Factori cu Impact și Posibilitati de Îmbunatățire a Functionalității Serviciilor Publice Locale

=== ed4ec0065321137a1f5a50d07fdd8f6a3af2edf4_577713_1 ===

Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Secția Administrație Publică ID

FACTORI CU IMPACT ȘI POSIBILITĂȚI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A FUNCȚIONALITĂȚII SERVICIILOR PUBLICE LOCALE

Prof.coord. Conf Univ. Dr. Oprea Florin

Absolvent

Iași

CUPRINS

CAPITOLUL I. CONCEPTE ȘI ABORDĂRI PRIVND SERVICIILE PUBLICE LOCALE ȘI FUNCȚIONALITATEA ACESTORA

Noțiunea de serviciu public și tipologia acestora

Cuvântul serviciu are rădăcina în cuvântul latinesc servitum care avea semnificația de sclav, de unde reiese deci interpretarea termenului de persoană aflată în serviciul cuiva, ceea ce duce la ideea de utilitate publică.

În limbajul uzual, noțiunea de serviciu public se referă la activitățile de interes general prestate de către persoanele juridice autorizate de autoritățile administrațiilor publice. În sens tradițional, principala menire a administrației publice este satisfacerea nevoilor cetățenilor, menire ce se materializează prin furnizarea serviciilor publice corespunzătoare nevoilor acestora.

În prezent există două accepțiuni în ceea ce privește definirea noțiunii de serviciu public, astfel:

definirea noțiunii de serviciu public în sens material, ca o activitate de interes general asumată de către administrația publică.

definirea noțiunii de serviciu public în sensul organic, ca organism prin intermediul căruia activitățile de interes general sunt realizate.

Conform literaturii de specialitate, pentru a ne aflat în prezența unui serviciu public este necesar ca acel serviciu să îndeplinească următoarele condiții:

satisface cerințelor majorității membrilor societății

înființarea serviciului respectiv se face prin acte de autoritate. Organele administrației publice pot fi înființate prin hotărâri de guvern sau prin ordine al ministerului, în vreme ce autoritățile administrației publice locale își înființa regii autonome sau societăți comerciale subordonate prestatoare a unor servicii publice

activitatea serviciului se desfășoară în scopul realizării autorității publice, iar personalul angajat cuprinde funcționari publici

serviciul este prestat de către persoane juridice ce dispun de anumite drepturi și obligații în vederea exercitării competenței

mijloacele materiale necesare prestării serviciului se asigură atât din subvenții bugetare, cât și din venituri proprii.

Noțiune complexă și esențială a dreptului administrativ, conceptual de serviciu public a suportat numeroase modificări de-a lungul timpului, modificări care l-au făcut să își piardă claritatea inițială. În literatura de specialitate s-au conturat de-a lungul timpului trei definiții ale noțiunii de serviciu public care coexistă, definiții ce au fost ulterior preluate în legislația comunitară.

Din punct de vedere cronologic, se evidențiază definiția clasică, conturată la începutul secolulului al XX-lea, care consideră că serviciul public cuprinde activitățile de interes general prestate de către persoanele publice. Conform accepțiunii anterioare, se perpetuează definiția lui Léon Duguit, conform căreia serviciul public reprezintă “activitatea pe care guvernanții au obligația să o presteze în interesul persoanelor guvernate”. Rezultă deci că definirea serviciului public implică în principal natura juridică a prestatorului, astfel acesta trebuie să fie o persoană publică, statul, colectivitățile locale sau orice alte instituții publice.

La semnificația anterioară a termenului, Maurice Hauriou adaugă sintagma serviciu public prin natura sa și nu după calitatea persoanei ce îl prestează, opunându-se astfel lărgirii semnificației serviciului public la alte activități desfășurate de către autoritățile statului.

Obiectivul principal al prestării serviciului public are în vedere interesul cetățenilor administrați, însă nu și obținerea de profit. Astfel, este necesar să se realizeze o delimitare cât mai clară a interesului general față de cel particular, această condiție fiind una impusă de practica administrațiilor publice.

Definiția interbelică a serviciului public s-a conturat ca o necesitate impusă de dezvoltarea economică a societății acelei perioade, care solicita servicii publice cât mai variate, flexibile și operative. În trecut acest tip de servicii erau apanajul statului și al instituțiilor acestuia, însă în acea perioadă statul nu mai putea face față cerințelor sociale și a fost necesară încredințarea unor categorii de servicii publice persoanelor private, apărând astfel ideea prestării unor servicii publice prin intermediul firmelor private.

Este mai mult decât evident faptul că furnizorul unui anumit produs sau serviciu poate fi o persoană publică sau private, aspect ce se observă și în cazul serviciilor publice. Acest lucru implică realizarea unei distincții clare între persoanele publice și cele private.

Definiția interbelică ramânea deficitară pentru că nu preciza însă în ce condiții specifice activitatea persoanelor private putea să fie considerate un serviciu public. Această complexă dilemă este lamurită în anul 1964 când André de Laubodere arată în tratatul său că serviciul public reprezintă ”activitatea de interes general, prestată de către o persoană privată, având însă prerogativele puterii publice sub controlul administrației”.

Prima condiție se referă la interesul general, însă în situația în care se analizează activitatea persoanelor private este destul de dificil de spus unde se oprește interesul general și începe cel particular. O distincție se face la nivelul activităților desfășurate de către persoanele private, care pot fi activități necesare sau activități profitabile. Astfel, se evidențiază din nou faptul că serviciile publice au ca obiectiv principal interesul public, în detrimentul obținerii profitului.

A doua condiție se referă la mijloacele puterii publice, ca privilegii pe care le au persoanele private ce deservesc interesul general, având o oarecare autoritate în raport cu terții. Raportul de autoritate antemenționat permite fie deținerea monopolului asupra unei anumite activități, fie emiterea unor acte cu caracter unilateral sau stabilirea unor taxe și impozite.

A treia condiție se referă la controlul pe care îl are administrația asupra activității de prestări de servicii publice. Condiția derivă din aceea că persoanele private nu pot presta servicii publice decât printr-o delegare dată de către o anumită persoană publică. Delegarea responsabilității se poate face atât printr-un contract de prestări de servicii, cât și prin acte administrative unilaterale, delegarea fiind necesară în vederea circumscrierii limitelor în interiorul cărora împuternicitul poate acționa.

Definiția actuală s-a conturat în anii ’80, fiind rezultatul evoluției democrației și a faptului că unele tipuri de servicii publice desfășurate de către persoane private nu trebuie în mod neaparat să se bucure de prerogativele puterii publice. Această precizare a devenit necesară deoarece numeroase servicii publice de interes social (sănătate, cultură, învațământ) pot fi realizate de persoane private, fără prerogativele puterii publice.

Pentru o corelație în practică, ideea de descentralizare a impus sistemul preluării gestiunii serviciilor publice din sarcina statului și predarea acestora către persoane private. Astfel în jurisprudență a apărut sintagma de servicii private de interes general, însă aceasta nu corespunde celor trei condiții anterior stabilite, deoarece sub aspectul controlului, se observă faptul că serviciile publice sunt încă subordonate administrației.

Prin serviciu public, unii autori definesc ”un organism administrativ creat de către state, județe și comune, cu o competență limitată și anumite puteri bine determinate, dispunând de mijloace financiare din patrimoniul general al administrației publice, organism ce este pus la dispoziția cetățenilor pentru a satisface nevoi generale”.

În sens larg, putem afirma că serviciile publice cuprind ”ansambluri de persoane și de lucruri create cu scopul de a satisface anumite nevoi publice de către colectivitățile publice supuse autorității și controlului acestora”.

La nivelul Uniunii Europene, se pot întâlni în practica administrativă următoarele situații:

furnizorul serviciului public este o persoană publică, fără a se distinge însă de autoritatea publică însărcinată cu determinarea regulilor de organizare a respectivului serviciu.

furnizorul serviciului public este o persoană publică, având statut de drept public, distinct însă față de colectivitatea responsabilă cu organizarea respectivului serviciu.

furnizorul serviciului public are capital public, însă este supus regimului de drept priva, fiind societate privată cu capital public.

furnizorul serviciului public este o persoană privată, însă dispune de un act de putere publică, precum și de privilegii de drept public.

furnizorul serviciului public este o persoană privat, însă nu dispune de privilegii particulare.

Statutul furnizorului de servicii publice depinde în mod direct de forma de proprietate. Astfel, organizațiile ce au dreptul să presteze servicii publice sunt organele administrațiilor publice, instituțiile și regiile autonome de interes public.

În legislația comunitară, statul cuprinde totalitatea componentelor puterii publice ale unei țări, însă responsabilitatea referitoare la serviciile publice poate reveni atât puterii centrale, cât și puterii locale. În unele țări sistemele de asigurare a serviciilor publice diferă în funcție de tipul serviciului public și de mărimea comunității locale deservite. O clasificare simplistă a serviciilor publice, ce corespunde majorității țărilor Uniunii Europene include următoarele categorii de servicii publice.

Ordine și siguranță publică. Această categorie de servicii publice cuprinde funcțiile asumate de stat, corespunzând exigențelor primare de solidaritate politică. Această categorie include apărarea, justiția, poliția și jandarmeria. Aceste funcții asumate de către stat sunt etatice, formând fundamentele statului și structurile de bază. Această categorie include servicii publice ce nu pot să fie încredințate persoanelor private, chiar dacă anumite componente ale acestor servicii pot să fie asigurate de către întreprinderile private.

Infrastructură, locuințe și transport. Această categorie de servicii publice cuprinde serviciile ce nu pot fi realizate în mod individual din considerente tehnice. Acest tip de servicii poartă denumirea de servicii urbane, datorită locului în care acestea sunt dezvoltate, fără a fi însă rezervate exclusiv populației urbane. În această categorie se includ distribuția de apă, canalizarea, termoficarea și colectarea deșeurilor. Acest tip de servicii publice sunt însă supuse unor constrângeri generate de necesitatea protecției mediului înconjurător.

Comunicare și transporturi. Infrastructura și transportul de bunuri și persoane fac parte din serviciile publice, deoarec dezvoltarea mijloacelor moderne de comunicare condiționează crearea și dezvoltarea serviciilor. Acest tip de servicii publice include funcții precum transporturile, făcându-se distincția între infrastructură și mijloace de transport, deoarece acestea pot aparține unor sectoare diferite. Totodată se are în vedere și comunicarea informațiilor, ca un serviciu care cunoaște o expansiune fenomenală.

Energie. Energia s-a dezvoltat în mod individual înainte să devină un serviciu public, față de alte sectoare ce au suferit un proces invers. Din cauza revoluțiilor industriale și a politicilor economice, activitățile energetice au primit statutul de actrivități strategice, fiind subordonate parțial sectorului public.

Locuințe. Politicile publice în ceea ce privește locuințele pot avea următoarele finalități:

o finalitate socială. Prin construirea de locuințe sociale politicile sociale se îmbină cu serviciul public.

o finalitate urbanistică. Prin reglementarea condițiilor de realizare a locuințelor politicile publice se îmbină cu serviciile urbane.

