Factori Cauzali ȘI Favorizanți ÎN Adicția DE Droguri
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
LUCRARE DE DISERTAȚIE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr. GEORGE MIRCEA BOTESCU
MASTERAND:
GHIBURICI MARIA AURELIA RALUCA
BUCUREȘTI
Iunie, 2016
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
LUCRARE DE DISERTAȚIE
FACTORI CAUZALI ȘI FAVORIZANȚI ÎN ADICȚIA DE DROGURI. ASISTENȚA SOCIALĂ A TINERILOR PENTRU PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr. GEORGE MIRCEA BOTESCU
MASTERAND:
GHIBURICI MARIA AURELIA RALUCA
BUCUREȘTI
Iunie, 2016
,,Mulți oameni au o idee greșită despre ce înseamnă fericirea adevărată. Pe aceasta nu o poți obține prin satisfacerea poftelor personale, ci prin fidelitatea arătată unui scop demn de prețuire.” (Helen Keller)
CUPRINS:
Introducere
Capitolul I
Aspecte psiho-sociale privind consumul de droguri în lumea contemporană
I.1. Ce sunt drogurile?
I.2. Conceptul de dependență
I.3. Consumatorii de droguri
I.3.1. Tipologii
I.3.2. Identitate, relații și persoane implicate
I.3.3. Încadrarea în grupuri de risc
Capitolul II
Consumul de droguri în rândul adolescenților și tinerilor. Etiologie, tratament și intervenție din perspectiva asistenței sociale
II.1.Factori favorizanți și cauzali ai apariției consumului de droguri
II.1.1. Factori biologici
II. 1.2. Factori psihologici
II.1.3. Factori sociali și de mediu
II.1.4. Factori familiali
II.2. Modele și teorii de interprtare a consumului
II.3. Prevenție. Rolul asistenței și al pedagogiei sociale
Capitolul III
Studiu practic și constatativ privind asistența consumatorilor de droguri
III.1. Stabilirea temei de cercetare
III.2. Fixarea obiectivelor cercetării și elaborarea ipotezelor
III.3. Metode și tehnici de cercetare
III.4. Prezentarea cazurilor
III.5. Analiza informațiilor
Concluzii
Anexa. Ghidul de interviu
Bibliografie
INTRODUCERE
Lucrarea de față își propune să abordeze subiectul consumului de droguri în rândul tinerilor și în special, factorii favorizanți ai acestui fenomen.
,,Dezamagiți” de societatea în care trăiesc sau de exigențele părinților, în această epocă a drogurilor, tinerii, firi idealiste aflate în căutarea adevărului, au nevoie de supranatural, de experiențe ale simțurilor, ascunse însă, sub o ,,mantie” spirituală. Tocmai din pricina acestei dorințe de a vedea ceva aflat dincolo de viața de zi cu zi au devenit atât de populare drogurile și în special cele halucinogene.
Căutarea unei realități mai profunde decât cea obișnuită, care de la o zi la alta se schimbă, care atât de repede se degradează, se pierde și nu lasă sufletului o fericire durabilă, este o îndatorire și o responsabilitate foarte primejdioasă.
Probabil că fiecare dintre noi a auzit povestiri despre tineri care s-au distrus în încercarea lor de a găsi adevărul și în această găsim motivul pentru care scriem despre ei. Există, astăzi, numeroase campanii împotriva consumului de droguri, care se fac, mai ales în școli, dar care nu ajută prea mult. Datele, cifrele cresc…din ce în ce mai mulți tineri iau contact cu drogurile. Credem că tot ceea ce facem în viață facem dintr-un anumit motiv și cu un anumit scop. Nu mergem la voia întâmplării, nu alegem un drum sau altul așa pur și simplu. Așadar, este firesc să ne întrebăm de ce acești tineri ajung să-și asume riscul de a-și ,,rata” viața. Există numeroși factori care conduc la apariția consumului de droguri (teribilismul, frustrările, curiozitatea), însă definitoriu rămâne individualitatea, felul unic de a fi al fiecăruia. Scopul este unul de sorginte spirituală și anume acela de a găsi pacea.
Cine oare nu și-a pus măcar o dată întrebarea ,,ce sunt drogurile?”. Cine nu a încercat să înțeleagă acest fenomen complex care încet dar sigur distruge cât mai mulți oameni …cât mai mulți tineri? Ce este această duritate, această forță care reușește să corodeze relațiile interumane, să suprime dragostea și să devieze funcțional comportamentul omului?
Trăim într-o lume schimbată și schimbătoare, care trece de granițele religiosului pentru că a așteapta un răspuns de la divinitate e mult prea greu, iar omul astăzi încearcă să primească totul într-o maniera cât mai comodă, prin tot felul de noi încercări. Totul în jurul nostru progresează și progresează, iar omul devine incapabil să-și vadă limitele și efemeritatea lucrurilor pe care le săvârșește. Astăzi Dumnezeu nu mai are loc în lume pentru că nici măcar nu se mai crede că există, aducându-se ca argument imposibilitatea de a-L vedea. Dar dacă e să credem doar în ceea ce e vizibil, nici curentul electric nu se vede și totuși nimeni nu se avantă să-și bage degetele în priză. Cum putem aștepta ceva de la Cel ce nu se arată? De la Cel care nu se mai face prezent în mijlocul celor pe care îi numește creația Sa, pentru că îngăduie atâtea și atâtea dezastre? Pentru că uită să privească spre ea și pentru că este răzbunător? Aceasta este gândirea omenirii din zilele noastre; gândire ,,traumatizată’’, de-a lungul istoriei, de ambițiile și narcisismul celor care tindeau să ajungă dumnezei fără Dumnezeu.
Omul modern a pierdut sensul vieții și scopul acesteia. În mediul acesta intoxicat de realitatea care este relativă, adevarul și-a pierdut înțelesul, omul continuă totuși să caute ceea ce face parte din el și anume veșnicia și simplitatea, se zbate pentru a găsi căi, răspunsuri sau soluții.
În societatea contemporană, fără a putea nega sau diminua în vreun fel consecințele, consumul de droguri a devenit una din cele mai grave probleme sociale, iar aceasta a luat amploare, în România, mai ales după 1990, când, în foarte scurt timp, țara noastră ,,a devenit nu doar un punct pe ruta traficului ilicit de droguri dinspre Orient spre Occident, ci și o piață de desfacere generoasă pentru traficanți”.
Am stabilit ca temă de cercetare ,,Factori cauzali și favorizanți în adicția de droguri. Asistența socială a tinerilor pentru prevenirea consumului de droguri’’, deoarece fenomenul a cunoscut o foarte mare amploare în rândul adolescenților și tinerilor, aceștia fiind mult mai vulnerabili din punct de vedere comportamental la consumul de droguri.
Obiectivele fixate sunt:
1.Identificarea acelor aspecte ale relației tânărului cu familia și cu cei din jur, care joacă un rol în abordarea ulterioară a unei poziții de acceptare a consumului de droguri.
2.Identificarea unei metode de reintegrare în societate, a tânărului, după ce a reușit să iasă din lumea drogurilor.
Ipotezele lucrării pentru fiecare obiectiv sunt:
Pentru obiectivul 1:
Tinerii care au ales să consume droguri sunt produsul unor disfuncții familiale.
Tinerii care ajung să facă parte dintr-un anturaj în care se consumă droguri sunt mai predispuși consumului.
Pentru obiectivul 2:
Persoanele care reușesc să renunțe la consumul de droguri datorită unei motivații intrinseci de sorginte spirituală reușesc să se integreze mai ușor unui mediu social firesc.
Lucrarea este structurată în trei capitole:
Aspecte psiho-sociale privind consumul de droguri în lumea contemporană
Consumul de droguri în rândul adolescenților și tinerilor. Etiologie, tratament și intervenție din perspectiva asistenței sociale
Studiu practic și constatativ privind asistența consumatorilor de droguri
În primul capitol, așadar, am prezentat câteva dintre aspectele de natură psihologică și socială ale consumului de droguri, fapt care a implicat și un excurs în definirea acestui consum (conceptele de drog și dependență, dar și câteva idei despre cine sunt consumatorii de droguri). Vom arăta ce sunt drogurile în accepțiunea diferitor autori, cum se clasifică acestea și care sunt cele trei categorii în ceea ce privește modul de folosire al lor. Ne vom opri atenția asupra termenului de dependență, deoarece dorim să întelegem starea aceasta care înlocuiește libertatea tânărului, pe care nu a ajuns, încă, să o înțeleagă ca pe ceea ce este cu adevărat, și anume o ridicare fără de piedici asupra lucurilor care îl îngrijorează sau îl chinuiesc.
Privitor la cine sunt consumatorii de droguri vom arăta care sunt semnele, indicatorii care ajută la recunoașterea lor (exp. iritabilitatea; instabilitatea psihică și comportamentală; iritarea ochilor; idei paranoice ). De reținut în acest capitol va fi ,,ecuația” consumului de droguri: dorg, mediu, individ. Aceasta arată într-un mod foarte simplu ,,rădăcinile” din care crește și se dezvoltă rapid ceea ce am denumit ca fiind ,,dependență”. Aceste ,,rădăcini” nu sunt decât factorii despre care vom vorbi în următorul capitol.
În cel de-al doilea capitol m-am axat pe etiologia consumului de droguri și pe rolul asistenței și al pedagogiei sociale în prevenirea acestui fenomen, dar nu fără a prezenta mai întâi care sunt modele de interpretare a consumului. Este o condiție esențială a ști cauzele sau factorii favorizați ai unui fenomen atunci cand dorim sa-l înțelegem, dar mai ales pentru a fi găsite soluții cât mai potrivite în combaterea sau soluționarea acestuia.
Am vorbit despre factorii cauzali ai apariției consumului de droguri: factorii biologici; factorii psihologici; factorii sociali și de mediu; factorii familiali, ca mai apoi să putem prezenta programe și strategii de prevenire.
Capitolul al treilea reprezintă concretizarea părții teoretice și constă în studiul practic propriu-zis. În cadrul acestuia sunt prezentate zece cazuri ale unor tineri care au consumat droguri. Cinci dintre ei, la momentul intervievării, erau încă pe calea dezintoxicării, găsindu-se internați în Centrul de Evaluare și Tratament al Toxicodependenților pentru Tineri ,,Sfântul Stelian” (C.E.T.T.T. Sf. Stelain), iar ceilalți reușiseră deja să se integreze în societate, însă fără ajutorul vreunui program oferit de centrele pentru consumatorii de droguri.
În urma analizei informțiilor primite cu ajutorul interviului individual, vom arăta că toate cele trei ipoteze stabilite se confirmă.
În finalul lucrării sunt prezentate concluziile, dintre care principala este că tinerii, fiind expuși fără o educație sănătoasă, primită în cadrul familiei, într-o societate din ce în ce mai bolnavă, nu pot rezista în fața curiozității, care îi biruie.
