Finantarea Serviciilor Medicale

Introducere

În lucrarea de față am făcut o prezentare în primul rând a serviciilor medicale și a importanței acestora pentru populație, a diverselor programe ce vin pentru a susține sănătatea populației și a modalităților de finanțare ale acestora. Serviciile medicale sunt din ce în ce mai solicitate din partea pacienților, care sunt mai informați ca niciodată cu privire la metodele noi de diagnostic și de tratament. Aceasta creștere a cerințelor și solicitărilor medicale, corelată cu plafonarea fondurilor statului implică automant investirea unei sume mult mai mare de bani deoarece fondurile publice nu reușesc să le acopere. După ce o perioadă populația a ales să își plătească singură serviciile medicale, odată cu implementarea reformelor din domeniul sanitar avem o creștere considerabilă a asigurărilor private de sănătate.

După ce în primul capitol am vorbit despre sănătate și modalități de finanțare a serviciilor, în capitolul 2 am prezentat sistemul de asigurări din România, pe lângă două mari sisteme, cel am Americii și cel al Chinei. Diferențele dintre ele sunt notabile și foarte importante pentru alegeri corecte în viitor pentru fiecare țară în parte.

In ultimul capitol am efectuat un studiu asupra primelor trei societăți din România care oferă pachete de asigurări private de sănătate, prezentând evoluția acestora în ultimii 3 ani de zile, o comparație între acestea dar și o sinteză a factorilor care au dus la creșterea asigurărilor private de sănătate în ultimii ani.

Scopul acestei lucrări este acela de a scoate în evidență sistemul nostru de asigurări de sănătate în comparație cu alte două mari sisteme dar și importanța introducerii unor noi moduri de finanțare atunci când guvernul pare să nu mai aibe capacitatea sa ofere populației condițiile optime pentru sănătatea acesteia. Asigurările private de sănătate ar trebui aduse din ce în ce mai des în atenția populației, care nu are încă cunoștințe suficiente despre acest tip de asigurări, drept dovada diferența foarte mare între asigurările private solicitate de către companii pentru angajații lor și asigurările private contractate direct de persoane fizice.

Capitolul 1. Serviciile de sănătate. Importanță și modalități de finanțare

Sănătatea populației și importanța serviciilor de sănătate

O stare bună a sănătății populației este un beneficiu pentru toată societatea că întreg, fiind o resursă neprețuită și care trebuie păstrată cu foarte mare grijă, prevenția fiind primul lucru care ar trebui luat în considerare și nu investigarea și tratarea. Sănătatea este un factor foarte important și pentru dezvoltarea economică și social a unei țări și a lumii în general, o posibilă stare de boală în procente mari putând consuma rapid resursele în foarte multe sectoare.

Comparând starea de sănătate a populației din ziua de azi cu perioadele anterioare aceasta este mult mai bună, rata mortalității generale și infantile scăzând iar o mulțime de maladii și boli infecțioase au putut fi eliminate. De asemenea s-a remarcat o creștere a dezvoltării fizice, atât ca ritm de evoluție în copilărie și pubertate cât și ca performanțe fizice și intelectuale [35].

În zilele noastre sunt foarte multe metode prin care un om își poate controla starea de sănătate, importante fiind doar dorința acestora de cunoștințe și interesul lor. O stare general bună de sănătate ajută la creșterea productivității muncii, la o forță de muncă eficientă dar și la îmbătrânirea sănătoasă a populației. De asemenea costurile cu concediile de boală și diverse prestații sociale sunt mult mai scăzute deci se fac mai puține cheltuieli din bugetul alocat sănătății.

Este clar că sistemul economic al unei țări depinde de starea de sănătate a populației acesteia, performanța în domeniul sănătății și cea economică fiind intercorelate. Efectele sectorului sănătății asupra economiei sunt nenumărate, fiind unul dintre cele mai vaste sectoare în țările cu venituri medii și mari care generează un procent însemnat din bugetul de stat. Sectorul sănătății asigură locuri de muncă, este un promotor al cercetărilor științifice și este o importantă arena pentru concurența internațională dintre oameni, idei și produse. Starea bună a societății este în avantajul tuturor ramurilor unei societăți, fiind un factor cheie pentru dezvoltarea socială și economică [18].

Tipuri de servicii medicale furnizate pacienților

În România, reforma în domeniul sănătății și-a schimbat obiectivele odată cu aprobarea Legii 95 din 2006, lege care constant a fost modificată și actualizată, inclusiv în anul 2010, când a fost finalizată ultima etapă a descentralizării spitalelor [24].

Descentralizarea spitalelor presupune clasarea sistemului de sănătate pe mai multe niveluri de îngrijire [23]:

Asistența medicală primară

Aceasta este asigurată de către medicii de familie. Tipul de organizare cel mai întâlnit al acestora este cabinetul medical individual, dar există un număr din ce în ce mai mare de societăți civile medicale. Cabinetele medicale de familie furnizează servicii medicale de asistență primară către pacienții asigurați prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, înscriși pe lista proprie (fără plată) sau pe listele altor cabinete medicale de familie și pentru pacienții neasigurați (cu plată). Acestea furnizează servicii medicale preventive, curative, de recuperare și de urgență. Dacă în anul 2003 erau peste 9000 de cabinet medicale individuale și 20 societăți civile medicale, în 2008 au ajuns la 11279 cabinete medicale individuale și 106 societăți civile medicale, iar în anul următor (2009) acestea au crescut cu 111, respectiv 2 [30]. În anul 2009 erau 211 dispensare medicale față de 213 în 2008. Astfel, în anul 2009, repartiția public-privat a asistenței medicale primare, după forma de proprietate a fost după cum urmează: cabinete medicale de familie (71,80 % publică și 28,20% private), societăți medicale civile (9,26% publică și 90,74% private)

Îngrijirile secundare: specializate – consultații de specialitate în ambulatorii;

Îngrijirile secundare cuprind asistența medicală de specialitate: ambulatoriile de specialitate, ambulatoriile integrate ale spitalelor, policlinicile, centre de diagnostic și tratament, societăți civile medicale de specialitate etc. Distribuția public/privat diferă foarte mult de la un tip de asistență secundară la altul: dacă ambulatoriile de specialitate sunt preponderent publice, cabinetele stomatologice sunt peste 95 % private [6].

Asistența medicală terțiară: super specializate.

Asistența medicală terțiară – asigurată de spitale, sanatorii, preventorii, unități medico-sociale – aparține preponderent sectorului public.

Sănătate 2020. Un cadru European de politici pentru susținerea acțiunilor vizând sănătatea populației

Sănătate 2020 are la bază valorile consacrate de către OMS: dreptul fundamental al omului de a se bucura de cel mai înalt standard realizabil de sănătate. Ținta lor este atingerea acestui drept fundamental indiferent de etnie, sex, vârstă, statut social sau posibilitate de a plăti.

Necesitatea îmbunătățirii stării de sănătate

Guvernul din zilele noastre se confruntă cu mult mai multe probleme legate de cheltuielile de sănătate decât în trecut. Cota bugetului alocată sănătății a ajuns la valori maxime însă costurile de asistență medical a crescut mai repede decât PIB-ul. Dacă aceste premise ar trebui să conducă teoretic la o stare generală de sănătate mai bună, lucrurile nu stau chiar așa în realitate. Sistemele nu reușesc să susțină cheltuielile sporite care îngreunează dobândirea alocărilor necesare pentru sănătate și protecție socială. Costurile cresc din cauza creșterii ofertei de produse a diverșilor prestatori, a noilor tehnologii și produse. În momentul de fată guvernele utilizează doar o mică parte din bugetul sănătății pentru promovarea sănătății și prevenirea bolilor. Utilizarea în mod eficient a inovațiilor sociale și economice ar duce la o îmbunătățire reală a indicatorilor de sănătate. Pentru a putea răspunde noilor provocări sistemele europene de sănătate ar trebui să reconfigureze serviciile, să introduce stimulente și scheme de finanțare. Pentru a putea soluționa o mare parte din problemele și provocările din sănătate ar trebui să existe o colaborare mult mai eficientă și strânsă între țări [18].

Obiectivele strategice

Respectarea deplină a principiilor echității sociale și perfecționarea guvernării strategice pentru sănătate

Sănătate 2020 consideră că activitatea de succes a guvernelor poate duce la îmbunătățirea sănătății, dacă diversele sectoare guvernamentale se aliază pentru a realiza două obiective strategice unul dintre ele fiind îmbunătățirea sănătății pentru toți și reducerea inegalităților în sănătate iar cel de-al doilea perfecționarea management-ului și a guvernării participative pentru sănătate.

Îmbunătățirea sănătății și reducerea inegalităților se poate face prin mai multe obiective propuse:

Țările, orașele care fixează obiective comune și parvin cu investiții comune pentru sănătate și alte sectoare pot să îmbunătățească semnificativ sănătatea și bunăstarea populației

Abordarea inegalităților sociale contribuie semnificativ la asigurarea sănătății și bunăstării, cauzele inegalităților fiind complexe și adânc înrădăcinate. Există foarte multe extreme ale acestora în sănătate, asociate cu consumul de droguri, alcool, lipsa activității fizice.

Întreprinderea unor măsuri în privința determinanților sociali și ecologici ai sănătății care ar putea să abordeze efectiv multe inegalități. Investițiile au nevoie de un mediu de politici care să depășească frontierele și să ofere posibilitatea unor programe integrate.

