Fenomenul de Viol In Societatea Contemporana

=== 570c73887dc9eb49376ca6ca7a4c1477511482dd_121363_1 ===

FENOMENUL DE VIOL ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

CAPITOLUL I. ABUZURILE SEXUALE ÎN SOCIETATEA ROMÂNESCĂ

1.1 Noțiunea de viol

Violul este considerat de către specialiști ca fiind principalul factor declanșator al traumelor la copii, urmările acestuia fiind deosebite și în cazul persoanelor adulte, ce scad deseori victime ale agresiunilor sexuale. Creșterea fenomenului violenței sexuale, ca și mediatizarea excesivă a acestuia, determină nu doar neliniște și nemulțumirea opiniei publice, ci și o creștere a gradului de preocupare la nivelul autorităților cu responsabilități în domeniu.

În cazul agresiunii sexuale, numeroaselor efecte ce au capacitatea de a traumatiza în mod deosebit victima și se adaugă sentimente contradictorii, cele mai des întâlnite fiind umilința, rușinea, dar și culpabilizarea.

Violul este perceput drept actul de violență caracterizat de o gravitate socială deosebită, el putând fi interpretat în diverse moduri, dar destul de dificil de definit. Deseori, violul este perceput drept agresiunea sexuală îndreptată cu precădere asupra femeilor, agresiune ce este intensificată de sentimente contradictorii cum ar fi superioritatea ori puterea.

În vederea identificării motivațiilor ce stau la baza comiterii violului, ca și pentru studierea acestei agresiuni se impune o cunoaștere complexă a tuturor factorilor sociologici implicați.

În domeniul agresiunilor sexuale, literatura de specialitate a reușit să facă distincția între autorii acestora, delimitându-se astfel:

Agresorii sexuali legali – respectiv persoanele ce sunt condamnate pentru săvârșirea unor acte sexuale nelegale

Agresorii sexuali clinici – persoanele ce pot să fie diagnosticate cu manifestări parafilice

De-a lungul timpului, unii specialiști au încercat să realizeze o încadrare a violului în categoria parafiilor, uneori acesta fiind asociat cu exhibiționismul, voyerismul ori frotteurismul.

La baza acestei încadrări, respectiv asocieri au stat ca și argumente diversele declarații ale autorilor agresiunilor sexuale, în conținutul cărora violatorii menționau că au experimentat fantezii recurente în comiterea violului.

Cu toate acestea, în cadrul Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders violul nu a fost încadrat în categoria dedicată parafiliilor, această agresiune sexuală fiind poziționată în proximitatea sadismului sexual.

În categoria agresorilor sexuali clinici se remarcă suprapunerea diagnosticului de pedofilie, din perspectiva manifestării diverselor fantezii sexuale excitante, recurente, intense, ori a comportamentelor ce implică o activitate sexuală cu minori a căror vârstă este mai mică de 13 ani, pe o perioadă minimă de șase luni.

În contextul agresorilor sexuali legali, la nivel național există un complex al infracțiunilor de natură sexuală, clar delimitate în cadrul Codului Penal și pentru care legiuitorul a stabilit un plafon al pedepselor (acest aspect va fi tratat separat în cadrul unui subcapitol al prezentei lucrări).

La realizarea unei simple analize privind perspectiva clinică, ca și cea legală în domeniul dedicat agresiunilor sexuale, se poate constata cu destul de multă facilitate faptul că acestea nu prezintă nici un fel de suprapunere, respectiv violul nu își regăsește nici un corespondent clinic, în vreme ce diagnosticul pedofiliei se regăsește într-un anumit echivalent, aferent planului legal, vârsta limită a victimei fiind de 15 ani.

În cadrul literaturii de specialitate, în domeniul dedicat agresorilor sexuali, se regăsesc numeroase păreri contradictorii ale specialiștilor, susținându-se că agresorii sexuali sunt infractori ce au predilecție să comită infracțiuni sexuale (respectiv sex-only), în același timp în care faptele acestora sunt considerate a avea un caracter de tip non-sexual (respectiv sex-plus).

Istoricul violului

Încă din cele mai vechi timpuri violul este menționat în textele vremii, cea mai mare pondere regăsindu-se în cadrul literaturii juridice, cum ar fi Codul lui Hammurabi, celebra Biblie, ca și dreptul roman, în cadrul căruia agresiunea era încadrată în categoria „vis privata” – violențe private.

În ceea ce privesc pedepsele aplicate violului, legiuitorul Evului Mediu îl condamna pe agresor la moarte, prin sfârtecare, în vreme ce în perioada Vechiului Regim acesta era tras pe roată.

Directoratul, respectiv Codul penal din anul 1791, prevedea o pedeapsă cu închisoarea pentru persoana acuzată de viol de șase ani de închisoare (temniță) în cazul în care victima sa era persoană adultă, pedeapsa dublându-se însă în cazul în care agresiunea se comisese asupra unui minor cu vârsta sub 14 ani. Iar Codul penal din anul 1810 prevedea pedepsirea violatorului prin obligarea la muncă silnică, prin prisma juridică acestuia neimpunându-se responsabilizarea.

Deseori violul asupra minorilor era facilitate prin intermediul unor constrângeri morale (mici cadouri, amenințări, șantaj, pretinse datorii, etc), agresiunea neputând fi catalogată drept act sexual consimțit ci un act de suferință.

Nu de puține ori, noii elevi ce se cazau în internatele școlare erau supuși violului sodomic (minorului fiindu-i introduse în anus diverse obiecte, cel mai adesea o coadă de mătură), acesta fiind perceput drept un rit de trecere și nu o agresiune, cu participarea, respectiv tolerarea acestuia de către personalul supraveghetor al unității de cazare.

Nu de puține ori, agresorul sexual era ajutat să comită violul de câțiva complici (amici, prieteni, colegi), aceștia imobilizând victima și asigurându-se că aceasta nu are posibilitatea să riposteze pe întreaga durată a agresiunii sexuale. Și chiar dacă aceste persoane erau vinovate de complicitate la viol, legiuitorul a introdus târziu o pedeapsă pentru acestă infracțiune.

De asemenea, deseori s-a sesizat producerea unui viol colectiv, victima fiind supusă succesiv agresiunilor sexuale ce erau comise de mai mulți violatori. Violurile colective erau de regulă premeditate, autorii acestora alegându-și victima pe care o urmăreau pentru a o surprinde în imposibilitatea de a putea riposta. Odată imobilizată de agresori, victima era violată pe rând de aceștia, uneori violul finalizându-se cu o crimă.

În timpul conflictelor, războaielor, numărul violurilor creștea considerabil, soldații din armata inamică violând femeile din rândul populației considerate „inamice” (și în țara noastră au fost comise astfel de agresiuni, cele mai multe în perioada ocupației sovietice).

În aceste situații, soldații practicau fie violul individual, fie violul în grup, deseoeri aceste agresiuni fiind încurajate chiar de către comandanții agresorilor, violul fiind considerat o „armă de război”, prin intermediul căreia se reușea diminuarea considerabilă a moralului populației civile și umilirea acesteia.

Astfel de violuri sau fost menționate nu doar în timpul ofensivei U.R.S.S. asupra Germanie în anul 1945, ci și în perioada desfășurării războiului inter-tribal din Rwanda (anul 1974), dar și în timpul conflictului din Congo, semnalându-se la nivelul psihologiei victimelor multiple specificități culturale.

S-a remarcat astfel auto-învinovățirea, victimele agresiunilor sexuale, comise în timpul conflictului de pe teritoriul continentului african, percepându-se deseori drept simbolurile nenorocirii, purtătoare ale forțelor malefice, ele considerând că au capacitatea de a atrage asupra lor blestemele strămoșilor, respectiv răzbunările acestora.

Se impune a se menționa în conținutul prezentului subcapitol și violul comis în închisorile din marea majoritate a statelor lumii, victimelor acestuia fiind nu doar femei, ci și bărbați (cele mai multe victime sunt tinerii proveniți din casele de copii sau din familiile dezorganizate).

Fenomenul este des reclamat și la noi în țară, el accentuându-se în ultimii ani, pe fondul supra-aglomerării deosebite din penitenciare, ca și a condițiilor improprii de detenție. În ciuda faptului că deseori au fost reclamate aceste violuri, media românească fiind plină de astfel de știri, autoritățile nu au reacționat adecvat, România fiind de nenumărate ori condamnată de către C.E.D.O. ca urmare a abuzurilor săvârșite asupra deținuților în detenție.

1.1.2.Violul comis asupra copiilor

Din păcate, în societatea modernă, tot mai numeroase sunt cazurile în care victime ale violurilor sunt minori, unii dintre aceștia având vărste destul de mici, abuzurile sexuale comise asupra acestora transformându-se în probleme sociale deosebite.

În vreme ce statisticile continuă să își mențină trendul ascendent de la un an la altul, autoritățile par a fi dispune, cel puțin în acest moment, de abilitatea de a diminua considerabil fenomenul abuzurilor sexuale comise asupra minorilor, dintre care se remarcă nu doar violul, ci și incestul.

Aceste fenomen a cunoscut o amploare fără precedent și în România în ultimii ani, mass-media relatând frecvent astfel de cazuri. În ciuda acestui fapt, autoritățile nu au reușit să elaboreze programe special dedicate prevenirii și combaterii abuzurilor sexuale comise asupra minorilor, în vreme ce studiile în domeniu sunt aproape inexistente.

Și nu doar în țara noastră, ci și în multe alte state ale Uniunii Europene, se poate constata:

Inexistența unei perspective de ansamblu care să includă adevărata dimensiune a acestui fenomen

Absența unor metodologii adecvate, dedicate fenomenului abuzului sexual comis asupra minorilor

Lipsa fondurilor necesare în vederea realizării unor anchete reprezentative

Dezinteresul specialiștilor în domeniu (sociologie, psihiatrie, criminologie, psihologie, medicină) în a încerca să conlucreze constant pentru identificarea unor soluții viabile de prevenire/combatere/eradicare a abuzurilor sexuale cărora le cad victime copii

Demn de semnalat este faptul că în urmă cu un sfert de secol, violurile comise asupra minorilor apăreau destul de rar menționate în diversele statistici, acestea multiplicându-se în ultimii ani, mai ales în comunitățile în care predominau anumite clase sociale.

În ultima perioadă, pe fondul dezvoltării deosebite a acestui fenomen, tot mai mulți specialiști au început să se arate preocupați de motivele care determină comiterea unor astfel de fapte asupra minorilor.

Diversele rapoarte de cercetare, studiile realizate în domeniu, ca și articole publicate în reviste de specialitate apreciază că, în cazul minorilor, riscul de a fi victime ale abuzurilor sexuale este cu mult mai mare, în comparație cu persoanele adulte, în ultimul deceniu acesta crescând deosebit.

Chiar dacă poate părea dificil de crezut, s-a demonstrat faptul că cele mai multe dintre abuzurile sexuale cărora le cad victime minorii sunt comise chiar în interiorul familiilor acestora (predominând violul și incestul), motiv pentru care deseori aceste fapte sunt dificil de identificat, cercetat și pedepsit, mare parte dintre aceste abuzuri nefiind incluse nici în statisticile întocmite periodic.

În ceea ce privește definirea abuzului sexual comis asupra minorului, se consideră că acesta reprezintă „forma de participare a minorului la diverse activități ce nu corespund vârstei ca și dezvoltării sale sexuale, activități pe care acesta nu are capacitatea de a le înțelege și la care participă prin constrângere, prin seducție ori prin violență”.

O definiție asemenătoare regăsim și în cadrul Asociației Medicale Americane, abuzul sexual fiind definit ca o „angajare a unui minor la diverse activități sexuale, activități pentru care minorul nu este pregătit prin prisma dezvoltării sale, el neavând capacitatea de a-și da consimțământul participării la acestea în cunoștință de cauză. Abuzul sexual comis asupra minorului se caracterizează prin forță, prin înșelătorie ori prin coerciție”.

În mod generic, abuzul sexual asupra minorilor este perceput drept orice formă de „contact ori interacțiune stabilită între o persoană adultă și un minor și în cadrul căruia minorul este folosit pentru a-i stimula adultului plăcerea sexuală”, minorul fiind abuzat în condițiile în care nu are capacitate apărării și nici discernământul înțelegerii acțiunii la care este supus.

În cadrul acestei ultime definiri a abuzului sexual comis asupra minorului se remarcă accentul ce a fost pus pe caracteristicile psihologice ale abuzatului minor, caracteristici ce pot să constituie, de altfel, factori de atracție și de stimulare a agresorului sexual.

Indiferent de forma de manifestare, abuzul sexual determină „exploatarea sexuală a minorului, prin viol, prin incest, prin molestare, ce pot fi comise de părinții minorului ori de educatorii acestuia”, cu precizarea că minorul poate să fie supus unor astfel de acte și de către persoane necunoscute lui.

Se impune a fi menționat și faptul că abuzuri sexuale pot fi comise asupra minorilor și de către persoane minore, în condițiile în care diferențele de vârstă dintre victimă și agresori sunt semnificative ori agresorul se poziționează în raport cu victima sa într-un raport de control sau de putere.

Fenomenul abuzurilor sexuale comise asupra minorilor este unul deosebit de grav, mai ales prin prisma efectelor traumatice pe care acestea le induce asupra victimei, cărora li se pot adăuga:

Riscul deosebit al contaminării cu infecția H.I.V.

Riscul infectării cu diverse afecțiuni sexuale transmisibile

Apariția sarcinilor nedorite (în cazul victimelor minore, de sex feminin)

Stigmatizarea

Auto-victimizarea, ca urmare a unei eventuale blamări publice ori datorită modului în care autoritățile competente înțeleg să instrumenteze abuzul sexual

Trebuie precizat că diversele cercetări ce au fost realizate în domeniu au reușit să evidențieze impactul deosebit pe care aceste efecte îl au asupra victimei minore, impact ce îi poate afecta acesteia existența chiar și în perioada de maturitate.

Violul comis asupra minorilor poate îmbrăca diverse forme de manifestare, mai ales în cazul unui agresor sexual cu o vârstă mult mai mare decât a victimei, când se pot remarca:

Diverse practici de intruziune genitală, respectiv anală

Supunerea minorului la acte de intruziune orală

Molestarea sexuală, prin contact sexual direct

Pe lângă acestea, în categoria abuzurilor sexuale se mai semnalează și:

Seducerea minorilor

Coruperea sexuală a minorilor

Molestarea fără contact sexual

Implicarea minorului în diverse practici sexuale ce nu sunt conforme cu vârsta acestuia

Implicarea minorului în practici ce includ diverse materiale în care conținutul sexual este unul explicit

Obligarea minorului la realizarea unor gesturi erotice

Obligarea minorului de a adopta atitudini/posturi care îi stimulează agresorului apetitul sexual

Obligarea minorului de a-i pune agresorului în aplicare diversele sale fantezii sexuale

Obligarea minorului de a vizualiza sau de a se implica activ la diverse activități sexuale

Exploatarea minorului în scopul prostituției

Exploatarea minorului în activități pornografice

În categoria agresiunilor sexuale comise cel mai frecvent asupra minorilor se remarcă:

Mângâierea victimei sau auto-mângierea agresorului în zonele genitale

Expunerea în fața minorului a organelor sexuale ale agresorului

Masturbarea agresorului în faa minorului

Penetrarea digitală a cavității bucale a minorului

Penetrarea digitală a cavității anale a minorului

Penetrarea digitală a cavității vaginale a minorului

Obligarea minorului de a se masturba genital ori oral în fața agresorului

Indiferent de forma de manifestare, agresiunea sexuală determină multiple efecte traumatizante asupra victimei, cele mai multe dintre acestea manifestându-se chiar și după o perioadă îndelungată de la producerea agresiunii, când victima a ajuns deja o persoană adultă.

Abuzul sexual asupra minorului, conform specialiștilor, se manifestă cel mai frecvent în următoarele forme:

Pipăirea minorului în zona genitală, pe sâni, pe fese, ca și pe alte zone ale corpului, acesta simțindu-se incomod și stânjenit

Penetarea minorului fie vaginal, fie anal, penetrare ce se poate realiza cu penisul, cu degetul sau chiar cu diverse obiecte

Obligarea minorului de a realiza sex oral agresorului (sex unilateral) sau obligarea de a practica sex oral cu agresorul (sex reciproc)

Determinarea sau obligarea unui minor de a-și pipăi propriile părți intime (zona genitală, zona feselor) sau de a pipăi organele genitale ale agresorului

Expunerea minorului de a vizualiza diverse imagini cu un conținut explicit sexual

Implicarea minorului în imagini ce au un conținut sexual explicit sau în materiale video cu un conținut explicit

Expunerea zonei genitale a agresorului în fața minorului

Premeditarea inițierii unor discuții cu minorul, discuții ce fac trimiteri voalate sau directe la sex și acte sexuale, și care îl pot determina pe minor să devină agitat, nervos, speriat

Inițierea unor discuții cu minorul ce privesc zonele sale intime sau alte aspecte personale ce îi pot induce minorului o stare de neliniște

Demn de precizat este faptul că uneori violul este comis asupra minorilor fără a se utiliza forța fizică, agresorul sexual folosind diverse mijloace, cum ar fi seducția, jocul, oferirea unor daruri (sau promisiunea acestora) și chiar amenințarea, în acest fel victima minoră fiind intimidată și deseori convinsă să nu reclame abuzul sexual.

În cazul abuzurilor sexuale comise asupra minorilor, de cele mai multe ori agresorul este de sex masculin, existând și situații în care acesta este o femeie. Studiile realizate în timp au reușit să evidențieze faptul că deseori agresorii sexuale nu sunt persoane necnnoscute victimelor minore, ei fiind membrii ai familiei, vecini sau chiar din anturajul familiei.

Un aspect demn de semnalat în cadrul acestui subcapitol este faptul că o parte dintre agresorii sexuali ai minorilor au fost și ei agresați sexuali în copilărie, existând și cazuri în care agresorii minorilor sunt persoane ce nu au capacitatea de a întreține relații sexuale cu persoane adulte, din diverse motive.

Un procent considerabil din numărul total al agresorilor sexuali ai minorilor sunt la rândul lor minori, motivele ce la baza acestei agresiuni fiind diverse.

Multiplele tipologii ale agresorilor sexuali, ca și cele ale minorilor abuzați, cărora li se adaugă diversele forme de manifestare ale abuzului sexual, sunt principalele motive pentru care nu s-a reușit încă elaborarea unei definiții unanim acceptate de către specialiști asupra abuzului sexual.

Spre exemplu, în cazul definiției National Center on Child Abuse and Neglect S.U.A., din Statele, conform căreia abuzul sexual reprezintă o interacțiune dintre un minor și o persoană adultă, principalul scop urmărit fiind gratificarea sexuală a adultului, se remarcă caracterul extrem de extins, ce poate determina includerea unui conplex de acte sexuale cu un minor, ce pot sau nu implica un contact fizic efectiv, comis în exteriorul sau în interiorul familiei victimei.

În situația unei definiții extinse există riscul perceperii unei incidențe deosebite a abuzurilor sexuale cărora le cad victime minorii, ca și cel al diminuării gravității actului comis asupra minorului, existând posibilitatea ca reclamarea acestor agresiuni sexuale să fie percepute ca fiind exagerări sau acuzații nefondate.

Din aceste considerente se impune ca orice definire a abuzurilor sexuale comise asupra minorilor să țină cont de perioada comiterii, de contextele culturale ce au capacitatea de a determina semnificații diverselor conduite (acestea putând fi sau nu acceptate la nivelul unei comunități, ca și de normele și valorile aferente grupurilor sociale în interiorul cărora se remarcă manifestarea acestor conduite.

Violul în România

În România anului 2018, la o simplă consultare a mass-mediei naționale, fie că vorbim de televiziunile și ziarele clasice, fie că facem referire la reprezentarea acestora în mediul online, putem remarca destul de facil numărul ridicat al știrilor/relatărilor ce privesc agresiuni sexuale diverse, ce sunt comise periodic, în diferitele regiuni ale țării.

Și chiar dacă poate părea destul de dificil de acceptat, remarcă de asemenea și o preferință a publicului românesc pentru „senzaționalul” ce face un raiting deosebit, în ciuda faptului că de multe ori conținutul acestuia face referire la fapte și infracțiuni ce au capacitatea de a-și pune amprenta permanent asupra psihicului unei persoane.

Deschiderea deosebită pe care a cunoscut-o societatea românescă ulterior momentului „Decembrie 1989” a atras după sine, pe lângă șirul lung al privatizărilor, desele înțelegeri, scandaluri și repoziționări politice, prăbușirea pieței locurilor de muncă, acutizarea diferențelor dintre clasele sociale, ca și exodul masiv în străinătate, o creștere exponențială a fenomenului infracțional, ca și predilecția unei părți a populației de a urmări și comenta diverse fapte anti-sociale, cu amănunte ce abundă în picanterie.