Soluția pe care o propunem este o educație sănătoasă din partea părinților, deși aceștia trebuie să primească, la rândul lor, o asemenea educație, pentru că majoritatea, din păcate zac în nepăsare, în negare (așa ceva nu li se poate întâmpla lor/copiilor lor) și nu sunt bine informați. Nu comunică cu copiii și nu le oferă dragoste, hrană spirituală. În acest caz, un sprijin ar putea veni din partea preoților, a duhovnicilor, care joacă un rol important în viața sănătoasă a unei familii. Din păcate, deși în România trăim într-un spațiu ortodox, puternic spiritualizat, nu fructificăm potențialul uriaș pe care acesta ni-l oferă.
Capitolul I
Aspecte psiho-sociale privind consumul de droguri în lumea contemporană
I.1. Ce sunt drogurile?
Cuvântul ,,drog” are o etimologie controversată: ar putea veni din persană droa – miros aromat sau din ebraică drooog – substanță uscată.
Conform DEX drogul este o ,, substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant.”
Pentru omul modern drogul este orice substanță care poate a da naștere toxicomaniei.
Pentru autorii Inaba și Cohen, în lucrarea de referință ,,Excitant, calmants, hallucinogenes: effets physiques et mentaux” , drogul este „orice substanță care antrenează distorsiuni de funcționare a sistemului nervos central”
Alți autori dau termenului de ,,drog” următoarele semnificații: ,,stupefiant”, ,,substanțe psihotrope”, ,, produse sau substanțe stupefiante ori toxice”.
,,În accepția clasică, drogul este substanța care, fiind absorbită de un organism viu, îi modifică una sau mai multe funcții (OMS – Organizația Mondială a Sănătății); în sens farmacologic, drogul este o substanță utilizată sau nu în medicină, a cărei folosire abuzivă poate crea dependență fizică și psihică sau tulburări grave ale activității mintale, ale percepției și ale comportamentului.”
În opinia mea, drogurile sunt un soi de pluton de execuție a moralității interioare. Fiecare toxico-dependent la pragul renunțării zărește o distanță dilatată, de netrecut, de pe tărâmul creat chiar de el, care devine de fapt o dimensiune incomensurabilă a pierderii și a nostalgiei: o distanță a imaginației. Vindecarea reașează în adevăratele proporții cuburile de la baza istoriei fiecăruia. Lupta se duce cu adevăratul pericol, și anume teama de a trăi o viață străină; tânărul se asunde sub o carapace de temere. Mulți din cei ce reușesc să iasă din acest cerc vicios mărturisesc că toată viața vor lupa cu amintirea patimilor care i-au marcat, că modul lor de a trăi a influnețat de asemenea viața multora. Credința îi face să continuie războiul, știind că singurul pierdut este acela la care se renunță, și nu cel din care poți ieși totuși biruit: teama care îi poate face să depună armele este singura piedică în calea regăsirii adevărului atât de dorit.
Clasificarea drogurilor:
După efectele pe care le pot avea, drogurile se împart în două categorii:
droguri ușoare sau recreative din care fac parte: alcoolul, tutunul, cafeina, substanțele volatile, marijuana (cannabisul);
droguri de risc, cu un pronunțat caracter dependogen: heroina, morfina, cocaina, L.S.D. etc.
După caracterul juridic:
droguri legale;
droguri ilegale.
După puterea toxicomanogenă:
stupefiante;
medicamente deturnate de la utilizarea lor terapeutică;
psihotrope.
După modul de acțiune asupra Sistemului Nervos Central (SNC):
stimulente ale SNC (psihoanaleptice): cocaină, amfetamine, metamfetamină;
depresive ale SNC, cele care inhibă funcționarea acestuia, cum ar fi: barbituricele, benzodiazepinele sau opioidele (opiul, heroina, metadona);
perturbatoare ale SNC: canabionolii (marijuana, hașiș, ulei de canabis), halucinogenele (LSD, psilocibină, mescalină, STP, PCP, ketamina, MDMA – ecstasy), inhalanții.
Datorită mediului în care se consumă apare și o altă categorie de droguri și anume:
drogurile de club: rohypnol, ketamină, GHB (acid gamahidroxibutiric), poppers, MDMA – ecstasy.
În așa-numita ,,categorie designer drugs – droguri de sinteză – termen folosit pentru a descrie substanțe ce sunt create pentru a ocoli legislația în vigoare, de obicei prin modificarea structurii moleculare a drogurilor deja existente sau găsirea de noi droguri cu structuri chimice complet diferite ce produc efecte similare cu drogurile ilegale recreaționale” se încadrează:
substanțele noi cu proprietăți psihoactive (SNPP), denumite generic ,,etnobotanice”.
Consumul de etnobotanice este mai periculos decât cel de droguri, pentru că nu se cunosc efectele pe care aceste produse le pot avea, și prin urmare, medicii nu știu ce tratamente pot aplica. Situația se prezintă paradoxal: etnobotanicele se vând legal, deși nu se cunoaște aproape nimic despre profilul farmacologic, toxicologic și de siguranță al acestor compuși la oameni. Tipul și cantitatea de substanțe adăugate pot, de asemenea , să varieze considerabil, iar unii dintre compuși pot fi puternic activi în doze foarte mici. Drept rezultat, nu poate fi exclusă supradoza accidentală, cu un risc de complicații severe psihiatrice sau de altă natură, afirmă raportul alcătuit de Agenția Națională Antidrog.
Efectele produse de aceste substanțe sunt asemănătoare celor induse de consumul de substanțe pshiotrope, având efect direct asupra creierului uman: halucinații, anxietate, amețeli, creșterea frecvenței cardiace, a tensiunii arteriale și a temperaturii corpului. Efectul substanțelor etnobotanice durează puțin, comparativ cu al altor droguri.
În ceea ce privește modul de folosire a drogurilor, unii specialiști francezi (Charpenel, Maestracci, Frydman, Martineau) au remarcat trei categorii: consumul, consumul nociv și dependența.
Consumul este folosirea care nu implică vătămare și este etichetat drept experimental, ocazional sau regulat.
Consumul nociv sau abuzul este înțeles ca o folosire care implică pagube medicale, sociale sau judiciare.
Dependența este înțeleasă ca un comportament psihopatologic prezentând caracteristici biologice, psihologice și sociale.
I.2. Conceptul de dependență
Deși la o primă vedere termenul de dependență pare a fi evident, la o privire mai atentă el este de fapt destul de vag: în el încadrându-se diverse elemente, de la cele cu caracter clinic la cele normative și chiar farmacologice. Aceasta complexitate face din tratarea subiectului ,,droguri” domeniul de activitate al unor abordari ideologice mai mult sau mai putin rationale.
În 1793 parintele psihiatriei din Statele Unite, Benjamin Rush, a formulat pentru pima dată modelul dependenței ca patologie. Acesta este susținut de rezultatele cercetărilor anatomice, fiziologice, neurofarmacologice și genetice care au dezvăluit progresiv bazele biologice ale acestei afecțiuni. „Fundamental, modelul explică limpede compulsia căutarii și folosirii de substanțe psihoactive (considerate simptome primare) ca efect al structurilor și funcțiilor nervoase transformate în patologie printr-o folosire îndelungată a substanței.”
Robert R. Bell diferențiază între dependență și deprindere (obișnuință), în sensul că deprinderea are un caracter mental și emoțional (este caracteristica, de exemplu, pentru dorința unui fumător de a aprinde o țigară), iar dependența are un caracter fizic, fiind manifestată printr-o dorință de neînfrânat, imperioasă de a consuma drogul.
Cercetând o populație de tineri toxicomani, Peter Laurie desprinde trei condiții necesare pentru apariția dependenței de droguri:
un deficit psihologic cu caracter predispozant;
criza care apare în cursul vieții;
ofertă oportună de drog.
Manualul de diagnostic al tulburărilor psihice, DSM IV impune următoarele criterii, conform cărora se caracterizează dependența:
individul dezvoltă o toleranță la o anumită substanță/drog, respectiv absența efectelor colaterale la dozele obișnuite;
simptomele de abstinență apar imediat ce dozele sunt reduse și/sau drogul nu este consumat;
subiectul consumă drogul în cantități mari și mult peste perioada planificată;
individul recunoaște că are o problemă de consum excesiv și că eventualele tentative de a înceta consumul nu au fost cu succes;
subiectul își petrece o mare parte din timp, în scopul procurării drogului;
subiectul continuă consumul de droguri, în pofida problemelor fizice și psihice evidente pe care le are din cauza lor;
subiectul își reduce sau întrerupe participarea la activitățile sociale și profesionale din cauza consumului;
De asemnea, conform unor criterii OMS, dependența este caracterizată de prezența următoarelor elemente clinice:
conștientizarea impulsului de a consuma droguri împotriva propriei voințe;
dorința de a nu mai consuma;
obișnuință stereotipală de a consuma;
consum pentru evitarea sau reducerea fenomenelor de sevraj;
comportament focalizat pe procurarea drogului, în detrimentul altor activități importante;
Dependența are un caracter dihotomic, manifestându-se atât la nivel psihic, cât și la nivel fizic. Prima presupune dorința constantă de consum, iar cea de-a doua se referă la simptomele de toleranță și sevraj.
Toleranța este unul dintre criteriile de stabilire a sindromului de dependență și reprezintă o diminuare a reacției la o doză de drog ce apare ca urmare a consumului continuu. Pentru a obține efectul produs inițial de o doză mai scăzută este necesară creșterea dozei.
Sevrajul reprezintă ansmablul manifestărilor fizice și psihice, uneori grave, care apar odată cu încetarea consumului de droguri.
Sindromul de sevraj este unul dintre indicatorii existenței dependenței. Debutul și evoluția sindromului de sevraj sunt limitate în timp și sunt determinate de tipul de substanță și de doza utilizată imediat înaintea opririi sau reducerii consumului.
Un termen esențial în dezbaterile cu privire la dependență este acela de ,,addiction”. Incorect folosit în locul celui de dependență, acest concept dă naștere unei neclarități la nivelul teoretic și al cercetării, dar și atunci când vine vorba de concepere și punere în practică a intervențiilor și tratamentelor.
,,Termenul addiction indică o stare comportamentală de abuz de substanțe psihoactive caracterizată nu doar de o implicare absolută (compulsivă) a subiectului în folosirea acestora (și în a-și asigura aprovizionarea cu ele), ci și de o tendință accentuată la recidivă după întreruperea consumului. În schimb, prin dependență trebuie să se înțeleagă starea fiziologică de neuroadaptare produsă de consumul repetat al substanței, care pretinde administrări continue pentru prevenirea apariției unui sindrom de abstinență.”
I.3. Consumatorii de droguri
I.3.1. Tipologii
În capcana drogurilor poate pica, la un moment dat, orice persoană. A deveni toxicoman nu ține de statutul social și nici de nivelul de educație, din potrivă este atât de usoară căderea în dependență că, aproape, nu are limită. Drogurile, în acest moment, sunt o problemă a tinerei generații. Adolescenții, tinerii, formează o populație vulnerabilă la consumul de droguri, aceștia fiind mult mai receptivi la experiențe noi și extreme. Se observă că media debutului consumului de droguri în România a scăzut, ajungându-se la cazuri de copii consumatori de numai 10-12 ani.
