Evoluția Turismului In Județul Dâmbovița

=== db8be945af1fb085cb66d809390c8b816784a2d4_652821_1 ===

Cuprins

Capitolul 1. Dinamica serviciilor turistice în România 3

1.1. Importanța dezvoltării și diversificării serviciilor turistice 3

1.2. Sectorul european al serviciilor 7

1.3. Sectorul serviciilor din România 8

Capitolul 2. Județul Dâmbovița și importanța acestuia din punct de vedere turistic 23

2.1. Aspecte generale referitoare la potențialul turistic în județul Dâmbovița 23

2.2. Infrastructura turistică din județul Dâmbovița și potențialul turistic al Județului 26

2.3. Aspecte referitoare la circulația turistică din județul Dâmbovița 32Capitolul 3. Studiu de caz: Dambovița – potențial turistic și impactul asupra turismului 34

3.1. Impact asupra activităților turistice 34

3.2. Turismul de nișă în județul Dâmbovița: strategii politice locale și politici 37

Concluzii 41

Bibliografie 42

Introducere

Turismul de nișă reprezintă o oportunitate majoră pentru dezvoltarea națională a României și dezvoltarea locală a județului Dâmbovița. Este o activitate economică care va contribui la dezvoltarea, într-o zonă suburbană din punct de vedere economic, de o importanță deosebită pentru resursele turistice.

Pentru județul Dâmbovița, apropierea marilor poli de atracție turistică – Valea Prahovei și Coridorul Bran-Rucăr, este un motiv decisiv pentru orientarea către oferte specifice de turism de nișă, complementare celor existente. Deși, în general, media șederii este mai redusă în cazul acestor subtipuri de turism datorită naturii lor specifice, rentabilitatea este, în general, mai mare.

Întrebarea principală se referă la modul de utilizare, aplicare și implementare a diferitelor tipuri și subtipuri ale turismului specific. În acest scop, există o serie de programe și proiecte de importanță imensă, în diferite stadii de dezvoltare. Principalele probleme ridicate se referă la costurile materiale și de mediu ridicate, precum și la timpul de finalizare lungă.

Fără a subestima importanța și beneficiile pe termen lung ale acestui tip de proiecte, prezentăm, analizăm și sugerăm o serie de proiecte de dimensiuni mai mici, unele chiar foarte mici, dar cu efecte vizibile asupra comunităților locale într-un interval de timp mai scurt. Aici ne referim la comunitățile din zonele rurale, care dețin o cotă mare de la nivel județean, caracterizate prin fragilitate și vulnerabilitate demografică și economică, fiind cele care au cea mai stringentă nevoie de astfel de oportunități. Prin combinarea acestor două direcții, putem asigura o dezvoltare durabilă la nivel local și regional.

Capitolul 1. Dinamica serviciilor turistice în România

Importanța dezvoltării și diversificării serviciilor turistice

Ca ansamblu de activități axate pe satisfacerea nevoilor turiștilor în timpul sejurului, serviciile turistice îndeplinesc rolul de a valorifica potențialul turistic al unei destinații, devenind un catalizator pentru dezvoltarea turismului. Având în vedere amploarea și dinamica turismului ca fenomen, se poate observa un proces continuu de dezvoltare și diversificare a serviciilor turistice în vederea satisfacerii consumatorului.

Dezvoltarea și diversificarea serviciilor turistice sunt argumentate și susținute de numeroși specialiști care studiază turismul modern, fiind considerați ca elemente-cheie pentru valorificarea potențială. Necesitatea dezvoltării și diversificării serviciilor turistice este evidentă și în România, unde potențialul turistic extrem de valoros trebuie însoțit de servicii turistice adecvate.

Susținând această afirmație, lucrarea prezintă unele dintre rezultatele obținute ca urmare a unei cercetări efectuate în rândul turiștilor care vizitează litoralul românesc, vizând cunoașterea opiniei lor cu privire la serviciile oferite, evaluarea nivelului de diversificare a serviciilor și dacă această evaluare influențează intenția lor pentru a revizui destinația.