Așa se face faptul că dacă în urmă cu doar câteva decenii românii reușeau să definească anumite mituri ce priveau infracțiuni de natură sexuală, în societatea actuală abundă numărul cazurilor de pedofilie, incest, hărțuire sexuală, viol și chiar viol în grup, cel mai edificator exemplu fiind cel la tinerei de la Vaslui, ce a reușit să împartă comunitatea locală în două tabere, pro și contra atât măsurilor ce au fost dispuse de instanță, cât și a „atitudinii” victimei, care în opinia unora se metamorfozase în „vinovat”.

Considerat a se poziționa în topul celor mai grave forme de violență și agresiune, violul este comis în actuala societate românească cu o frecvență îngrijorătoare, cu mențiunea că amploarea reală a agresiunilor sexuale ce sunt comise anual în țara noastră este departe de a fi cunoscută de către autoritățile responsabile.

Și dacă în perioada comunistă puține erau informațiile în materia agresiunilor sexuale, date publicității (primând rațiunilede tip ideologic) în societatea actuală fenomenul violului nu se regăsește decât parțial în datele statistice pe care le fac publice periodic reprezentanții poliției ori cei ai unor organizații non-guvernamentale.

Este bine cunoscut faptul că toate infracțiunile sexuale, indiferent că vorbim de viol, de perversiuni, de incest ori de corupție sexuală, ce sunt comise în diverse împrejurări asupra persoanelor adulte, ca și asupra minorilor, determină un complex de efecte nedorite (fizice, dar mai ales psihologice) asupra victimelor, care se manifestă pe termen lung și ale căror consecințe sunt de cele mai multe ori, din păcate, incomensurabile.

În ciuda faptului că în ultimii ani, la nivelul tot mai multor state ale lumii, s-a sesizat un interes în continuă creștere pentru stoparea fenomenului infracțiunilor sexuale și diminuarea diverselor efecte generate de acestea asupra victimelor, statisticile continuă să fie alarmante, agresiunile sexuale menținându-și trendul ascendent.

Iar în urma numeroaselor studii ce au fost realizate în domeniu, specialiștii au concluzionat că nu au capacitatea de a elabora și fundamenta o teorie de tip unifactorial prin intermediul căreia să poată fi explicate infracțiunile de natură sexuală (cu precădere violul) și nici un tipar al motivelor care stau la baza determinării comiterii acestora.

Cu toate acestea, se remarcă existența unui complex al factorilor de influență directă asupra infracțiunilor de natură sexuală, specialiștii estimând că agresiunile sexuale ar putea fi declanșate ca urmare a interacționării mai multor factori, în anumite condiții.

În țara noastră, tema violului este, din păcate, una de actualitate cotidiană, în mod constant mass-media relatând numeroase agresiuni sexuale, cele mai multe dintre acestea fiind comise pe fondul consumului de alcool, căruia i se adaugă percepția socială din ce în ce mai deformată.

În ciuda faptului că numărul cazurilor de viol din România a crescut constant de la un an la altul (conform statisticilor M.A.I. ce, în marea majoritate a cazurilor, nu reușesc să includă numărul real al agresiunilor sexuale comise, ca urmare a nedeclarării acestora de către victime) subiectul abuzurilor sexuale continuă să se poziționeze la coada clasamentului interesului manifestat atât de autorități, cât și de cercetători.

Statisticile recente al Ministerului Administrației și Internelor ne informează că în România aproape 3 milioane de femei (respectiv un procent de 28%) sunt pe perioada vieții victime ale violenței fizice, deseori aceasta fiind însoțită și de violența sexuală.

Respectiv, numai la nivelul anului 2014 aproximativ 600.000 de femei (un procent de 6%) au fost victime ale diverselor forme de manifestare ale violenței sexuale, aceasta reprezentând în opinia specialiștilor o problemă deosebită în domeniul dedicat sănătății publice.

Și chiar dacă numărul persoanelor ce au fost victime ale agresiunii sexuale este cu mult mai mare în realitate, comparativ cu datele statistice, doar în anul 2014 la Poliția Română au fost înregistrate un număr total de 875 de dosare ce priveau infracțiunea de viol.

În același an, procurorii au reușit să finalizeze cercetările și să trimită în instanță un număr de 469 de dosare ce priveau infracțiuni de viol.

În cursul anului următor, respectiv în anul 2015, din totalul infracțiunilor înregistrate (respectiv un număr de 36609), 608 au reprezentat infracțiuni ce priveau viața sexuală, 297 dintre acestea fiind violuri și 311 alte acte violente ce au avut un caracter sexual.

Din totalul acestor infracțiuni cu violență, care au avut un caracter sexual, se remarcă:

Agresiunile sexuale comise în spațiile publice – în număr de 26

Agresiuni sexuale finalizate cu moartea victimei și care au fost comise de către persoane ce se aflau în stare de ebrietate – în număr de 22

Agresiuni sexuale ce au fost comise de persoane condamnate anterior tot pentru fapte similare – în număr de 28

Agresiuni sexuale comise în grup – în număr de 8

Agresiuni sexuale ce au fost comise de către minori (vârste între 14-17 ani) – s-au înregistrat 18 cazuri

Agresiuni sexuale comise de persoane apte de muncă, dar fără nici un loc de muncă – 136 de cazuri

În ciuda acestor statistici, deloc liniștitoare, în țara noastră se remarcă o subdezvoltare deosebiră a serviciilor sociale dedicate violenței sexuale și domestice, condițiile actuale fiind mult sub cele impuse de Uniunea Europeană.

În absența unor linii telefonice naționale, gratuite și non-stop la dispoziția victimelor agresiunilor sexuale (indiferent de forma de manifestare a acestora), cu un deficit deosebit al adăposturilor dedicate femeilor supuse violenței sexuale (respectiv, în condițiile standardelor europene ce prevăd construirea/amenajarea unui astfel de adăpost la un număr de 10.000 de locuitori, țara noastră reușește să acopere doar 29% din necesarul impus), în lipsa unui centru de urgență dedicat victimelor agresiunilor sexuale, cărora li se adaugă și inexistența unor unități specializate în tratarea acestora la nivelul spitalelor de urgență din marile orașe, România este departe de reuși să stopeze trendul ascendent al fenomenului agresiunilor sexuale, respectiv să combată/diminueze parte din numeroasele efcete negative determinate de acesta.

În plus, în domeniul combaterii violenței în familie (în această categorie intrând și violul marital) legiuitorul a prevăzut că accesul în adăposturile dedicate femeilor abuzate este permis doar persoanelor care sunt victime ale violenței în familie. Respectiv, în astfel de centre nu se pot adăposti în regim de urgență decât victimele agresiunilor sexuale ale căror abuzuri au avut loc în interiorul familiei.

În plus, victimele abuzurilor sexuale nu beneficiază de măsuri de protecție eficiente și adecvate situației în care se găsesc, solicitarea emiterii unui eventual ordin de restricție ori de protecție împotriva agresorului sexual fiind posibilă numai în situația în care agresiunea sexuală s-a petrecut în familie.

Mai mult, cercetarea penală în cazul unei agresiuni sexuale nu se realizează în absența depunerii unei reclamații/plângeri, situație în care există riscul ca victima violenței sexuale să fie din nou supusă unor agresiuni, să fie hărțuită și intimidată de agresori ori de familia/prietenii acestuia, fiind dese situațiile în care aceasta a fost hărțuită, intimidată și blamată chiar de propria familie ori de comunitatea din care făcea parte.

Efectele violului asupra victimelor

Considerat a fi un act violent de o gravitate deosebită, violul determină asupra victimei numeroase efecte, ce se pot manifesta o lungă perioadă de timp. O parte dintre acestea sunt similare efectelor generate de diversele evenimente traumatice, incluzând și traumele generate de conflictele armate, ca și cele determinate de catastrofe naturale deosebite.

În situația producerii unui abuz sexual, în speță viol, se remarcă însumarea unor factori deosebit de nocivi pentru victimă, deseori agresiunea sexuală putând reprezenta un pericol major pentru persoana agresată. Iar constrângere intimității negative reușește să submineze într-un mod deosebit nivelul specific auto-determinării sexuale.

În mod tradițional, această agresiune sexuală este însoțită de numeroase tabuuri iraționale, tabuuri ce au capacitatea de a persista o lungă perioadă, inducându-i victimei anumite reacții sociale, ca și tendința permanentă de culpabilizare.

În marea majoritate a cazurilor, în situația producerii unui viol, persoana agresată este surprinsă de agresiune, aceasta neavând posibilitatea de a reacționa fizic și nici psihic, de a se pregăti emoțional pentru respctivul atac agresiv.

În plus, în timpul agresiunii sexuale, violatorii au obiceiul nu doar de a-și amenința victimele, ci și de a le adresa diverse expresii jignitoare, comentarii disprețuitoare, ca și de a face anumite manevre dedicate descurajării victimei și implicit înjosirii acesteia.

Există și situații în care agresorul manifestă în timpul violului o atitudine amabilă, un comportament potențial prietenos, ce îi induc victimei o stare generală de confuzie, ce se alătură șocului suferit și ulterioarei traume.

În cadrul fazei de șoc, victima violului experimentează de cele mai multe ori diverse stări de confuzie, ca și tendințe de negare a realității evenimentului, ulterior relatarea abuzului sexual putându-se realiza într-un mod expresiv sau dimpotrivă, într-unul controlat.

În cazul victimelor care se manifestă controlat se remarcă ulterior nu doar negarea multiplelor efecte generate de episodul traumatic, ci și reacții de evitare, în paralel cu tendința disocierii de traumă și inducerea proprie a unui „anestezii” la nivel emoțional.

Ca urmare a unui act de viol este abuzată inclusiv structura personalității victimei, experiențele deosebite prin care aceasta este obligată să treacă putând să determine ulterior multiple efecte, dintre care amintim:

Apariția unor tulburări diverse, precum tulburările de stres post-traumatic, tulburări de tip anxios, ca și a tulburărilor de tip depresiv – în marea majoritatea cazurilor, ulterior unei experiențe traumatice cum este cea a violului, victimele acesteia ajung să dezvolte astfel de tulburări, care netratate se pot acutiza în timp, ele atrăgând la rândul lor multiple neplăceri.

Astfel, nu de puține ori, victimele violului ce prezintă tulburări de tip depresiv pot să prezinte un deosebit risc suicidar ori pot să nu mai reușească să se adapteze diverselor sarcini profesionale și chiar celor mai banale sarcini sociale.

În plus, acestea pot să fie în permanent însoțite de sentimentul eșecului, să manifeste răspunsuri comportamentale de tip impulsiv, să prezinte un risc crescut al consumului unor diverse substanțe interzise, ca și să aibă comportamente de tip parasuicidar.

De asemenea, pe lângă unele tulburări de somn (implicând atacuri de panică pe perioada somnului, coșmaruri ori insomnii), se pot sesiza și numeroase tulburări în alimentație, victimele putând prezenta și sindromul mutilării compulsive.

Anumite dificultăți în menținerea ori realizarea relațiilor sociale cotidiene – orice episod traumatic (violul fiind unul deosebit, ca și marea majoritate a agresiunilor sexuale) poate determina modificarea radicală a încrederii în sine, specifice victimei, aceasta ajungând ca, în scurt timp, să se închidă în sine, să nu mai manifeste încredere în relațiile cu cei din jurul său și să nu mai aibă capacitatea de a iniția noi contacte cu persoane necunoscute.

De asemenea, și relațiile cu persoanele apropiate pot suferi o deteriorare deosebită, victima devenind suspicioasă și impunând limite de siguranță exagerate, ce uneori pot să ducă la apariția unor situații deosebit de stresante și dăunătoare respectivelor relații

Apariția unor dificultăți de concentrare – victima unui viol poate avea neplăcuta surpriză ca în momente relativ nesemnificative să își amintească brusc de abuzul sexual suferit (sau de momente ale acestuia), ceea ce îi poate determina o multitudine de emoții deosebite.

În prezența sau sub influența acestora, victima nu mai are capacitatea de a se concentra ca anterior episodului traumatic, aspect ce se va reflecta în special asupra capacității de a se detașa de toate sentimentele contradictorii pe care le resimte ulterior traumei suferite.

Și performanțele cognitive pot suferi fluctuații deosebite, datorită faptului că există posibilitatea ca atenția, ca și memoria victimei abuzului sexual să fie blocate, respectiv supraîncărcate cu diverse flash-uri, emoții sau amintiri ce privesc episodul traumatic prin care victima a fost obligată să treacă.

Tulburări sexuale deosebite – agresiunea sexuală la care este supusă victima are capacitatea de a determina modificări deosebite (de multe ori o parte dintre acestea se dovedesc a fi ireversibile) în cadrul vieții sexuale a acesteia.

Pe lângă vulnerabilitatea deosebită, căreia i se adaugă și suferința retrăită în cadrul episodului agresiv pot genera consecințe majore asupra sexualității victimei, care poate încerca o negare a sexualității, în tentativa eronată de a încerca să-și protejeze siguranța. Deseori, persoanele ce au fost supuse unei agresiuni sexuale întâmpină mari dificultăți în viața sexuală și implicit în viața de cuplu, remarcându-se situații în care soții/concubinii ajung să se despartă definitiv ca urmare a neînțelegerilor din viața de cuplu.

Chiar și în situația în care victima unui viol reușește să traverseze într-un final trauma ce i-a fost provocată de respectiva agresiune, ea continuându-și viața de cuplu sau conturând o relație stabilă (în aparență una normală, fără a fi sesizate probleme deosebite), există riscul ca la un moment dat să reapară efectul sexual al acestei traume, victima asociind-o, sporadic sau permanent, cu orice apropiere sexuală din viața de cuplu.

Pe cale de consecință se poate remarca o scădere considerabilă sau chiar inexistența apetitului sexual, ori apariția unor disfuncții sexuale care la rândul lor pot determina anumite disfuncționalități la nivelul vieții de cuplu.

În situația în are violul este comis asupra unui minor se poate sesiza o reacție opusă, respectiv victima agresiunii sexuale poate să dezvolte unui anumit comportament sexual deviant, existând riscul ca, al rândul său, să agreseze sexual un alt copil

Anumite dificultăți de relaxare – orice persoană care a fost victima unui viol, în urma căruia a fost privată de controlul asupra propriului corp poate constata că nu mai dispune de capacitatea relaxării, ea poziționându-se permanent într-o stare de tensiune, de gardă, încercând să identifice eventuale riscuri și amenințări.

În situația în care această stare tensionată se menține o perioadă îndelungată, există riscul ca stresul instaurat să contribuie în mod esențial la uzura organismului victimei, în timp dezvoltându-se riscul declanșării unor afecțiuni organice, dar și psihice.

Apariția sentimentului de vină – marea majoritate a persoanelor ce au fost victime ale unui viol ajung ca în timp să se auto-izoleze, ele preferând să evite contactul cu rudele și cunoscuții și petrecându-și mare parte din timp în singurătate.

Indiferent de cât de evidente se dovedesc a fi diversele circumstanțe ale agresiunii sexuale, victima acesteia poate fi foarte marcată de tabuuurile sociale, acestea având capacitatea de a impune o presiune deosebită asupra persoanei agresate. Ca urmare a acestui fapt se poate sesiza apariția sentimentului de culpabilizare, în paralel cu construirea mentală a unor scenarii alternative ce privesc momentul agresiunii sexuale, ceea ce va determina apariția unor conflicte interioare deosebite, ce pot să-și pună amprenta asupra stării de sănătate fizice, dar și psihice. Evitarea relațiilor sociale, auto-izolarea, pot de asemenea să crească considerabil gradul de vulnerabilitate psihică al victimei, care se închide în sine, se învinovățește, refuză să mai comunice cu cei din jur, astfel accentuînd și mai mult trauma suferită.

Diminuarea stimei de sine

Apariția fenomenului amneziei selective, derealizarea, etc

În situația în care victimele violului au o vârstă redusă, se pot sesiza diverse traumatisme în zona genitală, în zona abdominală, ca și în zona toracică, existând însă și situații în care traumatismele se regăsesc la nivelul sistemului nervos.

De asemenea, pot fi remarcate nu numai apariția unor dizabilități ci și modificarea considerabilă a comportamentului, hiperactivitate, anumite întârzieri în dezvoltare, performanțe școlare mult diminuate, acte de auto-mutilare, tulburări de somn și de alimentație, tulburări psihosomatice, ca și precaritatea relațiilor sociale.

1.3.Principalele cauze ale abuzului sexual asupra femeilor și copiilor

Ca urmare a numeroaselor studii și cercetări ce au fost realizate de-a lungul anilor în domeniul complex, dedicat abuzurilor sexuale, s-a reușit identificarea principalelor cauze ce stau la baza comiterii acestora, ca și a factorilor de risc aferenți victimelor.

Astfel, pe lângă sexul victimelor și vârsta acestora, se remarcă și influența unor factori ce sunt generați de structura familiei din care face parte victima, diversele caracteristici parentale, nivelul de cultură familial, dar și starea sănătății viitoarei victime.

Demn de semnalat este faptul că toți acești factori, anterior menționați, reușesc să determine un complex de influențe asupra viitoarei victimei a unui abuz sexual, aceasta devenind cu mult mai vulnerabilă în raport cu o potențială agresiune sexuală.

În domeniul dedicat motivelor ce stau la baza agresiunilor sexuale comise asupra persoanelor adulte, respectiv minori, în ciuda numeroaselor cercetări ce au fost realizate, continuă să se remarce o serie întreagă de necunoscute, de-a lungul vremii fiind elaborate numeroase teorii explicative, fie acestea unifactoriale, multifactoriale ori teorii specifice.

Literatura de specialitate acordă o atenție specială infracțiunii de viol, regăsindu-se:

Teorii de micro-nivel – în cadrul cărora principalele motive ce stau la baza comiterii abuzurilor sexuale sunt atribuite diverselor caracteristici ce sunt specifice agresorilor sexuali

Teorii de macro-nivel – în cadrul cărora se consideră că principalele motive ce stau la baza comiterii abuzurilor sexuale pot fi atribuite mentalității de tip discriminant, regăsită în cadrul societăților patriarhale.

În acest caz, agresiunle sexuale sunt considerate a fi doar acte de violență instrumentală, prin intermediul cărora se încearcă menținerea femeilor în poziții de subordonare în raport cu bărbații – teoria feministă a conflictului

În practică se remarcă în mod constant, în cazul agresiunilor sexuale, interpunerea celor două teorii anterior menționate. Abordări interesante se regăsesc și în cadrul:

Teoriilor biologice, ce iau în calcul reunirea ipotezei evoluționiste, ca și ipoteza determinismului biologic

Teoriilor sociologice, ce încearcă să identifice motivele ce stau la baza auzurilor sexuale prin prisma:

Calității vieții de familie

Nivelului specific vieții de familie

Diverselor influențe culturale, de tip general

Societății patriarhale

Teoriilor psihologice, ce apreciază că autorii agresiunilor sexuale prezintă diverse tulburări ce se manifestă la nivel psihologic. Se impune a se menționa faptul că aceste teorii reușesc să stârnească diverse contradicții, considerându-se că acestea nu fac altceva decât să îi disculpe pe abuzatorii sexuali.

Cu toate acestea s-a dovedit faptul că deseori abuzul sexual este comis de persoane ce prezintă diverse probleme psihice, cele mai frecvente fiind tulburările de personalitate, ca și unele parafilii

În cazul infracțiunii de viol, s-a reușit identificarea unui complex de factori ce pot manifesta o influență directă în producerea abuzului sexual, remarcându-se:

Factori statici – au în vedere evaluarea diverselor trăsături ce privesc istoricul infracțional al unei persoane, ca și trăsăturile de personalitate ale acesteia, cu mențiunea că atenția se focalizează asupra trăsăturilor de personalitate asupra cărora nu intervin de-a lungul timpului fluctuații majore

Factori dinamici – iau în calcul multiplele variabile zilnice, ce pot suferi fluctuații deosebite pe fondul unor intervenții sau a unor tratamente

Factori distali – au în vedere, atât în cazul victimei unui abuz sexual, cât și a agresorului sexual, diversele caracteristici de personalitate, ca și atitudinile adoptate și implicit experiența de viață la nivel general

Factori proximali – vizează multitudinea elementelor de actualitate prin intermediul cărora se poate contura contextul general ce a determinat/favorizat comiterea unui abuz sexual

De-a lungul timpului s-a încercat identificarea unei corespondențe între factorii de risc aferenți abuzurilor sexuale și recidivele acestora, remarcându-se influența deosebită manifestată în cadrul categoriei factorilor statici de :

Un stil de viață infracțional, de tip cronic

Existența unei tulburări de personalitate – în speță psihopatia

Existența unor disfuncții de tip cognitiv – mai ales cele aferente domeniului învățării

Factorul vârstă – respectiv mai mică de 40 de ani

Manifestarea unui comportament de tip anti-social

Un anumit nivel de agresivitate și violență

Existența unui comportament sexual de tip compulsiv, respectiv deviant

Lipsa unor atașamente sigure

Prezența detașării

Vârsta la care s-a realizat debutul carierei infracționale

Diversitate în alegerea potențialelor victime

În categoria factorilor dinamici ce au capacitatea de a influența eventuale recidive ale abuzurilor sexuale se remarcă:

Diversele atitudini de tip stereotip, ce vizează ostilitatea în raport cu persoanele de sex feminin

Stilul de viață ce este influențat permanent de diverse atitudini de tip anti-social

Nivelul accentuat al impulsivității

Distorsiunile cognitive privind agresiunea sexuaală, în speță violul

O empatie mult diminuată în raport cu victima abuzului sexual

Anumite deficiențe ce se manifestă la nivelul sferei intime

Negarea

Un nivel ridicat al singurătății emoționale

Existența unei preocupări constante privind latura sexuală, ca și a fanteziilor sexuale de tip deviant

Precaritate în manifestarea controlului emoțional

Existența parafiliilor, ca și a obsesiilor

Anumite deprinderi sociale deficitare

Manifestarea unui comportament ostil

Diverse conflicte ce sunt sesizate la nivelul relațiilor intime

Un nivel redus al auto-controlului

Efectele generate de întreruperea sau abandonarea tratamentului prescris de către specialist

Consumul/dependența de alcool sau de diverse alte substanțe nocive organismului

În domeniul dedicat distorsiunilor negative, caracteristice constante ale autorilor agresiunilor sexuale, cercetătorii s-au arătat interesați atât de influența acestora în calitate de precursori ai abuzului sexual, cât și prin prisma strategiilor ce sunt dezvoltate post-abuz, strategii ce sunt dedicate menținerii imaginii de sine a autorului abuzului sexual la un nivel cât mai apropiat de percepția acestuia.

