Fast Fashion

Fast Fashion

(Trecut, Prezent)

INTRODUCERE

Aceasta lucrare a fost realizata cu scopul de a analiza componenta revolutionara a unei afaceri prospere ce si-a pus amprenta atat pe piata romaneasca cat si la nivel mondial si anume fast fashion.O intrepatrundere ideologica a segmentelor de marketing cu rezultanta de pret, avand ca pion calitatea superioara la prêt bun.

Lucrarea cuprinde 3 capitole in care mi-am propus sa prezint notiuni fundamentale cu privire la componenta “fast fashion”,

Primul capitol, intitulat “Coordonatele succesului pe o piata in plina ascensiune”, cuprinde o scurta descriere a fenomenului cu notiuni fundamentale cu privire la dezvoltare, promovare si lansare avand la baza indicatori economico-financiari

Cel de-al doilea capitol, cuprinde un scurt istoric al nucleului Inditex, avand descrierea pe larg a tehnicilor si activitatilor promotionale cu impact pe piata de consum.

Capitolul trei prezinta strategiile de promovare. Strategiile de relatii publice adoptate de companie si de asemenea diverse tehnici si activitati promotionale ce au ca scop cresterea numarului de vanzari.

CAPITOLUL I – Coordonatele succesului pe o piata in plina ascensiune

Aparitia si dezvoltarea marketingului

In economia contemporana, marketingul este un instrument la indemana companiilor, cu jutorul caruia acestea pot sa-si faca cunoscute produsele, sa le ofere cumparatorilor o viziune calitativa, sa mentina o relatie buna cu partenerii, pentru ca fiecare parte implicata in acest business are ca rezultanta”profitul”

Cuvantul Market provine din latinescu “marcar” care inseamna “a cumpara, a comercializa”, iar acest substrat isi are radacinile in cuvantul “mix ” care inseamna “bunuri”.Desi termenul de marketing a fost folosit pentru prima data la inceputul secolului XX, in statele unite ale americii, majoritatea specialistilor apreziaza originile marketing-ului regasite la inceputul secolului XVII-lea, legate de practicile caselor comerciale japoneze, numite “sogoshosha”

Marketingul este o stiinta tanara. A aparut sunt aspectul istoriei moderne prin tehnici revolutionare ce pot impulsiona viziunea omului asupra ideei de concept.In primii 30 de ani, accentul cadea pe produs (un produs bun se vindea de la sine). In anii 40 si 50, marketing-ul se baza pe vanzari, ceea de a dus la dezvoltarea tehnicilor de vanzari. Mai recent a aparut notiunea de “orientarea spre consumator” , un consumator multumit inseamna un profit mare.In ultimii ani apare orientrea pe relatiile dintre vanzator si consumator ducand la o intrepatrundere a gustului si preciziei elaborate.

Marketingul, la fel ca celelalte discipline economice tinere , se afla într-un process continuu de lărgire a domeniului său de aplicabilitate,specializarea fiind una dintre caracteristicile definitorii ale evoluției sale actuale.În faza inițială s-a folosit noțiunea de ‘’marketing în strainatate’’ pentru a caracteriza și doresc prin crearea, oferirea și schimbul de produse și servicii având o anumitã valoare". Progresele marketingului pe planul dezvoltarii teoretice si al instrumentarului stiintific, precum si al modalitatilor concrete si sferelor de aplicare, trebuie, astfel, vazute ca fiind o reactie la schimbarile relatiilor de piata, la transformarile continue din lumea afacerilor. Marketingul s-a dovedit, astfel, a avea o “ideologie flexibila, perfecta pentru a absorbi schimbarea” de mediu in care actioneaza organizatiile, spre a se asigura “monitorizarea” consumatorilor

Cele doua etape majore a evolutiei marketingului , care semnifica, in fapt modalitatile, caile majore de dezvoltare a sa , atesta faptul ca marketingul, promovarea acestuia, este un proces de durata, difuzandu-se si consolidandu-se treptat, in timp. Atestand acest lucru, cele doua directii de dezvoltare apar ca fiind complementare, implicand in acelasi timp atat o modificare de atitudine cat si conditii materiale si organizatorice pentru a deveni operant.

In realitate, stadiul la care poate ajunge marketingul in procesul incorporarii sale reflectat prin prisma celor doua cai de dezvoltare, difera de la o tara la alta de la o piata la alta, de la o inteprindere la alta, in raport de momentul si intensitatea actiunii unui complex de factori.

O periodizare mai interesanta, mai delatiata, a evolutiei marketingului, in acceptiunea sa moderna, care surprinde modul in care dezvoltarea practica a marketingului s-a reflectat si pe planui ideilor, al gandirii de marketing, o datoram lui Robert Bartes. Urmarind sa evidentieze trasatura schema: primul deceniu este cel al descoperirii marketingului; in deceniul urmator a avut loc conceptualizarea lui; anii ‘2o s-au caracterizat prin actiunile de integrare a marketingului in viatza inteprinderilor; deceniul urmator, premergator celui de-al doilea razboi mondial (ani 30) a fost cel al dezvoltarii; al cincelea deceniu, mai ales ultimi sai ani, de dupa razboi, se caracterizeaza prin incercarile de reevaluare a marketingului, in noua configuratie a economiilor postbelice; urmatoarea decata este cea a reconceptualizarii marketingului, ale carei fructe isi pastreaza, in general, valabilitatea pana in zilele noastre.

Metode și tehnici complexe. Apariția de noi concepte practici și tehnicide lucru și abordarea unor activități mai vechi precum promovarea, distribuția sistudierea pieței.

Pe fondul dezvoltării extensive și intensive a marketingului a parcurs o serie de etape delimitatea în funcție de poziția întreprinderii în raport cu piața.

Orientarea spre producție, potrivit acestei etape firmele trebuie să isi orienteze activitatea spre producție iar consumatorii trebuie să ia de pe piața produsele existente la prețul cel mai mic. Orientarea spre vânzarea,conform acestei concepții firmele trtebuioe saduca o politică agresivă de vânzare pt. ai determina pe consumatori să cumpere sisa consume tot mai mult. Orientarea de marketing propriuzisa, care presupune că toate firmele pt. a-și atinge obiectivele să studieze și să cunoască preferințele consumatorilor să satisfacă operativ aceste preferințe.

Rolul marketingului. Are un rol important în satisfacerea nevoilor și cerințelor consumatorilor. Este un proces responsabil privind: identificarea, anticiparea și satisfacerea în mod profitabil a necesităților clientului.

Politica promoționala

În sistemul relațiilor cu mediul economico -social, cu piața, eforturile de marketing ale întreprinderii moderne nu se pot limita la producerea și distribuția de bunuri și servicii, ele implică, totodată, o permanentă complexă comunicare cu mediul extern, cu piața, care presupune o informare atentă a consumatorilor potențiali și a intermediarilor, acțiuni specifice de influențare a comportamentului de cumpărare și de consum, de sprijinirea a procesului de vânzare.

Toate aceste activități, cu obiective și mijloace de acțiune extrem de variate, alcătuiesc politica promoționala componentă importantă a politicii de marketing a întreprinderii moderne.

Includerea, cu o poziție distinctă, a politicii promoționale în mixul de marketing se justifica prin rolul, uneori decisiv, pe care acțiunile promoționale îl au în procesul realizării mărfurilor și serviciilor, ca și prin costul acestor acțiuni.

De altfel, comunicația promoționala este apreciata a fi « una dintre cele costisitoare componente ale strategiei de marketing ». Problemele cele mai dificile cu care confrunta acest domeniu sunt determinate de complexitatea deciziilor referitoare la mărimea bugetelor ce vor fi alocate, reapartitia acestora pe diferite instrumente promoționale și perioadele sau momentul utilizării lor.

În fapt, orice întreprindere este angajată într-un amplu proces de comunicare promotioneala. Intra-devar, întreprinderea comunica atât cu consuatorii (utilizatorii instituționali) și distribuitorii produselor și serviciilor sale, cât și diversele categorii de public; la rândul lor distribuitorii comunica cu consumatorii, iar aceștia comunica între ei. Astfel, fiecare se constituie într-o variabila sursa de informații și, în același timp, reacționează diferit la cele pe care le recetioneaza.

Conceptul de marketing-mix este creația profesorului Neil Borden la Universitatea Harvard, încă din anii `50, dar conceptul a fost dezvoltat și de alți autori, cum sunt Michel de Chollet, E.Jerome McCarthy, Francis Gilbert. Ceea ce a determinat apariția conceptului de marketing-mix a fost ideea antrenării resurselor întreprinderii în combinații diferite, astfel încât să permită acesteia realizarea unui contact eficient cu piața. În prezent, acest concept deține o poziție centrală în teoria și practică marketingului.

Mixul de marketing reprezintă setul de instrumente de marketing pe care o întreprindere le utilizează pentru a-și atinge obiectivele de marketing pe piata-tinta.

În practică există numeroase instrumente de marketing-mix. E.J. McCarthy a împărțit aceste instrumente în funcție de 4 factori, denumiți cei 4P: produs, preț, plasament ( distribuție) și promovare. Această grupare reprezintă de fapt punctul de vedere al vânzătorului asupra activității de marketing, constituind o abordare depășită a strategiei de marketing. În anii `90, R.Lauterborn a formulat ideea, promovată ulterior și de Ph.Kotler, că cei 4P trebuie înlocuiți cu cei 4C, în funcție de rolul consumatorului în activitatea de marketing: cerințele și nevoile consumatorului, cheltuielile acestuia, comoditatea în achiziționare și comunicarea.

Componentele mixului de marketing.Mulți consideră că marketingul este sinonim cu publicitatea sau cu vânzarea, dar de fapt activitatea de marketing nu se referă atât la vânzare, cât mai ales la cunoașterea a ceea ce trebuie produs.