Concepte de dezvoltare și diversificare

Având în vedere definiția conceptului de rezultate ale dezvoltării, dezvoltarea considerată ca activitate axată pe îmbunătățirea produselor existente poate include diferite decizii, cum ar fi: menținerea produselor din gama actuală de produse, modernizarea produselor existente sau introducerea de noi produse.

Modernizarea produsului se referă la funcția sa de actualizare a cerințelor pieței, procesul care conduce la apariția unui produs mai mult sau mai puțin modernizat sau chiar la apariția unui produs complet nou adresată unei clientelă bine-cunoscute și inovației radicale care se referă la crearea de servicii complet noi.

Argument în favoarea dezvoltării și diversificării serviciilor turistice

Pot fi aduse în atenție mai multe argumente în favoarea dezvoltării și diversificării serviciilor turistice:

– reconstituirea contextului internațional, caracterizat de instabilitate și incertitudine economică; – dinamica sectorului turismului;

– concurență feroce pe piața turismului;

– transformarea comportamentului consumatorului;

– caracteristici specifice serviciilor turistice care oferă multiple posibilități de creare a noilor servicii;

– acestea pot reprezenta modalități de creștere a competitivității în turism.

În domeniul serviciilor în general, dar mai ales în cel al serviciilor turistice, datorită serviciilor lor caracteristici specifice, posibilitățile de a crea noi servicii sunt numeroase. În primul rând, dinamica sectorului turistic, competiția acerbă și schimbările în comportamentul consumatorilor recomandă dezvoltarea constantă și diversificarea serviciilor turistice în vederea adaptării la nevoile în evoluție ale turiștilor.

Cel mai important element în dezvoltarea și inovarea serviciilor se referă la producerea de servicii, în care sunt implicați și consumatorii, în calitate de coproducători (Johnson, 2003). Interacțiunea producător-consumator deschide mai multe opțiuni pentru dezvoltarea și diversificarea serviciilor furnizate, consumatorii devenind adesea surse de idei noi.

În plus, dezvoltarea și diversificarea serviciilor turistice ar putea reprezenta soluții pentru atenuarea sezonalității turismului și a creșterii eficienței economice. Sezonalitatea aduce concentrarea fluxurilor turistice în anumite destinații în sezonul de vârf, având ca consecințe directe supraîncărcarea echipamentelor, supraaglomerarea sau chiar "sufocarea" destinațiilor. Îmbunătățirea sau chiar apariția de noi servicii, precum și diversificarea celor existente pot oferi soluții pentru extinderea sezonului, cu consecințe pozitive atât pentru turiști, cât și pentru furnizorii de servicii.

Dezvoltarea și diversificarea serviciilor turistice sunt de asemenea considerate ca modalități de îmbunătățire a calității serviciilor turistice. Apariția unor noi segmente de piață și schimbarea comportamentului și preferințelor consumatorilor obligă organizațiile de turism să-și redefinească piața țintă și să dezvolte noi produse și servicii pentru a fi competitive.

Actualul climat internațional, dominat de incertitudine, accentuează această tendință de a dezvolta și diversifica oferta pentru a satisface cerințele și preferințele turiștilor.

Diversificarea serviciilor turistice include, de asemenea, așa-numitele sărbători active, ca urmare a interesului tot mai mare pentru călătorii active. Acest interes a apărut ca o consecință directă a doi factori majori: creșterea timpului liber și a stresului resimțit de locuitorii orașelor mari, aglomerate.

Mutațiile și procesele structurale sunt evidente în ceea ce privește clientela, prin trecerea treptată a intereselor turiștilor de la vacanțe pasive la cele active, iar oferta de astfel de sărbători reprezintă într-adevăr o formă de diversificare, în special a serviciilor de divertisment.

În aceste condiții, este evident că dezvoltarea și diversificarea serviciilor turistice reprezintă soluții viabile pentru obținerea de rezultate economice superioare de către organizațiile de turism și, de asemenea, pentru evoluția activității turistice la nivel local și național.

În condițiile economice actuale, este mai clar decât oricând că serviciile turistice, având în vedere locul lor adecvat, pot acționa ca catalizatori pentru dezvoltarea destinației. Având în vedere magnitudinea și dinamismul turismului, se poate observa cu ușurință un proces continuu de dezvoltare și diversificare a serviciilor turistice. Activitatea turistică în România nu atinge nivelul permis de potențialul turistic valoros, fiind necesară o abordare strategică la nivelul serviciilor turistice.

Dezvoltarea și diversificarea serviciilor turistice ca abordări strategice sunt recomandate de caracteristicile intrinseci ale serviciilor și sunt susținute de o serie de considerente legate de restructurarea contextului internațional, influențată de instabilitatea și incertitudinea economică, posibilitatea creșterii competitivității turismului, dinamica sectorului, concurența acerbă în turism precum și modificările comportamentului consumatorului.

Această declarație este susținută și de concluziile studiului realizat și parțial prezentat în această lucrare, în special de impactul evaluării diversificării asupra frecvenței vizitei și intenției de a revizui destinația turistică.

În general, opinia privind nivelul de diversificare a serviciilor de turism la malul mării a fost satisfăcătoare, dar diferențele în acest sens între aprecierea turiștilor străini și interni au fost evidente, străinii fiind mai exigenți. Având în vedere această concluzie, este evidentă necesitatea unor măsuri active orientate spre servicii, concurența acerbă pe piața turismului lăsând nici o altă opțiune decât să acționeze în direcția îmbunătățirii și diversificării serviciilor.

În opinia noastră, în cazul particular al turismului românesc ar trebui luate în considerare două aspecte principale: necesitatea imperativă pentru produse turistice diferențiate care vizează satisfacerea nevoilor diferitelor segmente turistice, funcția ansamblului motivațional care le caracterizează și cerința de a se concentra cu privire la serviciile suplimentare și suplimentare care însoțesc serviciile de ospitalitate și de divertisment, ceea ce duce la creșterea satisfacției consumatorilor.

Rezultatele sondajului reiterează concluzia că destinațiile turistice de succes au ajuns deja, ceea ce înseamnă că serviciile turistice ar trebui reevaluate, în sensul că turiștii moderni au nevoie și doresc mai mult decât serviciile clasice oferite de industria ospitalității. Fiecare organizație turistică trebuie să fie conștientă de imperativul calității, deși cuprinde o abordare constructivă axată pe atenția acordată turiștilor individuali și cerințelor acestora, iar realizarea acestor obiective poate fi posibilă numai prin asumarea exigenței diversificării serviciilor turistice.

Perioada de tranziție a provocat schimbări semnificative în dinamica și structura pieței serviciilor. Mai mult, dezvoltarea pieței serviciilor, atât pentru populație, cât și pentru mediul de afaceri, reprezintă un factor pozitiv pentru dezvoltarea economică a României.

Schimbările în economie și creșterea proprietății private au generat o creștere a numărului de companii, precum și schimbări ale caracteristicilor acestora. Companiile și-au redus dimensiunile și numărul de angajați și au început să ofere o gamă mai diversă de servicii pentru populație și pentru sectorul de producție. Procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană a generat schimbări majore în sectorul serviciilor în ceea ce privește problemele de reglementare, tipurile de activități dezvoltate etc.

Dezvoltarea pe termen mediu a acestui sector este direct influențată de o serie de factori, cum ar fi evoluția a pieței serviciilor europene, dezvoltarea altor sectoare ale economiei, noi reglementări ale sectorului, creșterea veniturilor populației etc.

Din acest motiv, analiza acestui sector trebuie să ia în considerare următoarele observații: pe termen scurt și mediu, UE se va confrunta cu o dezvoltare durabilă a acestui sector; dezvoltarea acestui sector trebuie să țină seama de cererea de servicii a populației și a companiilor; noile reglementări europene privind serviciile generale vor provoca schimbări pozitive pe piața serviciilor.

1.2. Sectorul european al serviciilor

În 2000, statele membre ale UE au semnat Agenda de la Lisabona, care a stabilit că economia europeană va deveni cea mai competitivă în lume în următorii 10 ani. Procesul de integrare a noilor state din Europa de Est, dar și o serie de factori economici și politici (creșterea prețului petrolului, continuarea războiului din Golf etc.) care nu au fost luate în considerare inițial în Europa situată departe de la atingerea obiectivului stabilit.

