Expertiza Criminalistica In Cazul Accidentelor Auto

Expertiza criminalistica in cazul accidentelor auto

-plan de licenta-

CAPITOLUL I – Notiuni introductive

I.1 – Generalitati

I.2 – Obiectul expertizei criminalistice a accidentelor de trafic rutier

I.3 – Distincție între expertiza criminalistică și expertiza tehnică a accidentelor auto

CAPITOLUL II – Expertiza criminalistica – aspecte premergatoare

II.1 – Situatia in care se poate dispune efectuarea expertizei

II.2 – Ordonanta privind dispunerea efectuarii expertizei

II.3 – Pregatirea in vederea efectuarii expertizei

II.4 – Institutii si persoane abilitate sa efectueze expertize criminalistice

CAPITOLUL III – Probleme ce pot fi rezolvate prin intermediul expertizei criminalistice auto

III.1 – Determinarea dinamicii accidentului dupa urmele create in câmpul infractional

III.2 – Stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculului

III.3 – Directia sau directiile de deplasare ale autovehiculelor

III.4 – Examinarea pneurilor și jantelor deteriorate

III.5 – Stabilirea locului impactului

III.6 – Stabilirea pozitiei autovehiculului

III.7 – Stabilirea momentului aparitiei starii de pericol

III.8 – Stabilirea spatiului parcurs de victima respectiv autovehicul 

III.9 – Stabilirea relatiilor de timp in care s-au derulat anumite secvente ale accidentului

III.10 – Stabilirea posibilitatilor de evitare a accidentului

III.11 – Examinarea criminalistica a diferitelor repere din sistemele de siguranta ale autovehiculului gasite rupte sau deformate

III.12 –  Identificarea generica sau individuala a obiectului creator al urmelor de pneuri sau a genului de autovehicul in cazul evenimentelor rutiere cu fuga de locul faptei

III.13 –  Identificarea individuala a autovehiculului in cazul evenimentelor rutiere cu fuga de locul faptei prin examinarea comparativa a peliculelor de vopsea

CAPITOLUL IV – Efectuarea expertizei criminalistice

IV.1 – Dreptul expertului criminalist de a cerceta toate materialele cazului

IV.2 – Etapele efectuarii expertizei criminalistice in cazul accidentelor auto

IV.3 – Softurile si echipamentele utilizate in efectuarea expertizei criminalistice

IV.4 – Raportul de expertiza

IV.5 – Suplimentul de expertiza

CAPITOLUL V – Mijloacele utilizate in efectuarea expertizei criminalistice auto

V.1 – Urmele gasite la fata locului

V.2 – Obiectele aflate in campul infractional

V.3 – Simularea computerizata

V.4 – Diagrama tahometrica

V.5 – Constatarile efectuate anterior expertizei criminalistice

CAPITOLUL VI – Concluziile expertizei criminalistice in cazul accidentelor auto

VI.1 – Concluziile certe

VI.2 – Concluziile de probabilitate

VI.3 – Concluziile de imposibilitate a stabilirii

VI.4 – Aprecierea concluziilor raportului de expertiza criminalistica

CAPITOLUL I

Notiuni introductive

I.1 – Generalități

La inceputul anului 2015, în România erau înmatriculate aproximativ 6.300.000 de autovehicule, aproape 7.000.000 de permise de conducere fiind înregistrate la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Din totalul autovehiculelor, jumatate au o vechime mai mare de 12 ani.

În ceea ce priveste drumurile pe care circulă toate aceste vehicule, stim foarte bine că țara noastră ocupă un loc codaș în clasamentul european, având o rețea de drumuri ce însumează 85.000 de kilometri, din care 34.4% reprezintă drumuri modernizate, 26.1% drumuri cu îmbrăcăminți ușoare rutire re, iar 39.5% drumuri pietruite și de pământ. Deasemena, ocupăm ultimul loc în Europa la numărul de kilometri de autostradă raportat la numărul de locuitori.