Dacă se identifică nevoile clientului și se creează produse de o calitate superioară, corespunzătoare, se distribuie și se promovează în mod eficient, atunci aceste produse vor fi vândute foarte repede. Deci vânzarea și promovarea, alături de produs și preț, sunt componentele unui mix de marketing complex. Oamenii își satisfac nevoile și dorințele cu produse. Un produs este orice lucru care poate fi oferit pe o piață pentru a satisface o nevoie sau dorință. Specialiștii utilizează de regulă expresiile bunuri și servicii pentru a face diferență între produsele fizice și cele intangibile. Firma trebuie să știe cum să administreze produsele pe parcursul ciclului lor de viață de la creare, creștere, până la maturitate și declin.

Produsul în marketing este expresia fizică a răspunsului întreprinderii la cerere. Produsul poate fi și un plasament, o persoană, o informație, o organizație, o idee, etc. Produsul trebuie conceput și analizat prin avantajele sau utilitatea pe care o așteaptă cumpărătorul de la eI. Acestea iau forma concretă a unor funcții pe care produsul le poate îndeplini. Ceea ce cumpără clientul sunt atât funcțiile produsului cât și obiectul fizic, în sine. Pentru a-și realiza produsul, întreprinderea trebuie să țină cont de opțiunile consumatorilor, de capacitatea tehnologică, de priceperea sa și de potențialul său comercial, financiar, etc. Totuși, strategia produsului nu cuprinde numai determinarea caracteristicilor tehnice așteptate de cerere, ea include și opțiunile psihologice care vor fi prezentate în alegerea formelor.

Politica de produs este denumită sâmburele marketingului și reprezintă conduita pe care o adoptă firma referitor la dimensiunile, structura, evoluția gamei de produse și servicii ce fac obiectul propriei activități, activitate ce se raportează la cerințele mediului de piață, la tendințele manifestate de ceilalți concurenți. Politicile de produs intră în acțiune din momentul concepției și iau sfârșit odată cu abandonarea și retragerea produsului de pe piață. Ele presupun luarea în considerare a aspectelor direct legate de produs cum ar fi : numele și marca, ambalajul și eticheta, nivelul de calitate, gabaritul designului., masa, stilul, culoarea, fiabilitatea, mentenabilitatea, mentenanța, garanțiile, service-ul, specificațiile tehnice, condițiile de livrare și transport, etc.

Prețul este singura variabilă a marketingului – mix care produce venit. Toate celelalte variabile nu generează decât cheltuieli sau investiții. De aceea, prețul este deosebit de important din punct de vedere al întreprinderii. Prețul produce efecte mult mai rapide decât celelalte variabile ale marketingului – mix. Cererea și concurența sunt, în general, mai prompte să acționeze la modificări de preț decât la modificări ale imaginii produsului. Determinarea prețului trebuie să fie corelată cu alegerea altor variabile ale marketingului – mix. Varabila preț face parte dintr-o problematică generală care se include în alegerea unei piețe țintă (obiectiv), a unei poziționări.

Ea trebuie să fie însoțită de analize simultane asupra unor factori a căror confruntare va permite determinarea unuia sau mai multor posibile prețuri ce vor fi testate înaintea alegerii soluției finale. Acești factori sunt: constrângerile legale determinate de faptul că o întreprindere nu este întotdeauna liberă să-și definească prețurile produselor sale, statul intervenind în diferite moduri în mecanismul prețurilor prin legi, ordonanțe, decizii, hotărâri; obiectivele întreprinderii în materie de preț corespund obiectivelor legate de volumul vânzărilor, rentabilitate, gama de produse; cererea poate fi o frână în calea creșterii sau diminuării prețului; o variabilă cheie în determinarea prețului unei mărci este elasticitatea cererii în raport cu prețul. O variație a elasticității indică o schimbare a naturii cererii de care întreprinderea trebuie să țină cont; caracteristicile produsului influențeză determinarea prețului prin poziția produsului, situarea lui la un moment dat pe curba vieții sale, costul său și metodele de calcul, apartenența la o gamă a produselor; concurența se bazează pe ideea interdependenței, consecințele unei acțiuni luate de o întreprindere nedepinzând numai de această acțiune ci și de acelea care vor fi întreprinse de concurenți.

Distribuția sau plasamentul, acoperă ansamblul operațiilor prin care un bun care iese din aparatul de producție este pus la dispoziția consumatorului sau utilizatorului. Deciziile legate de distribuție se află printre cele mai complexe și mai dificile decizii pe care trebuie să le adopte o firmă pe parcursul activității sale. Fiecare sistem de distribuție generează venituri și necesită costuri diferite.

Prin intermediul său are loc: culegerea și furnizarea de informații de marketing, în legătură cu clienții actuali și potențiali, concurența și alți agenți și forțe de piață ; crearea și transmiterea de mesaje convingătoare în ceea ce privește oferta, cu scopul de a atrage consumatorii ; încercarea de a ajunge la un acord final asupra prețului și a altor condiții în așa fel încât să poată fi realizat transferul dreptului de proprietate sau de posesie ; transmiterea în sens invers, de la membrii canalului la producător, a mesajelor în

legătură cu intențiile de cumpărare ; strângerea și alocarea de fonduri necesare inventarierilor la diferite niveluri ale canalului de distribuție ; asumarea riscurilor legate de activitatea în cadrul canalului ; deplasarea și stocarea succesivă a bunurilor materiale, de la stadiul de materie primă și până la consumul final ; plata făcută vânzătorilor de către cumpărători, prin intermediul băncilor sau al altor instituții financiare ; transmiterea reală a dreptului de proprietate asupra produselor de la o organizație său persoană la alta.

Firma trebuie să analizeze oportunitatea creșterii sau scăderii numărului de intermediari sau de canale de distribuție, precum și posibilitatea modificării întregului sistem vertical sau orizontal. Sistemele verticale de marketing sunt formate dintr-un producător, unul sau mai mulți angrosiști și unul sau mai mulți detailiști care acționează ca un organism unitar.Sistemele orizontale sunt formate din două sau mai multe firme din ramuri diferite și cu activități diferite, care își reunesc resursele sau programele cu scopul de a valorifica o ocazie favorabilă care se ivește pe piață. Fiecare astfel de firmă fie duce lipsă de capital, de cunoștințe, de capacități de producție sau de resurse de marketing pentru a se aventura singură în afacere, fie îi este frică să riște, fie observă importantul potențial de acțiune generat de asocierea cu o altă firmă.

Comunicarea este folosită pentru furnizarea de informații: cumpărătorul primește informații despre produse noi, ce-i pot fi utile, iar vânzătorii își pot informa clienții potențiali despre produsele sau serviciile oferite. Clienților trebuie să li se reamintească avantajele produselor, pentru a-i împiedica să-și schimbe preferințele, mai ales atunci când produsele concurente se înnoiesc.

Firmele desfășoară teste pentru compararea produselor, dezvoltă campanii de reclamă bazate pe rezultatele testelor care susțin că produsul lor este mai bun decât cel concurent și utilizează reclame care dezmint testele celorlalte și conduc la neutralizarea infomatiilor defavorabile ce apar ca niște lovituri venite din partea publicului care deține și răspândește informații nefavorabile, aplicând tehnica zvonului. Marketerii împart formele de promovare în patru mari categori:

publicitatea, promovarea vânzărilor, relațiile cu publicul și vânzare apersonală. Manipularea variabilelor marketingului – mix (produsul, prețul, distribuția, promovarea) constă în respectarea unui anumit număr de principii asigurând bună dozare și coerenta acțiunilor de marketing puse în operă în cadrul strategiei comerciale.

Mixul de marketing reprezintă combinarea resurselor firmei în cadrul unor programe de marketing care au în vedere realizarea obiectivelor propuse în legătură cu piața. Mixul de marketing este o continuare a strategiei de piață, firma trebuind să elaboreze strategii detaliate referitoare la produsele sale, la prețurile acestora, la distribuția lor și la promovarea corespunzătoare, după ce și-a definit obiectivele strategice privind o anumită piață.

Orientarea activității pe care întreprinderea o desfășoară în ceea ce privește realizarea produselor, stabilirea prețurilor, fixarea modului de distribuție, a cadrului de promovare reprezintă domeniile principale ale politicii de marketing. În același timp cele patru domenii formeaa câmpul de materializare a măsurilor ce alcătuiesc

marketingul-mix.

Prin intermediul mixului de marketing, firma acționează asupra pieței în vederea realizării obiectivelor strategice fixate. Folosirea celor patru grupe de factori variabili specifici produslui, prețului, distribuției și promovării constituie mijloace de lucru ale compartimentelor de marketing, în vederea adaptării întreprinderii la necesitățile pieței potrivit posibilităților sale și ale limitelor impuse de factori exogeni care îi influențează activitatea.

Sarcina marketingului-mix constă în reunirea celor patru grupe de variabile în programe de acțiuni care, încadrate în activitatea de ansamblu a firmei să asigure o eficiență maximă pentru resursele folosite de întreprindere. Aceasta se poate realiza prin intermediul unei combinări a eforturilor de marketing, combinare care solocita alocarea în mod rentabil a resurselor firmei, fiecare variabilă contribuind într-o manieră unică la materlaizarea acestui obietiv general.

Pornind de la aceste premise, marketingul-mix are în vedere o integrare completă a informațiilor referitoare la piața în vederea analizării lor conjugate și stabilirii acțiunilor de marketing posibil care să asigure o adaptare eficientă a structurii producției și a politicii comerciale a întreprinderii la cerințele pieței.

Preocupările cercetătorilor în domeniu, de a asigura o prezentare complexă, logică, a mijloacelor respective de acțiune la care pot apela întreprinzătorii și a modul;ui de antrenare eficientă a lor, în combinații diferite, în raport de resursele proprii și de mediul extern în cadrul căruia acționează, au condus la nașterea conceptului de marketing-mix, care deține în prezent o poziție centrală în teoria și practică marketingului.

Astfel, mixul de marketing reprezintă setul de instrumente de marketing pe care le utilizează întreprinderea pentru a-și atinge obiectivele e marketing pe piața ținta.