Cercetările ce au fost realizate în domeniul distorsiunilor negative au avut în vedere atât diversele structuri cognitive (respectiv scheme), cât și operațiile de tip cognitiv, acestea vizând strategiile dedicate procesării informațiilor.

O atenție deosebită a fost acordată produselor cognitive, incluzând:

Credințele agresorilor sexuali

Atitudinile adoptate de autorii agresiunilor sexuale

Diversele atribuiri realizate frecvent de agresori

Complexul declarațiilor ce vizează propria persoană a agresorilor

În cadrul discursurilor specifice agresorilor sexual s-a remarcat tendința negării acuzațiilor aduse și implicit încercarea atribuirii responsabilității înspre alte persoane, prin îmbinarea unei evaluări distorsionate proprii, cu minimalizarea actului agresiv, explicarea/descrierea eronată a acestuia, ca și cu o interpretare proprie a faptei.

În marea majoritate a cazurilor distorsiunile cognitive sunt percepute drept raționalizări ce sunt dezvoltate atât anterior comiterii agresiunii sexuale, cât și în timpul acesteia, respectiv ulterior comiterii abuzului sexual.

În cadrul programelor terapeutice este unanim acceptată ipoteza că distorsiunile cognitive au capacitatea de a promova și implicit de a menține atitudinea comportamentală infracțională, motiv pentru care abordarea acestora se realizează în mod direct în cadrul oricărei intervenții psiho-terapeutice.

În ceea ce privește ostilitatea, element caracteristic marii majorități a agresorilor sexuali, pe care Spielberger o definea drept setul complexului de „atitudini ce motivează diversele comportamente agresive, ce sunt îndreptate înspre distrugerea obiectelor sau rănirea unor persoane”, s-a remarcat faptul că în cazul agresorilor sexuali aceasta se bazează pe o socializare destul de deficitară, căreia i se adaugă lipsa factorilor de control, ca și a celor inhibitori.

Orice formă a agresivității sexuale este nu doar precedată, ci și facilitată de ostilitate, aceasta dovedindu-se a fi un predictor deosebit în marea majoritate a acțiunilor ce se caracterizează prin violență. În cazul agresiunilor sexuale, prin intermediul cercetărilor s-a reușit demonstrarea unui nivel deosebit al ostilității manifestate de agresori față de femei, în general.

O atenție deosebită este acordată tulburărilor de personalitate, în cazul autorilor agresiunilor sexuale reușindu-se identificarea mai multor profile, respectiv:

Profilul anxiosului

|Profilul dramaticului

Profilul detașatului

Profilul anti-socialului agresiv

Profilul anti-socialului pasiv-agresiv

Profilul subclinicului

Incidențe deosebite se remarcă în cazul histrionicilor, compulsivilor, narcisiștilor, anxioșilor, evitanților, pasiv-agresivilor, ca și celor din categoria bordeline și schizoid.

În categoria factorilor ce au capacitatea de a multiplica potențialele cazuri de agresiune sexuală, determininînd creșterea incidenței abuzurilor sexuale în rândul minorilor se remarcă:

Diversele dizabilități fizice

Dizabilitățile de natură mentală

Anumite probleme psihice ale părinților

Alcoolismul sau consumul de droguri în cadrul familiei

Stilul de viață

Conflictul cu părinții, ca și conflictul între părinți

Absența unor prieteni

Lipsa comunicării cu părinții

Existența unui precedent de abuz sexual în familie

Un studiu realizat în domeniul abuzurilor sexuale comise asupra minorilor a reușit să evidențieze faptul că în 78% dintre cazuri victimele agresiunilor prezentau minim trei factori de risc din cei anterior menționați, în vreme ce în 26% dintre cazurile minorelor abuzate sexual s-a identificat prezența a doi factori de risc, alte 9 procente prezentând un singur factor de risc.

În categoria factorilor ce cresc riscul comiterii unor abuzurilor sexuale asupra minorilor se remarcă dizabilitățile, constatându-se că cei care prezintă anumite dizabilități fizice sunt mult mai expuși agresiunilor sexuale. Iar riscul crește considerabil în cazul existenței unui retard mintal, ca și al deficiențelor de auz și de văz.

De asemenea, în cazul abuzurilor sexuale ce ai fost comise asupra minorilor, s-a constatat o supra-reprezentare în situația minorilor de sex masculin și care prezintă anumite dizabilități fizice.

Cercetările realizate în domeniu au reușit să evidențieze faptul că o influență deosebită în domeniul dedicat abuzurilor sexuale comise asupra minorilor este reprezentată de vărsta copiilor, aceasta constituind o variabilă importantă, prin intermediul căreia se reușește stabilirea corelației existente între agresiunea sexuală și gradul de vulnerabilitate al victimei acesteia.

S-a remarcat astfel că vârsta minorilor abuzați sexual este direct proporțională cu incidența agresiunilor sexuale, respectiv:

Copiii care au vârsta cuprinsă în intervalul 0-3 ani reprezintă un procent de 10 % din numărul total al victimelor minore ale abuzurilor sexuale

Copiii care au vârsta cuprinsă în intervalul 4-7 ani reprezintă un procent de 28.4 % din numărul total al victimelor minore ale abuzurilor sexuale

Copiii care au vârsta cuprinsă în intervalul 8-11 ani reprezintă un procent de 25 % din numărul total al victimelor minore ale abuzurilor sexuale

Copiii care au vârsta cuprinsă în intervalul 12-18 ani reprezintă un procent de 39.5 % din numărul total al victimelor minore ale abuzurilor sexuale

Figura 1. Incidența abuzurilor sexuale comise asupra minorilor, în raport cu vârsta acestora, prelucrare după Jessica Smith, Evaluation, Diagnosis, and Outcomes of Child Sexual Abuse, 2002, Pen State College of Medicine

Studiile au reușit să evidențieze faptul că incidența diverselor agresiuni sexuale ale căror victime sunt minori este mai mare pe măsură ce vărsta copiilor crește, cei mai vulnerabili fiind cei de peste 12 ani.

Iar alte cercetări au concluzionat că vărsta cea mai vulnerabilă a minorilor în raport cu agresiunile sexuale este:

Între 9-11 ani

Între 7-12 ani

În ceea ce privește vârsta medie aferentă primelor acte de agresiune sexuală aceasta este de 9.6 ani în cazul fetelor și de 9.9 ani în cazul băieților.

Și victimizarea se produce la vârste fragede, în mai mult de 20% dintre cazurile de abuz sexual aceasta realizându-se până la împinirea vârstei de 8 ani. De asemenea, s-a stabilit că în peste 25% dintre cazurile de abuz sexual comise asupra minorelor, acestea aveau vârsta mai mică de cinci ani.

Toate aceste date nu au fost incluse în statisticile oficiale, ele fiind doar rezultatul unor studii și cercetări realizate în domeniu, de-a lungul anilor, unii specialiști apreciind că vârstele minorilor abuzați sexual sunt cu mult mai mici, dar aceste cazuri nu au fost raportate autorităților din diverse motive, printre care cele mai des remarcate sunt:

Lipsa de discernământ a minorului abuzat sexual

Incapacitatea minorului abuzat sexual de a înțelege ce i s-a întâmplat

Incapacitatea copilului de a le povesti părinților/apropiaților experiența prin care a fost obligat să treacă

Chiar dacă poate părea dificil de crezut, au existat și situații în care ai fost abuzați sexuali și copii ce abia dacă împliniseră câteva luni, deseori fiind abuzați și copiii cu vârsta cuprinsă între unu-doi ani.

Și sexul victimelor determină o incidență în cazul abuzurilor sexuale, statisticile demonstrând că, la nivel global, una din trei femei este o victimă a unei agresiuni sexuale, în vreme ce în cazul persoanelor de sex masculin procentul victimelor ajunge la valoarea de 25 %.

În raport cu structura familiei din care face parte victima minoră a unui abuz sexual, s-a constatat că:

Cele mai frecvente cazuri de agresiune sexuală se semnalează în familiile de tip monoparental

În familiile în care se constată prezența unui tată vitreg riscul producerii unui abuz sexual asupra minorilor de sex feminin se dublează

Diversele probleme de sănătate ale membrilor familiei pot crește considerabil riscul comiterii unor agresiuni sexuale asupra minorilor

\De asemenea, se impune a se menționa în cadrul acestui subcapitol, faptul că abuzurile sexuale nu sunt în mod direct influențate de statutul social-economic al unei familii, acesta având însă o influență deosebită asupra abuzurilor fizice, ca și asupra fenomenului neglijării, tot mai reclamat în ultima perioadă.

În cazul minorilor abuzați sexual, se remarcă faptul că marea majoritate a victimelor sunt fete, specialiștii estimând de altfel că riscul de a fi abuzate sexual este de trei ori mai mare, în comparație cel aferent băieților.

Specialiștii din S.U.A. au reușit să realizeze un studiu privind prevalența agresiunii sexuale comise asupra minorilor, astfel reușindu-se identificarea a 27% in cazul minorelor și a unui procent de 16% în situația minorilor de sex masculin.

Trebuie menționat faptul că se remarcă o sub-reprezentare a cazurilor de agresiuni sexuale ale căror victime sunt băieți, și asta datorită faptului că există tendința minorilor (ca și a adulților, de altfel) de a nu dezvălui episoadele traumatice prin care au fost obligați să treacă.

Această sub-raportare este determinată în principal atât de presiunea deosebită exercitată de diversele norme sociale ci și de numeroasele stereotipuri sociale, conform cărora:

Persoanele de sex masculin prezintă diverse caracteristici dominante masculine, au mare încredere în ei și reușesc să se impună

Diversele experiențe sexuale precoce ale băieților sunt percepute ca fiind componente normale în existența viitoarei persoane adulte

Temerile privind homosexualitatea sunt destul de numeroase, existând concepția conform căreia minorii de sex masculin sunt abuzați sexuali numai de adulți/tineri de același sex

Persoanele de sex masculin (fie adulți, fie minori) nu își exteriorizează vulnerabilitățile sau slăbiciunile așa cum o fac persoanele de sex feminin

Incidența agresiunilor sexuale comise asupra minorilor mai este influențată și de diverse alte variabile, dintre care amintim:

Agresiunile sexuale asupra minorilor se remarcă cu precădere în zonele rurale și suburbane, ca și în interiorul grupurilor rasiale, respectiv a grupurilor etnice

Marea majoritate a victimelor minore sunt abuzate de persoane cunoscute, persoane care au reușit să le câștige încrederea

În cazul minorilor abuzați sexual probabilitatea de a fi abuzați în exteriorul familiei este cu mult mai mare decât cea remarcată în cazul minorelor

Abuzurile sexuale se manifestă într-un anumit interval de timp, durata acestora fiind în medie de aproximativ patru ani

\În cele mai multe cazuri, agresorii sexuali încep să dezvolte cu potențiala victimă minoră o relație de prietenie, anterior comiterii respectivului abuz sexual

În peste 50% dintre cazurile de abuzuri sexuale comise asupra minorilor, agresorii s-au dovedit a fi persoane de vârstă tânără, respectiv adolescenți

În peste 80% din totalul abuzurilor sexuale comise asupra minorilor agresorii s-au dovedit a fi din anturajul apropiat al victimei, aceștia fiind declarați drept heterosexuali

De asemenea, chiar dacă poate părea dificil de crezut, studiile realizate în domeniu au reușit să evidențieze faptul că un procent de 50% din numărul total al taților victimelor minore ce au fost supuse unui abuz sexual au abuzat și de alți minori, din afara familiei proprii.

În ceea ce privește fluctuația deosebită ce se remarcă în domeniul dedicat estimării ratelor abuzurilor sexuale comise asupra minorilor, aceasta este determinată de:

Imposibilitatea definirii clare a abuzului sexual, prin perspectiva minorului supus agresiunii sexuale

Variația vârstei la care este definită maturitatea minorului abuzat sexual

Fenomenul sub-raportării abuzurilor sexuale la instituțiile cu competențe în domeniu

Includerea în cadrul statisticilor oficiale doar a cazurilor de abuzuri sexuale ce au fost raportate, și nu a tuturor cazurilor de abuz ce au fost comise

Tendința autorităților din domeniul protecției minorilor de a se focaliza numai pe cazurile dedicate abuzurilor comise în interiorul familiei

Specialiștii atrag atenția asupra faptului că inclusiv în cadrul anchetelor dedicate auto-raportării abuzurilor sexuale s-a remarcat existența fenomenului de sub-raportare, acesta datorându-se în principal:

Negării episodului traumatic de către victima minoră

Imposibilității perceperii acestui episod ca fiind un abuz sexual

Diverselor sentimente contradictorii prin care trece victima abuzată sexual

Abuzul sexual comis asupra minorilor poate fi înfluențat și de:

Mediul în care locuiește victima – S-a remarcat faptul că există un risc mai crescut al abuzurilor sexuale comise asupra minorilor în zonele urbane mai aglomerate, în interiorul cărora se sesizează o dificultate în stabilirea unui control social.

De asemenea, și zonele rurale se dovedesc a fi medii prielnice pentru comiterea abuzurilor sexuale, în cadrul acestora remarcându-se nu doar un control mai diminuat al autorităților, ci și o percepție eronată privind abuzul sexual.

În plus, în mediul rural, minorii ce provin din familii sărace ori dezorganizate pot fi mult mai ușor păcăliți de agresorii sexuali, aceștia obișnuind deseori să-și atragă victimele cărora le oferă mici atenții, cadouri, recompense

Clasa socială din care provine minorul, ca și gradul de instrucție al acestuia, respectiv al familiei acestuia – în cazul familiilor cu venituri reduse, ca și a familiilor monoparentale crește considerabil riscul ca minorii acestora să devină victime ale unor abuzuri sexuale

Etnia minorului, respectiv apartenența religioasă a acestuia – acești factori au capacitatea de a influența comiterea abuzurilor sexuale asupra minorilor mai ales în zonele în care se rermarcă prezența unei comunități importante, fie aceasta religioasă, etnică ori o comunitate de emigranți

Locul comiterii abuzului sexual – marea majoritate a studiilor ce au fost realizate în domeniul abuzurilor sexuale comise asupra minorilor au reușit să evidențieze faptul că agresiunile sunt comise de regulă în apropierea locuințelor victimelor minore ori chiar în interiorul acestora, în cele mai multe dintre cazuri abuzatorii fiind membrii din familie sau persoane din anturajul acesteia.

1.4. Consecințele psiho-sociale ale violului

Orice abuz sexual reprezintă un episod deosebit de traumatizant pentru victima acestuia, indiferent că abuzul reprezintă un incident izolat sau dimpotrivă, că acesta se repetă în mod periodic. Demn de semnalat este faptul că în situația abuzurilor sexuale (a violului în mod special) consecințele acestora nu se remarcă numai în momentul impactului traumatizant, ci ele reușesc să îi afecteze pe termen lung existența victimei.

1.4.1 Consecințele imediate ale violului

De cele mai multe ori, la scurt timp de la consumarea agresiunii sexuale, victimelor acesteia li se reproșează fie că nu au fost în stare să își exprime cât mai clar refuzul, fie că nu au manifestat o rezistență suficientă în fața agresorului, deseori aceste reproșuri făcându-și chiar persoanele ce au fost abuzate sexual.

În ciuda faptului că toate aceste reacții pot părea, la prima vedere, dificil de perceput, specialiștii apreciază că ele sunt normale și mai ales justificate în cazul situațiilor de risc, respectiv de pericol. Analiza diverselor comportamente ale indivizilor a reliefat faptul că în situația existenței unui pericol deosebit, orice persoană manifestă anumite reacții, respectiv:

În cazul sesizării unui pericol iminent (pericol ce se poate remarca inclusiv în cazul agresiunilor sexuale) orice persoană poate declanșa reacția de freezing, ea putând să devină aproape instantaneu imobilă, să intre într-o stare similară paraliziei, fără capacitatea de a se mișca, de a vorbi, de a reacționa. Specialiștii asociază aceste reacții prin analogie cu reacțiile animalelor aflate în pericol, care rămân nemișcate în situația în care sesizează un pericol imediat

În momentul realizării contactului direct cu potențialul pericol (respectiv în momentul agresiunii sexuale) orice persoană are tendința fie de a reacționa (caz în care va încerca să se apere, să se lupte cu agresorul său), fie de a manifesta o reacție de tip bi-fazic, moment în care va oscila între atitudinea de înghețare (anterior menționată) și atitudinea de luptă.

Reacțiile persoanei sunt direct înfluențate de modul de percepere a pericolului în care se află, respectiv:

În situația în care percepe că agresorul va renunța la abuz în momentul în care va reacționa, persoana îi va opune acestuia rezistență și va încerca să scape de pericol

În situația în care percepe că agresorul ar putea deveni violent și furios ca urmare a unei eventuale rezistențe din partea sa, persoana respectivă renunță la reacții, considerând că nu are nici o șansă în fața abuzatorului

Demn de menționat este faptul că atât reacția bifazică a victimei, cât și reacția de înghețare reprezintă răspunsuri de tip predefinit în cadrul biofiziologiei creierului, ele fiind universal valabile și declanșându-se automat în momentul sesizării pericolului, în absența oricărui control voluntar al persoanei aflată în postura de potențială victimă.

Se cunoaște faptul că orice agresiune sexuală este percepută deseori ca fiind o vătămare violentă fără precedent, ea fiind percepută în mod diferit în cadrul societății contemporane, prin raportare cu societatea tradițională, în care se remarcau numeroase reacții violente la aparținătorii masculini ai victimei (în speță tatăl, fratele sau soțul, prietenul), ce încercau să se răzbune pe agresor, în paralel cu acțiunile pe care le lua autoritățile competente.

Ca urmare a unei agresiuni sexuale, victima dezvoltă diverse reacții de tip psiho-traumatic, cel mai des fiind sesizată refularea agresiunii, urmată de canalizarea tendințelor agresive fie spre propria persoană, fie spre o altă persoană, ce poate fi un membru al familiei, un prieten sau chiar un terapeut.

Cercetătorii au reușit să identifice și definească sindromul traumatic al violului, procesul de vindecarea victimei implicând derularea mai multor faze, ce pot să varieze ușor, de la o victimă la alta.

Astfel, în prima fază, victima violului resimte sentimentul de teamă, ea trăind cu frica:

Revenirii agresorului său

Îndreptată împotriva persoanelor care, într-un fel sau altul, îi amintesc de agresor

De a rămâne singură în anumite spații sau în locuri asemănătoare celui în care a fost atacată, respectiv abuzată

De asemenea, victima agresiunii sexuale poate deveni irascibilă, confuză, poate fi furioasă pe cei din jurul său sau pe toți cei pe care îi întălnește sau poate chiar să dezvolte o depresie.

Următoarea fază este faza negării, în care mare parte dintre victime au tendința de a-și modifica stilul de viață, de a-și schimba locul de muncă, domiciliul, etc, ori încep să călătorească, stabilind noi relații de amiciție cu persoane necunoscute.

La prima vedere aceste persoane dau impresia că nu sunt deloc influențate de episodul traumatic prin care au fost obligate să treacă, ele încercând astfel să traverseze durerea pe care o resimt.

Nu de puține ori se remarcă faptul că victimele unui viol au tendința de aborda un comportament nou, de tip auto-distructiv, ele începând să exagereze cu anumite obiceuri sau lucruri (beau și mănâncă necontrolat, muncesc peste program, încep să consume droguri, încearcă să-și facă noi relații, mai ales printre bărbați, etc), în acest fel având credința că vor reuși să treacă mai repede peste șocul produs de abuzul sexual.