Periculozitatea deosebită a accidentelor rutiere este sustinuta și de statistica conform căreia, la ora actuală, din totalul deceselor și al rănilor ce au caracter violent și involuntar, mai mult de 30 % provin din accidente auto, care sunt urmate aproape de fiecare dată și de insemnate pagube materiale.

Însumând toate aceste date, împreună cu alți factori pe care urmează să îi prezint, este lesne de înțeles că frecvența accidentelor rutieredin România este cea mai mare de pe întreg continentul.

I.2 – Obiectul expertizei criminalistice a accidentelor de trafic rutier

Atunci când imprejurările în care aceste accidente au avut loc rămân necunoscute, expertului criminalist îi revine misiunea de a stabili, pe baza urmelor pe care autovehiculul le-a lăsat pe segmentul de drum pe care s-a petrecut evenimentul rutier, pe corpul victimelor sau pe alte obiecte aflate în câmpul infracțional, toate aspectele ce pot ajuta organele judiciare în cercetările lor.

În cursul examinărilor pe care expertul le întreprinde, obiectul expertizei poate fi modificat în funcție de constatările pe care acesta le face, el fiind dator să comunice organului judiciar care a solicitat expertiza acest lucru.

Trebuie menționat că în majoritatea situațiilor, autovehiculul implicat în accident este atât creator de urme cât și purtător al acestora.

I.3 – Distincție între expertiza criminalistică și expertiza tehnică a accidentelor auto

Datorită faptului că acest domeniu nu este așa de studiat, confuziile dintre cele două tipuri de expertiză sunt destul de des întâlnite, fiind necesară o diferențiere.

În cadrul expertizei criminalistice a accidentelor de trafic pot fi stabilite următoarele obiective:

Stabilirea stării de fapt

Reconstituirea traiectoriilor autovehiculelor implicate în accident

Stabilirea locului impactului

Analiza deformațiilor remanente

Stabilirea pozitiilor relative dintre autovehicul și victimă

Stabilirea vitezelor de deplasare

În ceea ce privește expertiza tehnică auto, se consideră că realizarea ei este necesară în situația în care se impune stabilirea unor aspecte legate de ruperea unor piese, depresurizarea unui pneu, stabilirea gradului de uzură a autovehiculului, evaluarea daunelor produse prin avarierea autovehiculului, etc.

CAPITOLUL II

Expertiza criminalistica – aspecte premergatoare

II.1 – Situatia in care se poate dispune efectuarea expertizei

Expertiza criminalistică poate fi dispusă și este justificată numai în situația în care, în urma evenimentului rutier, sunt necesare a fi clarificate anumite aspecte ce pot sta la baza convingerii organelor judiciare, care pot fi lămurite numai prin activitatea expertului criminalist care detine cunostiinte de specialitate in domeniul auto.

Atunci cand împrejurările în care s-a desfășurat accidentul auto ar putea fi lămurite prin administrarea altor probe, cum ar fi declarații ale învinuitului sau inculpatului, martorilor, victimei, prin mijloace material de probă sau pe baza experienței și cunoștințelor organuluui judiciar, dispunerea expertizei criminalistice nu mai este justificată. Deasemenea, nu se poate dispune expertiza criminalistică pentru precizarea unor aspecte de ordin juridic, deoarece organele judiciare dispun de pregătirea necesară în acest domeniu, având și posibilitatea întregirii cunoștințelor prin folosirea unor mijloace de informare adecvată.

Sunt situații în care clasificarea unor împrejurări, deși reclamă cunoștințe de specialitate, ar face inutilă expertiza criminalistică. Spre exemplu, cercetarea amprentelor aflate în diferite locuri din autovehicul pentru stabilirea identității șoferului, în cazul unui accident cu autor cunoscut ar fi în zadar, și nu prezintă importață.