Adolescența nu este doar un concept, ci este o realitate de care societatea modernă este din ce în ce mai conștientă. Adolescența este una dintre cele mai sensibile perioade ale dezvoltării. Dacă psihanaliza a avut grijă să sublinieze cu insistență importanța copilăriei, mai ales a vârstelor mici, pentru formarea ulterioară a adultului, putem să adăugăm, fără riscul de a greși, că adolescența este un moment de o valoare egală pentru cursul și ritmul dezvoltării biologice, psihologice și sociale a ființei.
Gilles Ferreol, reputat specialist francez al fenomenului, pune în evidență faptul că adolescenții sunt conduși spre consumul de droguri din curiozitate sau nevoia de experimentare a senzațiilor extreme. La aceste cauze, de natură intrinsecă, la consumul de droguri ridicat în rândul tinerilor, se adaugă și faptul că aceștia, în general, sunt lipsiți de responsabilitate și maturitate, se confruntă cu probleme de integrare socială, cu singurătatea și angoasa socială. La cauzele externe ale consumului de droguri în rândul tinerilor, autorul francez menționează: cercul de prieteni, climatul familial defavorabil, nivelul de educație redus, lipsa informațiilor despre droguri, dezorientarea, senzația de frustrare într-o lume nedreaptă, eșecul în viață (șomaj, sărăcie, violență, discriminări de tot soiul, perspective incerte, tinerii care provin din familii incomplet structurate), singurătatea și angoasa, fuga de realitate, sub pretextul căutării unui „eu superior" pot constitui, de asemenea, cauze ale aderării tinerilor la consumul de droguri. Dorința de căutare a propriei personalități, specifică adolescenței, proces în care tinerii trăiesc „personalități de împrumut", identificându-se succesiv cu diferiți idoli, persoane pe care le admiră și le iau ca modele, creează, de asemenea, mediul intern propice consumului de droguri. În final, însă, consumatorul eșuează dramatic, pierzându-și propria personalitate.
Pentru tineri, astăzi drogurile au ajuns o formă de recreere ca oricare alta. Și acesta este poate cel mai îngrijorător aspect. Și înainte existau consumatori, dar numărul lor era cu mult mai mic și totul era încă înconjurat de o aură de pericol și ilegalitate . S-a ajuns în numai câțiva ani ca drogurile să devină un fenomen și un mod de viață.
Consumul de droguri atrage după sine unele semne după care se poate contura un profil al dependentului. Profesorul Doru Buzducea oferă o serie de indicatori asociați consumului de droguri:
iritabilitatea;
instabilitatea psihică și comportamentală;
iritarea ochilor;
idei paranoice;
agresivitatea nejustificată și neadecvată;
nervozitatea;
lapsusurile și dificultățile de vorbire;
iraționalitatea;
diminuarea randamentului școlar;
depresia;
apatia;
scăderea motivației;
probleme de relaționare interpersonală.
Odată căzut, tânărul orbecăie pe calea lui și se bucură de fiece umbră care adaugă chiar și cea mai mică strălucire petelor lui. Tiparele vieții lui sunt crunt frânte și nu mai vede nicio metodă de a-și găsi o linie dreaptă în mijlocul derutei în care se mișcă. Inima lui orbește și devine neputincioasă în a mai vedea bucuriile reale ale vieții, iar mai târziu nici sensul ei. Toată calea aceasta a drogurilor duce spre o mare înfundătură, iar tânărul uită că mai are încă multe de spus, de făcut, că viața îi este un drum întins pe care trebuie să-l parcurgă cu mult curaj, adunând mereu și învățând din toate cum să se clădească.
I.3.2. Identitate, relații și persoane implicate
Oamenii se nasc și cresc în general într-o familie, iar în acest mediu familial se manifestă pentru întaia dată sociabilitatea omului. Aici este locul în care i se formează personalitatea și se pun bazele exercitării caracterului social sau a comuniunii care îi vor determina în mod hotărâtor întreaga viața.
Integrarea omului în societate debuteză, așadar, la o vârstă cât mai fragedă, mai întâi în familie și apoi în școală. Ea ,,este un proces voluntar de aderare și dinamică la viața și relațiile sociale, aderare ce se realizează prin asimilarea de roluri sociale, norme și valori, modele, prin dezvoltarea conștientă a nivelului personalității.” Apare însă, începând cu adolescența, și un risc foarte mare al dezadaptării (acte nonconformiste, negare, izolare sau violență) deoarece această perioadă aduce cu sine o continuă căutare a identității și a ieșirii din anonimat, dar nu dispune de mijloacele necesare socializării.
Social, adolescenții se caracterizează prin autodefinirea sinelui în relație cu societatea în totalitatea ei, iar identitatea apare ca o poziție a lor față de lumea în care trăiesc. Din acest status apar probleme specifice adolescenței : tensiunea dintre individ și societate, câștigarea independenței față de părinți, alegerea carierei și a stilului de viață.
Emoțional, adolescenții sunt foarte sensibili și de aceea se pot simți foarte ușor lezați când se manifestă atitudini ostile față de ei. Social, adolescenții se caracterizează prin autodefinirea sinelui în relație cu societatea, iar identitatea apare ca o poziție a lor față de lumea în care trăiesc .
Noțiunea de grup social desemnează diferite ansambluri de indivizi- două sau mai multe persoane- ce împărtășesc același sentiment de unitate, și sunt angajate în unul sau mai multe tipuri de interacțiune socială stabilă, condiționate de contexte sociale și istorice . Adolescentul, în relațiile pe care le stabilește cu grupul, din care face parte, este tentat să opereze o deplasare a persoanei către un lucru. Într-adevar, relațiile cu persoanele implică, atât pentru unii cât și pentru ceilalți, în termeni de recunoaștere a celuilalt cât și a sa, să fie în poziții identice pentru „a fi împreună” în armonie. Într-un cuvânt, ele implică dependența de dorința celuilalt și nu doar de propriile dorințe . Fiecare individ aduce cu sine în grup cunoștințe, experiențe, interese, aspirații, însușiri de personalitate (temperamentale, caracteriale, aptitudinale) și se caracterizează printr-un status și un set de roluri sociale. Unii membri tind să se orienteze cu predominanță către normele, valorile și modelele de comportare ale grupului de aparatenență, iar alții către cele care sunt specifice altui grup luat ca referință.
Pe plan social tânărul consumator de droguri are foarte multe de suferit . El devine total dezinteresat în relaționarea cu ceilalți, iar relațiile lui sociale cunosc un proces accentuat de degradare. De asemenea crește riscul de excludere socială și se diminuează șansele de reintegrare atât socială, cât și profesională. Deseori se face vinovat de infracțiuni cum ar fi traficul de droguri. Alături de el însă, are de suferit întreaga familie și prietenii; aceștia se confruntă cu sentimente de vinovăție, se simt responsabili și se acuză că nu au înțeles la timp ceea ce se petrece cu tânărul.
Uzul de stupefiante va avea întotdeauna consecințe și asupra altor persoane ca rudele, colegii de serviciu și vecinii dependentului și de aceea orice societate sănătoasă va trebui să plătească pentru prejudiciul cauzat de droguri, pentru bolile, rănirile, infracțiunile etc.
Societatea îi consideră pe toxico-dependenți atât victime, cât și vinovați (pentru că nu pot fi socotiți drept niște neștiutori în ceea ce privește efectele nocive ale consumului de substanțe opiacee, dar și datorită infracțiunilor la care ajung sub influența lor ori din lipsa lor, din dorința de a le procura pentru a-și crea din nou starea de bine). Dincolo de orice faptă periculoasă pe care ar putea-o săvârși, dependentul de droguri este în primul rând o victimă deoarece ,,el întâmpină reale dificultăți în relația cu familia, cu societatea și își pune în pericol propria viață.”
Trebuie să știm, însă că ,,mediul socio-familial și individul – ca personalitate deficitară sunt doi factori decisivi în constituirea ecuației de consum de droguri”, iar aceasta se manifestă întotdeauna la întretăierea a trei elemente: dorg, mediu, individ.
I.3.3. Încadrarea în grupuri de risc
,,În orice societate întâlnim grupuri sociale excluse social și aflate în risc de a perpetua pierderi la nivel social. Astfel de grupuri sociale se confruntă cu lipsa de putere și control, cu probleme persistente, cu deteriorare fizică, emoțională, mentală și socială, cu deficit de resurse interioare, cu lipsa sprijinului familial și social, cu discriminare, stigmatizare și deseori cu situații de încălcare a drepturilor omului.”
În lumea de azi fenomenul traficului și consumului ilicit de droguri a încetat să mai fie restrâns la nivelul unei singure țări sau regiuni, devenind o problemă mondială.
În România, fenomenul a luat mare amploare, însă nu funcționează un sistem de prevenție a consumului și de tratament al dependenților bine pus la punct. Contextul generat de regimul comunist prin limitarea dreptului de liberă circulație a ferit țara noastră de manifestările dezastrului drogurilor. Astfel, explozia acestui fenomen după căderea regimului totalitar a găsit-o nepregătită pentru a face față prin lipsa de informare sau cunoașterea limitată. Din această cauză România a înregistrat de la an la an un numar mai mare de consumatori de droguri.
Studiile realizate atât la nivel național cât și internațional arată că perioada cea mai vulnerabilă la consumul de droguri este cea cuprinsă între 18 și 25 de ani.
Majoritatea studiilor care s-au făcut până acum în România (de ex.: Raport Național privind situația drogurilor 2014- A.N.A., Studiu privind consumul de drog injectabil în cadrul populației: persoane adulte fără adăpost – Samusocial) cu privire la tinerii consumatori de droguri, vizează, în mare parte, consumatorii de droguri injectabile.
Cu toate acestea, considerăm a fi problematic orice consum de droguri, nu doar cel de injectabile. Din acest motiv, dorim să redefinim, în această cercetare, grupul de risc, incluzând consumatorii de orice tip de droguri.
Un motiv pentru care cercetătorii își îndreaptă atenția mai mult spre această categorie (a consumatorilor de injectabile) ar putea fi reprezentat de faptul că aceștia sunt mai ușor de identificat, prin intermediul programelor de schimb de seringi etc. Dacă, totuși, numărul acestora a crescut, numărul consumatorilor de droguri neinjectabile, cu atât mai mult, întrucât acestea sunt mai accesibile. Din această categorie poate face parte oricine, ei sunt tinerii de printre noi și mulți au o viață, aparent normală. Este, însă, această categorie una de neglijat?
Consumatorii de droguri reprezintă un grup vulnerabil care, la momentul actual, în România se află, din păcate, într-o creștere destul de îngrijorătoare. În ultima perioadă, conform unei declarații recente a psihoterapeutului Diana Șerban, din cadrul A.N.A., s-a înregistrat o triplare a numărului de tineri care cad în plasa drogurilor.
Secretarul general ONU, Kofi Annan, a declarat: „Drogurile ne destramă societățile, generează infracțiuni, răspândesc boli, precum SIDA, și ne ucid tinerii și viitorul“. Așadar, dintre efectele pe termen lung ale consumului abuziv de droguri, de o preocupare deosebită se fac și cele sociale care aduc daune peste daune.