Fast Fashion – Durabilitate și etică

Expresia " fast fashion " se referă la colecții de îmbrăcăminte low-cost care imita actualele tendințe in moda de lux . Moda „Fast” da frau liber dorințelor tinerilor consumatori din lumea industrializată pentru moda de lux , ieftina pentru orce buzunar dar avand un trend ciclic . Tendințe rulari creste exponential cu stilul modern, se schimba cu viteza fulgerului, ce duce la o periodizare in tendinteping. Acest stil abordează disonanța inerentă în rândul consumatorilor de moda rapida, ce împărtășesc adesea o preocupare pentru problemele de mediu , chiar ca acestea se răsfața în modele de consum antitetice.

Durabilitatea devina o problema irascibila a secolului modern ce este adesea asociata cu responsabilitatea sociala corporativa. Ea este multi definita avand frecvente pe termen nelimitat fara a provoca prejudicii.Presupune o dinamica a mediului complex si in schimbare ce afecteaza mijloacele subzistentiale umane si intersecteaza dimensiunile ecologice la nivel global. Dificultatea este modul in care toti furnizorii de componente pot asigura fabricarea, transportul, vanzarea.

Colectiile de moda avand la baza imbracamintea low cost dar de o calitate buna, ofera clientului o viziune de nou la fiecare pas( mai bine zis, cu orce colectie aparuta, clientul are senzatia de a schimba ceva la el, amprenta de vechi ramana pana cand un client achizitioneaza un produs nou). Un standard numit “fashion time” iti comprima un timp de raspuns scurt intre ce ofera companiile( H&M, Zara) si trend-ul in care poti fii tu asociat cu “strada”

Moda se misca rapid, companiile prospera, apar prototipuri rapide, loturi mici combinate cu o mare varietate de modele. Asa apare fenomenul “High Street” o sursa neepuizabila de tendinte ce are la baza rotatia saptamanala a modelelor.Costurile mici de fabricatie impacteaza piata printr-o sustenabilitate financiara din partea clientilor.Chiar daca aceste produse sunt fabricate in China sau Taiwan, procesul calitatii este intocmai cu normele de garantare a calitatii.

Acest termen contemporan folosit de retaileri de fashion duce la optimizarea aspectelor de aprovizionare, filozofia de ieftin si rapid.Acest obiectiv principal duce la schimbare rapida a gusturilor in randul clientilor. Randamentul vanzarilor are ca tinta parteneriatele dintre cele mai cunoscute brand-uri, dezvoltarea si mentinerea preturilor la un nivel minim

Lumea in care traim este infinita in timp, in spatiu si in complexitate. Gandirea noastra, din punct de vedere biologic, psihologic si social este finita.Patologia markenting-ului da sens producerii de elemente prioritizate in functie de aspectul comercial.

Doua teme predominante in analiza noastra: viteza avand la baza costurile mici si disponibilitatea avand o durata limitata permit consumatorilor sa isi modifice in mod constant identitatea. Mai jos incercam sa legam 3 teme emergente ce duc la problema sustenabilitatii.

**https://www3.nd.edu

Acest termen contemporan folosit de retaileri de fashion duce la optimizarea aspectelor de aprovizionare, filozofia de ieftin si rapid.Acest obiectiv principal duce la schimbare rapida a gusturilor in randul clientilor. Randamentul vanzarilor are ca tinta parteneriatele dintre cele mai cunoscute brand-uri, dezvoltarea si mentinerea preturilor la un nivel minim

Lumea in care traim este infinita in timp, in spatiu si in complexitate. Gandirea noastra, din punct de vedere biologic, psihologic si social este finita.Patologia markenting-ului da sens producerii de elemente prioritizate in functie de aspectul comercial.

Comorile de astăzi , coșul de gunoi de mâine

Disponibilitatea joacă un rol cheie, împreună cu viteza și stilul, au un ciclu rapid. Marile companii [ H&M, Zara ] folosesc designeri precum pentru a crea colectii limitate , o singură dată, de cele mai multe ori se vand in mazim 2, 4 saptamani. Ei sunt foarte creativi atunci cand vine vorba de strategie, preturile accesibile inseamna consumatori in schimbare.Elementul se poate pastra si dupa 10 spalari, dar luciul nu ramane intotdeauna unic.

Instrumentul promoțional

Strategiile și tehnicile promoționale ce pot fi utilizate pentru creșterea vânzărilor pot fi abordate în cadrul unui concept mai larg denumit mix promoțional, întrucât acesta asigura o abordare globală a politicii de comunicare și de vânzare a firmelor, asigura o bună corelare între toate activitiile promoționale desfasurate și ține cont de condițiile concrete din interiorul organizației și de concurență. În felul acesta se poate maximiza potențialul de comunicare și pot fi atinse obiectivele propuse. Prin mix promoțional se înțelege combinarea strategiilor, instrumentelor (mijloacelor) de promovare și factorii promoționali la un anumit moment cu scopul alegerii soluțiilor optime pentru creșterea vânzărilor și profitului companiei, precum și pentru îmbunătățirea imaginii produselor.

Mixul promoțional consta în selectarea și combinarea principalelor instrumente promoționale – publicitatea, promovarea vânzărilor, relațiile publice și vânzarea personală – în vederea stimulării dorinței de cumpărare pentru un anumit produs sau serviciu ori pentru a impune pe piața imaginea reala a companiei. 

Publicitatea: orice formă impersonală de promovare și prezentare a unor idei, bunuri, servicii sau chiar întreprinderi, prin intermediul cuvintelor, imaginilor sau sunetelor, care este plătită de un sponsor precis identificat. 

Fara sa beneficieze de o definitie exhaustiva, care sa reuseasca toate laturile functiei, importantei si locul sau in activitatea inteprinterii (politica de piata a acesteia), se poate totusi aprecia ca, in esenta, publicitatea cuprinde toate actiunile care au drept scop prezentarea indirecta (nepersonala), orala sau vizuala, a unui mesaj in lagatura cu un produs, serviciu, marca sau firma de catre orice sustinator (platitor indentificat). Cu alte cuvinte, prin actiunile publicitare inteprinderea urmareste sa asigure o cuprinzatoare informare a publicului in legatura cu activitatea cu produsele si serviciile sale, cu marcile sub care acestea sunt prezentate pe piata, sa-l convinga si sa-l determine in efectuarea actului de cumparare. Ea vizeaza pe termen lung, modificari de comportament la nivelul diferitelor categorii de consumatori ca si mentinerea fidelitatii acestora fata de oferta inteprinderii. Pentru ca acest demers sa aiba finalitatea dorita, in proiectarea continutului si alegerea formelor si mijloacelor utilizate, compania trebuie sa aiba in vedere cateva caracteristici ale publicului in calitate de receptor de informatii publicitare: dorinta de a fi tratat ca un partener activ si exigent in dialogul cu agentii pietei; capacitatea de a-si exprima propriile idei si exigente fata de acest gen de activitate.

Formele publicitatii.

Odata cu dezvoltarea activitatii economice, cu evolutia relatiilor de piata si in conditiile sporirii concurentei intre agentul pietei si produsele oferite de acestia, s-au multiplicat si diversificat si formele concrete de realizare a publicitatii. Publicitatea ofera o imagine a succesului in vanzare in proportie de 70%

Acestea pot fi grupate in functie de o serie de criterii validate de practica publicitatii si anume:

publicitatea de produs

publicitatea comparativa

publicitatea de reamintire

publicitatea de marca

publicitatea comerciala,

publicitatea locala, regionala, nationala.

Mijloacele publicitare.

Mesajul publicitar care urmeasa a fi difuzat se exprima in forme extrem de variate, in functie de tipul produsului sau serviciului, de psihologia celor carora se adreseaza, el constituie ”fructul” unor activitati deopotriva creative, de imaginatie, care asigura o imbunatatire eficienta a unui sir de elemente psihologice, sociale, economice.

Publicitatea oferă o mare flexibilitate, existând posibilitatea de a se adresa atât unei audiențe foarte largi cât și posibilitatea de concentrare pe un segment de piață îngust. Compania poate controla conținutul mesajului transmis și locul de transmitere. Obiectivul principal este să se ajungă la o audiență cât mai mare, cu un cost rezonabil, pentru a informa publicul de existența întreprinderii sau produsului și pentru a crea atitudini favorabile. Deși, de obicei, reclama era privită ca instrument promoțional distinct, cercetările mai recente o includ în cadrul publicității, precizându-se totuși și aspectele care o diferențiază de aceasta.

Marca :

Circumscrie ansamblul semnelor distinctive menite sa individualizeze un produs, serviciu sau intreprindere in raport cu cele ale concurentei, sa atraga si sa stabilizeze fidelitatea consumatorilor, sa creeze obiceiuri de consum, sa garanteze calitatea produsului si sa califice notorietatea si prestigiul intreprinderii.

Reclama este o formă impersonală de comunicare prin care se menționează favorabil un produs, serviciu sau întreprindere.

Reclama poate fi o simplă mențiune sau știre în mass-media, scopul său fiind să ofere informații publicului larg, să creeze și să mențină o imagine favorabilă (aceste știri pot să conțină .și unele referiri negative și de aceea necesita o atenție sporită);

Promovarea vânzărilor: acordarea de stimulente pe termen scurt cu scopul de a încuraja clienții să încerce și să achiziționeze un anumit produs său serviciu. Aceasta modalitate promoționala utilizează cupoanele, mostrele gratuite, reducerile de preț, vânzările grupate, jocuri, concursuri și demonstrațiile s.a. și câștigă o popularitate tot mai mare printre consumatori. Costul pe consumator este moderat, flexibilitatea medie dar întreprinderea controlează în totalitate mesajul transmis și locul de plasare. Acest instrument urmărește creșterea vânzărilor pe termen scurt prin stimularea impulsului de cumpărare;

Vânzările personale (vânzări profesionale): comunicarea directă, nemijlocita cu unul sau mai mulți clienți potențiali pentru a-i informă și convinge să cumpere un produs său serviciu. Marile companii aloca pentru vânzările personale mult mai mulți bani decât pentru oricare alt element al mixului promoțional. Datorită faptului că pune în contact direct agenții de vânzare cu cumpărătorii, vânzările personale pot fi un instrument promoțional mult mai convingător decât publicitatea, dar mesajul promoțional ajunge la un număr mult mai mic de posibili cumpărători. Costul este mare pe consumator, dar mesajul este specific în funcție de consumatorul vizat, flexibilitatea acestui instrument fiind foarte ridicată. Obiectivul principal este de a intra în contact direct cu consumatorii, de a rezolva problemele și întrebările puse de aceștia pentru ca în final să se încheie vânzarea.