Asistență socială și sănătate. Secolul al XX-lea s-a caracterizat prin centrarea interesului pe funcția socială a țărilor și punerea în aplicare a numeroase forme de protecție socială. Dimensiunea funcției sociale poate varia, prin anumite intervenții în beneficiul categoriilor de populație defavorizate (persoane vârstnice, copii, persoane cu handicap), prin sistemele de asigurări sociale pe grupe de risc (asigurări pentru cazurile de boală, asigurări pentru accidentele de muncă și ajutorul de șomaj) sau prin asigurarea venitului minim garantat.

Funcția de sănătate este un serviciu public, manifestat ca o expresie a acțiunii sociale a autorităților. După dezvoltarea rolului economic și social, activitatea sanitară a devenit serviciu public. Riscurile legate de epidemii întăresc nevoia cetățenilor de securitate sanitară, justificându-se astfel intervențiile publice. Eset necesar să menționăm că funcția sanitară publică și cea private pot coexista, acestea completându-se reciproc.

Educație și cultură. În prezent funcția educativă este considerată un serviciu public, însă educația a reprezentat multă vreme obiectul litigiilor dintre puterea politică și puterea religioasă. Funcția educativă este asigurată de către instituțiile publice, coexistând însă și instituții școlare private. Acceptarea nu a fost însă ușoară și a generat numeroase dezbateri și divergențe asupra coexistenței învățământului privat și a celui public, precum și asupra nivelurilor de formare cărora ar trebui să le răspundă învățământul public.

Conform literaturii de specialitate există numeroase criterii utilizate în clasificarea serviciilor publice. Aceste criterii vor fi prezentate pe larg în rândurile următoare.

După natura serviciilor publice există:

servicii publice administrative (abreviat SPA)

servicii publice industriale și comerciale (abreviat SPIC).

La începutul secolului al XX-lea erau recunoscute de stat numai serviciile publice administrative, deoarece doar acestea aveau ca obiect activități de natură administrativă. Astfel, activitățile umane cuprindeau activități administrative desfășurate numai de către stat și instituțiile acestuia și activități industriale (comerciale) desfășurate de către persoane private.

Ulterior, autoritățile administrației publice au început să prelia activități industriale sau comerciale, precum transporturile feroviare, transporturile locale cu tramvaiul, distribuția de gaze, dar și furnizarea energiei electrice. Între nivelul de dezvoltare economico-socială și controlul administrativ al anumitor sectoare de activitate au apărut contradicții care au impus concesionarea serviciilor comerciale de stat către anumite persoane private.

Este necesar a se face o distincție între serviciile publice administrative și serviciile publice industriale și comerciale pentru vedea cărui regim juridic corespund, astfel serviciilor administrative li se va aplica regimul juridic administrativ, iar serviciilor industriale și comerciale li se va aplica regimul juridic civil. Pentru a putea face această distincție s-a recurs la următoarele criterii:

primul criteriu se referă la obiectul activității. În situația în care activitatea desfășurată este comparabilă cu cea a unei întreprinderi private, ne aflăm în prezența unui serviciu public industrial și comercial (spre exemplu activitățile de transport), iar în caz contrar ne aflăm în prezența unui serviciu public administrativ (spre exemplu serviciile de asistență socială);

al doilea criteriu are în vedere modul de finanțare al acelui serviciu. În situația în care serviciul își poate acoperi cheltuielile din taxele plătite de către beneficiari, ne aflăm în prezența unui serviciu public industrial și comercial. În cazul în care sursele de finanțare vin de la bugetul central sau local, ne aflăm în prezența unui serviciu public administrativ. Rezultă deci că un serviciu public este serviciu public administrativ dacă are ca sursă de finanțare taxe de natură fiscală sau este serviciu public industrial și commercial dacă încasează taxe de la beneficiari.

al treilea criteriu urmărește modul de organizare și de funcționare al serviciului public. În situația în care regulile sunt derogatorii de la dreptul civil ne aflăm în prezența unui serviciu public administrativ, iar în caz contrar ne aflăm în prezența unui serviciu public industrial și comercial.

În doctrină s-a analizat dacă pot exista și alte tipuri de servicii publice în afară de serviciile publice administrative și serviciile publice industriale și comerciale, precum instituții cu caracter științific, cultural sau chiar educativ organizate de către societăți private, care au însă ca obiect interesul general.

În lucrarea sa, André de Laubadere consideră ca serviciile publice corporative sau generate de organisme de intervenție economică sau ordine profesionale, constituie o a treia categorie de servicii publice. Caracterul specific al acestui tip de servicii publice rezidă în faptul că “personalul de conducere este recrutat dintre aceia care desfășoară același tip de activitate ca și cel pe care-l generează”.

Foarte important de reținut ca regimul juridic aplicabil acestor servicii publice corporative este un regim mixt: pe de o parte, predomină regulile dreptului public (specifice numai serviciilor publice administrative) pe de altă parte, funcționarea lor este liberă, supusă regulilor de drept civil, specific numai serviciilor publice industriale și comerciale). În practică, instanțele consideră că aceste servicii publice sunt fie servicii publice administrative, fie servicii publice industriale și comerciale.

În literatura de specialitate se întâlnește adesea și denumirea de servicii publice sociale, utilizată inițial pentru a distinge serviciile publice cu obiect unic în domeniul educației (creșe, gradinițe, unități școlare, tabere școlare). Deși obiectul acestor servicii are un caracter social, trebuie să se ia în considerare și modul de finanțare și funcționare al serviciului.

2. În funcție de modul în care este realizat interesul general distingem:

a) servicii publice care au ca scop satisfacerea directă și individuală a nevoilor cetățenilor

b) servicii publice care oferă anumite avantaje în mod indirect cetățenilor

c) servicii publice care sunt destinate colectivității umane în ansamblul său.

3. În funcție de raporturile serviciilor publice cu cele private se evidențiază:

a) servicii publice monopolizate

b) servicii publice exercitate de administrația publică în paralel cu anumite persoane private autorizate pentru exercitarea respectivelor servicii publice

c) servicii publice exercitate de către persoane private, sub controlul autorităților administrației publice.

4. În ceea ce privește delegarea serviciilor publice, acestea pot fi:

a) servicii publice cu caracter exclusiv administrativ. Acestea nu pot fi încredințate de către administrația publică altor persoane. Această categorie include servicii precum protecția civilă, autoritatea tutelară, starea civilă, autorizarea construcțiilor sau licențierea transportului.

b) servicii publice ce pot fi delegate. Această categorie include servicii precum salubritatea, ecarisajul, iluminatul public stradal, deratizarea.

5. În funcție de importanța socială a serviciilor publice există:

a) servicii publice vitale. Această categorie include alimentare cu apă, canalizarea, termoficarea și distribuția de energie electrică.

b) servicii publice facultative. Această categorie include amenajarea de parcuri și spații de distracții sau de centre de informare.

6. În funcție de natura raportului cu colectivitățile de care depind, distingem următoarele tipuri de servicii publice:

a) servicii publice interne și extrateritoriale. Deși majoritatea serviciilor publice sunt desfășurate în cadrul geografic al statului, există unele care se prelungesc în exterior, precum afacerile externe, serviciul marină-aviație, etc. Cu toate acestea, serviciile publice extrateritoriale prezintă interes redus din punct de vedere al structurii lor generale și a regulilor de funcționare.

b) servicii civile și militare. Serviciile militare sunt supuse disciplinei stricte, fiind organizate și conduse după reguli proprii lor.

7. În funcție de gradul de cuprindere al acestora, distingem următoarele categorii de servicii publice:

a) servicii publice de importanță națională. Acestea sunt servicii organizate la nivelului întregului teritoriu național.

b) servicii publice locale. Acestea sunt servicii organizate la nivelul colectivităților județene, municipale, orășenești sau chiar comunale.

Repere și criterii de apreciere a funcționalității

serviciilor publice locale

În sens organic, serviciul public include ”un ansamblu de mijloace pe care o persoană publică sau un anumit agent privat autorizat de către o persoană publică le utilizează în scopul realizării unei anumite nevoi considerate a fi de interes public”.

În sensul functional, serviciul public include ”activități de interes general, realizată de către administrație, cu scopul de a satisface un interes general”. Conform sensului funcțional, în jurisprudența tribunalelor administrative se vorbește despre misiunea respectivului serviciului public în raport cu satisfacerea unui interes general, impunându-se astfel un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun.

Un sistem de premiere al excelenței a fost introdus în administrația locală românească pentru a delimita instituțiile care utilizează în mod util și eficient banul public și care subscriu principiilor unei bune guvernări.

La înființarea și gestionarea serviciilor publice trebuie respectate trei principii de organizare și funcționare fundamentale.

Principiul eficienței prestării serviciului public are în vedere eficiența utilizării resurselor publice, dar și eficiența satisfacerii nevoilor cetățenilor. Eficiența cu care sunt utilizate resursele publice apare ca rezultat al faptului că sumele necesare acoperirii cheltuielilor efectuate în vederea prestării serviciilor publice provin de la bugetul de stat, aceste cheltuieli fiind suportate prin efortul colectiv al cetățenilor. Sub acest aspect, administrațiile locale au obligația de a găsi cel mai bun raport între eforturile făcute și efectele obținute.

Sub aspectul satisfacerii nevoilor cetățenilor, scopul urmărit prin prestarea serviciilor publice include satisfacere cât mai completă a nevoilor cetățenilor, chiar cu riscul depășirii sumelor prevăzute inițial. Este însă necesară satisfacerea interesului public, chiar dacă administrația locală va acumula datorii, deoarece scopul principal al acesteia este satisfacerea tuturor condițiilor necesare pentru desfașurarea în condiții normale a vieții publice.

Cu cât respectivul serviciu public este mai bine structurat și manageriat, cu atât se realizează eficiența cheltuirii banului public, cu alte cuvinte banul public este mult mai bine utilizat. Principiul eficienței trebuie avut în vedere inclusiv în elaborarea capitolelor de cheltuieli bugetare necesare unei bune functionari a respectivelor serviciil publice.

Principiul egalității prestărilor de servicii este o consecință a egalității tuturor cetățenilor în fața legii. Acest principiu susține dreptul cetățenilor de a beneficia în aceeași măsură de serviciile publice. De regulă ca o administrație publică nu oferă unor anumite categorii de cetățeni mai multă apă, căldură sau energie electrică în detrimentul altora, însă în practica apar uneori discrepanțe de acest fel, provenind însă din rețelele tehnice sau rețelele organizatorice și nu din principiile administrației publice locale.