Ulterior conștientizării caracterului real al abuzului sexual la care a fost supusă, victima intră într-o nouă fază, fază în care există pericolul declanșării unei depresii sau apariția sentimentului deprivării.

În acestă fază, în care victima percepe că și-a pierdut controlul și siguranța asupra existenței proprii, se remarcă apariția coșmarurilor, a fobiilor, izolarea de persoanele cunoscute sau apropiate, ca și:

Apariția unor dureri fizice

O anumită lipsă de interes față de diverse activități cotidiene

Numeroase dificultăți de concentrare

De asemenea, tot în această fază, există riscul crescut ca victima abuzului sexual să retrăiască frecvent și la o intensitate deosebită episodul traumatic pe care l-a trăit în timpul derulării abuzului sexual, deseori apărând și senzația că acesta este pe cale să se repete, chiar dacă existase impresia că s-a reușit traversarea momentul dificil ulterior agresiunii sexuale.

Toate aceste simptome pot să reapară ori de câte ori victima percepe ori ia contact cu un eveniment/amănunt ce îi poate aduce aminte de abuzul sexual, sau care îi poate aminti că nu deține controlul și siguranța asupra propriei existențe.

Nu de puține ori, ulterior unei agresiuni sexuale, victima nu mai are capacitatea de a relaționa în termeni normali cu partenerul său, în timp sesizându-se apariția unor numeroase probleme și dificultăți în interiorul relației, care deseori ajunge să se destrame.

De asemenea, partenerii acestor victime au tendința de a se lăsa pradă mitului conform căruia în orice agresiune sexuală și victima are partea sa de vină, în vreme ce alții nu au capacitatea de a-și exprima sentimentele, ignorând etapele deosebite prin care trece partenera sa, victima abuzului, și care se va simți astfel abandonată, ignorată.

De asemenea, și victimele abuzurilor sexuale pot avea tendința de a-și proiecta întreaga furie pe care o resimt împotriva agresorului înspre partenerii de viață ori a membrilor familiei, deseori această furie fiind îndreptată chiar împotriva persoanei proprii. În această situație marea majoritate a bărbaților se vor simți trădați, responsabili sau chiar vinovați.

În ultima fază, faza „decizională”, victima unei agresiuni sexuale va începe să manifeste înțelegere față de sentimentele resimțite ca urmare a atacului la care a fost supusă, ca și față de sentimentele pe care le are în raport cu agresorul său și implicit față de sine.

Victima începe să se împace cu ea însăși, acceptă incidentul traumatic prin care a fost obligată să treacă și încearcă să revină la obiceiurile pe care le avea înaintea produceriii acestuia, acceptând că abuzul sexual face parte din existența sa, oricât de dureror ar fi acest lucru.

Demn de semnalat este faptul că fiecare victimă a unui abuz sexual trece prin aceste faze într-un ritm propriu, pe parcursul derulării acestora putându-se semnala diverse disfuncționalități și incidente.

Nu este exclus ca victima să se poziționeze la limita dintre două faze și ca urmare a unui incident minor ea să regreseze, întorcându-se la o fază anterioară, așa cum este posibil și să se blocheze într-o anumită fază o vreme îndelungată, de unde nu poate ieși decât cu ajutor specializat și prelungit.

Există și situația ca unele victime, la finalul tuturor fazelor anterior menționate, să prefere auto-izolarea, să evite să ia contact cu realitatea sau chiar să dezvolte o depresie, situație în care se impune nu doar consilierea de specialitate, ci și acordarea unui ajutor specializat din partea unui psihiatru.

1.4.2 Consecințele pe termen lung ale violului

Pe lângă toate consecințele anterior menționate, abuzul sexual determină numeroase urmări pe termen lung asupra victimei, acestea reușind să îi inducă multiple disfuncționalități atât pe plan fizic și social, cât și la nivel emoțional, cognitiv și mai ales comportamental.

Privit prin prisma disfuncționalităților generate la nivel fizic, abuzul sexual îi poate determina victimei numeroase leziuni ce pot fi deosebit de dureroare, afecțiuni cu transmitere sexuală, infecții manifestate la nivelul organelor genitale, H.I.V. și, în cazul persoanelor de sex feminin, riscul apariției unei sarcini nedorite.

La nivel emoțional însă, consecințele unui abuz sexual pot fi unele deosebite, marea majoritate a victimelor ajungând să dezvolte multiple probleme de încredere, datorate în principal faptului că, de cele mai multe ori, agresorii sunt persoane cunoscute victimelor, acestea având încredere în ei.

În absența încrederii, victima abuzului sexual va avea avea tendința de a se izola pe plan social, ulterior remarcându-se dificultăți majore la nivelul interacțiunilor sociale și imposibilitatea stabilirii oricărui tip de relații.

Nu de puține ori, victimele unui viol ajung să dezvolte fie stări de anxietate, fie cad pradă depresiilor, ce pot fi destul de accentuate. Aceste persoane experimentează permanent sentimente deosebit de intense de teamă, de frică, de neliniște, ele ajungând să trăiască într-o perpetuă stare de vigilență și încordare, ca și cum ar aștepta în orice moment să fie din nou în pericol major.

O parte dontre victimele violului încep să perceapă realitatea înconjurătoare drept un rău deosebit de periculos, în interiorul căreia nu pot avea încredere în absolut nimeni, în care nu au garanția unei minime apărări și în care nu pot să controleze absolut nimic, aflându-se într-o nesiguranță totală.

Existența cotidiană a acestor persoane devine cu mult mai dificilă cu cât se poate remarca și prezența:

Unor stări de tristețe, respectiv de disperare

Insomniei sau a coșmarurilor

Dificultății de auto-motivare

Unor probleme de concentrare

Unor stări de apatie

Lipsei de energie

În aceste condiții pot fi sesizate disfuncționalități majore atât la nivelul activităților pe care victima le derulează pe plan profesional și în societate, cât și în cadrul familiei, la școală (în cazul victimelor de vârstă școlară) ori în anturajul prietenilor.

Pe lângă pierderea încrederii în sine și în alții, se poate sesiza și reducerea drastică a stimei de sine, victima percepând episodul traumatic ca pe un stigmat ce o transformă într-o persoană „non-grata”, motiv pentru care începe să se auto-excludă din societate.

Specialiștii au reușit să demonstreze că victimele agresiunii sexuale sunt predispuse riscului dezvoltării simptomelor caracteristice stresului post-tratmatic, incluzând flash-back-urile, ce le pot readuce periodic în minte momente din timpul agresiunii sexuale, gesturi ale agresorilor, cuvintele rostite de aceștia în timpul abuzului sexual, senzațiile resimțite, etc, în acest fel episodul traumatic ajungând să fie retrăit periodic, cu consecințe deosebite asupra victimelor.

Toate flash-back-urile pe care victima unui abuz sexual le retrăiește au capacitatea de a-i induce acesteia multiplicarea deosebită a gradului de anxietate, deseori sesizându-se pierderea contactului cu realitatea imediată, împosibilitatea concentrării o lungă perioadă de timp, în paralel dezvoltându-se multiple comportamente de tip evitant.

Se remarcă, de asemenea, în cazul victimelor abuzurilor sexuale, apariția amneziei, persoanele în cauză nereușind să își mai amintească episodul traumatic prin care au trecut sau doar anumite detalii/fragmente din acesta.

De cele mai multe ori, amnezia totală privind abuzul sexual căruia i-au fost victime se remarcă în cazul persoanelor ce au fost victime ale agresiunilor sexuale o lungă perioadă de timp (ani de zile), această amnezie nefiind decât o metodă de apărare incoștientă a creierului.

Informațiile suprimate de mecanismul de apărare al victimei pot fi reactualizate doar în momentul în care victima ajunge să se simtă în siguranță, să redobândească încrederea în sine și să se poziționeze într-un echilibru emoțional și mintal stabil.

Deseori, victimele abuzului sexual ajung să se refugieze în alcool, în droguri, în medicamente sau chiar în mâncare, riscul dezvoltării unor astfel de dependențe fiind unul deosebit.

Alte victime încep să practice acte auto-vătămătoare, se rănesc singuri în dorința de a resimți o durere care să o acopere pe cea simțită ca urmare a abuzului sexual suferit.

Și nu puține ori se remarcă o creștere deosebită a riscului de suicid, asociat unor comportamente de risc, situații în care se impune de urgență acordarea ajutorului medical specializat.

Tulburările comportamentale alimentare sunt și ele consecințe pe termen lung ale abuzurilor sexuale, victimele dezvoltând bulimie, anorexie, ca și mâncatul compulsiv, prin intermediul acestora încercându-se preluarea controlului pierdut în timpul episodului traumatic.

Și tot prin intermediul mâncării, victimele abuzului sexual încearcă să își regleze diversele emoții de tip negativ pe care le resimt ca urmare a traumei suferite, situație în care există riscul dezvoltării depedenței de mâncare.

În ciuda faptului că mâncarea poate reprezentă mecanismul prin care victimele abuzurilor sexuale încearcă să își diminueze sentimentele negative, aceasta poate fi percepută și ca un mecanism potențial de auto-apărare, persoanele în cauză dezvoltând percepția că mâncând se vor îngrășa și în acest fel nu vor mai fi percepute drept atractive.

Iar pe cale de consecință riscul ca acestea să mai devină victimele unor atacuri sexuale se diminuează considerabil.

De asemenea, în marea majoritate a cazurilor, consecințele pe termen lung ale agresiunilor sexuale se manifestă și la nivelul vieții de cuplu a victimelor, cele mai nevinovate exprimări fizice ale afecțiunii partenerului putând fi interpretate în mod eronat, prin prisma traumei suferite în timpul abuzului.

Orice gest de apropiere fizică poate deveni traumatizant pentru victimă sau poate fi perceput drept o agresiune din partea partenerului. Și inițierea unor relații intime se poate dovedi a fi deosebit de dificilă, orice apropiere fizică putând constitui factorul declanșator al retrăirii episodului traumatic, situație în care partenerul preia rolul agresorului, victima retrăind trauma suferită.

În cazul minorilor abuzați sexual se poate constata, la vârsta maturității, imposibilitatea realizării unor relații normale cu proprii copii, sau dimpotrivă, adoptarea unei atitudini hiper-protective, ceea ce le poate induce copiilor nu doar numeroase limitări, ci și anxietăți.

CAPITOLUL 2. TEORII SOCIOLOGICE ȘI PSIHOLOGICE EXPLICATIVE ALE

COMPORTAMENTULUI SEXUAL ABUZIV

În domeniul dedicat teoriilor sociologice și psihologice explicative ale comportamentului sexual abuziv se remarcă faptul că descifrarea diverselor motive ce se află la baza infracțiunilor comise de violatori, ca și de pedofili, continuă să le dea mari bătăi de cap specialiștilor.

Astfel, în practică, sunt cunoscute numeroase teorii explicative ce privesc abuzurile sexuale, incluzând nu doar teoriile de tip multifactorial ori cele mediu-factoriale, ci și teoriile unifactoriale, cu mențiunea că o parte dintre acestea îi vizeazănu doar pe violatori, ci și pe pedofili, altele fiind de tip specific.

În domeniul dedicat în mod exclusiv violului, în cadrul literaturii de specialitate se remarcă două marii tipuri de teorii, mai precis:

Teorii macronivel, în cadrul cărora sunt explicate diversele agresiuni sexuale existente, avându-se la bază mentalitatea discriminantă existentă în cadrul societăților patriarhale – în cadrul acestor teorii agresiunile sexuale sunt percepute ca fiind acte aferente violenței instrumentale, scopul principal urmârit de agresor constând în menținerea femeii în poziția insubordonării în raport cu bărbații – mai precis teorii feministe ale conflictului

Teorii micronivel, în cadrul cărora la baza diverselor agresiuni sexuale se poziționează diversele caracteristici ale agresorilor

Acestor două tipuri de teorii, ce se poziționează într-o permanentă relație de interacțiune, li se mai adaugă și:

Teorii biologice, în cadrul cărora se regăsesc atât ipoteza determinismului biologic, cât și ipoteza evoluționistă

Teorii sociologice, ce urmâresc în principal identificarea principalelor cauze ce stau la baza abuzurilor sexuale, incluzând:

Viața de familie

Diversele influențe din sfera culturii generale

Nivelul societății patriarhale

Teorii psihologice – în cadrul cărora se apreciază că diverșii agresori sexuali, despre care se consideră că suferă de anumite tulburări în plan psihologic, au tendința disculpării faptelor comise.

În plus, în conținutul acestor teorii se poate remarca faptul că problemele psihice cele mai frecvent întâlnite, asociate direct cu abuzurile sexuale, sunt reprezentate fie ca fiind diverse tulburări de personalitate, fie ca fiind parafilii

În domeniul dedicat caracteristicilor comportamentului infracțional, la nivelul literaturii de specialitate, se remarcă existența unor numeroase controverse privindu-i pe abuzatorii sexuale, existând păreri conform cărora aceștia ar putea fi percepuți drept infractori special „specializați” în astfel de infracțiuni, vehiculându-se și ideea că cele mai multe dintre faptele pe care abuzatorii sexuali le comit nu au un caracter sexual.

În urma numeroaselor cercetări ce au fost realizate de-a lungul timpului în domeniu s-a reușit evidențierea ipotezei conform căreia infractorii sexuali pot fi percepuți drept infractori de tip general, cu mențiunea că această așa zisă comunitate a agresorilor sexuali nu este una de tip omogen, în interiorul acesteia regăsindu-se și numeroși delicvenți specializați direct.

În ceea ce privește modul de operare al acestor agresori sexuali, se au în vedere cu precădere diversele perticularități dedicate comportamentelor aferente comiterii infracțiunilor sexuale, evidențiindu-se:

Modalitățile dedicate planificării comiterii abuzurilor sexuale

Modul de dobândirea accesului la potențialele victime ale abuzurilor sexuale

Dominarea victimelor abuzurilor sexuale

Diversele măsuri pe care agresorii sexuali le iau în vederea eludării legii ori pentru evitarea ulterioarei identificări de către autorități

În cazul abuzatorilor sexuali, procesul dedicat evaluării acestora se dovedește a fi unul deosebit de complex, un rol esențial revenindu-i evaluării inițiale, în cadrul căreia se realizează:

Determinarea diverselor caracteristici de personalitate

Identificarea punctelor de focalizare

Formatul respectivei intervenții specializate

Ansamblul conținutului aferent intervenției specializate

În ciuda faptului că nu se poate contura cu exactitate o procedură de evaluare standard a abuzatorilor sexuali, în practică se are în permanență în vedere implementarea simultană a mai multor principii, mai precis:

Principiul riscului

Principiul nevoii

Principiul responsivității

În plus, în cadrul tuturor evaluărilor abuzatorilor sexuali se impune necesitatea definirii și elaborării și a concluziilor aferente vizând:

Diversele nevoi criminogeene ale abuzatorilor

Totalitatea factorilor de risc implicați, fie aceștia factori de risc dinamici ori facori de risc statici

Riscul recidivei

Gradul de eficiență al respectivului tratament aplicat

În ceea ce privesc diverșii factori de risc, s-a reușit identificarea mai multor categorii de factori de risc ce sunt implicați în producerea diverselor abuzuri sexuale, mai precis:

Factori de risc dinamici – iau în calcul totalitatea variabilelor zilnice remarcate la agresorii sexuali, variabile asupra cărora planează suspiciuni de modificare, fie datorită tratamentelor aplicate, fie datorită diverselor alte intervenții realizate asupra respectivilor agresori

Factori de risc statici – au în vedere o evaluare a principalelor trăsături ce vizează nu doar istoricul infracțional al respectivilor agresori sexuali, ci și istoricul personalității acestora, luând în calcul diversele trăsături ce pe perioada trecerii vremii nu pot suferi modificări majore

Factori de risc distali – în această categorie sunt incluse:

Diversele caracteristici de personalitate ale abuzatorilor sexuali

Atitudinile manifestate de abuzatori

Experiența de viață a violatorilor

Experiența de viață a potențialelor victime ale violului

Factori de risc proximali – ce includ totalitatea elementelor actuale ce se află la baza contextului general ce determină producerea respectivului abuz sexual

În ultimii ani s-a remarcat interesul în continuă creștere al specialiștilor în vederea identificării relației existente între factorii de risc ai abuzurilor sexuale și recidiva, ulterior cercetărilor realizate în domeniu reușindu-se evidențierea rolului pe care în ocupă, în cadrul deciziei de recidivare:

Factorii de risc statici – în categoria cărora se regăsesc:

Stilul de viață al abuzatorului sexual, ce poate fi unul infracțional cronic

Diversele disfuncții cognitive – marea majoritate fiind în asociere cu învîțarea

Anumite tulburări de personalitate – cel mai adesea psihopatia

Factorul vârstă – mai ales sub limita a 40 de ani

Gradul de violență

Nivelul de detașare ori lipsa unor atașamente sigure

Tendința spre un comportament de tip anti-social

Riscul existenței unui comportament sexual deviant ori compulsiv

Sexul abuzatorului – cel mai adesea remarcându-se persoane de sex masculinâ

Momentul debutului activității infracționale

Tipul diversității victinelor abuzurilor sexuale

Factorii de risc dinamici – în categoria cărora se remarcă:

Diversele atitudini de tip stereotip, pe primul loc poziționându-se o anumită ostilitate în raport cu persoanele de sex feminin

Distorsiunile cognitive

Nivelul crescut al impusivității

Tendința negării

Existența singurătății emoționale

Un nivel redus de empatie în raport cu victima

Un nivel redus al controlului asupra emoțiilor

Diverse preocupări sexuale, ca și fanteziile sexuale de tip deviant

Anumite deficite manifestate la nivel intim

Deficite privind capacitatea rezolvării diverselor probleme cotidiene

Eventualitatea existenței unor parafilii

Prezența diverselor obsesii

Anumite distorsiuni cognitive în ceea ce privește nu doar agresiunea sexuală, ci și diversele terapii și tratamente aplicate

Un nivel redus al autocontrolului

Eventualitatea abandonării tratamenului impus

Diverse deprinderi sociali, ce se pot manifesta în mod deficitar

Un nivel crescut al ostilității

Diversele conflicte sesizate în cadrul eventualelor relații intime

Consumul substanțelor cu risc crescut ori chiar dependența de acestea, cel mai adesea sesizându-se drogurile, dar și dependența de alcool

O atenție specială se impune a fi acordată distorsiunilor cognitive, acestea fiind caracteristice tuturor agresorilor sexuali. Cu toate acestea, este încă dificil de precizat dacă distorsiunile cognitive se constituie în adevărați precursori ai agresiunilor sexuale (în speță, ai infracțiunilor) ori ele sunt doar diverse strategii dedicate menținerii imaginii de sine a infractorului, respectiv strategii ce se dezvoltă ulterior comiterii infracțiunii și care reușesc să contureze cu succes o imagine de sine acceptabilă de către infractor.

În domeniul dedicat distorsiunilor cognitive se remarcă un interes deosebit acordat de către specialiști:

Diverselor structuri cognitive – în speță schemelor

Operațiilor cognitive – mai precis strategiilor dedicate procesării informațiilor

Produselor cognitive – în categoria cărora intră:

Diverse credințe

Atitudini

Atribuiri

Anumite declarații ce privesc persoana proprie

Cu toate acestea, se impune a se preciza în conținutul acestui capitol al prezentei lucrări și faptul că o atenție specială este acordată de specialiști produselor cognitive, ce le conferă acestora nu doar un acces cu mult mai facil ci și rezultate cu mult mai precise și mai rapide.

Un aspect demn de menționat este reprezentat și de discursul agresorilor sexuali, în cadrul acestora regăsindu-se elemente complexe ce includ descrieri, interpretări, explicații, evaluări, negări, planificări și chiar diverse minimalizări, principalul scop urmărit constând în negarea faptei comise ori în atribuirea acesteia în responsabilitatea altor persoane.

Nu de puține ori, distorsiunile cognitive sunt percepute drept raționalizări ce sunt dezvoltate nu doar înaintea comiterii diverselor infracțiuni cu conținut sexual, ci și în timpul comiterii acestora, respectiv ulterior consumării faptei sexuale.

În acest context se prefigurează prenisa, universal acceptată de către marea majoritate a programelor terapeutice existente în domeniu, conform cărora aceste distorsiuni cognitive au capacitatea de a promova comportamentul de tip infracțional, în paralel cu menținerea ulterioară a acestuia, motiv pentru care se impune abordarea lor, în cadrul diverselor intervenții de tip psiho-terapeutic, într-un mod cât mai direct.

Un loc aparte în cadrul distorsiunilor cognitive este ocupat de către negare, știut fiind faptul că principalul scop urmărit de marea majoritate a programelor terapeutice ce sunt special dedicate tot mai numeroșilor abuzatori sexuali constă în diminuarea considerabilă a recidivei.