Relatiile publice. O organizatie care activeaza intr-un mediu de afaceri din ce in ce mai dinamic este supusa permanent unor noi provocari si unor noi probleme ce apar. Ea trebuie sa se adapteze rapid acestor situatii si sa gaseasca calea care sa0i permita diferentierea fata de ceilalti competitori ai sai. Aceasta diferentiere este necesara deoarece publicu larg doreste sa cunoasca cat mai bine ce produse sau servicii cumpara, ce avantaje le ofera aceste produse-servicii fata de celelalte existente pe piata, cum se implica organizatiile in viata societatii, daca isi asuma sau nu o responsabilitate sociala si multe alte intrebari. De aceea este nevoie de o comunicare ce poate fi realizata prin intermediul relatiilor publice.

Relatiile publice reprezinta un mijloc eficace si util, atat pentru organizatie, cat si pentru publicu larg, deoarece comunicarea are loc in ambele sensuri. Prin intermediul lor se stabilesc relariile trainice intre emitator si receptor, se creeaza sentimentul de atasament si incredere fata de organizatie, se previn si se rezolva anumite neintelegeri, se depasesc situatiile conflictuale si cele de criza se creeaza relatii benefice intre angajatii unei organizatii, dar si intre celelalte categorii de public. Relațiile publice, ca instrument de comunicare, includ planificarea, organizarea și controlul tuturor acțiunilor desfășurate de o întreprindere pentru a atinge obiectivele de comunicare stabilite și pentru a dezvolta o relație de încredere și înțelegere cu piața. Obiectivele relațiilor publice se referă atât la menținerea unor relații publice pozitive cu toți colaboratorii, concurenții și cu publicul, asigurând astfel și o imagine favorabilă întreprinderii, cât și la neutralizarea și contracararea informațiilor și atitudinilor negative. 

Activitățile de relații cu publicul cuprind: colaborarea cu presa (conferințe și declarații de presă, rapoarte despre produse destinate mass-media), măsuri ale dialogului personal (cultivarea relațiilor cu liderii de opinie, reprezentanții presei, prelegeri în universități), activități cu grupele-tinta (prezentarea întreprinderii vizitatorilor, sponsorizarea activităților sportive și social-culturale ale comunității, expoziții), acțiuni interne ale întreprinderii etc.

Deși mixul promoțional poate fi construit cu ajutorul acestor patru instrumente, marketerul poate opta pentru unul sau mai multe din aceste modalități pentru a promova un produs. De asemenea, dacă întreprinderea oferă pe piața mai multe produse sau linii de produse, atunci va căuta să promoveze fiecare produs sau linie de produs printr-un mix distinct. Mai mulți factori influențează structura unui mix promoțional: obiectivele urmărite, specificul pieței ținta, caracteristicile produsului, costul fiecărui element promoțional etc.

CAPITOLUL II. PREZENTAREA GENERALĂ A GIGANTULUI INDITEX

Industria de Diseño Textil, S.A. este o companie spaniola de îmbrăcăminte multinationala, cu sediul în Arteixo, Galicia. Acesta este alcătuit din aproape o sută de companii care se ocupă în activități legate de design textil, producție și distribuție.

Amancio Ortega, cel mai bogat om din Spania, iar în prezent al patrulea cel mai bogat om din lume. Este fondatorul și cel mai mare acționar curent. Președintele actual al Inditex este Pablo Isla. Compania este o componentă a Euro Stoxx indicele de piață de valori.

Inditex este cel mai mare retailer de îmbrăcăminte din Europa. Compania deține mărcile Zara, Pull & Bear, Massimo Dutti, Bershka, Stradivarius, Oysho, Zara Home și Kiddy’s Class. Inditex are deschise 3.558 de magazine în 68 de țări și are în total peste 69.000 de angajați. Primul magazin Zara s-a deschis în 1975, în Coruna, Spania. În anul 2006 vânzările nete ale Inditex au fost de 8,2 miliarde de euro, în creștere cu 22% față de anul precedent. Peste 60% din încasări sunt realizate din operațiunile internaționale.

Inditex are deschise 3.558 de magazine în 68 de țări și are în total peste 69.000 de angajați. În anul 2006 vânzările nete ale Inditex au fost de 8,2 miliarde de euro, în creștere cu 22% față de anul precedent. Peste 60% din încasări sunt realizate din operațiunile internaționale. ompania a intrat direct pe piața din România în 2007, după ce timp de patru ani a fost reprezentată de două unități, un magazin Zara și unul Pull and Bear, deschise în franciză în centrul comercial Plaza România din București, prin intermediul companiei de retail Azali Trading, parte a grupului Azadea

Brandul Zara, cel mai important din portofoliul Inditex la nivel local, a adus companiei în 2008 venituri de 32,7 mil. euro, cu doar cinci magazine, intrând astfel în topul celor mai mari cinci jucători din industrie, în condițiile în care cu un an în urmă nu a atins pragul de un milion de euro.

În august 2009, compania deținea 24 de magazine în România, iar în iulie 2010, numărul acestora a ajuns la 36. În martie 2012, compania a ajuns la un număr de 77 de magazine cu cele șapte branduri cu care este prezent pe piața locală – Zara, Zara Home, Bershka, Stradivarius, Pull&Bear, Oysho și Massimo Dutti.

În anul 2009, compania a avut în România vânzări de 75 de milioane de euro și un profit de 17,5 milioane de euro

În anul 2010 a avut o cifră de afaceri de 100 de milioane de euro, iar pentru 2011 cifra de afaceri a fost estimată la 150 de milioane euro.

Scurt istoric

Compania a început prin introducerea unui nou concept de design vestimentar: în loc de piese de lungă durată de îmbrăcăminte, au oferit o mare varietate la prețuri accesibile. La început, Zara a devenit faimos prin oferirea de îmbrăcăminte la prețuri mici și apoi a lucrat încet în drumul său pentru a se potrivi la calitatea de cele mai bune mărci de astăzi.

Grupul a inceput activitatea in 1963 ca un deschizator vestimentar, în 1975 Zara a deschis un magazin în LA Coruña (Galicia, Spania), orașul care a văzut începuturile timpurii ale grupului și care este acum ca acasa, avand centru de birouri si tot ce tine de office

Expansiunea internațională a grupului a început în 1988, cand Inditex deschide primul magazin străin în Porto, Portugalia. Astăzi, magazinele Inditex poate fi văzut în locuri precum New York, Fifth Avenue, Milano Piazza Duomo, Regent Street din Londra și Oxford Street, Frankfurt Zeil, Nanjing Road West Shanghai, Shibuya din Tokyo, Nișantașı Istanbul, Seul Myeong-dong, și Viena Kärntner Strasse.

În anii 1990, Inditex a inceput sa creeze filiale pentru a putea gestiona diferite colecții: Bershka, Pull and Bear, Massimo Dutti, Stradivarius.

În mai 2001, Inditex s-a transformat într-o companie tranzacționată public, fiind evaluat la 8 miliarde $ (miliarde € 9 la timp).

Inditex a câștigat Premiul de transformare Wharton Infosys Business 2006 pentru punerea în aplicare a unor metode inovatoare și de succes a tehnologiei informației pentru a reduce drastic timpul necesar si pentru a obține noi etape in procesul marfii de la faza de proiectare la stadiul de vanzare

https://ro.wikipedia.org/wiki/Inditex

https://www.inditex.com/en/brands

In anul 2008, Inditex a lansat Uterqüe, noul tip de accesorii, o marca a companiei. Trei magazine emblematice inaugurale au fost deschise la Madrid (Calle Serrano), Barcelona (Passeig de Gràcia) și A Coruña.

La data de 22 septembrie 2008, Inditex a deschis magazin în Ginza din Tokyo, considerat unul dintre cele mai importante zone comerciale din lume.

În 2010, Zara a avut vânzări de 12.5 miliarde €, cu doar 2 etape de publicitate lansate pe parcursul anului.La 20 aprilie 2011, primul magazin Zara deschis în Australia. Astfel, grupul Inditex a fost prezent pentru prima dată pe cinci continente, dar si în 86 de țări.

După 2013 Savar clădire emblema din zona putin deschisa la oportunitati de marketing, INDITEX a fost unul dintre cei treizeci și opt de companii care au semnat Acordul privind fabrica si siguranta amplasarii amprentei in Bangladesh.

În 2015 Inditex a cumpărat proprietăți comerciale din Soho, New York City pentru peste 280 de milioane $. Ei plan de a deschide Zara și alte magazine pe Broadway.

Primul trimestru al anului fiscal 2015, Inditex a înregistrat un profit atribuibil de 521 de milioane de euro, ceea ce reprezintă o creștere de 28 de procente față de aceeași perioadă a anului trecut, în 2014.

„Copiii” Inditex

Zara – firma emblematică. Ea cuprinde mai multe stiluri diferite, de la haine de zi cu zi, mai puțin formale, la cele mai grave stiluri , prin intermediul rochiilor și costumelor pentru evenimente festive. Moda pentru femei, barbati si copii.

Zara Copii – Imbracaminte copii de la vârsta de la 0 la 14 ani.

Pull and Bear – Acest brand se concentrează pe stilul ocazional, stabilite-back și accesorii pentru tineri, cu un stil foarte urban, la prețuri accesibile.

Bershka – Începând cu anul 1998, acest magazin a început să distribuie marca propie pentru partea feminina, și mai recent, pentru băieți. Ea are, de asemenea, un stil de young , deși nu la fel de urban ca Pull & Bear.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Inditex

https://www.inditex.com/en/brands

Massimo Dutti – Cel mai importante brand al acestui lanț mult mai elegant, clasic. S-a studiat piata si s-a conceput un stil pentru ocaziizilnice și formale de imbracaminte. Este cel mai scump brand fata restul de magazine ale grupului. Acesta oferă o gama luxury pentru femei, bărbați și copii

Stradivarius – Acest brand are un concept inovator in moda, direcționat catre partea feminina cu articole de îmbrăcăminte și accesorii.

