Finantarea Bancara A Imm Urilor

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

MANAGEMENT

LUCRARE DE LICENȚA

Conducator Știițific:

Lect. univ. dr. Radu Florin Ogarcă

Absolvent:

Bîrsan Silviu-Marius

Craiova 2014

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

MANAGEMENT

FINANTAREA BANCARA A IMM-URILOR

STUDIU COMPARATIC INTRE OFERTELE

PRINCIPALELOR BANCI COMERCIALE DIN ROMANIA

Conducator Știițific:

Lect. univ. dr. Radu Florin Ogarcă

Absolvent:

Bîrsan Silviu

Craiova 2016

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1 Finantarea imm-urilor

Elemente generale

Creditarea bancara

Capitolul 2

INTRODUCERE

În ultimii 50 de ani, microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii („IMM-uri”) au devenit actori economici valoroși în economiile țărilor lumii, prin prisma locurilor de muncă asigurate și a contribuției lor directe la creșterea nivelului de trai al comunitaților în care operează. Prin dimensiunile lor reduse, IMM-urile potențează caracterul de atomicitate al pieței, reducând puterea întreprinderilor mari de a o influența. În plus, numărul lor mare stimulează concurența limitând pozițiile de monopol ale marilor întreprinderi și micșorând astfel posibilitatea acestora de a crește prețurile. Prin abilitatea lor de a răspunde prompt cerințelor locale, datorită flexibilității de care dau dovadă, deseori IMM-urile ajung să acționeaze pe piețele locale mult mai eficient decât agenții economici mari.

Importanța și actualitatea temei de cercetare rezultă din poziția ocupată de IMM-uri în cadrul sectorului privat al statelor dezvoltate și a celor în curs de dezvoltare. În acest sens doar la nivelul Uniunii Europene („UE”), la sfârșitul anului 2011 erau înregistrate peste 20,8 milioane de astfel de entități care asigurau aproximativ 87,5 milioane locuri de muncă (Ecorys, Cambridge Econometrics, 2011). Îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor joacă un rol crucial în promovarea spiritului antreprenorial și intensificarea concurenței la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene.

Accesul la capital suficient și adecvat pentru a crește și a se dezvolta este unul din principalele obstacole cu care se confruntă cele mai multe dintre IMM-urile europene. Această situație este agravată de dificultățile întâmpinate de întreprinderile mici și mijlocii în relația cu intermediarii financiari care consideră finanțarea lor ca o activitate cu risc crescut și rentabilitate scăzută. Reticența intermediarilor financiari vizavi de finanțarea IMM-urilor este accentuată de o serie de factori (World Bank, 2008):

costuri administrative ridicate. Indiferent de mărimea împrumutului acordat sau clasa de mărime a întreprinderii solicitante creditorii suportă o serie de costuri fixe (de analiză a dosarului solicitantului, de înregistrare, de monitorizare), în momentul în care acordă împrumuturi. Din această perspectivă costurile administrative ridicate asociate cu acordarea de împrumuturi mici fac ca finanțarea IMM-urilor să nu reprezinte pentru intermediarii financiari o afacere profitabilă;

lipsa bunurilor tangibile care ar putea fi utilizate ca și garanții. IMM-urile sunt considerate de către creditori și investitori ca fiind debitori cu risc ridicat datorită insuficienței activelor deținute, a vulnerabilității lor la fluctuațiile pieței și a ratelor ridicate de mortalitate;

asimetria informațională existentă între IMM-uri și creditori/investitori. Lipsa de experiență a IMM-urilor în a furniza creditorilor situații financiare sau planuri de afaceri adecvate, îngreunează activitatea de evaluare a propunerilor de investiții

Multe guverne și instituții financiare internaționale au încercat să abordeze problemele legate de barierele în calea finanțării IMM-urilor prin dezvoltarea unor programe de susținere a micilor întreprinzători.

