Fenomene ale Secolului Xxi. Creșterea Șomajului și Imbatranirea Populatiei

Fenomene ale secolului XXI:

creșterea șomajului și

îmbătrânirea populației

Roxana-Elena Rebenciuc

Politici Publice și management Instituțional

Anul I, grupa 1

Cuprins:

Abstract

Concepte-cheie

Introducere în problematica studiului

Motivația cercetării

Relevanța științifică a temei

Direcții de cercetare în literatura de specialitate

Metodologia cercetării

Obiective

Întrebări de cercetare

Ipotezele cercetării

Datele și proveniența acestora

Rezultatele cercetării/ Analiza cantitativă a datelor

Clasificarea datelor cercetării/ grupe relevante sau clusteri

Indicatorii tendinței centrale

Indicatori de variabilitate, dispersie și distribuție

Corelația statistică liniară

Ecuații de regresie liniară

Ecuații de regresie nonliniară

Estimarea probabilistică a intervalelor de încredere și predicția dinamicii

variabilelor cercetării

Interpretarea rezultatelor cantitative

Concluzii

Bibliografie de specialitate

Abstract

Concepte cheie

Șomaj – stare negativă a economiei care afectează o parte din populația activă disponibilă prin neasigurarea locurilor de muncă; este considerat un fenomen normal, un mecanism de realocare a resurselor de muncă în funcție de volumul și structura cererii sistemului productiv, care însoțește permanent procesul de dezvoltare economică și socială a fiecărei țări.

Rata șomajului – indicator macroeconomic ce măsoară intensitatea șomajului; este determinată prin raportarea unui indicator care exprimă șomajul (numărul de șomeri – Ș) și un alt indicator care măsoară populația de referință, cel mai adesea populația activă (Pa).

Inflația – reprezintă starea economiei în cadrul căreia crește continuu, necontrolat, indicele general al prețurilor; aceasta este asociată cu creșterea cantității banilor fie sub formă de moneda, fie sub cea de bani de credit, creștere suplimentară față de cea garantată de starea comerțului și mai rapidă decât ieșirile reale (producția).

Pensie – sumă de bani plătită periodic pe baza unor norme legale (în cadrul asigurărilor sociale) foștilor angajați după depășirea unei anumie limite de vârstă ori în caz de boală sau invaliditate, precum și urmașilor angajaților sau pensionarilor decedați.

Populația activă – suma indivizilor unei societăți care fiind la vârsta aptă de muncă (15 ani) și capabili să o facă, au sau doresc să aibă un loc de muncă remunerat.

Forța de muncă – resursele de muncă existente la un moment dat în societate exprimă numărul persoanelor capabile de muncă; acea parte a populației care posedă ansamblul capacităților fizice și intelectuale care îi permit să desfășoare o activitate utilă în una din activitățile economiei naționale.

Piața muncii – reprezintă ansamblul actelor de vânzare-cumpărare a forței de muncă, a relațiilor specifice acestora, ce au loc într-un spațiu economic; ea relevă întâlnirea cererii cu oferta de muncă, stabilirea, pe această bază, a condițiilor pentru angajarea salariaților, negocierea și fixarea salariilor în funcție de performanțele lucrătorilor, realizarea moblității salariilor și forței de muncă pe locuri de muncă, firme, zone etc.

Îmbătrănirea populației – scăderea numărului de locuitori tineri și creșterea ponderii de persoane de vârsta a treia (de peste 60 de ani); cauzele ce duc la îmbătrânirea populației sunt scăderea natalității (în țările dezvoltate și în cele emergente) și creșterea speranței de viață ca urmare a progreselor medicale și a ameliorării calității vieții.