Oysho – homewear pentru femei și lenjerie.

Zara Home – decoratiuni pentru casa

Uterqüe – Accesorii și articole de îmbrăcăminte

Tempe – încălțăminte

Organizarea activității de marketing în cadrul companiei Inditex

Organizarea activitatii de marketing presupune structurarea intreprinderii in vederea coordonarii si corelarii resurselor si activitatilor sale pentru realizarea obiectivelor stabilite, intr-un mod cat mai eficient.

Inditex detine: Departamentul Comercial format din : departamentul de vanzari; departamentul de marketing; departamentul de distributie. Departamentul de logistica; Departamentul de Resurse umane; Departamentul Operatii; Departamentul Financiar.

Personalul departamentului de marketing al companiei este direct subordonat diviziei de marketing pentru.Coordonatorul promotiilor si activitatiilor,urmareste parcurgerea tuturor pasilor in organizarea companiilor promotionale, precum si de implementare a programelor: RSP reprezinta respectarea preturilor recomandate, preturi stabilite pentru maximizarea profiturilor clientilor; VIP reprezinta clubul celor mai importanti clienti ai companiei.

Coordonatorul pentru evenimente speciale, sponsorizari si sampling organizeaza si urmareste desfasurarea in bune conditii a evenimentelor speciale si sponsorizarilor efectuate

Fișa postului: Manager din Romania:

Denumirea compartimentului: CONDUCERE
2. Denumirea postului: MANAGER
3. Numele si prenumele salariatului:

4. Se subordoneaza: Managerului general
5. Numele sefului ierarhic:
6. Subordoneaza: Consilier juridic, director economic, director de vanzari si marketing, director resurse umane, director tehnic, director logistica, director productie;
7. Relatii functionale: Cu directorii de departamente (aproba proceduri de organizare si derulare a principalelor procese la nivel de firma: contractare, vanzari, aprovizionare, etc);
8. Pregatirea si experienta: Pregatirea necesara postului de munca:

De baza: studii superioare de profil economic, cursuri speciale: marketing, vanzari, management organizational, management financiar. operare Pc – Office, Power Point, limba straina;

Competentele postului de munca:

a. Cunostinte si deprinderi:
1. Cunostinte de management organizational, financiar, vanzari;
2. Cunoasterea in profunzime a pietei locale de afaceri;
3. Cunoasterea legislatiei in domeniu;
4. Cunoasterea unei limbi de circulatie internationala – limba engleza – la un nivel mediu – avansat (scris, citit, vorbit);
5. stapanirea unor tehnici si instrumente financiar-contabile;
b. Cerinte aptitudinale:
1. nivel de inteligenta generala peste medie (capacitate de sinteza si de analiza, judecata rapida);
2. aptitudine generala de invatare;
3. aptitudini de comunicare;
4. aptitudini de calcul;
5. aptitudinea de a lucra cu documente;
6. planificare si organizare a operatiilor si activitatilor;
7. abilitati de negociere;
8. acordare si transmitere de informatii;
9. vocabular bogat;
10. atentie selectiva, concentrata si distributiva;

c. Cerinte comportamentale:
1. capacitati persuasive;
2. capacitate de coordonare;
3. responsabilitate personala;
4. capacitate de planificare si organizare;
5. eficienta personala;
6. spirit de echipa;
7. comportament etic/integritate;
9. Responsabilitati si sarcini:

a. Conditii materiale ale muncii:
– instrumente specifice muncii de birou (imprimanta, fax, copiator, telefon mobil);
– laptop, autoturism de serviciu;

b. Sarcini si atributii ale postului de munca:
– Stabileste obiectivele generale ale firmei in concordanta cu strategia elaborata de consiliul de administratie:
1. Stabileste anual, impreuna cu directorii de departamente, obiectivele generale de dezvoltare;
2. Comunica fiecarui director obiectivele generale si specifice previzionate pentru fiecare departament si urmareste ca acestea sa fie comunicate personalului din cadrul fiecarui departament;
3. Monitorizeaza trimestrial/ semestrial/anual gradul de realizare a obiectivelor;
4. Stabileste obiective personale (indicatori de performanta) si pentru top-management in stricta concordanta cu obiectivele firmei;

– Aproba bugetul de venituri si cheltuieli (BCV) si rectificarile acestuia:
1. Participa la elaborarea anuala a bugetului de venituri si cheltuieli, analizeaza propunerile inaintate, opereaza corectiile necesare si aproba bugetul final;
2. Aproba sistemul de raportare folosit pentru urmarirea realizarii BVC;

– Identifica oportunitati de afaceri:
1. Monitorizeaza piata si identifica tendintele de dezvoltare;
2. Analizeaza oportunitatile/constrangerile de ordin legislativ, financiar, tehnologic si social din mediul de afaceri al firmei;
3. Identifica modalitati de dezvoltare a serviciilor oferite de firma in concordanta cu tendintele pietei;
4. Identifica si atrage resursele necesare pentru implementarea noilor idei de afaceri;

– Reprezinta firma in relatiile protocolare cu furnizorii, clientii si alte organizatii cu impact real/potential asupra rezultatelor firmei:
1. Asigura o buna imagine a firmei pe piata;
2. Identificarea oportunitatilor de investitie si obtinere de profit;
3. Participa la intalniri de afaceri cu furnizori, clienti, organisme financiare si institutii guvernamentale din tara si din strainatate;
4. Dezvolta relatii pozitive cu persoane-cheie in vederea intaririi pozitiei firmei;

– Asigura managementul firmei:
1. Elaborarea proiectului de buget si a proiectului de achizitii tehnologice in vederea satisfacerii dezideratelor de rentabilitate si competitivitate pe piata ale organizatiei;
2. Reprezinta organizatia in relatiile cu terte persoane fizice sau juridice in conformitate cu imputernicirea acordata de A.G.A;
3. Negociaza contractul colectiv de munca si contractele individuale de munca, supervizeaza elaborarea si implementarea Regulamentului intern al firmei;
4. Gestionarea si gospodarirea patrimoniului organizatiei in interesul acesteia;
5. Urmarirea indeplinirii conditiilor igienico-sanitare, de protectie a muncii, de prevenire si stingere a incendiilor, prevazute de reglementarile si normele legislative in vigoare;
6. Preocuparea pentru conservarea si dezvoltarea bazei materiale a organizatiei;
7. Supervizarea aplicarii corecte a codului muncii si a reglementarilor legislative privind operatiunile financiar-contabile (apelarea la serviciile de consultanta si consiliere ale consultantului juridic si ale directorului economic);
8. Efectuarea de investigatii periodice cu privire la calitatea muncii prestate in cadrul organizatiei (avizarea evaluarilor individuale anuale);
9. Controlul si supervizarea activitatii departamentelor de productie, de vanzari si marketing, economic, tehnic, resurse umane;
10. Urmarirea aplicarii acurate a deciziilor luate si evaluarea efectelor acesteia;
11. Asumarea responsabilitatii pentru deciziile eronate sau nefondate, prin suportarea, dupa caz, a unor penalitati banesti;
12. Asigurarea implicarii in activitatea organizationala a propriei persoane, cat si a personalului din subordine prin crearea unui cadru propice dezvoltarii personale si a unui climat stimulativ al performantelor.
13. Comunica managementului valorile si obiectivele strategice ale firmei;
14. Stabileste obiectivele managerilor din subordine, termenele-limita si modalitatile de masurare a gradului de realizare a obiectivelor;
15. Aproba procedurile de interes general ale firmei (aprovizionare, vanzare, distributie, financiare, resurse umane);
16. Participa la elaborarea si implementarea sistemelor de raportare si a sistemului de calitate – ISO 9001;
17. Dezvolta mijloace de motivare a personalului din subordine;
18. Asigura un climat de comunicare si incurajare a initiativei care sa contribuie la atingerea obiectivelor stabilite;
19. Identifica nevoile de recrutare si participa la selectia, integrarea si dezvoltarea managementului firmei;
20. Participa la programele de elaborare si actualizare a fiselor de post ale managerilor din subordine;
21. Evalueaza periodic activitatea managerilor din subordine;
22. Negociaza si conciliaza situatiile conflictuale aparute in relatiile interpersonale;
23. Aproba planificarea concediilor de odihna pentru angajatii din subordine;
24. Asigura respectarea normelor interne de functionare de catre personalul din subordine;
25. Stabileste masuri de eficientizare a activitatii personalului din subordine;

– Asigura reteaua de relatii necesara dezvoltarii activitatii firmei:
1. Evalueaza potentialul furnizorilor si al clientilor;
2. Stabileste posibile cai de colaborare si decide asupra parteneriatelor strategice;
3. Elaboreaza planul de afaceri anual si monitorizeaza incadrarea in parametrii acestuia;
4. Dezvolta relatii pozitive cu personalul firmei in vederea motivarii si a cresterii gradului de implicare in activitatea firmei;
5. Orice alta sarcina trasata de Consiliul de Administratie in functie de necesitatile organizationale;

– Autoritatea postului:
1. Decide asupra noilor directii de dezvoltare;
2. Stabileste planurile de vanzari si profit;
3. Aproba BVC general si BVC al fiecarui departament din cadrul firmei;
4. Semneaza documentele de angajare, colaborare si incetare a relatiilor de munca;
5. Semneaza deciziile de modificare a functiei/salariului pentru angajatii firmei – actele aditionale;
6. Semneaza organigrama si statutul de functiuni al firmei;
7. Semneaza contracte cu furnizorii, clientii si partenerii strategici;
8. Aproba Regulamentul Intern si Contractul Colectiv de Munca al societatii;
9. Semneaza statele de plata, rapoartele financiare ale firmei, raportarile statistice sau solicitarile de investitii din cadrul firmei;
10. Solicita rapoarte de activitate si ia masurile necesare in vederea cresterii eficientei activitatii firmei;
11. Stabileste prioritatea executarii sarcinilor pentru personalul din subordine;
12. Aproba recompense/penalizari, prelungirea/incetarea activitatii dupa perioada de proba a angajatilor;
13. Aproba/respinge cereri ale personalului din subordin.