În strânsă legătură cu acest principiu a fost formulată regula fundamentală a funcției publice, care interzice orice fel de discriminare bazată pe motive religioase, rasiale, filosofice sau politice, atunci când o persoană dorește să ocupe o anumită funcție publică. Regulile trebuie aplicate unitar și pentru utilizatorii serviciilor publice, deși există prevăzute anumite situații în care legislația prevede anumite inegalități de tratament pentru localnici față de turiști, de exemplu în zona Deltei Dunării există tarife diferențiate pentru transportul fluvial al localnicilor și cel al turiștilor. Pentru aplicarea deplină principiului egalității este însă nevoie ca administrația să recurgă la concurență și să asigure o transparență în ceea ce privește furnizorii serviciilor publice.

Principiul descentralizării este un principiu prevăzut atât în Constituția României cât și în Legea Administrației Publice Locale și statuează deplasarea centrului de greutate de la unitatea centrală către comunitățile teritoriale. Procesul de descentralizare se referă la planificare, adoptarea deciziei, la responsabilitățile legale și la managementul serviciilor pentru care se face transferul. El diferă de procesul de deconcentrare, ce presupune delegarea autorității și a responsabilităților administrative și/sau financiare în cadrul aceleiași structuri, de la nivel central către cel local.

Descentralizarea serviciilor publice trebuie să țină seama de necesitatea satisfacerii intereselor generale ale comunității și nu de organizarea administrativ teritorială. Descentralizarea este considerată a fi destul de dificil de realizat, pentru că oricât s-ar dori descentralizarea unui anumit serviciu public, acest lucru nu va fi posibil pentru administrația locală fără existența la nivel local a specialiștilor în prestarea respectivului serviciu și resurselor financiare de susținere a acelei activități.

Prin analiza performanței organizațiilor publice se stabilesc relații între rezultate, mijloace și obiective, fiind necesară abordarea sectorului public din punct de vedere al eficienței, eficacității și bugetării.

Se cunoaște că eficiența înseamnă maximizarea rezultatelor unei activități în relație cu resursele utilizate, măsurarea realizându-se prin raportarea ieșirilor la intrări. Eficiența în ceea ce privește cheltuielile publice se măsoară ca raport între efortul financiar depus, constituit de resursele financiare publice utilizate și efectele ce pot fi obținute pe seama obiectivelor finanțate de stat.

În aprecierea eficienței din sectorul public, managerii țin seama de faptul că eforturile făcute pentru satisfacerea nevoilor sociale sunt măsurabile, de obicei cuantificate valoric (costul resurselor materiale, umane, informaționale) în timp ce efectele sociale sunt dificil de determinat și nu pot fi prevăzute în totalitate.

În organizațiile publice, eficiența a început să fie măsurată prin gradul de servire a cetățeanului, prin considerarea acestuia drept client către care trebuie să se îndrepte toate acțiunile organizației. Informațiile privind îndeplinirea obiectivului de satisfacere a cetățeanului-client provin adeseori din sondajele de opinie, numărul și sursa reclamațiilor referitoare la calitatea serviciilor publice oferite, de manifestările publice, cât și din contactul direct autoritate-cetățean (prin programul de audiențe). Abordările privind eficiența în domeniul public au ca punct de plecare raționalismul în folosirea resurselor.

Resursele utilizate în sectorul public sunt resurse asigurate atât de la bugetul de stat, cât și de la bugetele locale (în domeniul apărării, sănătății, învățământului, asistenței sociale, televiziunea publică). Sunt însă și servicii care se finanțează din fonduri private (transportul în comun, gospodăria comunală etc.). Resursele bugetului de stat și ale celor locale sunt în mod clar limitate, sursa acestora fiind reprezentată de taxele și impozitele percepute de la persoanele fizice și juridice. Depășirea gradului de suportabilitate descurajează plata contribuțiilor bugetare și încurajează frauda și evaziunea fiscală, astfel că se impune folosirea cât mai eficientă a resurselor allocate, cu scopul de a acoperi cât mai multe nevoi sociale.

Creșterea nevoilor sociale împreună cu scăderea veniturilor provenite de la bugetul de stat și de la bugetele locale impun, cu atât mai mult, creșterea eficienței și eficacității în sectorul public, cu cât a devenit clar că neglijarea eficienței duce la risipă și la contraperformanță în sectorul public.

Eficacitatea privește raportul dintre rezultatul obținut și obiectivul care trebuie atins. Într-o instituție publică eficacitatea se referă la atingerea obiectivelor, determinând în prealabil definirea acestora și măsurarea ulterioară a rezultatelor. Este adusă astfel, din nou, în prim plan necesitatea măsurării rezultatelor ca și importanța stabilirii unor obiective pertinente care, în cazul organizațiilor publice, trebuie să aibă în vedere efectele atât la nivel macro, cât și la nivel micro.

În administrația publică se consideră că eficiența este importantă, iar eficacitatea primordială, aceasta din urmă depinzând de:

Execuția administrativă – care presupune acțiuni pentru apropierea deciziilor legislative și politice de cele executive. Rolul administrației este de a concretiza acțiunile la nivel înalt, care trasează cadrul de acțiune. Misiunea administratorilor se limitează la aplicarea deciziilor politice.

Aplicarea socială – se realizează prin mijloace specifice, administrația utilizând puterea publică și dreptul de a impune unilateral obligații de comportament.

În general, se acordă o atenție mai mare obținerii unei eficiențe ridicate în detrimentul eficacității întrucât ineficiența poate afecta grav performanțele organizației dar și datorită faptului că aprecierea managerilor este corelată cu nivelul eficienței realizate. Mulți specialiști sunt de părere că nu se poate vorbi de eficiență fără eficacitate pentru că ”este mult mai important să realizezi bine ceea ce ți-ai propus (eficacitatea), decât să realizezi bine altceva (eficiența)”.

Eficiența organizației este influențată de eficiența personalului, fapt ce impune îndreptarea atenției managerilor din sectorul public către resursele umane întrucât factorul uman poate face ca un sistem să fie mai eficient și mai durabil din punct de vedere al viabilității economico-financiare și manageriale. Utilizarea unor termeni precum randamentul serviciilor publice evidențiază orientările managerilor din respectivele organizații publice, generează activități eficiente și eficace prin folosirea de personal performant, eficient și eficace.

Pentru analiza indicatorilor necesari aprecierii funcționalității serviciilor publice locale se evidențiază importanța definirii veniturilor totale ale bugetelor publice locale ca fiind formate din venituri proprii, prelevări și subvenții primite de la bugetul de stat, încasări din rambursarea împrumuturilor acordate, precum și contractarea de împrumuturi sau fonduri europene nerambursabile.

Ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor programate se calculează ca raport procentual între veniturile proprii realizate și totalul veniturilor programate a fi realizate de către respectiva autoritate publică locală.

Gradul de colectare (Gradul de realizare). Calculul gradului de colectare se bazează pe trei indicatori astfel:

Încasări. Valoarea încasărilor se obține din extrasele de cont aferente veniturilor proprii ale bugetului local.

Suprasolviri – sumele achitate de contribuabili în plus față de creanțele pe care le datorează bugetului local al unității administrativ-teritoriale. Aici trebuie incluse sumele plătite în plus în mod eronat, sumele ce urmează a fi restituite ca urmare a vânzării terenurilor, clădirilor sau autoturismelor pentru care se plătise integral impozitul. Suprasolvirile reprezintă suma soldurilor rămășițelor de plată negative ale rolurilor fiscale.

Stabilirile de venituri proprii (impozite și taxe locale, chirii, redevențe, accesorii, sancțiuni contravenționale, despăgubiri, cheltuieli de judecată, exclusiv cote defalcate din impozitul pe venit) se determină în baza materiei impozabile aflate în evidență și a creanțelor nerealizate din anii anteriori, cât și materia impozabilă suplimentară estimată a se încasa.

În practică gradul de colectare a veniturilor se calculează de regulă atât la nivelul veniturilor totale, cât și la nivelul veniturilor proprii. Totodată se mai calculează și gradul de realizare a impozitelor pe proprietate, care de regulă au ponderea cea mai mare în totalul veniturilor din impozite.

Soldul bugetar local se calculează ca diferență între veniturile bugetului local și cheltuielile acestuia. Soldul bugetar local poate fi pozitiv, în situația în care ne confruntăm cu un excedent de resurse, sau negativ, în situația în care ne confruntăm cu un deficit de resurse. Dacă soldul bugetar local este negativ, deficitul de resurse se face de regulă pe seama împrumuturilor. Doar în cazuri excepționale veniturile sunt egale cu cheltuielile, iar soldul bugetar local este egal cu zero.

Mărimea împrumuturilor este dată de totalitatea împrumuturilor contractate de către o autoritate publică locală. Împrumuturile contractate de autoritățile administrației publice locale fac parte din datoria publică, însă nu reprezintă datorii sau răspunderi ale Guvernului, iar plata serviciului și dobânzilor aferente acestor împrumuturi se va efectua exclusiv din veniturile prin care s-au garantat împrumuturile respective. În acest caz, ca indicator de măsurare a funcționalității serviciilor publice se calculează și ponderea serviciului datoriei publice, ca raport între serviciul datoriei publice locale și totalul plăților efectuate.

Ponderea personalului de conducere se calculează ca raport procentual între numărul angajaților cu funcție de conducere și numărul total al angajaților unei autorități publice locale. În numărul funcțiilor de conducere nu intră funcțiile de demnitate publică alese sau numite (primar, viceprimar, președinte/vicepreședinte al Consiliului Județean, secretar al unității administrativ-teritoriale, administrator publici, etc.). Ponderea functiilor de conducere nu poate depasi 20% din totalul personalului.

Ponderea personalului de execuție se calculează ca raport procentual între numărul angajaților cu funcție de execuție și numărul total al angajaților unei autorități publice locale.

Ponderea personalului cu studii de specialitate se calculează ca raport procentual între numărul angajaților cu studii de specialitate și numărul total al angajaților unei autorități publice locale.

CAPITOLUL 2. FACTORI CU IMPACT ASUPRA FUNCȚIONĂRII ȘI EFECTELOR SERVICIILOR PUBLICE

2.1. Factori de impact în funcționarea serviciilor publice

În vederea îndeplinirii funcțiilor sale și pentru a răspunde tuturor solicitărilor, sistemul administrativ este grefat pe un aparat instituțional a cărui complexitate sporește pe măsura dezvoltării sarcinilor administrative. Organizarea a acestui aparat trebuie să ofere soluții la problemele administrative și să ia în considerare elementele interne sau externe care exercită presiuni sub influența anumitor factori.

2.1.1. Cadrul juridic

Prevederile Legii 215/2001 a Administrației Publice Locale, a Legii 326/2001 a Serviciilor Publice de Gospodărie Comunală creează un cadru complex și coerent, ce stă la baza organizării, administrării și prestării serviciilor publice locale. Responsabilitatea organizării, administrării, prestării și monitorizării serviciilor publice locale este în sarcina autorităților locale, proprietare ale patrimoniului privat sau public cu care respectivele autorități locale operează în prestarea serviciilor.