Perfecționarea managementului și guvernării participative pentru sănătate este cel de-al doilea obiectiv care vrea să fie pus în apicare prin următoarele acțiuni:

Funcția de management realizată de ministerele sănătății și agențiile de sănătate publică rămâne importantă pentru gestionarea bolilor în toată regiunea europeană și necesită consolidare. Sectorul sănătății este responsabil de elaborarea și implementarea strategiilor naționale de sănătate; stabilirea scopurilor și țintelor pentru îmbunătățirea sănătății;

Ministerele și agențiile de profil sunt din ce în ce mai mult implicate în inițierea abordărilor intersectoriale pentru sănătate, acționând în calitate de brokeri sau avocați ai sănătății. Cele menționate includ beneficiile economice, sociale și politice ale unei stări bune de sănătate, precum și efectele adverse ale unei stări proaste de sănătate și inegalităților asupra fiecărui sector, a întregului guvern și a întregii societăți.

Guvernele de la toate nivelele analizează posibilitatea creării unor structuri și procese formale, care să susțină coerența eforturilor și soluționarea intersectorială a problemelor. Acestea ar putea îmbunătăți coordonarea și compensa dezechilibrul în alocarea competențelor dintre sectoare. Sunt recunoscute din ce în ce mai mult beneficiile strategice derivate din adoptarea abordării „sănătate în toate politicile”.

Guvernele și-au asumat angajamentul pentru crearea unor structuri și procese capabile să abiliteze implicarea activă a unui spectru vast de actori cointeresați.

Dirijarea efectivă în cadrul întregii societăți ar putea susține atingerea unor rezultate mai bune în domeniul sănătății. Cercetările științifice au demonstrat o strânsă corelare între o guvernare responsabilă, noile forme de management și participarea activă a tuturor celor interesați.

Abilitarea cetățenilor, consumatorilor și pacienților, este un factor cheie pentru îmbunătățirea rezultatelor din domeniul sănătății, performanța sistemelor de sănătate și a nivelului de satisfacție în rândul pacienților. Vocea societății civile, inclusiv a organizațiilor pacienților și persoanelor individuale contează și din punct de vedere ar generării noilor idei [18].

Domenii de acțiune

Strategia Sănătate 2020 are la bază 4 domenii prioritare de acțiuni strategice care au fost stabilite de către statele membre și au fost ajustate pentru a se potrivi regiunii europene. Ele sunt intercorelate și se completează reciproc, realizarea lor necesitând o combinație de abordări de guvernare care să promoveze sănătatea, echitatea și bunăstarea.

Investirea în sănătate la toate etapele de viață și abilitarea cetățenilor

O stare bună de sănătate de-a lungul vieții duce la o creștere a speranței de viață sănătoasă și implicit aduce beneficii sociale, economice și individuale. Programele care promovează sănătatea oferă beneficii reale: îmbunatățirea condițiilor medico-sanitare, condiții mai bune pentru consolidarea sănătății, alegerea unui stil de viață mai sănătos. Epidemia obezității este un bun exemplu în acest sens, asigurarea produselor sănătoase și ambientului necesar pentru o viață sănătoasă fiind o prioritate. De asemenea, programele de promovare a sănătății mentale trebuie dezvoltate fiind foarte importante pentru a putea diagnostica din timp o mulțime de boli și a preveni astfel consecințele acestora. Axarea pe asigurarea condițiilor de trai sănătoase pentru tineri și vârstnici este importantă, inițiativele de îmbătrânire active și sănătoasă aducând beneficii pentru îmbunătățirea calității vieții.

Abordarea provocărilor majore din regiune cu privire la bolile transmisibile și cele netransmisibile

Este necesară combinarea abordărilor pentru a răspunde eficient la povara înaltă generată de bolile netransmisibile în regiune. Sănătate 2020 susține implementarea unor abordări integrate din partea întregului guvern în beneficiul întregii societăți, convenite prin intermediul celorlalte strategii regionale și globale, în urma constatării impactului limitat pe care îl au acțiunile direcționate către comportamentul individului. Bolile netransmisibile sunt distribuite în mod inegal pe teritoriul țărilor, dar și între acestea, fiind strâns corelate cu acțiunile întreprinse în privința determinanților sociali și ecologici ai sănătății.

Consolidarea sistemelor de sănătate centrate pe oameni, capacităților sănătății publice și a nivelului de pregătire, supraveghere și răspuns la situații excepționale

Asigurarea unei asistențe medicale de calitate și a rezultatelor îmbunătățite de sănătate necesită sisteme de sănătate viabile din punct de vedere financiar, potrivite pentru scopul propus, centrate pe persoană și bazate pe dovezi. Ordinea dată de idei necesită reorientarea sistemelor de asistență medicală intru prioritizarea prevenirii bolilor, încurajarea îmbunatățirii continue a calității și prestarea integrată a serviciilor, asigurarea asistenței medicale continue, susținerea posibilităților de auto-ajutorare a pacienților și realocarea maximă a asistenței medicale în proximitatea maximă domiciliului pacienților. De asemenea, se impune evaluarea potențialului medicinii personalizate. Sănătate 2020 reconfirmă angajamentul OMS și al statelor sale membre de a asigura acoperirea universală, inclusiv accesul la asistență și medicamente de calitate înaltă și accesibile financiar. Este importantă durabilitatea pe termen lung și rezistența față de ciclurile economice, capacitatea de a stăpâni creșterea prețurilor induse de ofertă și de a evita irosirea resurselor, oferind în același timp un nivel bun de protecție financiară.

Ridicarea nivelului de rezistență al comunităților locale și crearea unor medii de susținere

Ridicarea nivelului de rezistență în raport cu factorii negativi externi reprezintă un element cheie pentru protejarea și promovarea sănătății. Capacitatea persoanelor de a-și menține sănătatea este strâns legată cu mediul în care acestea se nasc, cresc, lucrează și îmbătrânesc. Evaluarea sistematică a impactului asupra sănătății produs de mediul dinamic, mai ales în ceea ce privește tehnologia, munca, producerea de energie și urbanizarea, este foarte importantă și trebuie să fie urmată de acțiuni care să asigure efecte pozitive asupra sănătății. Inițiativa OMS „Orașe și comunități sănătoase” oferă un șir de exemple pentru atingerea unui nivel ridicat de rezistență, în primul rând prin implicarea localnicilor și generarea unor condiții de implicare activă a comunității în soluționarea problemelor de sănătate

Sănătate 2020 susține și încurajează ministerele sănătății să reunească actorii cheie cu scopul implicării acestora în eforturile comune menite să asigure îmbunătățirea sănătății locuitorilor din regiunea europeană [18].

Modalități de finanțare a serviciilor de sănătate

Serviciile de sănătate, spre deosebire de altele, sunt folosite de un număr foarte mare de persoane și în cele mai multe cazuri ele costă mult, mai mult decât un și-ar putea un individ plăti o singură dată. Din această cauză, în majoritatea țărilor există o politică națională sanitară care stabilește cum se face accesul la serviciile medicale și prin ce modalități se plătesc acestea. Mecanismul cu prinde colectarea resurselor pentru plata îngrijirilor medicale, alocarea loc și plata factorilor de producție [17].

Finanțare de la bugetul de stat

Acest tip de finanțare este cel ce definește sistemul național de sănătate. România a avut acest sistem până în anul 1997, în prezent bugetul de stat reprezentând doar o parte din modalitățile de finanțare a serviciilor de sănătate. Tari precum Marea Britanie, Spania, Italia încă funcționează cu un astfel de sistem.

Finanțarea din bugetul de stat este considerată o metodă eficientă economică deoarece sistemul de impozite nu trebuie să interfereze cu alocarea eficientă a resurselor. Această eficiență este de fapt costul suplimentar care diminuează efectul util al veniturilor colectate. Se consideră de asemenea un sistem echitabil în impozitare, echitatea orizontală presupunând tratarea egală a indivizilor cu același venit iar cea vertical tratarea diferențiată a indivizilor cu venituri diferite, adică stabilirea cotelor de impozitare în funcție de capacitatea fiecăruia de a plăti. Acest lucru înseamnă că cei cu venituri mai mari trebuie să contribuie mai mult decât restul la constituirea veniturilor statului.

Asigurări sociale de sănătate

Această modalitate presupune obligativitatea achitării unei contribuții de asigurări pentru sănătate de către angajat și de către angajator. Principiile care stau la baza unui sistem de asigurări publice de sănătate sunt:

Autonomia. Fondurile de asigurări de boală și organizațiile lor sunt independente. Fondurile de asigurări au dreptul să stângă contribuțiile și să facă contracte cu prestatorii de servicii de îngrijiri de sănătate.

Solidaritatea. Acest principiu presupune stabilirea contribuțiilor individuale nu în funcție de riscurile individuale asociate vârstei, sexului sau morbidității, ci în funcție de venitul individului. Serviciile medicale sunt acordate indivizilor potrivit nevoilor și independent de valoarea contribuției plătite.

Obligativitatea presupune că este obligatoriu pentru anumiți membrii ai societății să contribuie la un fond de asigurări.

Contribuțiile pentru acest tip de asigurare sunt plătite cel mai adesea parțial de către salariat și parțial de către patron. În cele mai multe cazuri contribuțiile sunt plătite în funcție de nivelul salariului. Avantajul acestei contribuții este că se ia în considerare capacitatea de plată a fiecărui angajat, astfel oricare putându-și permite asigurarea de sănătate în sistem social. Dezavantajul îl reprezintă diferențele mari între cuantumul contribuției diferiților salariați. Pentru a anula acest dezavantaj ar putea să existe un plafon care să limiteze cuantumul contribuției. Acest lucru ar face ca numai salariile și veniturile până la un anumit plafon să fie luate în considerare în stabilirea contribuției iar după acest plafon să nu se mai plătească nicio contribuție. Sunt țări ca Germania care deja utilizează un astfel de plafon.