Managementul operațional al producției – noțiuni generale, componente

Managementul operațional al producției – componentă a managementului întreprinderii

Managementul operațional al producției (M.O.P.) și-a câștigat în ultimele decenii un loc aparte în cadrul managementului întreprinderii. În ceea ce privește definirea acestei noțiuni există mai multe opinii datorită divergențelor referitoare la definirea termenului de management și a diferenței dintre management și gestiune. Cei mai mulți autori consideră că managementul operațional al producției este activitatea de gestiune a producției care constă în eșalonarea în timp (luni, zile, schimburi, ore) și spațiu (secții, ateliere) a sarcinilor de producție urmărind în același timp modul în care se elaborează documentația (lansarea în fabricație) și felul în care sunt realizate sarcinile stabilite anterior.

Realizarea managementului operațional al producției în cadrul unei firme presupune urmărirea următoarelor activități (etape): previziunea, programarea, lansarea și controlul producției. Programarea (planning-ul) reprezintă totalitatea acțiunilor desfășurate în scopul de a optimiza timpul de producție, de a reduce stocurile (această reducere se referă la stocurile inutile care conduc doar la imobilizarea unor fonduri; dacă se reduc stocurile necesare realizării producției la termenul specificat se ajunge la o „ruptură de stoc”) pentru a asigura o bună utilizare a resurselor firmei (resurse: umane, materiale, financiare).

Elementele care fac obiectul managementului operațional al producției sunt într-o relație de interdependență, fiecare etapă asigurând cadrul necesar efectuării activității următoare. Fig. 1.1 evidențiază legăturile dintre componentele managementului operațional al producției.

Analiza locului pe care managementul operațional al producției îl ocupă în cadrul celorlalte tipuri de management indică importanța pe care acesta o are în realizarea obiectivelor firmei.

Managementul producției trebuie să fie într-o strânsă legătură cu celelalte activități din cadrul întreprinderii pentru ca rezultatele să fie cât mai bune. Managementul operațional al producției este subordonat managementului operativ care la rândul lui trebuie să țină cont de strategiile și tacticele adoptate de firmă. În fig.1.2 este prezentat locul pe care îl ocupă managementul operațional al producției în managementul întreprinderii.

Fig. 1.2 Locul M.O.P. în managementul întreprinderii

Previziunea vânzărilor este realizată pe baza previziunii cererii de produse. În cadrul managementului operațional al producției se utilizează previziunea pe termen scurt pentru ca rezultatele să fie cât mai sigure (reducerea incertitudinii).

Pentru a obține informațiile necesare programării este necesară o strânsă colaborare cu mediul extern (furnizori, clienți, concurenți, colaboratori, etc.). În cadrul lansării se distribuie ordinele de fabricație către secții și ateliere. Practic lansarea în fabricație se referă la elaborarea documentației necesare atât la nivelul general al întreprinderii, cât și pentru fiecare „celulă” de producție în parte. Astfel prin consultarea acestei documentații se poate determina cu exactitate ce operație trebuie să execute mașina sau salariatul x la ora h.

Controlul, urmărirea și actualizarea programului vizează monitorizarea procesului de producție, verificarea respectării condițiilor stabilite în etapele anterioare (previziune, programare, lansare), precum și modul de corectare a abaterilor.

Între previziune si control există o relație de completare reciprocă. Astfel cu cât previziunea a fost mai bine elaborată cu atât producția va avea mai puține abateri. Dacă activitatea de programare a fost executată sumar controlul va trebui să fie mai strict. În consecință cantitatea de resurse (timp, cantitate, informații, utilizate etc.) folosite pentru programare este invers proporțională cu resursele utilizate pentru activitatea de control. Comparând costul pe care îl presupun aceste resurse putem determina până la ce punct este mai rentabil să utilizăm programarea în locul controlului sau invers.

Principalele sarcini pe care trebuie să le îndeplinească managementul operațional al producției sunt prezentate în fig. 1.3.

1.2. Trăsăturile, problemele și principiile managementului operațional al producției

Managementul operațional al producției are următoarele trăsături:

scopul realizării programării de ansamblu este: elaborarea de sarcini pe loturi de muncă și eșalonarea lor în timp. Altfel spus este urmărită o divizare și o cunoaștere cât mai exactă a sarcinilor pentru a nu exista la un moment dat mașini sau oameni care nu au nici o sarcină programată sau au programate mai multe sarcini decât pot executa;

este un proces de tip cibernetic deoarece este compus din comenzi care determină acțiuni de execuție, acțiuni de control etc.;

se desfășoară într-un cadrul de planificare a producției. Este necesară o organizare cât mai bună pentru a obține rezultate pozitive;

realizarea obiectivelor se verifică în programarea de ansamblu. Programele trebuie să fie astfel stabilite încât să fie în concordanță cu obiectivele pe care firma dorește să le realizeze în perioadele următoare;

cadrul fixat de programarea de ansamblu reprezintă condiții pentru programarea curentă.

Principalele probleme la care managementul operațional al producției trebuie să găsească răspunsuri sunt:

probleme de afectare sau de repartizare. Vizează modul în care vor fi repartizate sarcinile muncitorilor. Trebuie urmărită echitatea precum și trăsăturile personale ale muncitorilor. Sarcinile trebuie să fie realizabile și să poată fi efectuate în perioada de timp desemnată;

probleme de încărcare. Urmărește modul de utilizare a utilajelor și mai ales a modului în care sunt distribuite operațiile între mașini de același tip. Este strâns legată de problema capacității de producție. Astfel trebuiesc calculați timpii necesari executării operațiilor și comparate cu timpii care reies din programele propuse pentru acele mașini;

probleme de succesiune. Se referă la modul în care se succed operațiile. Sarcinile trebuiesc programate astfel încât să se reducă ciclul de fabricație prin diminuarea timpilor de așteptare;

probleme privind alegerea optimă a produselor. Alegerea trebuie făcută astfel încât să poată fi realizate produsele cu mijloacele fixe de care dispune firma și să urmărească și o maximizare a profitului (trebuiesc urmărite produsele la care se pot obține profituri mai mari pe piață).

probleme complexe privind programarea producției.

Principiile cu care se operează în sistemul managementului operațional al producției sunt:

principiul transparenței. Are în vedere permanenta urmărire a evoluției pieței pentru a previziona vânzările posibile pentru perioadele viitoare;

principiul balanțelor. Întreprinderea trebuie să dispună de resursele (financiare, materiale și de personal) necesare realizării obiectivelor propuse. O importanță mare o are modul de enunțare a acestor obiective și corelarea lor cu strategiile impuse pe termen lung;

principiul variantelor. Programatorii evaluează mai multe variante de acțiune pentru realizarea obiectivelor de producție deoarece se poate ajunge în situația ca prima variantă să nu poată fi aplicată;

principiul perspectivei. Este necesară o continuă reprogramare a producției datorită modificării în timp a unor parametri (obiective, cerințele pieței, etc.).

1.3. Funcțiile și obiectivele managementului operațional al producției

Principalele funcții sunt:

funcția de informare. În cadrul firmei este necesară comunicarea dintre departamentul P.P.U.P. (Pregătire Programare și Urmărire Producție) cu celelalte departamente din cadrul firmei. Această necesitate a informării este evidentă dacă se urmăresc componentele managementului operațional al producției: programare, lansare și urmărire a producției. În cadrul programării P.P.U.P. adună informații de la celelalte departamente, pe care apoi le prelucrează. În cadrul activității de lansare în fabricație acest departament transmite documentația secțiilor prelucrătoare.

funcția de fundamentare a normativelor de programare. Se urmărește stabilirea lotului optim (numărul de bucății care va fi produs într-un ciclu de fabricație), timpul necesar producerii lotului și stocurile care asigură continuitatea producției.

funcția de elaborare a programelor operative. Se referă la: ordonanțarea fabricației, determinarea momentului de începere a execuției operațiilor tehnologice, problemele complexe, etc.

funcția de coordonare a tuturor verigilor de producție. Se urmărește asigurarea unui echilibru între cantitățile produse pe secții (în funcție de capacitățile de producție pe care le au aceste secții sarcinile trebuie să fie repartizate echitabil).

funcția de urmărire și reglare operativă a producției. Se referă practic la partea de urmărire și control a managementului operațional al producției. Prin aceasta se urmărește corectarea erorilor anterioare și dacă este necesară executarea unei reprogramări a producției.

Obiectivele pe care le urmărește managementul operațional al producției sunt:

îndeplinirea programului de producție ca volum, structură și prin respectarea termenelor. Astfel cerințele stabilite în programe sunt uneori nerespectate și în acest caz trebuiesc analizate cauzele care au dus la declanșarea acestor erori;

asigurarea unei ritmicități maxime în desfășurarea procesului de producție;

obținerea unor timpi cât mai mici pentru executarea operațiilor;

folosirea deplină și eficientă a forței de muncă și a capacității de producție;

asigurarea unor cheltuieli de producție minime și a unei calități superioare a produselor.

1.4. Departamentul Pregătire Programare și Urmărire Producție

Departamentul P.P.U.P. este departamentul în care se realizează managementul operațional al producției în cadrul firmei. Aici sunt realizate activitățile de: programare, lansare și urmărire a producției.

Principalele atribuții care revin acestui departament constau în elaborarea programului de pregătire tehnică a producției și colaborarea cu celelalte compartimente pentru a realiza: programele de producție, termenele contractuale, mărimea stocului, etc.; colaborarea cu comportamentul de proiectare constructivă și tehnologică pentru stabilirea duratei ciclului de fabricație, mărimea lotului; elaborarea balanței de corelare; stabilirea programului de producție pe sectoare și pe locuri de muncă; detalierea programului de producție până la sarcinile zilnice la nivel de loc de muncă și de executant; întocmirea documentației de lansare în fabricație; urmărirea intrării în execuție și realizarea la termen a sarcinilor; stabilirea măsurilor pentru eliminarea eventualelor întârzieri; centralizează zilnic și cumulat producția realizată și informează managementului întreprinderii asupra stadiului realizărilor; informează managementul întreprinderii asupra abaterilor intervenite în realizarea programului de producție și propune măsuri de eliminare a acestora.