Cu toate că există numeroase organizații care luptă pentru a reduce consumul de substanțe psihotrope, statisticile arată că scopul acestora nu este încă îndeplinit sau este atins într-o măsură mult prea mică, în raport cu amploarea pe care o ia, din ce în ce mai mult, acest fenomen.
Capitolul II
Consumul de droguri în rândul adolescenților și tinerilor. Etiologie, tratament și intervenție din perspectiva asistenței sociale
II.1. Factorii favorizanți și cauzali ai apariției
Studiile realizate în ultimele decenii au încercat să lămurească originile și evoluția consumului abuziv de droguri, felul în care problema apare și se dezvoltă.
Cercetările au demonstrat existența unui număr mare de factori de risc în ceea ce privește abuzul de droguri, aceștia fiind corelați cu aspecte personale, familiale sau școlare.
Motivațiile consumului de droguri au fost și sunt în continuare, extrem de diverse: modificarea conștiinței și comportamentului, ușurarea durerilor, optimizarea stării de bine, realizarea unor performanțe, explorarea sinelui, descoperirea „lumii de dincolo” și atingerea „stării de grație” etc.
Motivația psihologică și spirituală a consumului de droguri poate viza două aspecte. Mai demult se vorbea de folosirea drogurilor cu o motivație religioasă sau o motivație politică , de exemplu anumiți soldați care erau sedați pentru a fi mai curajoși și viteji în luptă. Motivația religioasă însemna intrarea într-o anumită stare prin care așa-numiții profeți stabileau o comuniune cu zeitățile. În zilele noastre, trecând peste toate aceste uzanțe vechi, drogurile au început să fie consumate de plăcere, și asta pentru că omul în natura lui caută să-și depășească limitele, caută transcendentul. Această căutare are la bază, la rândul ei, diferite motive: unii caută din această motivație internă de a-și depăși limitele, alții o fac pur și simplu de curiozitate, iar alții, și probabil cei mai mulți, o fac pentru că sunt foarte răniți spiritual.
Pentru consumul de droguri înțeles ca o echivalență de suicid lent, prima întrebare în psihopatologie este dacă toată lumea este vulnerabilă la drog sau numai anumite persoane. Factorii de vulnerabilitate individuală au un rol determinant în apariția fenomenului de dependență. Când se vorbește despre dependență se are în vedere influența componentelor sistemului biologic, psihologic sau social al consumatorului.
II.1.1. Factori biologici
Conform unor studii, se pare că la unele persoane există o oarecare predispoziție genetică sau biologică de a deveni dependenți de droguri. Astfel, au fost evidențiați următorii factori biologici:
bagajul genetic;
diferențele de metabolism și reacția organismului la diferite substanțe;
vulnerabilitățile biochimice și neurologice;
temperamentul sau deosebirile cognitive structurale;
vătămările care afectează sistemul nervos central al fetusului, încă din viața intrauterină, provocate de problemele apărute atât la nivel fizic cât și biochimic;
schimbările temperamentale sau diferențele fiziologice care pot apărea de-a lungul vieții ca urmare a bolilor, accidentelor, traumelor fizice, expunerii la substanțe toxice, alcool sau droguri.
II.1.2. Factori psihologici
Factorii psihologici sau factorii la nivel individual pot contribui la activarea comportamentelor adictive prin manifestarea frecventă a următoarelor trăsături de personalitate:
anxietatea accentuată;
depresia;
instabilitatea emoțională;
impulsivitatea;
stima de sine redusă;
toleranța scăzută la frustrare sau stres;
abilități reduse de adaptare;
relații interpersonale deficitare.
II. 1.3. Factori sociali și de mediu
Componenta socială a dependenței se referă la circumstanțele în care are loc consumul și la impactul resimțit. Factorii sociali și de mediu se referă la:
anturajul sau grupul de egali care aparțin deja unei subculturi a drogurilor;
facilitatea accesului la procurarea drogurilor în cadrul anturajului sau al comunității;
lipsa controlului din punct de vedere normativ, legislativ cu privire la producerea, consumul și comercializarea drogurilor;
încurajarea consumului de substanțe prin media;
context economic și social nefavorabil reușitelor personale și sociale ale tinerilor, fapt care îi determină să își câștige stima de sine în grupuri consumatoare.
II. 1.4. Factori familiali
Familia are un rol determinant în experimentarea drogurilor de către tineri.
mediul familial inadecvat;
poziția de acceptare față de consumul de tutun, alcool sau chiar droguri, în sânul familiei;
degradarea relațiilor dintre generații;
existența unei atitudini de neglijență în cadrul familiei concretizată în lipsa de atenție, supraveghere și control.
II.2. Modele și teorii de interprtare a consumului de droguri
În lucrarea „Prevenire și consiliere antidrog” profesorul Pavel Abraham menționează că „în orice domeniu științific trebuie să existe un cadru teoretic care să ne permită să ne desfășurăm activitatea profesională cotidiană” . Aceasta se referă, în mod deosebit, la cantitatea de informație asupra unui fenomen de care se dispune în respectivul mediu de activitate. În cazul consumului de droguri există suficiente teorii și modele explicative, iar acest fapt arată interesul asupra acestui subiect, dar și greutatea de a include întreaga complexitate a acestui fenomen.
Majoritatea teoriilor și modelelor explicative ale consumului de droguri s-au orientat asupra cauzelor care determină indivizii să consume droguri. Aceasta are o mare importanță deoarece dacă știm de ce apare consumul ne va fi mai ușor să aplicăm programe de prevenire sau de asistență.
Psihologul și antropologul Elisador Becoña realizează, în 1999 , o clasificare a celor mai importante teorii și modele explicative ale consumului de droguri. Astfel se disting trei mari grupe:
teorii și modele parțiale sau bazate pe puține componente
În cadrul acestor teorii sunt incluse cele care se caracterizează prin încercarea de explicare a consumului de droguri prin foarte puține elemente sau componente (teoriile și modelele biologice, modelul sănătății publice).
teorii și modele evolutive sau bazate pe stadii
Potrivit lucrării „Ghid de prevenire a consumului de droguri în rândul adolescenților și tinerilor”, aceste teorii includ la rândul lor o serie de teorii care își bazează explicațiile pe stadii sau pe evoluția dezvoltării cu privire la maturizare și la consumul consecutiv de droguri .
teorii și modele integrative și comprehensive
În lucrarea „Prevenire și consiliere antidrog”, autorul subliniază faptul că obiectul acestor teorii este explicarea comportamentului de consum prin integrarea a diferite componente din diverse teorii, sau prin abordarea unei teorii comprehensive prin intermediul căreia este posibilă explicarea problemei .
Există o diversitate de modele de interpretare a consumului/ dependenței de droguri, care accentuează diferite variabile explicative. Nu s-au putut formula, din păcate, în mod explicit criteriile de clasificare care ar introduce mai multă coerență în descrierea, organizarea și evaluarea modelelor în cauză. Din acest motiv, analizând și interpretând diferite modele, le vom structura așa:
Modelul medical
Conform acestui model dependența este văzută ca o afecțiune principală, de sine stătătoare, ce evoluează în timp, în trei etape progresive și ireversibile.
Modelul moral
În cadrul acestui model dependența este considerată un refuz de supunere la conduita impusă de normele etice sau morale. Modelul este unul foarte simplu și clar, nu lasă loc de ambiguități. Cercetările științifice nu sunt considerate necesare, dependența fiind doar un comportament greșit care trebuie pedepsit.
Modele psihologice
Aceste modele pornesc de la premisa că dependența este un rezultat al problemelor de natură psihologică.
c.1. Modelele psihoanalitice- pornesc de la definția dependenței, dată de Sigmund
Freud. El consideră că aceasta este rezultat al unor conflicte sau tensiuni psihice inconștiente,
un simptom al unor probleme psihologice mai complexe și nu o boală de sine stătătoare
Diferitele substanțe pot fi folosite pentru a suprima sau evita alte sentimente, gânduri, amintiri neplăcute, ajungându-se la așa-zisa auto-medicație.
Neo-freudienii au aplicat teoria psihoanalitică pentru a lărgi perspectiva asupra dependenței, teoriile relațiilor de obiect susținând faptul că dependența poate fi rezultatul unui deficit în relațiile timpurii cu membrii familiei, în special cu mama. Alți neo-freudieni cred că indivizii care au suferit traume pot deveni dependenți pentru a face față evenimentului respectiv. O dovadă în acest sens ar fi numărul mare de indivizi la care apare corelația dintre tulburările de stres posttraumatic și cele legate de consumul de substanțe.
c.2. Modelele psihopatologice- presupun corelația dintre tulburările privind consumul de substanțe și diferite tipuri de psihopatologii.
Numeroase studii au arătat că tulburări precum cele de conduită, de dispoziție, bipolare sau de personalitate sunt considerate a predispune la apariția consumului de substanțe. În cazul celor de personalitate nu se știe încă, dacă acestea duc la consumul de droguri sau dacă sunt o cauză a acestuia.
Modele de personalitate
În acest caz, consumul de substanțe se explică prin corelația cu variabilele de personalitate sau temperamentele individuale.
Psihiatrul american Cloninger a propus un model tridimensional al personalității având la bază caracteristicile reprezentate prin stimul – răspuns: căutarea noului, evitarea durerii și dependența de recompensă. Cu cât aceste nevoi sunt mai urgente, cu atât crește riscul de dependență.
Un model mai recent al personalității propune cinci factori de influență: extraversia – sociabilitatea, nevrotismul – stabiltatea emoțională, agreabilitatea – capacitatea de empatizare, de altruism, conștiinciozitatea – prudență, responsabilitate, control și deschidere către noutate – curiozitate intelectuală, auto-reflecție. Studiile efectuate pe indivizi aflați la risc de consum au descoperit faptul că, din perspectiva modelului celor cinci factori, personalitatea acestora era asociată negativ cu agreabilitatea și conștiinciozitatea și pozitiv cu nevrotismul și deschiderea către noutate.
Modele comportamentale
Potrivit acestor modele, dependența este considerată o caracteristică comportamentală învățată și modelată de aceleași legi aplicabile întregului comportament uman, o problemă aflată sub influența unor factori de mediu, familiali, sociali.
Modelele comportamentale cuprind modelele condiționării clasice și operante, modelul învățării sociale și cel compotamental – cognitiv.
Modelele socio-culturale
În conformitate cu aceste modele consumul de substanțe nu apare de la sine, ci sub influența unor factori sociali și de mediu care plasează individul și, uneori, chiar întreaga comunitate, la risc față de consumul de droguri.
f.1. Modelul peer influenței grupului de egali- cei care consumă droguri au deobicei relații sociale mai apropiate cu cei care consumă substanțe similare.
f.2. Modelul sistemelor familiale- dependența se manifestă mai des la membri ai familiilor în care există deja probleme de adicție.