Cu toate acestea, se remarcă, din păcate, în cele mai multe dintre programele derulate, o anumită rezistență dezvoltată de către abuzatorul sexual privind implicarea acestuia în cadrul intervențiilor de tip specializat, aspect ce se datorează în principal procesului de negare în care se află infractorul.

Astfel, abuzatorii care nu reușesc să își asume responsabilitatea faptei comise manifestă, în marea majoritate a cazurilor, o complianță cu mult mai redusă la diversele sarcini ce sunt incluse în cadrul practicilor terapeutice. În plus, aceștia se dovedesc a fi cu mult mai rezistenți în cadrul procesului dedicat acceptării practicilor terapeutice, ceea ce poate determina inclusiv întreruperea programului terapeutic ori eșecul acestuia.

Cercetările în domeniu au reușit să evidențieze și faptul că negarea, o componentă a distorsiunilor cognitive, are un efect indirect asupra creșterii riscului recidivei în cazul agresiunilor sexuale.

Acesta este principalul motiv pentru care renumita asociație dedicată tratării abuzatorilor sexuali din Statele Unite ale Americii a făcut recomandarea ca în cadrul diverselor programe terapeutice dedicate agresorilor sexuali principalul scop urmărit să fie cel al acceptării responsabilității în cadrul respectivului comportament abuziv comis asupra victimelor și nu cum, în mod eronat, acceptarea responsabilității este percepută în acest moment, mai precis:

O adevărată piedică în cadrul programelor terapeutice

Criteriul eliminării agresorilor sexuali-subiecți din cadrul procedurii privind selectarea în vedera includerii în procedurile terapeutice

De asemenea, o atenție specială este acordată ostilității agresorilor sexuali, ostilitatea fiind percepută de către Spielberger ca fiind setul complex al atitudinilor ce motivează diversele comportamente agresive ce sunt în mod direct ori indirect îndreptate contra diverselor distrugeri de obiecte ori contra rănirii persoanelor.

În urma numeroaselor cercetări ce au fost realizate în domeniu s-a reușit evidențierea faptului că ostilitatea ce este caracteristică agresorilor sexuali se bazează pe:

Un nivel al socializării destul de deficitar

Lipsa unui control eficient

Lipsa unor factori de tip inhibitoriu

Este, de asemenea cunoscut faptul că ostilitatea este cea care nu doar că precede diversele agresiuni sexuale, dar aceasta are și capacitatea de a le facilita, acesta dovedindu-se a fi un excelent predictor în cazul marii majorități a infracțiunilor ce se caracterizează printr-un caracter violent.

De altfel, în urma numeroaselor cercetări și studii ce au fost realizate în domeniu s-a reușit evidențierea faptului că în cazul agresiunilor sexuale, se manifestă un nivel deosebit de mare al ostilității agresorilor în raport cu victimele de sex feminin.

În plus, diversele atitudini rigide de gen manifestate în raport cu subiecții de sex feminin sunt utilizate în vederea diferențierii agresorilor sexuali în raport cu restul agresorilor ce comit alt gen de infracțiuni.

În ceea ce privesc miturile dedicate infracțiunii de viol, mulți sunt specialiștii care le consideră ca fiind adevărate stereotipuri, falsuri de tip preconceput, evidențiindu-se, în versiunea cunoscuților Hanson și Harris, conceputul potrivit căruia în versiunea violatorilor refuzul viitoarei victime este de fapt o invitație la viol, mai precis „nu reprezintă mai insistă”.

În cadrul numeroaselor studii de tip comparativ ce au fost realizate în ultimii ani în acest complex domeniu s-a reușit evidențierea unui nivel destul de mare al acceptării diverselor mituri dedicate violurilor în situația agresorilor sexuali, în paralel cu acceptarea existenței relației biunivoce între ideea acceptării diverselor mituri ce privesc infracțiunea de viol și tendințele declarate ale potențialilor agresori privind comiterea violurilor.

În cadrul cercetării semnate încă din anul 1988 de către Pithers și colaboratorii săi s-a reușit sublinierea faptului că aproape 90% din totalul agresorilor sexuali cunoscuți reușiseră să experimenteze, cu doar câteva ore înaintea agresiunii sexuale, anumite stări emoționale de tip negativ.

Astfel, în vederea depășirii diverșilor factori de stres, viitorii agresori reușesc să adopte anumite strategii de coping total non-indicate, în topul acestora poziționându-se:

Diversele componente sexuale de tip deviant

Auto-denigrarea

Nu este astfel de mirare faptul că în tot contextul anterior comiterii agresiunii sexuale asupra victimei, furia se declanșează drept o stare emoțională a respectivei pre-fapte infracționale, aceasta fiind percepută în același timp și ca un mijloc dedicat justificării respectivei infracțiuni sexuale, specialiștii apreciind că furia nu reușește să se evidențieze drept trăsături ale stării emoționale ale infractorului sexual ori ale mijloacelor justificative ulterioare ale acestuia.

Un alt aspect demn de reliefat în acest context este faptul că în cazul agresorilor sexuali s-au constat, în cadrul diverselor experimente și cercetări, faptul că nivelele de anxietate înregistrate la aceștia au fost cu mult mai mari în raport cu restul populației de sex masculin.

În peste 90% din totalul programelor terapeutice derulate special pentru abuzatorii sexuali au în topul obiectivelor propuse de specialiști dezvoltarea constabntă a empatiei subiecților incluși în aceste programe, astfel încercându-se o întărire a diverșilor inhibitori interni, ce joacă un rol esențial în cadrul prevenției ulterioarei recidive.

Din perspectiva dedicată procesării informațiilor, empatia joacă un rol determinant, marea majoritate a specialiștilor fiind de părere că aceasta este cu mult mai redusă în cazul agresorilor sexuali, în raport cu propriile victime.

Acest deficit, evidențiat în cele mai multe dintre cazurile analizate, sunt puse de către cercetători în legătură directă cu:

Diversele distorsiuni cognitive specifice

Excitațiile sexuale, mai precis cu acele stări emoționale concurente ce au capacitatea de a inhiba la maxim empatia agresorilor sexuali

În cazul agresorilor sexuali se remarcă o serie întreagă de atașamente, dintre care se evidențiază:

Atașamentele anxioase

Atașamentele evitante

Atașamentele ambivalente

Nu de puține ori, parte dintre familiile diverșilor agresori sexuali se manifestă nu doar printr-un anumit nivel al dezorganizării, ci și prin instabilitate, motiv pentru care specialiștii au ajuns la concluzia că stilul atașamentului romantic adult ce se manifestă la agresorii sexuali este nu doar de tip ambivalent, ci și evitant.

De asemenea, s-a reușit evidențierea faptului că cei mai mulți dintre agresorii sexuali provin din familii în care tații manifestau fie o atitudine distantă, fie preferau să nu se implice activ în viața de familie, erau deseori absenți sau dacă își făceau simțită prezența, aceștia se manifestau deosebit de violent.

Atenție deosebită este acordată și nivelului de intimitate, aceasta fiind definită de către cunoscutul Erikson drept indicatorul calității relației adulte, ea presupunând în primul rând deschiderea, apropierea, afecțiunea, încrederea în sine, dezvăluirea, căldura, ca și încrederea subiectului în alte persoane.

În acest context, cercetările ce au fost realizate în domeniul supus cercetării prezentei lucrări de diplomă au reușit să evidențieze faptul că marea majoritate a abuzatorilor sexuali s-au dovedit a manifesta un deficit major la capitolul intimitate, confirmându-se în același timp și recomandatea potrivit căreia în cadrul oricărui model de intervenție asupra abuzatorilor sexuali se impune prezența obligatorie a:

Reducerii nivelului de singurătate

Întărirea gradului de intimitate

Nu în ultimul rând s-a reușit evidențierea interconexiunilor existente între:

Singurătatea agresorilor sexuali

Deficitul manifestat în cadrul sferei intimității

Acceptarea diverselor mituri privind violul

Ostilitatea manifestată în raport cu subiecții de sex feminin

Deseori, abuzurile sexuale în general și violul în mod special au fost percepute de către specialiști ca fiind rezultatul direct al incapacității manifestate de agresori în vederea stabilirii unor relații adulte, de tip firesc, o mare parte dintre cercetători apreciind că această competență socială remarcată la agresorii sexuali reușește să scoată în evidență nu doar deficiențe grave sociale și nivele ridicate în cadrul anxietății sociale, ci și o anumită adversitate în cadrul tuturor raporturilor cu sexul opus.

În ceea ce privește agresivitatea, studiile au reușit să sublinieze faptul că în cazul agresorilor sexuali se remarcă îndeosebi agresivitatea de tip instrumentală, un accent deosebit acordându-se agresivității verbale, cu mențiunea că aceasta poate fi agravată de rolul deținut de către respingerea viitoarei victime, ce poate să-i diminueze în mod apreciabil agresorului autocontrolul.

Legat de explicaiile ce se pot poziționa la baza motivațiilor violurilor, în primă fază se considera că acestea sunt determinate de dorințele sexuale ale agresorilor.

Ulterior, urmare a numeroaselor mișcări feministe, a început să se vehiculeze ideea că violurile sunt determinate, în principal, atât de dorința de control, cât și de dorința de putere, manifestate la nivelul societății de tip patriarhal, ce este dominată constant de diversele patternuri ale socializării sexuale.

Nu trebuie omis din vedere faptul că în actuala societate se acceptă ideea motivației determinată de compomis, mai precis o acceptare biunivocă a ambelor motivații, anterior expuse.

În acest context, se impune a se menționa rolul deosebit pe care îl pot juca diversele fantezii sexuale deviante, manifestate la agresorii sexuali, acestea fiind în marea majoritate a cazurilor un conținut de tip impersonal, activ-agresiv, puternic orientate spre sadism și obținerea puterii.

Cu toate că satisfacțiile sexuale ce sunt resimțite de către agresorii sexuali în urma comiterii faptelor par a fi nesemnificative, trebuie menționat faptul că fanteziile sexuale remarcate la aceștia au rolul de a întări, ca și de a menține la un nivel crescut riscul recidivei.

În domeniul dedicat cercetărilor ce privesc prezența/absența diverselor tulburări de personalitate în cazul agresorilor sexuali, s-a reușit evidențierea:

Profilului personalității anxiosului

Profilului personalității dramaticului

Profilul agresorului sexual detașat

Profilul agresorului sexual subclinic

Profilul agresorului sexual antisocial-agresiv

Profilul agresorului sexual antisocial pasiv-agresiv

De asemenea, s-a reușit constatarea prezenței în cazul agresorilor sexuali a unor scoruri apreciabile la nivelul mai multor caracteristici, dintre care enumerăm anxios, narcisistic, schizoid, histrionic, pasiv-agresiv, compulsiv, evitant, bordeline, ca și schizotipal, delimitându-se și prezența unor nivele ridicate în cadrul tulburării personalității pasiv-agresive, ceea ce a condus la ideea că în cazul abuzatorilor sexuali se manifestă asemănări nu doar în ceea ce privește profilul, ci și diversele tulburări de personalitate.

=== 570c73887dc9eb49376ca6ca7a4c1477511482dd_74534_1 ===

FENOMENUL DE VIOL ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

CAPITOLUL I. ABUZURILE SEXUALE ÎN SOCIETATEA ROMÂNESCĂ

1.1 Noțiunea de viol

Violul este considerat de către specialiști ca fiind principalul factor declanșator al traumelor la copii, urmările acestuia fiind deosebite și în cazul persoanelor adulte, ce scad deseori victime ale agresiunilor sexuale. Creșterea fenomenului violenței sexuale, ca și mediatizarea excesivă a acestuia, determină nu doar neliniște și nemulțumirea opiniei publice, ci și o creștere a gradului de preocupare la nivelul autorităților cu responsabilități în domeniu.

În cazul agresiunii sexuale, numeroaselor efecte ce au capacitatea de a traumatiza în mod deosebit victima și se adaugă sentimente contradictorii, cele mai des întâlnite fiind umilința, rușinea, dar și culpabilizarea.

Violul este perceput drept actul de violență caracterizat de o gravitate socială deosebită, el putând fi interpretat în diverse moduri, dar destul de dificil de definit. Deseori, violul este perceput drept agresiunea sexuală îndreptată cu precădere asupra femeilor, agresiune ce este intensificată de sentimente contradictorii cum ar fi superioritatea ori puterea.

În vederea identificării motivațiilor ce stau la baza comiterii violului, ca și pentru studierea acestei agresiuni se impune o cunoaștere complexă a tuturor factorilor sociologici implicați.

În domeniul agresiunilor sexuale, literatura de specialitate a reușit să facă distincția între autorii acestora, delimitându-se astfel:

Agresorii sexuali legali – respectiv persoanele ce sunt condamnate pentru săvârșirea unor acte sexuale nelegale

Agresorii sexuali clinici – persoanele ce pot să fie diagnosticate cu manifestări parafilice

De-a lungul timpului, unii specialiști au încercat să realizeze o încadrare a violului în categoria parafiilor, uneori acesta fiind asociat cu exhibiționismul, voyerismul ori frotteurismul. La baza acestei încadrări, respectiv asocieri au stat ca și argumente diversele declarații ale autorilor agresiunilor sexuale, în conținutul cărora violatorii menționau că au experimentat fantezii recurente în comiterea violului.

Cu toate acestea, în cadrul Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders violul nu a fost încadrat în categoria dedicată parafiliilor, această agresiune sexuală fiind poziționată în proximitatea sadismului sexual.

În categoria agresorilor sexuali clinici se remarcă suprapunerea diagnosticului de pedofilie, din perspectiva manifestării diverselor fantezii sexuale excitante, recurente, intense, ori a comportamentelor ce implică o activitate sexuală cu minori a căror vârstă este mai mică de 13 ani, pe o perioadă minimă de șase luni.

În contextul agresorilor sexuali legali, la nivel național există un complex al infracțiunilor de natură sexuală, clar delimitate în cadrul Codului Penal și pentru care legiuitorul a stabilit un plafon al pedepselor (acest aspect va fi tratat separat în cadrul unui subcapitol al prezentei lucrări).

La realizarea unei simple analize privind perspectiva clinică, ca și cea legală în domeniul dedicat agresiunilor sexuale, se poate constata cu destul de multă facilitate faptul că acestea nu prezintă nici un fel de suprapunere, respectiv violul nu își regăsește nici un corespondent clinic, în vreme ce diagnosticul pedofiliei se regăsește într-un anumit echivalent, aferent planului legal, vârsta limită a victimei fiind de 15 ani.

În cadrul literaturii de specialitate, în domeniul dedicat agresorilor sexuali, se regăsesc numeroase păreri contradictorii ale specialiștilor, susținându-se că agresorii sexuali sunt infractori ce au predilecție să comită infracțiuni sexuale (respectiv sex-only), în același timp în care faptele acestora sunt considerate a avea un caracter de tip non-sexual (respectiv sex-plus).

Istoricul violului

Încă din cele mai vechi timpuri violul este menționat în textele vremii, cea mai mare pondere regăsindu-se în cadrul literaturii juridice, cum ar fi Codul lui Hammurabi, celebra Biblie, ca și dreptul roman, în cadrul căruia agresiunea era încadrată în categoria „vis privata” – violențe private.

În ceea ce privesc pedepsele aplicate violului, legiuitorul Evului Mediu îl condamna pe agresor la moarte, prin sfârtecare, în vreme ce în perioada Vechiului Regim acesta era tras pe roată.

Directoratul, respectiv Codul penal din anul 1791, prevedea o pedeapsă cu închisoarea pentru persoana acuzată de viol de șase ani de închisoare (temniță) în cazul în care victima sa era persoană adultă, pedeapsa dublându-se însă în cazul în care agresiunea se comisese asupra unui minor cu vârsta sub 14 ani. Iar Codul penal din anul 1810 prevedea pedepsirea violatorului prin obligarea la muncă silnică, prin prisma juridică acestuia neimpunându-se responsabilizarea.

Deseori violul asupra minorilor era facilitate prin intermediul unor constrângeri morale (mici cadouri, amenințări, șantaj, pretinse datorii, etc), agresiunea neputând fi catalogată drept act sexual consimțit ci un act de suferință. Nu de puține ori, noii elevi ce se cazau în internatele școlare erau supuși violului sodomic (minorului fiindu-i introduse în anus diverse obiecte, cel mai adesea o coadă de mătură), acesta fiind perceput drept un rit de trecere și nu o agresiune, cu participarea, respectiv tolerarea acestuia de către personalul supraveghetor al unității de cazare.

Nu de puține ori, agresorul sexual era ajutat să comită violul de câțiva complici (amici, prieteni, colegi), aceștia imobilizând victima și asigurându-se că aceasta nu are posibilitatea să riposteze pe întreaga durată a agresiunii sexuale. Și chiar dacă aceste persoane erau vinovate de complicitate la viol, legiuitorul a introdus târziu o pedeapsă pentru acestă infracțiune.

De asemenea, deseori s-a sesizat producerea unui viol colectiv, victima fiind supusă succesiv agresiunilor sexuale ce erau comise de mai mulți violatori. Violurile colective erau de regulă premeditate, autorii acestora alegându-și victima pe care o urmăreau pentru a o surprinde în imposibilitatea de a putea riposta. Odată imobilizată de agresori, victima era violată pe rând de aceștia, uneori violul finalizându-se cu o crimă.

În timpul conflictelor, războaielor, numărul violurilor creștea considerabil, soldații din armata inamică violând femeile din rândul populației considerate „inamice” (și în țara noastră au fost comise astfel de agresiuni, cele mai multe în perioada ocupației sovietice). În aceste situații, soldații practicau fie violul individual, fie violul în grup, deseoeri aceste agresiuni fiind încurajate chiar de către comandanții agresorilor, violul fiind considerat o „armă de război”, prin intermediul căreia se reușea diminuarea considerabilă a moralului populației civile și umilirea acesteia.

Astfel de violuri sau fost menționate nu doar în timpul ofensivei U.R.S.S. asupra Germanie în anul 1945, ci și în perioada desfășurării războiului inter-tribal din Rwanda (anul 1974), dar și în timpul conflictului din Congo, semnalându-se la nivelul psihologiei victimelor multiple specificități culturale.

S-a remarcat astfel auto-învinovățirea, victimele agresiunilor sexuale, comise în timpul conflictului de pe teritoriul continentului african, percepându-se deseori drept simbolurile nenorocirii, purtătoare ale forțelor malefice, ele considerând că au capacitatea de a atrage asupra lor blestemele strămoșilor, respectiv răzbunările acestora.

Se impune a se menționa în conținutul prezentului subcapitol și violul comis în închisorile din marea majoritate a statelor lumii, victimelor acestuia fiind nu doar femei, ci și bărbați (cele mai multe victime sunt tinerii proveniți din casele de copii sau din familiile dezorganizate).

Fenomenul este des reclamat și la noi în țară, el accentuându-se în ultimii ani, pe fondul supra-aglomerării deosebite din penitenciare, ca și a condițiilor improprii de detenție. În ciuda faptului că deseori au fost reclamate aceste violuri, media românească fiind plină de astfel de știri, autoritățile nu au reacționat adecvat, România fiind de nenumărate ori condamnată de către C.E.D.O. ca urmare a abuzurilor săvârșite asupra deținuților în detenție.

1.1.2.Violul comis asupra copiilor

Din păcate, în societatea modernă, tot mai numeroase sunt cazurile în care victime ale violurilor sunt minori, unii dintre aceștia având vărste destul de mici, abuzurile sexuale comise asupra acestora transformându-se în probleme sociale deosebite. În vreme ce statisticile continuă să își mențină trendul ascendent de la un an la altul, autoritățile par a fi dispune, cel puțin în acest moment, de abilitatea de a diminua considerabil fenomenul abuzurilor sexuale comise asupra minorilor, dintre care se remarcă nu doar violul, ci și incestul.

Aceste fenomen a cunoscut o amploare fără precedent și în România în ultimii ani, mass-media relatând frecvent astfel de cazuri. În ciuda acestui fapt, autoritățile nu au reușit să elaboreze programe special dedicate prevenirii și combaterii abuzurilor sexuale comise asupra minorilor, în vreme ce studiile în domeniu sunt aproape inexistente.

Și nu doar în țara noastră, ci și în multe alte state ale Uniunii Europene, se poate constata:

Inexistența unei perspective de ansamblu care să includă adevărata dimensiune a acestui fenomen

Absența unor metodologii adecvate, dedicate fenomenului abuzului sexual comis asupra minorilor

Lipsa fondurilor necesare în vederea realizării unor anchete reprezentative

Dezinteresul specialiștilor în domeniu (sociologie, psihiatrie, criminologie, psihologie, medicină) în a încerca să conlucreze constant pentru identificarea unor soluții viabile de prevenire/combatere/eradicare a abuzurilor sexuale cărora le cad victime copii

Demn de semnalat este faptul că în urmă cu un sfert de secol, violurile comise asupra minorilor apăreau destul de rar menționate în diversele statistici, acestea multiplicându-se în ultimii ani, mai ales în comunitățile în care predominau anumite clase sociale.