Acesta este și cazul guvernului României, care, de la intrarea țării în Uniunea Europeană, a susținut crearea de pachete de instrumente financiare (fonduri de garantare, produse de creditare, etc) orientate spre facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare, în concordanță cu cele mai bune practici europene.

Inițiativele în acest domeniu, derulate până în prezent, au încercat să întârească capacitatea intermediarilor financiari (instituții de microcreditare, bănci, fonduri cu capital de risc etc.) de a susține, la nivel național și regional, investițiile derulate de sectorul privat. În plus statutul de membru al Uniunii Europene asigură României dreptul de a beneficia de transferuri financiare orientate spre facilitarea accesului la cunoaștere și inovare, sporirea clarității și predictibilității mediului de afaceri, educația și pregatirea în domeniul afacerilor.

Sprijinul financiar este acordat prin intermediul instrumentelor structurale care cuprind (UGIR, 2006:6):

Fonduri structurale și de Coeziune (Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul de Coeziune (FC));

Fonduri complementare (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondul European pentru Pescuit (FEP)).

Accesul IMM-urilor la finanțare este legat indisolubil de costul modalităților de finanțare și de structura financiară a solicitantului. De multe ori însă, intermediarii financiari pun la îndoială capacitatea IMM-urilor de a prezenta proiecte viabile în care să se poată investi.

Sursele de finanțare ale întreprinderilor diferă între țări datorită caracteristicilor specifice ale întreprinderilor, nivelului de dezvoltare al sistemului financiar și mediului instituțional care guvernează. La nivel de țară diferențele privind modul de finanțare al activității microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii sunt mai pregnante din motive care țin în mare parte de factori specifici întreprinderii cum ar fi profitabilitatea, tangibilitatea activelor, volumul vânzărilor, oportunitățile de dezvoltare, costurile de faliment etc.

Înțelegerea modelelor de finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii și a modului în care acestea se modifică o dată cu dezvoltarea instituțională are implicații politice importante. La nivelul multor țări, inclusiv al celor din cadrul Uniunii Europene, factorii de decizie consideră că întreprinderile mici și mijlocii au acces inadecvat la sursele de finanțare, ca urmare a imperfecțiunilor pieței. Drept urmare, resurse semnificative sunt canalizate în programe de promovare și finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii.

În general, finanțarea IMM-urilor depinde de cererea și oferta de resurse financiare existentă la un moment dat pe piață. Dacă partea legată de ofertă este exogenă întreprinderii, cea legată de cerere depinde în totalitate de obiectivele sale de creștere, de nivelul rentabilității scontate și de riscurile pe care consimte să și le asume la un moment dat. În acest context, analiza factorilor care influențează structura financiară a întreprinderilor oferă indicii cu privire la matricea de finanțare urmată permițând identificarea elementelor care facilitează accesul IMM-urilor la capitalul de împrumut.

De aproape trei decenii întreprinderile mici și mijlocii ocupă un loc semnificativ pe scena economică globală fiind unul dintre principalele subiecte de dezbatere atât în rândul economiștilor cât și ai factorilor de decizie politică. Neglijarea acestor entități în literatura de specialitate a fost oarecum ironică ținând cont de faptul că, în majoritatea țărilor acestea ocupă cel mai mare procent în cadrul sectorului privat asigurând locuri de muncă și generând valoare adăugată. IMM-urile sunt importante pentru toate economiile lumii, dar mai ales pentru cele ale țărilor în curs de dezvoltare care se confruntă cu probleme legate de ocuparea forței de muncă și distribuția veniturilor pe cap de locuitor.

Susținătorii modelului economic de dezvoltare care are în centru întreprinderea mică și mijlocie folosesc trei argumente principale în susținerea ideilor lor (Beck et.al, 2005:1):

Capacitatea IMM-urilor de a stimula concurența și de a dezvolta spiritul antreprenorial. Din această perspectivă suportul acordat IMM-urilor, prin facilitarea accesului la finanțare, nu reprezintă altceva decât principalul instrument în asigurarea creșterii economice, a inovării și a productivității agregate a unei țări.