Unii cercetători au încercat să explice aceasta prin factorii genetici sau prin relațiile de obiect, dar cei mai mulți văd familia ca rezultat al interacțiunilor complicate dintre relații, factori biologici, valori, credințe, acțiuni și emoții.
f.3.Modelele culturale- variabilele culturale reprezintă coordonate importante care definesc experiența de viață a indivizilor din grupurile de minorități etnice sau rasiale. Toate aceste variabile pot acționa ca factori de risc sau de protecție pentru consumul de droguri.
Modelele comprehensive
g.1. Modelul biopsihosocial- explică dependența ca o combinație de factori biologici, psihologici și sociali, dar nu ca rezultat al unuia singur.
g.2. Modelul stilurilor de viață- aduce în prim plan cauze, factori și comportamente individuale și sociale anterioare care generează dependența/ consumul de droguri.
Calafat, inițiatorul acestui model, este de părere că drogul este o simplă componentă dintr-un complex de elemente care împreună concură la descrierea consumului. În aceasta se încadrează: prezența consumului de tutun, alcool sau droguri în familie, modele de consum la nivelul grupului sau comunității, natura relațiilor sociale, modalități de petrecere a timpului liber, categorii de informații legate de abuzul de droguri, experiența anterioară și caracteristici de personalitate ale celui care consumă droguri, structura și dinamica societății, etc.
g.3. Modelul lui Becoña (modelul comprehensiv și secvențial al fazelor consumului de droguri)- arată că individul care alege să consume droguri parcurge mai multe etape până la instalarea dependenței.
În 1999, Becoña propune 5 faze: faza de predispoziție, de cunoaștere, de experimentare și inițiere a consumului, de consolidare (abuz și dependență) și faza de abandon sau menținere și/sau recădere.
1. În faza preliminară sau de predispoziție influențează următorii factori:
biologici;
psihologici;
socioculturali.
2. În etapa de cunoaștere sunt importante:
mediul;
procesul de învățare;
procesul de socializare;
expectativele.
3. Faza de experimentare și inițiere a consumului are la bază, ca factori decisivi factorii de risc și de protecție.
4. În faza de consolidare: de la consum la abuz și la dependență ceea ce va determina menținerea consumului substanței în mod fundamental sunt consecințele, pozitive sau negative, pe care le produce respectivul consum. Acestea vor fi în directă relație cu anturajul, familia și cu sine.
5. Faza de abandon sau de menținere. Orice comportament se realizează într-un continuu temporal, în care individul poate menține acest comportament sau nu în cazul în care consecințele sunt mai mult negative decât pozitive. Astfel, dintre consumatorii diferitelor tipuri de droguri unii vor înceta să le mai consume după una sau mai multe încercări, alții după o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă, iar alții vor continua consumul în mod neîntrerupt de-a lungul multor ani sau întreaga viață. Aceștia ultimii sunt cei care se află în faza de menținere.
Cauzele motivației pentru abandon pot fi:
externe: presiunea familiei, a prietenilor, a societății etc.
interne: datorate problemelor cauzate de consum fie de tip fizic, afectiv, familiar etc.
Tratamentul joacă aici rolul său fundamental pentru obținerea abstinenței și menținerea acesteia pe termen lung.
6. Faza de recădere. Dependența de droguri poate fi considerată un comportament învățat, consolidat și dificil de îndepărtat. De aceea tratamentul poate fi considerat un proces pe calea unui drum plin de recăderi. Astfel individul abandonează consumul, recade, îl abandonează din nou și din nou recade până când acest proces se menține de-a lungul timpului sau apare un moment când se obține abstinența. Este vorba aici de fazele clasice ale tratamentului.
g.4. Modelul sănătății publice- este un model universal, focalizat în egală măsură pe menținerea sănătății individului, a mediului curat și a condițiilor de viață decentă (locuință și condiții de locuit, educație, securitate socială, loc de muncă, altele).
Abordarea holistică a sănătății face posibilă explicarea adicțiilor de droguri pe mai multe dimensiuni:
modul în care persoana percepe amenințările comportamentului de risc în funcție de convingerile sale referitoare la droguri, vulnerabilitatea față de abuz și consecințele negative ale consumului;
modul în care persoana interpretează beneficiile și costurile comportamentului adictiv;
influența factorilor demografici și psihosociali în relația stare de sănătate- comportament de risc.
II.3. Prevenție. Rolul asistenței și al pedagogiei sociale
Prevenirea reprezintă totalitatea activităților ce au ca scop convingerea indivizilor fie să nu înceapă să consume droguri, fie să nu treacă de la consumul exeperimental la cel problematic.
În urma numeroaselor cercetări în domeniul prevenirii și tratamentului consumului de droguri realizate în special de autoritățile federale din SUA s-au cristalizat o serie de principii ale prevenirii. Acestea au fost sintetizate de National Institute on Drug Abuse (NIDA) în 16 principii ce ar trebui să guverneze toate programele de prevenire , principii ce pot fi împărțite în patru subgrupe:
definirea factorilor de risc și protecție specifici populației țintă;
continuarea programelor care s-au dovedit eficiente;
realizarea timpurie a intervențiilor, potrivit stadiului dezvoltării individului și al locației alese;
eficientizarea programelor prin monitorizare continuă și personal instruit.
La început, intervențiile de prevenire erau clasificate în funcție de momentul consumului în:
primare – înainte de primul consum;
secundare – reducerea riscurilor asociate (harm-reduction) ;
terțiare – prevenirea recăderilor.
În 1994, Institute of Medicine din SUA a propus adoptarea unei noi clasificări a strategiilor de prevenire : universală, selectivă și indicată. Această clasificare a fost folosită inițial de Robert Gordon, în 1983, în medicină pentru prevenirea apariției bolilor.
Prevenirea universală se adresează populației generale, oferă informații despre substanțe, promovează dezvoltarea abilităților personale și a valorilor sociale și încearcă amânarea sau chiar blocarea debutului consumului.
Prevenirea selectivă se aplică grupurilor, familiilor sau comunităților vulnerabile la consum, se bazează pe dezvoltarea mecanismelor adaptative, îmbunătățirea condițiilor de viață și a modalităților de petrecere a timpului liber.
Grupul țintă al prevenirii indicate este reprezentat de indivizii vulnerabili, care prezintă manifestările inițiale ale dependenței, dar nu li se poate pune încă acest diagnostic.
Pe lângă aceste trei tipuri de prevenire, EMCDDA (European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction) a mai propus și prevenirea ambientală. Spre deosebire de celelalte variante, aceasta nu se adresează indivizilor ci societății în general și încearcă să schimbe contextul cultural, social și economic.
CSAP (Center for Substance Abuse Prevention) a creat, în anii 90, șase strategii pentru realizarea unor programe de prevenire eficiente:
• diseminarea informației;
• educația preventivă;
• activitățile alternative;
• procesele bazate pe comunitate;
• abordarea ambientală;
• identificarea problemei și trimiterea către serviciile specializate.
În combaterea consumului de droguri se are în vedere trei nivele de prevenție :
Prevenția primară, se adresează minorilor și tinerilor care nu au experimentat încă drogurile ilicite, obiectivul prevenției primare, fiind de a evita contactul inițial cu consumul de droguri ;
Prevenția secundară are ca scop să-i determine pe tinerii care au consumat deja droguri să abandoneze această deprindere;
Prevenția terțiară (reabilitarea), vizează evitarea reluării consumului de droguri de către foștii dependenți de droguri .
Pentru ca prevenirea să fie eficientă aceasta trebuie programată pe o perioadă mai lungă de timp, și începută înaintea apariției problemelor; rezultatele cele mai bune se ating în momentul în care acțiunea de prevenire se inițiază încă din perioada copilăriei timpurii și se continuă în programe implementate în etapa preadolescenței. Intervențiile de prevenire care se desfășoară după ce subiectul a făcut experiența consumului de droguri au o eficiență scăzută și foarte nesigură, deoarece acesta deja „a realizat schimbările cognitive și atitudinale necesare pentru a permite consumul”. Proiectele de prevenire pentru a fi eficiente, trebuie să urmărească formularea detaliată a obiectivelor operative; acestea trebuie să fie: „specifice, măsurabile, să poată fi realizabile, resurse umane și materiale (potrivite pentru…) planificate în timp”.
Programele de prevenire vizează trei segmente importante și anume : familia, școala și comunitatea.
În cadrul drogo-dependențelor, „prevenirea nu înseamnă efectiv modificarea comportamentelor de consum ale unui individ, ci modelarea sau modificarea favorabilă a stilului de viață al grupurilor și societăților”.
Există câteva obiective prioritare în activitatea de intervenție în vederea prevenirii consumului de droguri:
În mediul școlar :
– creșterea stimei de sine;
-dezvoltarea capacității de empatizare – ca bază pentru dezvoltarea afectivă, a competenței de relaționare interpersonală și a atitudinilor pro-sociale;
– creșterea capacității de autoexprimare emoțională;
– dezvoltarea abilităților de luare a deciziilor;
– dezvoltarea atitudinilor pozitive față de sănătate și contrare față de consumul de droguri;
– îmbunătățirea autocontrolului;
– dezvoltarea abilităților de relaționare cu alții și de a se opune propriilor impulsuri atunci când este necesar, crescând astfel competența individuală pentru interacțiune;
– îmbunătățirea autoafirmării.
În mediul familial:
– dezvoltarea de stiluri educative familiale adecvate ca mijloace pentru îmbunătățirea autocontrolului și a abilităților de luare a deciziilor;
– dezvoltarea competenței individuale de a interacționa cu alte persoane, în special cu egalii;
– stabilirea unui climat familial de apreciere și securitate afectivă ca bază pentru creșterea stimei de sine;
– promovarea intervenției părinților ca modele adecvate de petrecere în mod sănătos a timpului liber;
– crearea unor deprinderi sănătoase pentru a favoriza stabilirea unor norme subiective contrare consumului de droguri și unei aprecieri adecvate a sănătății;
– stimularea dezvoltării altor valori apropiate obiectivelor preventive (respect pentru ceilalți și pentru propria persoană, prietenie, colaborare, generozitate).
În mediul comunitar:
– promovarea participării comunității la dezvoltarea abilităților sociale și atitudinilor pro-sociale.
– facilitarea accesului la alternative sănătoase de petrecere a timpului liber, inclusiv pe cele care permit o canalizare adecvată a căutării de senzații noi, cu scopul de a crește satisfacția cu privire la ocuparea timpului liber.
– facilitarea stabilirii de relații interpersonale diverse în jurul acțiunilor de interes care nu au legătură cu consumul de droguri pentru a reduce presiunea socială cu privire la consum“.
Conform H.G. nr. 12/2001 activitățile de prevenire a consumului ilicit de droguri sunt următoarele: organizarea de programe educative adresate preșcolarilor, ce presupun promovarea unui stil de viață sănătos în familie și /sau în comunitate, vizând sănătatea publică; organizarea de programe educative adresate elevilor, ce presupun activități de instruire, informare, comunicare, incluse în programa școlară; realizarea de campanii mass –media ce presupun activități de informare a populației prin mijloace precum: articole în presa scrisă, anunțuri publice, emisiuni, reportaje, etc.