Cadrul legislativ în ceea ce privește serviciile publice locale este în proces de completare. Astfel este posibil atât transferul deplinei responsabilități privind organizarea și gestionarea în condiții optime a serviciilor publice către consiliile locale și primari, precum și reiterarea ideii potrivit căreia sprijinul administrației centrale poate fi acordat la cerere, deschizându-se astfel calea unor opțiuni suplimentare în reorganizarea acestor servicii.

În continuare este foarte important ca procesul de elaborare și aprobare a reglementărilor sectoriale secundare să se desfășoare în ritm alert în așa fel încât pentru fiecare serviciu în parte (apa și canalizarea, producerea și distribuția energiei termice, salubritatea, transportul urban, alimentarea cu energie electrică, alimentarea cu gaze naturale, drumurile și spațiile verzi) să existe o reglementare specifică însoțită de modele de contracte de serviciu, de metodologii de delegare a serviciului și regulamente de serviciu. De asemenea este foarte important ca printr-o reglementare la nivel de lege să se elaboreze o procedură mai operativă de judecare a neîndeplinirii clauzelor dintr-un contract de serviciu sau de delegare a administrării serviciului.

Dat fiind caracterul permisiv al actualului cadru legislativ cu privire la modalitățile de gestionare a serviciilor publice, consiliile locale vor trebui să opteze între varianta integrării (servicii în cadrul primăriei, regii nespecializate) și cea a delegării către societăți comerciale, pe baze contractuale, asigurând astfel premisele unei evoluții normale a serviciilor, în consens cu principiile economice și democratice.

Un obiectiv foarte important este înființarea unei autorități de reglementare în domeniu, care ar urma să funcționeze după modelul altor organisme asemănătoare în funcțiune la noi în țară sau în alte țari europene. Această autoritate ar urma să funcționeze în subordinea Ministerului Administrației Publice ca o structură extrabugetară, iar înființarea ei ar urma să facă obiectul unei hotărâri de guvern.

Din păcate în România factorul legislativ nu constituie un pilon important de sprijin pentru realizarea unor programe pe termen mediu și lung întrucât legislația este extrem de fluctuantă, modificările actelor normative realizându-se de multe ori în mod spectaculos, de la o zi la alta, împiedicând societatea comercială să se pregătească din timp pentru aplicarea ei.

2.1.2. Factorul economico-financiar

Evoluția cheltuielilor publice la nivelul fiecărui stat este influențată de manifestarea diverșilor factori ce acționează asupra modului în care statul înțelege procesul de satisfacere a nevoilor sociale pe seama resurselor financiare de care dispune. Factori economici se referă la dezvoltarea economiei și la modernizarea acesteia pe baza cercetării științifice, a noilor cerințe ale utilizării resurselor și a creării de bunuri materiale și servicii publice.

Pe lângă faptul că pe seama bugetului de stat se asigură finanțarea unor acțiuni economice costisitoare, redistribuirea resurselor financiare publice ajută la repararea prejudiciilor create de repartiția concurențială în economia de piață. Astfel bugetul asigură redistribuirea pe principii echilibrate, bazate pe eficiență.

Probeleme de ordin financiar se referă la corelațiile dintre tendințele de creștere a cheltuielilor publice și cele ale creșterii avuției naționale și ale produsului intern brut. Finanțarea investițiilor necesare acestor servicii de mare importanță se realizează de bugetele locale sau cu finanțare de la bugetul de stat.

În general operatorii din domeniul serviciilor publice locale (atât societățile comerciale, cât și regiile autonome) dispun de disponibilități bănești limitate, cauzate în principal de:

rata foarte redusă a profitului, cauzată de faptul că aceste servicii nu sunt organizate în funcție de anumite criterii de eficiență economică, ci în funcție de unele principii de protecție socială

blocajele financiare cauzate de regulă de întârzierea la plata facturilor. Acest blocaj are și alte cauze, precum imposibilitatea individualizării costurilor serviciilor și decuplarea celor ce nu plătesc și costul mare al serviciilor în raport cu puterea de cumpărare a populației

costurile de producție mari generate de starea tehnică a rețelelor și instalațiilor și situația de monopol ce caracterizează serviciile publice.

Bugetul de stat se confruntă cu constrângeri tot mai mari și de aceea apare tendința de reducere a alocărilor financiare către prestatorii de servicii publice locale, precum și a investițiilor realizate din această sursă. De altfel, ulterior intrării în vigoare a Legii finanțelor publice locale, se observă că bugetul de stat mai participă cu resurse financiare doar la finanțarea acelor obligații asumate prin angajamente cu instituțiile financiare internaționale.

2.1.3. Resursele umane

Personalul din serviciul public este factorul uman primordial în procesul de democratizare, în realizarea misiunii și obiectivelor autorităților publice. Într-un mod evident, reiese faptul că eficiența serviciilor publice este influențată în mod direct de calitatea personalului.

Chiar dacă un anumit sistem al administrației publice deține suficiente resurse materiale sau financiare, însă nu și funcționari bine pregătiți din punct de vedere profesional și managerial, acest sistem nu va obține rezultatele dorite. Multidimensionalitatea managementului în sectorul public necesită specializarea funcționarilor pe post și pe funcție, determinând necesitatea unei pregătiri diversificate, ce se dezvoltă în principal prin rotația pe posturi sau pe funcții a acestora.

În vederea asigurării eficienței serviciului public, fiecare entitate publică are obligația de a identifica funcțiile considerate ca fiind sensibile și de a stabili o politică adecvată de rotație a salariaților care ocupă astfel de funcții.

Funcțiile sensibile ale entității publice, respectiv ale compartimentelor sale trebuie să fie clar definite, înregistrate și actualizate. Pentru fiecare funcție sensibilă, este necesară o analiză de risc și se instituie controale corespunzătoare.

Sintagma ”funcții sensibile”, întâlnită în toate materialele de specialitate referitoare la serviciile publice, ne determină să observăm că există cazuri în care unele funcții pot fi sensibile prin natura lor, iar în alte cazuri nu sunt sensibile funcțiile, ci atribuțiile corespunzătoare anumitori posturi.

După ce titularul unui post a exercitat aceeași funcție sensibilă timp de 5 ani, conducătorul compartimentului, respectiv al entității publice va transfera salariatul din funcția sensibilă sau va implementa controale suplimentare, care să reducă riscul rezidual la un nivel acceptabil.

Nu este neaparat necesar ca entitățile publice să aibă aceleași funcții sensibile, deoarece fiecare conducător de entitate are dreptul și responsabilitatea de a identifica funcțiile pe care le consideră a fi sensibile, adică funcțiile care prezintă un risc semnificativ pentru realizarea obiectivelor entității.

Nu toate structurile unei entități publice trebuie să aibă funcții sensibile, însă se impune necesitatea preocupării permanente a managementului în ceea ce privește identificarea acestora, iar în cazul în care sunt identificate funcții sensibile, managementul trebuie să aibă în vedere o anumită strategie față de funcțiile sensibile, bazată pe analiza riscurilor.

Semnificația pregătirii profesionale a funcționarilor publici este pusă în evidență de faptul că eficiența serviciilor publice din administrația publică este determinată printre altele și de nivelul de pregătire al funcționarilor publici implicați în desfășurarea activităților generale și specifice. Astfel, pentru ocuparea unei funcții publice este necesară o pregătire de bază pentru orice funcționar, indiferent de postul sau funcția ocupată. Pe lângă aceasta se mai adaugă o pregătire de specialitate, într-un anumit domeniu, necesară nu doar funcționarilor cu funcție de conducere.

Legislația actuală prevede ca cel puțin odată la fiecare cinci ani salariații să treacă printr-o formă de pregătire profesională, care să fie organizată în cadrul unor centre de pregătire profesională sau a unor instituții de învățământ în cazul personalului cu studii superioare. Pregătirea personalului din funcțiile publice este un proces complex și continuu, astfel că complexitatea rezultă din succesiunea nivelelor de învățământ pe care respectivul funcționar trebuie să le parcurgă în mod obligatoriu, în vreme ce continuitatea rezultă din preocuparea personalului pentru perfecționarea continuă.

Este necesară asigurarea unei pregătiri serioase a funcționarilor publici pe baza căreia aceștia să fie în măsură să rezolve eficient problemele cu care se confruntă administrația publică. În procesul de formare și perfecționare a acestora trebuie să se țină seama de componentele personalității lor, de elemente ce le condiționează potențialul, vizându-se dezvoltarea de calități, cunoștințe, aptitudini și deprinderi a căror transpunere în managementul instituției să se finalizeze în creșterea eficienței.

Un factor important care condiționează aceste succese îl reprezintă motivația funcționarilor publici. Ca principale cauze ale motivării reținem necesitățile materiale și profesionale, responsabilitatea îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor, satisfacția, etc. De asemenea, în dezvoltarea profesională un rol deosebit revine lectorilor.

Procesul de formare și perfecționare a funcționarilor publici se bazează pe următoarele principii:

funcționarul public desfășoară o activitate exigență, ce presupune inteligență și tărie de caracter dar și o dorința de formare și perfecționare

formarea și perfecționarea funcționarului public are caracter permanent și se desfășoară în lanț, fiecare superior ierarhic având datoria să-și formeze subordonații în calitate de eventuali succesori

formarea și perfecționarea funcționarilor publici se face la locul de muncă, în cursul exercitării atribuțiilor și prin completare cu un sistem de rotație care constă în trecerea prin diferite posturi, cu scopul de a câștigă experiență.

O influență considerabilă asupra calității proceselor din sistemul administrativ și asupra rezultatelor activității funcționarilor publici o are experiența în muncă, care provine din derularea acelorași operații sau a unora foarte apropiate. Experiența imprimă funcționarului public abilitatea de a realiza rapid și eficient sarcinile. acelorași operații poate avea efecte negative în momentul în care intervine rutina și comoditatea, lucrările fiind executate mecanic fără efort intelectual. Valorificarea experienței trebuie însă corelată cu stimularea și folosirea potențialului creativ al personalului. Prin valorificarea experienței în muncă, personalul din administrația publică este încurajat să-și valorifice potențialul profesional, dar și capacitatea creativă în scopul găsirii unor soluții eficiente la anumite probleme.

2.1.4. Colaborarea cu părțile interesate

În realizarea activităților sale, administrațiile publice desfășoară activități de comunicare. Prin însăși natura ei, administrația publică depinde într-o mare măsură de comunicarea între diferitele niveluri ierarhice ale administrației publice, comunicarea pe același nivel, comunicarea între administrație și autoritatea politică, comunicarea cu mediul social în general, și comunicarea cu segmentele țintă în special. Pe de altă parte, administrația beneficiaza de informațiile din exterior, care îi sunt necesare în finalizarea obiectivelor.

În administrația publică, atât în ceea ce privește accepțiunea de sistem de autorități sau instituții a noțiunii de administrație publică, dar mai ales în contextul celei de-a doua accepțiuni a noțiunii, și anume aceea de activitate de aplicare a legii, autoritățile administrației publice utilizează comunicarea în activitatea lor. În acest context putem identifica o serie de funcții de bază pentru desfășurarea eficientă a procesului de comunicare, cum ar fi următoarele: informarea, motivația și dialogul, menținerea și integrarea.