În ultima perioadă, pe fondul dezvoltării deosebite a acestui fenomen, tot mai mulți specialiști au început să se arate preocupați de motivele care determină comiterea unor astfel de fapte asupra minorilor.

Diversele rapoarte de cercetare, studiile realizate în domeniu, ca și articole publicate în reviste de specialitate apreciază că, în cazul minorilor, riscul de a fi victime ale abuzurilor sexuale este cu mult mai mare, în comparație cu persoanele adulte, în ultimul deceniu acesta crescând deosebit.

Chiar dacă poate părea dificil de crezut, s-a demonstrat faptul că cele mai multe dintre abuzurile sexuale cărora le cad victime minorii sunt comise chiar în interiorul familiilor acestora (predominând violul și incestul), motiv pentru care deseori aceste fapte sunt dificil de identificat, cercetat și pedepsit, mare parte dintre aceste abuzuri nefiind incluse nici în statisticile întocmite periodic.

În ceea ce privește definirea abuzului sexual comis asupra minorului, se consideră că acesta reprezintă „forma de participare a minorului la diverse activități ce nu corespund vârstei ca și dezvoltării sale sexuale, activități pe care acesta nu are capacitatea de a le înțelege și la care participă prin constrângere, prin seducție ori prin violență”.

O definiție asemenătoare regăsim și în cadrul Asociației Medicale Americane, abuzul sexual fiind definit ca o „angajare a unui minor la diverse activități sexuale, activități pentru care minorul nu este pregătit prin prisma dezvoltării sale, el neavând capacitatea de a-și da consimțământul participării la acestea în cunoștință de cauză. Abuzul sexual comis asupra minorului se caracterizează prin forță, prin înșelătorie ori prin coerciție”.

În mod generic, abuzul sexual asupra minorilor este perceput drept orice formă de „contact ori interacțiune stabilită între o persoană adultă și un minor și în cadrul căruia minorul este folosit pentru a-i stimula adultului plăcerea sexuală”, minorul fiind abuzat în condițiile în care nu are capacitate apărării și nici discernământul înțelegerii acțiunii la care este supus.

În cadrul acestei ultime definiri a abuzului sexual comis asupra minorului se remarcă accentul ce a fost pus pe caracteristicile psihologice ale abuzatului minor, caracteristici ce pot să constituie, de altfel, factori de atracție și de stimulare a agresorului sexual. Indiferent de forma de manifestare, abuzul sexual determină „exploatarea sexuală a minorului, prin viol, prin incest, prin molestare, ce pot fi comise de părinții minorului ori de educatorii acestuia”, cu precizarea că minorul poate să fie supus unor astfel de acte și de către persoane necunoscute lui.

Se impune a fi menționat și faptul că abuzuri sexuale pot fi comise asupra minorilor și de către persoane minore, în condițiile în care diferențele de vârstă dintre victimă și agresori sunt semnificative ori agresorul se poziționează în raport cu victima sa într-un raport de control sau de putere.

Fenomenul abuzurilor sexuale comise asupra minorilor este unul deosebit de grav, mai ales prin prisma efectelor traumatice pe care acestea le induce asupra victimei, cărora li se pot adăuga:

Riscul deosebit al contaminării cu infecția H.I.V.

Riscul infectării cu diverse afecțiuni sexuale transmisibile

Apariția sarcinilor nedorite (în cazul victimelor minore, de sex feminin)

Stigmatizarea

Auto-victimizarea, ca urmare a unei eventuale blamări publice ori datorită modului în care autoritățile competente înțeleg să instrumenteze abuzul sexual

Trebuie precizat că diversele cercetări ce au fost realizate în domeniu au reușit să evidențieze impactul deosebit pe care aceste efecte îl au asupra victimei minore, impact ce îi poate afecta acesteia existența chiar și în perioada de maturitate.

Violul comis asupra minorilor poate îmbrăca diverse forme de manifestare, mai ales în cazul unui agresor sexual cu o vârstă mult mai mare decât a victimei, când se pot remarca:

Diverse practici de intruziune genitală, respectiv anală

Supunerea minorului la acte de intruziune orală

Molestarea sexuală, prin contact sexual direct

Pe lângă acestea, în categoria abuzurilor sexuale se mai semnalează și:

Seducerea minorilor

Coruperea sexuală a minorilor

Molestarea fără contact sexual

Implicarea minorului în diverse practici sexuale ce nu sunt conforme cu vârsta acestuia

Implicarea minorului în practici ce includ diverse materiale în care conținutul sexual este unul explicit

Obligarea minorului la realizarea unor gesturi erotice

Obligarea minorului de a adopta atitudini/posturi care îi stimulează agresorului apetitul sexual

Obligarea minorului de a-i pune agresorului în aplicare diversele sale fantezii sexuale

Obligarea minorului de a vizualiza sau de a se implica activ la diverse activități sexuale

Exploatarea minorului în scopul prostituției

Exploatarea minorului în activități pornografice

În categoria agresiunilor sexuale comise cel mai frecvent asupra minorilor se remarcă:

Mângâierea victimei sau auto-mângierea agresorului în zonele genitale

Expunerea în fața minorului a organelor sexuale ale agresorului

Masturbarea agresorului în faa minorului

Penetrarea digitală a cavității bucale a minorului

Penetrarea digitală a cavității anale a minorului

Penetrarea digitală a cavității vaginale a minorului

Obligarea minorului de a se masturba genital ori oral în fața agresorului

Indiferent de forma de manifestare, agresiunea sexuală determină multiple efecte traumatizante asupra victimei, cele mai multe dintre acestea manifestându-se chiar și după o perioadă îndelungată de la producerea agresiunii, când victima a ajuns deja o persoană adultă.

Abuzul sexual asupra minorului, conform specialiștilor, se manifestă cel mai frecvent în următoarele forme:

Pipăirea minorului în zona genitală, pe sâni, pe fese, ca și pe alte zone ale corpului, acesta simțindu-se incomod și stânjenit

Penetarea minorului fie vaginal, fie anal, penetrare ce se poate realiza cu penisul, cu degetul sau chiar cu diverse obiecte

Obligarea minorului de a realiza sex oral agresorului (sex unilateral) sau obligarea de a practica sex oral cu agresorul (sex reciproc)

Determinarea sau obligarea unui minor de a-și pipăi propriile părți intime (zona genitală, zona feselor) sau de a pipăi organele genitale ale agresorului

Expunerea minorului de a vizualiza diverse imagini cu un conținut explicit sexual

Implicarea minorului în imagini ce au un conținut sexual explicit sau în materiale video cu un conținut explicit

Expunerea zonei genitale a agresorului în fața minorului

Premeditarea inițierii unor discuții cu minorul, discuții ce fac trimiteri voalate sau directe la sex și acte sexuale, și care îl pot determina pe minor să devină agitat, nervos, speriat

Inițierea unor discuții cu minorul ce privesc zonele sale intime sau alte aspecte personale ce îi pot induce minorului o stare de neliniște

Demn de precizat este faptul că uneori violul este comis asupra minorilor fără a se utiliza forța fizică, agresorul sexual folosind diverse mijloace, cum ar fi seducția, jocul, oferirea unor daruri (sau promisiunea acestora) și chiar amenințarea, în acest fel victima minoră fiind intimidată și deseori convinsă să nu reclame abuzul sexual.

În cazul abuzurilor sexuale comise asupra minorilor, de cele mai multe ori agresorul este de sex masculin, existând și situații în care acesta este o femeie. Studiile realizate în timp au reușit să evidențieze faptul că deseori agresorii sexuale nu sunt persoane necnnoscute victimelor minore, ei fiind membrii ai familiei, vecini sau chiar din anturajul familiei.

Un aspect demn de semnalat în cadrul acestui subcapitol este faptul că o parte dintre agresorii sexuali ai minorilor au fost și ei agresați sexuali în copilărie, existând și cazuri în care agresorii minorilor sunt persoane ce nu au capacitatea de a întreține relații sexuale cu persoane adulte, din diverse motive. Un procent considerabil din numărul total al agresorilor sexuali ai minorilor sunt la rândul lor minori, motivele ce la baza acestei agresiuni fiind diverse.

Multiplele tipologii ale agresorilor sexuali, ca și cele ale minorilor abuzați, cărora li se adaugă diversele forme de manifestare ale abuzului sexual, sunt principalele motive pentru care nu s-a reușit încă elaborarea unei definiții unanim acceptate de către specialiști asupra abuzului sexual.

Spre exemplu, în cazul definiției National Center on Child Abuse and Neglect S.U.A., din Statele, conform căreia abuzul sexual reprezintă o interacțiune dintre un minor și o persoană adultă, principalul scop urmărit fiind gratificarea sexuală a adultului, se remarcă caracterul extrem de extins, ce poate determina includerea unui conplex de acte sexuale cu un minor, ce pot sau nu implica un contact fizic efectiv, comis în exteriorul sau în interiorul familiei victimei.

În situația unei definiții extinse există riscul perceperii unei incidențe deosebite a abuzurilor sexuale cărora le cad victime minorii, ca și cel al diminuării gravității actului comis asupra minorului, existând posibilitatea ca reclamarea acestor agresiuni sexuale să fie percepute ca fiind exagerări sau acuzații nefondate.

Din aceste considerente se impune ca orice definire a abuzurilor sexuale comise asupra minorilor să țină cont de perioada comiterii, de contextele culturale ce au capacitatea de a determina semnificații diverselor conduite (acestea putând fi sau nu acceptate la nivelul unei comunități, ca și de normele și valorile aferente grupurilor sociale în interiorul cărora se remarcă manifestarea acestor conduite.

Violul în România

În România anului 2017, la o simplă consultare a mass-mediei naționale, fie că vorbim de televiziunile și ziarele clasice, fie că facem referire la reprezentarea acestora în mediul online, putem remarca destul de facil numărul ridicat al știrilor/relatărilor ce privesc agresiuni sexuale diverse, ce sunt comise periodic, în diferitele regiuni ale țării.

Și chiar dacă poate părea destul de dificil de acceptat, remarcă de asemenea și o preferință a publicului românesc pentru „senzaționalul” ce face un raiting deosebit, în ciuda faptului că de multe ori conținutul acestuia face referire la fapte și infracțiuni ce au capacitatea de a-și pune amprenta permanent asupra psihicului unei persoane.

Deschiderea deosebită pe care a cunoscut-o societatea românescă ulterior momentului „Decembrie 1989” a atras după sine, pe lângă șirul lung al privatizărilor, desele înțelegeri, scandaluri și repoziționări politice, prăbușirea pieței locurilor de muncă, acutizarea diferențelor dintre clasele sociale, ca și exodul masiv în străinătate, o creștere exponențială a fenomenului infracțional, ca și predilecția unei părți a populației de a urmări și comenta diverse fapte anti-sociale, cu amănunte ce abundă în picanterie.

Așa se face faptul că dacă în urmă cu doar câteva decenii românii reușeau să definească anumite mituri ce priveau infracțiuni de natură sexuală, în societatea actuală abundă numărul cazurilor de pedofilie, incest, hărțuire sexuală, viol și chiar viol în grup, cel mai edificator exemplu fiind cel la tinerei de la Vaslui, ce a reușit să împartă comunitatea locală în două tabere, pro și contra atât măsurilor ce au fost dispuse de instanță, cât și a „atitudinii” victimei, care în opinia unora se metamorfozase în „vinovat”.

Considerat a se poziționa în topul celor mai grave forme de violență și agresiune, violul este comis în actuala societate românească cu o frecvență îngrijorătoare, cu mențiunea că amploarea reală a agresiunilor sexuale ce sunt comise anual în țara noastră este departe de a fi cunoscută de către autoritățile responsabile.

Și dacă în perioada comunistă puține erau informațiile în materia agresiunilor sexuale, date publicității (primând rațiunilede tip ideologic) în societatea actuală fenomenul violului nu se regăsește decât parțial în datele statistice pe care le fac publice periodic reprezentanții poliției ori cei ai unor organizații non-guvernamentale.

Este bine cunoscut faptul că toate infracțiunile sexuale, indiferent că vorbim de viol, de perversiuni, de incest ori de corupție sexuală, ce sunt comise în diverse împrejurări asupra persoanelor adulte, ca și asupra minorilor, determină un complex de efecte nedorite (fizice, dar mai ales psihologice) asupra victimelor, care se manifestă pe termen lung și ale căror consecințe sunt de cele mai multe ori, din păcate, incomensurabile.

În ciuda faptului că în ultimii ani, la nivelul tot mai multor state ale lumii, s-a sesizat un interes în continuă creștere pentru stoparea fenomenului infracțiunilor sexuale și diminuarea diverselor efecte generate de acestea asupra victimelor, statisticile continuă să fie alarmante, agresiunile sexuale menținându-și trendul ascendent. Iar în urma numeroaselor studii ce au fost realizate în domeniu, specialiștii au concluzionat că nu au capacitatea de a elabora și fundamenta o teorie de tip unifactorial prin intermediul căreia să poată fi explicate infracțiunile de natură sexuală (cu precădere violul) și nici un tipar al motivelor care stau la baza determinării comiterii acestora.

Cu toate acestea, se remarcă existența unui complex al factorilor de influență directă asupra infracțiunilor de natură sexuală, specialiștii estimând că agresiunile sexuale ar putea fi declanșate ca urmare a interacționării mai multor factori, în anumite condiții.

În țara noastră, tema violului este, din păcate, una de actualitate cotidiană, în mod constant mass-media relatând numeroase agresiuni sexuale, cele mai multe dintre acestea fiind comise pe fondul consumului de alcool, căruia i se adaugă percepția socială din ce în ce mai deformată.

În ciuda faptului că numărul cazurilor de viol din România a crescut constant de la un an la altul (conform statisticilor M.A.I. ce, în marea majoritate a cazurilor, nu reușesc să includă numărul real al agresiunilor sexuale comise, ca urmare a nedeclarării acestora de către victime) subiectul abuzurilor sexuale continuă să se poziționeze la coada clasamentului interesului manifestat atât de autorități, cât și de cercetători.

Statisticile recente al Ministerului Administrației și Internelor ne informează că în România aproape 3 milioane de femei (respectiv un procent de 28%) sunt pe perioada vieții victime ale violenței fizice, deseori aceasta fiind însoțită și de violența sexuală. Respectiv, numai la nivelul anului 2014 aproximativ 600.000 de femei (un procent de 6%) au fost victime ale diverselor forme de manifestare ale violenței sexuale, aceasta reprezentând în opinia specialiștilor o problemă deosebită în domeniul dedicat sănătății publice.

Și chiar dacă numărul persoanelor ce au fost victime ale agresiunii sexuale este cu mult mai mare în realitate, comparativ cu datele statistice, doar în anul 2014 la Poliția Română au fost înregistrate un număr total de 875 de dosare ce priveau infracțiunea de viol. În același an, procurorii au reușit să finalizeze cercetările și să trimită în instanță un număr de 469 de dosare ce priveau infracțiuni de viol.

În cursul anului următor, respectiv în anul 2015, din totalul infracțiunilor înregistrate (respectiv un număr de 36609), 608 au reprezentat infracțiuni ce priveau viața sexuală, 297 dintre acestea fiind violuri și 311 alte acte violente ce au avut un caracter sexual.

Din totalul acestor infracțiuni cu violență, care au avut un caracter sexual, se remarcă:

Agresiunile sexuale comise în spațiile publice – în număr de 26

Agresiuni sexuale finalizate cu moartea victimei și care au fost comise de către persoane ce se aflau în stare de ebrietate – în număr de 22

Agresiuni sexuale ce au fost comise de persoane condamnate anterior tot pentru fapte similare – în număr de 28

Agresiuni sexuale comise în grup – în număr de 8

Agresiuni sexuale ce au fost comise de către minori (vârste între 14-17 ani) – s-au înregistrat 18 cazuri

Agresiuni sexuale comise de persoane apte de muncă, dar fără nici un loc de muncă – 136 de cazuri

În ciuda acestor statistici, deloc liniștitoare, în țara noastră se remarcă o subdezvoltare deosebiră a serviciilor sociale dedicate violenței sexuale și domestice, condițiile actuale fiind mult sub cele impuse de Uniunea Europeană.

În absența unor linii telefonice naționale, gratuite și non-stop la dispoziția victimelor agresiunilor sexuale (indiferent de forma de manifestare a acestora), cu un deficit deosebit al adăposturilor dedicate femeilor supuse violenței sexuale (respectiv, în condițiile standardelor europene ce prevăd construirea/amenajarea unui astfel de adăpost la un număr de 10.000 de locuitori, țara noastră reușește să acopere doar 29% din necesarul impus), în lipsa unui centru de urgență dedicat victimelor agresiunilor sexuale, cărora li se adaugă și inexistența unor unități specializate în tratarea acestora la nivelul spitalelor de urgență din marile orașe, România este departe de reuși să stopeze trendul ascendent al fenomenului agresiunilor sexuale, respectiv să combată/diminueze parte din numeroasele efcete negative determinate de acesta.

În plus, în domeniul combaterii violenței în familie (în această categorie intrând și violul marital) legiuitorul a prevăzut că accesul în adăposturile dedicate femeilor abuzate este permis doar persoanelor care sunt victime ale violenței în familie. Respectiv, în astfel de centre nu se pot adăposti în regim de urgență decât victimele agresiunilor sexuale ale căror abuzuri au avut loc în interiorul familiei.

În plus, victimele abuzurilor sexuale nu beneficiază de măsuri de protecție eficiente și adecvate situației în care se găsesc, solicitarea emiterii unui eventual ordin de restricție ori de protecție împotriva agresorului sexual fiind posibilă numai în situația în care agresiunea sexuală s-a petrecut în familie.

Mai mult, cercetarea penală în cazul unei agresiuni sexuale nu se realizează în absența depunerii unei reclamații/plângeri, situație în care există riscul ca victima violenței sexuale să fie din nou supusă unor agresiuni, să fie hărțuită și intimidată de agresori ori de familia/prietenii acestuia, fiind dese situațiile în care aceasta a fost hărțuită, intimidată și blamată chiar de propria familie ori de comunitatea din care făcea parte.

Efectele violului asupra victimelor

Considerat a fi un act violent de o gravitate deosebită, violul determină asupra victimei numeroase efecte, ce se pot manifesta o lungă perioadă de timp. O parte dintre acestea sunt similare efectelor generate de diversele evenimente traumatice, incluzând și traumele generate de conflictele armate, ca și cele determinate de catastrofe naturale deosebite.

În situația producerii unui abuz sexual, în speță viol, se remarcă însumarea unor factori deosebit de nocivi pentru victimă, deseori agresiunea sexuală putând reprezenta un pericol major pentru persoana agresată. Iar constrângere intimității negative reușește să submineze într-un mod deosebit nivelul specific auto-determinării sexuale.

În mod tradițional, această agresiune sexuală este însoțită de numeroase tabuuri iraționale, tabuuri ce au capacitatea de a persista o lungă perioadă, inducându-i victimei anumite reacții sociale, ca și tendința permanentă de culpabilizare.

În marea majoritate a cazurilor, în situația producerii unui viol, persoana agresată este surprinsă de agresiune, aceasta neavând posibilitatea de a reacționa fizic și nici psihic, de a se pregăti emoțional pentru respctivul atac agresiv.

În plus, în timpul agresiunii sexuale, violatorii au obiceiul nu doar de a-și amenința victimele, ci și de a le adresa diverse expresii jignitoare, comentarii disprețuitoare, ca și de a face anumite manevre dedicate descurajării victimei și implicit înjosirii acesteia. Există și situații în care agresorul manifestă în timpul violului o atitudine amabilă, un comportament potențial prietenos, ce îi induc victimei o stare generală de confuzie, ce se alătură șocului suferit și ulterioarei traume.

În cadrul fazei de șoc, victima violului experimentează de cele mai multe ori diverse stări de confuzie, ca și tendințe de negare a realității evenimentului, ulterior relatarea abuzului sexual putându-se realiza într-un mod expresiv sau dimpotrivă, într-unul controlat. În cazul victimelor care se manifestă controlat se remarcă ulterior nu doar negarea multiplelor efecte generate de episodul traumatic, ci și reacții de evitare, în paralel cu tendința disocierii de traumă și inducerea proprie a unui „anestezii” la nivel emoțional.

Ca urmare a unui act de viol este abuzată inclusiv structura personalității victimei, experiențele deosebite prin care aceasta este obligată să treacă putând să determine ulterior multiple efecte, dintre care amintim:

Apariția unor tulburări diverse, precum tulburările de stres post-traumatic, tulburări de tip anxios, ca și a tulburărilor de tip depresiv – în marea majoritatea cazurilor, ulterior unei experiențe traumatice cum este cea a violului, victimele acesteia ajung să dezvolte astfel de tulburări, care netratate se pot acutiza în timp, ele atrăgând la rândul lor multiple neplăceri. Astfel, nu de puține ori, victimele violului ce prezintă tulburări de tip depresiv pot să prezinte un deosebit risc suicidar ori pot să nu mai reușească să se adapteze diverselor sarcini profesionale și chiar celor mai banale sarcini sociale. În plus, acestea pot să fie în permanent însoțite de sentimentul eșecului, să manifeste răspunsuri comportamentale de tip impulsiv, să prezinte un risc crescut al consumului unor diverse substanțe interzise, ca și să aibă comportamente de tip parasuicidar. De asemenea, pe lângă unele tulburări de somn (implicând atacuri de panică pe perioada somnului, coșmaruri ori insomnii), se pot sesiza și numeroase tulburări în alimentație, victimele putând prezenta și sindromul mutilării compulsive.