Asigurarea de sănătate furnizează de asemeni beneficii pe termen lung, dat fiind că aproape 70 % din cheltuielile de sănătate ale unei persoane se consumă în ultimii ani de viață. Chiar și așa asigurările publice sunt organizate de cele mai multe ori pe principiul pay-as-you-go. Conform acestuia, cheltuielile sunt plătite din veniturile curente obținute din contribuții. Dacă cheltuielile depășesc veniturile, atunci deficitul poate fi acoperit prin transfer de la bugetul de stat, se pot majora contribuțiile sau o parte din costuri va trebui suportată de către asigurat. Dacă acest deficid se acoperă de la bugetul de stat atunci sistemul nu mai este unul autonom [17].

Asigurări private de sănătate

Asigurările de sănătate sunt o altă componentă a asigurărilor de persoane. Rolul acestor asigurări este deosebit de important și anume acoperirea total a sau parțială a cheltuielilor cu ocrotirea sănătății, diferența fiind suportată de stat sau de individ, după caz.

Aceste asigurări pot fi contractate numai în mod facultativ, fie individual, fie în grup ținându-se seama de managementul riscurilor legate de sănătate. În cele mai multe cazuri, aceste asigurări se întind pe perioade foarte lungi de timp (chiar pană la vârsta pensionării persoanei) și pot fi precedate de controale medicale generale. În țările dezvoltate ale lumii, aceste asigurări au căpătat o mare extindere pe piața asigurărilor, mergând pană la impunerea treptată a asigurărilor private de sănătate în fața celor sociale de sănătate. În țările în curs de dezvoltare ale lumii coexistă sistemul asigurărilor private de sănătate cu alte sisteme, căutându-se contracararea consecințelor financiare negative ale unei stări precare de sănătate, cu efecte economice nefavorabile ce se repercutează atât asupra individului, cât și asupra societății în ansamblul ei. O clasificare succintă a acestor asigurări scoate în evidență:

asigurările de accidente asigurările de boală și asigurările de sănătate permanentă.

Societățile de asigurări oferă mai multe tipuri de polițe de asigurare de sănătate, de exemplu: asigurarea cheltuielilor de spitalizare; asigurarea pentru intervenții chirurgicale; asigurarea medicală de bază; asigurarea medicală majoră; asigurarea medicală complexă.

Asigurarea de sănătate permanentă. Acest tip de asigurare urmărește să elimine sărăcia, adesea asociată cu o incapacitate de muncă de durată, provocată de un accident sau de o boală. Din momentul în care un asigurat a fost examinat medical și/sau acceptat pentru o asigurare de sănătate permanentă, contractul de asigurare își păstrează valabilitatea pentru un anumit număr de ani și nu poate fi reziliat de către asigurător. Dacă asiguratul ajunge în incapacitate de muncă în urma unei boli sau a unui accident, el are dreptul la o indemnizație de asigurare, care se acordă periodic, atât timp cât se menține starea de incapacitate, sau pană când asiguratul atinge vârsta de pensionare, ori decedează. Asigurații salariați beneficiază de indemnizația oferită de asigurarea de sănătate permanentă pe perioada de timp cât sunt bolnavi, perioadă care variază între o lună și un an [2].

Aceasta limitare se datorează faptului că, în perioada de boală, salariații au dreptul la o parte din salariu. Mărimea indemnizației acordate de către asigurător pe perioada de incapacitate se stabilește de comun acord între asigurat și asigurător, la încheierea contractului, dar ea nu poate să depășească 75% din câștigul asiguratului realizat înainte de îmbolnăvire, din care se deduce suma primită-din fondurile publice [14].

Prețul unei asigurări private de sănătate diferă în funcție de riscurile acoperite și poate începe de la câteva zeci de lei și poate ajunge la sute de lei pe lună.
Prima medie pentru grupurile corporate este între 10 – 20 euro și poate crește pentru solicitările de acoperire mai cuprinzătoare. Cea mai mare cerere este pentru acoperiri în ambulatoriu, însă se observă o tranziție din ce în ce mai mare către acoperiri mai complexe, în special pentru grupurile care au deja un istoric pentru acest tip de beneficiu, cum ar fi serviciile în străinătate [8].

Plata directă a serviciilor medicale

Plata direct de către consumatori a serviciilor medicale fără să apeleze la intermediari nu este o modalitate convenabilă și din această cauză în nici o țară nu se întâlnește un sistem bazat numai pe acest tip de plată a serviciilor medicale. Chiar și așa, peste tot în lume și în țara noastră există o mulțime de cabinet private, policlinici și spitale private unde pacienții plătesc integral serviciile medicale [16].

Capitolul 2. Asigurările de sănătate în lume și în România

Asigurările de sănătate în America. Evoluția asigurărilor după punerea în aplicare a serviciilor medicale la prețuri accesibile

În 2010, Statele Unite au adoptat un nou sistem de sănătate și au promulgat legea privind reforma sănătății. Potrivit acesteia, asigurările de sănătate devin obligatorii. Dacă până în anul 2010 existau aproximativ 32 de milioane de cetățeni care nu beneficiau de asigurare de sănătate, din anul 2014 toți locuitorii vor trebui să beneficieze de câte una.

Programul de asigurări de sănătate la prețuri accesibile (ACA-Affordable Care Act) a inclus două extinderi majore în privința acoperirii, care au început în 2014: o expansiune cu ajutorul societății de asigurări private Medicaid, care a încercat să crească cu până la 138% nivelul sărăciei federale și să subvenționeze acoperirea privată de sănătate prin intermediul unor noi piețe de asigurări. Expansiuni ale acoperirii ACA sunt de o deosebită importanță pentru femeile de vârstă fertilă, care au numeroase nevoi de prevenire și de îngrijire a sănătății – inclusiv servicii de contracepție, îngrijire de maternitate, screening-ul cancerului de col uterin – care sunt importante pentru sănătatea lor și bunăstarea și sănătatea familiei lor. În 2013, înainte de extinderi majore ale ACA, doar 18% de femei în vârstă de 15-44 erau asigurate. Studii multiple au evidențiat faptul că Medicaid și asigurarea privată au crescut foarte mult iar numărul de persoane neasigurate a scăzut substanțial.

Stict în studiul analizat, s-a dorit influența ACA asupra femeilor la vârstă reproductivă. În urma a doua anchete naționale s-a căutat colectarea de informații cu privire la o acoperire de asigurări de sănătate și accesul la îngrijiri medicale. Punerea în aplicare a pachetelor de îngrijire la prețuri accesibile și acoperite în sistem privat sunt de o importanță deosebită pentru femeile aflate în perioada reproductivă care au nevoie de numeroase produse de îngrijire preventivă și a sănătății. S-au efectuat două anchete naționale, una în 2012 și una în 2015, colectarea de informații cu privire la acoperirea de asigurări de sănătate și accesul la îngrijiri medicale de la femei cu vârste cuprinse între 18-39. S-a examinat tipul de asigurare și de continuitate a acoperirii între perioade de timp, inclusiv starea de sărăcie. Rezultatele studiului au evidențiat că proporția femeilor care au fost neasigurate a scăzut cu aproape 40% (de la 19% la 12%). Printre femeile cu venituri mici din statele care au extins Medicaid, proporția de femei neasigurate a scăzut de la 38% la 15%, în mare parte datorită unei creșteri de acoperire a Medicaid (de la 40% la 62%). În următorul tabel avem distribuția procentuală pe tipul de aigurări de sănătate, continuitatea acoperirii și lacunele în acoperire, în anii 2012 și 2015.

Tabel 2.1. Distribuția procentuală pe tipul de aigurări de sănătate, continuitatea acoperirii și lacunele în acoperire, în anii 2012 și 2015

Sursa: R.K. Jones, Contraception 93 (2016), 387 [9]

Proporția de femei care au fost în prezent neasigurate a scăzut de la 18,9% în 2012 la 11,5% în 2015 (tabel 2.1), din cauza acoperirii crescute atât a asigurărilor private și cât si a programului Medicaid. O proporție mai mare de femei au fost asigurate în ultimele 6 luni în 2015 decât în ​​2012 (83,4% vs. 77,1%), precum și orice lacune raportate au fost mai susceptibile de a fi cele scurte. În timp ce femeile din 2015 au fost mai susceptibile pentru a avea asigurare, nu am găsit nicio modificare în accesul la îngrijire, măsurat la sondajul. În ambele perioade de timp, similare proporții de femei au avut un furnizor regulat de îngrijire a sănătății (79%) sau a făcut o vizită în ultimele 6 luni pentru un examen general de sănătate (47% – 48%), fie pentru că erau bolnavi (44% – 45%). Femeile au fost întrebate cât de mulțumite au fost cu acoperirea lor de ingrijire de sanatate și părerea lor nu diferă în mod semnificativ indiferent dacă au fost asigurate prin sistemul Medicaid 65,3% (Rating de cinci sau șase pe o scală de 6 puncte) sau o acoperire privată (69,5%, p = 0.178). Au existat diferențe importante în tipul de acoperire în funcție de starea de sărăcie și dacă este sau nu femeia crescută într-un stat care a adoptat Medicaid (tabel 2.2).