Funcția de informare se referă la acele aspecte legate de accesul la informațiile necesare pentru dezvoltarea activității instituțiilor publice, pentru a putea fi atinse scopurile și obiectivele prestabilite ale acestora.

Aceste informații sunt necesare pentru implementarea cu succes a deciziilor administrative. Instituțiile publice desfășoară o activitate de interes general; ele întreprind diferite acțiuni, adoptă decizii publice care, pentru a fi acceptate de corpul social, trebuie să fie mai întâi cunoscute.

În acest sens, pentru asigurarea transparenței administrative, instituțiile publice au obligația de a face cunoscute cetățeanului actele emise, deciziile adoptate, precum și acțiunile întreprinse. Totodată, în cadrul unei societăți democratice se impune realizarea unei informări cu privire la procedurile administrative necesare pentru exercitarea în bune condiții a drepturilor și obligațiilor persoanelor fizice și juridice

Comunicarea nu poate avea un caracter unilateral, constând în transmiterea unui mesaj de către o instituție publică, în calitate de emițător, spre un receptor total pasiv. Cetățeanul nu poate fi indiferent față de acțiunea publică, din moment ce efectele acesteia se răsfrâng asupra lui. Din contră, cetățeanul reacționează, își exprimă satisfacția sau nemulțumirea, face propuneri de îmbunătățire a funcționării serviciului public. Prin urmare, realizarea eficientă a serviciului public presupune ca organele publice să ia în considerare nevoile și nemulțumirile cetățeanului, adaptându-și activitatea la dorințele sale.

Motivația și dialogul (influențare, convingere, îndrumare) sunt funcții ale comunicării, care se intercondiționează și care constau în determinarea personalului prin diferiți factori, în vederea obținerii rezultatelor, a muncii de calitate în cadrul activității, încurajarea creativității. Este foarte important ca după organizarea dialogurilor cu angajații să se primească și feedback din partea acestora. Pentru motivarea personalului sunt cunoscute o serie de teorii motivaționale, toate explicând cele mai bune metode și importanța motivării personalului.

Menținerea și integrarea sunt funcții care au relevanță pentru comunicarea în interiorul organizațiilor și se referă la crearea condițiilor și asigurarea funcționalității compartimentelor, dar și la acordarea de încredere și putere persoanelor pentru a realiza o activitate sau o sarcină. Concluzionând, la baza funcționării eficiente a sistemelor comunicaționale din administrația publică stă conștientizarea funcțiilor comunicării de către responsabilii publici. Aceste aspecte vor contribui la atingerea scopurilor și obiectivelor instituțiilor publice, conferind transparență acțiunii administrative.

2.2. Soluții alternative de îmbunătățire a situației

Se evidențiază din ce în ce mai des necesitatea de inovare și eficientizare a sectorului public, ca un accelerator al creșterii valorii publice. În ceea ce privește serviciile publice furnizate de acest sector, se observă că impactul lor economic este dificil de cuantificat pe perioade scurte.

În multe cazuri, impactul economic al serviciilor publice nu poate fi vizibil datorită tipului de servicii prestate (administrație publică, educație, sănătate, politici sociale și publice). Beneficiile pe care le aduc serviciile publice prestate de instituțiile și autoritățile locale pot să fie exprimate prin utilizarea conceptului de valoare publică.

În acest sens, valoarea publică se crează atunci când instituțiile statului utilizează resursele financiare disponibile și își exercită autoritatea cu scopul de a produce bunuri ce aduc anumite beneficii populației. Astfel, valoarea publică poate fi cuantificată atunci când instituțiile statului răspund cererilor și așteptărilor populației, precum și în momentul exercitării autorității aleșilor în ceea ce privește modul în care prestarea respectivului serviciu public este desfășurată (eficient, eficace, onest și responsabil).

În ceea ce privește serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, se evidențiază probleme precum volumul mare de consum de apă neplătit din cauza pierderilor de pe rețea, lipsa de investiții pentru reabilitarea și extinderea infrastructurii de apă și canalizare, precum și existent unui management ineficient al costurilor de operare și întreținere.

În vederea eficientizării relației cu consumatorii se impune adăugarea de noi posibilități de plată a facturilor, crearea unui sistem de măsurare a satisfacței clienților, crearea unui centru de relații cu clienții în care clientul să își poată rezolva problemele legate de serviciul de alimentare cu apă și canalizare, precum și întărirea departamentului de realții cu clienții.

La nivelul operatorului acestui serviciu public este necesară îmbunătățirea monitorizării apei nefacturate prin instalarea echipamentelor de măsurare și monitorizare corespunzătoare și scăderea cantității de apă nefacturată, calificarea personalului până la un nivel eficient din punct de vedere economic, reducerea cheltuielilor cu utilitățile prin monitorizarea consumurilor și raționalizarea acestora, precum și reducerea pierderilor prin crearea de echipe de control care să semnaleze conectările ilegale la rețea și să controleze citirile.

În ceea ce privește serviciul public de alimentare cu energie termică, pentru îmbunătățirea eficienței serviciului public prestart se impune izolarea termică a elementelor de construcție care delimitează spre exterior spațiile interioare încălzite, creșterea eficienței energetice a centralelor termice, a punctelor termice și a rețelelor de distribuție. Toate aceste soluții sunt unele cu costuri ridicate pentru autoritățile locale, însă pe termen lung, se pot obține economii consistente de energie termică. În acest sens, cel mai des autoritățile publice locale apelează la înlocuirea actualelor conducte magistrale de termoficare cu conducte preizolate, dotate cu senzori de umiditate.

Criteriile ce ar putea stă la baza alegerii punctelor termice și rețelelor termice secundare ce urmează a fi reabilitate sun legate de mărimea pierderilor, starea fizică a echipamentelor și a rețelelor, precum și de numărul de consumatori alimentați din respectivele puncte termice. Ca și obiective primăriile își pot propune modernizarea punctelor termice, reabilitarea rețelelor de distribuție a apei calde menajere și a agentului termic, precum și reabilitarea termică a fațadelor clădirilor și a tâmplăriei exterioare, în cofinanțare cu locatarii.

În ceea ce privește serviciul public de salubritate, se urmărește îmbunatatirea condițiilor de viață ale cetățenilor prin promovarea calității și eficienței serviciilor publice de salubrizare, creșterea calității vieții cetățenilor, realizarea unei infrastructuri edilitare moderne, precum și dezvoltarea durabilă a unor servicii care să asigure protecția mediului înconjurător.

La o analiză atentă se observă că actualele practici de colectare, transport, tratare și depozitare a deșeurilor menajere sunt încă necorespunzătoare în multe dintre localități, generând un impact negativ asupra factorilor de mediu și asupra sănătății populației.

Problema gestionării deșeurilor a devenit din ce în ce mai acută odată cu creșterea cantității și diversității acestora. Pentru a face față cerințelor și a obține competență în acest domeniu este necesară o planificare în domeniul managementului deșeurilor, care să cuprindă o soluție globală, respectiv un management integrat al deșeurilor, concept care combină toate principiile delimitare a producției de deșeuri, de valorificare și de îndepărtare a lor. Procesul de îmbunătățire a calității serviciului revine operatorului de salubritate, implicând inițierea și implementarea unor măsuri de îmbunătățire la nivelul activității operaționale.

Prin creșterea nivelului calitativ al serviciilor de salubrizare, comunitățile locale vor beneficia de o îmbunătățire a calității mediului și implicit a sănătății populației. De asemenea, organizarea unui serviciu de salubrizare la nivelul întregii localități și închiderea depozitelor neconforme vor conduce la creșterea gradului de satisfacție a populației cu privire la prestarea acestor servicii.

În ceea ce privește serviciul public de transport urban, se urmărește creșterea atractivității serviciilor de transport public și reducerea astfel a utilizării automobilelor. În acest sens, pentru a îmbunătăți serviciul public de transport se poate opta pentru extinderea și simplificarea rețelei de transport sau pentru modernizarea infrastructurii de transport. Extinderea și simplificarea rețelei de transport urban se poate realiza prin reproiectarea configurației rețelei, creșterea frecvenței mijloacelor de transport în comun, precum și prin creșterea numărului de ore de funcționare a serviciului public de transport urban.

Modernizarea infrastructurii este mai dificilă și mai costisitoare, însă duce la creșterea confortului în mijloacele de transport în comun prin amenajări de spații de așteptare de înaltă calitate, facilitarea accesului călătorilor la stații, precum și prin îmbunătățirea nivelului de pregătire al șoferilor.

Totodată s-ar putea urmări și creșterea gradului de accesibilitate a transportului în comun pentru persoanele cu nevoi speciale prin instrumente informaționale adaptate cerințelor persoanelor cu handicap și prin asigurarea accesibilității fizice în zonele de așteptare și în vehicule. Adițional, este necesară și îmbunătățirea siguranței și securității în stații, precum și în interiorul vehiculelor atât pentru călători, cât și pentru șoferi, prin montarea de camere video și soluții eficiente de iluminat stradal.

În ceea ce privește serviciul public de alimentare cu energie electrică, se impune ca soluție modernizare echipamentelor utilizate în producerea și distribuția enegiei electrice, ducând la creșterea fiabilității instalațiilor, cu contribuții semnificative în reducerea numărului de întreruperi în alimentarea cu energie electrică și în îmbunătățirea calității serviciului de distribuție a energiei electrice. Ca urmare a programelor ample de investiții în modernizarea rețelelor, s-ar îmbunătățit semnificativ calitatea serviciilor publice oferite cetățenilor.

În vederea asigurării unui mix energetic echilibrat, ar trebui să se acorde prioritate investițiilor în unități de producere a energiei electrice ce utilizează surse regenerabile de energie, carbune obținut prin tehnologii curate sau energie nucleară obținută prin tehnologii sigure și cu impact redus asupra mediului. La nivel national s-ar putea regrupa unitățile de producere a energiei electrice astfel încât să se formeze companii viabile atât pe plan national, cât și internațional.

O prioritate a sectorului energiei electrice atât din punct de vedere al creșterii eficienței, a economiei de energie cât și din punct de vedere social o reprezintă reabilitarea sistemelor de alimentare centralizată cu căldură, care furnizează energie obținută prin cogenerare.

În ceea ce privește serviciul public de alimentare cu gaze naturale, soluția este modernizarea rețelei de distribuție de gaze naturale în localitățile racordate la această rețea. Reabilitarea sistemului de distribuție a gazelor naturale este absolut necesară pentru stabilizarea și îmbunătățirea securității alimentării cu gaz a gospodăriilor și a operării sistemului de distribuție în condiții de maximă siguranță.