Anumite dificultăți în menținerea ori realizarea relațiilor sociale cotidiene – orice episod traumatic (violul fiind unul deosebit, ca și marea majoritate a agresiunilor sexuale) poate determina modificarea radicală a încrederii în sine, specifice victimei, aceasta ajungând ca, în scurt timp, să se închidă în sine, să nu mai manifeste încredere în relațiile cu cei din jurul său și să nu mai aibă capacitatea de a iniția noi contacte cu persoane necunoscute. De asemenea, și relațiile cu persoanele apropiate pot suferi o deteriorare deosebită, victima devenind suspicioasă și impunând limite de siguranță exagerate, ce uneori pot să ducă la apariția unor situații deosebit de stresante și dăunătoare respectivelor relații

Apariția unor dificultăți de concentrare – victima unui viol poate avea neplăcuta surpriză ca în momente relativ nesemnificative să își amintească brusc de abuzul sexual suferit (sau de momente ale acestuia), ceea ce îi poate determina o multitudine de emoții deosebite. În prezența sau sub influența acestora, victima nu mai are capacitatea de a se concentra ca anterior episodului traumatic, aspect ce se va reflecta în special asupra capacității de a se detașa de toate sentimentele contradictorii pe care le resimte ulterior traumei suferite. Și performanțele cognitive pot suferi fluctuații deosebite, datorită faptului că există posibilitatea ca atenția, ca și memoria victimei abuzului sexual să fie blocate, respectiv supraîncărcate cu diverse flash-uri, emoții sau amintiri ce privesc episodul traumatic prin care victima a fost obligată să treacă.

Tulburări sexuale deosebite – agresiunea sexuală la care este supusă victima are capacitatea de a determina modificări deosebite (de multe ori o parte dintre acestea se dovedesc a fi ireversibile) în cadrul vieții sexuale a acesteia. Pe lângă vulnerabilitatea deosebită, căreia i se adaugă și suferința retrăită în cadrul episodului agresiv pot genera consecințe majore asupra sexualității victimei, care poate încerca o negare a sexualității, în tentativa eronată de a încerca să-și protejeze siguranța. Deseori, persoanele ce au fost supuse unei agresiuni sexuale întâmpină mari dificultăți în viața sexuală și implicit în viața de cuplu, remarcându-se situații în care soții/concubinii ajung să se despartă definitiv ca urmare a neînțelegerilor din viața de cuplu. Chiar și în situația în care victima unui viol reușește să traverseze într-un final trauma ce i-a fost provocată de respectiva agresiune, ea continuându-și viața de cuplu sau conturând o relație stabilă (în aparență una normală, fără a fi sesizate probleme deosebite), există riscul ca la un moment dat să reapară efectul sexual al acestei traume, victima asociind-o, sporadic sau permanent, cu orice apropiere sexuală din viața de cuplu. Pe cale de consecință se poate remarca o scădere considerabilă sau chiar inexistența apetitului sexual, ori apariția unor disfuncții sexuale care la rândul lor pot determina anumite disfuncționalități la nivelul vieții de cuplu. În situația în are violul este comis asupra unui minor se poate sesiza o reacție opusă, respectiv victima agresiunii sexuale poate să dezvolte unui anumit comportament sexual deviant, existând riscul ca, al rândul său, să agreseze sexual un alt copil

Anumite dificultăți de relaxare – orice persoană care a fost victima unui viol, în urma căruia a fost privată de controlul asupra propriului corp poate constata că nu mai dispune de capacitatea relaxării, ea poziționându-se permanent într-o stare de tensiune, de gardă, încercând să identifice eventuale riscuri și amenințări. În situația în care această stare tensionată se menține o perioadă îndelungată, există riscul ca stresul instaurat să contribuie în mod esențial la uzura organismului victimei, în timp dezvoltându-se riscul declanșării unor afecțiuni organice, dar și psihice.

Apariția sentimentului de vină – marea majoritate a persoanelor ce au fost victime ale unui viol ajung ca în timp să se auto-izoleze, ele preferând să evite contactul cu rudele și cunoscuții și petrecându-și mare parte din timp în singurătate. Indiferent de cât de evidente se dovedesc a fi diversele circumstanțe ale agresiunii sexuale, victima acesteia poate fi foarte marcată de tabuuurile sociale, acestea având capacitatea de a impune o presiune deosebită asupra persoanei agresate. Ca urmare a acestui fapt se poate sesiza apariția sentimentului de culpabilizare, în paralel cu construirea mentală a unor scenarii alternative ce privesc momentul agresiunii sexuale, ceea ce va determina apariția unor conflicte interioare deosebite, ce pot să-și pună amprenta asupra stării de sănătate fizice, dar și psihice. Evitarea relațiilor sociale, auto-izolarea, pot de asemenea să crească considerabil gradul de vulnerabilitate psihică al victimei, care se închide în sine, se învinovățește, refuză să mai comunice cu cei din jur, astfel accentuînd și mai mult trauma suferită.

Diminuarea stimei de sine

Apariția fenomenului amneziei selective, derealizarea, etc

În situația în care victimele violului au o vârstă redusă, se pot sesiza diverse traumatisme în zona genitală, în zona abdominală, ca și în zona toracică, existând însă și situații în care traumatismele se regăsesc la nivelul sistemului nervos.

De asemenea, pot fi remarcate nu numai apariția unor dizabilități ci și modificarea considerabilă a comportamentului, hiperactivitate, anumite întârzieri în dezvoltare, performanțe școlare mult diminuate, acte de auto-mutilare, tulburări de somn și de alimentație, tulburări psihosomatice, ca și precaritatea relațiilor sociale.

1.3.Principalele cauze ale abuzului sexual asupra femeilor și copiilor

Ca urmare a numeroaselor studii și cercetări ce au fost realizate de-a lungul anilor în domeniul complex, dedicat abuzurilor sexuale, s-a reușit identificarea principalelor cauze ce stau la baza comiterii acestora, ca și a factorilor de risc aferenți victimelor. Astfel, pe lângă sexul victimelor și vârsta acestora, se remarcă și influența unor factori ce sunt generați de structura familiei din care face parte victima, diversele caracteristici parentale, nivelul de cultură familial, dar și starea sănătății viitoarei victime.

Demn de semnalat este faptul că toți acești factori, anterior menționați, reușesc să determine un complex de influențe asupra viitoarei victimei a unui abuz sexual, aceasta devenind cu mult mai vulnerabilă în raport cu o potențială agresiune sexuală.

În domeniul dedicat motivelor ce stau la baza agresiunilor sexuale comise asupra persoanelor adulte, respectiv minori, în ciuda numeroaselor cercetări ce au fost realizate, continuă să se remarce o serie întreagă de necunoscute, de-a lungul vremii fiind elaborate numeroase teorii explicative, fie acestea unifactoriale, multifactoriale ori teorii specifice.

Literatura de specialitate acordă o atenție specială infracțiunii de viol, regăsindu-se:

Teorii de micro-nivel – în cadrul cărora principalele motive ce stau la baza comiterii abuzurilor sexuale sunt atribuite diverselor caracteristici ce sunt specifice agresorilor sexuali

Teorii de macro-nivel – în cadrul cărora se consideră că principalele motive ce stau la baza comiterii abuzurilor sexuale pot fi atribuite mentalității de tip discriminant, regăsită în cadrul societăților patriarhale. În acest caz, agresiunle sexuale sunt considerate a fi doar acte de violență instrumentală, prin intermediul cărora se încearcă menținerea femeilor în poziții de subordonare în raport cu bărbații – teoria feministă a conflictului

În practică se remarcă în mod constant, în cazul agresiunilor sexuale, interpunerea celor două teorii anterior menționate. Abordări interesante se regăsesc și în cadrul:

Teoriilor biologice, ce iau în calcul reunirea ipotezei evoluționiste, ca și ipoteza determinismului biologic

Teoriilor sociologice, ce încearcă să identifice motivele ce stau la baza auzurilor sexuale prin prisma:

Calității vieții de familie

Nivelului specific vieții de familie

Diverselor influențe culturale, de tip general

Societății patriarhale

Teoriilor psihologice, ce apreciază că autorii agresiunilor sexuale prezintă diverse tulburări ce se manifestă la nivel psihologic. Se impune a se menționa faptul că aceste teorii reușesc să stârnească diverse contradicții, considerându-se că acestea nu fac altceva decât să îi disculpe pe abuzatorii sexuali. Cu toate acestea s-a dovedit faptul că deseori abuzul sexual este comis de persoane ce prezintă diverse probleme psihice, cele mai frecvente fiind tulburările de personalitate, ca și unele parafilii

În cazul infracțiunii de viol, s-a reușit identificarea unui complex de factori ce pot manifesta o influență directă în producerea abuzului sexual, remarcându-se:

Factori statici – au în vedere evaluarea diverselor trăsături ce privesc istoricul infracțional al unei persoane, ca și trăsăturile de personalitate ale acesteia, cu mențiunea că atenția se focalizează asupra trăsăturilor de personalitate asupra cărora nu intervin de-a lungul timpului fluctuații majore

Factori dinamici – iau în calcul multiplele variabile zilnice, ce pot suferi fluctuații deosebite pe fondul unor intervenții sau a unor tratamente

Factori distali – au în vedere, atât în cazul victimei unui abuz sexual, cât și a agresorului sexual, diversele caracteristici de personalitate, ca și atitudinile adoptate și implicit experiența de viață la nivel general

Factori proximali – vizează multitudinea elementelor de actualitate prin intermediul cărora se poate contura contextul general ce a determinat/favorizat comiterea unui abuz sexual

De-a lungul timpului s-a încercat identificarea unei corespondențe între factorii de risc aferenți abuzurilor sexuale și recidivele acestora, remarcându-se influența deosebită manifestată în cadrul categoriei factorilor statici de :

Un stil de viață infracțional, de tip cronic

Existența unei tulburări de personalitate – în speță psihopatia

Existența unor disfuncții de tip cognitiv – mai ales cele aferente domeniului învățării

Factorul vârstă – respectiv mai mică de 40 de ani

Manifestarea unui comportament de tip anti-social

Un anumit nivel de agresivitate și violență

Existența unui comportament sexual de tip compulsiv, respectiv deviant

Lipsa unor atașamente sigure

Prezența detașării

Vârsta la care s-a realizat debutul carierei infracționale

Diversitate în alegerea potențialelor victime

În categoria factorilor dinamici ce au capacitatea de a influența eventuale recidive ale abuzurilor sexuale se remarcă:

Diversele atitudini de tip stereotip, ce vizează ostilitatea în raport cu persoanele de sex feminin

Stilul de viață ce este influențat permanent de diverse atitudini de tip anti-social

Nivelul accentuat al impulsivității

Distorsiunile cognitive privind agresiunea sexuaală, în speță violul

O empatie mult diminuată în raport cu victima abuzului sexual

Anumite deficiențe ce se manifestă la nivelul sferei intime

Negarea

Un nivel ridicat al singurătății emoționale

Existența unei preocupări constante privind latura sexuală, ca și a fanteziilor sexuale de tip deviant

Precaritate în manifestarea controlului emoțional

Existența parafiliilor, ca și a obsesiilor

Anumite deprinderi sociale deficitare

Manifestarea unui comportament ostil

Diverse conflicte ce sunt sesizate la nivelul relațiilor intime

Un nivel redus al auto-controlului

Efectele generate de întreruperea sau abandonarea tratamentului prescris de către specialist

Consumul/dependența de alcool sau de diverse alte substanțe nocive organismului

În domeniul dedicat distorsiunilor negative, caracteristice constante ale autorilor agresiunilor sexuale, cercetătorii s-au arătat interesați atât de influența acestora în calitate de precursori ai abuzului sexual, cât și prin prisma strategiilor ce sunt dezvoltate post-abuz, strategii ce sunt dedicate menținerii imaginii de sine a autorului abuzului sexual la un nivel cât mai apropiat de percepția acestuia.

Cercetările ce au fost realizate în domeniul distorsiunilor negative au avut în vedere atât diversele structuri cognitive (respectiv scheme), cât și operațiile de tip cognitiv, acestea vizând strategiile dedicate procesării informațiilor. O atenție deosebită a fost acordată produselor cognitive, incluzând:

Credințele agresorilor sexuali

Atitudinile adoptate de autorii agresiunilor sexuale

Diversele atribuiri realizate frecvent de agresori

Complexul declarațiilor ce vizează propria persoană a agresorilor

În cadrul discursurilor specifice agresorilor sexual s-a remarcat tendința negării acuzațiilor aduse și implicit încercarea atribuirii responsabilității înspre alte persoane, prin îmbinarea unei evaluări distorsionate proprii, cu minimalizarea actului agresiv, explicarea/descrierea eronată a acestuia, ca și cu o interpretare proprie a faptei.

În marea majoritate a cazurilor distorsiunile cognitive sunt percepute drept raționalizări ce sunt dezvoltate atât anterior comiterii agresiunii sexuale, cât și în timpul acesteia, respectiv ulterior comiterii abuzului sexual. În cadrul programelor terapeutice este unanim acceptată ipoteza că distorsiunile cognitive au capacitatea de a promova și implicit de a menține atitudinea comportamentală infracțională, motiv pentru care abordarea acestora se realizează în mod direct în cadrul oricărei intervenții psiho-terapeutice.

În ceea ce privește ostilitatea, element caracteristic marii majorități a agresorilor sexuali, pe care Spielberger o definea drept setul complexului de „atitudini ce motivează diversele comportamente agresive, ce sunt îndreptate înspre distrugerea obiectelor sau rănirea unor persoane”, s-a remarcat faptul că în cazul agresorilor sexuali aceasta se bazează pe o socializare destul de deficitară, căreia i se adaugă lipsa factorilor de control, ca și a celor inhibitori.

Orice formă a agresivității sexuale este nu doar precedată, ci și facilitată de ostilitate, aceasta dovedindu-se a fi un predictor deosebit în marea majoritate a acțiunilor ce se caracterizează prin violență. În cazul agresiunilor sexuale, prin intermediul cercetărilor s-a reușit demonstrarea unui nivel deosebit al ostilității manifestate de agresori față de femei, în general.

O atenție deosebită este acordată tulburărilor de personalitate, în cazul autorilor agresiunilor sexuale reușindu-se identificarea mai multor profile, respectiv:

Profilul anxiosului

|Profilul dramaticului

Profilul detașatului

Profilul anti-socialului agresiv

Profilul anti-socialului pasiv-agresiv

Profilul subclinicului

Incidențe deosebite se remarcă în cazul histrionicilor, compulsivilor, narcisiștilor, anxioșilor, evitanților, pasiv-agresivilor, ca și celor din categoria bordeline și schizoid.

În categoria factorilor ce au capacitatea de a multiplica potențialele cazuri de agresiune sexuală, determininînd creșterea incidenței abuzurilor sexuale în rândul minorilor se remarcă:

Diversele dizabilități fizice

Dizabilitățile de natură mentală

Anumite probleme psihice ale părinților

Alcoolismul sau consumul de droguri în cadrul familiei

Stilul de viață

Conflictul cu părinții, ca și conflictul între părinți

Absența unor prieteni

Lipsa comunicării cu părinții

Existența unui precedent de abuz sexual în familie

Un studiu realizat în domeniul abuzurilor sexuale comise asupra minorilor a reușit să evidențieze faptul că în 78% dintre cazuri victimele agresiunilor prezentau minim trei factori de risc din cei anterior menționați, în vreme ce în 26% dintre cazurile minorelor abuzate sexual s-a identificat prezența a doi factori de risc, alte 9 procente prezentând un singur factor de risc.

În categoria factorilor ce cresc riscul comiterii unor abuzurilor sexuale asupra minorilor se remarcă dizabilitățile, constatându-se că cei care prezintă anumite dizabilități fizice sunt mult mai expuși agresiunilor sexuale. Iar riscul crește considerabil în cazul existenței unui retard mintal, ca și al deficiențelor de auz și de văz.

De asemenea, în cazul abuzurilor sexuale ce ai fost comise asupra minorilor, s-a constatat o supra-reprezentare în situația minorilor de sex masculin și care prezintă anumite dizabilități fizice.

Cercetările realizate în domeniu au reușit să evidențieze faptul că o influență deosebită în domeniul dedicat abuzurilor sexuale comise asupra minorilor este reprezentată de vărsta copiilor, aceasta constituind o variabilă importantă, prin intermediul căreia se reușește stabilirea corelației existente între agresiunea sexuală și gradul de vulnerabilitate al victimei acesteia.

S-a remarcat astfel că vârsta minorilor abuzați sexual este direct proporțională cu incidența agresiunilor sexuale, respectiv:

Copiii care au vârsta cuprinsă în intervalul 0-3 ani reprezintă un procent de 10 % din numărul total al victimelor minore ale abuzurilor sexuale

Copiii care au vârsta cuprinsă în intervalul 4-7 ani reprezintă un procent de 28.4 % din numărul total al victimelor minore ale abuzurilor sexuale

Copiii care au vârsta cuprinsă în intervalul 8-11 ani reprezintă un procent de 25 % din numărul total al victimelor minore ale abuzurilor sexuale

Copiii care au vârsta cuprinsă în intervalul 12-18 ani reprezintă un procent de 39.5 % din numărul total al victimelor minore ale abuzurilor sexuale

Figura 1. Incidența abuzurilor sexuale comise asupra minorilor, în raport cu vârsta acestora, prelucrare după Jessica Smith, Evaluation, Diagnosis, and Outcomes of Child Sexual Abuse, 2002, Pen State College of Medicine

Studiile au reușit să evidențieze faptul că incidența diverselor agresiuni sexuale ale căror victime sunt minori este mai mare pe măsură ce vărsta copiilor crește, cei mai vulnerabili fiind cei de peste 12 ani. Iar alte cercetări au concluzionat că vărsta cea mai vulnerabilă a minorilor în raport cu agresiunile sexuale este:

Între 9-11 ani

Între 7-12 ani

În ceea ce privește vârsta medie aferentă primelor acte de agresiune sexuală aceasta este de 9.6 ani în cazul fetelor și de 9.9 ani în cazul băieților. Și victimizarea se produce la vârste fragede, în mai mult de 20% dintre cazurile de abuz sexual aceasta realizându-se până la împinirea vârstei de 8 ani. De asemenea, s-a stabilit că în peste 25% dintre cazurile de abuz sexual comise asupra minorelor, acestea aveau vârsta mai mică de cinci ani.

Toate aceste date nu au fost incluse în statisticile oficiale, ele fiind doar rezultatul unor studii și cercetări realizate în domeniu, de-a lungul anilor, unii specialiști apreciind că vârstele minorilor abuzați sexual sunt cu mult mai mici, dar aceste cazuri nu au fost raportate autorităților din diverse motive, printre care cele mai des remarcate sunt:

Lipsa de discernământ a minorului abuzat sexual

Incapacitatea minorului abuzat sexual de a înțelege ce i s-a întâmplat

Incapacitatea copilului de a le povesti părinților/apropiaților experiența prin care a fost obligat să treacă

Chiar dacă poate părea dificil de crezut, au existat și situații în care ai fost abuzați sexuali și copii ce abia dacă împliniseră câteva luni, deseori fiind abuzați și copiii cu vârsta cuprinsă între unu-doi ani.

Și sexul victimelor determină o incidență în cazul abuzurilor sexuale, statisticile demonstrând că, la nivel global, una din trei femei este o victimă a unei agresiuni sexuale, în vreme ce în cazul persoanelor de sex masculin procentul victimelor ajunge la valoarea de 25 %. În raport cu structura familiei din care face parte victima minoră a unui abuz sexual, s-a constatat că:

Cele mai frecvente cazuri de agresiune sexuală se semnalează în familiile de tip monoparental

În familiile în care se constată prezența unui tată vitreg riscul producerii unui abuz sexual asupra minorilor de sex feminin se dublează

Diversele probleme de sănătate ale membrilor familiei pot crește considerabil riscul comiterii unor agresiuni sexuale asupra minorilor

\De asemenea, se impune a se menționa în cadrul acestui subcapitol, faptul că abuzurile sexuale nu sunt în mod direct influențate de statutul social-economic al unei familii, acesta având însă o influență deosebită asupra abuzurilor fizice, ca și asupra fenomenului neglijării, tot mai reclamat în ultima perioadă.

În cazul minorilor abuzați sexual, se remarcă faptul că marea majoritate a victimelor sunt fete, specialiștii estimând de altfel că riscul de a fi abuzate sexual este de trei ori mai mare, în comparație cel aferent băieților. Specialiștii din S.U.A. au reușit să realizeze un studiu privind prevalența agresiunii sexuale comise asupra minorilor, astfel reușindu-se identificarea a 27% in cazul minorelor și a unui procent de 16% în situația minorilor de sex masculin.

