu, prin intermediul cash-flow-ului. Acest tip de creștere bazat pe strategia proprie, devine posibilă și prin recurs la surse externe de finanțare: împrumuturi, emisiune de titluri de valoare, în vederea majorării capitalului. Alegerea surselor de finanțare este influențată de politica financiară oficială.
Finanțarea prin majorarea capitalului
În activitățile firmelor multinaționale, adesea survin situații care necesită o majorare a capitalului. Finanțările pot fi obținute prin intermediul următoarelor instituții și activități ale acestora:
cotarea la bursă – aceasta fiind una dintre cele mai convenabile modalități de fianțare;
băncile – instituția care realizează operațiunea;
Adunarea Generală Extraordinară a acționarilor este convocată pentru a-și da aprobarea, depinzând dacă operațiunea le afectează sau nu patrimoniu.
Creșterea externă, se poate realiza în mai multe feluri:
prin fuziune – care este o tehnică de concentrare potrivit căreia două sau mai multe firme se regrupează într-una singură;
prin absorție – care este o tehnică de achiziție prin care o firmă cupără integral altă firmă, aceasta din urmă dispărând complet;
participația – achiziționarea unei părți a capitalului altei firme din țară sau din străinătate. Participația poate fi minoritară sau majoritară. Cea minoritară se manifestă atunci când procentajul deținut din totalul acțiunilor nu permite controlul iar majoritară este dacă firma multinațională ajunge să dețină pachetul de acțiuni de control al firmei țintă;
oferta publică de cumpărare – este cea mai rapidă și frecvent utilizată metodă de creștere externă, prin intermediul căreia, o societatea își anunță intența de a achiziționa acțiuni de la o altă firmă;
oferta publică de schimb – operațiunea prin care firma radier dorește să cumpere firma țintă.
În ceea ce privește creșterea taliei unei societăți multinaționale, concentrarea sa trebuie să se facă în direcții determinate de specificul procesului de fabricație, și de asemenea de motivația financiară:
concetrarea pe orizontală – se realizează prin creșterea numărului de filiale în cât mai multe țări, având aceași ramură de activitate ca și societatea-mamă;
concentrarea pe verticală – se realizează prin achiziționarea sau construirea de întreprinderi în alte țări care sunt situate în amonte sau în aval, în raport de societatea-mamă;
creșterea prin conglomerare internațională – reprezintă alipirea sau uniunea unor firme cu sedii în diferite țări care au ca și punct comun linia tehnologică, scopul lor nefiind unul de sporire a capacității de producție, ci a puterii financiare.
Concentrarea pe diverse căi a capitalului și creșterea taliei firmelor multinaționale poate duce la monopolizarea pieței. Odată constituite, firmele multinaționale se transformă imediat în monopoluri, dat fiind gradul de concentrare al producției și capitalul pe care îl dețin. Pentru ca o firmă să devină un monopol este necesar ca cel puțin două filiale ale acesteia din alte țări să dețină o poziție cheie într-un anumit domeniu. De asemenea, o societate poate devenii monopol și atunci când mai multe societăți încheie o înțelegere în ceea ce privește împărțirea pieței externe.
Strategii de risc
Dimensionarea și gestionarea corespunzătoare a situațiilor de risc de către societățile multinaționale constă în aplicarea de către managerii companiilor a unor strategii specifice de risc. Managementul riscului este o componentă indispensabilă a strategiei de internaționalizare a oricărei companii, care ajută la consolidarea succesului operațiunilor internaționale a acestora. Pentru o bună funcționare a strategiilor de risc, este esențială identificarea și evaluarea corectă acestuia.
Metode de acoperire a riscului dobânzii
Tehnicile contractuale de acoperire a riscului dobânzii – constă în ansamblul de clauze contractuale care pot fi incluse de finanțator în contractul de credit. Acestea pot fi atât financiare cât și nefinanciare și sunt incluse în scopul eliminării riscului de neplată a datoriei sau a serviciului aferent;
Tehnici extracontractuale de acoperire a riscului dobânzii – sunt utilizate în general pentru riscul de dobândă coroborat cu cel de neplată, și se realizează prin tehnici precum: contracte swap pe rata dobânzii, operațiuni futures, operațiuni de headging, etc.;
Metode de acoperire a riscului valutar
Cele mai utilizate instrumente financiare derivate în cadrul firmelor multinaționale, sunt:
– contractele la termen;
– operațiunile și operațiunile futures;
– swap-urile, care pot fi pe rata dobânzii sau valutare.
Swap-urile pe rata dobânzii sunt instrumente financiare în cadrul cărora, pe baza unei plăți nete, părțile pot schimba cursul plății dobânzii. În general, plățile unui swap pe rata dobânzii, sut calculate pe baza capitalului stipulat în contract și nu se schimbă, de fapt, între părțile contractante. Pe de altă parte, swap-urile valutare, sunt contracte pentru schimbarea valutei la un anumit curs de schimb, după care are loc re-swap-area valutelor. Această operațiuni implică schimbarea plăților de capital și dobândă într-o valută pentru capital și o alta pentru plata dobânzii.
Strategii de marketing
Marketingul multinațional este procesul care presupune publicitatea și vânzarea produselor și serviciilor către clienții din întreaga lume. Este numit și marketing global pentru că permite companiilor să se extindă pe noi piețe prin intermediul internetului, canale de distribuție internațională și prețuri competitive. Există patru strategii cheie care stau la baza abordării unei afaceri în ceea ce privește firmele multinaționale.
Standardizare versus localizare
Una dintre stategiile de marketing de succes a firmelor multinaționale este găsirea echilibrului dintre nevoia de standardizare a procesului de afaceri și abordarea localizată a vânzărilor și marketingului. Acest lucru poate îngreuna activitățile afacerilor care caută să atragă noi clienți pe piețele locale dacă, firmele caută să reducă costurile. Standardizarea are rolul de a reduce sau de a minimiza orice cheltuieli nenecesare.
Prețuri competitive
Ca și în cazul serviciilor cu clienții, în care aceeași abordare nu se potrivește tuturor, același principiu se aplică și în cazul stabilirii prețurilor. Astfel, vânzarea unui produs la același preț pe toate piețele nu face decât să limiteze drastic potențialul produsului respectiv și să genereze venituri mari în zone greu accesibile, din punct de vedere a puterii de cumpărare. În concluzie, prețurile, uneori pot fi reduse pentru a câștiga un avantaj în fața altor companii.
Formarea alianțelor strategice
Multe companii multinaționale nu își pot permite să implementeze strategii de marketing necesare vânzării produselor acesteia în concordață cu zonele unde și-ar dori. De aceea formarea alianțelor strategice cu alți comercianți sau agenții de marketing multinațional permite companiilor să vândă la nivel internațional fără a trebui să implementeze propriile operațiuni globale. De exemplu, o companie ar dori să își vândă produsele în China dar în același timp, poate că nu ar fi justificat pentru acea companie să deschidă o filială în Asia. Ca și soluție ar putea intra în parteneriat cu un deja existent distribuitor din acea regiune, prin intermediul căruia să își vândă produsele.