În ceea ce privește infrastructura locală și spațiile verzi, se observă probleme precum intensificarea traficului, poluarea atmosferică, acumularea de deșeuri, astfel că se impune o creștere a suprafeței ocupate cu spații verzi. Impactul pozitiv al spațiilor verzi se extinde și în sfera activării vieții economice a orașelor. Un mediu plăcut ajută întotdeauna la crearea unei imagini favorabile asupra centrelor urbane și, prin aceasta, poate spori atractivitatea pentru investiții și pentru oferta de noi locuri de muncă.

Soluții simple de creștere a spațiului verde din interiorul localităților includ: stoparea degradării spațiilor verzi și reabilitarea zonelor verzi degradate, eliminarea construcțiilor ilegale și redarea categoriei de spații verzi terenurilor pe care aceste se aflau, realizarea de noi spații verzi în interiorul cartierelor, amenajarea parcurilor cu alei, locuri de joacă și mobilier exterior specific, precum și extinderea perdelelor de protecție în zonele puternic industrializate.

CAPITOLUL 3. ANALIZA FUNCȚIONALITĂȚII SERVICIULUI PUBLIC LOCAL DIN PRIMĂRIA ORADEA ȘI ALTERNATIVE DE ÎMBUNĂTĂȚIRE

3.1. Prezentarea instituției analizate

Oradea este municipiul reședință de județ al județului Bihorului, fiind unul dintre importantele centre economice, sociale și culturale din Nord-Vestul României, păstrându-și aceste caracteristici de-a lungul istoriei. Orașul este amplasat între dealurile care despart și unifică Câmpia Crișanei și terminațiile cu aspect deluros ale Munților Apuseni.

Din punct de vedere geografic, Municipiul Oradea este situat pe malurile râului Crișul Repede, care desparte orașul în două jumătăți aproape egale din punct de vedere a suprafeței. Municipiul Oradea este poarta de legătură cu lumea central-europeană și cea vest-europeană, fiind aflat la aproximativ 10 kilometri de Vama Borș, cel mai mare punct de trecere a frontierei de la granița de vest.

În ceea ce privește suprafața, Municipiul Oradea se află pe locul al zecelea ca mărime între orașele României, întinzându-se pe o suprafață de aproximativ 115 km2. Recent, Municipiul Oradea a intrat în topul primelor zece orașe din România în ceea ce privește numărul populației, în condițiile în care numărul estimat al locuitorilor din oraș a crescut semnificativ, ajungând în prezent la peste 220000 de persoane.

Prima atestare documentară a urbei a fost consemnată încă din anul 1113, ca urmare a incursiunilor repetate și distrugătoare ale prințului morav Svatopluk, în calitatea sa de aliat al împăratului german Henric al IV-lea. Oradea din prezent reprezintă rezultatul unei evoluții ce s-a întins pe o perioadă de mai multe secole, culminând cu unirea într-un singur nucleu a tuturor așezărilor ce au luat naștere în jurul cetății Oradiei.

Prin decret regal, orașul Oradea a fost ridicat la rangul de municipiu în anul 1925, iar ulterior, în anul 1930, Comisia Consultativă de Heraldică a stabilit stema Municipiului Oradea, prezentată în figura următoare.

Stema are următoarea înfățișare: pe un scut albastru timbrat de o coroană murală cu șapte turnuri, o cruce latină argintie ținută în partea stângă de un arhanghel înaripat nimbat cu aur, iar în partea dreaptă de un leu auriu, încoronat, ridicat în două labe, cu coada bifurcată și limba roșie.

Fig. 1. Stema Municipiului Oradea

Primăria municipiului Oradea, ca autoritate publică locală, a luat ființă în anul 1870. Primăria municipiului Oradea este instituția publică ce duce la îndeplinire toate hotărârile Consiliului Local al Municipiului Oradea și soluționează problemele curente ale colectivității locale. Municipiul Oradea este administrat de Primar și Consiliul Local, compus din 27 de consilieri. În prezent compoziția Consiliului Local se prezintă astfel:

Fig. 1. Componența Consiliului Local al Municipiului Oradea

Consiliul Local al Municipiului Oradea are inițiativă și hotărăște în privința problemelor de interes local. Membrii Consiliului Local sunt organizați în comisii de specialitate. Consiliul local are inițiativă și hotărăște în probleme de interes local, cu excepția celor atribuite prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.

Consiliul Local al Municipiului Oradea exercită atribuții precum: atribuții referitoare la organizarea și buna funcționare a aparatului de specialitate al primarului, instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local, atribuții referitoare la dezvoltarea economico-socială și de mediu, atribuții referitoare la administrarea domeniului public și privat al municipiului, atribuții referitoare la gestionarea serviciilor furnizate, precum și atribuții referitoare la cooperarea interinstituțională.

Primarul Municipiului Oradea este domnul Ilie Bolojan, membru al Partidului Național Liberal (PNL). Acesta a fost ales în funcția de primar în anul 2008, cu 50,3% din voturile valabile exprimate și ulterior reales primar în anul 2012, cu 66,02% din voturile valabile exprimate. În prezent se află la al treilea mandate, obținut la alegerile locale din anul 2016, cu 70,95% din voturile valabile exprimate.

Primarul îndeplinește atribuții precum: atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului, atribuții referitoare la relaționarea cu Consiliul Local al Municipiului, atribuții referitoare la adoptarea și rectificarea bugetului local, atribuții referitoare la serviciile publice prestate cetățenilor, precum și alte tipuri de atribuții stabilite prin lege.

În directa subordine a primarului se află următoarele direcții, servicii, birouri și compartimente:

Cabinetul Primarului

Instituția Arhitectului Șef

Directia Patrimoniu Imobiliar

Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor

Biroul Resurse Umane

Compartimentul Audit Public Intern

Compartimentul de Presă

În vederea fluidizării activității în cadrul Primăriei Municipiului Oradea a fost numit un administrator public (City Manager), căruia i-au fost delegate atribuțiile Primarului Municipiului Oradea referitoare la activitatea:

Biroului Achiziții Publice

Biroului Resurse Umane

Serviciului Relații cu Publicul

Direcției Monitorizare Cheltuieli de Functionare și Organizare Evenimente (Biroul IT, Compartimentul Gestionare Cheltuieli și Organizare Evenimente, Compartimentul Protecție Civilă și PSI, Compartimentul Deservire).

În directa subordine a viceprimarilor se află următoarele direcții, servicii, birouri și compartimente:

Direcția Tehnică

Direcția Management Proiecte cu Finanțare Internațională

Direcția Juridică

Pentru atingerea obiectivelor ce-i revin în scopul îndepinirii misiunii în calitate de structură integrată a Aparatului de Specialitate al Primarului Municipiului Oradea, în cadrul Direcției Tehnice Serviciul Lucrări Și Servicii Publice se îndeplinesc următoarele atribuții:

– activitate de control și inspecție stradală din punct de vedere edilitar-gospodăresc pe raza Municipiului Oradea

– activitate de verificare și control privind gradul de realizare a indicatorilor de performanță a serviciilor publice și modului de respectare a contractelor de concesiune sau delegare a gestiunii de către operatorii ce prestează servicii publice privind:

asigurarea salubrizării pe teritoriul municipiului Oradea

alimentarea cu apă, canalizare și epurare a apelor uzate, precum și colectarea și evacuarea apelor pluviale

producția, distribuția și furnizarea de energie termică în sistem centralizat

serviciul de asigurare a iluminatului public

serviciul de gestionare a cainilor comunitari, inclusiv a activității adapostului aparținând Municipiului Oradea

serviciul de ecarisaj (colectare cadavre de animale și pasari)

administrarea și exploatarea pietelor agroalimentare și nealimentare

gestionarea deținerii în captivitate a animalelor în cadrul Zoo Oradea

activitatii de stocare a masei lemnoase de către S.C. A.D.P. S.A. Oradea

administrarea ștrandurilor publice

administrarea grupurilor sanitare publice

administrarea Cimitirului Municipal

– verificare, control și coordonare a lucrărilor din competența Direcției Tehnice, privind întreținerea, repararea și executarea de lucrări noi la mobilierul urban amplasat pe domeniul public

– verificare, control și coordonare a activităților de realizare/îndeplinire a obligațiilor contractuale de către prestatorii unor lucrări de extindere, modernizare, exploatare, întretinere dotari.

Îndeplinirea atribuțiilor ce revin Serviciului Lucrări și Servicii Publice se realizează, prin verificare, control și coordonare, prin funcționarii publici din cadrul structurii, în conformitate cu specificațiile din fișa postului.

La nivelul Serviciului Lucrări și Servicii Publice se urmărește gradul de îndeplinire a indicatorilor de performanță și modul de respectare a contractelor de concesiune/delegare a gestiunii de către operatorii care prestează servicii publice pentru:

alimentare cu apa potabila a populației Municipiului Oradea

canalizare menajeră și pluvială în Municipiul Oradea

iluminat public în Municipiul Oradea.

termoficare și apă caldă menajeră în Municipiul Oradea.

serviciu de salubritate stradală și menajeră în Municipiul Oradea.

serviciu de dezinsecție, dezinfecție, deratizare și tratamente fitosanitare în Municipiul Oradea.

activități ale domeniului public administrate de către S.C. ADP S.A. Oradea

Fiecare entitate ce face parte din organizarea administrativă a Primăriei Municipiului Oradea, are propriul rol, propriile atribuții, sarcini și responsabilități cu privire la implementarea strategiei integrate de dezvoltare urbană a orașului. Este însă relevat faptul ca o parte dintre direcții și departamente iși asumă în acest sens o mai mare responsabilitate.

Municipiul Oradea dispune de o rețea de instituții și servicii de interes public general, precum servicii de transport, proiectare, construcții, instalații, turism, activitate hotelieră, activitate de import-export. Toate activitățile economice sunt sprijinite de asistența indispensabilă oferitp de numeroase bănci cu filiale în oraș și în județ.

Municipiul Oradea are o economie a cărei structură cuprinde majoritatea domeniilor și realizează peste 65% din producția industrială a județului: construcții de mașini, chimie, textile și confecții, tricotaje, încălțăminte, prelucrarea lemnului, materiale de construcții, confecții metalice, piese de schimb, mase plastice, industrie alimentară, energetică.

Primăria municipiului Oradea este și trebuie să rămână o instituție eficientă care lucrează în interesul orădenilor, în mod transparent. Măsurile luate au în vedere dezvoltarea durabilă a orașului, pentru prosperitatea locuitorilor Oradiei și județului Bihor. În competiția cu celelalte municipii și orașe din țară, atragerea investițiilor și dezvoltarea economică a orașului reprezintă prioritatea numărul unu.

Fig. 1. Primaria Municipiului Oradea

Tendința de dezvoltare a Municipiului Oradea după anul 1990, este influențată de mai mulți factori, cu impact mai mult sau mai puțin direct. Nivelul european își spune cuvântul cu precădere după începerea procesului de integrare europeană a României, în mod special din punct de vedere legislativ și al politicilor și strategiilor de dezvoltare, influențând pe verticală nivelele național, regional și local, dar și din punctul de vedere al libertății de circulație, al libertății de inițiativă sau al investițiilor externe.

Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană a Municipiului Oradea urmărește să contribuie la creșterea standardului de viață ai cetățenilor orașului. Datorită faptului că Oradea va deveni un oraș mai conectat, mai competitiv, mai inteligent, cu un sistem educațional, servicii publice și turism de calitate, se prioritizează principalele direcții de dezvoltare de la nivelul Municipiului: conectarea rutieră, competitivitatea la nivel național, oferirea de spații și servicii publice de calitate, transformarea într-un oraș de tip smart-city și dezvoltarea turistică a orașului.

Calitatea serviciilor și spațiilor publice, peisajele urbane antropice, arhitectura și dezvoltarea urbană, joacă un rol important în condițiile de viață ale cetățenilor orașelor. Aceste caracteristici locale sunt importante atât pentru a atrage afaceri din domeniul industriei cunoașterii, cât și pentru formarea unei forțe de muncă creative și calificate și pentru turism. Crearea și păstrarea în siguranță a unor spații urbane, infrastructuri și servicii funcționale și bine proiectate, reprezintă o cerință ce trebuie abordată în comun de către autorități locale, regionale și naționale precum și de către cetățeni și companii.

În ultimii ani, eforturile au fost direcționate înspre îmbunătățirea nivelului de trai al orădenilor, atât prin dezvoltarea sectorului economic, cât și prin îmbunătățirea tuturor aspectelor legate de un spațiu urban apropiat cetățeanului. Mare parte a intervențiilor s-a axat pe crearea condițiilor necesare în vederea atragerii de investiții directe la nivelul parcurilor industriale, pe modernizarea infrastructurii aferente serviciilor publice de termoficare, alimentare cu apă, canalizare și epurare a apelor uzate, transport public local, dezvoltarea infrastructurii rutiere și de transport nemotorizat, dezvoltarea infrastructurii de turism și agrement, reabilitarea fațadelor clădirilor monument-istoric și investiții în infrastructura educațională.

În subordinea directă a Primarului se află exclusiv direcțiile Compartimentul Audit Public Intern, Compartimentul de Presă, Cabinetul Primarului, Compartimentul Management Spitale, Instituția Arhitectului Șef, Direcția Juridică precum și alte instituții publice de inters local, fără personalitate juridical (Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor și Muzeul Cetății și Orașului Oradea), aceste instituții fiind organizate sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului Oradea, având regulamente de organizare și funcționare proprii.

3.2. Abordarea globală a activității Primăriei Municipiului Oradea și soluții alternative

Proiectul bugetului consolidat de venituri și cheltuieli al Municipiului Oradea pentru anul 2017 a fost întocmit în baza prevederilor Legii Finanțelor Publice Locale nr. 283/2006, Legea bugetului de stat nr. 6/2017 și în baza legislației fiscale actuale, luând în considerare Hotărârea Consiliului Local nr. 883/20.12.2016 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale.

La realizarea bugetului pe anul 2017 s-au avut în vedere, alături de cadrul legal existent, atât previziunile privind evoluția cursurilor de schimb, a inflației, a dobânzilor și a altor indicatori, cât și alte acte normative sau măsuri adoptate, cu impact asupra fiscalității locale sau cheltuielilor publice (reorganizarea instituțională, eliminarea unor impozite și taxe locale, reducerea subvențiilor, salarizarea funcționarilor publici, reglementări privind gestionarea deșeurilor, etc.).

Structura bugetului consolidat al Municipiului Oradea programat pentru anul 2017 se prezintă astfel:

Structura veniturilor este alcătuită din veniturile proprii ale municipiului Oradea într-o proporție de 30,06%, din veniturile proprii ale intituților publice subordonate într-o proporție de 38 %, prelevări de la bugetul de stat într-o proporție de 25,6% și împrumuturi într-o proporție de 0,7%. Fondurile nerambursabile sunt nesemnificative, având o pondere de doar 0,4%, datorită faptului că în acest an întârzie foarte mult ghidurile necesare atragerii acestor fonduri.

Cheltuielile operaționale prezintă o creștere față de anul trecut, deoarece s-a redus dependența financiară a operatorilor de servicii publice (ADP, OTL, Termoficare Oradea) sau a spitalelor manageriate de Primărie, care la rândul lor au realizat economii importante. Datoria publică are o scădere semnificativă față de anul trecut, iar toate celelalte linii bugetare prezintă o tendință de creștere.

La finele anului 2017 în cadrul Primăriei Municipiului Oradea a rezultat un excedent bugetar în sumă de 1846949 lei. Excedentul bugetar în sumă de 1846949 lei va fi utilizat de către Primăria Municipiului Oradea pentru finanțarea de noi investiții în decursul anului 2018. Pentru investiții, Primăria Municipiului Oradea va continua să aloce din surse proprii un buget record, însă cheltuielile pentru investiții finanțate din prelevările de la bugetul de stat se vor realiza în măsura alocării fondurilor.

Legat de investițiile noi, acestea pot fi împărțite în 4 direcții principale:

Pregătirea documentațiilor tehnice ale proiecte cu finanțare nerambursabilă: unități școlare, unități sanitare, turism și recreere, eficiență energetică, transport.

Investiții obligatorii pentru derularea proiectelor cu finanțare nerambursabilă (reabilitarea și extinderea rețelelor de apă, canalizare și termoficare, etc.).

Dezvoltarea sectorului rezidențial.

Programul de reabilitare a fațadelor imobilelor.

Pentru calcularea tuturor indicatorilor ce caracterizează funcționalitatea seriviciilor publice locale în anul 2017 la nivelul Municipiului Oradea am utilizat informații obținute din documente financiare ale Primăriei Municipiului Oradea. Toate valorile necesare calculului indicatorilor le-am reunit în cadrul următorului tabel, după cum urmează:

În ceea ce privește veniturile Primăriei Municipiului Oradea se pot calcula indicatori precum ponderea veniturilor proprii în total venituri, gradul de realizare a veniturilor, gradul de realizare a veniturilor proprii și gradul de realizare a impozitelor pe proprietate.

Ponderea veniturilor proprii (Gradul de autofinațare) se calculează cu ajutorul următoarei formule: Ponderea veniturilor proprii = * 100.

La nivelul Primăriei Municipiului Oradea, în anul 2017, valoarea acestui indicator se determină astfel:

Ponderea veniturilor proprii = * 100 = = 56,58%. Se observă faptul că Primăria Municipiului Oradea are o capacitate ridicată de autofinanțare, astfel că mai bine de jumătate (56,85%) dim veniturile totale sunt reprezentare de venituri din surse proprii (venituri curente, venituri de capital sau venituri cu destinație specială).

Gradul de colectare (Gradul de realizare) se calculează în practică atât la nivelul veniturilor totale, cât și la nivelul veniturilor proprii.

Gradul de realizare a veniturilor: = *100

La nivelul Primăriei Municipiului Oradea, în anul 2017, valoarea acestui indicator se determină astfel:

Gradul de realizare a veniturilor: = *100 = = 89,53%. Se observă faptul că la finele anului 2017 la Primăria Municipiului Oradea s-au încasat aproximativ 90% din veniturile programate a se realiza prin bugetul planificat initial.

Se mai calculează și Gradul de realizare a impozitelor pe proprietate, care de regulă au ponderea cea mai mare în totalul veniturilor din impozite. Gradul de realizare a impozitelor pe proprietate se calculează cu ajutorul următoarei formule: Gradul de realizare a impozitelor pe proprietate = .

La nivelul Primăriei Municipiului Oradea, în anul 2017, valoarea acestui indicator se determină astfel:

Gradul de realizare a impozitelor pe proprietate = = = 93,08%. Se observă faptul că Primăria Municipiului Oradea se confruntă cu o situație excelentă în ceea ce privește gradul de încasare a impozitelor pe proprietate, acesta fiind de peste 93%, în principal datorită bonificațiilor acordate pentru plata integrală anticipată.

Gradul de dependență al bugetului local față de bugetul de stat se calculează cu ajutorul următoarei formule: Gradul de dependență al bugetului local față de bugetul de stat = .

La nivelul Primăriei Municipiului Oradea, în anul 2017, valoarea acestui indicator se determină astfel:

Gradul de dependență al bugetului local față de bugetul de stat = = = 65,60%. Se observă faptul că Primăria Municipiului Oradea are o oarecare depedență față de bugetul de stat în ceea ce privește încasările din surse primite de la bugetul de stat, gradul de dependență fiind de peste 65%.

În ceea ce privește eficiența cheltuielilor și utilizarea banului public în cadrul Primăriei Municipiului Oradea se pot calcula indicatori precum ponderea serviciului datoriei publice, ponderea cheltuielilor de funcționare și ponderea cheltuielilor de dezvoltare.

Mărimea împrumuturilor este dată de totalitatea împrumuturilor contractate de către o autoritate publică locală. În acest caz, ca indicator de măsurare a funcționalității serviciilor publice se calculează ponderea serviciului datoriei publice, ca raport între serviciul datoriei publice locale și totalul plăților efectuate.

Ponderea serviciului datoriei publice se calculează cu ajutorul următoarei formule: Ponderea serviciului datoriei publice = .

La nivelul Primăriei Municipiului Oradea, în anul 2017, valoarea acestui indicator se determină astfel:

Ponderea serviciului datoriei publice = = = 13,28%. Se observă faptul că ponderea serviciului datoriei publice înregistrează un nivel scăzut, deoarece Primăria Municipiului Oradea a contractat un volul redus de împrumuturi și credite bancare și astfel plățile aferente ratelor la credite și dobânzilor au o pondere destul de mica în totalul plăților efectuate în cursul anului 2017. Excedentul bugetar înregistrat în anul anterior și gradul mare de absorbție al fondurilor europene nerambursabile fac ca ponderea serviciului datoriei publice să aibă o valoare atât de scăzută.

În corelație cu acest ultim indicator se calculează și Gradul de îndatorare cu ajutorul următoarei formule: Gradul de îndatorare = .

La nivelul Primăriei Municipiului Oradea, în anul 2017, valoarea acestui indicator se determină astfel:

Gradul de îndatorare = = = 27,67%. Se observă faptul că gradul de îndatorare este scăzut, Primăria Municipiului Oradea având o rezervă în a apela la credite și împrumuturi bancare. În principiu Primăria Municipiului Oradea apelează la credite în situația în care are nevoie de resurse bănești pentru a acoperi confinanțarea la anumite proiecte de investiții realizate din fonduri europene. În ultimii ani gradul de îndatorare al Oradiei a cunoscut un trend crescător, începând cu implementarea proiectelor realizate din fonduri europene, însă se preconizează că până în anul 2019, gradul de îndatorare va scădea sub valoarea de 20%.

Ponderea cheltuielilor de funcționare se calculează cu ajutorul următoarei formule astfel: Ponderea cheltuielilor de funcționare = .