Capitolul III
Studiu practic și constatativ privind asistența consumatorilor de droguri
III.1. Stabilirea temei de cercetare
Am stabilit ca temă de cercetare ,, Factori cauzali și favorizanți în adicția de droguri. Asistența socială a tinerilor pentru prevenirea consumului de droguri’’.
Foarte ușor în capcana drogurilor cad astăzi tinerii care trăiesc cu dorința de a fi cât mai independeți, mai detașați de părinți și de ,,teoriile” lor, care vin dintr-o cu totul ,,modă veche”. La adolescență apare nevoia de identificare și o continuă alergare spre cunoașterea și înțelegerea sinelui și a celor din jur. În această etapă personalitatea (în care se încadrează atât coordonatele proprii sufletului, cât și trupului) și pe lângă aceasta, dimensiunea realității (realitate care rămâne pentru el o continuă provocare) se conturează și capătă o formă după care tânărul își va croi întreaga viață.
Consumul de droguri apare, așadar, pe fondul unor nevoi nesatisfăcute ale persoanei (dorința sau nevoia de afecțiune sau de apartenență la un grup, senzația de oboseală, plictiseala, o afecțiune fizică sau psihică preexistentă, eșec într-o latură a vieții sale, repere morale slabe sau absente). Majoritatea ajung la droguri ori din cauză că au prea multe probleme, ori pentru că li se pare foarte ,,cool”.
Alegerea acestei teme este motivată din punct de vedere personal și pragmatic, de faptul că avem cunoștințe, în grupul de prieteni, care au un trecut marcat de consumul de droguri, vor să dea mărturie despre acesta și cunosc și alți tineri cu același tip de probleme.
III.2. Fixarea obiectivelor și elaborarea ipotezelor
Concret, ne propunem să identificăm dacă anumite aspecte ale relației tânărului cu familia și cu cei din jur joacă un rol în abordarea ulterioară a unei poziții de acceptare a consumului de droguri. Dorim să cunoaștem dacă acest tânăr a avut o copilărie fericită, dacă a avut parte de comunicare, sprijin, afecțiune, de o educație anti-drog în familie. Totodată, urmărim să aflăm și dacă, odată ajuns consumator, tânărul mai poate avea o viață socială normală.
Considerăm că persoanele consumatoare de droguri sunt victime ale societății „îmbolnăvite” de cultura de consum, de media și de mulți alți factori, pe care sperăm să îi identificăm prin intermediul acestei cercetări. De asemenea, presupunem că un rol nefast în această conjuctură îl joacă și părinții acestor tineri, care, prin neglijare, negare sau pur și simplu prin lipsa de informare, nu le-au oferit o educație sănătoasă în acest sens.
Pentru fiecare obiectiv stabilim ipoteze și astfel preuspunem că tinerii care au ales să consume droguri sunt produsul unor disfuncții familiale, cei care ajung să facă parte dintr-un anturaj în care se consumă droguri sunt mai predispuși consumului, iar aceia care reușesc să renunțe la consumul de droguri datorită unei motivații intrinseci de sorginte spirituală reușesc să se integreze mai ușor unui mediu social firesc.
III.3. Metode și tehnici de cercetare
Cercetarea este una calitativă deoarece ne propunem să descoperim și să înțelegem care sunt sentimentele tinerilor care ajung să consume droguri, și în special ale acelora care au reușit să se vindece, să analizăm informațiile în profunzime, încercând să cunoaștem modul în care ei își priveau viața în timpul, dar mai ales după consum.
Cercetarea narativă ne ajută să înțelegem identitățile personale și stilurile de viață și să delimităm caracterele celor 10 tineri intervievați. De asemenea, utilizarea acestei metodologii ne permite obținerea unor date unice și complexe, care nu pot fi culese prin chestionare, observație sau experimente.
Metoda aleasă pentru această cercetare este interviul individual, deoarece acesta ne ajută să intrăm în profunzimea informațiilor, să obținem informații mai intime. De ce? Pentru că oamenii, prin natura lor, sunt povestitori, iar povestea oferă corență și continuitate experiențelor.
III.4. Prezentarea cazurilor
Tinerii din Biserică
Cazul 1. L.I., 25 de ani, din provincie, face parte dintr-o familie normală, nedestrămată, cu ambii părinți prezenți și activi în viața de familie, fără situații conflictuale majore. Subiectul a raportat o lipsă de comunicare și de educație anti-drog în cadrul familial, în raport cu anturajul a reprezentat un factor de influență puternic. În primul rând, am încercat să aflăm care sunt schimbările, la nivel de conștiință, care se produc în mintea unui tânăr care începe să se drogheze: ”Nu știu, mă obișnuisem să rup fiecare nouă bariera…de când am fumat prima oară țigări, la 14 ani, deși știam că nu e bine și chiar plângeam rugându-l pe tata să se lase…apoi au venit țigările „cu surprize”, deși știam că așa încep toți, cu marijuana. Deschizând ușa unui astfel de gând de acceptare a unui lucru pe care până atunci nu l-ai fi făcut, se modifică foarte tare conștiința și ușa devine foarte slabă…o deschide orice adiere. Așa am deschis-o în scurt timp și pastilelor. Am ezitat să prizez, dar după ce am făcut-o, în scurt timp m-am și injectat în mușchi cu ketamină, pentru că toți în jurul meu o făceau și spuneau că e „mai tare”… curiozitatea era mai puternică decât conștiința. În schimb, nu m-am injectat niciodată în venă, deși spuneau la fel…că e „mai tare”. Chiar ma lăudam „prietenilor” că am venele virgine…atât mai aveam și eu „virgin” …probabil dacă aș mai fi continuat să „trăiesc” în lumea aceea, aș fi ajuns să „experimentez” și cu heroină, dar, Slavă Domnului, m-am oprit la timp.”
L. a început să consume droguri la vârsta de 18 ani. S-a drogat 5 ani zi de zi, însă cu toate acestea ea nu s-a declarat niciodată dependentă. Era în clasa a XII-a când a tras primul fum în București, pe când venea la meditații pentru admitere la facultate. Am întrebat-o dacă toate fetele din jurul ei erau ca ea: ”Toate fetele din jurul meu… Am avut grijă să mă înconjor de fete de genul ăsta, care beau, se drogau, aveau relații trupești. Într-a XII-a deja nu mai aveam prietene din clasă cu mine, aveam două prietene la facultate în București cu care ma drogasem pentru prima oară, care `mă așteptau` să termin liceul ca să merg la ele, iar în ultimul an de liceu aveam mai mulți prieteni băieți cu care începusem să ies pentru că ei consumau droguri zi de zi și aveam cu unul dintrei ei o relație secretă…era nebunia asta de a face lucrurile interzise…era un fel de boala a plăcerilor vinovate”.
Drogul devine așadar, o experiență care întrunește atât curiozitatea, dorința de a încerca ceva nou, cât și dorința de a fi pur și simplu modernă, de a fi acceptată în grupurile din care voia să facă parte (,,Era senzația că fac ceva extravagant și da, mă credeam tare, pentru că aveam curajul să trec la fapte și chiar să fac ceea ce unii doar visează. Nu știu ce era în capul meu.”).
De asemenea, din mărturia L. reiese că ,,toată nebunia asta a venit și din cauza unei lipse de comunicare cu părinții, unei lipse de apropiere afectivă.”
Cazurile 2. si 3.M.B. și I.B., 27 respectiv 30 de ani, sunt surori, tot din provincie, au consumat timp de 3 ani tot ce se putea mai puțin heroină, iar aceasta dintr-un motiv personal (vărul lor murise la vârsta de 17 ani din cauza heroinei).
Motivele pentru care cele două surori au început să se drogheze au fost conflictele din familie, iar mai apoi ,,antrenarea” cu prietenii.
I. mărturisește că: ,,sora mea deja era într-un anturaj cu droguri, fumase iarba, luase ciuperci și…eu deja voiam să uit iarăși de realitatea pe care nu o mai puteam suporta…eram conștientă că nu mai pot să mă sinucid, nu se mai punea în discuție subiectul. Am început să ies mai mult cu sora mea. Mi-a povestit că a luat Tussine cu un prieten și a fost „fun”, ce „trip” a avut, că e super tare, că „a zburat cu covorșul prin oraș”.
Analizând motivele pentru care I. a trecut peste pragul psihologic care o determina să refuze drogurile, în primă fază, concluzionăm că depresia a fost factorul care a generat această schimbare de atitudine. De asemenea, fondul familial conflictual a „încurajat” încercarea de evadare dintr-o realitate mai puțin fericită: „Da, sa fac față realității…Dorința de a fi integrat într-un mediu, intr-o comunitate, nu suportam mediocritatea lumii.”
Deși cele două au crescut în același mediu, M., în mod paradoxal, mărturisește că a avut o copilărie fericită, ceea ce denotă faptul că percepția asupra aceleiași realități la cele două surori a fost diferită: „Eu am avut o copilărie foarte fericită și eu m-am simțit copil, fericit, normal, am mai avut și eu momentele mele de tristețe, dar mai mult de câteva ore, sau chiar mai puțin, nu erau și îmi era foarte ușor să trec peste orice dar din momentul în care am cunoscut păcatul sub toate formele, cu droguri si cu relatiile trupești am simțit că s-a luat bucuria aceea de la mine.”
Cazul 4. I.M. are 32 de ani. A fumat pentru prima dată iarbă în clasa a IX a, la 15 ani și a fost consumator timp de 11 ani (de la 15 la 26), dar cu unele perioade de pauză.
I. a început să consume datorită unei comunicări defectuoase cu părinții, după cum singură afirmă : ,, Cu mama m-am certat mai tot timpul și cu tata nu comunicam”. Dornică de comunicare și înțelegere s-a refugiat în anturajul „de cartier” și din dorința de apartenență, a spus „da” la tot ce se întampla.
Pe toată perioada consumului, I. nu a considerat că făcea ceva greșit, din contră, vedea totul ca pe un un stimul care o făcea mai dezinvolă, mai deschisă, mai relaxată : ,, Râdeam mai mult, scăpam de inhibiții, aveam mai multă energie pentru dans. O alterare a ceea ce era de fapt. Pentru că nu realizam ce făceam, continuam să am aceste obiceiuri până când a devenit un fel de a fi. Imi pare foarte rău acum dar totuși mă bucur că am ajuns în punctul în care să înțeleg că am greșit. Puteam să o duc așa. ”
Ieșirile cu prietenii și drogurile o ,,înveseleau” și o făceau să uite de nemulțumiri și suferințe, până în momentul în care și-a dat seama că ,,prin procesul de fugă de suferință, am avut cea mai mare viteza spre distrugere”. De asemenea, I. a realizat că în timpul consumului nu se mai recunoștea, identitatea ei confundându-se cu identitatea grupului. Totodată avea o percepție eronată și superficială asupra realității, pe cei care nu erau ca ea și ca cei din grupul ei clasificându-i ca pe niște oameni triști și nervoși.
Cazul 5. I.O., 32 de ani, a început să consume droguri la vârsta de 26 de ani. Chiar dacă la început fuma iarba ocazional ,, la un party, la vreo zi de naștere, la vreo seară de privit documentare” a ajuns să consume din ce în ce mai des cannabis, dar și alte droguri (ciupercuțe, LSD, DMT), devenind dependentă timp de 4 ani.