Acest departament este subordonat directorului de producție și este în strânsă colaborare cu toate departamentele din întreprindere (fig. 1.4).

1.5. Pregătirea producției

O importantă activitate necesară realizării managementului operațional al producției o reprezintă pregătirea producției.

Prin pregătirea producției se înțelege: ansamblul măsurilor de creare și asimilare în fabricație a unor noi produse, modernizarea celor aflate deja în fabricație și utilizarea celor mai perfecționate tehnologii și metode de organizare a producției.

Obiectivele care preced activitatea de producție pot fi următoarele:

asigurarea fabricației noilor produse și modernizarea celor existente la nivelul cerințelor consumatorilor;

asigurarea celor mai bune condiții de desfășurare a activității de pregătire a fabricației noilor produse și de asimilarea celor mai perfecționate tehnologii de fabricație;

reducerea la minimul posibil a duratei de pregătire a producției și realizarea acesteia cu cele mai mici costuri.

Pregătirea producției cuprinde două părți:

pregătirea tehnică:

― proiectarea produselor;

― pregătirea tehnologică;

― executarea, încercarea și omologarea prototipului.

pregătirea material-organizatoric

Pregătirea tehnică. Asimilarea în fabricație a noilor produse se poate realiza în trei moduri: după concepție proprie, pe baza unei licențe de fabricație și după un model de referință.

Proiectarea produselor urmărește determinarea formei, dimensiunilor și caracteristicilor produselor ce urmează a fi asimilate în fabricație. În această fază se elaborează tema de proiectare și studiul tehnico-economic. Tema de proiectare va cuprinde: denumirea produsului, destinația produsului, condițiile de utilizare, caracteristicile constructive și de calitate ale produsului, parametrii de exploatare, cantitatea în care se va produce și termenele de proiectare pe faze. Studiul tehnico-economic va analiza: cererea pe piața internă și pe cea externă, necesarul de resurse materiale, posibilitățile tehnologice de fabricație, caracteristicile tehnice și de exploatare ale noului produs comparativ cu cele ale produselor similare existente deja pe piață.

Proiectul tehnic cuprinde următoarele informații și calcule: întocmirea calculelor necesare dimensionării noului produs și stabilirea formelor geometrice ale pieselor componente, alegerea materialelor din care vor fi fabricate produsele noi, efectuarea calculelor tehnico-economice justificative pentru soluția constructivă aleasă. Desenele de execuție sunt necesare din mai multe motive: reducerea costului în paralel cu îmbunătățirea calității produselor, prelungirea duratei de funcționare a noilor produse, lărgirea gamei de sortimente a produselor, etc.

În cadrul etapei de pregătire tehnologică are loc elaborarea tehnologiei de fabricație a noilor produse. Tehnologia de fabricație se referă la ansamblu tuturor operațiilor de prelucrare a materiilor prime. Pregătirea tehnologică trebuie să țină cont de specificațiile rezultate în urma proiectării noilor produse sau perfecționării celor existente. Prin pregătirea tehnologică se caută soluții pentru următoarele probleme:

să se asigure fabricarea produselor printr-un consum rațional de materii prime și materiale;

procesele tehnologice nou elaborate să aibă un nivel cât mai ridicat de mecanizare și automatizare;

să se asigure fabricarea unor produse de calitate superioară cu costuri cât mai mici.

Executarea, încercarea și omologarea este ultima etapă în cadrul pregătirii tehnice a producției. Această etapă verifică dacă noul produs corespunde documentației care a fost elaborată pentru acesta. Prototipul este format din unul sau mai multe exemplare din produsul care a fost asimilat pentru a fi supus unor teste, încercări, probe, pentru a se constata dacă au fost respectații parametrii și indicatorii documentației.

Omologarea reprezintă activitatea de confirmare, pe bază de încercări și probe, a faptului că produsul corespunde cu cel proiectat.

Omologarea preliminară verifică dacă noul produs corespunde documentației pe baza căruia a fost realizat, dacă are nivelul prestabilit de calitate și dacă toți parametrii funcționează în intervalele prestabilite.

Omologarea finală are ca scop verificarea menținerii performanțelor produsului precum și obținerea unor informații referitoare la parametrii de anduranță și fiabilitate.

Prin pregătirea material-organizatorică se urmăresc următoarele probleme:

determinarea necesarului de materii prime și materiale (combustibili, energie etc.) pentru realizarea procesului de producție;

trimiterea comenzilor din timp la furnizorii interni și externi de utilaje și echipamente tehnologice;

asigurarea unui personal specializat în realizarea noului produs tehnologic;

realizarea restructurării fluxurilor tehnologice la termenele stabilite fără perturbarea fluxurilor tehnologice a celorlalte produse.

Analiza mediului de marketing în care își desfășoară activitatea compania Grupului Inditex

Micromediul firmei reprezintă ansamblul de elemente din mediul extern care afectează în mod direct întreprinderea și cu care interacționează în procesul conducerii activității, pentru îndeplinirea obiectivului propus. Componenții principali ai micromediului sunt: clienții, furnizorii, intermediarii, concurenții, diferite categorii de public.

Furnizorii de mărfuri ai firmei Inditex sunt acele societăți comerciale cu care firma are contracte pentru anumite mărfuri (produse) care ajută la producerea materialelor.

Furnizorii de servicii sunt acele organizații care realizează o gamă largă de servicii necesare desfășurării în bune condiții a activităților firmei. Astfel, aici întâlnim firme de comerț, firme de distribuție fizică, prestatorii servicilor de marketing, intermediarii financiari.. Astfel, Inditex încheie contracte de prestări servicii cu firme și este ajutată, direct sau indirect de către acestea, la producerea și desfacerea produselor proprii.

Furnizorii forței de muncă sunt reprezentați de resurse umane ce sunt direcționate dinspre unități de învățământ, oficii de forță de muncă, către organizații. În momentul în care una din fabricile Grupul Inditex din lume sau de pe teritoriul țării dorește să facă angajări pe anumite posturi apelează la anumite firme specializate, la oficii de forță de muncă, la campanii pe anumite site-uri, pe site-ul propriu, în presă și tv.

Furnizorii forței de muncă sunt și acele firme de training care instruiesc angajații pentru a fi profesioniști, pentru a se specializa îndomeniul în care își prestează munca. Universitățile cu facultățile sale au și ele un rol important în pregătireaviitorilor angajați deoarece îi ajută pe aceștia să se specializeze pe unanumit domeniu.

Clienții reprezintă agenții economici și persoanele individuale cărorale sunt adresate produsele. Aceștia se grupează în utilizatori industriali, distribuitori, consumatori și instituții publice.Firma poate viza mai multe tipuri de piețe și anume : piețe de consum, piețe de afaceri (organizaționale), piețe instituționale.În cazul Grupului Inditex, clienții sunt foarte mulți și foarte diversificați. Ne putem axa însă pe marile centre comerciale, pe marii angrosiști, pe insituții ale statului (școli, spitale, primăriile, etc) s.a.

Macromediul

Macromediul întreprinderii reprezintă totalitatea factorilor ce constituie climatul general în care aceasta își desfășoară activitatea. Exista șase categorii care influențează întreprinderea. În funcție de mediul demografic grupul „Inditex ”depinde de structura populației pe grupe de vârstă.

Scăderea natalității din ultimii ani duce la creșterea grupului de vârstă între 15-25 ani care adus la o expansiune a pieței fast fashion

ANALIZA S.W.O.T A SOCIETĂȚII COMPANIEI INDITEX

S – TRENGHTS – Puncte tari

W – WEAKNESSES – Puncte slabe

O – OPPORTUNITIES – Oportunități

T – THREATS – Amenințări

Puncte tari

Este unul dintre cele mai cunoscute brand-uri de pe piața internațională. Este foarte dezvoltat la nivel internațional având foarte multe sedii, foarte multe fabrici în întreaga lume. Firma Inditex produce o gamă foarte largă de produse pentru a satisface toate nevoile consumatorului. În timp, consumatorul a devenit foarte strict și astfel, satisfacerea acestuia necesită mult timp și studiu pentru descoperirea de noi și noi produse care să îl atragă pe acesta și să îi satisfacă pe deplin nevoile. Astfel, avem Zara, HM, Stradivarius pentru cei care doresc un suc cât mai natural. În plus, produsele sunt îmbuteliate în diferite sticle sau cutii de diferite mărimi pentru a-i fi mai ușor clientului să cumpere.

Puncte slabe

Prețurile prea mari din unele țări pentru anumite produse față de alte produse asemănătoare. Anumite ambalaje din unele țări au rămas aceleași și poate nu mai sunt atractive pentru client. Forța de muncă prost plătită în unele zone. Infrastructura din unele zone împiedică construcția de noi fabrici în zone în care ar fi nevoie mare. Astfel s-ar diminua costurile mari de transport în acele zone și asigurarea de noi locuri de muncă.

Oportunități

Discounturi și promoții de sărbători. Materiale mai durabile.

Amenințări

Scăderea numărului de clienți din cauza crizei financiare. Concurența dură din domeniu. Copierea matritelor acestora cu alte produse asemănătoare dar la un preț mai mic. Clienți din ce în ce mai exigenți. Coșturi ridicate pentru modernizarea tehnologiei.

Copierea modelelor de către rivalii direcți de pe piață. Durata de distribuție a produsului. Deoarece transportul se face pe toate căile și cererea este una foarte mare pot apărea întârzieri care duc la nemulțumirea clientului.

CAPITOLUL III – STRATEGII DE PROMOVARE IMPLEMENTARE DE COMPANIA INDITEX

III.1 Strategii publicitare folosite de compania INDITEX

Succesul companiei Inditex se datoreaza unor strategii importante pe care aceasta le-a pus in aplicare si anume:

Promovarea produsului prin parteneriate cu firme renumite de fast-fasion.Pentru a-si satisface clientii si pentru a promova produsul, Inditex s-a asociat cu diferite brand-uri, cum sunt Zara, H&M, etc. Astfel la comandarea unui anumit produs, clientii primesc o reducere sau pot avea preturi preferentiale. Acesta este un mod foarte eficient de a atrage clienti si totodata de a aduce profituri.

Investirea in publicitate. Una dintre cele mai importante strategii in care Inditex a investit este publicitatea. De-a lungul anilor, modele au imprimat ritmul companiilor publicitare. Mai intai publicitatea companiei s-a realizat prin intermediul ziarelor si ilustratiilor sugestive, apoi compania s-a axat pe publicitatea stradala. Reclamele companiei s-au schimbat o data cu lumea, adresandu-se unor noi grupuri de consumatori prin intermediul unor noi medii de comunicare, in mod special al televiziunii. In decursul anilor, modul de a face reclame pentru firmele Inditex s-a schimbat in multe privinte, dar mesajul, ca si marca inregistrata a ramas aceleasi.

Imbunatatirea produselor. Inditex este o companie orientata prin excelenta spre performanta. A stiut mereu sa se mentina pe piata ca una din cele mai admirate si mai cunoscute companii de la origini si pana in prezent. Acorda cu minutiozitate atentie oricarui detaliu, fapt care ii permite sa atinga performante deosebite. Actiunile promotionale, colaborarea cu anumiti agenti publicitari si celebritati, parteneriate cu companii importante pe piata mondiala sunt o dovada relevanta a acestei pasiuni pentru calitate.

Crearea de diverse promotii . De-a lungul anilor Inditex a „apelat” la o serie de promotii pentru a atrage cati mai multi clienti. Nu e iarna , vara, primavara, 14 februarie, Ziua Femeii, Ziua Copilului fara promotii. Orice ai face, incotro ti-ai indrepta privirea, promotiile sunt peste tot. Dar de Craciun sunt cele mai importante, asaltand consumatorii non-stop.

Detinerea unui sistem de productie si distributie sofisticat si extins in intreaga lume.

Pentru a înțelege publicitatea, trebuie să înțelegem locul și rolul pe care îl ocupă în cadrul efortului de marketing în care își aduce un aport deosebit.

Rolul publicității în marketing mix:

Prin marketing mix se înțelege efortul conjugat de a concepe, a poziționa, a promova, și a distribui idei, bunuri sau servicii. Publicitatea este vehicolul responsabil în cea mai mare măsură de promovarea și vânzarea produselor Inditex, alături de prețul, caracteristicile și distribuția acestora.

Rolul publicității în segmentarea pieței, diferențierea produsului și poziționarea acestuia:

Segmentarea pieței este procesul prin care o piață largă și eterogenă este împărțită în subpiețe sau segmente mult mai omogene din punct de vedere al caracteristicilor consumatorilor. Rolul publicității este de a crea mesaje care să răspundă nevoilor și dorințelor diverselor segmente omogene de consumatori și de a le transmite prin intermediul unor canale media adecvate.

Diferențierea produselor este procesul de creare în mintea consumatorului a unei diferențe sesizabile între un produs și altul concurent din cadrul aceleiași categorii de produse Această diferențiere se bazează pe managementul percepției consumatorilor.

Poziționarea produselor Inditex este procesul prin care acestea sunt plasate pe piață astfel încât să ocupe un loc distinct și cât mai vizibil în mintea grupului țintă căruia i se adresează. Poziționarea se construiește pe două mari dimensiuni: externă și internă. Poziționarea externă vizează categoria de piață în care evoluează marca, iar cea internă vizează raportul cu celelalte mărci din aceeași categorie. Poziționarea internă are o importanță deosebită în cazul Companiei Inditex, care comercializează mai multe mărci din aceeași categorie, pentru a se evita procesul de „canibalizare” sau pe cel de „furt de piață” de la propriile produse, în loc de a lua din cota de piață a competiției.

Rolul publicității în generarea profitului:

În această direcție, rolul publicității este de a atrage mai mulți consumatori și de a-i convinge să cumpere în cantitate mai mare produsele conduce la obținerea de profit. De un efect indirect numit „de loializare” a consumatorului față de o marcă – „brand loyality”, putem vorbi în cazul produselor Inditex. Acest fenomen apare atunci când un consumator devine fidel produselor Inditex și le folosește în mod repetat numai pe acestea. Atunci când un consumator devine fidel, el este mai puțin sensibil la creșterea prețului, oferind astfel companiei posibilitatea de a mări prețul fără teama de a pierde consumatori, mărind în felul acesta profitul.

Rolul publicității în satisfacerea consumatorilor:

Publicitatea ajută la stabilirea unei legături între imaginea unui produs și semnificațiile acestuia în contextul social al consumatorului sau chiar în contextul și mai larg, al culturii din care acesta provine.

Tipuri de publicitate

După obiectul campaniei:

Publicitatea de produs – are ca scop stimularea consumului produselor Inditex.

Publicitate de informare – are ca scop aducerea la cunoștința grupurilor țintă vizate a diverse informații: apariția unui nou produs, reduceri de prețuri, explicații de achiziție

Publicitatea de poziționare – are ca scop poziționarea distinctă în mintea consumatorului a produselor Inditex, pentru a fi mai ușor de identificat în comparației cu altele din aceeași categorie.

Publicitate de reamintire – are ca scop „întărirea”efectului unor campanii anterioare, păstrarea interesului pentru produsele Inditex sau are ca obiectiv întreținerea notorietății mărcii.

Publicitatea tip Star System – aici nu contează dacă produsul este explicația acelei personalități, contează doar notorietatea să și gradul de simpatie în cadrul publicului.

Publicitate ce folosește fetișul – este din aceeași clasă cu precedenta fiind vorba de exemplu de produse ce prezintă elementele de identificare ale starului, iar achiziția să devine fetiș.

Publicitate în care produsul este tratat ca o vedetă în sine.

Publicitatea de conjunctură – folosește un moment aniversar sau cu semnificație socio-culturală pentru grupul țintă căruia i se adresează.

Publicitate negativă – într-o primă etapă se neagă calitățile produsului apoi se reduce la absurd această negație, ceea ce oferă o justificare pentru achiziția lui.

Publicitatea de marcă – are ca obiectiv principal evidențierea și susținerea valorilor mărcii (brandului), în special în condițiile unei multiplicări accelerate a numărului de mărci sub care aceasta își prezintă produsele.

După anunțător (client):

publicitatea instituțională – vizează crearea unei stări binevoitoare față de companie și oferta să.

Publicitatea de corporație – este realizată pentru a face cunoscut numele companiei și nu a produselor.

Publicitatea de produs.

După criteriul demografic:

publicitate locală

publicitate regională

publicitate națională

publicitate internațională

După natura pieței:

publicitate adresată consumatorului final

publicitate adresată consumatorului intermediar (detailiști)

publicitate adresată consumatorului instituțional (companii)

După tipul mesajului:

publicitate rațională, factuală – pune accent pe informare, pe prezentarea caracteristicilor produsului

publicitate emoțională – pune accent pe caracteristicile și beneficiile emoționale, intangibile ale produselor Inditex, adresându-se laturii emoționale a individului

După efectul intenționat:

publicitate cu acțiune directă – vizează obținerea unui efect imediat

publicitate cu acțiune întârziată – vizează obținerea de efecte pe termen lung.

După canalul folosit:

publicitate de tip ATL (Above The Line) – desemnează serviciile de publicitate

destinate și care folosesc cele cinci canale media convenționale: presa scrisă, TV, radio, cinema și afișaj stradal. Este numită și publicitatea în media. Publicitatea de tip ATL folosește formate tipizate, specifice fiecăruia dintre mediumurile de mai sus: spotul – pentru televiziune, cinema și radio; macheta de presă – pentru presă scrisă; afișul publicitar – pentru afișajul stradal.

publicitate de tip BTL (Below The Line) – este acea formă de publicitate care

folosește alte spoturi decât cele convenționale sau le folosește pe acestea într-un mod atipic. Publicitatea BTL are două mari moduri de acțiune: prin intermediul evenimentelor sau prin intermediul suporturilor/obiectelor.

În ultima vreme se observă o tendință de depășire a acestei împărțiri prin introducerea unui nou tip de publicitate: publicitatea TTL (Through The Line), care nu mai ține cont de tipul canalului de comunicare ci se focalizează asupra atingerii obiectivelor campaniei de comunicare, folosind toate mijloacele aflate la dispoziție (ATL, BTL, PR, marketing direct, promoții).

După tonul comunicării:

publicitate agresivă – folosește un ton imperativ și o intensitate mare a comunicării (volum mare de apariții)

publicitate blândă (neagresivă) – folosește un ton blând și oferă posibilitatea unei opțiuni

publicitate conotativă – este bazată mai mult pe sugestie și mai puțin pe informație

publicitate denotativă – este bazată în primul rând pe informație, folosită mai putin de Inditex

CONCLUZII

Una dintre strategiile pe care Inditex se concentrează presupune câștigarea încrederii comunităților unde activează. În acest fel compania vrea să se asigure că brandurile si societatea reprezintă un reper de încredere pentru acționari, clienți, consumatori, jurnaliști și întreg mediul de afaceri. Concentrarea pe consumator se bazează pe inovații, promoții, crearea de emotie, prin ajutorul acestor tehnici, compania dorește să se asigure că brandurile deținute sunt iubite de către români. 

O altă strategie pe care compania o abordează se referă la partenerii de afaceri. Atunci când timpurile sunt provocatoare, trebuie să se concentreze și mai mult pe cumpărator, să facă planuri comune, și de asemenea să împartă succesul si profitul cu partenerii. 

Mai mult, încă o strategie importantă adoptată de Inditex se referă la eficiență și costuri. Un exemplu în acest sens este structura organizaționala recent lansată în Bulgaria, unde au fost centralizate toate activitățile de back office. Strategia se va construi, așadar, și in 2016 pe cele menționate mai sus.

In fiecare zi, Inditex isi intareste pozitia de fast fashion…

BIBLIOGRAFIE

www.wikipedia.com