La nivelul Primăriei Municipiului Oradea, în anul 2017, valoarea acestui indicator se determină astfel:

Ponderea cheltuielilor de funcționare = = = 68,44%. Se observă faptul că cheltuielile de funcționare au o pondere ridicată în totalul cheltuielilor, deoarece plățile legate de personal, servicii de întreținere și reparații, subvenții și prime acordate sau transferuri au o valoare destul de ridicată.

Ponderea cheltuielilor de dezvoltare se calculează cu ajutorul următoarei formule: Ponderea cheltuielilor de funcționare = .

La nivelul Primăriei Municipiului Oradea, în anul 2017, valoarea acestui indicator se determină astfel:

Ponderea cheltuielilor de dezvoltare = = = 31,56%. Se observă faptul că cheltuielile de dezvoltare au o pondere mai redusă în totalul cheltuielilor Primăriei Municipiului Oradea, deoarece majoritatea obiectivelor de investiții se preconizează a se realiza din fonduri europene nerambursabile.

Soldul bugetar local se calculează ca diferență între veniturile bugetului local și cheltuielile acestuia, cu ajutorul următoarei formule: Soldul bugetar local = Venituri totale – Cheltuieli totale. Soldul bugetar local poate fi pozitiv, în situația în care ne confruntăm cu un excedent de resurse, sau negativ, în situația în care ne confruntăm cu un deficit de resurse. La finele anului 2017 în cadrul Primăriei Municipiului Oradea a rezultat un excedent bugetar în sumă de 1846949 lei. Excedentul bugetar în sumă de 1846949 lei va fi utilizat de către Primăria Municipiului Oradea pentru finanțarea de noi investiții în decursul anului 2018.

În ceea ce privește personalul angajat în cadrul Primăriei Municipiului Oradea se pot calcula indicatori precum ponderea personalului cu funcții de conducere, ponderea personalului cu funcții de execuție și ponderea personalului cu studii de specialitate.

Personalul angajat în cadrul Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Oradea cuprinde funcționari publici numiți în respectivele funcții prin dispoziția Primarului Municipiului Oradea și angajați cu contract individual de muncă, în condițiile legii. Funcțiile publice pot fi funcții de execuție și funcții de conducere. Repartiția funcțiilor se stabilește prin Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Oradea, cu avizul și consultarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Ca și cadru legal, funcționarilor publici li se vor aplica prevederile Legii nr. 188/1999, răspunzând potrivit acestei legi pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, în vreme ce personalului angajat cu contract individual de muncă i se vor aplica prevederile aferente legislației muncii.

În conformitate cu prevederile legale, atribuțiile personalului angajat în cadrul Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Oradea sunt stabilite atât prin fișa postului, cât și prin dispoziții ale Primarului Municipiului Oradea. Numai șeful ierarhic de nivel superior poate stabili pentru personalul aflat în subordine și alte atribuții, în conformitate cu legislația ce se află în vigoare. Aparatul de specialitate, la cerere, pune la dispoziția consilierilor locali materialele necesare activității de documentare în vederea îndeplinirii mandatului acestora, în conformitate cu reglementarile în vigoare.

Legătura între compartimentele din aparatul de specialitate se face prin conducătorii acestora, iar cu prefectura, consiliul județean, celelalte servicii publice care funcționează în municipiu și cu conducerile instituțiilor publice și agenților economici numai prin primar, viceprimar și secretarul municipiului Oradea.

În ceea ce privește personalul angajat, aparatulul de specialitate al Primarului Municipiului Oradea este organizat în compartimente de specialitate astfel:

direcții cu un număr minim de 15 posturi de execuție si un post de director executiv

servicii constituite din minimum 7 posturi de execuție și post de șef serviciu

birouri constituite din minimum 5 posturi de execuție și un post de șef birou

compartimente constituite din minim un post de executie.

Ponderea personalului de conducere se calculează cu ajutorul următoarei formule: Ponderea personalului de conducere = .

La nivelul Primăriei Municipiului Oradea, în anul 2017, valoarea acestui indicator se determină astfel:

Ponderea personalului de conducere = = = 9,85 %. Se observă faptul că în cadrul Primăriei Municipiului Oradea ponderea personalului de conducere este redusă, încadrându-se în limita maxima legală de 20%. Astfel, se poate considera că aproximativ la fiecare zece funcții de execuție le corespunde o funcție de execuție.

Ponderea personalului de execuție se calculează cu ajutorul următoarei formule: Ponderea personalului de execuție = .

La nivelul Primăriei Municipiului Oradea, în anul 2017, valoarea acestui indicator se determină astfel:

Ponderea personalului de execuție = = = 90,15 %. Se observă faptul că ponderea personalului de execuție este destul de ridicată în cadrul Primăriei Municipiului Oradea.

Ponderea personalului cu studii de specialitate se calculează cu ajutorul următoarei formule: Ponderea personalului cu studii de specialitate = .

La nivelul Primăriei Municipiului Oradea, în anul 2017, marea majoritate a personalului are studii de specialitate (peste 95%, conform unor surse informale), încadrarea făcându-se prin concurs format din examen teoretic și interviu practic. În lipsa unor informații suplimentare, ponderea personalului cu studii de specialitate în cadrul Primăriei Municipiului Oradea nu a putut fi calculată.

CAPITOLUL 4.

CONCLUZII

În ceea ce privește serviciile publice, se observă că impactul lor economic este dificil de cuantificat pe perioade scurte de timp. În multe cazuri, impactul economic al serviciilor publice nu poate fi vizibil mai ales datorită tipului de servicii prestate. Beneficiile pe care le aduc serviciile publice prestate de instituțiile și autoritățile locale pot să fie exprimate prin utilizarea conceptului de valoare publică.

Nevoile de dezvoltare ale Municipiului Oradea rezultă din realizarea auditului mediului extern, în contextul responsabilităților pe care autoritatea locală le are de a asigura servicii publice în interesul cetățenilor, de a consolida coeziunea socială și de a stimula competitivitatea economică la nivel local. Această poziționare a polului de dezvoltare urbană în mediul extern face ca nevoile de dezvoltare să fie orientate înspre interesul public și să cuprindă toate cele trei categorii de responsabilități enumerate.

Se evidențiază în special nevoile de dezvoltare ce privesc infrastructura serviciilor publice, ca o categorie distinctă ce se referă la toate categoriile de servicii publice (infrastructura rutieră, serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare, serviciile de alimentare cu energie termică, serviciile publice de transport public în comun de călători, precum și serviciile publice de salubrizare sau de întreținere a spațiilor verzi, etc.).

Infrastructura pentru serviciile publice contribuie în mod hotărâtor la creșterea calității vieții. Nu mai este însă suficient ca autoritățile locale să asigure calitatea vieții prin accesul populației la utilitățile publice, ci este necesar să fie asigurate și alte servicii publice conexe pentru populația Municipiului Oradea.

Dintre acestea, infrastructura de transport public în comun de călători a fost reabilitată și modernizată recent, infrastructura de alimentare cu apă și canalizare este beneficiara a două programe de extindere și modernizare, infrastructura de alimentare cu energie termică a fost recent reabilitată din fonduri europene, infrastructura rutieră a beneficiat de ample lucrări de reabilitare și modernizare susținută prin lucrări de asfaltare.

La nivelul Municipiului Oradea infrastructura serviciilor publice este susținută de ample programe și surse de finanțare atrase din bugetul de stat, bugetul local sau bugetul fondurilor nerambursabile (Programul Operațional Regional și Programul Operațional Ssectorial).

Pentru anul 2018, Primăria Municipiului Oradea își propune ca obiective principale:

îmbunătățirea relației cu contribuabilii, în vederea unei mai bune colectări a taxelor și impozitelor locale

suplimentarea personalului de la ghișee și birouri în anumite intervale orare aglomerate

implementarea unui automat de plati și promovarea mijloacelor de plată online, pentru fluidizarea activității la ghișee

implementarea unui sistem de coduri de bare pe facturi și documente cu informații de plată pentru facilitarea plăților online, tot cu scopul fluidizării activității la ghișee

acțiuni de confiscare și valorificare a bunurilor în cazul societăților aflate în insolvență și care dețin bunuri imobile

verificări privind corecta declarare a categoriilor de teren, în scopul maximizării veniturilor din imozitele pe proprietate

o mai bună coordonare a activității ordonatorilor terțiari de credite.

Direcția Tehnică din cadrul Primăriei Municipiului Oradea asigură prin serviciile și compartimentele de specialitate, coordonarea serviciilor publice de interes local și verificarea gradului de îndeplinire a indicatorilor de performanță în derularea acestor servicii publice.

Prin coordonarea serviciilor publice de interes local și verificarea gradului de îndeplinire a indicatorilor de performanță în derularea acestor servicii se urmărește satisfacerea nevoilor comunității locale, contribuind la ridicarea gradului de civilizație și confort, în conformitate cu obiectivele strategice privind dezvoltarea durabilă a Municipiului Oradea.

BIBLIOGRAFIE

Ailenei Dorel, Grosu Tudor, Economia sectorului public, București: Biblioteca Digitală ASE.

Alexandru Ioan, Structuri, mecanisme și instituții administrative, București: Editura Sylvi.

Androniceanu Armenia, Noutăți în managementul public, București: Editura Universitară, 2004.

Bercu Ana Maria, Pregătirea profesională și carierea personalului din administrația publică, București: Editura Universitară, 2009.

Coman-Kund Florin, Politica de comunicare externă a colectivităților locale, București: Editura Economică, 2000.

Drucker Peter, Eficiența factorului decizional, București: Editura Destin, 2001.

Duguit Léon, La théorie du service public dans l'œuvre, Franța: Editura L.G.D.J..

Florea Vlad, Managementul serviciilor, Timișoara: Editura Eurostampa, 2008.

Gorun Gheorghe, Moisa Gabriel, Mozes Tereza, Borcea Liviu, Istoria orașului Oradea, Oradea: Editura Arca, 2008.

Hauriou Maurice, L'histoire externe du droit, Franța: Editura Pichon, 1884.

Iordan Nicola, Managementul serviciilor publice locale, Ediția a II-a, București: Editura C.H. Beck, 2010.

Laubadère André, Traité élémentaire de droit administratif, Franța: Editura L.G.D.J., 1953.

Moldoveanu George, Analiză organizațională, București: Editura Economică, 2000.

Moore Mark, Creating Public Value. Strategic Management in Government, SUA: Editura Harvard University Press, 1995.

Negulescu Paul, Tratat de drept administrativ, Volumul I – Principii generale, Ediția a III-a, București, 1925.

Popescu Liliana Georgeta, Comunicarea în administrația publică, București: Editura Economică, 2007.

Profiroiu Marius, Managementul organizațiilor publice, București: Editura Economică, 2001.

Văcărel Iulian, Finanțe publice, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1999.

Vedinaș Verginia, Drept administrativ, Ediția a VII-a revăzută și actualizată, București: Editura Universul Juridic, 2012.

***, Bugetul local 2017

***, Indicatorii cu privire la execuția bugetului local la 31.12.2017

***, Situații financiare la 31.12.2017

***, OUG 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome.