Examen Comparativ al Regimului Juridic al Infractiunilor de Coruptie In Vechea Si Noua Reglementare

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

ARPAM II

Examen comparativ al regimului juridic al infractiunilor de coruptie in vechea si noua reglementare

Titular curs:

Conf. Univ. Dr. Rădescu Dumitru

Masterand:

Borcea Livia Cristina

BUCUREȘTI

2015

Cuprins

Capitolul I 4

Notiuni intr-oductive 4

I. 1. Termenul coruptie 4

I. 2. Tipuri de coruptie 7

I. 3. Factori: 9

I. 4. Dimensiuni 12

I. 5 Obiective 12

I. 6. Limitarea fenomenului 13

I. 6. Coruptia in Romania 14

I. 7. Mecanisme internationale impotriva coruptiei 17

1. Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției 17

2. Grupul statelor impotriva coruptiei (GRECO) 18

3. Forumul Global de Luptă împotriva Corupției. 19

Capitolul II 20

Dispozitii legale 20

III. 1. Codul penal al Romaniei 20

III. 2. Legea 286/2009 22

III. 3. Hotararea nr 215/2012 22

III. 4. Legea nr. 78/2000 23

III. 5. Legea 161/2003 25

Capitolul III 27

Particularitati 27

Diferente intre Noul si Vechiul Cod penal 27

5. Luarea de mita 27

6. Darea de mita 28

7. Traficul de influenta 28

 Cumpararea de influenta( Art. 292) 28

 Fapte savarsite de catre membrii instantelor de arbitraj sau in legatura cu acestia( Art 293) 29

 Fapte savarsite de catre functionari straini sau in legatura cu acestia (art 294) 29

Capitolul IVSanctiuni si pedepse 30

Capitolul V 31

Aspecte procesuale 31

Capitolul VI 32

Concluzii 32

Bibliografie 32

Capitolul I

Notiuni intr-oductive

I. 1. Termenul coruptie

Corupția reprezintă una dintre cele mai serioase amenințări la adresa statului de drept în cadrul societății contemporane, subminând instituțiile și valorile democratice.

Coruptia constituie a amenintare pentru democratie, pentru suprematia normelor de drept, a echitatii, subminand astfel economia de piata si punand in pericol stabilitatea si seriozitatea institutiilor statului.

Una din principalele cauze ale prezentei si perpetuarii acestui fenomen este cu siguranta lipsa unui cadru legislativ coerent si stabil, magistratii fiind adesea confruntati cu un volum mare de dosare care contin dispozitii confuze, contradictorii, sau neclare ceea ce determina adoptarea de solutii criticabile. Coruptia va exista intotdeauna unde institutiile sunt indiferente, ori le lipseste politicile neadecvate. In societatile cu o cultura in care mita este un lucru obisnuit, granita dintre acceptabil si inacceptabil este, adesea greu de delimitat.

Mai mult, există o conexiune între corupție și celelalte forme ale criminalității, ca parte a societății, ceea ce a forțat guvernele să ia o serie de măsuri pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen.

In zilele noastre, coruptia este un subiect care este cel mai adesea invocat in cea mai mare parte a tarilor, si rari sunt cei care pretind ca nu au avut de suferit. Este cel mai bun motiv ca oamenii politici, reprezentantii patronatelor si sindicatelor, jurnalistii si societatea civila sa nu piarda momentul foarte important de a se exprima intr-un singur sens pentru eradicarea acestui flagel care a devenit o urgenta la nivelul oricarei societati.

Au fost trei etape distincte în mișcarea globală împotriva corupției, începând de la sfârșitul anilor 1990, când au apărut strategiile anticorupție și organismele specializate in anticorupție cu atribuții și competențe care permiteau, cel puțin teoretic, să acționeze în mod eficient pentru combaterea acesteia. Cea de-a doua faza a fost cea in care au fost elaborate si dezvoltate politici si mecanisme internationale de combatere a coruptiei care si-au propus satisfacerea urmatoarelor obiective: promovarea de angajamente politice, initierea de politici comune, norme comune, un cadru legislativ international solid, eficientizarea cooperarii internationale prin intensificarea schimbului de experienta intre state.

Aceasta este epoca convențiilor și a programelor multinaționale promovate prin intermediul organizațiilor internaționale culminând cu semnarea Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției în Mexic, în decembrie 2003. Din acest moment lupta anticorupție se află într-o a treia fază, cu mult mai dificilă și de departe probabil cea mai provocatoare dintre ele, care este implementarea și aplicarea standardelor internaționale stabilite prin aceste mecanisme internaționale.

Coruptia are radacini adanci in istoria umanitatii. In cultura occidentala a oferi unei persoane “ceva de baut” insemna de fapt un schimb, contra unui serviciu. Expresia “a oferi ceva de baut” a aparut la inceputul secolului XVI lea avand o conotatie la acea vreme foarte inocenta care insemna “ a da un bacsis”.

De a lungul secolelor acest obicei a capatat o aura peiorativa si a devenit sinonimul ilegalitatii si al necinstei. Aceasta notiune a prins o valoare mult mai importanta desemnata drept notiune de “coruptie”.

Coruptia vizeaza un ansamblu de activitati imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu functii de conducere sau care exercita un rol public, ci si de diverse grupuri si organizatii publice sau private in scopul obtinerii unor avantaje materiale sau morale sau al unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrangere, santaj, inselaciune, mituire, cumparare sau intimidare.

Ea este “Abuzul de putere savarsit in exercitarea functiei publice de un angajat al administratiei publice, indiferent de statut, structura sau pozitie ierarhica, in scopul obtinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, persoana fizica sau juridica”

Cea mai cunoscuta definitie a coruptiei a emis-o Transparency Interntional care spune:

”Coruptia este folosirea abuziva a puterii publice incredintate, pentru obtinerea de beneficii personale”

Aceasta definitie permite izolarea a trei elemente constitutive ale coruptiei:

Abuzul de putere;

Nu se profita de o persoana dar include membri de familie in apropierea sa (nepotismul);

Puterea poate sa emane atat din sectorul public cat si din cel privat.

Adunarea Parlamentara a Cosiliului Europei a definit coruptia ca fiind “utilizarea si abuzul de putere publica, in scopuri particulare”.

Pentru Comisie si comunitatile europene coruptia este legata de abuzul de putere sau de toate neregularitatile comise intr-un proces de decizie, in scopul obtinerii unui avantaj propriu.

Definitia data coruptiei, de grupul multidisciplinar al Consiliulului European este usor diferita “coruptia este o retributie ilicita sau un comportament neadecvat a unor persoane investite cu responsabilitati in sectorul public sau privat si care contravine obligatiilor cu care au fost investite in rolul lor de agent al statului, angajat in mediul privat, agent independent, sau aflandu-se intr-un oricare alt raport de aceasta natura si care urmareste obtinerea de foloase indiferent de natura lor, pentru ei insisi.”

Grupul multidisciplinar asupra coruptiei (GMC) insista asupra dificultatilor de a discerne cu exactitate limitele legale ale fenomenului dar aminteste ca acesta poate sa apara din abuzul de putere sau prin improbitatea dovedita, in luarea deciziilor.

Banca Mondiala retine definitia urmatoare “Utilizarea pozitiei sale responsabile din cadrul unui serviciu public in beneficiul personal”.

Institutul international de planificare a educatiei UNESCO a studiat in mod particular coruptia in cadrul educatiei si a dat urmatoarea definitie coruptiei: “Coruptia inseamna utilizarea sistematica a unei puteri publice pentru obtinerea unui avantaj privat care are un impact semnificativ asupra disponibilitatii si calitatii serviciilor educative, asupra echitatii in educatie”.

Consiliul Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD) a adoptat următoarea definiție a corupției: „Mita implică oferta directă sau indirectă sau acordarea oricărui folos neavenit, pecuniar ori alte avantaje unui sau pentru un funcționar străin, pentru
încălcarea obligațiilor legale de serviciu, cu scopul de a favoriza sau obstrucționa desfășurarea unei afaceri”.

Este un fenomen complex care se poate analiza sub diferite aspecte: politic, social, moral sau juridic.

Coruptia – concept politologic.

Unul din cele mai importante si semnificative sensuri ale coruptiei il reprezinta dezvoltarea ei in zona politica.

In conceptia clasica, coruperea politica a fost apreciata ca o degenerare a sistemului politic in ansamblu. Machiavelli o considera “distrugerea virtutilor cetatenilor” iar Montesquieu o definea “ transformarea unei ordini politice a binelui intr-o forma a raului”

Ea presupune ca pentru obtinerea unor avantaje o terta persoana pune la dispozitia agentului public o parte a avantajului politic de care acesta beneficiaza in general sub forma mitei. Altfel spus, coruptia preupune o incalcare in favoarea celui care corupe a regulilor create sa protejeze interesul general.

Coruptia – concept sociologic

Sociologii privesc coruptia ca o incalcare a normelor si atributiilor impuse de lege prin mijloace ilicite ( mita sau santaj).

Coruptia – fenomen juridic

Pentru prima data, conceptual penal de coruptie a fost reglementat in legislatia noastra prin Legea nr. 83/1992 continuand apoi cu numeroase acte legislative referitoare la acest flagel.

Ea poate sa cuprinda orice persoana beneficiara a unei puteri de decizie care poate fi o personalitate politica, un functionar, un cadru dintr-o unitate privata, un medic, un arbitru un sportiv, un sindicalist sau organizatia din care acesta face parte.

Existenta fenomenului intr-o masura atat de importanta, presupune reforme constitutionale precum si reforme ale codurilor penale, a codurilor de procedura penala precum si modului de organizare a sistemului judecatoresc.

I. 2. Tipuri de coruptie

Din punctul de vedere al opiniei publice, actele de corupție se clasifică astfel:

a. corupția neagră- reprezinta acel tip de coruptie pe care opinia publica il cunoaste, la fel si elitele societatii si se doreste pedepsirea acestuia;
b. corupția cenușie- care există atunci când numai unii membri ai societății, și îndeosebi elitele, cunosc si doresc sa pedepseasca actul ilicit;
c. corupția alba – care există atunci când atât opinia publică cât și elitele nu-si manifesta sprijinul in încercarea de a pedepsi o anumită formă de corupție, deoarece actul illicit este considerat tolerabil

Tipologia coruptiei la romani:

Corupția reactivă

Acest tip de coruptie a caracterizat istoria poporului roman si a altor popoare care au fost obligate prin orice fel sa se apere impotriva agresiunii manifestate de dominatii externe mult mai puternice. Cand forta militara nu-ti permite o aparare suficienta, cand nu exista norme de drept care sa apere aceste invazii, atunci s-a apelat la miscari de gherila morala, care sub aspect tehnic au imbracat forma coruptiei.

Astfel voievozii romani fata de Inalta Poarta in Evul Mediu au apelat la diverse manifestari de coruptie cum ar fi minciuna, inselaciunea, traficul de influenta, darea de mita, pentru obtinerea de beneficii morale sau politice in avantajul tarii lor.

2.Corupția corectivă

Acest tip de coruptie este specific statelor in perioada lor de tranzitie. Astfel trecerea de la un regim politic la altul, de la o situatie de criza la o perioada de normalitate poate aduce dupa sine aparitia une coruptii corective. Un asemenea tip de coruptie este aproape inevitabila in procesul stabilirii raporturilor nou create intre individ si societate, ori intre anumite grupuri de indivizi purtatoare a legilor specifice sistemului politic care se lichideaza si inceputurile unui alt sistem emergent. In tara noastra coruptia corectiva a functionat in scopul transformarii capitalului de relatii si informatii specific regimului economic de comanda in capitalul financiar necesar functionarii unei economii de piata. Coruptia corectiva va exista intotdeauna atat timp cat va exista perioada de tranzitie de la un regim la altul, pe care il parcurge orice stat aflat in transformare.

Perpetuarea tranziției perpetuează corupția corectivă.

3.Corupția structurală

Acest tip de coruptie este specific societatilor care inregistreaza un anacronism intre educatia pe care o capata structurile sociale ale societatii si etapa careia ii apartin inca institutiile chemate sa le guverneze. Slabiciunea de care dau dovada aceste institutii in actul lor guvernamental, lipsa de intelegere a acestora fata de evolutia democratica a societatii in general, ii determina pe indivizi sa-si caute protectie in cadrul unor forme neadecvate de socializare.

4.Corupția comună

Este tipul de coruptie cel mai des inatalnit in toate statele. El presupune existenta atat al unui corupator cat si al celui corrupt. Fara cele doua personaje nu ar exista fenomenul de coruptie. Fara marii corupatori nu ar exista marea coruptie. Cum pentru atingerea acestui fenomen macro este nevoie de resurse insemnate, iar in Romania post-decembrista resursele nu au fost usor de atins, se presupune ca resursele coruperii se gasesc in mod special in afara tarii, iar forma de coruptie cea mai ionsemnata este cea trans-frontaliera. În mod logic, forma cea mai eficientă de luptă împotriva corupției trans-frontaliere este cea cu caracter trans-frontalier. Occidentul critica tara noastra pentru coruptie, dar e greu sa-si asume propria responsabilitate pentru coruptia de pe teritoriul statelor cu vechi stagii de democratie.

5.Corupția mare

Marea coruptie in Europa de Est, deci si in tara noastra este legata de viata politica si se supune procesului de liberalizare pe care statele le-au parcurs dupa 1990. Privatizarea pe scara larga a activelor statului, intr-o perioada scurta de timp a deschis numeroase oportunitati catre coruptia neimaginata anterior. La extinderea fenomenului au contribuit privatizarile efectuate intr-un cadru normativ incert si foarte instabil cat si nevoia acuta de resurse a unei clase politice in formare intr-o perioada in care cheltuielile effectuate pentru campanile electorale au ramas complet netransparente. In aceste conditii au ajuns la cote foarte inalte fenomene de stat captive si economie subterana. In Romania calificarea actelor de coruptie calificate drept acte ale marii coruptii, s-a facut in functie de notorietatea si apartenenta politica a celor acuzati. Exemple de acte de mare coruptie putem nominaliza atribuirea netransparenta a unor contracte din fonduri publice, facturarea exagerata a unor servicii rambursate din surse publice, achizitii publice la preturi exagerate . În consecință, credibilitatea elitei politice a fost grav zdruncinată, populatia cel mai adesea dezamagita de moralitatea acestor reprezentanti alesi, a determinat schimbari numeroase in optiunile politice ale populatiei, de multe ori fara fundamente de cultura politica serioase.

6. Corupția mică

Prin contrast cu marea corupție, corupția mică se definește prin acte care, aflate în afara legii, au un impact economico-social redus. Asemenea acte se comit frecvent în România. Ele nu au, însă, specific românesc. Ca pretutindeni, sunt favorizate de birocrație, de sărăcie, de intervenția / prezența excesivă a statului în economie, de slăbiciunea instituțiilor statului (inclusiv cele represive). Chiar dacă lipsită de relevanță macro-economică, tocmai corupția mică este aceea cu care populația vine în ceea mai mare măsură în contact și care deranjează populația în cel mai mare grad. Frecvența actelor de corupție mică (”corupția de ghișeu”) facilitată de slăbiciunea instituțiilor democrate (corupția structurală) crează în conștiința populară sentimentul caracterului copleșitor al fenomenului conferindu-i artificial dimensiuni excepționale

7.Corupția de masă

La nivel individual, dificultatile economice s-au tradus printr-o devalorizare rapida a monedei, a puterii populatiei de cumparare. Birocratia mostenita din vechiul regim dar si angajatii din sistemul de sanatate sau educatie, sau chiar din administratia publica au cautat sa compenseze aceasta scadere a nivelului de trai prin mijloace ilegale, posibile prin controlul institutional destul de ambiguu si lipsit de fermitate. Pe acest fond a ajuns sa fie exploatata la scara larga relatia de putere birocrat-cetatean, ceea ce a condus la o cultura natioanla de acceptare a coruptiei.

Acest tip de corupție nu este, de regulă, criminalizat întrucât comportamentul care îl caracterizează este în general acceptat de societate ca fiind inevitabil și lipsit de nocivitate.

Coruptia in general este subiectiva, dar ea depaseste adesea frontierele legii si ale moralei. Se poate distinge de asemenea o coruptie activa si una pasiva.

Coruptia activa consista in a propune bani sau servicii unei persoane care detine puterea si in schimbul unui avantaj poate rezolva o situatie personala a unui individ.

Coruptia pasiva consista in a accepta banii pentru rezolvarea acestei situatii.

Un exemplu clasic este acela al omului politic care primeste bani in nume personal sau pentru partidul sau din partea unei societati de lucrari publice, si in schimbul acestora i se asigura o buna piata publica.

Omul politic ar putea fi acuzat de coruptie pasiva. El a primit bani iar societatea poate fi acuzata de una activa. In revansa acel om politic daca dirijeaza banii catre o asociatie sau o fundatie, aceasta varsare de bani poate fi considerata coruptie indirecta.

I.3. Factori:

Specialistii privesc coruptia ca un fenomen complex si aproape universal. Ceea ce nu inseamna ca flagelul coruptiei se manifesta in acelasi grad si cu aceleasi forme pretutindeni. In fapt, formele, cauzele si intensitatea fenomenului de coruptie difera in functie de anumiti factori economici, sociali, culturali si comportamentali. Manifestarea fenomenului este diferita deoarece ea depinde de contextual socio-cultural in care se dezvolta.

Altfel spus, coruptia ca dimensiune si forme de manifestare sunt intotdeauna expresia unui anumit context socio-cultural.

Factori cu rol determinant in geneza fenomenului de coruptie

Transformarile care au avut loc in societatea noastra in ultimii ani au demonstrat o mare lipsa de principii morale si de asemenea lipsa a unui sentiment de responsabilitate la persoane ajunse pe pozitii cu influenta, intr-o societate care isi propune uniformizarea pretentiilor cetatenesti, doar la o viata cu nevoi primitive.

Coruptia nu poate fi izolata de procesele declansate de profundele schimbari care afecteaza societatea in zilele noastre. Astfel, o prima cauza este in primul rand sfidarea ordinii sociale, a legilor, ceea ce duce la procese destructive si care nu sunt insotite de procese de schimbare sau resructurare, specifice statului de drept.

Coruptia apare des atunci cand exista o marja mare de apreciere a functionarului public, atunci cand exista o doza mare de subiectivism in aprecierea legii si cand functionarul poate sa aleaga fara niste criterii foarte clare.

In orizontul social roamesc, coruptia apare sub forma unui fenomen ce nu poate lasa indiferente grupurile sociale. Explorarea modului in care actorii sociali evalueaza aceste practice sociale apare in acest context ca fiind absolut necesare. Astfel masura in care anumite comportamente sociale sunt percepute ca fiind acceptabile sau nu la nivelul publicului larg, influenteaza gradul de eficienta in implementarea unor diverse reforme de stavilire a fenomenului.

Principala cauza a coruptiei ca fenomen social in tara noastra se afla la nivelul politicului. Astfel a fost remarcata adesea incoerenta politica in adoptarea unor legi necesare functionarii statului de drept cu precadere a acelor legi privitoare la viata sociala. Abrogarea unor legi anterioare (ex. Legea patrimoniului cultural-national) si neadoptarea cu celeritate a altora care sa reglementeze cadrul legal, sau adoptarea unor legi cu numeroase vicii de fond (ex. Legea nr 18/1990) au determinat aparitia unui vid legislativ tactic care a incurajat aparitia coruptiei (vanzarea flotei, falimentarea intreprinderilor rentabile, a terenurilor ori a valorilor cultural ce trebuiau protejate de stat)

Incapacitatea factorilor politici s-a suprapus peste o situatie voit permisa, si anume complexul birocratico-totalitar. Venit din decenii anterioare din regimul totalitar pe care Romania l-a abandonat, acest complex nu a putut fi inlaturat la fel de repede cu pasii pe care regimul nou instalat de democratie l-a acceptat. Considerat greoi si complicat acest aparat inca functioneaza la fel in toate nivelele administratiei de stat. In plus in conditiile democratice, el actioneaza fara retinere in interesul sau propriu fara a simti riscul de a fi supravegheat si tras la raspundere. Asa s-a ajuns la apelarea la “bunavointa” functionarului public pentru rezolvarea oricarei probleme administrative, situatie agravata atunci cand acesta detine importante functii publice, ca recompense pentru clientela politica.

Faptul ca angajarile in sistemul administrativ nu se fac dupa criteriul profesionalismului, afecteaza serios activitatea administratiei de stat si a institutiilor abilitate tocmai sa depisteze si sa sanctioneze faptele de coruptie.

Starea de criza economica pe care a resimtit-o populatia tarii noastre in etapele de tranzitie pe care le-a parcurs si le mai parcurge inca, a permis aparitia unui “homo economicus” necinstit, agresiv, hraparet, incapabil sa recunoasca si sa respecte normele legale sau morale dupa care trebuie sa se conduca orice stat de drept.

Coruptia in tara noastra isi mai are sorgintea si in descentralizarea aparatului administrativ, autonomia functionala si liberalizarea economica de la nivelul institutiilor publice si a agentilor economici, in conditiile unor masuri legale lipsite de claritate si suspuse interpretarii, ori a lipsei masurilor de control riguroase din partea organelor de stat abilitate cu astfel sa actiuni.

Legislatia e si ea un factor coruptogen in sensul ca unele acte normative incita la ilegalitati.

Factori cu caracter agravant in amplificarea coruptiei

Factorii care provoaca amplificarea coruptiei sunt numerosi. Se considera ca in perioada actuala coruptia este favorizata la nivel local in principalele sfere de activitate sociala, manifestandu-se prin scaderea controlului asupra activitatilor economice, printr-o criza de autoritate uneori voita si prin slabiciunea institutiilor si organelor abilitate sa vegheze asupra conduitei indivizilor si a activitatilor desfasurate in zona economica si sociala. Toleranta sau indiferenta manifestata de institutii pentru modul in care este aplicata sau respectata legea, implicarea unor functionari in activitati ilegale sau abuzuri genereaza continuu noi forme de coruptie.

De amplificarea coruptiei se fac responsabile si vechile structure si grupari ale vechiului regim care dispun inca de resurse importante, ca si modul defectuos ori ilicit in care au fost facute privatizarile in tara noastra. Dupa castigarea puterii in urma alegerilor generale, libere si democratice, factorii de putere au esuat in planul competentei celor numiti in posturile cheie ale proceselor economice majore.

Asa cum am precizat la punctul a ca legislatia incita la fapte de coruptie, atunci administratia e un amplificator al fenomenului coruptiei.

Factori generali si specifici care influenteaza sau determina fenomenul de coruptie

Ca si in alte tipuri de cauze infractionale, cele de coruptie trebuie analizate intr-o stransa interdependent cu procesele de schimbare profunda prin care trece societatea romananeasca in ansamblul ei.

Astfel cauzele de natura economica: saracia, scaderea nivelului de trai, criza economica(haos economic, lipsa controlului din partea autoritatilor, legislatia ambigua sau absenta ei, modul inadecvat de privatizare, somajul, incompetenta profesionala, mentinerea vechilor structure in economie ) sunt importante cauze de mentinere a actelor de coruptie.

Dintre cauzele morale determinante, se manifesta dorinta de inavutire ilicita, parvenirea pe pozitii importante in societate, deficientele morale ale indivizilor (lacomie, necinste, imoralitate) sunt factori agravanti ai fenomenului de coruptie din tara noastra. Perceperea schimbarii ca un moment excellent de oportunitate pentru savarsirea unor fapte antisociale orientate spre profitul propriu, si nu in ultimul rand pasivitatea opiniei publice fata de fenomenele de coruptie.

Fara indoiala ca principalele cauze care determina si amplifica fenomenul coruptiei (favorizeaza coruptia ca fenomen social) se afla in zona politicului. Lipsa de competenta si professionalism, lipsa unei atitudini ferme de control, implicarea factorilor politici in acte de coruptie, setae pentru obtinerea puterii politice pe orice cale, determina mentinerea acestui fenomen. Fenomenul de coruptie este privit astazi ca o "maladie" a unui organism social bolnav, macinat de conflicte endemice si dominat de o puternica tendinta de dereglare in toate planurile si la toate nivelele.

Cauzele generale care determina aparitia coruptiei sunt urmatoarele:

O proasta guvernare: cadru legislativ slab, sistem judiciar inadecvat, lipsa de transparenta si responsabilitate, lipsa de libertate a presei;

Absenta unei politici preventive precum si o criza de constiinta a importantei chestiunilor, cum ar fi etica profesionala a conflictelor de interese;

Institutii slabe: functionari de o inalta autoritate atrasi de remuneratii mari dar avand salarii mici, factori culturali care detin controlul asupra administratiei;

Salariile mici: administratia publica din numeroase state isi plateste angajatii cu salarii mici motiv pentru care o parte insemnata din acestia ( medici, politisti, vamesi) devin usor victime ale sistemului.

I. 4. Dimensiuni

Fenomenul corupției cunoaște mai multe dimensiuni:

dimensiunea statistica – aceasta permite cunoasterea indeaproape a specificului diferitelor sectoare, ramuri si institutii in care se constata o mai mare frecventa a faptelor de coruptie si o amploare mai ridicata a acestora;

dimensiunea normativă (juridică), – aceasta are in vedere cadrul legislativ referitor la faptele ilicite savarsite de diversi agenti economici, functionari publici, institutii, reprezentanti ai clasei civile, precum si sanctiunile care se aplica pentru aceste acte infractionale si eficienta aplicarii lor;

dimensiunea sociologică – este cea care ofera informatiile despre cauzele care genereaza fenomenele de coruptie cat si despre factorii de risc care exista cu precadere in anumite sectoare de activitate pentru producerea fenomenului de coruptie;

dimensiunea psihologică- este cea care analizeaza structura si profilul psihologic al indivizilor corupatori sau a coruptilor, cauzele motivationale si efectele urmarite, reactia publica fata de coruptie;

dimensiunea economica – priveste analizarea costurilor economice si sociale generate de faptele de coruptie, prejudiciile morale si material create de acest fenomen antisocial;

dimensiunea prospective – este cea care furnizeaza informatii statistice privind tendintele de evolutie ulterioara a faptelor de coruptie precum si posibilitatea aparitiei unor forme noi, date ce le pune la dispozitia organelor de control;

I. 5 Obiective

Obiectivele urmarite de coruptie sunt imbogatirea si puterea.

Extinderea si generalizarea coruptiei precum o caracatita, nu se poate realiza decat prin infiltrarea structurilor de stat si colaborarea cu retelele internationale de coruptie. Din punct de vedere stiintific, coruptia imbraca forme de coruptie politica, economica si administrativa.

Coruptia politica este acel tip de coruptie care se manifesta prin presiuni aplicate asupra functionarilor publici de a adopta anumite decizii sau masuri dincolo de lege. Scopul acesteia este cel de obtinere de foloase materiale sau de alta natura.

Coruptia economica cuprinde o sfera mai larga dar cel mai adesea se refera la servirea preferentiala a clientilor, sau in mediul privat, poate insemna determinarea unor functionari ai unor societati comerciale de a-si trada societatea in fata altei unitati concurente.

Coruptia administrativa este forma cea mai frecvent intalnita si se intinde de la fapta functionarului public care pretinde o favoare pentru indeplinirea unui serviciu ce sta in obligatiile sale de serviciu, pana la deturnarea in interes personal a banului public, fapt savarsit cu precadere de persoane aflate pe pozitii de putere in functiile esentiale ale administratiei de stat.

I. 6. Limitarea fenomenului

Coruptia este un fenomen de o importanta cruciala care se poate compara cu o epidemie si care se propaga rapid in sistemul politico-economic al unei tari. Pentru a incerca sa protejam acest sistem este necesar un remediu foarte eficace sub forma unor reforme care trebuie sa fie durabile, pentru a reusi.

Fenomenul de coruptie nu este specific doar unor forme de guvernare. Ea apare atat in statele democratice cat si in cele totalitare.

Coruptia este un fenomen care nu cunoaste limite geografice sau politice. Aceasta se gaseste atat in tarile bogate cat si in cele sarace. Este dificil sa se cuantifice nivelul coruptiei, iar intregul cost al acestei practici cade asupra cetatenilor prin redirectionarea unor fonduri de la utilizarea lor legitima.

Coruptia astazi este un fenomen ingrijorator pentru ca ea este legata pe langa interesul imbogatirii unor persoane, si de traficul de droguri, spalare de bani, comertul cu arme ilegale si a altor forme de criminalitate

Coruptia priveaza popoarele, de un bun comun de baza si anume, de respectarea de toata lumea a legalitatii, de respectul pentru reguli, de transparenta actiunilor savarsite la locul de munca de cei imputerniciti sa ocupe un loc in administratia publica.

Ca un „bun comun” legalitatea trebuie sa fie respectata in mod corespunzator de intreaga societate. Practica coruptiei trebuie sa fie inlocuita de practica legalitatii.

Pe plan international, lupta impotriva coruptiei necesita o actiune sustinuta pentru a creste transparenta tranzactiilor economice si financiare incheiate intre state. Este usor de a ascunde fonduri de coruptie a unor guverne care reusesc usor sa exporte capital semnificativ datorita unor forme de complicitate

Coruptia este unul din marile obstacole in calea dezvoltarii. Coruptia cel putin in mediul privat aflat in relatie cu guvernantii reduce eficacitatea eforturilor de dezvoltare, slabeste democratia, imbogateste pe cei bogati si intareste confortul dictatorilor.

Coruptia apare din diferite motive:

Coruptia provocata de saracie – denumita adesea ca „mica coruptie” este un fenomen determinat de saracie.

Coruptia puterii – in general numita „marea coruptie” isi trage seva din dorinta de putere, de a mentine puterea starii de bine sau serviciilor, fara de care nu ar putea fi obtinute.

Cresterea constanta a coruptiei si acceptarea ca un fapt destul de raspandit peste tot in lume dimuneaza fundamentul unei etici economice planetare de care economia mondiala moderna are nevoie pentru a se dezvolta.

Cateva instrumente pentru limitarea fenomenului ar fi:

Legea;

Dreptul penal si cel fiscal prezinta importante posibilitati de lupta contra coruptiei;

Pacte de integritate;

Transparency International a dezvoltat mecanisme numite de integritate si denumite „pacte”. Aceste pacte dau diferitilor participanti la un concurs economic aceleasi posibilitati de acces catre o adjudecare. De exemplu: cererea obtinerii unei favori asupra unui proiect de infrastructura la un aeroport, o retea de drumri sau telecomunicatii, etc.

Educatia etica;

Educatia etica este obtinuta in familie in scoli sau media, acolo unde se poate invata lupta impotriva coruptiei.

Media.

Este de asemenea foarte important ca jurnalismul prin anchete sa deceleze cazurile de coruptie.

I. 6. Coruptia in Romania

Problema coruptiei in Romania post-comunista a constituit unul din factorii ce au ingreunat progresul de dezvoltare economica si politica a tarii si care a sabotat din interior aspiratiile Romaniei.

In aceste circumstante au aparut si primele reactii ale societatii care au fortat guvernele sa ia masuri de combatere a fenomenului. Acesta a evoluat odata cu istoria poporului roman, existand inca de la primele forme de manifestare a justitiei statului.

In opinia istoricilor, cel mai vechi luptator impotriva coruptiei a fost Vlad Tepes, care a condamnat peste 500 de boieri pentru fapte de coruptie, comploturi, trafic de influenta. Letopisetul Tarii Moldovei scris de Miron Costin, contine o serie de referiri privitoare la sanctionarea judecatorilor care se lasau corupti.

Codul penal din 1884 incrimina traficul de influenta in cadrul art. 146 si luarea de mita in art. 144 si 145.

Darea si luarea de mita au fost incriminate de asemena in Codul penal din 1936, iar cel din 1969 subliniaza ca acte de coruptie darea si luarea de mita, traficul de influenta precum si primirea de foloase necuvenite.

Se observa astfel ca masuri impotriva coruptiei au fost luate din cele mai vechi timpuri si ca existenta ei a obligat luarea de atitudine, fiind considerata ca un fenomen periculos in calea dezvoltarii unei societati.

Fenomenul coruptiei in Romania are o dinamica proprie, in sensul ca sufera continuu modificari cantitative si calitative. Trecerea la economia de piata a facut ca fenomenul coruptiei sa prolifereze in multe domenii. De exemplu mentionez aparitia fenomenului de coruptie in domeniul financiar-bancar pentru obtinerea de credite preferentiale; obtinerea unor spatii comerciale in conditii avantajoase;intrarea in posesie a unor autorizatii de functionare sau licente de import-export;

„Nu vrem sa recunoastem ca, din pacate, privatizarile au esuat in proportie de 80%. Dupa cum nu vrem sa sa recunoastem ca, iata, vindem actiuni la companii strategice, in perioada de criza, in conditiile in care capitalul autohton nu exista. Trebuie sa recunoastem ca din pacate, am distrus mult. Au disparut industrii care au fost competitive dintotdeauna, cu exporturi de peste 80-90% in Vest. Cu prea mult usurinta, incepand din 1990 incoace, am acceptat prea multe sfaturi din afara, spre binele nostru, si binele acesta a dus la situatia de astazi a Romaniei. Ar fi trebuit sa vorbim despre o Romanie cu un PIB de trei ori mai mare decat cel de astazi”. Coruptia constituie o amenintare pentru democratie, pentru suprematia dreptului, a echitatii sociale si a justitiei.

Coruptia, in sensul larg, tine de abuzul de putere si de icorectitudinea in luarea unor decizii cu impact public. Procesul de europenizare este inca un proces neterminat. Pana acum schimbarile propuse de numeroasele guverne, nu au reusit sa aiba un grad suficient de vizibilitate catre telul propus.

„Romania ajunge astazi prin regres in stadiul de societate pre-capitalista angajata spre-dezvoltare. In anii 1990 a importat fara discernamant norme de conduita si comportament ale capitalismului „pur” adaptandu-le subiectiv la un sistem pseudo-capitalist (romanesc) de „distributie” a valorilor”.

Fenomenul coruptiei este cvasiinstitutionalizat, acesta nu se poate combate imediat indiferent de cate institutii ar functiona foarte bine. Premisa initiala de la care trebuie sa se plece pentru rezolvarea acestui fenomen este obtinerea unei stabilitati economice, a consolidarii unei economii functionale de piata, in democratizarea intregii vieti sociale.

„Principala cauza a coruptiei, in cadrul social, se afla in zona politicului. S-a manifestat din plin incoerenta politica in materia adoptarii legilor necesare functiei, in special, a legilor destinate sa asigure cadrul corect de desfasurarea vietii economice”.

Inainte de a fi un viciu coruptia este o mentalitate a poporului nostru. Nu putem sa cerem mai mult atata vreme cat nu se lucreaza la propria noastra insanatosire morala.

Invitarea noastra de a intra in structurile europene se refera la aceasta conduita care stanjaneste.

„ Din aceasta cauza riscam sa fim primiti ca un corp strain sau ca o ruda saraca sau un ins cu un usor handicap pe care il primesti pentru ca are nevoie de tine, si tu ai nevoie de el”.

„Romanul numeste tara lui patria bacsisului si al hatarului” spunea si IL Caragiale in lucrarea „1907”

I. 7. Mecanisme nationale de lupta impotriva coruptiei

In vederea stavilirii fenomenului de coruptie din tara noastra au luat fiinta o serie de organisme cu scopul de a actiona pentru combaterea acestuia. Astfel:

La nivelul Parlamentului exista comisii pentru investigarea unor abuzuri sau cazuri de coruptie, prezente la nivelul diferitelor domenii ale vietii sociale.

In cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a fost create Directia generala de Integritate cu serviciu specializat de prevenire, studii si proiectii anticoruptie.

Directia Nationala Anticoruptie create in anul 2002 prin OG 43/2002 este cel mai important organism specializat in combaterea coruptiei mari si medii.

A fost create dupa modelul adoptat de mai multe state europene: Spania, Norvegia, Belgia si Croatia. Creearea acestei directii a fost necesara pentru stavilirea intentiei unor persoane corupte, detinatoare de parghii de putere, de a avea sentimentul ca se afla deasupra legii, ca sunt intangibile datorita pozitiei lor in stat, si se pot prevala astfel de raspunderea penala pentru actiunile lor de coruptie. Directia Nationala Anticoruptie este o entitate independenta in raport cu instantele judecatoresti si parchetele de pe langa aceste instante, precum si in relatiile cu celelalte autoritati publice.

I. 8. Mecanisme internationale impotriva coruptiei

Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției

Conventia a intrat in vigoare pe 14 decenbrie 2005. Aceasta reprezinta un consens international in scopul prevenirii si combaterii coruptiei, precum si cooperarea internationala pentru recuperarea bunurilor infractiunii.

Pe 25 septembrie 2008, in numele Comunitatii Europene a fost incheiata Decizia 2008/801/CE de adoptare a Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite impotriva coruptiei. Prin aceasta decizie, Conventia Organizatiei Natiunilor Unite impotriva coruptiei, a fost aprobata in numele Comunitatii Europene.. Decizia autorizează președintele Consiliului să desemneze persoana/persoanele împuternicită/împuternicite să depună instrumentul de confirmare oficială al Comunității. Acest instrument are un caracter obligatoriu pentru Comunitate. Instrumentul constă dintr-o declarație de competență a Comunității cu privire la aspecte reglementate de Convenție (anexa a II-a) și dintr-o declarație privind soluționarea diferendelor referitoare la interpretarea sau aplicarea Convenției Comunitatii.

Conventia urmareste sporirea eficacitatii luptei impotriva coruptiei pe plan international.

Convenția are următoarele scopuri:

promovarea și consolidarea măsurilor pentru sporirea eficacității și a eficienței prevenirii și combaterii corupției;

promovarea, facilitarea și sprijinirea cooperării internaționale și a asistenței tehnice;

promovarea integrității, a responsabilității și a gestionării adecvate a afacerilor publice și a proprietății publice.

În toate privințele, Convenția consideră drept corupție oferirea sau acceptarea de avantaje necuvenite pentru propria persoană sau pentru o altă persoană sau entitate.

Statelor semnatare li se recomandă să ia măsurile necesare pentru:

a prevedea răspunderea persoanelor juridice;

a permite înghețarea, sechestrarea și confiscarea bunuriloe provenite din acte de coruptie;

a proteja martorii, experții și victimele implicate in actele de coruptie;

a proteja persoanele care înaintează rapoarte;

a aborda consecințele actelor de corupție;

a asigura dreptul entităților sau al persoanelor care au suferit daune ca urmare a unui act de corupție de a iniția demersuri juridice pentru obținerea de despăgubiri;

a institui unul sau mai multe organisme sau a numi persoane specializate în combaterea corupției prin impunerea legii;

a încuraja cooperarea cu autoritățile de impunere a legii;

a încuraja cooperarea dintre autoritățile naționale și cooperarea cu sectorul privat;

a depăși obstacolele care pot decurge din aplicarea legilor privind secretul bancar;

a ține cont, în scopul procedurilor penale, de condamnările anterioare ale unui presupus infractor într-un alt stat;

a-și defini competența jurisdicțională cu privire la infracțiunile comise pe teritoriul lor sau împotriva lor

Statele semnatare trebuie să dezvolte programe de formare specifice și să își acorde reciproc cea mai amplă asistență tehnică. Sunt prevăzute culegerea, schimbul și analiza de informații privind corupția; de asemenea, sunt stabilite măsuri practice de sporire a cooperării la diferite niveluri, precum și sprijinul financiar și material acordat eforturilor țărilor în curs de dezvoltare și ale țărilor cu economie de tranziție pentru prevenirea și combaterea în mod eficace a corupției

Grupul statelor impotriva coruptiei (GRECO)

GRECO a fost înființat de Consiliul Europei in 1999, avand sediul la Strasbourg.

Obiectivul Grupului de State împotriva Corupției (numit în continuare GRECO) este de a îmbunătăți capacitatea membrilor săi de a lupta împotriva corupției prin urmarirea cazurilor de coruptie, prin evaluarea acestor cauze si motive de dezvoltare a coruptiei in cadrul statelor membre.

Grupul statelor impotriva coruptiei al Consiliului Europei, GRECO, a publicat anul aceasta un raport de conformitate despre Romania.

Raportul prevede ca incriminarea faptelor de mita si trafic de influenta in Romania este comforma cu prevederile Conventiei Penale impotriva coruptiei.

GRECO atrage in schimb atentia asupra necesitatii imbunatatirii asupra atitudinii institutiilor abilitate pentru sanctionarea mai drastic a functionarilor publici care primesc mita.

Concluziile raportului indica autoritatilor o atitudine juridical mai importanta pentru a impiedica functionarul public sa recurga la mita pentru rezolvarea unor sarcini de serviciu absolute obisnuite.

GRECO solicita statului nostrum sa incrimineze mai mult mita si in sectorul privat intr-o sfera mai larga de circumstante.

Cu privire la finantarea partidelor politice, GRECO indica necesitatea creearea unui cadru legislativ mai clar si coerent.

Forumul Global de Luptă împotriva Corupției.

Forumul Global de Luptă împotriva Corupției este singurul forum interguvernamental în domeniul combaterii corupției la scară globală. Acesta a fost înființat în principal pentru favorizarea dezbaterilor privind masurile ce trebuiesc luate impotriva coruptiei si practicile sau politice cele mai adecvate ce trebuiesc intreprinse. Forumul este valoros cu atat mai mult prin faptul ca la discutii participa ministri de stat, experti, organizatii politice si publice internationale, in scopul schimbului de experienta in domeniul ratificarii coruptiei.

Considerăm oportun ca acest Forum Global să se concentreze pe implementarea efectivă a angajamentelor anticorupție luate de-a lungul timpului, inclusiv cele regionale

Capitolul II

Dispozitii legale

III. 1. Codul penal al Romaniei

Codul penal al României a fost emis pentru prima dată în anul 1865 în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, acesta evoluând în timp.

Codul penal de la 1865 (denumit și „Codul Cuza”) realizează unificarea legislativă penală și marchează începutul dreptului penal român după unirea din 1859 a Moldovei cu Țara Românească. Pentru elaborarea acestui cod s-au folosit izvoare precum Codul penal francez (1810) și Codul penal prusian (1859).

Codul Cuza consacra principiul legalității incriminării și a pedepsei, egalitatea în fața legii penale, umanizarea pedepselor, nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci munca silnică pe viață. Infracțiunile erau clasificate în trei categorii: crime, delicte și contravenții; tentativa nu era cunoscută, fiind asimilată infracțiunii consumate, iar complicele se pedepsea ca și autorul.

Codul penal de la 1937 (denumit și „Codul penal Carol al II-lea”) avea un caracter unificator după realizarea Marii Uniri de de la 1 decembrie 1918. Astfel, se intr-oduc pentru prima dată alături de pedepse, măsurile de siguranță, măsurile educative (pentru minori), pedepsele complementare și alte accesorii. Codul nu prevedea pedeapsa cu moartea, pedepsei atribuindu-se rolul educativ și intr-oducându-se instituția individualizării pedepsei.

Documentul era structurat în trei părți: dispoziții generale, dispoziții privitoare la crime și delicte și dispoziții privind contravențiile. Asemeni codului penal anterior, pedepsele erau de trei feluri: pentru crime, pentru delicte și pentru contravenții. Fiind considerată una dintre cele mai evoluate legi ale acelor timpuri, rămâne în vigoare până în 1969.

Cu toate că a fost elaborat sub influența ideologiei marxiste, Codul penal de la 1969 a consacrat principiul legalității incriminării și a sancțiunilor de drept penal, precum și principiul individualizării pedepselor, fiind în vigoare și astăzi (aprilie 2011).

Deși ar fi trebuit să intre în vigoare în iulie 2010, acest moment a fost amânat de către autorități. Modul în care Codul penal și Codul civil au fost aprobate de autorități a fost însă contestat de către o serie de organizații neguvernamentale din România care au și pornit o inițiativă numită Opriți Codurile!. În 13 aprilie 2009, coaliția a depus la Curtea de Apel București o acțiune împotriva Guvernului României și Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, acuzând cele două instituții publice de încălcarea unui întreg set de acte normative aflate în vigoare, parte dintre acestea fiind enunțate și explicate ulterior în cadrul analizei preliminare.

Noul Cod penal, cuprins în Legea nr. 286/2009 a intrat în vigoare la 01 februarie 2014 odată cu Legea de aplicare nr. 187/2012 și cu o serie de modificări aduse la versiunea publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 510 din 24. 07. 2009.

Necesitatea adoptarii unui nou Cod penal se datoreaza modificarii structurii unei societati ce impune o reasezare a principiilor de politica represiva. Cele trei coduri penale ce marcheaza evolutia dreptului penal modern din Romania au fost strans legate de evenimente istorice majore pentru pentru pentru configuratia statala, sociala si politica.

Dupa cum este prevazut in Art 1 din Codul Penal, aceasta este o lege penala care „apără, împotriva infracțiunilor, România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept.”

De asemenea, legea penala prevede faptele care constiutuie intractiuni si „prevede pedespsele aplicabile si masurile educative ce se pot lua fata de persoanele care au savarsit infractiuni, precum si masuri de siguranta ce se pot lua fata de persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala”.

Printre toate aceste modificari realizate in cei aproape 20 de ani de la schimbarea regimului politic, unele au fostnu numai necesare, dar si bine chibzuite, pastrand corelatiile necesare cu celelalte dispozitii din legea penala.

Dincolo de Codul penal in sine, dar in stransa legatura cu acesta, in anii de tranzitie prelungita s-au acumulat aproximatic 250 de legi penale speciale sau legi extrapenale care contin dispozitii penale. Acestea au creat de multe ori suprapuneri de texte cu textele Codului, au creat un regim sanctionator paralel, cu diferente de pedeapsa nejustificata in raport cu dispozitiile de baza din Cod, au suferit repetate modificari si au generat astfel unele probleme greu de clarificat privind abrogarea implicita a unor texte.

In aceste conditii devenise tot mai evident ca tactica legislativa de rezolvare puctuala a problemelor nu mai poate continua. Inca din anul 2001 s-a constituit o comisie de elaborare a unui Cod penal, iar proiectul intocmit de acesta a fost adoptat de Parlament prin Legea nr. 301/2004. Deoarece s-au gasit multe neclaritati in aceasta lege, s-a ajuns la concluzia ca ar fi absolut necesara elaborarea unui nou Cod de procedura penala, diferit de cel actual. Proiectul unui astfelde cod nu a fost insa niciodata finalizat. Toata aceasta conjuctura a dus la programarea succesiva a termenului de intrare un vigoare a noului Cod. In acest fel s-a ajuns la elaborarea unui nou proiect de Cod penal, adoptat de Parlament prin asumarea raspunderii de catre Guvern, la data de 22 iunie 2009.

III. 2. Legea 286/2009

Legea nr. 286/2009, prin care a fost adoptat noul Cod penal, raspunde fara indoiala unei necesitati. Acesta fiind doar prima lege dintr-o serie de trei masuri. Urmatoarele doua se refera la faptul ca trebuie adoptata Codul de procedura penala, un cod ce trebuie atent corelat cu cel penal. Ultima, din aceasta serie, este menita sa inchida acest important triunghi legislativ, fiind vorba despre o lege de punere in aplicare.

Legea penala prevede faptele care constitue infractiuni si pedepsele aplicate acestora, precum si masurile educative si de siguranta ce vor savarsite de cei care comit aceste infractiuni.

De asemenea, legea prevede limitele sale de aplicare, cum ar fi:

Aplicarea legii penale in timp- se aplica infractiunilor savarsite in timp ce aceasta era in vigoare.

Aplicarea legii penale in spatiu- legea penala romana se aplica doar infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei si/sau cetateanul este de nationalitate romana. Aceasta se aplica si cetatenilor de alta nationalitate, dar doar daca acestia au savarsit o infractiune contra statului roman, contra unui cetatean roman ori a unei persoane juridice romane.

Un alt element tratat este infractiunea, fiind specificate clar o definitie a acesteia si cauzele ei justificative, precum si pedepsele, si cauzele de neimputabilitate, facand referire la constrangerea fizica, morala, iresponsabilitatea etc.

III. 3. Hotararea nr 215/2012 privind Strategia nationala anticoruptie pe perioada 2012-2015

Strategia asigura implementarea anumitor recomandari facute de Comisia Europeana la adresa Romaniei. Documentul preia domeniile identificate ca priorități la nivelul UE în Comunicarea anticorupție: recuperarea bunurilor provenite din infracțiuni, protecția avertizorilor de integritate, achizițiile publice, prevenirea și combaterea corupției politice, protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Strategia promovează bunele practici anticorupție, precum metodologia de evaluare a riscurilor instituționale de corupție și implementarea planurilor sectoriale si reflectă angajamentul României față de valorile Parteneriatului pentru o guvernare deschisă.

Valorile fundamentale ce sunt mentionate in document fac referire la:

– voința politică – toate cele 3 puteri în stat, respectiv puterea executivă, judecătorească și cea legislativă, înțeleg importanța unei societăți lipsite de corupție și vor conlucra pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor prevăzute de prezenta strategie;

– integritatea – reprezentanții instituțiilor și ai autorităților publice au obligația de a declara orice interese personale care pot veni în contradicție cu exercitarea obiectivă a atribuțiilor de serviciu. Totodată, aceștia sunt obligați să ia toate măsurile necesare pentru evitarea situațiilor de conflict de interese și incompatibilități;

– prioritatea interesului public – reprezentanții instituțiilor și autorităților publice au datoria de a considera interesul public mai presus de orice alt interes în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Aceștia nu trebuie să se folosească de îndatoririle publice pentru obținerea de beneficii necuvenite, patrimoniale sau nepatrimoniale, pentru ei, familiile lor sau persoane apropiate;

– transparența – reprezentanții instituțiilor și autorităților publice vor asigura accesul neîngrădit la informațiile de interes public, transparența procesului decizional și consultarea membrilor societății civile în cadrul acestui proces.

Documentul aminteste si de prevenirea coruptiei in Romania, referinduse la legea 78/2000, privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, in dorinta de a avea un cadru legal cat mai eficient.

III. 4. Legea nr. 78/2000 Privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

Legea se refera la “masuri de prevenire, descoperire si sanctionare a faptelor de coruptie”, dupa cum este specificat si in art. 1, din capitolul I, „Dispozitii generale” a prezentei legi. Aceste masuri se aplica urmatoarelor categorii de persoane:

celor care exercita o fuctie publica;

care indeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o functie sau o insarcinare, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta;

cei care exercita atributii de control;

care, indiferent de calitatea lor, realizeaza, controleaza sau acorda asistenta specializata;

are detin o functie de conducere intr-un partid sau intr-o formatiune politica, intr-un sindicat, intr-o organizatie patronala ori intr-o asociatie fara scop lucrativ sau fundatie.

Infactiunile prevazute si sanctionate de lege, prezentate in capitolul III denumit “Infractiuni” sunt urmataorele:

Infractiuni de coruptie:

Luare de mita;

Dare de mita;

Primire de foloase necuvenite;

Trafic de influenta.

Infractiuni assimilate infractiunilor de coruptie

stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate, fata de valoarea comerciala reala, a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar;

acordarea de subventii cu incalcarea legii;

utilizarea subventiilor in alte scopuri decat cele pentru care au fost acordate;

infractiunea de santaj;

infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice.

Infractiuni in legatura directa cu infractiunile de coruptie

tainuirea bunurilor provenite din savarsirea unei infractiuni;

 asocierea in vederea savarsirii unei infractiuni;

falsul si uzul de fals savarsite in scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infractiunile;

abuzul in serviciu contra intereselor publice, abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor si abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi, savarsite in realizarea scopului urmarit;

infractiunile de spalare a banilor;

contrabanda cu bunuri provenite din savarsirea unei infractiuni;

infractiuni privind combaterea evaziunii fiscale;

infractiunea de bancruta frauduloasa si celelalte infractiuni prevazute in Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale;

traficul de droguri, traficul de substante toxice si nerespectarea regimului armelor de foc si al munitiilor.

Infractiuni impotriva intereselor financiare ale Comunitatilor Europene

Folosirea sau prezentarea de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor.

III. 5. Legea 161/2003 Privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției

Dupa cum este specificat in articolul 1, alineatul1, legea prevede “descurajării acumulării de arierate bugetare de către contribuabili, persoane juridice, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și autoritățile administrației publice locale, după caz, au obligația de a aduce la cunoștința publică lista contribuabililor, cu excepția microîntreprinderilor, (…), care înregistrează obligații restante la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, bugetul Fondului național unic pentru asigurări sociale de sănătate și la bugetele locale, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare, totalul obligațiilor bugetare datorate în anii fiscali precedenți în care s-au înregistrat obligații restante, cuantumul obligațiilor restante, precum și modalitatea de colectare a acestora aplicată de organele competente ale autorităților publice sus-menționate.”

Lista contribuabililor va fi pusa la dispozitia cetatenilor pe pagina personala de Internet a institutiilor respective. Actualizarea acestei liste se face trimestrialpentru ca acestia sa poata fi la curent cu datoriile catre stat.

Capitolul I, din titlul II, din prezenta lege stabileste obiectivele, precum si terminii si conditiile de aplicare/utilizare a legii. Informatiile, in format electronic, au ca obiective urmatoarele aspect:

a) reducerea cheltuielilor publice, combaterea birocrației și a corupției la nivelul instituțiilor publice;
  b) creșterea gradului de transparență a modului de utilizare și administrare a fondurilor publice;
  c) îmbunătățirea accesului la informații și servicii publice în conformitate cu legislația privind protecția datelor cu caracter personal și liberul acces la informațiile de interes public;
  d) eliminarea contactului direct între funcționarul de la ghișeu și cetățean sau agentul economic;
  e) furnizarea de informații și servicii publice de calitate prin intermediul mijloacelor electronice;
f) întărirea capacității administrative a instituțiilor publice de a-și îndeplini rolul și obiectivele și de a asigura furnizarea, într-o manieră transparentă, de informații și servicii publice;
g) promovarea colaborării dintre instituțiile publice pentru furnizarea de servicii publice prin mijloace electronice;
h) redefinirea relației între cetățean și administrația publică, respectiv între mediul de afaceri și administrația publică, în sensul facilitării accesului acestora la serviciile și informațiile publice, prin intermediul tehnologiei informației;
i) promovarea utilizării Internetului și a tehnologiilor de vârf în cadrul instituțiilor publice

De asemenea, institutiile statului vor pune la dispozitia cetatenilor servicii publice precum:

 a) declararea, notificarea și efectuarea de plăți prin intermediul mijloacelor electronice privind taxele și impozitele datorate de către persoane fizice și juridice;
  b) servicii de căutare a unui loc de muncă prin intermediul agențiilor de ocupare a forței de muncă;
c) servicii privind obținerea de autorizații sau certificate;
d) servicii privind obținerea de licențe;
e) servicii privind obținerea de permise legate de mediu;
f) servicii privind achizițiile publice efectuate prin mijloace electronice, inclusiv efectuarea de plăți prin mijloace electronice de plată;
  g) servicii privind înregistrarea unui comerciant sau efectuarea de mențiuni în registrul comerțului;
  h) servicii în legătură cu evidența informatizată a persoanei;
  i) servicii în legătură cu înregistrarea vehiculelor auto;
  j) servicii de sănătate publică;
  k) servicii privind accesul la biblioteci publice;
l) înscrierea în diferite forme de învățământ, în special învățământul liceal și superior;
m) servicii privind colectarea de date statistice de către Institutul Național de Statistică;
n) servicii privind înregistrarea unei asociații sau fundații;
  o) servicii privind declarațiile vamale;
  p) servicii privind consultarea și eliberarea propriului cazier fiscal;
  q) servicii de consultare a Monitorului Oficial al României.

Pentru a avea acces la toate aceste informatii, statul solicita o anume procedura electronica, contra-cost. Astfel persoanele fizice sau juridice trebuie sa plateasca o suma, anual, pentru a se putea inregistra in sistem si putea vizualiza datele necesare puse la dispozitie de institutiile statului. Acest tarif este incasat de operatorii Sistemului Electronic National, ce constitue venitul bugetar al acestora.

Pentru a preveni criminalitatile informatice, “ Autoritățile și instituțiile publice cu competențe în domeniu, în cooperare cu furnizorii de servicii, organizațiile neguvernamentale și alți reprezentanți ai societății civile promovează politici, practici, măsuri, proceduri și standarde minime de securitate a sistemelor informatice. ” Aceste nelegalitati sunt sanctionate de catre lege, in functie de valoarea faptei savarsite.

Capitolul III

Particularitati

Sunt considerate infractiuni de coruptie urmatoarele, conform noului Cod penal:

Luarea de mita

Darea de mita

Traficul de influenta

Cumpararea de influenta

Fapte savarsita de catre membrii instantelor de arbitraj sau in legatura cu acestia

Fapte savarsite de catre functionarii straini sau in legatura cu acestia

In cadrul noului Cod penal din 17 iulie 2009 aprobat prin Legea nr 286/2009, publicat in Monitirul Oficial al Romaniei nr 510din 24 iulie 2009 si intrat in vigoare incepand cu 1 februarie 2014, in cadrul Titlului V, -Infractiuni de coruptie si serviciu- se constituie si se separa in Capitolul I denumite Infractiuni de coruptie, si care considera infractiunea de luare de mita (art. 289), darea de mita (art. 290), traficul de influenta (art. 291), cumpararea de influenta (art. 292).

Diferenta semnificativa dintre cele doua coduri penale consta in faptul ca infractiunea de coruptie este incadrata diferit. Astfel ca in Vechiul Cod penal, se vorbeste despre coruptie in capitolul denumit “ Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul”, iar in Noul Cod penal, infractiunea de coruptie si de serviciu sunt bine delimitate in doua subcapitole: “Infractiunea de coruptie”si “infractiunea de serviciu”.

Luarea de mita

In vechiul cod penal era prevazuta in articolul 254, regasindu-se ulterior, in Noul Cod penal, in articolul 289. Acesta prevede “Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”.

Alineatul 2 al articolului se modifica complet astfel: in vechiul cod penal se refera doar la fapta savarsita de un fuctionar cu atributii de control. In schimb, in Noul Cod penal se incadreaza la fapta de luare de mita orice actiune in acest sens, savarsita de orice persoana prevazuta la art 175, alineat 2, si constitue infratiune numai atunci cand este comisa in legatura cu „neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoriile sale legale sau in legatura cu efectuarea unui act contrar acestor indatoriri”

Darea de mita

Darea de mita semnifica oferirea sau darea de bani, ori de foloase, in scopul de a indeplini un act legat de o indatorire de serviciu. In vechiul Cod penal aceasta este prevazuta la articolul 255, iar in Noul Cod penal exista la articolul 290.

Diferenta dintre cele doua coduri este data de faptul ca in Vechiul Cod penal mituitorul se pedepseste chiar daca mita nu a a fost efectiv primita, ceea ce nu mai apare in Noul Cod; iar elemental de noutate prevazuta de Noul Cod penal este ca “banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscarii, iar cand acestea nu se mai gasesc, se dispune confiscarea prin echivalent. ”

Traficul de influenta

In conformitate cu Vechiul Cod penal este prevazut la articolul 257, iar in Noul cod penal este incadrat la articolul 291.

In Vechiul Cod, traficul de influenta se caracterizeaza prin urmatoarea definitie „Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu”, iar in Noul Cod penal, elementele de diferenta sunt urmatoarele „(…)care promite ca il va determina pe acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri”.

De asemenea, in Noul Cod penal, acest articol mai este prevazut cu articolul 2, care spune ca banii, valorile sau bunurile primite in urma traficului de influenta sunt imediat supuse confiscarii, iar in cazul in care acestea nu mai exista, se incaseaza echivalentul valorii lor.

Apar ca articole noi in Noul Cod penal urmatoarele infractiuni:

Cumpararea de influenta( Art. 292)

Reprezinta „Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public, pentru a-l determina pe acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri”. Articolul mai prevede, la alineatul 2, ca, cel care doreste cumpararea de influenta nu este pedepsit daca denunta fapta mai inainte de sesizarea organuli de urmarire penala.

Alineatul 3 prevede ca bunurile se restitue persoanei care le-a oferit daca au fost data dupa denunt.

Alineatul 4 sublinieaza ca toate valorile oferite sunt supuse confiscarii.

Fapte savarsite de catre membrii instantelor de arbitraj sau in legatura cu acestia( Art 293)

Dispozitiile prevazute la articolul 289 (Luare de mita) si 290 (darea de mita) se aplica si acelor persoane care pe baza unui acord de arbitraj sunt chemate sa pronunte o hotarare cu privire la un litigiu intre partile acestui acord.

Fapte savarsite de catre functionari straini sau in legatura cu acestia (art 294)

Acest articol se aplica acelor persoane, care pe baza unor tratate internationale, nu dispun altfel si se supun legislatiei Romane, care prevede:

a)functionarilor sau persoanelor care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori altor persoane care exercita atributii similare in cadrul unei organizatii publice internationale la care Romania este parte;

b)membrilor adunarilor parlamentare ale organizatiilor internationale la care Romania este parte;

c)functionarilor sau persoanelor care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori altor persoane care exercita atributii similare, in cadrul Uniunii Europene;

d)persoanelor care exercita functii juridice in cadrul instantelor internationale a caror competenta este acceptata de Romania, precum si functionarilor de la grefele acestor instante;

e)functionarilor unui stat strain;

f)membrilor adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain.

g)juratilor din cadrul unor instante straine.

Capitolul IV
Sanctiuni si pedepse

Intrarea in vigoare a Noului Cod penal la 1 februarie 2014, a adus modificari in ceea ce priveste prevederile referitoare la infractiunile de coruptie si pedepsele asociate acestora fata de Vechiul Cod penal din 1968.

In reglementarea sistemului pedepselor principala preocupare a fost aceea de a crea un mecanism care, prin flexibilitate si diversitate, sa permita alegerea si aplicarea celor mai adecvate masuri, pentru a putea asigura in acest fel atat o constrangere proportionala cu gravitatea infractiunii savarsite, cat si o modalitate mai eficienta de recuperare sociala a infractorului.

In ceea ce priveste categoriile pedepselor, acestea se impart in:

1.Pedepsele principale 
Pedepsele principale sunt: 

a) detentiunea pe viata; 

Detentia pe viata consta in privarea de libertate pe durata nedeterminata. Aceasta nu se aplica persoanelor care au implinit varsta de 65 de ani, pedeapsa fiind inlocuita cu inchisoare timp de 30 de ani si interzicerea unor drepturi pana la sfarsitul vietii.

b) inchisoarea; 

Inchisoarea consta in privarea de libertate pe durata determinata, cuprinsa intre 15 zile si 30 de ani, si se executa potrivit legii privind executarea pedepselor.

c) amenda.

Amenda consta in suma de bani pe care condamnatul este obligat sa o plateasca statului. Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor – amenda. Suma corespunzatoare unei zile – amenda este cuprinsa intre 10 lei si 500 lei, se inmulteste cu numarul zilelor-amenda care este cuprins intre 30 zile si 400 de zile.