Necesitatea dispunerii unei expertize criminalistice în cazul accidentelor auto nu este înlăturată de faptul că persoanele care îndeplinesc atribuțiile organelor judiciare au cunoștințe în acest domeniul, deoarece efectuarea unor examinări de specialitate de către însăși organele judiciare ar excede atribuțiilor oferite prin lege acestora și ar genera o stare de incompatibilitate.

Prin urmare, ori de câte ori este necesar a fi lămurit un aspect al unui accident auto, care cere competența unui specialist, se va apela la un expert criminalist.

II.2 – Ordonanta privind dispunerea efectuarii expertizei auto

CAPITOLUL III

Probleme ce pot fi rezolvate prin intermediul expertizei criminalistice auto

III.1 – Determinarea dinamicii accidentului după urmele create in câmpul infracțional

Prin stabilirea dinamicii producerii unui accident rutier se urmărește reconstituirea traiectoriilor pe care unele puncte materiale (autovehicule, pietoni, atelaje etc.) le-au urmat, începând din momentele premergătoare impactului dintre acestea și până în cel al opririi lor.

În vederea determinării dinamicii accidentului, expertul criminalist trebuie să fie capabil de a recunoaște și interpreta toate categoriile de urme constatate cu ocazia cercetărilor, să determine analitic anumite mărimi fizice, să poată realiza simulări ale posibilelor mișcări pe care le-ar fi urmat fiecare punct material, cu ajutorul softurilor, iar în final, potrivit opiniei pe care și-a format-o, să concluzioneze enunțând o descriere a întregului proces cinematic.

Coliziunea dintre două obiecte poate avea loc doar dacă acestea se află în mișcare, și se deplasează cu o anumită viteză. În cazul accidentelor de circulație, cel mai adesea se întâmplă ca ambele puncte materiale să fie în mișcare atunci când intră în impact, traiectoriile lor ulterioare fiind influențate foarte mult de mărimea vitezei avute de fiecare în momentul ciocnirii.

Stabilirea vitezelor cu care se deplasau autovehiculele înainte de producerea impactului are o importanță deosebită pentru stabilirea dinamicii accidentului dar și pe plan contravențional, aceasta fiind reglementată prin lege. Viteza de deplasare avută de autovehicule în momentele premergătoare impactului poate fi determinată cu un grad redus de incertitudine (acceptat aproape peste tot în lume) pe baza stabilirii părților din energia inițială a vehiculului, consumate de acesta până la oprire, când energia devine zero.

Principalele căi de pierdere a energiei și a scăderii vitezei de deplasare se realizează :

Prin frânarea roților rezultând urme specifice pe carosabil – E1 ;

Prin deformarea elementelor din metal, etc. ale caroseriei – E2 ;

La trecerea peste obstacole înalte sau adânci – E3 ;

Prin rotirea în jurul unui punct – E4 ;

La derapare laterală – E5 ;

Odată ce suma acestor energii este cunoscută, cu ajutorul următoarei relații matematice se poate stabilii viteza avută de autovehicul :

Unde:

t’3 = durata atingerii intensității maxime de frânare;

g = 9,81 m/s2 – accelerația gravitațională;

fmax = valoarea maximă a coeficientului de aderență;

E1,E2,…… = energiile consumate până la oprire

Ke = coeficientul eficacității sistemului de frânare.

Utilizând formula prezentată mai sus, experților criminaliști, atunci când găsesc în materialul de cercetare toate urmele măsurate , poziționate, descrise și redate în mod corespunzător, le este foarte ușor să stabilească care au fost vitezele de deplasare ale vehiculelor aflate în impact. Deasemenea, odata ce vitezele inițiale, direcțiile de deplasare, anumite puncte indicate de urmele rezultate pe carosabil, pozițiile și locurile în care au rămas vehiculele după oprire sunt cunoscute, expertul poate trece la simularea computerizată a mișcărilor acestora.

Institutul Național de Expertize Criminalistice folosește în acest moment ultimele versiuni ale softurilor din domeniu(pe care le voi prezenta mai târziu), astfel în cât experții criminaliști pot descrie extreme de precis dinamici ale mișcărilor care pot explica apariția unor fenomene complexe, aducând astfel lumină asupra modului în care s-au desfășurat faptele. O importantă utilizare a acestor programe constă în posibilitatea stabilirii locului impactului dintre vehicule si implicit a conducătorului auto care a generat evenimentul.

III.2 – Stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculului

Un alt aspect ce poate fi analizat și lămurit prin intermediul expertizei criminalistice auto îl reprezintă stabilirea vitezelor autovehiculelor avute de acestea în momentul producerii impactului. Expertii criminalisti folosesc în acest sens fie softurile computerizate de simulare (PC Crash, Virtual Crash, etc.) , fie metoda calculului analitic retrospectiv (metoda EES și metoda impulsurilor). În ambele situații, stabilirea vitezelor de impact se realizează utilizând relațiile fundamentale ale teoriei ciocnirilor:

Conservarea impulsurilor

Conservarea energiei

Conservarea momentului cinetic

În ceea ce priveste metoda EES (Energy Equivalent Speed), aceasta reprezintă viteza autovehiculului,unde energia sa cinetică este egală cu energia consumată pentru deformarea plastică a caroseriei.

Viteza cu care se deplasează autovehiculul poate fi calculată și prin analiza deformărilor acestuia (din față, spate, lateral) rezultate în urma accidentului. În acest caz, expertii criminalisti compară intesitatea deformărilor cu materialul din care este construită partea deformată, având posibilitatea de a stabili cu exactitate forța aplicată acesteia, și, implicit, viteza cu care circula autovehiculul în momentul impactului. Și în acest caz, calculul se face prin

utilizarea unor algoritmi speciali, cu ajutorul softurilor speciale, prin analiza intruziunilor C (Fig.1) și a energiei

necesară deformării în fiecare caz în parte.

III.3 – Directia sau directiile de deplasare ale autovehiculelor

Stabilirea direcției sau direcțiilor (în funcție de caz) a deplasării autovehiculelor are un rol extreme de important în reconstituirea filmului accidentului. Principalele elemente pe care experții criminaliști îl cercetează pentru indicarea direcției sunt urmele pe care le găsesc pe segmentul de drum respectiv.

Este necesar să se caute, descopere,. releve, fixeze, ridice si să se interpreteze urmele lăsate pe partea carosabila, pe autovehicul sau pe alte obiecte aflate la fața locului. În funcție de tipul acidentului urmele pot fi descoperite atât inainte de punctul de impact, cât și după acesta, iar, uneori, numai după impact. Spre exemplu, in cazul lovirii unui pieton pot apărea urme atât inainte, cat și după locul impactului cu victima. Urmele ce apar numai înaintea locului de impact se numesc și „imprejurări negative" ce trebuie clarificate pe parcursul cercetării prin alte metode. Obiectele personale ale victimei, cum ar fi geanta, pălaria, umbrela, încălțăminte etc. pot fi dispuse după locul impactului, pe direcția de deplasare a autovehiculului.

Este posibil și ca, în urma coliziunii dintre două autovehicule, părți dintr-unul să fie purtate de celălalt în direcția opusă, pe sensul său de mers.

La locul impactului mai pot fi găsite următoarele categorii de urme, relevante în stabilirea de către expertul criminalist a direcției de circulație a autovehiculelor:

urme existente pe corpul și garderoba victimei;

urmele lăsate de pneuri pe suprafața carosabilă;

urme apărute prin desprinderea unor părți componente ale autovehiculelor ori lăsate de obiectele căzute din acestea;

urme de lichide provenite de la autovehicule sau din autovehicule;

urme produse prin lovirea sau frecarea dintre diferitele părți ale autovehiculelor implicate în accident sau între autovehicule și alte obiecte;

alte categorii de urme — biologice, textile, digitopalmare, urme de sol etc.

III.4 – Examinarea pneurilor și jantelor deteriorate

Pneurile sunt, fără îndoială, cel mai important element al unui autovehicul, fiind singura legătură mecanică dintre acesta și pământ. Acestea transmit forța de direcție, accelerație și frânare către șosea, deseori în condiții de vreme dificilă.Deasemenea, defectarea acestora în timpul funcționării autovehiculului duce, de cele mai multe ori, la accidente cu urmări destul de grave. Din acest motiv este necesară o examinare atentă a expertului criminalist, pentru a se determina dacă pneurile sau deteriorate înainte, cauzând accidentul, sau ca urmare a acestuia.

Procesul de examinare a pneurilor și jantelor deteriorate presupune o analiză a avariilor pe care acestea le prezintă coroborată cu evaluarea traseologică a urmelor ce sunt constatat atât pe suprafața anvelopei, respectiv a jantei, cât și la locul faptei, în vederea stabilirii cauzei depresurizării pneului și implicit a momentului în care a avut loc depresurizarea, în raport cu cel al impactului ( analiza raportului cauză-efect);

Problema care se pune deseori este dacă pneurile au cedat înainte sau ca rezultat al accidentului. Defecțiunile acestora sunt cauzate cel mai adesea de:

defecte de fabricație;

repararea sau întreținerea necorespunzătoare;

depozitarea incorectă;

eroare de montare;

daune prealabile;

utilizarea acetora peste limita de funcționare;

În cadrul efectuării expertizei criminalistice, anvelopa și janta trebuie să fie examinate împreună, ca o unitate.. Acestea pot prezenta semne de uzură, zgârieturi, urme de lovituri sau uzură, mărci care oferă indicii valoroase în determinarea cauzei eșecului.

Ansamblul pneu / jantă trebuie să fie, de asemenea, examinat în contextul probelor ce au fost găsite la locul accidentului. Deasemenea, pneurile și jantele vehiculelor utilitare vor fi examinate în mod diferit de către expertul criminalist față de cele ale autoturismelor mici, deoarece cauzele de deterioare pot fi diferite, dupa cum urmeaza:

anvelope reșapate;

acumularea de căldură pe ansambluri duble de pneuri;

pereți laterali ai anvelopelor care se ating reciproc;

pneuri și jante uzate;

III.5 – Stabilirea locului impactului

 locul impactului este materializat de o serie de urme, dintre care enumerăm, particule de pămant, pelicule de vopsea, cioburi de sticlă, fragmente de plastic, urme de ulei sau lichid de răcire, modificări bruște ale traiectoriilor urmelor de franare, diverse obiecte pe care victima le transporta sau obiecte vestimentare ale sale; toate acestea oferă indicii importante cu privire la poziția locului in care traiectoriile celor două vehicule respectiv vehicul-pieton sau intersectat;

III.6 – Stabilirea pozitiei autovehiculului

III.7 – Stabilirea momentului aparitiei starii de pericol

III.8 – Stabilirea spatiului parcurs de victima respectiv autovehicul

III.9 – Stabilirea relatiilor de timp in care s-au derulat anumite secvente ale accidentului

III.10 – Stabilirea posibilitatilor de evitare a accidentului

III.11 – Examinarea criminalistica a diferitelor repere din sistemele de siguranta ale

autovehiculului gasite rupte sau deformate

CAPITOLUL IV – Efectuarea expertizei criminalistice

IV.1 – Dreptul expertului criminalist de a cerceta toate materialele cazului și limitele în care pot fi cunoscute

Calitatea și efectul convigător al concluziilor pe care expertul criminalist le formulează în urma expertizei criminalistice depind de cunoașterea unor fapte sau împrejurări de fapt ce sunt legate de aspectele ce se cer lămurite cu ocazia efectuării expertizei. Prin urmare, efectuarea expertizei criminalistice presupune o bună și atentă examinare din partea expertului criminalist a materialelor ce constituie obiectul examinării, și a împrejurărilor de fapt ce au fost stabilite ca urmare a administrării probelor în cauză. Așadar, expertul criminalist ar trebui să aibă acces nemijlocit la materialele care reflectă mijloacele de producere a evenimentului cercetat, la constatările organelor judiciare realizate cu ocazia efectuării unor activități ( procesul verbal ce se încheie la fața locului, cel încheiat în urma ridicării unor obiecte, în urma unui experiment,etc.). Deasemenea, la îndemâna expertului ar trebui puse și piesele din dosar în care sunt consemnate declarațiile persoanelor ce au fost ascultate în acea cauză în diferite calități (procesul verbal de ascultare a învinuitului și inculpatului, a părții vătămate, a martorilor,etc.), dar și orice alte materiale ce se află la dosar și a căror cunoaștere ar facilita în vre-un fel efectuarea expertizei. Tot astfel, formularea unor concluzii științifice pot necesita ca expertul să cunoască unele date ce fac referință la obiectele propuse examinării, cum ar fi: condițiile în care s-au format urmele și s-au obținut modelele de referință, situațiile în care au fost descoperite anumite mijloace si obiecte materiale de probă, timpul descoperirii acestora, modalitatea relevării, ambalării și conservării unor categorii de urme și obiecte ridicate de la fața locului, mijloacele prin care s-au manipulat și transportat acestea.

Dreptul expertului criminalist de a lua la cunoștiință de materialele din cauză este consacrat în mod expres în articolul 175 aliniatul 2 din Noul Cod de Procedură Penală, care prevede că: ,, expertul are dreptul să ia cunoștiință de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei,,.

Cu toate acestea, expertul criminalist este limitat în ceea ce privește cunoașterea materialelor cauzei, limitare ce prilejuiește exprimarea a două puncte de vedere în acest sens.

Prima opinie formulată limitează accesul expertului doar la materiale bine determinate ce sunt necesare efectuării expertizei. Această limitare e explicată prin prisma efectelor pe care informațiile din dosar le-ar putea avea asupra concluziilor expertului criminalist. Spre exemplu, în cazul unui accident auto, expertul criminalist, după ce a citit anumite materiale ce se găsesc la dosar, ar putea încerca să-și corecteze rezultatele pe care le-a obținut în urma expertizei, în măsura în care nu corespund acestora. Prin urmare, această limitare nu vizează obiectivitatea expertului, ci mai ales îndoiala ce s-ar putea naște în mintea acestuia ca urmare a parcurgerii acelor materiale.

Cea de a doua opinie, consacrată și de legislația noastră procesual-penală precum și de practica organelor judiciare, prevede că epertului criminalist are dreptul de a consulta orice materiale necesare bunei soluționări a expertizei, inclusiv dosarul cauzei, nu pentru a-și adapta propriile concluzii, ci pentru a putea el însuși să formuleze concluzii pertinente și obiective.

Cu toate acestea, atunci când nu sunt relevante expertizei, anumite elemente pot fi omise de a fi prezentate expertului, și doar dacă informațiile pe care le deține nu sunt suficiente, acesta va putea solicita completarea lor.

IV.2 – Etapele efectuarii expertizei criminalistice in cazul accidentelor auto

Fiind un proces de cercetare științifică a mijloacelor materiale de probă, și având un grad ridicat de dificultate și complexitate, expertiza criminalistică se realizează în mai multe etape.

Procedeul expertizei criminalistice a accidentelor auto, prin care sunt supuse examinării tehnico-științifice mijloacele materiale de probă, presupune utilizarea unor procedee logice folosite în orice proces de cercetare, și anume analiza și sinteza.

Analiza, fiind o operație logică la cercetarea mijloacelor materiale de probă, reclamă descompunerea reală sau mintală a obiectului examinat în părțile sau elementele sale componente, în scopul unei mai depline cunoașteri a acestuia.

Sinteza este un procedeu logic opus celui al analizei, ce se poate aplica în cercetarea acelorași obiecte, constituie o operație reală sau intelectuală, prin care elementele sau părțile componenteale obiectelor studiate potrivit primului procedeu în mod separat, desprinse unele de altele, sunt reunite de astă dată într-un tot, într-un ansamblu, sunt considerate în interdependența lor.

În cursul cercetării pe care expertul criminalist le efectuează în cadrul expertizei criminalistice a accidentelor auto, acesta va utiliza ambele procedee, în scopul unei mai bune cunoașteri a acestora și a formulării unor concluzii utile și temeinic argumentate.

În literatura de specialitate, pașii ce trebuie urmați și ordinea în care trebuie realizată desfășurarea procesului de examinare a urmelor și mijloacelor materiale de probă supuse expertizei, sunt denumite după cum urmează:

analiza materialului în litigiu;

analiza materialului de referință;

examenul comparative al acestora;

efectuarea de experimente/simulări;

demonstrația;

concluziile;

Din pricina faptului că obiectul expertizei criminalistice a accidentelor auto îl constituie identificarea persoanelor și autovehiculelor implicate în accident, examinările de specialtate ce sunt efectuate cu ocazia expertizei sunt îndreptate asupra a două categorii de obiecte: obiectul ce trebuie identificat și obiectul cu ajutorul căruia se identifică cel dintâi.

În cursul primei etape, cea a analizei separate, sunt examinate atât urmele lăsate de autovehicule și descoperite la locul faptei, cât și cele create în mod experimental de expertul criminalist, pentru a se putea pune în evidență caracteristicile esențiale și individualizatoare ale obiectelor cercetate, precum și corelația existent între acestea.

După etapa examinării separate, în care au fost relevate însușirile și particularitățile pe care le prezintă cele două categorii de obiecte, urmează etapa examinării comparative, unde, în funcție de natura obiectelor cercetate, sunt utilizate procedeele și mijloacele tehnico-științifice cele mai adecvate pentru a se compara însușirile caracteristice, în vederea stabilirii coincidenței sau divergențelor existente între acestea.

Punctul culminant al expertizei criminalistice în cazul accidentelor auto îl constituie momentul de sinteză, în urma căruia criminalistul supune unei aprecieri multilaterale datele obținute în etapele precedente. Tot acum sunt evaluate rezultatele examinărilor întreprinse cu ocazia analizei individuale și al examenului comparativ al obiectelor

Procesul de gândire care este bazat pe un întreg șir de raționamente ce converg spre confirmarea sau infirmarea unei afirmații este denumit demonstrație.

Aceasta implică următoarele elemente:

teza ce urmează a fi demonstrată – constă în obiectul expertizei. De exemplu, în cazul expertizei accidentelor auto, dacă urma găsită a fost lăsată de autovehicolul ce a produs accidentul.

fundamentarea demonstrației –

IV.3 – Softurile si echipamentele utilizate in efectuarea expertizei criminalistice

IV.4 – Raportul de expertiza

IV.5 – Suplimentul de expertiza

CAPITOLUL V – Mijloacele utilizate in efectuarea expertizei criminalistice auto

V.1 – Urmele gasite la fata locului

V.2 – Obiectele aflate in campul infractional

V.3 – Simularea computerizata

V.4 – Diagrama tahometrica

V.5 – Constatarile efectuate anterior expertizei criminalistice

CAPITOLUL VI – Concluziile expertizei criminalistice in cazul accidentelor auto

VI.1 – Concluziile certe

VI.2 – Concluziile de probabilitate

VI.3 – Concluziile de imposibilitate a stabilirii

VI.4 – Aprecierea concluziilor raportului de expertiza criminalistica