2. Flexibilitatea productivă a IMM-urilor capabile să producă bunuri mai sofisticate, variate și inovative decât marile întreprinderi care, obligate de ciclurile de producție rigide, oferă adeseori bunuri care nu răspund nevoilor în permanantă schimbare ale consumatorilor. Abilitatea IMM-urilor de a sesiza oportunitățile pieței și de a se adapta rapid la schimbările acesteia a fost intens studiată existând în acest sens numeroase lucrări care demonstrează că flexibilitatea întreprinderilor pe categorii de mărime variază invers proporțional cu dimensiunea întreprinderii (Someșan C., 2010:9).

3. Contribuția semnificativă a IMM-urilor la creșterea gradului de ocupare al forței de muncă datorită costurilor reduse asociate creării unui loc de muncă. Finanțarea IMM-urilor conduce astfel la combaterea sărăciei și asigurarea premiselor necesare creșterii economice.

Asiguarea unui cadru propice pentru creșterea și dezvoltarea IMM-urilor s-a transformat într-un deziderat expus de către Comisia Europeană în repetate rânduri și care, în iunie 2008, a culminat cu publicare Legii întreprinderilor mici si mijlocii (Small Business Act -SBA).

Prin SBA se recunoaște rolul central ocupat de IMM-uri în economia UE subliniindu-se importanța acestora în asigurarea procesului de coeziune economică și socială și a celui de inovare. În acest context principiul promovat prin Small Business Act “gândiți la scară mică” își propune încurajarea definirii politicilor statelor membre în materie de promovare antreprenorială în concordanță cu cerințele de creștere ale IMM ajutându-le să depășească problemele care le împiedică dezvoltarea. Dintre acestea cea mai spinoasă este cea legată de finanțarea activităților de investiții, statisticile aratând că fiecare a treia întreprindere se confruntă cu probleme când vine vorba de atragerea de resurse financiare.

Lipsa finanțărilor potrivite precum și reticența instituțiilor financiare sau a investitorilor privați de capital în fața cerințelor IMM-urilor (indiferent de stadiul lor de dezvoltare) contribuie într-o măsură semnificativă la încetinirea dezvoltării acestora cu repercursiuni negative asupra remodelării sectoarelor productive, ocupării forței de muncă și inovării. Aceste aspecte sunt mai pregnante în cazul României unde conform ultimelor sondaje de opinie întreprinse de Comisia Europeană se înregistrează o deteriorare semnificativă a „Accesul la finanțare” al IMM-urilor în special în ultimii ani (mai precis în perioada 2009-2011) (Comisia Europeană, 2011) .

În virtutea acestei realități, demersul științific propus are în vedere examinarea caracteristicilor principalelor modalități de finanțare a IMM-urilor din România concomitent cu analiza particularităților care guvernează situațiile finanicare ale acestor entități și care influențează capacitatea lor de a se îndatora.

Scopul cercetării îl reprezintă cunoașterea situației de fapt a microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii și formularea de soluții concrete care să conducă la anihilarea problemelor întâmpinate de acestea când vine vorba de accesare de resurse pentru realizarea proiectelor de investiții urmând exemplele de bune practici existente în alte State Membre ale Uniunii Europene.

Importanța prezentei lucrări rezidă în modul de abordare al aspectelor legate de finanțarea IMM-urilor din România. Până la data elaborării prezentului studiu lucrările care tratează modul de finanțarea al IMM-urilor din România nu au examinat în detaliu particularităților ofertei de finanțare la dispoziția IMM-urilor și a elementelor care determină creșterea gradului de îndatorare al entităților mici și mijlocii pe categorii de mărime și sectoare de activitate. În plus studiile empirice axate pe identificarea factorilor de influență ai structurii capitalului microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii pe sectoare de activitate sau cele care permit ierarhizarea surselor de finanțare din punct de vedere al contribuției lor la creșterea valorii adăugate create de IMM-uri lipsesc cu desăvârșire.

Dintre acestea cea mai spinoasă este cea legată de finanțarea activităților de investiții, statisticile aratând că fiecare a treia întreprindere se confruntă cu probleme când vine vorba de atragerea de resurse financiare.

Lipsa finanțărilor potrivite precum și reticența instituțiilor financiare sau a investitorilor privați de capital în fața cerințelor IMM-urilor (indiferent de stadiul lor de dezvoltare) contribuie într-o măsură semnificativă la încetinirea dezvoltării acestora cu repercursiuni negative asupra remodelării sectoarelor productive, ocupării forței de muncă și inovării. Aceste aspecte sunt mai pregnante în cazul României unde conform ultimelor sondaje de opinie întreprinse de Comisia Europeană se înregistrează o deteriorare semnificativă a „Accesul la finanțare” al IMM-urilor în special în ultimii ani (mai precis în perioada 2009-2011) (Comisia Europeană, 2011)

În virtutea acestei realități, demersul științific propus are în vedere examinarea caracteristicilor principalelor modalități de finanțare a IMM-urilor din România concomitent cu analiza particularităților care guvernează situațiile finanicare ale acestor entități și care influențează capacitatea lor de a se îndatora. Scopul cercetării îl reprezintă cunoașterea situației de fapt a microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii și formularea de soluții concrete care să conducă la anihilarea problemelor întâmpinate de acestea când vine vorba de accesare de resurse pentru realizarea proiectelor de investiții urmând exemplele de bune practici existente în alte State Membre ale Uniunii Europene.

Importanța prezentei lucrări rezidă în modul de abordare al aspectelor legate de finanțarea IMM-urilor din România. Până la data elaborării prezentului studiu lucrările care tratează modul de finanțarea al IMM-urilor din România nu au examinat în detaliu particularităților ofertei de finanțare la dispoziția IMM-urilor și a elementelor care determină creșterea gradului de îndatorare al entităților mici și mijlocii pe categorii de mărime și sectoare de activitate.

În plus studiile empirice axate pe identificarea factorilor de influență ai structurii capitalului microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii pe sectoare de activitate sau cele care permit ierarhizarea surselor de finanțare din punct de vedere al contribuției lor la creșterea valorii adăugate create de IMM-uri lipsesc cu desăvârșire.

În acest context noutatea tezei constă în investigațiile realizate care vin sa completeze golul existent în literatura de specialitate din România și care aduc în prim plan aspecte esențiale privind finanțarea IMM-urilor care până în prezent nu au fost cercetate în detaliu cum ar fi:

 evoluția ecartului dintre cererea și oferta de instrumente financiare la dispoziția IMM-urilor din România în perioada 2005-2011;

 validarea unui model econometric de identificare și ierarhizare a modalităților externe de finanțare a IMM-urilor din România care au contribuit cel mai mult la creșterea valorii adăugate brute create a agenților economici mici și mijlocii în perioada 2007-2011;

 analiza empirică a principalilor factorii care influențează structura capitalului IMM-urilor din România pe categorii de mărime și sectoare de activitate .

Analizele efectuate pe baza chestionării a 1375 de întreprinzători în martie-aprilie 2015 și 1469 în martie-aprilie 2014 ne-au asigurat fundamentul informațional al concluziilor și propunerilor următoare privind finanțarea IMM-urilor:

A. Modalități de finanțare a activităților economice

Figura nr. 1.

Structura IMM-urilor în funcție de modalitățile de finanțare a

activităților economice

Figura nr.2

Aspecte semnificative în 2014 comparativ cu 2013

Rezultatele investigației – având în vedere modalitățile de finanțare a activităților economice la care au apelat întreprinzătorii/managerii din IMM-uri pe parcursul celor 2 ani – relevă următoarele aspecte esențiale:

Principalele modalități de finanțare în 2015 au fost: 82,04% dintre firme – autofinanțare, 24,58% – credite bancare, 18,33% – credit furnizor, 3,85% – leasing, 1,82% – fonduri nerambursabile, 1,53% – împrumuturi de la instituții financiare specializate și 1,45% – credit client.

Comparativ cu rezultatele din 2014, se pot observa o serie de modificări, și anume: creșterea IMM-urilor care au apelat la finanțarea activităților economice prin leasing (63,14%), credite bancare (9,59%), precum și diminuări în rândul întreprinzătorilor care au optat pentru autofinanțare (10,36%) și neplata facturilor firmei de la furnizori (80,59%). (Vezi figura nr. 2).

B. Principalele destinații ale necesarului de finanțare din IMM-uri

Figura 3.

Principalele destinații ale necesarului de finanțare din IMM-uri

În ceea ce privește principalele destinații ale necesarului de finanțare, se pot observa următoarele aspecte semnificative:

IMM-urile au finanțat cu prioritate capitalul de lucru (58,33%), investițiile (35,35%), crearea de locuri de muncă (8,80%) și proiectele inovative și de cercetare (2,84%).

În comparație cu rezultatele de anul trecut, se constată o diminuare în ceea ce privește ponderea principalelor destinații ale necesarului de finanțare: proiecte inovative și de cercetare (12,62%), investiții (16,59%) și capital de lucru (12,34%). În schimb a crescut nevoia de finanțare pentru crearea locurilor de muncă (62,36%).

C. Măsurile CNIPMMR pentru îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare

Pornind de la analizele efectuate și de la semnalările membrilor noștri, CNIPMMR a formulat un set de propuneri de îmbunătățire structurate pe două direcții:

Stimularea finanțării afacerilor prin instrumente alternative

1.1. Diversificarea și amplificarea serviciilor de garantare și contragarantare pentru agenții economici (cu prioritate pentru IMM-uri), valorificând cele mai bune practici din UE.

1.2. Îmbunătățirea politicilor băncilor cu capital de stat (CEC Bank, Exim Bank) prin implementarea unor strategii care să fie prietenose și stimulative pentru IMM-uri.

1.3. Furnizarea de seed-capital pentru înființarea de noi întreprinderi prin intermediul unui fond special alimentat total sau parțial din fonduri europene.

1.4. Furnizarea de micro-granturi și micro-credite pentru dezvoltarea serviciilor și meșteșugurilor în mediul rural prin intermediul unui fond special alimentat total sau parțial din fonduri europene.

1.5. Furnizarea de micro-granturi și micro-credite pentru dezvoltarea spiritului intreprenorial, susținerea abordărilor inovative și introducerea noilor tehnologii în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii prin intermediul unui fond special alimentat total sau parțial din fonduri europene.

1.6. Furnizarea de capital de risc pentru finanțarea IMM-urilor inovative și a proiectelor din industriile de vârf prin intermediul unui fond special alimentat total sau parțial din fonduri europene.

1.7. Furnizarea de finanțări pe termen mediu și lung pentru cofinanțarea realizării de produse ecologice prin intermediul unui fond special alimentat total sau parțial din fonduri europene.

Creșterea transparenței și diminuarea birocrației în sectorul bancar

2.1. Adecvarea solicitărilor bancare în funcție de criteriile de evaluare, fără a face exces în cazul informațiilor cerute.

2.2. Eliminarea tuturor obligațiilor declarative adiționale – limitarea cantității documentelor și informațiilor solicitate întreprinderilor de către bancă la cele esențiale, care fac nemijlocit obiectul evaluării acordării sau respingerii creditului.

2.3. Centralizarea datelor privind produsele oferite de băncile comerciale (DAE, plafoane, cerințe de eligibilitate etc.) pe un portal public, care să permită vizualizarea și compararea între mai multe produse în timp real.

2.4. Instituirea și promovarea, potrivit practicii europene, a mediatorului de credite pentru IMM-uri, la nivelul fiecărui județ, care să asigure: creșterea creditării IMM-urilor, oferirea de soluții întreprinderilor (în special pentru IMM-uri) privind obținerea de finanțări de la bănci, sesizarea Guvernului în cazul apariției unor probleme cu majore.

CREDITAREA BANCARA

Standardele de creditare

nstituțiile de credit au păstrat neschimbate standardele de creditare la nivel agregat în

T3/2015, în linie cu așteptările anterioare ale acestora. Băncile anticipează că această

evoluție se va menține și în trimestrul următor (T4/2015), Grafic 1.1.

Grafic 1.1. Modificări ale standardelor de creditare (procent net)

Sursa:

Sursa: BCE, The euro area banklending survey, octombrie 2015

În structură, în T3/2015, standardele de creditare s-au menținut de asemenea nemodificate,

indiferent de dimensiunea firmelor sau de maturitatea finanțării, instituțiile de credit

preconizând o dinamică comparabilă și pentru T4/2015. Conform instituțiilor de credit,

factorii de influență asupra standardelor de creditare au rămas constanți în T3/2015 (Grafic

1.2).

La nivelul zonei euro, în T3/2015, instituțiile de credit au relaxat peste estimările inițiale

standardele de creditare pentru împrumuturile aferente sectorului companiilor nefinanciare

(procent net de -4 la sută, față de -3 la sută în trimestrul anterior). Principalul factor care a

determinat relaxarea standardelor de creditare la nivelul companiilor a fost concurența

dintre bănci. Totodată, evoluția a fost influențată și de îmbunătățirea percepției de risc a

băncilor față de acest sector, dar și de scăderea costurilor de finanțare, respectiv reducerea

constrângerilor bilanțiere ale instituțiilor de credit, însă într-o măsură mai redusă. În funcție

de dimensiunea companiilor, au fost relaxate standardele de creditare pentru

împrumuturile destinate întreprinderilor mici și mijlocii, în timp ce standardele aferente

corporațiilor au fost menținute constante. Pentru trimestrul următor (T4/2015), opiniile

băncilor din zona euro indică o nouă rundă de relaxare a standardelor de creditare.

Grafic 1.2. Factorii care au contribuit la modificarea standardelor de creditare (procent net)

F1 Situația actuală sau așteptată a capitalului băncii

F2 Deciziile de politică monetară sau prudențială ale

BNR

F3 Așteptările privind situația economică generală

F4 Riscul asociat industriei în care activează

compania

F5 Modificarea ponderii creditelor neperformante

în portofoliul băncii

F6 Riscul asociat colateralului/garanției solicitate

F7 Riscul asociat unei creșteri/scăderi rapide și

accentuate a prețurilor imobilelor (doar pentru

creditele garantate cu ipoteci asupra imobilelor

comerciale)

F8 Presiunea concurenței din sectorul bancar

F9 Presiunea concurenței din sectorul nebancar

F10 Concurența cu alte surse de finanțare (piața de

capital și acționariat etc.)

F11 Alți factori

Notă: Valorile pozitive ale procentului net indică o înăsprire a standardelor de creditare.

Factorii F7, F8, F9 și F10 nu au suferit modificări în perioada analizată.

1.2. Termenii creditării

În ceea ce privește modificarea termenilor contractelor de creditare, în T3/2015, băncile au

acționat în sensul unei relaxări moderate a spread-ului ratei medii de dobândă a

împrumuturilor față de ROBOR 1M, semnalând continuarea ciclului de reducere a costului

finanțării destinate sectorului companiilor nefinanciare. Ceilalți termeni ai contractelor de

creditare nu au suferit schimbări semnificative (Grafic 1.3).

Nivelul LTV (loan-to-value) pentru împrumuturile garantate preponderent cu ipoteci aflate

în portofoliul băncilor la T3/2015 a înregistrat o scădere marginală, până la valoarea de 98 la

sută, în timp ce în trimestrul precedent indicatorul s-a menținut în jurul nivelului de 100 la

sută. În cazul creditelor nou acordate în T3/2015, indicatorul LTV a fost de 86 la sută,

menținându-se la un nivel similar cu cel din T2/2015. Grafic 1.3. Modificarea termenilor contractelor de creditare (procent net) F1 Spread-ul ratei medii de

dobândă a creditului față de

ROBOR 1M

F2 Prima solicitată pentru

creditele mai riscante

F3 Plafon maxim pentru valoarea

creditului

F4 Cerințele de colateral/garanții

F5 Clauze contractuale

F6 Scadența maximă

F7 Costurile creditării, altele

decât dobânzile (comisioane,

etc.)

Notă: Valorile pozitive ale procentului net indică o înăsprire a termenilor de creditare.

1.3. Cererea de credite

La nivel agregat, s-a consemnat un avans semnificativ al cererii de credite din partea

companiilor nefinanciare în T3/2015 (Grafic 1.4). Această evoluție s-a datorat în principal

creșterii cererii de împrumuturi din partea corporațiilor, dar și a cererii de credite pe termen

scurt a întreprinderilor mici și mijlocii. Cererea de finanțare pe termen mediu și lung din

partea IMM a înregistrat o majorare marginală. În trimestrul următor (T4/2015), instituțiile

7/16

de credit din România estimează o dinamică pozitivă, într-un ritm moderat, a cererii

agregate de credite dinspre sectorul companiilor nefinanciare, pe fondul unei evoluții

ascendente a acesteia la nivelul IMM.

1.4. Evoluții ale riscului de credit asociat creditării companiilor nefinanciare

Riscurile percepute de către instituțiile de credit pentru sectorul companiilor nefinanciare în

funcție de ramura economică în care activează au înregistrat o evoluție mixtă. Pentru

comerț, construcții și agricultură, băncile autohtone asociază un risc de credit în scădere

(Grafic 1.5). Pe de altă parte, în cazul sectoarelor „Tranzacții imobiliare”, „Intermediere

financiară” și „Transport, comunicații, poștă”, instituțiile de credit au indicat o majorare a

riscului de credit pentru al doilea trimestru consecutiv.

Grafic 1.4. Dinamica cererii de credite (procent net)

Notă: Valorile pozitive ale procentului net indică o creștere a cererii de credite

Grafic 1.5. Evoluția riscului de credit pe ramuri de activitate (procent net) S1 Agricultură, piscicultură

S2 Industrie

S3 Energie

S4 Construcții

S5 Comerț

S6 Turism

S7

Transport, comunicații,

Poștă

S8 Intermediere financiară

S9 Tranzacții imobiliare

S10 Alte servicii

Notă: Valorile pozitive ale procentului net indică o creștere a riscului de credit.

În funcție de dimensiunea firmelor, în T3/2015, riscurile percepute de instituțiile de credit

au înregistrat o evoluție similară celei din trimestrul anterior. Microîntreprinderile au fost

singura clasă de companii pentru care riscul de credit a fost considerat ca fiind în creștere.

La nivelul celorlalte categorii de firme, riscurile au fost evaluate ca fiind constante (Grafic

1.6).

Grafic 1.6. Evoluția riscului de credit pe tipuri de companii (procent net)

Notă: Valorile pozitive ale procentului net indică o creștere a riscului de credit.

Instituțiile credit au estimat un nivel al pierderii în caz de nerambursare (LGD2) pentru

creditele care au intrat în starea de nerambursare3 în T3/2015 de aproximativ 40 la sută,

înregistrând o scădere de 3 puncte procentuale comparativ cu perioada de analiză

anterioară. Evoluția descendentă a acestui indicator s-a menținut în ultimele cinci trimestre