Daca prin infractiunea savarsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe langa pedeapsa inchisorii, se poate aplica si pedeapsa amenzii. Daca persoana condamnata, cu rea credinta, nu executa pedeapsa amenzii, in tot sau in parte, numarul zilelor – amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu inchisoare.

In cazul in care pedeapsa amenzii nu poate fi executata in tot sau in parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimtamantul acesteia, instanta inlocuieste obligatia de plata a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca. Unei zile – amenda ii corespunde o zi de munca in folosul comunitatii.

2. Pedeapsa accesorie 
Pedeapsa accesorie consta in interzicerea exercitarii unor drepturi, din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei privative de libertate.

In cazul pedepsei detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie consta in interzicerea de drept a exercitarii urmatoarelor drepturi: 
a)dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice; 
b)dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat; 
c)dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei; 
d)dreptul de a alege; 
e)drepturile parintesti; 
f) dreptul de a fi tutore sau curator.

3. Pedepsele complementare 
Pedepsele complementare sunt: 

a) interzicerea exercitarii unor drepturi

Consta in interzicerea exercitarii, pe o perioada de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multor drepturi, cum ar fi:

1) dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice; 
2)dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat; 
3) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei; 
4) dreptul de a alege; 
5) drepturile parintesti; 
6) dreptul de a fi tutore sau curator; 
7) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii; 
8) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme; 
9) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta; 
10) dreptul de a parasi teritoriul Romaniei; 
11) dreptul de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public; 
12) dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta; 
13) dreptul de a se afla in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta; 
14) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori de a se apropia de acestea; 
15) dreptul de a se apropia de locuinta, locul de munca, scoala sau alte locuri unde victima desfasoara activitati sociale, in conditiile stabilite de instanta de judecata.

b) degradarea militara; 

 Pedeapsa complementara a degradarii militare consta in pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

Degradarea militara se aplica in mod obligatoriu condamnatilor militari in activitate, in rezerva sau in retragere, daca pedeapsa principala aplicata este inchisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.

c) publicarea hotararii de condamnare.

Publicarea hotararii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate, fara a se dezvalui identitatea altor persoane.

In ceea ce priveste infractiunea de coruptie, aceasta se pedepseste dupa cum urmeaza:

Legea nr 286/2009 prevede si posibilitatea enuntarii aplicarii pedepsei sau amanarea acesteia, insa doar in anumire circumstante.

Conditiile renuntarii la aplicarea pedepsei sunt urmatoarele, insa acestea nu se aplica daca infractorul a mai suferit anterior de o condamnare ori s-a mai intervenit pentru renuntare la pedeapsa in ultimm 2 ani:

a)infractiunea savarsita prezinta o gravitate redusa, avand in vedere natura si intinderea urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si imprejurarile in care a fost comisa, motivul si scopul urmarit; 
b)in raport cu persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Conditiile amanarii aplicarii pedepseiconstau in:

a) pedeapsa stabilita, inclusiv in cazul concursului de infractiuni, este amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani; 
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare; 
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii; 
d) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.

Daca infractorul a fost condamnat pe o prioada mai mare de 7 ani, sau daca acesta s-a sustras de la urmarirea penala, nu se va putea pune in aplicare amanarea pedepsei.

In cazul in care cel care savarseste pedeapsa a intr-unit anumite conditii, acesta poate si eliberat conditionat. Aceasta poate fi dispusa doar daca:

a) cel condamnat a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau cel putin trei patrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani; 
b) cel condamnat se afla in executarea pedepsei in regim semideschis sau deschis; 
c) cel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nici o posibilitate sa le indeplineasca; 
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate.

Capitolul V

Aspecte procedurale

Jurisprudenta in materie subliniaza dificultatile intervenite in probarea infractiunilor de coruptie avand in vedere ca acestea implica in demers doua persoane diferite supuse unor infractiuni diferite desi cauza este aceeasi cum este cazul la infractiunea de dare si luare de mita, persoane care nu au interesul divulgarii faptei fiind ambele implicate si egal vinovate.

Faptele studiate sunt uneori din trecut motiv pentru care este necesara reconstituirea, intervenind si problematica veridicitatii declaratiilor martorilor.

Particularitatile probatiunii in materia infractiunilor de coruptie asa cum sunt ele prevazute si in Legea 78/2000 impun analiza:

Flagrantului

Declaratiile martorilor denuntatori

Inregistrarea si interceptarile telefonice

Expertizele

Flagrantul. Provocarea

Aceasta este o metoda de investigatie care anterior producerii sale presupune o serie de masuri de supraveghere a persoanei vizate, interceptari ale comunicatiilor sau documentelor, obtinerea de mandate de perchezitie pentru a putea imediat sa se obtina un mandat de perchezitie domiciliara in vederea prinderii faptuitorului in momentul desfasurarii faptei. Toate cele constatate se noteaza intr-un proces verbal care va constitui in fata instantei, mijloc de proba.

Martorul „denuntator”

Denuntarea consta in sesizarea facuta catre organele de urmarire penala pe calea unui denunt facuta de o persoana fizica sau juridica despre cunoasterea modului in care a fost savarsita o infractiune. Se impune ca denuntul sa fie facut inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat in legatura cu acea infractiune.

In practica judiciara se observa ca denuntatorul, cercetat pentru alte fapte penale denunta in fata organelor abilitate de urmarire penala atat fapta savarsita de el de dare de mita cat si fapta functionarului care a primit mita. In aceasta situatie functioneaza pentru mituitor cauza de impunitate astfel incat pentru acesta neputandu-se incepe actiunea penala, denuntatorul avand in fata instantelor calitatea de martor.

Denuntul trebuie facut unei autoritati competente sa inceapa urmarirea penala a cauzei de dare de mita cat si organelor cu atributii de controlsau conducere din organizatia din care denuntatorul face parte.

Mai poate exista situatia „mituitorului constrans”in care se presupune ca darea de mita nu s-a facut de bunavoie ci gestul a fost facut la initiativ celui mituit care prin orice mijloc real putea sa inlature sau sa restranga libertatea persoanei constranse.

Inregistrarea convorbirilor

Convorbirile la care se face referire in speta actelor de coruptie sunt cele personale sau adresate partii. Acestea sunt inregistrari ale convorbirilor care au avut loc in mod direct fara a se apela neaparat la mijloace tehnice de interceptare, prin intermediul microfonului, reportofonului ori prin oricare mijloc de comunicare respectiv e-mail sau inregistrari de imagini din mediul ambiental sau interior.

Expertizele

Sunt analize detaliate efectuate de experti insarcinati cu atributii de verificare si stabilire detaliata pe baza probelor existente a modului de infaptuire a infractiunii si a gradului de vinovatie al inculpatului. Acestea au la baza informatii obtinute din perioada in care inculpatul are puse sub supraveghere atat conturile sale bancare, interceptarile comunicatiilor, accesul la sistemul informatic, orice comunicare prin documente si inscrisuri efectuate de acesta cu diverse persoane.

Capitolul VI

Concluzii

Coruptia este un fenomen foarte scump. Cetatenii sunt obligati sa plateasca serviciile care ar trebui sa fie gratuite. Abuzurile politicienilor corupti greveaza bugetele nationale, cheltuielile publice false efectuate de detinatorii puterii decizionare tarna pe umerii cetatenilor.

Costul coruptiei nu este numai monetar. Se manifesta de asemenea prin pierderea increderii fata de conducatorii institutiilor publice. In conflicte si razboaie. Securitatea nationala si valorile reale ale democratiei sunt atacate de coruptie, in timp ce realizarea obiectivelor de dezvoltare sunt amenintate.

Lupta impotriva coruptiei nu inseamna numai pedepsirea vinovatilor corupti, desi trimiterea lor in judecata dovedeste lipsa de acceptare si toleranta pentru astfel de infractiuni.

Cel mai important pas ar fi preventia. Cele mai multe tari care se confrunta cu acest fenomen, ca si tara noastra de altfel, au creat Strategii Nationale de lupta impotriva coruptiei stabilind Programul National de Prevenire a Coruptiei cuprinzand liste de riscuri ale coruptiei si reforme necesare pentru stavilirea ei. De asemenea crearea de noi comisii care au rol de anchetare, masuri de educare a populatiei, de combatere a tolerantei fata de astfel de infractiuni constituie masuri de preventie necesare. Crearea unor organe specifice pentru lupta impotriva coruptiei, respectarea cu strictete a legislatiei pentru faptele comise de orice individ, indiferent de statutul sau social.

Un obiectiv major al politicii de prevenire il constituie de asemenea implicarea societatii civile in actiunile de prevenire ale acesteia, prin informarea opiniei publice cu ajutorul media, asupra costurilor, cauzelor si consecintelor coruptiei.

Promovarea educatiei civice, in special in randul tinerilor sa se faca prin programe specifice in centrele de invataman, in scoli, facultati

ONG-urile sa-si propuna elaborarea si derularea unor campanii de constientizare a populatiei asupra riscului de tolerare a fenomenelor de coruptie.

Bibliografie