În cazul tinerei I.O. nu familia a fost cea care a determinat-o să ajungă la droguri, deoarece susține că a avut întotdeauna o relație bună cu părinții ei, ci pură curiozitate susținută profund, sau mai degrabă îndemnată, de căutările ei spirituale și dorința de a afla Adevărul, alături de prietenii de care se înconjurase. ,, Eu am început să consum, în asocierea cu diverse tehnici spirituale. Adică pentru a medita mai bine, mergea să fumăm un pic înainte.[…] Eram în căutări spirituale, ma atrăgeau yoga, meditația, cântarile shamanice, respirația holotropică, echilibrarea emisferelor prin Metoda Silva și BrainSync…si multe alte rătăciri.”
Deși nu toți prietenii ei se drogau, I.O. prefera compania celor care o făceau, ,, pentru că de obicei, consumul era însoțit de discuții pe teme filosofice, despre religii, univers, teorii ascunse, tehnici spirituale și altele asemenea. În timp, ajunsesem să cred că cei care nu consumă nimic, sunt „închiși la minte” și de aia nu văd ce se întâmplă, de fapt, în lume. ”
Întrebată dacă în timpul consumului a început să aibă sentimente de depreciere sau pierdere a stimei de sine, I.O. răspunde: ,,Ba din contră, dată fiind falsa mea căutare spirituală, a crescut grozav mândria și încrederea în mine. Eram absolut convinsă că sunt pe calea bună, că „yoga + meditație + câteva droguri „naturale” + echilibrarea emisferelor + natură = calea cea mai bună”. Oricine nu făcea așa, nu avea „al treilea ochi deschis”, după mintea mea. Adică era în beznă spirituală și-și rata viața. Iar eu eram bucuroasă că am găsit rețeta.[…] Abia târziu, după ce m-a ajutat Dumneezeu de am ieșit din vrajă și am îndrăznit să fac o spovedanie din copilărie, atunci au început gândurile de depreciere ”.
Schimbarea s-a produs treptat, deși spune că Il cunoscuse deja pe Dumnezeu, tânăra a mers, pentru o perioadă de timp, pe ambele căi. ,, Așa că mă străduiam să ajung la slujbă duminica. Doar că fumam bine înainte. Și îmi trecea efectul de la Sfânta Liturghie în 5 minute. Era o luptă nevăzută în capul meu și a durat mult până m-am hotărât să nu merg pe amble căi. Că nu se poate așa. ”
Astăzi privind acea perioadă din viața ei, I.O. simte că a renăscut și și-a refăcut viața cu sprijinul familiei și al prietenilor.
Tinerii din CETT Sfântul Stelian
Cazul 6. B. are 30 de ani. A început să se drogheze atunci cand a intrat într-un anturaj greșit la vârsta de 17 ani. Deși avea o relație bună cu familia și era foarte ,,ambițios” de mic, dorindu-și să ajungă ,,cineva” în viață, el își pierde ,,controlul” din cauza curiozității, iar mai apoi a plăcerii. A consumat zilnic timp de 13 ani aproape toate drogurile: de la iarbă, LSD, cocaină pană la heroină. Hotărârea de a renunța a apărut odată cu creșterea durerilor fizice, dar și cu nevoia de schimbare (,,Vreau să fac ceva cu viața mea! Vreau sa îmi întemeiez o familie! Vreau să am o viață normală!”). În centru B. ,,luptă” să se abțină, ocupându-și mintea și timpul cu diferite activități (sport, olarit, lectură) și încetând administrarea metadonei într-un timp destul de scurt.
Cazul 7. V. are 35 de ani și a început să consume la vârsta de 18 ani. Chiar dacă avea o relație foarte bună cu familia, firea sa rebelă și anturajul l-au condus direct la consumul de heroină. Cu toate că încerca să pară, în față celorlalți, că duce o viață normală el era prins în mreaja acestui drog și nu simțea nevoia de nimic altceva. Odată cu durerile insuportabile și starea fizică de rău a apărut și mustrarea conștiinței și dorința sinceră de a avea o viață normală adevărată și nu doar ,,de părere”. La centru se simte ,,închis”, ,,sufocat, ,,se plictisește” și îi este foarte greu să se abțină, însă alege să lupte pentru recuperare.
Cazul 8. C. Are 27 de ani. La 17 ani intră într-un anturaj greșit și consumă orice fel de drog din pură curiozitate. Căuta euforie și stări de bine, dar intra din ce în ce mai adânc într-un cerc vicios, în care consumul atrăgea tot mereu, mai mult și mai mult consum. Pentru a face rost de bani fura din casă, fura de la prieteni sau de la oamenii de pe stradă. (,,Cum am început cu amestecul ăsta, am îceput să las…orice..și haina de pe mine..și tot..și viața. Dacă puteam să iau viața mamei, aș fi luat-o și o dădeam pe droguri.”)Mărturisește că de fiecare dată cand nu reușea să-și achiziționeze doza se simțea foarte rău, iar asta îl împingea până la tentative de suicid. Mai târziu, după ce familia lui a aflat, părinții și în special bunica, îi lăsau bani pentru droguri și asta doar ca să-l vadă ,,liniștit”. C. a avut probleme și cu poliția, fiind închis timp de 2 ani și 9 luni pentru trafic de droguri. A înțeles în acea perioadă de detenție că viața trebuie să aibă alt sens și a luat hotărârea să se schimbe, fiind însă convins că singurul tratament este voința fiecăruia.
Cazul 9. M. are 27 de ani. Primul contact cu drogurile îl are în clasa a X-a. Prietenii din anturajul lui consumau de ceva vreme heroină și îi spuneau și lui cât este de ,,fascinant”. ,,Am început să consum la țigare, dar mai apoi deoarece corpul simțea nevoia de mai mult, am trecut la seringă. Consumam zilnic, chiar și de 2-3 ori/zi, și făceam asta din plăcere.” Își pierde prietenii, familia află și îl izgonește și astfel ajunge în stradă. ,,În acel moment am simțit că sunt într-o mare înfundătură, am simțit că nu mai am nicio cale de ieșire și atunci am vrut să ma sinucid.” Gândul acesta i-a fost înlocuit de acela de a merge la un centru de dezintoxicare unde să reușească să devină ,,un om normal”.
Cazul 10. P. are 30 de ani. Consumă, prima dată, la varsta de 17 ani, cu alți doi prieteni, heroină. (,,Mi-a dat o țigare de heroină. Am tras câteva fumuri, am vomitat. Am zis că nu-mi place. Am renunțat în ziua aceea. A doua zi: hai mai trage și tu, mai trage și tu…am încercat și a doua oară și aia mi-a fost fatală”). Până la 25 mai încearcă și alte droguri (LSD, ketamină, ciuperci, iarbă), iar de atunci se axează doar pe heroină. Mărturisește că nu știa ce înseamnă să consumi droguri și că niciodată nu s-a gândit că va ajunge un toxicoman. Din cauza dependenței renunță la școală, își pierde prietenii și orice loc de muncă pe care cu greu reușea să-l gasească. Când a realizat că timpul trece atât de repede, iar el nu a reuțit să facă nimic cu viața lui ia naștere în el dorința de a se schimba și astfel ajunge la centru.
III.5. Analiza informațiilor
Dacă I. a început să consume pe fond depresiv, în cazul surorii ei, motivele au fost altele, precum anturajul prost. Un motiv comun îl reprezintă, de asemenea, lipsa unei educații anti-drog în familie. Acest gen de educație nu garantează, totuși, că în momentul în care un tânăr are ocazia să încerce ”ceva nou”, respectiv un drog, va refuza, dar reprezintă, totuși, un „zid de apărare”, care poate sau nu a fi dărâmat. Când acesta nu există, adolescentul, practic, stă descoperit în fața atacului pe care drogul care urmează să fie încercat îl dă asupra conștiinței sale .
Opt dintre cei 10 tineri intervievați, semnalează lipsa unei educații anti-drog în familie, și o comunicare defectuoasă cu părinții, confirmându-se astfel prima ipoteză de la începutul acestei cercetări.
Toți cei intervievați, ajungând să facă parte dintr-un anturaj consumator de droguri, au trecut de la simpla curiozitate față de consum la dependență, confirmându-se astfel și cea de a doua ipoteză.
În cazul primilor cinci drogurile au substituit nevoia de a avea o realitate frumoasă doar pentru o perioadă. Procesul de „dezlipire” de felul în care erau s-a făcut cu ajutorul Bisericii, prin Spovedanie, urmată de adoptarea unui stil de viață creștin, fapt ce confirmă a treia ipoteză: „M-a impresionat părintele Serafim Rose, a stat într-un squat de drogați și a făcut schit din casa aceea. Am simțit că așa aș vrea să se întâmple și cu noi. Că aș vrea ca toți care eram acolo să trăim ca într-o mănăstire… Noi eram ca o familie, dar era un pacat la mijloc. Aveam speranța asta, că dacă părintele Serafim Rose a putut să facă asta cu tinerii aceia și eu rupându-mă de mediul acela, prin exemplul propriu îi voi ajuta..eu o să fiu bine și ei o să vadă că eu sunt bine și așa o să vină unul, încă unul.”(mărturisește I.B.).
Tinerii care au reușit să depășească consumul cu ajutorul Bisericii duc o viață normală; și-au refăcut relația cu părinții, și-au reluat studiile din punctul în care le abandonaseră, au un loc de muncă stabil și un nou grup de prieteni, detașându-se total de fostul anturaj. Chiar și așa, ele mărturisesc că toată viața vor lupta cu amintirea patimilor care le-au marcat, că modul lor de a trăi a influențat de asemenea viața multora. Credința însă, este singura care le face să continuie războiul, știind că singurul pierdut este acela la care se renunță, și nu cel din care poți ieși totuși biruit.
Ceilalți cinci tineri intervievați au urmat tratamentul de substituție în cadrul CETT Sf. Stelian. Tratarea unui toxicoman într-un centru este o tratare multidisciplinară. De multe ori pe lângă terapiile de suport pacienții se află în cabinetele de ergoterapie, art-terapie, consiliere psihologică, consiliere socială, consiliere duhovnicească, deoarece toxicodependentul este privit și aici ca un om normal, dar care are o anumită problemă.
Abstinența reprezintă un efort continuu după efectuarea tratamentelor în centrul de dezintoxicare, iar recăderea nu este ceva excepțional,ba din contră, recăderea este regula. Aceasta nu este neapărat un eșec, ci mai degrabă un fenomen normal cu care se poate lucra și din care se poate învăța și prin care se poate progresa.
Analizând toate cele zece cazuri putem observa cum anturajul își pune amprenta în viața fiecărui tânăr. Însăși nevoia de a adera cu orice sacrificii la un anumit grup arată o problemă majoră socială sau emoțională pe care tânărul o are. El nu se simțea bine în contextul pe care deja îl avea.
O trăsătură comună, întâlnită la toți cei intervievați, este aceea că drogul îi făcea capabili de a ,,rezolva” unele dintre deficiențele personalității lor; de pildă, prin evadarea într-o lume artificială, indusă de consumul de droguri, toxidependenții pot înfrunta realitatea inadecvării lor personale.
CONCLUZII
Omul dezvoltă comportamente în funcție de modelele pe care le-a avut de-a lungul experienței, dar nu este damnat să trăiască până la sfârșitul vieții după acestea, deoarece el nu este imuabil. Reiese astfel din marturia multora care au reușit să iasă pentru început fizic din plasa drogurilor că dragostea este singurul leac pentru acel gol pe care omul îl simte de cele mai multe ori în suflet, iar drogurile sunt doar calmante la acea suferință interioară. Până nu-i vom învăța pe copii că golul din suflet poate fi umplut cu adevărat doar cu dragoste, ei vor tinde să caute substituți în droguri și alte experiențe nesănătoase, care nu fac decât să le adâncească golul, în timp.
Tinerii, fiind expuși fără o astfel de educație într-o societate din ce în ce mai bolnavă, nu pot rezista în fața curiozității, care îi biruie. Uneori, chiar dacă educația există, ei tot vor încerca ceea ce toți în jurul lor încearcă, pentru că sunt victime ale societății care le oferă aproape în mod exclusiv contra-modele.
De când a fost inventată publicitatea observăm un fenomen care se petrece frecvent: sacrul este mutat în profan și totodată înlocuit, profanat, consumat, așadar conștiința tânărului care ajunge să consume substanțe narcotice nu mai este conștiință, ci, ceea ce în limbaj „popular” se numește „spălare pe creier” sau „brainwashing”. Tânărul nu mai are voie proprie, ci este un pion, care odată intrat în joc, în mecanismul impus de secularism, se conformează să reflecte dorințele pe care publicitatea i le insuflă. Deși nu îi aparțin, se identifică cu ele și devine un simplu robot, programat să cumpere orice pentru a putea vinde o imagine de sine „adaptată” la normele dictate de societatea de consum, pe care le confundă cu realitatea.
În centrele de dezintoxicare pacienții sun tratați între 10 și 20 de zile. Cea mai importantă este însă recuperarea de după ieșirea din spital. Orice tratament are nevoie de mai multe verigi, iar în România o anumită verigă lipsește, cea de postcură pe o durată foarte lungă de timp și posibilitățile unei reale reabilitări și reinserții sociale.
Soluția pe care o propunem este o educație sănătoasă din partea părinților, deși aceștia trebuie să primească, la rândul lor, o asemenea educație, pentru că majoritatea, din păcate zac în nepăsare, în negare (așa ceva nu li se poate întâmpla lor/copiilor lor) și nu sunt bine informați. Nu comunică cu copiii și nu le oferă dragoste, hrană spirituală. În acest caz, un sprijin ar putea veni din partea preoților, a duhovnicilor, care joacă un rol important în viața sănătoasă a unei familii. Din păcate, deși în România trăim într-un spațiu ortodox, puternic spiritualizat, nu fructificăm potențialul uriaș pe care acesta ni-l oferă.
Rolul Bisericii în susținerea unui consumator de droguri este unul foarte important, însă nu are în vederea specializarea ei în sensul de o slujire profesionistă care absolvă grupul apropiat al familiei, ci în sensul formării de mentalități. Biserica acceptă și susține spiritual, pentru că omul are nevoie să se simtă prețuit, și mai ales înțeles. El are nevoie să simtă că nu a adus rușine asupra comunității din care face parte, ci să accepte că este într-un impas, dar are speranță și are sprijinul tuturor pentru a ieși de acolo.
Anexa. Ghidul de interviu:
La ce vârstă ai început să consumi droguri? Cât timp ai fost consumator? Cât de des simțeai nevoia să te droghezi?
Ce droguri ai consumat?
De unde aveai bani sa ți le procuri?
Cum era relația ta cu familia? Comunicarea cu părinții a fost afectată de consumul de droguri? Familia ta știa? Ce reacție a avut când a aflat? În ce mod s-a schimbat relația ta cu ea în perioada consumului?
Ce te-a determinat să ajungi la consum? (copilărie nefericită, anturajul, curiozitate)
Toți prietenii tăi se drogau?
Cum a fost viața socială în timpul consumului de droguri?
În ce mod a fost influențată situația ta școlară în perioada consumului?
Odată cu consumul de droguri, ai început să ai sentimente de depriecere sau de pierdere a stimei de sine?
De ce crezi că ai continuat să te droghezi? care era senzația? (Că trăiești, că te realizezi, senzatia ca esti mai tare decât ceilalți etc.)
Când și cum ți-ai dat seama că vrei să renunți?
Cum a fost drumul către schimbare?
Cum este viața ta socială acum?Dar cea de familie?
În anturajul din care făceai parte au mai fost persoane care au reușit să renunțe? Care este relația ta acum cu cei care s-au schimbat? Dar cu cei care încă mai consumă?
Cum privești astăzi această experiență?
BIBLIOGRAFIE
Abraham, Pavel, Prevenire și consiliere Antidrog, Ed Ministerului Administrației și Internelor, București, 2004;
Abraham, P. – „Ghid de prevenire a consumului de droguri în rândul adolescenților și tinerilor”, Editura Detectiv, București 2007;
Alecu Gheorghe, Reflecții de ordin teoretic și juridic asupra traficului și consumului ilicit de droguri, în Revista de Criminologie, Criminalistică și Penologie, Nr.2 /2010;
American Psychiatric Association, DSM IV, Asociația Psihiatrilor Liberi din România, București, 2003;
Becoña, E. – Bases teóricas que sustentan los programas de prevención de drogas, Madrid: Plan National sobre drogas 1999 ;
Bell Robert R., Social Deviance. A Substantive Analysis, revised edition, New Jersey, The Dorsey Press, 1976;
Bercheșan V., Pletea C., Drogurile și traficanții de droguri, Ed. Paralela 45, Pitești, 1998;
Bobe Nicoleta Veronica, Rolul terapiei spirituale în prevenirea consumului de droguri din perspectiva Bisericii Ortodoxe Române, teză de doctorat, Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, 2012;
Blume, Arthur W.,Consumul și dependența de droguri. Ghid practic de evaluare, diagnostic și tratament, ed. Polirom, Iași, 2011;
Buzducea Doru, Asistența socială a grupurilor de risc, Ed. Polirom, București, 2010;
Buzducea Doru, Aspecte contemporane în asistența socială, Ed. Polirom, Iași, 2005;
Calafat, A. (1995), Los factores de riesgo como fundamento de programas preventivos. En Drogodependências. 4. Prevención, (coord.), Becoña, E., A. Rodrigues, I. e Salazar, Santiago de Compostela: Servicio de Publicaciones e Intercambio Científico de la Universidade de Santiago de Compostela;
Charpenel Y., Maestracci N., Droguest et Toxicomanies, Ed. O.F.D.T., Paris, 1999; Frydman N., Martineau H., La drogue: Ou` en sonimes – nons?, La documentation francaise, Paris, 1998;
Claridge G., Drugs and human behavior, Pelican Books, 1970;
Cloninger, C.R. (1987) – A systematic method for clinical description and classification of personality variants: A proposal, Archives of General Psychiatry, Vol. 44;
Codrea, C., Abordări conceptuale și practice privind prevenirea consumului de droguri în mediul școlar, teză de doctorat, Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, București, 2011;
Dicționarul Enciclopedic Român, vol. 2 (D-J), Ed. Politică, București, 1967;
Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Academiei, București,1975;
Fisher, G., Roget N. (2009)– Encyclopedia of Substance Abuse Prevention, Treatment & Recovery, Thousand Oaks, CA, SAGE Publications, Inc.;
Ghorghe Tudor, Conduite toxicomane la adolescenți, modalități de intervenție din perspectiva asistenței sociale;
Glăveanu Vlad-Petre, Descoperirea adolescenței, în “Protecția socială a copilului”, Nr. 20/2005;
Gordon, Robert, (1987). An operational classification of disease prevention. In Preventing mental disorders: a research perspective, (eds), J. A. Steinberg and M. M. Silverman, Rockville, MD: Department of Health and Human Services;
Hotărârea Guvernului nr. 12/ 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 ianuarie 2001;
Inaba O. S., Cohen W. E., Excitant, calmants, hallucinogenes: effets physiques et mentaux…, Lagier G.,Paris, 1997;
Kumpfer K.L., Trunnell E.P., Whiteside H.O., The biopsychosocial model: Application to the addictions field in R.C. Engs (ed.) Controversy in the addictions field, Dubuque, IA, Kendall/Hunt, 1990, cf. Mihaela Dana Potolea, op.cit.;
Lawson, A. & Lawson, G. (1998) – Alcoholism and the Family: A guide to treatment and prevention, Austin, Tx: ProEd;
Leeds, J., Morgenstern, J. (1995) – Psychoanalytic theories of substance abuse, în Rotgers, F., Keller, D.S., Morgenstern, J. (Eds.), Treating substance abuse: Theory and technique, New York, Guilford Press;
McCrae, R.R., & John, O.P. (1992) – An introduction to the five-factor model and its applications. Journal of Personality Vol. 60;
Mihai Marian, coord., Perspective psihologice asupra sănătății și bolii, ed. Universității din Oradea, 2005;
Mrazek, Patricia J. and Haggerty, Robert J. (1994), Reducing Risks for Mental Disorders: Frontiers for Preventive Intervention Research, NATIONAL ACADEMY PRESS, Washington, D.C;
NIDA (2011), Lessons from Prevention Research;
Pârvu Ioana, Între starea de har și starea “high”, în „Familia ortodoxă”, nr, 2(25) februarie, 2011;
Potolea Mihaela Dana, Prevenire și consum de droguri la tinerii din mediul universitar, teză de doctorat, Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, București, 2013;
Rădulescu Sorin M., Dâmboeanu Cristina, Sociologia devianței și a problemelor sociale, ed . Lumina Lex, București, 2010;
Richard Denis, Senon Jean-Louis, coord. Abraham Pavel. – Dicționar de droguri, toxicomanii și dependențe, Ed. Științelor Medicale, 2007;
Schifirneț Constantin, Sociologie, ed. Comunicare.ro, București, 2004;
Stanciu Camelia, Cotruș Andrei, Factori psihologici și sociali implicați în consumul de droguri la adolescenți, în Revista de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România – Martie 2014 – vol. 17 – nr. 1;
Thombs, D.L. (2006) – Introduction to addictive behaviors, New York: Guilford Press;
Zamfir Cătălin, Vlăsceanu Lazăr, Enciclopedia dezvoltării sociale, ed. Polirom, Iași, 2007;
http://ms.politiaromana.ro/prevenire/droguri/despre_droguri.html, (accesat la data de 28.01.2016);
http://www.who.int/substance_abuse/terminology/who_lexicon/en/, (accesat la data de 22.02.2016);
http://www.descopera.ro/stiinta/929310-addiction-dependenta-co, (accesat la data de 22.02.2016);
http://m.wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102003241 (accesat la data de 24.02.2016);
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Factori Cauzali ȘI Favorizanți ÎN Adicția DE Droguri (ID: 115365)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.