Canalele de distribuție electronică
Principalele strategii de marketing în ceea ce privește canalele de distribuție pentru companiile multinaționale sunt: internetul, rețelele de socializare, telefoanele mobile, mass-media.
Analiza strategiilor aplicate firmelor multinaționale, pot căpăta sens numai în cazul în care sunt privite în contextul globalizării economice, deoarece ocupă un loc și rol important în cadrul acestui proces. Condițile existe între strategiile firmelor multinaționale și procesul de globalizare economică sunt reciproce.
Organizarea firmelor multinaționale
Structura bazată pe sucursale
O firmă multinațională își coordonează activitatea în toate țările în care este implantată urmărind să beneficieze la maximum de economii de scară și de piață și să răspundă cererii de piață locale. Modul de implantare al unei companii multinaționale într-o țară străină este prin intermediul sucursalelor și filialelor. Potrivit art. 43 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, sucursalele sunt ,,dezmembrăminte fără presonalitate juridică ale societăților comerciale”.
Sucursala este un serviciu al unei firme multinaționale care este implantată în străinătate care depinde în totalitate de societatea-mamă, atât din punct de vedere financiar cât și administrativ, având obiectiv identic. Aceasta funcționează potrivit legislației locale fiind înregistrată la societatea-mamă care suportă de asemenea toate cheltuielile. Sucursala poate încheia contracte în baza unei împuterniciri dată de societatea-mamă, dar în același timp dispune de autogestiune financiră.
Sucursala își desfășoară activitatea pe baza auto-gestiunii economico-financiare și valutare, dispunând de buget de venituri și cheltuieli, al cărui sold se reflectă în rezultatele economico-financiare ale societății-mamă.
Structura bazată pe filiale
Filialele sunt firme cu capital propriu constituite de societatea-mamă în străinătate. Condițiile impuse de țara-gazdă determină structura organizatorică, activitatea și tipul societății. De asemenea, sistemul taxelor și impoitelor impuse filialelor sunt cele ale țării-gazdă, implicând relații durabile de prim rang și dispunând de premise favorabile dezvoltării durabile.
Potrivit art. 42 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, filialele sunt societăți comerciale ce au personalitate juridică. Astfel, spre deosebire de sucursală, filiala este o societate comercială de sine stătătoare .
La baza constituirii și funcționării filialelor, stau următoarele caracteristici:
mediul economic și juridic ale țării gazdă determină structura organizatorică și conducerea activității societății;
filialele se integrează și se adaptează mecanismului economic al țării-gazdă;
imaginea favorabilă și prestigiul comercial al filialelor se stabilesc în vederea constituirii unor relații durabile cu partenerii.
Organizațiile joint-venture
Organizațiile joint-venture internaționale constituie alianțe care sunt formate din minim două țări, de obicei chiar mai mult. Aceste organizații sunt constituite în vederea:
asigurării accesului pe diferite piețe;
pentru a putea face concurenței tot mai acerbe;
pentru a pune în comun know-how-urile;
pentru a realiza economii pe scară largă;
obținerii accesului la tehnologii cât mai evoluate;
pentru a reduce riscurile financiare.
Conceptul de echitate joint-venture se referă la entități independente din punct de vedere economic și legal care sunt create de către două sau mai multe organizații – părinte care în mod colectiv se angajează în investiții atât financiare cât și de resurse pentru a urmări anumite obiective comune.
Printre diferitele forme pe care le pot lua relațiile inter-organizaționale internaționale, fără îndoială fuziunile de tip joint-venture sunt, prin unicitatea lor, cele mai complexe forme de acorduri comune. Relațiile contractuale dintre companii multinaționale cum ar fi licențele si francizele nu presupun împărțirea echităților sau investiții de capital comun de către companiile participante, în timp ce achizițiile si fuziunile corporatiste au ca rezultat combinarea completă dintre două firme fără a fi necesară crearea unei noi organizații care să funcționeze în paralel cu activitățiile firmelor ajunse la acord de fuziune. Spre deosebire de colaborarile dintre companii agreate sub forma de contracte, fuziunile joint-venture presupun strategii de colaborare pe termen mai lung.
De asemenea, la nivel international, companii din mai multe țări pot coopera sub forma de joint-ventures internaționale, depășind astfel anumite bariere naționale și culturale. Este posibil in unele situații să se formeze joint-ventures prin parteneriatul unor companii din aceeași țară dar cu localizarea și activitatea în alta. În această situație, fuziunea este tot de tip internațional joint-venture. Deși marea majoritate a parteneriatelor internaționale joint venture presupun doar două companii părinte, una într-un loc și alta dintr-o țară străină, unele fuziuni pot avea mai mulți participanți.
Licensing-ul
În scopul realizări unor profituri mai mari, firmele multinaționale, își licențiază, mărcile, tehnologia sau alte avantaje. Produsele licențiate au o șansă mai mare de a intra pe piețele mondiale care restricționează importurile sau investițiile străine directe, acestea acționând și ca un mijloc de testare a piețelor. În general este licențiată tehnologia periferică, nu cea centrală, pentru a nu crea un competitor viitor. Există două avantaje foarte mari pentru compania care primește licența:
permiterea de a realiza o diversificare prin combinarea tehnologiei achiziționate cu lnow-how-ul existent; și
achiziționare mai iefitină de tehnologie.
Două companii angajate într-un joint venture internațional pot cădea de comun acord din timp să execute schimburi de abilități și tehnologii care au rolul de asigura șansa la câștiguri echitabile. Acordurile de licensing reprezintă una dintre principalele metode de a ajunge la îndeplinirea acestui gol comun.
Efectele prezenței firmelor multinaționale în economia României
Numărul și mărimea filialelor stărine în România, proprția bunurilor și veniturilor generate de acestea, a capitalului sau a numărului de angajați în aceste companii sunt necesare pentru aprecierea gradului și mărimii unei firme multinaționale și pentru a ne da seama care este gradul de internaționalizare al multinaționalelor și efectele pe care acestea le au asupra țării noastre.
Astfel, în urma unor cercetări realizate de economiști în țara noastă, s-a constat că în anul 2013, au fost identificate 44.575 de întreprinderi, dintre care 39.327 întreprinderi multinaționale, 60 controlate din interior și 39.267 din străinătate, restul de numai 5.249 fiind firme rezidente. (Tabelul 1)
Tabelul 1. Repartiția numărului de întreprinderi pe secțiunea CAEN Rev. 2 și tipuri de grupuri.
Sursa: Registrul Statistic al Întreprinderilorgestionat de INS
În anul 2013, cel mai mare procent de grupuri de firme a fost identificat în secțiunea comerț cu ridicata și cu amănuntul, repararea autovehiculelor și motocicletelor, în proporție de 31%, în industria construcțiilor un procent de 13% și industria prelucrătoare 11%.
Raportat la ponderea numărului de salariați, majoritatea subgrupurilor de salariați sunt controlate din țări precum Germania – 15,6%, Olanda- 12,6% sau Austria – 11,4%.(Tableul 2) În totalul de întreprinderi multinaționale din România, controlate din străinătate, întreprinderile controlate din Germania predomină în industria prelucratoare în proporție de 7,4%, în secțiunea de comerț cu ridicata și cu amănuntul în proporție de 2,5% și în secțiunea de activități științifice, profesionale și tehnice în proporție de 2,4%. Spre deosebire de cele din Germania, grupurile de întreprinderi controlate din Olanda se găsesc în industria prelucrătoare în proporție de 4,8%, în secțiunea de comerț cu ridicata și cu amănuntul în proporție de 2,3 % și în secțiunea informații și comunicații 1,5%. Austria domină industria extractivă, deținând un procent de 2,8% pe piața din România, 2,4% în secțiunea de comerț și ridicata cu amănuntul și un procent tot de 2,4% în industria prelucrătoare.
Tabelul 2. Structura subgrupurilor de întreprinderi după numărul de salariați din România
Sursa: Registrul Statistic al Întreprinderilorgestionat de INS
Activitaea filialelor străine din România a fost analizată abia recent dat fiind că zona buisness a fost tratată cu discrieție din cauza informațiilor insuficiente, firmele nedorind să le furnizeze. Cu toate acestea, au fost totuși ralizate în ultimii ani statistici cu privire la numărul de salariați, la modul cum filialele sunt distribuite pe industrii și ‚țări de proveniență și la valoarea adăugată brută. Astfel, s-a arătat că cifra de afaceri medie realizată de filialele străine din România a fost de 14, 6 milioane de lei și valoarea adăugată brută de 2,9 milioane de lei iar cel mai mare număr de filiale străine a fost înregistrat în domeniul serviciilor.
Cea ma mare pondere a cifrei de afaceri a filialelor firmelor străine în țara noastră s-a realizat în sectorul industriei, acest sector deține 44,3% din totalul ciferi de afaceri înregistrat de filialele străine în România. În aceași ramură, s-a înregistrat și cea mai mare cifră de afaceri pe valoarea adăugată brută la costul facturilor, și anume 48,3% din totalul înregistrat de întreprinderile străine. Cea mai mare cifră de afaceri pe activități desfășurate pe secțiuni CAEN Rev.2 a fost realizată, așa cum era de așteptat, în comerțul cu ridicata și cu amănuntul, repararea autovehiculelor și motocicletelor – 37,0%, după care de industria prelucratoare – 33,8% și HORECA – 0,5%.
La nivel total, cel mai mare număr mediu de salariați a fost înregistrat în sectorul industriei, urmat de servicii, comerț și construcțiii. În filialele străine din România cu activitate în doemniul industriei s-au înregistrat 548.246 salariați, adică o pondere de 38,5% din numărul total al salariaților din această industrie. În servicii, s-a înregistrat un număr de 184.701 salariați, adică 17,3% din toatul salariaților din această ramură iar în comerț un număr de 155.526 angajați, reprezentând 17,3% dint totalul angajaților în servicii. Cel mai mic număr de angajați se înregistrază în multinaționalele din domeniul construcțiilor, acesta fiind de 28.396 adică 6,1% din numărul total de angajați din acest domeniu de activitate. (Tabelul 3)
Cel mai mare număr mediu de angajați în filialele străine este deținut de filialele controlate de statele UE, fiind un număr de 708.426 angajați, adică 77,0% din totalul angajaților deținuți de totalitatea filialelor de la noi din țară. Restul de 23,0% este deținut de celelalte companii și anume 211.200 de angajați.
Tabelul 3. Numărul mediu de salariați din multinaționalele din România
Sursa: Registrul Statistic al Întreprinderilorgestionat de INS
Industria software din România este în plină ascensiune, firmele multinaționale făcându-și loc apring în ultima vreme pe piața noastră, date fiind facilitățile oferite din punct de vedere politic, economic și social. România a devenit precum o casă pentru companiile multinaționale ca și Oracle, IBM, Microsoft sau HP, datorită faptului că țara noastră este liderul Uniunii Europene în ceea ce privește ocuparea forței de muncă
Oracle este una dintre companiile multinaționale care activează în România. Companie americană din industria calculatoarelor, aceasta este specializată în conceperea și comercializarea de componente hardware și soluții software pentru diferite organizații și întreprinderi. Oracle România este cea mai mare companie IT ce își desfășoară activitatea pe plan local începând cu anul 2011. Firma a înregistrat în anul 2014 o cifră de afaceri de 703 milioane de lei, aproape dublu decât în anii anteriori, și un profit de 9 milionale de lei. În același an, Oracle România deținea un nr. de 2.470 angajați și a anunțat că în perioada următoare își va mării numărul de angajați, dată fiind diversificarea produselor și serviciilor companiei. Această companie se situează în topul 3 al companiilor de software la nivel global, după Microsoft și IBM.
Tot în anul 2014, compania multinațională Microsoft România, înregistra un profit de 20 milioane de lei, plecând de la un profit de 12 milioane de lei în 2011. Cifra de afaceri a acestei companii a ajuns la 195 de milioane de lei. Această companie a apărut pe piață în anul 1996 și acum se numări printre liderii de pe piață în tehnologie, crescând de la un număr de patru angajați în anul apariției pe piață, la un număr de peste 440 în 2013. Peste 50% din locurile de muncă din industria IT din România sunt influențate de Microsoft.
Compania multinațională Hewlett Packard (HP), și-a început activitatea în România în anul 2005 si este cel mai mare vânzător din lume de calculatoare personale. În 2010 compania deținea un număr de 2.500 de angajați din totalul de 300.000 de angajați pe plan mondial. În următoarea perioadă HP renunță la un număr de 900 de angajați pe plan mondial, astfel și în România ajunge să aibă în 2014 un număr de 1.200 de angajați. Cifra de afaceri a acestei companii era în anul 2014 de 228 de milioane iar profitul înregistrat era de aproape 37 de milioane.
O altă companie de top din rândul firmelor multinaționale din România este IBM, cel mai mare furnizor IT din lume și cea mai inovativă companie ce oferă soluții în diverse domenii: servicii financiare, sănătate, guvern, telecomunicații, educație, etc. Înființată în România în 1995, cu sedii în București și Timișoara, era pregătită să răspundă unui număr mare de nevoi. În anul 2014, IBM înregistra un profit de 55 de milioane de lei, iar în anii 2010-2014 a oscilat între 40 de milioane de lei și 55 de milioane de lei. Cifra de afaceri a acestei corporații era în același an de 645 de milioane de lei, apropae dublu față de anul 2012, când aceasta era de 368 de milioane. Numărul de angajați a ajuns în ultima perioadă la aproape 2.000 iar în anul 2014 era de 1.817.
Cei mai mari angajatori din industria de soft și servicii IT, după numărul mediu de angajați din 2014 sunt:
Oracle România – 2.470 angajați
IBM România – 1.817angajați
HP Entreprise- 1.600 angajați
Ubisoft- 1.315 angajați
HP Inc- 1.200 angajați
Evada România- 1.142 angajați
Companiile economice române, arată că au capacitatea de a-și crește permanent afacerile în pofida mediului economic dificil de la noi. Acest lucru este posibil datorită faptului că aceste firme multinaționale au clădit strategii solide pentru a se extinde și a crește permanent.
Analiză SWOT – Activitatea României în fața investitorilor străini (puncte tari și suncte slabe, oportunități și riscuri)
CAPITOLUL III
ROLUL FIRMELOR MULTINAȚIONALE ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII
Importanța firmelor multinaționale în contextul globalizării – vectori ai globalizării politice, economice și sociale
Companiile multinaționale sunt elemente indispensabile ale procesului de globalizare. Piața liberală economică, care domină în aproape toate țările, crează un mediu favorabil pentru dezvoltarea companiilor multinaționale. Dezvoltarea tehnologică a contribuit semnificativ la creșterea vizibilă și sistematică a marilor companii care în consecință, s-au unit pentru a forma corporații multinaționale.
În general, corporațiile multinaționale au fost create pentru a spori capacitatea și pentru a extinde piețele și pentru a crea unelte generatoare de profit. Oportunitatea de a dubla sau chiar tripla capitalul în cadrul câtorva ani de activitate economică a atras masele de oameni, care erau dispuse să își împartă averile pentru a genera un profit și mai mare. În consecință, numărul și magnitudinea corporațiilor a crescut în contunuu. O dată cu creșterea acestora, au devenit simultan forțe economice, politice, culturale și sociale, fiind capabile să influențeze atât relațiile internaționale cât și viețile noastre.
Rolul economic al firmelor multinațonale
Companiile multinaționale joacă un rol foarte important în economia globală, prin procesul de globalizare economică; în alte cuvinte, interdependența economică în creștere a economiilor naționale din lume prin intermediul unei ascensiuni rapide a circulației bunurilor, serviciilor, tehnologiilor și capitalului între granițe, au făcut ca firmele multinaționale să fie principalii vectori ai globalizării.
Corporațiile multinaționale, au jucat un rol foarte important în procesul de globalizare, punând bazele multor legături între economiile diferitor țări. Folosind capital de la țări bine dezvoltate, corporațiile multinaționale, construiesc fabrici și puncte de lucru în țări în dezvoltare în care pot avea acces la materie primă și forță de muncă mai ieftine. Produsele finite urmeazăa fi trimise înapoi în țările bogate, unde există cerere de piață. Aceste legături duc la o creștere a integrării economice între diferite economii ale lumii, rezultând în nașterea unei piețe globale.
Întreprinderile multinaționale influențează foarte mult producția internațională, natura dar și dimensiunilie operațiunilor care trec de granițele naționale și mai ales procesul de globalizare. Impactul lor real asupra economiei internaționale și asupra economiilor naționale din statele unde există companii multinaționale este extrem de mare, chiar mai puternic decât pot reda cifrele statistice.
Firmele multinaționale, joacă astfel un rol foarte important în ceea ce privește creearea unui cadru competențial pe piețele internaționale. Corporațiile transferă principalele valori corporative, tehnologia și know-how-ul firmelor locale, aducându-și astfel aportul în creșterea competitivității firmelor locale. În acest context, interesul României de a atrage întreprinderi multinaționale este mai mult decât evident, dat fiind faptul că avem nevoie de resurse financiare, know-how managerial și tehnologic și nevoia de a forma culturii corporative noi. Tocmai din acest motiv, guvernele acordă facilități investitorilor străini încă din 1989 . Pătrunderea pe pe piața românească a marilor firme multinaționale se datorează unor politici macro-economice care au stimulat investițiile străine directe, iar dupa anul 2007 s-a apreciat o creștere semnificativă a numărului de întreprinderi existente în economia românească.
Guvernele naționale și locale, de multe ori, se întrec în a atrage firme multinaționale, în scopul de a spori veniturile generate de taxe și activitatea economică și de asemenea crearea unor noi locuri de muncă. În această cursă, entitățile politice pot oferi corporațiilor multinaționale oportunități precum scutiri de taxe, pledoarii de asistență guvernamentală, infrastuctură subsidiară și reglementări mai puțin aspre ale conduitei de muncă și ale protecției mediului înconjurător.
Rolul politic al firmelor multinaționale
Companiile multinaționale au putere mare de influență politică întrucât pot manipula aceste influențe în avantajul lor cu mai mare ușurință decât firmele cu activitate doar în țările lor de proveniență. De exemplu, multinaționalele își pot poziționa sediile si punctele de lucru în așa fel încât să aibă acces la tarife și taxe reduse sau în privința eliminării oricăror alte bariere economice. De asemenea, acestea pot beneficia, în consecință, de concesiuni politice, dată fiind contribuția acestora pe termen lung la economia națională și la produsul intern brut.
Corporațiile multinaționale stau la baza economiei mondiale. Majoritatea au o rată de creștere extrem de mare, la fel și rapiditatea cu care se dezvoltă. Forbes Global High susținea în raportul Performance Ranking din 2012 că veniturile celor mai mari 2000 de corporații au prezentat o rată de creștere anuală medie de 18% (Global Finance 2013). Așadar, se poate trage concluzia că indiferent de starea economiei mondiale, multinaționalele se pot bucura de creșteri. Mulțumită efectului de globalizare și capitalismului, companiile multinaționale se bucură de atenție sporită datorită puterii acestora de influență. În consecință, acționarii multinaționalelor sunt în legătură strânsă cu instituțiile politice, date fiind interesele comune pe care le împart. Relația dintre grupurile comerciale și politică este numită clientelismv – când cercurile afaceriste oferă beneficii (corpuri legislatoare ce conferă influență), în schimbul a legi favorabile și permisive, reglementări de lege semnate de cercurile politice. Stabilirea și pastrarea acestor relații oferă companiilor multinaționale avantajul de a-și desfășura activitățile în cele mai benefice domenii și arii simultan, astfel minimalizând costurile activității. Paradoxal, corporațiile dictează regulile pentru politicieni, nu invers.
În ciuda acestor avantaje uriașe, sunt imposibil de ignorat valurile de critici aspre si negative adresate companiilor multinaționale, în ceea ce privește modurile de desfășurare ale activităților unde, în primul rând, lipsa extrem de mare de etică este semnalată. Mulți critici susțin faptul că suportul si beneficiile ieșite din comun de care dispun companiile multinaționale creează nenumărate consecințe negative pentru producătorii si fermierii domestici. De exemplu, condițiile favorabile si tarifele extrem de mici, combinate cu evaziune fiscală, permit mariilor corporații sa exporte alimente la prețuri mult mai mici decât costurile de producție ale producătorilor locali. În concluzie, trebuie menționat faptul că deși companiile multinaționale creează locuri de muncă și aduc investiții directe străine, pot avea și un impact negativ asupra economiei, în special în țări din lumea a treia.
Rolul social al companiilor multinaționale
Corporațiile multinaționale reprezintă nucleul economiei mondiale. În era globalizării, tot mai multe implicații sociale își fac locul în conduita de activitate a multinaționalelor. La o primă analiză, acestea insumează toate conceptele care ar fi considerate acceptabile din punct de vedere etic, cultural, demografic, etc.
Este imposibil de analizat implicațiile sociale ale corporațiilor multinaționale fără a lua în seama un concept care constituie baza de referință adoptată de marea majoritate a companiilor multinaționale din jurul lumii. Numit CSR, sau responsabilitate socială, acesta funcționează asemeni unui cod de conduită care asigură respectarea tuturor criteriilor acceptabile din punctele de vedere deja menționate, fie in țara de activitate, cea de proveniență sau global. Această divizare este inevitabilă și apare datorită imposibilității de generalizare a acestor concepte pentru toate țările si culturile de pe glob.
De exemplu, o multinațională care se ocupă de articole de imbrăcăminte poate să abordeze în mod radical diferit strategiile de marketing si publicitate în funcție de țările în care activează, din motive culturale și religioase. Dar, în același timp, aceeași companie ar fi nevoită sa se supună unor seturi de reguli aplicabile pe tot mapamondul, indiferent de particularitățile religioase, demografice, etice și culturale în țările de activitate. Ca exemplu de astfel de concepte ar putea fi dat plata onestă a muncitorilor din punctele de manufactură și evitarea suprasolicitării, sau, mai rău, folosirea copiilor ca și forță de muncă ieftină.
Definiția responsabilității sociale variază și ea, la randul ei, in jurul lumii și evoluează cu timpul. Spus simplu, responsabilitatea socială resprezintă “totalitatea responsabilităților multinaționalelor către societate, altele decât cele care implică generarea de profit”. În anii 70, prof. dr. Davis, profesor la Universitatea de Stat din Arizona și savant în CSR a subliniat importanța responsabilității sociale. El a menționat că “CSR se referă la considerațiile firmelor și răspunderea acestora la probleme ce depășesc implicațiile economice și microeconomice, tehnologice și obligațiile legale ale acestora” . Pe scurt, susținea faptul că afacerile ar trebui să ia în considerare cu grijă impactul pe care activitățile și politicile acestora le-ar putea avea asupra societății.
În primul rând, responsabilitatea socială ajută la buna creștere a reputației unei companii și la popularitatea brandului în sine. Compania iese în evidență mai mult, în comparație cu competitorii din aceiași industrie chiar și atunci cand prețurile produselor comercializate și calitatea acestora este similară. Mai mult, aceasta va duce la creșterea volumului de vânzări, întrucât cumpărătorii mult mai degrabă vor alege o companie care se ocupă de problemele care sunt importante pentru aceștia. În final, companiile cu o reputație mai puternică și o imagine pozitivă se bucură de loialitatea angajaților și în același timp atrage noi talente dornice să lucreze într-o companie cu responsabilitate socială puternică.
Implicațiile expansiunii firmelor multinaționale
Concurența
Apariția societăților multinaționale a dat naștere unor forme de confruntări în economia mondială. Concurența este una dintre acestea, fiind un mod de manifestare a economiei de piață potrivit căreia existența unui singur producător dintr-o categorie de bunuri pe piață, este imposibilă. Astfel problema concurenței reprezintă un aspect important pentru actorii pieței.
Concurența cea mai acerbă se manifestă între așa-zișii noi-veniți, adică filialele firmelor străine și marile firme autohtone. În acest context, filialele multinaționalelor încearcă să câștige o poziție și firmele autohtone să își apere poziția pe care deja o au. O altă formă a concurenței manifestată pe piața mondială este concurența dintre filialele diferitelor societăți, mai ales a celor care se află în aceeași zonă. De exemplu, în Europa se confruntă adesea filialele japoneze cu cele americane, utilizând unele dintre cele mai agresive tehnici. Se întâmplă chiar ca lupta să se poarte între societăți care au societatea mamă în aceeași țară, scoțând în evidență caracterul cosmopolit al capitalului. Ne putem da seama că societățile comerciale multinaționale au dezvoltat și dezvoltă în continuare diferite forme de concureță pentru a putea rezista pe piață și concurența se desfășoară între acestea și în ceea ce privește nivelul factorilor de producție,nu doar la nivelul produsul finit.
Relațiile cu statul-națiune
Procesul de expansiune al firmelor multinaționale a avut ca și efect mărirea ariei și a complexității relațiilor internaționale. Au apărut relații atât între firmele multinaționale și statele-națiune, cât și între firmele mamă și filialele lor externe, dar și între firmele mamă ale mai multor societăți.
În ceea ce privește relația dintre societatea multinațională și statul-națiune, aceasta este una foarte complexă, acesta din urmă simțindu-se amenințat de forța firmei multinaționale. Această teamă provine din faptul că au incertitudinea că societățile nu vor acționa în folosul statului sau nu vor respecta legislația aestuia. Într-un fel, teama statelor-națiune este pe deplin justificată având în vedere că orizonturile multinaționalelor depășește cu mult definiția identității naționale, ținta societăților fiind acum piața mondială, nu doar cea națională. Chiar și așa, legătura dintre societățile multinționale și stat este incontestabilă, acestea neputând să își desfășoare activitatea în neant, ci pe teritorii ale statelor-națiune.
Relațiile cu statul de origine și cu statul-gazdă
Relațiile companiilor multinaționale cu țările de origine, apar sub forma unor relații de genul unor parteneriate, fiind de cele mai multe ori de aceeași parte a baricadei. Între statele de origine și companii există o colaborare avantajoasă pentru ambele părți pe diverse planuri. Relația dintre firmele multinaționale și statul de origine a evoluat într-un mod bun, deoarece expansiunea firmelor nu afectează cu nimic economia statului de origine, ele neavând de suferit în urma transnaționalizării acestora. În Elveția, de exemplu, succesul mondial al unor companii percum Nestle, Novartis sau Roche și profiturile realizate de aceștia în urma activităților pe plan economic, nu au împiedicat Elveția să ajungă unul dintre cele mai dezvoltate state din lume, ci dimpotrivă.
În ceea ce privește relațiile dintre companiile multinaționale și statul gazdă, adică statul pe teritoriul căruia își desfășoară acestea activitatea, sunt mult mai complexe. Astfel, statul gazdă poate fi afectat din punct de vedere economic și social din mai multe motive. În principiu marile companii multinaționale, urmăresc să dețină integral acțiunile filialelor lor din alte țări. Acest lucru duce la o politică de investiție mai avantoajoasă pentru companie decât pentru statul-gază, și anume prin cumpărarea de la societatea-mamă subansamble sau bunuri de echipament la prețuri foarte mici pentru a reduce factura importurilor și pentru a-și diminua atât taxele vamale cât și impozitele pe cifra de afaceri. Prin aceste practici ale firmelor multinaționale influențează negativ balanța dintre plăți externe ale țării gazdă și bugetul acesteia.
Relația dintre statul-gazdă și companie este definită de apartenența statului la țările dezvoltate sau în curs de dezvoltare deoarece companiile multinaționale sunt atrase de țările-gazdă care exercită forță asupra capitalului străin, determinată de nivelul de dezvoltare și de avantajul comparativ.
Pe piețe cu potențial ridicat, precum cele ale Uniunii Europene și ale Statelor Unite ale Americii, atracția este cvasipermanentă. Datorită facilităților externe dar și datorită posibilităților mărite de a realiza profit, pe aceste piețe, concurența dintre investitorii străini este foarte mare. În acest caz, relația dintre companii și țările-gazdă nu mai poate fi considerată chiar defavorabilă pentru acestea din urmă, dată fiind și capacitatea statală superioară a acestor state dezvoltate.
Relația statelor-gazdă dezvolate cu firmele multinaționale, nu s-a soldat cu cele mai bune rezultate, aceste țări neaflându-se într-o bună poziție în raport cu rata inflației și stabilirea monetară și politică a firmelor multinaționale. Pe de altă parte, companiile sunt foarte atrase de aceste țări pentru forța de muncă ieftină. Există și multe avantaje pe care companiile transnaționale le au asupra țărilor-gazdă în curs de dezvoltare, avantaje precum: crearea unor locuri de muncă, folosirea capacității producției locale sau ridicarea calificarii unor categorii socioprofesionale, reducerea cererii pentru credite externe și avantaje educative. În concluzie, deschiderea de către firma mamă a unei filiale într-o țară în curs de dezvoltare poate să fie avantajoasă pentru ambele părți în condițiile în care acest proces se desfășoară sub incidența legilor dreptului internațional privat.
În funcție de țările în care activează firmele multinaționale, dezvoltate sau în curs de dezvoltare, acestea au o influență asupra structurilor macro-economice ale țărilor. Rolul filialelor companiilor străine în țările dezvoltate depinde de potențialul economic al țărilor în cauză, care poate fi mai mic sau mai mare. Structurile țărilor mai mult dezvoltate, precum SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie sau Franța, sunt determinate de corelațiile dintre firmele autohtone și filiale ale firmelor multinaționale. În anumite situații, statul gazdă, intervine pentru a împiedica firmele multinaționale să preia controlul asupra unor aspecte economice importante deoarece acestea au posibilitatea să facă acest lucru deși nu au ajuns încă în postura de investitori strategici, ele preferând să adopte o strategie de adaptare la structurile macro-economice deja existente în țările gazdă în momentul implantării lor.
Cât privește țările mai puțin dezvoltate, dată fiind structura lor economică mai puțin diversificată, filialele firmelor multinaționale manifestă o influeță mai mare sau chiar decisivă asupra structurilor lor macroeconomice. În Elveția, de exemplu, capitalul acesteia nu a manifestat interes față de industria de automobile, însă capitalul străin, al unor firme precum General Motors sau Ford, își aduce contribuția la creșterea structurilor macroeconomice.
Delocalizarea internațională a producției
Delocalizarea presupune deplasarea producției în orice zonă din lume care este profitabilă. Implicațiile firmelor multinaționale în economia mondială cuprind și delocalizarea, proces ce implică transferul unui producții interne în alte țări. La baza acestui fenomen, stau următoarele motive:
minimizarea costurilor de fabricație;
prelungirea cilului de viață al produsului;
evitarea fiscalității excesive;
extinderea concurenței oligopolistice;
ocolirea barierelor vamale.
Delocalizarea presupune forme noi de localizare internațională și este controlată de firma-mamă, printr-o filială într-o altă țară sau prin aranjamente cu firme locale. De asemenea, delocalizarea vizează produse fabricate în serie. Ea a avut loc mai întâi pe axa de Nord-Nord, dar mai apoi s-a extins și în țările dezvoltate sau în curs de dezvoltare deoarece noile tehnologii facilitează comunicarea și legăturile dintre firma-mamă și filiale sau subcontractanți.
Studiu de caz
Strategia de afaceri a firmelor multinaționale din industria de automobile
Industria de automobile se află într-o permanentă inovare și creștere, fiind caracterizată de nivelul înalt al concurenței, drept pentru care producătorii sunt determinați să-și reînoiască produsele cu o frecvență sporită. În acest scop, producătorii acestei piețe, se văd obligați să înregistreze în procesul productiv noi tehnologii și să înglobeze noi pricipii organizaționale. Cu toate acestea, în ultima perioadă, industria de automobile a înregistrat un regres din cauza saturației cererii de automobile pe piețele țătilor dezvoltate și mai puțin dezvoltate.
Viteza cu care se adaptează firmele multinaționale din industria automobilelor la exigențele mediului concurețial reprezintă un avantaj clar ce poate fi exploatat prin obținerea și menținerea unui loc pe această piață. În acest scop, producătorii de automobile urmăresc să fie primii intrații pe o nouă piață în sopul de a obține o rentă de monopol, chiar și în condițiile în care aceasta este temporară.
În procesul de globalizare al țărilor din Europa Centrală și de Est, firmele multinaționale au fost cel mai atrase de industria de automobile pentru capacitățile ei de producție, potențialul piețelor și costurile mici și avantajoase. Analiza comparativă pe care o voi realiza se bazează pe strategia firmelor multinaționale din industra automobilelor din Republica Cehă, Polonia și România, luând în calcul importanța aportului adus de Republica Chehă și Polonia pe piața automobilelor, încă din anul 1988.
Ca urmare a globlizării, firmele multinaționale au pus în practică strategii operaționale și structurale ce detrmină concentrarea producției și a capitalului în câteva regiuni ale lumii. Strategia de afaceri a firmelor multinaționale, în sectoarele vizate, implementează un joc concurențial, generând o rivalitate acerbă la nivel mondial dar și alianțe între corporații rivale sau state rivale.
Strategiile utilizate de companiile multinaționale în industria automobilelor, ca și pe alte piețe, sunt strategii ofensive și strategii defensive. Strategia ofensivă se realizează de către acestea prin creștere internă pe piețele de tip oligopolist, pe diferite sectoare iar stategia defensivă presupune o creștere externă verticală. Aceasta din urmă vizează mai multe aspecte:
strategii discriminatorii și bariere la intrare;
reducerea prețuluide vânzare al produselor ajunse la maturitate;
achitarea reacțiilor concurențiale.
Există și o strategie comună celor două expuse mai sus, diversificarea conglomerată, ce poate asigura pătrunderea pe noi piețe de expansiune și păstrarea părților de piață cucerite. Constatăm, în acest sens, că strategiile companiilor multinaționale trebuie să implice modalitățile de realizare a căilor de acțiune, urmărindu-se dobândirea și menținerea inițiativei de a a exploata avantejele în pofida slăbiciunilor rivalilor, prin acțiuni ofensive și defensive.
Strategia de afaceri a producătorilor de automobile din Republica Cehă, Polonia și România ne arată că afirmațiile teoretice prezentate anterior sunt cât se poate de adevărate. Companiile multinaționale pun în aplicare principiul preemțiunii spațiale, în scopul de a cucerii piața și de a avea avantajul strategic al primului venit. În acest context, firmele multinaționale producătoare de automobile, precum Volkswagen, Fiat, Opel, Renault, au urmărit să obțină beneficii prin combinarea avantajelor competitive proprii cu avantajele țărilor gazdă și cele de internalizare. Dincolo de avantajele oferite de climatul legislativ, politic și economic, aspectele asupra cărora voi insista în ceea ce privește țătile vizate sunt existența industriei de automobile și a subcontractanților locali, precum și raportul cost-calitate al forței de muncă. Republica Cehă, Polonia și România dispun de forță de muncă ieftină, în primul rând datorită localizării în Europa Centrală și de Est. Unul dintre avantajele localizării în Europa Centrală este accesul la noile piețe, companiile producătoare de automobile la nivel mondial investesc în piețele din Europa Centrală și de Est dat fiind faptul că piața occidentală este suprasaturată. (Tabelul 4)
Această strategie de localizare a investițiilor europene pe continent se bazează pe costurile minime de transport și pe acoperirea mai ușoară a costurilor. Extinderea pieței de automobile spre Europa Centrală și de Est, permite firmelor multinaționale să amortizeze costurile generate de producție. În pus, oferă o adaptarea și ajustare mai bună la legislația locală și informare asupra concurenței. Prin această strategie se implantează practic filiale ale marilor companii multinaționale de pe piața automobilelor în aceste regiuni favorabile producției.
Tabelul 4. Părțile de piață deținute de Wolkswagen, Renault, Daewoo în țările din Europa Centrală și România în anul 2004
Sursa: Elaborată de autor pe baza datelor ACEA și APIA
Republica Cehă, Polonia și România s-au integrat pe piața de producție mondială datorită condițiilor pe care le oferă. Aceste țări au acordat un tratament privilegiat producătorilor străini precum Fiat, Vollswagen, Renault, Daewoo, prin facilitarea procesului de privatizare din punct de vedere economic, politic și social. Producătorii străini de automobile au avut atât impact pozitiv cât și negativ asupra acestor state. Astfel, au crescut achizițiile de la furnizorii locali, însă cerințele corporațiilor în ceea ce privea termenii productivității și ai livrării erau extrem de exigente.
Companiile în discuție, acționează în țările pe care le analizăm precum arhitecți ai rețelelor de producție, contribuind la restucturare durabilă în amonte, antrenând și alte sectoare ale industriei. Totodată activitatea și cadrul favorabil oferite industriei automobilelor de aceste țări este înțeleasă doar prin cadrul noilor strategii globalizate ale companiilor multinaționale. Firmele multinaționale producătoare de automobile, adoptă și ele la rândul lor strategii globale, constituind în țările Europei Centrale și Est o rețea productivă destinată aprovizionării piețelor mondiale.
Schimbările destul de rapide ce au loc în domeniul tehnologic, costurile activităților de cercetare și dezvoltare, aduc firmele multinaționale în postura în care necesită alianțe strategice. Este necesară, de asemenea și căutarea de noi piețe pe care să se poată comercializa cu ușurință produsele, prin implatarea unor filiale releu, relaționarea piețeleor de producție și o segmentare procesului productiv, pentru a cucerii piețe noi, dar și pentru a menține părțile din piață deja cucerite și pentru a face față concurenței. În consecință, strategia de afaceri a corporațiilor producătoare de automobile în Republica Cehă, Polonia și România, este globală, de tip ofensiv, dorind extinderea părților de piață într-o creștere orizontală. (Tabelul 5)
Tabelul5. Strategia de afaceri a firmelor multinaționale din industria automobilelor implantate în Republica Cehă, Polonia și România
Sursa: Nițu Antonie, Strategia de afaceri a firmelor multinaționale, Teză de doctorat, Timișoara, 2003
Din anul 2004, moment în care Republica Cehă și Polonia au aderat la Uniunea Europeană, strategia de afaceri a firmelor din industria de automobile a căpătat un nou sens. Beneficiile opținute de către Republica Cehă în urma aderării la Uniunea Europeană se concretizează în creșterea fluxurilor de investiții străine directe, în posibilitatea de a accesa tehnologiile de ultimă oră, realizarea unor afaceri de către firmele autohtone, sprijin acordat acestora de către Uniune. Cât privește Polonia, aceasta a început să aibă în urma aderării beneficii de natură politică, economică și socială, precum participarea la procesul decizional la nivel european, accesul liber al produselor și serviciilor la piața unică, creșterea siguranței la locul de muncă și libera circulație a forței de muncă. Nu putem să nu preciză însă, că aderarea acestor țări la Uniunea Europeană a avut și efecte negative. Falimentarea unor firme autohtone, sporirea datoriilor externe, explozia prețurilor și scăderea nivelului de trai sau devalorizarea monedei naționale sunt doar unele dintre aceste efecte negative.
Efectele generale ale aderării la Uniunea Europeană a acestor țări, nu a influențat în mod majoritar strategia de afaceri a producătorilor și furnizorilor străini din industria automobilelor. În princiu, efectul negativ pe care aderarea Republicii Cehe și al Poloniei îl are asupra multinaționalelor din industria automobilelor este impunerea creșterii salariilor, având impact negativ asupra competitivității companiilor. Creșterea salarială, are caracterul de a anula creșterea strategiilor de raționalizare puse în practică de companiile multinaționale producătoare de automobile, dar aceasta nu se va pune în practică imdeiat după aderare, iar creșterea șomajului, care este un efect preconizat al aderării la Uniunea Europeană, vine să întăreacă această afirmație. În aceste condiții, este evidentă o reducere a consumului în aceste țări aderate. Efectele reducerii consumului se reflectă și în dinamica vânzărilor de automobile.( Tabelul 6)
România a aderat ceva mai tărziu la Uniunea Europeană, însă această integrarea a avut efecte asupra țării noastre pe plan politic, economic și al securității. În ceea ce privește economia, odată cu aderarea la Uniune, a avut loc creșterea investițiilor străine directe, o protecție sporită a consumatorilor, extinderea piețelor de capital, crearea unor noi structuri de producție, stimularea concurenței. Aceste avantaje de care România a putut profita odată cu aderarea la UE, a trebuit să vină totuși la pachet cu presiunile concurențiale ale pieței unice, o concurență acerbă, transformările tehnologice tot mai rapide și evoluate, creșterea ratei șomajului, etc..
Faptul că Republica Cehă și Polonia au aderat mai devreme la Uniunea Europeană, a reprezentat pentru România un avataj în ceea ce privește identificarea costurilor și beneficiilor aderării, deorece expereiența din primii ani după aderare, semnalează și o parte de efecte negative pe termen scurt, nu doar pozitive.
Tabelul 6. Variația vânzărilor de automobile în anii 2003-2004, În Republica Cehă, Polonia și România
Sursa: Elaborată de autor pe baza datelor ACEA și APIA
În contextul globalizării, companiile multinaționale pun în practică strategii operaționale în scopul de a-și menține competitivitatea. Strategii precum cele structurale, au determinat concetrarea producției și a capitalurilor corporațiilor din domeniul automobilelor doar în unele regiuni ale lumii. Împreună, aceste două strategii, formează strategia formelor multinaționale din industria automobilelor în țările expuse în acest studiu, o strategie caracterizată drept ofensivă și globală.
Concluzii
Fiind cel mai controversat concept din ultima perioadă, globalizarea este percepută ca și o etapă a mondializări, ce are în centrul său firma multinațională. Potrivit lui F. Livelsey, trăsătura de bază a globalizări este reprezentată de faptul că bunurile, serviciile, capitalul, munca, ideile, toate sunt transpuse în cadrul firmelor multinaționale. Aceste corporații multinaționale ce capătă dimensiuni din ce în ce mai mari au devenit principali actori non-statali pe plan mondial. Având în vedere importanța acestor corporații în contextul globalizării, tragem concluzia că impactul lor asupra domeniilor politice, economice și sociale este una colosală, prin intermediul acțiunilor precum: facilitarea accesului la tehnologie, bunuri și servicii, competitivitatea sau performanța.
Maximizarea pofitului, este bineînțeles cel mai important aspect pentru o companie, în scopul de intra și a se menține pe piața concurenței acerbe, dar relațiile de afaceri dintre companii și state sau alte companii multinaționale necesită loialitate, încredere, transparență, elaborarea unor strategii manageriale și întemeierea unor relații solide cu diverși parteneri de afaceri. În concluzie, corporațiile sunt responsabile din punct de vedere social de comunitatea în care activează. În acest scop ele trebuie să își ierarhizeze obiectivele, atât din punct de vedere economic și politiccât șisocial, prin prisama așteptărilor mediului în care activează.
Într-o lume globalizată, suntem martorii unei intesificări a interdependenței globale și multiplicării actorilor transnaționali în sistemul internaționali, alături de alte state. Din acest motiv, problematica firmelor multinaționale este un aspect care merită dezbătutut în contextul economiei actuale.
Această lucrare se fundamentează pe o abordare teoretică, analizând din punct de vedere conceptual, comparativ și exemplificativ rolul existenței firmelor multinaționale în societatea contemporană. Abordarea este orientată spre acțiune , prin realizarea unei analize cu grad ridicat spre predicție a evoluției spre care se îndreptă companiile multinaționale existe pe piață la nivel național și global.
Bibliografie
Cursuri universitare și tratate
Ana Bal, Economie Mondială, Edit. ASE, București, 2006
Antonie N, Bădescu M., Strategia de afaceri a firmelor multinaționale din industria automobilelor-o strategie comparată, 2004
Bari I., Globalizare, Edit. Economică, București, 2002
Bylis John, Smith Steve, The globalization of World Politics. An introduction to International Relations, Oxford University Press, 1997
Comănescu M., Management european, Ed. Economică, București, 1999
Crăciun Dan, Morar Vasile, Macoviciuc Vasile, Etica afacerilor, București, Editura Paideia,2005.
Dassbach Carl H.A., Global Entreprise and the world Economy: Ford, GM and IMB. The emerge of the transnational entreprise, Gorland Press, New York
Dicționar de economie, Ediția a II-a, Edit. Economică, București, 2001
Dunning G.H., International production and the multinational entreprise, George Allen and Unwin, Londra, 1981
Dunning J., Explaining International Production, Edit. Unwin-Hyman, Londra, 1988
Farmer Richard, Advances in Interantional Comparative Management, Vol I, Edit. Jall Press, London, 1984
Filip R., Iamandi I.E., Management intenațional, Edit. ASE, București, 2012,
Florea Adrian, Elemente de economie mondială, Oradea, Editura Universității din Oradea, 2003
Gilpin Robert, Economia mondială în secolul XXI. Provocarea capitalismului global, Edit. Polirom, București, 2004
Holton Robert, Globalization and the Nation-State, Hampshire and London, MacMillan Press, 1998
Joffre P., Comprendre la mondialisation de l’entreprise, Edit. Economica, Paris, 1994
Krifa H., Concurrence oligopolistiques et concentration dans le secteur d’automobile, 2000
Leonard H.J., Multinational Corporations and Politics in Developin Countries, World Politics, Vol. 32, Nr. 3, 1980
Livelsey F., Dictionary of economics, London, Pitman Publishing, 1993.
Mazilu Anda, Transnaționalele și competitivitatea. O perspectivă est-europeană, București, Editura Economică, 1999
Miron D., Comerț International, Edit. ASE, București, 2002
Pandelică I., Companii transnaționale. Managementul resurselor umane integrat pe baza competenței, Edit. Economică, București, 2004
Popescu I., Bondrea A, Constantinescu M., Globalizarea mit și realitate, Edit. Economică, București, 2004
Postelnicu Cătălin, Firmele multinaționale la început de mileniu, Cluj-Napoca, Editura Risoprint, 2005
Pricop Mihai, Tanțău Adrian, Globalizarea și strategia firmei, Agenția Eficient, București, 2001
Vrabie Genoveva, Bălan Marius, Organizarea politico-etică a României, Edit. Institul European, 2004
Zahariu L., Năstase M., Economia întreprinderii, Edit. ASE, București, pag. 189
Teze, lucrări și articole de presă
Braindard S. L., A simple Theory of Multinational Corporation and Trade wiht a Trade-off between Proximity and Concentration, NEBER Woeking Paper, 1993
Carrol A. B., Buchholtz A. K., Business and Society, South Western Cengage Learning, 2009
Dan P., Multinaționalele din România: câți salariațilucrează, cum sunt distribuite pe industrii și țări de proveniență și care este valoare adăugată brută
Grupurile de intreprinderi din România în anul 2013, Comunicat de presă nr. 102/30 aprilie 2015, Institutul Național de Statistică
Idu N., Zamfirescu I, Costuri și beneficii ale aderării la Uniunea Europeană pentru țările candidate din Europa Centrală și de Est, Institutul Eurpean din România, 2001
Ioana Iliescu, Florian Coconea, Care sunt avantajele aderării la UE, Ministerul Integrării Europene, 2015
James Leonitiades, Multinational Corporate Strategy: Planning for Worl Markets
World Bank: International Trade in Health Service, Washington, 2006
Site-uri
http://www.oecd.org/finance/businessethicsandoecdprincipleswhatcanbedonetoavoidanothercrisis.htm
http://www.rasfoiesc.com/business/management/INTREPRINDEREA-MULTINATIONALA-43.php
http://www.scrigroup.com/afaceri/Corporatiile-multinationale61978.php
http://www.academia.edu/11078393/STRATEGII_DE_ACOPERIRE_A_RISCURILOR_UTILIZATE_DE_COMPANIILE_MULTINATIONALE
http://documents.tips/documents/prezenta-multinationalelor-in-romania-fara-concluzii.html
http://www.economist.com/node/276872
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Firmele Multinationale In Societatea Contemporana (ID: 115560)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.