Trebuie menționat faptul că se remarcă o sub-reprezentare a cazurilor de agresiuni sexuale ale căror victime sunt băieți, și asta datorită faptului că există tendința minorilor (ca și a adulților, de altfel) de a nu dezvălui episoadele traumatice prin care au fost obligați să treacă.

Această sub-raportare este determinată în principal atât de presiunea deosebită exercitată de diversele norme sociale ci și de numeroasele stereotipuri sociale, conform cărora:

Persoanele de sex masculin prezintă diverse caracteristici dominante masculine, au mare încredere în ei și reușesc să se impună

Diversele experiențe sexuale precoce ale băieților sunt percepute ca fiind componente normale în existența viitoarei persoane adulte

Temerile privind homosexualitatea sunt destul de numeroase, existând concepția conform căreia minorii de sex masculin sunt abuzați sexuali numai de adulți/tineri de același sex

Persoanele de sex masculin (fie adulți, fie minori) nu își exteriorizează vulnerabilitățile sau slăbiciunile așa cum o fac persoanele de sex feminin

Incidența agresiunilor sexuale comise asupra minorilor mai este influențată și de diverse alte variabile, dintre care amintim:

Agresiunile sexuale asupra minorilor se remarcă cu precădere în zonele rurale și suburbane, ca și în interiorul grupurilor rasiale, respectiv a grupurilor etnice

Marea majoritate a victimelor minore sunt abuzate de persoane cunoscute, persoane care au reușit să le câștige încrederea

În cazul minorilor abuzați sexual probabilitatea de a fi abuzați în exteriorul familiei este cu mult mai mare decât cea remarcată în cazul minorelor

Abuzurile sexuale se manifestă într-un anumit interval de timp, durata acestora fiind în medie de aproximativ patru ani

\În cele mai multe cazuri, agresorii sexuali încep să dezvolte cu potențiala victimă minoră o relație de prietenie, anterior comiterii respectivului abuz sexual

În peste 50% dintre cazurile de abuzuri sexuale comise asupra minorilor, agresorii s-au dovedit a fi persoane de vârstă tânără, respectiv adolescenți

În peste 80% din totalul abuzurilor sexuale comise asupra minorilor agresorii s-au dovedit a fi din anturajul apropiat al victimei, aceștia fiind declarați drept heterosexuali

De asemenea, chiar dacă poate părea dificil de crezut, studiile realizate în domeniu au reușit să evidențieze faptul că un procent de 50% din numărul total al taților victimelor minore ce au fost supuse unui abuz sexual au abuzat și de alți minori, din afara familiei proprii.

În ceea ce privește fluctuația deosebită ce se remarcă în domeniul dedicat estimării ratelor abuzurilor sexuale comise asupra minorilor, aceasta este determinată de:

Imposibilitatea definirii clare a abuzului sexual, prin perspectiva minorului supus agresiunii sexuale

Variația vârstei la care este definită maturitatea minorului abuzat sexual

Fenomenul sub-raportării abuzurilor sexuale la instituțiile cu competențe în domeniu

Includerea în cadrul statisticilor oficiale doar a cazurilor de abuzuri sexuale ce au fost raportate, și nu a tuturor cazurilor de abuz ce au fost comise

Tendința autorităților din domeniul protecției minorilor de a se focaliza numai pe cazurile dedicate abuzurilor comise în interiorul familiei

Specialiștii atrag atenția asupra faptului că inclusiv în cadrul anchetelor dedicate auto-raportării abuzurilor sexuale s-a remarcat existența fenomenului de sub-raportare, acesta datorându-se în principal:

Negării episodului traumatic de către victima minoră

Imposibilității perceperii acestui episod ca fiind un abuz sexual

Diverselor sentimente contradictorii prin care trece victima abuzată sexual

Abuzul sexual comis asupra minorilor poate fi înfluențat și de:

Mediul în care locuiește victima – S-a remarcat faptul că există un risc mai crescut al abuzurilor sexuale comise asupra minorilor în zonele urbane mai aglomerate, în interiorul cărora se sesizează o dificultate în stabilirea unui control social. De asemenea, și zonele rurale se dovedesc a fi medii prielnice pentru comiterea abuzurilor sexuale, în cadrul acestora remarcându-se nu doar un control mai diminuat al autorităților, ci și o percepție eronată privind abuzul sexual. În plus, în mediul rural, minorii ce provin din familii sărace ori dezorganizate pot fi mult mai ușor păcăliți de agresorii sexuali, aceștia obișnuind deseori să-și atragă victimele cărora le oferă mici atenții, cadouri, recompense

Clasa socială din care provine minorul, ca și gradul de instrucție al acestuia, respectiv al familiei acestuia – în cazul familiilor cu venituri reduse, ca și a familiilor monoparentale crește considerabil riscul ca minorii acestora să devină victime ale unor abuzuri sexuale

Etnia minorului, respectiv apartenența religioasă a acestuia – acești factori au capacitatea de a influența comiterea abuzurilor sexuale asupra minorilor mai ales în zonele în care se rermarcă prezența unei comunități importante, fie aceasta religioasă, etnică ori o comunitate de emigranți

Locul comiterii abuzului sexual – marea majoritate a studiilor ce au fost realizate în domeniul abuzurilor sexuale comise asupra minorilor au reușit să evidențieze faptul că agresiunile sunt comise de regulă în apropierea locuințelor victimelor minore ori chiar în interiorul acestora, în cele mai multe dintre cazuri abuzatorii fiind membrii din familie sau persoane din anturajul acesteia.

1.4. Consecințele psiho-sociale ale violului

Orice abuz sexual reprezintă un episod deosebit de traumatizant pentru victima acestuia, indiferent că abuzul reprezintă un incident izolat sau dimpotrivă, că acesta se repetă în mod periodic. Demn de semnalat este faptul că în situația abuzurilor sexuale (a violului în mod special) consecințele acestora nu se remarcă numai în momentul impactului traumatizant, ci ele reușesc să îi afecteze pe termen lung existența victimei.

1.4.1 Consecințele imediate ale violului

De cele mai multe ori, la scurt timp de la consumarea agresiunii sexuale, victimelor acesteia li se reproșează fie că nu au fost în stare să își exprime cât mai clar refuzul, fie că nu au manifestat o rezistență suficientă în fața agresorului, deseori aceste reproșuri făcându-și chiar persoanele ce au fost abuzate sexual.

În ciuda faptului că toate aceste reacții pot părea, la prima vedere, dificil de perceput, specialiștii apreciază că ele sunt normale și mai ales justificate în cazul situațiilor de risc, respectiv de pericol. Analiza diverselor comportamente ale indivizilor a reliefat faptul că în situația existenței unui pericol deosebit, orice persoană manifestă anumite reacții, respectiv:

În cazul sesizării unui pericol iminent (pericol ce se poate remarca inclusiv în cazul agresiunilor sexuale) orice persoană poate declanșa reacția de freezing, ea putând să devină aproape instantaneu imobilă, să intre într-o stare similară paraliziei, fără capacitatea de a se mișca, de a vorbi, de a reacționa. Specialiștii asociază aceste reacții prin analogie cu reacțiile animalelor aflate în pericol, care rămân nemișcate în situația în care sesizează un pericol imediat

În momentul realizării contactului direct cu potențialul pericol (respectiv în momentul agresiunii sexuale) orice persoană are tendința fie de a reacționa (caz în care va încerca să se apere, să se lupte cu agresorul său), fie de a manifesta o reacție de tip bi-fazic, moment în care va oscila între atitudinea de înghețare (anterior menționată) și atitudinea de luptă. Reacțiile persoanei sunt direct înfluențate de modul de percepere a pericolului în care se află, respectiv:

În situația în care percepe că agresorul va renunța la abuz în momentul în care va reacționa, persoana îi va opune acestuia rezistență și va încerca să scape de pericol

În situația în care percepe că agresorul ar putea deveni violent și furios ca urmare a unei eventuale rezistențe din partea sa, persoana respectivă renunță la reacții, considerând că nu are nici o șansă în fața abuzatorului

Demn de menționat este faptul că atât reacția bifazică a victimei, cât și reacția de înghețare reprezintă răspunsuri de tip predefinit în cadrul biofiziologiei creierului, ele fiind universal valabile și declanșându-se automat în momentul sesizării pericolului, în absența oricărui control voluntar al persoanei aflată în postura de potențială victimă.

Se cunoaște faptul că orice agresiune sexuală este percepută deseori ca fiind o vătămare violentă fără precedent, ea fiind percepută în mod diferit în cadrul societății contemporane, prin raportare cu societatea tradițională, în care se remarcau numeroase reacții violente la aparținătorii masculini ai victimei (în speță tatăl, fratele sau soțul, prietenul), ce încercau să se răzbune pe agresor, în paralel cu acțiunile pe care le lua autoritățile competente.

Ca urmare a unei agresiuni sexuale, victima dezvoltă diverse reacții de tip psiho-traumatic, cel mai des fiind sesizată refularea agresiunii, urmată de canalizarea tendințelor agresive fie spre propria persoană, fie spre o altă persoană, ce poate fi un membru al familiei, un prieten sau chiar un terapeut.

Cercetătorii au reușit să identifice și definească sindromul traumatic al violului, procesul de vindecarea victimei implicând derularea mai multor faze, ce pot să varieze ușor, de la o victimă la alta.

Astfel, în prima fază, victima violului resimte sentimentul de teamă, ea trăind cu frica:

Revenirii agresorului său

Îndreptată împotriva persoanelor care, într-un fel sau altul, îi amintesc de agresor

De a rămâne singură în anumite spații sau în locuri asemănătoare celui în care a fost atacată, respectiv abuzată

De asemenea, victima agresiunii sexuale poate deveni irascibilă, confuză, poate fi furioasă pe cei din jurul său sau pe toți cei pe care îi întălnește sau poate chiar să dezvolte o depresie.

Următoarea fază este faza negării, în care mare parte dintre victime au tendința de a-și modifica stilul de viață, de a-și schimba locul de muncă, domiciliul, etc, ori încep să călătorească, stabilind noi relații de amiciție cu persoane necunoscute. La prima vedere aceste persoane dau impresia că nu sunt deloc influențate de episodul traumatic prin care au fost obligate să treacă, ele încercând astfel să traverseze durerea pe care o resimt.

Nu de puține ori se remarcă faptul că victimele unui viol au tendința de aborda un comportament nou, de tip auto-distructiv, ele începând să exagereze cu anumite obiceuri sau lucruri (beau și mănâncă necontrolat, muncesc peste program, încep să consume droguri, încearcă să-și facă noi relații, mai ales printre bărbați, etc), în acest fel având credința că vor reuși să treacă mai repede peste șocul produs de abuzul sexual.

Ulterior conștientizării caracterului real al abuzului sexual la care a fost supusă, victima intră într-o nouă fază, fază în care există pericolul declanșării unei depresii sau apariția sentimentului deprivării.

În acestă fază, în care victima percepe că și-a pierdut controlul și siguranța asupra existenței proprii, se remarcă apariția coșmarurilor, a fobiilor, izolarea de persoanele cunoscute sau apropiate, ca și:

Apariția unor dureri fizice

O anumită lipsă de interes față de diverse activități cotidiene

Numeroase dificultăți de concentrare

De asemenea, tot în această fază, există riscul crescut ca victima abuzului sexual să retrăiască frecvent și la o intensitate deosebită episodul traumatic pe care l-a trăit în timpul derulării abuzului sexual, deseori apărând și senzația că acesta este pe cale să se repete, chiar dacă existase impresia că s-a reușit traversarea momentul dificil ulterior agresiunii sexuale.

Toate aceste simptome pot să reapară ori de câte ori victima percepe ori ia contact cu un eveniment/amănunt ce îi poate aduce aminte de abuzul sexual, sau care îi poate aminti că nu deține controlul și siguranța asupra propriei existențe.

Nu de puține ori, ulterior unei agresiuni sexuale, victima nu mai are capacitatea de a relaționa în termeni normali cu partenerul său, în timp sesizându-se apariția unor numeroase probleme și dificultăți în interiorul relației, care deseori ajunge să se destrame. Nu de puține ori partenerii acestor victime au tendința de a se lăsa pradă mitului conform căruia în orice agresiune sexuală și victima are partea sa de vină, în vreme ce alții nu au capacitatea de a-și exprima sentimentele, ignorând etapele deosebite prin care trece partenera sa, victima abuzului, și care se va simți astfel abandonată, ignorată.

De asemenea, și victimele abuzurilor sexuale pot avea tendința de a-și proiecta întreaga furie pe care o resimt împotriva agresorului înspre partenerii de viață ori a membrilor familiei, deseori această furie fiind îndreptată chiar împotriva persoanei proprii. În această situație marea majoritate a bărbaților se vor simți trădați, responsabili sau chiar vinovați.

În ultima fază, faza „decizională”, victima unei agresiuni sexuale va începe să manifeste înțelegere față de sentimentele resimțite ca urmare a atacului la care a fost supusă, ca și față de sentimentele pe care le are în raport cu agresorul său și implicit față de sine. Victima începe să se împace cu ea însăși, acceptă incidentul traumatic prin care a fost obligată să treacă și încearcă să revină la obiceiurile pe care le avea înaintea produceriii acestuia, acceptând că abuzul sexual face parte din existența sa, oricât de dureror ar fi acest lucru.

Demn de semnalat este faptul că fiecare victimă a unui abuz sexual trece prin aceste faze într-un ritm propriu, pe parcursul derulării acestora putându-se semnala diverse disfuncționalități și incidente. Nu este exclus ca victima să se poziționeze la limita dintre două faze și ca urmare a unui incident minor ea să regreseze, întorcându-se la o fază anterioară, așa cum este posibil și să se blocheze într-o anumită fază o vreme îndelungată, de unde nu poate ieși decât cu ajutor specializat și prelungit.

Există și situația ca unele victime, la finalul tuturor fazelor anterior menționate, să prefere auto-izolarea, să evite să ia contact cu realitatea sau chiar să dezvolte o depresie, situație în care se impune nu doar consilierea de specialitate, ci și acordarea unui ajutor specializat din partea unui psihiatru.

1.4.2 Consecințele pe termen lung ale violului

Pe lângă toate consecințele anterior menționate, abuzul sexual determină numeroase urmări pe termen lung asupra victimei, acestea reușind să îi inducă multiple disfuncționalități atât pe plan fizic și social, cât și la nivel emoțional, cognitiv și mai ales comportamental.

Privit prin prisma disfuncționalităților generate la nivel fizic, abuzul sexual îi poate determina victimei numeroase leziuni ce pot fi deosebit de dureroare, afecțiuni cu transmitere sexuală, infecții manifestate la nivelul organelor genitale, H.I.V. și, în cazul persoanelor de sex feminin, riscul apariției unei sarcini nedorite.

La nivel emoțional însă, consecințele unui abuz sexual pot fi unele deosebite, marea majoritate a victimelor ajungând să dezvolte multiple probleme de încredere, datorate în principal faptului că, de cele mai multe ori, agresorii sunt persoane cunoscute victimelor, acestea având încredere în ei. În absența încrederii, victima abuzului sexual va avea avea tendința de a se izola pe plan social, ulterior remarcându-se dificultăți majore la nivelul interacțiunilor sociale și imposibilitatea stabilirii oricărui tip de relații.

Nu de puțin ori, victimele unui viol ajung să dezvolte fie stări de anxietate, fie cad pradă depresiilor, ce pot fi destul de accentuate. Aceste persoane experimentează permanent sentimente deosebit de intense de teamă, de frică, de neliniște, ele ajungând să trăiască într-o perpetuă stare de vigilență și încordare, ca și cum ar aștepta în orice moment să fie din nou în pericol major.

O parte dontre victimele violului încep să perceapă realitatea înconjurătoare drept un rău deosebit de periculos, în interiorul căreia nu pot avea încredere în absolut nimeni, în care nu au garanția unei minime apărări și în care nu pot să controleze absolut nimic, aflându-se într-o nesiguranță totală.

Existența cotidiană a acestor persoane devine cu mult mai dificilă cu cât se poate remarca și prezența:

Unor stări de tristețe, respectiv de disperare

Insomniei sau a coșmarurilor

Dificultății de auto-motivare

Unor probleme de concentrare

Unor stări de apatie

Lipsei de energie

În aceste condiții pot fi sesizate disfuncționalități majore atât la nivelul activităților pe care victima le derulează pe plan profesional și în societate, cât și în cadrul familiei, la școală (în cazul victimelor de vârstă școlară) ori în anturajul prietenilor.

Pe lângă pierderea încrederii în sine și în alții, se poate sesiza și reducerea drastică a stimei de sine, victima percepând episodul traumatic ca pe un stigmat ce o transformă într-o persoană „non-grata”, motiv pentru care începe să se auto-excludă din societate.

Specialiștii au reușit să demonstreze că victimele agresiunii sexuale sunt predispuse riscului dezvoltării simptomelor caracteristice stresului post-tratmatic, incluzând flash-back-urile, ce le pot readuce periodic în minte momente din timpul agresiunii sexuale, gesturi ale agresorilor, cuvintele rostite de aceștia în timpul abuzului sexual, senzațiile resimțite, etc, în acest fel episodul traumatic ajungând să fie retrăit periodic, cu consecințe deosebite asupra victimelor.

Toate flash-back-urile pe care victima unui abuz sexual le retrăiește au capacitatea de a-i induce acesteia multiplicarea deosebită a gradului de anxietate, deseori sesizându-se pierderea contactului cu realitatea imediată, împosibilitatea concentrării o lungă perioadă de timp, în paralel dezvoltându-se multiple comportamente de tip evitant.

Se remarcă, de asemenea, în cazul victimelor abuzurilor sexuale, apariția amneziei, persoanele în cauză nereușind să își mai amintească episodul traumatic prin care au trecut sau doar anumite detalii/fragmente din acesta. De cele mai multe ori, amnezia totală privind abuzul sexual căruia i-au fost victime se remarcă în cazul persoanelor ce au fost victime ale agresiunilor sexuale o lungă perioadă de timp (ani de zile), această amnezie nefiind decât o metodă de apărare incoștientă a creierului. Informațiile suprimate de mecanismul de apărare al victimei pot fi reactualizate doar în momentul în care victima ajunge să se simtă în siguranță, să redobândească încrederea în sine și să se poziționeze într-un echilibru emoțional și mintal stabil.

Deseori, victimele abuzului sexual ajung să se refugieze în alcool, în droguri, în medicamente sau chiar în mâncare, riscul dezvoltării unor astfel de dependențe fiind unul deosebit. Alte victime încep să practice acte auto-vătămătoare, se rănesc singuri în dorința de a resimți o durere care să o acopere pe cea simțită ca urmare a abuzului sexual suferit. Și nu puține ori se remarcă o creștere deosebită a riscului de suicid, asociat unor comportamente de risc, situații în care se impune de urgență acordarea ajutorului medical specializat.

Tulburările comportamentale alimentare sunt și ele consecințe pe termen lung ale abuzurilor sexuale, victimele dezvoltând bulimie, anorexie, ca și mâncatul compulsiv, prin intermediul acestora încercându-se preluarea controlului pierdut în timpul episodului traumatic.

Și tot prin intermediul mâncării, victimele abuzului sexual încearcă să își regleze diversele emoții de tip negativ pe care le resimt ca urmare a traumei suferite, situație în care există riscul dezvoltării depedenței de mâncare. În ciuda faptului că mâncarea poate reprezentă mecanismul prin care victimele abuzurilor sexuale încearcă să își diminueze sentimentele negative, aceasta poate fi percepută și ca un mecanism potențial de auto-apărare, persoanele în cauză dezvoltând percepția că mâncând se vor îngrășa și în acest fel nu vor mai fi percepute drept atractive. Iar pe cale de consecință riscul ca acestea să mai devină victimele unor atacuri sexuale se diminuează considerabil/

De asemenea, în marea majoritate a cazurilor, consecințele pe termen lung ale agresiunilor sexuale se manifestă și la nivelul vieții de cuplu a victimelor, cele mai nevinovate exprimări fizice ale afecțiunii partenerului putând fi interpretate în mod eronat, prin prisma traumei suferite în timpul abuzului.

Orice gest de apropiere fizică poate deveni traumatizant pentru victimă sau poate fi perceput drept o agresiune din partea partenerului. Și inițierea unor relații intime se poate dovedi a fi deosebit de dificilă, orice apropiere fizică putând constitui factorul declanșator al retrăirii episodului traumatic, situație în care partenerul preia rolul agresorului, victima retrăind trauma suferită.

În cazul minorilor abuzați sexual se poate constata, la vârsta maturității, imposibilitatea realizării unor relații normale cu proprii copii, sau dimpotrivă, adoptarea unei atitudini hiper-protective, ceea ce le poate induce copiilor nu doar numeroase limitări, ci și anxietăți.