Introducere în problematica studiului

Încă de la începutul anilor 2000, începutul secolului XXI, țara noastra s-a confruntat cu probleme majore în ceea ce privește îmbătrânirea populației și creșterea numărului de pensionari, dar și în ceea ce privește șomajul și ocuparea forței de muncă. Evoluția acestor fenomene a fost direct influențată de cele trei șocuri ce le-a suferit România în ultimii 27 de ani, și anume Revoluția din decembrie 1989, aderarea României la Uniunea European din anul 2007 și Criza Mondială Economică începută în anul 2007. Procesul de tranziție de după 1989 a dus la dezintegrarea sistemului economic și a vechiului sistem politic, lucru ce a marcat considerabil și încă marchează evoluția pieței forței de muncă și a șomajului. Tranziția României de la sistemul comunist către un sistem democratic este marcată și de o bruscă creșere a numărului de pensionari, datorită modificării sistemului de pensii, dar și scăderea natalității, toate aceste schimbări ducând în timp la îmbătrânirea populației.

Șomajul

Fenomenul șomajului își are premisele în disfuncționalitățile economiei socialiste, în particular în domeniul ocupării forței de muncã și a fost însoțitor permanent al perioadei de tranziție la economia de piață, pentru ca, ulterior, acesta să se manifeste și în perioadele recente de creștere economică. Acest fenomen este strâns legat și de evoluția pieței forței de muncă ce s-a schimbat drastic în timpul tranziției. Restructurarea întreprinderilor a condus la pierderi de locuri de muncă care nu au fost compensate prin crearea de noi locuri de muncă. România a înregistrat, de asemenea, și o emigrare semnificativă (inclusiv emigrație temporară), ceea ce a dus la un deficit de forță de muncă. Valul de emigrație ascunde în continuare două fenomene: plecarea muncitorilor destul de tineri și cu înaltă calificare (fenomenul de “brain drain” a crescut semnificativ în timpul crizei pentru profesii cum ar fi medicii sau informaticienii) și în același timp, lucrătorii foarte puțin calificați, dar care au dorit să câștige mai mult în străinătate. Migrația a fost și este una din vulnerabilitățile majore ale pieței forței de muncă românești din cauza lipsei de forță de muncă calificată.

Șomajul nu a fost recunoscut oficial în regimul socialist (în timp ce somajul mascat a crescut semnificativ în ultimii ani ai acestui regim), în 1990 nu exista nici o legislație care să reglementeze problema șomajului și a protecției sociale a șomerilor. Una dintre primele măsuri întreprinse în timpul sistemului, pentru a compensa într-o oarecare măsura acest deficit, a fost scăderea temporară a limitei vârstei de pensionare. Această măsură a avut efecte pozitive, a reuțit să amelioreze, pentru moment, problemele sociale generate de acest fenomen mascat. Odată cu anul 1991 este adoptată prima lege ce organizează și reglementează protecția șomerilor. În același an s-a înființat și un fond special, fondul de șomaj, constituit pe baza contribuțiilor angajaților și angajatorilor, după cum urmeaz: 4% (respectiv 5% începând cu 1996) din fondul de salarii, contribuție plătibilă de către angajator și 1% din salariul brut de bază, procent plătit de către angajat.

Îmbătrânirea populației și sistemul de pensii

Putem observa fără analize sau statisctici faptul că populația îmbătrănește de la an la an și că sunt foarte multe persoane care nu au un loc de muncă chiar dacă își doresc acest lucru. Analiza acestor două probleme ne poate ajuta să înțelegem situația actuală și să căutăm anumite metode de a rezolva problemele.

Relevanța științifică a temei este dată de importanța acesteia nu numai la nivel național, ci și la nivel european și mondial. Este foarte cunoscut faptul că populația planetei este tot mai îmbătrânită, fapt pentru care s-au luat numeroase măsuri pentru a crește rata natalității și a 'întineri' populația planetei. Totodată, statele se izbesc mereu de fenemenul numit șomaj și uneori cu o rata a șomajului mult prea ridicată; chiar dacă este dovedit faptul că pentru o economie este importantă și această rată a șomajului, creșterea acesteia poate dăuna populației și economiei.

Direcții de cercetare în literatura de specialitate