Femeile sub nivelul de 138% de sărăcie au arătat scăderi substanțiale ale procentului de neasigurați, de la 40,0% la 24,6%, ca urmare a crescut acoperirea Medicaid. Mai puține femei cu venituri mai mari de 138% au fost neasigurate în 2015 decât în ​​2012. Chiar și înainte de punerea în aplicare a ACA, femeile afirmă că și dacă nu s-ar fi adoptat extinderea Medicaid ar fi fost probabil asigurate, 22,3% față de 16,5% . Printre femeile sub nivelul de 138% de sărăcie, care locuiesc în state în expansiune, proporția persoanelor neasigurate a scăzut de la 37,6% până la 15,1%, iar acoperirea Medicaid a crescut de la 39,9% până la 61,8%. În statele care nu se află în dezvoltare, proporția femeilor sub nivelul de 138% de sărăcie cu asigurare privată a crescut de la 26,1% la 36,3% [9].

Tabel 2.2. Tipul de acoperire de asigurare în funcție de starea de sărăcie, dacă persoana a trăit într-o zonă în dezvoltare, 2012 și 2015

Sursa: R.K. Jones, Contraception 93 (2016), 389-390 [9]

Acest studiu oferă dovezi suplimentare că ACA susține cresterea acoperirii de îngrijire a sănătatii pentru femeile de vârstă reproductivă în mod specific. Proporția femeilor care au fost neasigurate a scăzut cu aproape 40% între 2012 și toamna primăvara 2015. In plus, mai multe femei au raportat 6 luni de acoperire continuă, iar printre cei care raportează un decalaj, diferența a durat doar o lună in anul 2015. Reducerea acestor decalaje promovează continuitatea îngrijirii medicale și ajută femeile pentru a se îngrijii – inclusiv în perioada reproducerii când au cea mai mare devoie de aceste îngrijiri. De asemenea, acest studiu arată clar că deciziile statelor cu privire extinderea Medicaid foarte mult conteaza pentru acoperirea asigurării de sănătate în rândul femeilor de vârstă reproductivă. Printre femeile din statele cu nivel de sărăcie sub 138% care au implementat expansiunea Medicaid ACA, proporția femeilor neasigurate a scăzut cu 60%, în timp ce proporția Medicaid de acoperire a crescut cu 55%. În schimb, nu s-a găsit nici o creștere semnificativă a acoperirii între femeile cu venituri mici din statele care nu au extins Medicaid, desi unele dintre ele au obținute subvenționări de acoperire private pe piețe noi. ACA a avut un deosebit de puternic efect în statele care s-au extins Medicaid. O dispoziție care să permită ACA ca indivizii să rămână pe planul sănătății unui părinte până la vârsta de 26 ar asigura mai mult de 2 milioane de adulți tineri. Cu toate că aproape fiecare grup demografic a văzut imbunatatiri in acoperire, deoarece ACA a fost pus în aplicare, disparități reale persistă [9]. Tendințele pentru America Latină sunt deosebit de notabile: ei nu au prezentat o creștere semnificativă de acoperire de asigurare între 2012 și 2015.

Asigurarea de sănătate în China. Cea mai mare acoperire de asigurări de sănătate din lume

China a realizat cu succes o acoperire universală de asigurări de sănătate în 2011, reprezentând cea mai mare extindere a acoperirii de asigurare din istoria omenirii. Deși realizarea este larg recunoscută, este încă în mare măsură nestudiat de ce China a fost capabilă să-l atingă într-o perioadă atât de scurtă de timp. Acest studiu își propune să umple golul. Printr-o analiză politică și socio-economică sistematică, s-au identificat șapte motive majore pentru succesul Chinei, inclusiv SARS ca un apel de trezire, un sprijin public puternic pentru intervenția guvernului în domeniul îngrijirii sănătății, a reînnoit angajamentul politic din partea liderilor de top, subvenții guvernamentale grele, capacitate fiscală susținută de puterea economică a Chinei, responsabilități financiare și politice delegate guvernelor locale și strategia de implementare. Trei din factorii par să fie unici în China (SARS, delegația și strategia programatică), în timp ce ceilalți factori sunt frecvent întâlniti în alte țări [7].

Acest studiu discută, de asemenea provocări și recomandări pentru finanțarea sănătații din China, cum ar fi reducerea riscului financiar ca o sarcină imediată, egalizarea beneficiului între programele de asigurare ca obiectiv pe termen lung, îmbunătățirea calității prin care leagă plata furnizorului de performanță și controlul costurilor prin reforme inițiative. În cele din urmă, atrage învățăminte pentru alte țări în curs de dezvoltare.

Acoperirea universală de asigurări de sănătate este rar găsită în țările în dezvoltare. Acesta este motivul pentru succesul foarte impresionat de acoperire universală atins de curând de către China, cea mai dezvoltată țară din lume. Un raport al Băncii Mondiale a apreciat realizarea Chinei ca fiind "de neegalat", reprezând cea mai mare extindere a acoperirii de asigurare din istoria omenirii. Un studiu a ajuns la concluzia că experiența Chinei este "exemplară pentru alte națiuni care urmăresc acoperirea cu asigurare universală de sănătate. Realizarea, de asemenea, a atras atenția mass-mediei. În timp ce succesul Chinei este larg recunoscut, cateva studii au căutat să examineze motivele pentru succes. Rezultatele studiului acestuia a ajutat la aflarea răspunsurilor la trei intrebări cheie, care sunt de interes pentru factorii de decizie politică:

Care sunt factorii majori pentru realizarea unei acoperiri universale de asigurari de sanatate în China?

Care sunt provocările politice pentru susținerea a ceea ce au realizat în următorul deceniu?

Ce lecții pot fi învățate din experiența Chinei?

Realizarea Chinei este impresionantă atât pentru extinderea acoperirii, care este cea mai mare expansiune istorică, iar viteza de expansiune, până în 2011, 95% din populația din China, a fost asigurată, în comparație cu mai puțin de 50% în 2005 (tabelul 2.3).

Ca acoperire este oferită prin intermediul a trei programe publice de asigurare. Tabelul 2.3 rezumă caracteristicile cheie ale celor trei companii:

Sistem nou de servicii medicale rurale prin cooperare (NRCMS), lansată în 2003 în zonele rurale.

Urban Rezident Basic Asigurarea medicala (URBMI), lansată în 2007 pentru a viza șomeri, copii, studenți, precum și a persoanelor cu handicap în zonele urbane. Acesta a acoperit 93% din populația țintă, în 2010.

Asigurare medicală de bază a angajaților (UEBMI), lansată în 1998 ca program de asigurări bazat pe ocuparea forței de muncă. acoperirea a ajuns la 92% în 2010.

Tabel 2.3. Sumarul celor trei societăți de asigurare din China

Sursa: H. Yu, Health Policy 119 (2015) 1146

Factori semnificativi pentru acoperirea Chinei

Focarul SARS ca o trezire la realitate

In timp ce ultimii treizeci de ani China a asiscat la o creștere economică, sistemul de îngrijire nu a ținut pasul cu dezvoltarea economică . În calitate de funcționari guvernamentali ocupati doar cu dezvoltarea economică, cheltuielile pentru sănătate au scăzut de la 37% din total în 1980 la 18% în 2004. De asemenea, a condus în mod neașteptat la o deteriorare gravă a acoperirii asigurărilor de sănătate, rata de asigurare care se încadrează la 5% și 38% în mediul rural și urban, respectiv, în 1998 cercetători s-au alarmat și unii cercetători au început studiile experimentale în anii 1990 într-un efort de a reconstrui sistemul de asigurări de sănătate, în special în China rurală. La inceputul secolului 21, scăderea asigurarilor cu a determinat o creștere rapidă a costurilor de ingrijire a sanatatii.Cu toate acestea, liderii chinezi nu au acordat o atenție până la izbucnirea în 2003 a unui sindrom acut sever respirator (SARS), care s-a extins din China la 37 țări cu 775 de decese raportate. Cu SARS, de asemenea, au înregistrat pierderi economice uriașe la nivel mondial . Ca urmare, acesta a servit ca un apel de trezire pentru liderii chinezi, care au recunoscut că au subinvestit în anii 1980 și 1990 sistemul de sănătate iar acesta nu era pregătit pentru asemenea evenimente si urgențe. În termen de câteva luni de la izbucnirea SARS, liderii chinezi au decis asupra unor investiții masive în sistemul public de sănătate, inclusiv subvențiile grele, care a marcat din nou epoca de finanțare de îngrijire a sănătății în China [7].

Sprijin public puternic pentru intervenția guvernului în programele de sănătate

Cu toate eforturile Chinei de a reconstrui sistemul de asigurări de sănătate din mediul rural, nu au existat eforturi similare în zonele urbane după izbucnirea SARS, rezultând nemulțumirea locuitorilor din mediul urban. Rezumînd nemulțumirea larg răspândită un un raport a concluzionat că reforma de îngrijire a sănătății înainte de 2005 practic nu a avut succes. Raportul a ridicat miza politica la un nivel mai ridicat. A declanșat o dezbatere națională despre reforma de îngrijire a sănătății 2005. O caracteristică unică a dezbaterii este puternicul suport public pentru intervenția guvernului în domeniul îngrijirii sănătății, facând China să difere foarte mult de multe țări.

Până la sfârșitul anilor 1980, medicii fie au devenit practicieni privati sau si-au pierdut locul de muncă șî s-au reorientat. Ca un alt exemplu, cu toate că 95% din spitale sunt deținute de guverne, fondurile publice sunt de aproximativ 10% din veniturile spitalului. Pentru a face un profit, spitalele s-au bazat foarte mult pe prescrierea de medicamente si teste de diagnostic. Ca urmare, cheltuielile de droguri au fost de aproximativ jumatate din cheltuielile de sanatate, una dintre cele mai mari cote din lume.

Capacitate fiscală susținută de puterea economică Chineză

Cu capacitatea sa fiscală consolidată în mod semnificativ de creșterea economică cifrele s-au dublat în ultimii 30 de ani, guvernul Chinei își poate permite să subvenționeze un miliard dpopulație cu asigurare de sănătate. În ciuda investițiilor pe scară largă, cheltuielile pentru sanatate sunt încă o proporție mică a cheltuielilor guvernamentale din total (la 12,5% în 2011)

Angajament cu guvernele prin delegarea responsabilităților financiare și politice

O caracteristică unică a reformei din Chinei de ingrijire a sanatatii, a fost că statul a cerut guvernelor locale nu doar să împărtășescă subvențiile, dar, de asemenea, să ia responsabilitățile politice pentru extinderea acoperirii. Oficiul de Stat pentru Reforma Sănătății a semnat contracte politice cu guvernele provinciale, care delegatu sarcinil prin sau guvernele județene. Criteriile de evaluare a performanțelor contractului au cerut pentru funcționarii 90% acoperire NRCMS sau URBMI [7].

Programe strategice de reformă a sănătății

In final, dar nu în ultimul rând, asigurarea Chinei de sănătate este atribuită strategiei sale de programe strategice cu acoperire largă. În conformitate cu strategia, atat NRCMS si serviciile stationare de acoperire URBMI au fost puse în aplicare numai atunci când au fost lansate. Apoi, cele două programe au început să acopere serviile ambulatorii din 2010. Guvernele, de asemenea, au adăugat la aceste liste de program bolile prioritare pentru o acoperire de beneficii sporite. După prima etapă a reformei in 2009-2011, guvernul central a decis în 2012 reforme pentru a extinde beneficiile de asigurare, portabilitate și să încurajeze asigurările private complementare de sănătate. O astfel de implementare a programelor strategice în mai multe etape asigură în mod constant spre un acces mai bun pentru cetățenii săi la beneficiile pentru sănătate.

Fig. 2.1. Cheltuieli pentru sănătate în anii 1995-2011

Asigurarea de sănătate privată în România. Evoluția acesteia de la apariție și până azi

În România, abandonarea sistemului de tip Semașko, practicat în perioada comunistă și bazat pe acoperire universală, finanțare de stat, planificare centralistă și acces liber la serviciile de sănătate, s-a realizat destul de târziu. Abia în anul 1998 a fost aplicată o nouă lege a asigurărilor sociale de sănătate, care urmează modelul de asigurare tip Bismarck, cu asigurări obligatorii de sănătate și se bazează pe principiul solidarității. Ca o consecință, sursele de finanțare a sistemului de sănătate s-au modificat, prin de reducerea semnificativă a bugetului de stat și introducerea fondului național unic de asigurari sociale de sănătate. În prezent, bugetul sănătății are două surse: bugetul de stat și fondul asigurărilor de sănătate, acesta din urmă reprezentând mai mult de 3/4 din total.

Schimbările structurale în finanțarea și organizarea serviciilor de sănătate au înregistrat ritmuri lente, fapt care a condus la cronicizarea stării de subfinanțare și la o eficiență scăzută a sistemului. În pofida unor încercări meritorii, s-a putut constata multă vreme absența unei strategii naționale integrate de asigurare a sănătății ca angajament politic al puterilor statului, modificarea priorităților reale rămânând sub influența recesiunii economice și a tensiunilor sociale [12].

Abia în anul 2004, Guvernul României a emis o hotărâre pentru aprobarea strategiei naționale privind serviciile de sănătate și a planului de acțiune pentru reforma sectorului de sănătate. Pe termen lung, efectul vizat al strategiei a fost îmbunătățirea stării de sănătate a populației și, prin aceasta, a calității vieții. Scopul strategiei naționale privind serviciile de sănătate este creșterea accesului populației la servicii medico-sanitare de calitate și eficientizarea modului de furnizare a serviciilor medico-sanitare spitalicești. Cea mai recentă abordare legislativă în materie datează din prima parte a anului 2006, când a fost adoptată Legea privind reforma în domeniul sănătății, în fapt un pachet legislativ care cuprinde aspecte de ordin instituțional, sisteme de organizare și finanțare, metode și modele de management, precum și alte coordonate de natură tehnică și economică ce urmează să susțină reforma sistemului sanitar. Pe fond, legea în cauză nu aduce modificări semnificative în administrarea și gestionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, acestea realizându-se în continuare de către Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate – instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, având ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România și care are în subordine casele de asigurări de sănătate județene și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București. Inerția sistemului centralizat, moștenit din perioada comunistă, generează încă numeroase deficiențe, pe care sistemul public nu le poate depăși decât în raport cu practicile concurențiale impuse de coexistența unui sistem privat [13].

Asigurările private de sănătate s-au dezvoltat destul de timid, în condițiile în care rețeaua furnizorilor de servicii medicale era preponderent de stat, iar cadrul legal de reglementare nu facilita conexiunea celor două sisteme. Prima inițiativă legislativă în materie s-a materializat abia în anul 2004, prin apariția Legii privind asigurările private de sănătate. Din punctul de vedere al cuprinderii legea era permisivă, referindu-se atât la asigurările de tip complementar sau suplimentar, cât și la cele substitutive. Din păcate, legea în cauză cuprindea și o serie de reglementări discutabile sau chiar inoperante, motiv pentru care ea nu a putut fi pusă în aplicare. Doi ani mai târziu, problematica asigurărilor private de sănătate a fost reluată în cadrul unui proiect legislativ mai amplu, care consacră un titlu separate domeniului în cauză. Legiuitorul a preferat, de astă dată, utilizarea sintagmei asigurări voluntare de sănătate, motiv pentru care acestea au fost definite în corpul legii ca asigurări facultative, prin raportare la prevederile Legii privind asigurările și reasigurările în România. În schimb, din gama asigurărilor voluntare de sănătate au fost excluse cele de tip substitutiv, motivul principal fiind acela al finanțării insuficiente a sistemului public, la care se adaugă dificultățile care s-ar fi creat în procesul de decontare dintre bugetul caselor de asigurări de sănătate și asiguratorii private [10]. În asemenea circumstanțe și în condițiile definirii deficitare și imprecise a pachetului de bază al serviciilor medicale decontate de sistemul public, volumul asigurărilor private de sănătate a înregistrat valori modice în raport cu potențialul acestora și cu necesitățile de finanțare a sistemului (mai puțin de 10 milioane de euro, respectiv sub 0,5% din totalul primelor brute subscrise). Foarte recent, un proiect de lege își propune să reglementeze un nou mod de funcționare a sistemului de asigurare a sănătății prin intermediul caselor de asigurări private (în fapt, companii de asigurare autorizate de către autoritatea competentă).

Potrivit proiectului în cauză, companiile și angajații vor plăti în continuare contributiile la Agenția Națională de Administrare Fiscală, banii urmând să meargă de aici prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate la asiguratorii de sănătate, proporțional cu numărul de asigurați din evidența acestora. Serviciile solicitate de bolnavi vor fi decontate de către asiguratori pe baza contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale. Proiectul de lege cuprinde și o primă definiție a pachetului de servicii de bază, care urmează să fie detaliat și pe baza căruia se vor putea dezvolta asigurările voluntare de sănătate. Pentru medicii de familie principala schimbare este reprezentată de posibilitatea încheierii de contracte cu casele private, în timp ce spitalele ar putea fi transformate în fundații sau societăți comerciale. Bugetul de venituri și cheltuieli va trebui să fie publicat pe site-ul propriu sau pe site-ul autorității în subordinea căruia se află. Deși proiectul mai prezintă unele neclarități și elemente controversate, se apreciază că el va conduce la cea mai profundă reformă în domeniul asigurărilor de sănătate din România și poate una din cele mai radicale din întreaga Europă [3].

In tabelul 2.4. putem observa dezvoltarea asigurărilor private de sănătate în România.

Tabel 2.4. Evoluția asigurărilor de sănătate în România

Fig 2.2. Evoluția asigurărilor private de sănătate

Capitolul 3. Societăți de asigurări private de sănătate în România. Studiu de caz privind răspândirea, tendința de creștere și serviciile oferite.

Societăți și evoluția acestora

In prezent, în România, piața asigurărilor private de sănătate este acoperită in proporție de aproximativ 70 % de catre patru mari companii: Signal Iduna , Metropolitan Life și BCR Asigurări de Viață [1]. Signal Iduna este singura societate importantă ce oferă exlusiv asigurări private de sănătate, în timp ce BCR Viață și Allianz-Tiriac oferă acest tip de asigurări, însă ele nu reprezintă un segment foarte important al încasărilor anuale.

Signal Iduna

Signal Iduna este o societate cu experiență în domeniul asigurărilor private de sănătate, focusându-se pe acest tip de asigurări și astfel reușind să mențină un nivel ridicat în calitatea serviciilor oferite. Grupul Signal Iduna a început operațiunile în România în iunie 2008, având că principala direcție asigurările private de sănătate. Începând cu anul 2011, activitatea Signal Iduna s-a focalizat pe asigurările de sănătate dedicate segmentului corporate. Strategia companiei de a crea produse care să răspundă cât mai bine cerințelor clienților a dus la poziționarea companiei pe locul I [22].

Societatea a fost autorizatã sã practice:

categoria A. "Asigurãri de Viațã",

categoria B. "Asigurãri Generale", pentru urmãtoarele clase de asigurare

B1. Asigurãri de accidente (inclusiv accidentele de muncã și bolile profesionale).

B2. Asigurãri de sãnãtate.

În vederea furnizării unor servicii la cele mai înalte standarde de calitate, anual, sunt stabilite obiective privind calitatea, care se implementează la nivelul întregii companii și a căror realizare se analizează periodic și se stabilesc acțiuni necesare atingerii lor. Compania oferă clienților o interfață profesională și un flux eficient al informațiilor, în vederea identificării, prevenirii și tratării oricăror eventuale neconformități ale acestor servicii.

Eficienta sistemului de management și realizarea obiectivelor se realizează prin audituri interne independente, în urma cărora managementul companiei evaluează nivelul calității serviciilor și aloca resurse, planifica și controlează îmbunătățirea continua a calității.

Societatea de asigurări Signal Iduna are ca obiectiv introducerea asigurărilor private în întreprinderile mici și mijlocii, întreprinderi ce ocupă un rol foarte important în mediul de afaceri din România. Pe când companiile mari au început să introducă în pachetele salariale beneficii legate de asigurările private de sănătate, micile companii încă nu se axează pe așa ceva, cu toate că nevoile oamenilor în materie de sănătate sunt similare, indiferent de mediul de lucru în care aceștia își desfășoară activitatea.

Signal Iduna consideră oportună introducerea serviciilor de asigurări private în companiile mici și mijlocii și din cauza sistemului mai puțin complicat fată de companiile mari deci sistemul de implementare ar trebui să fie simplu și eficient [4].

În continuare am prezentat din situațiile financiare anuale ale anilor 2012, 2013, 2014, numărul de contracte de asigurări aflate în vigoare cât și valoarea primelor brute subscrise aferente asigurărilor de sănătate (tabel 3.1., 3.2., 3.3., 3.4.). În grafice (fig 3.1., 3.2.) putem să observăm că deși numărul contractelor de asigurare este în scădere, valoarea primelor are o evidentă creștere. Acest lucru se întâmplă din cauza axării companiei pe clienți corporate cărora le corespunde contracte de asigurare cu o valoare mult mai mare.

Tabel 3.1. Numărul de contracte de asigurare aflate în vigoare la 31.12.2012

Sursa: asf.ro, raport anual signal iduna 2012

Tabel 3.2. Numărul de contracte de asigurare aflate în vigoare la 31.12.2013

Sursa: asf.ro, raport anual signal iduna 2013

Tabel 3.3. Numărul de contracte de asigurare aflate în vigoare la 31.12.2014

Sursa: asf.ro, raport anual signal iduna 2014

Tabelul 3.4. Prime brute subscrise la 31.12.2012, 31.12.2013, 31.12.2014

Fig. 3.1. Evoluția numărului contractelor de asigurare în anii 2012-2014

Fig. 3.2. Evoluția primelor brute de asigurare in anii 2012-2014 (lei)

Fig. 3.3 Polițe individuale vs. polițe corporate

In grafice este foarte evidentă creșterea primelor brute a asigurărilor de sănătate, în vreme ce celelalte sunt în scădere. Polițele de grup sunt în numar mult mai mare decât cele individuale, a caror procent se apropie de 0 % (fig 3.3.) Este clar că strategia celor de la Signal Iduna a fost foarte bine implementată și a dat rezultatele așteptate de către companie.

BCR Asigurări de Viață

BCR Asigurări de Viața Vienna Insurance Group este o companie membră a Vienna Insurance Group, unul dintre cei mai mari furnizori de servicii de asigurări din Europa Centrală și de Est ce cuprinde aproximativ 50 de companii, are sedii în 23 de țări și oferă servicii de calitate și soluții inovative de asigurare.

Este înființată în anul 2005 și și-a început activitatea în anul 2006 înregistrând cea mai rapidă ascensiune în topul asiguratorilor din România, la finalul anului 2011 având o cotă de piață de peste 20%. Din 2009, compania devine liderul pieței și ocupa poziția secundă în piața asigurărilor de viață.

Parteneriatul excelent cu cea mai mare bancă din România, BCR, se reflecta în calitatea produselor de asigurare lansate în rețeaua bancară, în calitatea și diversitatea portofoliului și nu în ultimul rând în rezultatele companiei și recunoașterea de care aceasta se bucura pe piață [33].

Asigurările de sănătate se regăsesc în portofoliul BCR Asigurări Viață încă din anul 2009, oferind pachete disponibile pentru orice persoană în funcție de nevoi și buget.

Prețul unui astfel de pachet diferă în funcție de serviciile medicale incluse gratuit și pornește de la 25 lei/lună pentru pensionari sau 100 lei/lună pentru persoane cu venituri medii. De asemenea, exista și un pachet avantajos destinat copiilor, care poate fi achiziționat împreună cu unul dintre pachetele pentru adulți.

În următoarele tabele am prezentat primele brute subscrise pe categorii, asigurări de viață, sănătate și unit linked [27], iar în graficele 3.4, 3.5. Putem observa variația primelor încasate pe asigurările de sănătate în anii 2010-2014.

Tabel 3.5. Primele și numărul de polițe încheiate în anul 2010

Tabel 3.6. Primele și numărul de polițe încheiate în anul 2011

Tabel 3.7. Primele și numărul de polițe încheiate în anul 2012

Tabel 3.8. Primele și numărul de polițe încheiate în anul 2013

Tabel 3.9. Primele și numărul de polițe încheiate în anul 2014

Fig. 3.4. Evoluția primelor brute de asigurare in anii 2010-2014 (lei)

Fig 3.5. Variația primelor brute subscrise în asigurările de sănătate în 2010-2014

Asigurările de sănătate (clasa B2) au generat un volum maxim de prime brute subscrise în valoare de 13,61 milioane lei la finalul lui 2012, în creștere cu 59% față de sfârșitul anului 2011 și de 2 ori mai mult decât în anul 2010. Are loc o scădere la jumătate în anul 2013 după care asigurările de sănătate cunosc din nou o creștere cu aproximativ 65% în anul 2014. Variațiilor primelor de asigurare sunt foarte mari de la un an la altul, semn că majoritatea clienților BCR Asigurări Viață sunt companii mari, care au contracte pe termene limitate sau care au suferit diverse schimbări.

Metropolitan life

Societatea Metropolitan Life este compania afiliată MetLife, lider global în asigurări, pănuri de pensii și programele de beneficii pentru angajați. MetLife deține poziții de conducere în piețe din Statele Unite, Japonia, America Latină, regiunea Asia, Europa și oriental Mijlociu. Este numărul 1 în asigurări garantate – accidente și îmbolnăviri și numărul 2 în piața asigurărilor de viață cu o cotă de piață de 16 %.

Produsele METROPOLITAN Life de protecție în caz de îmbolnăvire, spre deosebire de cele ale companiei Signal Iduna, se adresează în cea mai mare parte clienților retail, dar și celor corporate, într-o foarte mică măsură. Cu toate acestea, compania se așteaptă la o creștere a segmentului corporate în portofoliu, date fiind avantajele noilor beneficii fiscale. De asemenea, asigurătorul își va concentra atenția în 2016, la fel ca și în anii trecuți, asupra familiilor cu copii.

Metropolitan Life consideră că asigurarea de viață pe care o oferă poate fi accesibilă tuturor românilor și este deosebit de importantă pentru familiile cu venituri mici, în cazul cărora un eveniment nefericit poate afecta viitorul întregii familii. Un alt segment de piață care reprezintă o oportunitate pentru această companie, și la ale cărui nevoi sunt interesați să răspundă este segmentul corporațiilor și, în special, întreprinderile mici și medii, care încep să beneficieze de pe urma unei creșteri economice și, prin urmare, se intensifică competiția  pe piață.

Metropolitan Life are în portofoliul de clienți companii multinaționale, IMM-uri, din domenii IT&C, consultanță, industria tutunului, construcții, industria petrolieră, leasing de personal, afaceri de familie [11].

Situația netã – (total activ – datorii curente) – prezintã la sfârșitul anului 2011 o valoare de 231.534.749 lei, iar la sfârșitul anului 2012 valoarea de 255.328.097 lei, ceea ce reflectã un efect al gestiunii economice sãnãtoase.

Gradul de îndatorare – (ponderea datoriilor curente în totalul activului) – este de 14,38% în anul 2011 și 10,64% în anul 2012, reprezentând limită pânã la care societatea este finanțatã din alte surse decât cele proprii. Coeficientul de lichiditate a înregistrat un nivel de 4,44 la finalul anului 2012, în timp ce pentru 2011 a fost de 3,92. Marja de solvabilitate reflectã gradul în care societatea poate face fațã obligațiilor asumate fațã de clienți. Marja de solvabilitate disponibilã s-a situat la un nivel de 49.155.741 lei, în timp ce marja de solvabilitate minimã a fost de 13.851.155 lei. Aceste rezultate financiare s-au înregistrat pe fondul unui climat economic dificil în cursul anului 2012, ca urmare a instabilității generate de evoluția piețelor financiare internaționale, dar și datoritã unor modificãri importante aduse unor reglementãri naționale cum ar fi: înăsprirea condițiilor privind creditarea populației, introducerea de noi taxe aplicabile asupra veniturilor agenților de asigurare. Începând cu noiembrie 2012 forța de vânzãri directã a fost preluatã de cãtre noul acționar, Alico Asigurãri România S.A., iar distribuția prin canalul de brokeri a fost semnificativ redusã pe parcursul anului 2012. Principalul canal de distribuție au rãmas instituțiile financiare, societatea având încheiate o serie de parteneriate cu BRD Groupe Societe Generale, BRD Finance IFN, Credit Agricole, Credit Europe Bank, RBS Bank (România) SĂ și Piraeus Bank.

O asigurare de sănătate individuală la METROPOLITAN Life este de aproximativ 100 lei pe lună. În plus, clienții au la dispoziție, cu 76 lei pe lună pentru adulți și aproximativ 30 lei pe lună pentru copii, o clauză de asigurare care le oferă acces la medici de renume internațional, precum și la facilități medicale de top la nivel mondial, în situații medicale grave, precum cancer sau intervenții chirurgicale pe cord, cu o acoperire de până la 1 milion euro pe an și 2 milioane euro pe viață. În cazul asigurărilor de viață de grup cu beneficii medicale, prima medie a unei asigurări de grup este de aproximativ 15 lei/lună/persoană.

Sursa: raport anual 2013, asf.ro

Fig 3.6. Situația asigurărilor pec lase în anul 2013

Sursa: raport anual 2014, asf.ro

Fig 3.7. Situația asigurărilor pec lase în anul 2014

Fig 3.8. Prime brute subscrise 2012-2014

Fig 3.9. Evolutia primelor brute in asigurarile de sanatate

Din grafice se poate observa evoluția societății în ultimii 3 ani, o creștere foarte mare a asigurărilor de sănătate de la 2,3 mil lei in anul 2012 la 14 mil lei în anul 2014.

Tendința de creștere a asigurărilor de sănătate private în România

Evoluția societăților prezentate

Incă de la începutul anului 2008 și până în prezent s-a observat o tendință continuă de creștere a asigurărilor de sănătate. În România încasările companiilor de asigurare private au ajuns în anul 2015 la 120 mil. lei, o creștere cu 33 % față de anul precedent. În primul trimestru din 2015, au înregistrat o creștere semnificativă. Astfel, în trimestrul întâi din 2015 au fost raportate prime brute subscrise în total de 22,08 milioane lei pentru asigurări de sănătate, în creștere cu 24,39% față de aceeași perioadă din 2014 și cu 45,51% față de ultimele trei luni din 2014 [29]. Anul 2014 a reprezentat un moment foarte important pentru această piață, înregistrând cea mai mare creștere din ultimii ani, atât ca număr de clienți cât și ca nivel al primelor subscrise. Această evoluție poate fi explicate prin faptul că foarte multe companii private mari au ales să ofere angajaților asigurări private de sănătate, iar companiile de stat au continuat să organizeze licitații pentru astfel de servicii [4].

Segmentul cu cea mai rapidă rată de creștere în domeniul asigurărilor estimează în 2015 o valoare de 30 de milioane de euro. Pentru 2016 se preconizează o creștere cu 25% a întregii piețe, determinată în mare parte de solicitările corporate pentru beneficii extrasalariale oferite angajaților. Această creștere este determinată și de modificările noului Cod Fiscal (avantaje fiscale atât pentru angajați, cât și pentru angajatori) și de noi jucători în piață interesați de acest segment (asigurători și brokeri)

Cu toate acestea, potențialul pieței de asigurări de sănătate este mult mai mare. Pe când în alte țări majoritatea asigurărilor private de sănătate sunt încheiate directe de către persoanele fizice interesate, în țara noastră marea partea a asigurărilor de sănătate este încheiată de către societățile care le oferă angajaților săi în pachetul salarial ca și beneficiu [1]. Chiar și așa, România este o țară în care serviciile private de sănătate au cunoscut o creștere foarte mare în ultimii ani, tot mai mulți oameni apelând la serviciile clinicilor private în detrimentul celor de stat, unde este valabilă doar asigurarea socială de sănătate. Urmând acest curs, alături de o ofertă din ce în ce mai diversificată de asigurări private de sănătate, acest segment are toate șansele ca în următorii ani să cunoască creșteri spectaculoase.

În următorul grafic (fig 3.10.) putem observa evoluția primelor brute de asigurare în anii 2012, 2013, 2014 pentru societățile prezentate la partea 3.1. A acestui capitol.

Fig 3.10. Evoluția societăților pe categoria de asigurări private de sănătate

In continuare vom analiza 3 factori care determină în cea mai mare parte dezvoltarea asigurărilor private de sănătate.

Factori determinanți în dezvoltarea asigurărilor private de sănătate

Dezvoltarea sistemului privat

Rețeaua sanitară din sectorul privat a continuat să se dezvolte. Astfel, numărul spitalelor a ajuns în 2011 la 97, înregistrându-se o creștere cu 22 unități față de anul 2010. Spitale nou înregistrate sunt în județele: Cluj (5 unități), Iași (4 unități), Brașov (2 unități), Constanța, Vrancea, Argeș, Dolj, Satu Mare (câte o unitate) și Municipiul București (6 unități). Rețeaua privată a crescut cu un număr de 590 cabinete medicale de familie, cu 831 cabinete stomatologice și cu 578 cabinete medicale de specialitate, prin privatizarea unor unități și prin înființarea altora. În anul 2011 au funcționat 248 policlinici (cu 46 mai puține decât în 2010), 1272 laboratoare medicale (cu 79 mai multe decât în 2010) și 1899 laboratoare de tehnică dentară (cu 80 mai multe decât în anul precedent) [19].

Rețeaua sanitară din sectorul privat a continuat să se dezvolte și în anii 2013-2014. Astfel, numărul spitalelor a ajuns la 161 unități, înregistrându-se o creștere cu 27 unități față de anul anterior (20,1%). Spitale nou înregistrate sunt în județele: Cluj, Alba, Brașov, Bacău, Iași, Vaslui, Constanța, Tulcea, Prahova, Dolj și Municipiul București. Ca urmare a înființării unor unități noi, a reorganizării celor existente, precum și a trecerii unor unități din sistemul public în sistemul privat, rețeaua privată a înregistrat în anul 2014 un număr de 273 centre medicale de specialitate, cu 59 unități mai multe decât în anul precedent (27,6%), de 324 societăți civile medicale de specialitate, cu 101 unități mai multe decât în anul 2013 (45,3%), de 12502 cabinete stomatologice independente, cu 571 unități mai multe față de 2013 (4,8%) și de 1458 laboratoare medicale (cu 96 mai multe decât în 2013). Față de anul 2013, numărul farmaciilor, al punctelor de lucru ale farmaciilor și drogheriilor a crescut cu 324 unități, ajungând la 8823 unități, iar numărul depozitelor farmaceutice a înregistrat o creștere de 8 unități, în anul 2014 funcționând 274 depozite farmaceutice private. Diminuări semnificative ale numărului de unități față de anul 2013 s-au înregistrat la cabinetele independente de medicină generală, care au scăzut față de anul 2013 cu 170 unități, cabinete medicale independente de specialitate și laboratoare de tehnică dentară (cu 37 mai puține decât în anul precedent)[19]. O centralizare a dezvoltării sistemului în anii 2010-2014 o putem observa in tabelele 3.10, 3.11 iar graficele 3.11, 3.12. ne arată creșterea sistemului privat față de cel privat.

Tabelul 3.10. Numărul unităților sanitare pe principalele categorii de unități

Sursa: san 2012 [19]

Tabelul 3.11. Numărul unităților sanitare pe principalele categorii de unități

Sursa: san2014 [20]

Fig 3.11. Distribuția unităților sanitate pe forme de proprietate, 2011

Fig 3.12. Distribuția unităților sanitate pe forme de proprietate, 2014

Se poate observa și o creștere a sistemului privat în toate categoriile de servicii medicale, dar și o scădere a celor de stat. Cea mai mare creștere o regăsim la spitale, concomitent cu o scădere proporțională a spitalelor de stat.

Creșterea nivelului de ductilitate

În condițiile în care întreg sistemul public de sănătate nu este o alegere pentru din ce în ce mai multă lume, asigurările private de sănătate se numără printre cele mai apreciate beneficii extra-salariale pentru angajați. Începând cu acest an, ca parte a noului Cod Fiscal, facilitatea fiscală pentru asigurările private de sănătate a fost extinsă de la 250 la 400 euro anual per asigurat, astfel că deductibilitatea poate ajunge la un nivel cumulat de 800 euro pe an pentru primele plătite individual și cele susținute de către angajator ale unei persoane [9].

Societăți noi și portofolii din ce în ce mai diversificate

Din cauza tendinței de îmbătrânire a populației, a finanțării limitate a sistemului public de sănătate, serviciilor medicale insuficiente și cu costuri din ce în ce mai mari pe piața românească au apărut societăți noi de asigurare, unele axate exclusiv pe asigurările private de sănătate iar cele vechi au căutat să își dezvolte portofoliul de servicii oferite și să se adapteze cât mai rapid necesităților populației.

Este foarte important pentru consumatorul de servicii medicale asigurate în sistem privat să aibă o paletă cuprinzătoare de oferte de asigurare, pentru a-și acoperi nevoile care sunt diferite. Asigurările trebuie să se diferențieze în funcție de acoperiri, sumele asigurate, tipul de rețea de servicii medicale și a segmentului de clientelă. În acest fel va exista și o concurență între companiile care oferă servicii de asigurare private, concurență care este în beneficiul clienților.

Clienți superiori

Pe lângă creșterea datorată de neajunsurile asigurărilor sociale și dezvoltarea rețelelor private de sănătate, creșterea pieței de asigurări de sănătate are loc și datorită consumatorilor, care sunt de o calitate superioară față de trecut, ei sunt mai conștienți de necesitatea unei protecții suplimentare și devin din ce în ce mai informați [8].

Reforma în sănătate. Cea mai rapida modalitate de dezvoltare a sistemului de asigurări private

În ceea ce privește viitorul pieței de asigurări private de sănătate din România, experții în asigurări estimează că piața aceasta are un potențial imens de creștere, de la o valoare de sub 10 milioane euro în prezent la câteva sute de milioane euro în următorii ani, cu condiția ca autoritățile guvernamentale să înceapă reforma sistemului de sănătate publică.
În acest moment, 8 milioane de români plătesc asigurări de sănătate, însă cei care solicită servicii medicale se ridică la 18 milioane, arată statisticile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și ale ANAF. Dintre aceștia, peste 140.000 de persoane fizice, 632 de companii mari și alte 157.358 firme mici și mijlocii au cumulat, numai la nivelul anului 2009, datorii de peste 451,3 milioane euro la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Așadar, în cazul în care contribuțiile pentru asigurările de sănătate pe care angajatorii și angajații trebuie să le plătească către stat ar trece în sectorul privat, atunci ar fi deblocate aproximativ 5 miliarde euro, cât reprezintă bugetul asigurărilor sociale din România la momentul actual, potrivit datelor CSA.

Privatizarea sistemului de asigurări

Principala modificare din noua lege se referă la sistemul asigurărilor de sănătate, care va fi reorganizat. Primul pas este desființarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), apoi reorganizarea și reducerea numărului caselor județene de asigurări, de la 42, la 8-10 societăți mutuale de asigurări de sănătate.

Casa de Asigurări va fi reorganizată în Agenția Națională de Asigurări de Sănătate, care va controla asiguratorii din piață și va elabora lista companiilor de asigurări eligibile.

Mai departe, asiguratorii (privați sau de stat) vor controla cheltuielile din spitale [6].

Practic, serviciile medicale ieftine care sunt sustenabile direct de către fiecare asigurat vor fi eliminate din pachetul de bază. Vor apărea cinci tipuri de asigurare medicală, iar asiguratorii privați vor putea prelua și pachetul de asigurări de bază dacă persoana asigurată dorește acest lucru, potrivit noului proiect de lege. Banii de asigurări vor fi colectați de către Agenția Națională de Administrare Fiscală și se vor depune într-un fond special, aprobat prin lege de Parlament. Prin măsurile incluse în noua lege a sănătății, rolul asiguratorilor din sistemul medical va crește, mai ales pentru că ei vor putea influența tarifele serviciilor medicale și serviciile incluse în pachetul de bază.

Concluzii

Este clar că sistemul economic al unei țări depinde de starea de sănătate a populației acesteia, performanța în domeniul sănătății și cea economică fiind intercorelate. Efectele sectorului sănătății asupra economiei sunt nenumărate, fiind unul dintre cele mai vaste sectoare în țările cu venituri medii și mari care generează un procent însemnat din bugetul de stat.

Asigurările private de sănătate reprezintă o opțiune de viitor ce va fi din ce în ce mai folosită și în țara noastră. Cu toate că în nicio țară a lumii nu există un sistem bazat numai pe asigurări private, ele sunt o bună opțiune pentru multe categorii de populație deci societățile de asigurări încearcă să dezvolte acest segment din ce în ce mai mult, drept dovadă apariția în țara noastră a unei companii ce oferă strict servicii de asigurări private de sănătate.

Chiar și în SUA, țara cu cel mai dezvoltat sistem de asigurări private de sănătate existau 37 de milioane de persoane sub vârsta de pensionare care nu beneficiau de niciun fel de acoperire. Din această cauză, pentru aceștia și pentru restul categoriilor care nu pot beneficia de asigurare private (bătrâni sau persoane aflate în incapacitatea de a plăti o asigurare private) este necesară intervenția statului. În 2010, Statele Unite au adoptat un nou sistem de sănătate și au promulgat legea privind reforma sănătății. Potrivit acesteia, asigurările de sănătate devin obligatorii. Dacă până în anul 2010 existau aproximativ 37 de milioane de cetățeni care nu beneficiau de asigurare de sănătate, din anul 2014 toți locuitorii ar trebui să beneficieze de câte una.

China a realizat cu succes o acoperire universală de asigurări de sănătate în 2011, reprezentând cea mai mare extindere a acoperirii de asigurare din istoria omenirii. Strudiul prezentat prezintăcum s-a putut realiza această extindere rapidă dar și provocări și recomandări pentru finanțarea sănătații din China, cum ar fi reducerea riscului financiar ca o sarcină imediată, egalizarea beneficiului între programele de asigurare ca obiectiv pe termen lung, îmbunătățirea calității prin care leagă plata furnizorului de performanță și controlul costurilor prin reforme inițiative.

România este o țară în care serviciile private de sănătate au cunoscut o creștere foarte mare în ultimii ani, tot mai mulți oameni apelând la serviciile clinicilor private în detrimentul celor de stat, unde este valabilă doar asigurarea socială de sănătate. Urmând acest curs, alături de o ofertă din ce în ce mai diversificată de asigurări private de sănătate, acest segment are toate șansele ca în următorii ani să cunoască creșteri spectaculoase.

Bibliografie

Banciu A., “Vânzările de asigurări de sănătate s-au triplat în ultimii șapte ani, dar sunt încă departe de potențial”, Articol ziarul financiar ,15 martie 2016

Constantinescu D.A. (coord.), Asigurări și reasigurări, Ed. Tehnică, București, 1998

Constantinescu D., Rolul parteneriatului public-privat in creșterea calității serviciilor de asigurare a sănătății, Economie teoretică și aplicată, Volumul XIX , No. 10(575), pp. 30-52, 2012

Dobre D., “Asigurările de sănătate, beneficiu important pentru angajații din IMM-uri”, Articol revista Xprimm, pag 33, V.2015

Franca C., A. Pierreb, Compulsory private complementary health insurance offered by employers in France: Implications and current debate, Health Policy 119, 111–116, 2015

Gîrban M., Privatizarea sistemului de sănătate românesc, de la teorie la practică, management în sănătate XVI, pag.19-21, I.2012

Hao Yu, Universal health insurance coverage for 1.3 billion people: What accounts for China’s success?, Health Policy 119, 1145–1152, 2015

Ionete A., “Asigurările de viață și sănătate: Clientul, motorul creșterii!”, articol primm.ro, V.2016

Jonesa R.K., A. Sonfieldb, Health insurance coverage among women of reproductive age before and after implementation of the affordable care act, Contraception 93, 386–391, 2016

Mititelu S., Piata asigurarilor de sanatate, aproape inexistenta in Romania, chiar daca a avut o crestere de peste 70%, Articol 1asig.ro, 2012

Radu A., Crește pulsul asigurărilor private de sănătate, Revista xprimm, martie 2016

Ristea A.-L., Pop, S., Stegăroiu, I., Croitoru, G. “Medicines distribution in Romania in the context of global market, in Proc. 2nd WSEAS Int. Conf. on Environment, Medicine and Health Sciences (EMEH '11), Playa Meloneras, Gran Canaria, March, pp. 216-222, 2011

Schreyögg, J. et al.. “Defining the “Health Benefit Basket” in nine European countries”, European Journal of Health Economics, supplement 1., 2015

Utureanu S., Asigurări și reasigurări, Constanța, 2014

Văcărel I., F. Bercea, Asigurări și reasigurări, Ed. Expert, București,2000.

Vlădescu C., Sănătate publică și management sanitar, Cartea Universitară, București, 2004

Vlădescu C., (coord.), Sănătate publică și management sanitar. Sisteme de sănătate, Editura CPSS (Centrul pentru politici și servicii de sănătate), București, 2004

World health Organization, Sănătate 2020: un cadru european de politici pentru susținerea acțiunilor vizând sănătatea și bunăstarea populației la nivelul guvernului și a societății, OMS 2013

Activitatea unităților sanitare san2012

Activitatea unităților sanitare san2014

Articol primm.ro “Asigurările private de sănătate: 35% creștere în T1”

INSURANCE PROFILE, pag.46 nr. 1/2015

H.G. Nr. 844/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătății;

Legea Nr. 95/2006 privind reforma sistemului sanitar din România, cu modificările și completările ulterioare

Raport anual metropolitan life 2013, asf.ro

Raport anual metropolitan life 2014, asf.ro

Raport anual bcr asigurari viata 2010-2014, bcrasigviata.ro

Raport anual signal iduna 2012-2014, asf.ro

Raport ASF 2014

www.insse.ro

www.signaliduna.ro/asigurari-de-sanatate

www.bcrasigviata.ro/asigurarea-privata-de-sanatate-pentru-companii

www.bcrasigviata.ro/Sanatatea-ta

www.metropolitanlife.ro/ro/ProduseIndividuale/ProduseleNoastre/Asigurari/Toate-produsele/Asigurare-de-Sanatate

http://library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Ecologia.umana/XIIIStarea.de.sanatate.a.pupolatiei.umane.pdf