Sectorul serviciilor are o contribuție mai mare decât creșterea economică și crearea de locuri de muncă decât alte sectoare. Acest sector este considerat "un instrument din ce în ce mai important de competitivitate pentru toate întreprinderile din Uniunea Europeană, dar mai ales pentru sectorul industrial".

În acest context, dezvoltarea economică a acestor țări este stimulată de dezvoltarea pieței serviciilor. Conform studiilor internaționale, în prezent, toate țările dezvoltate au devenit adevărate "economii de servicii", care au înțeles rolul economic și social pe care îl joacă serviciile și care iau în considerare sectorul terțiar atunci când elaborează strategii.

Accesul la servicii eficiente și, mai ales, la servicii de producție moderne a devenit un factor esențial pentru dezvoltarea economică și pentru competitivitatea contemporană a economiilor. Într-o perioadă scurtă de timp, am înregistrat o creștere a procentului de forță de muncă care lucrează în sectorul serviciilor.

1.3. Sectorul serviciilor din România

Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), serviciile de piață reprezintă volumul activităților de vânzare și cumpărare de pe piață, indiferent de momentul plății, tipul de preț și instrumentele folosite la numerar. În acest sector nu includ activități comerciale, financiare, bancare, asigurări, educație și sănătate.

În acest studiu sunt prezentate o serie de caracteristici ale serviciilor de piață furnizate populației, transportului, poștal și telecomunicațiile, tranzacțiile imobiliare și închirierea. Studiul nu include caracteristicile serviciilor oferite companiilor, precum și activitățile de scurgere, îngrijire a canalizării și gestionarea deșeurilor.

În anul 2006 structura pieței serviciilor a fost următoarea: 22% din piața totală de servicii au fost serviciile prestate agenților economici (cu excepția serviciilor de poștă, transport și telecomunicații); 17% din piața serviciilor au fost servicii furnizate populației (cu excepția serviciilor poștale, de transport și de telecomunicații); 61% din serviciile de piață au fost serviciile de transport, poștă și telecomunicații (atât pentru populație, cât și pentru agenții economici).

Patru categorii de servicii au o proporție importantă în PIB: hoteluri și restaurante, transport, stocare și comunicare, intermedieri financiare și tranzacții imobiliare, servicii de închiriere și alte servicii prestate în principal întreprinderilor.

Între 1993 și 2006, volumul serviciilor prestate pe piața populației a crescut cu 120,4%. Creșteri semnificative s-au înregistrat la unsprezece ani, iar scăderile comparativ cu anul precedent au fost înregistrate abia în trei ani. Creșterea a fost diferită pentru mai multe perioade. În perioada 2001-2004 s-a înregistrat o creștere anuală medie de 13,6%, mult mai mare decât cea înregistrată între 1993 și 2000. În cei doi ani anteriori aderării României la UE, cea mai mare creștere anuală de 14,5% înregistrate.

Între 1993 și 2006, au existat trei ani în care sa înregistrat o scădere față de perioada anterioară. Această situație este caracteristică pentru perioada începând cu 1997 (scăderea a fost de 31,5% față de anul precedent), 1998 (3,7%) și 2001 (5,4%).

Un număr de cinci servicii de piață furnizate populației dețin majoritatea în cantitatea totală de servicii. Cele cinci servicii, menționate în ordinea importanței lor în 2006, au fost: restaurante; activități sportive și alte activități de agrement, hoteluri, puburi, snack-baruri și alte locuri pentru prepararea alimentelor, activități de radio și televiziune. Alte activități au o proporție mai mică în volumul total de servicii.

În perioada luată în considerare, serviciile au înregistrat o dezvoltare durabilă, deoarece creșterea medie a fost de aproximativ 8% pe an; cea mai importantă creștere, care depășește cele înregistrate la nivel mondial de servicii de piață, a fost înregistrată pentru următoarele tipuri de servicii furnizate populației: Activități de radio și televiziune, Activități fotografice, traduceri, secretariat, fotocopiere, închirierea de bunuri personale și gospodărești, și activitățile de artă și teatrele.

Pentru cele mai multe tipuri de servicii, cea mai importantă creștere a fost înregistrată în perioada 2005-2006. Singurul tip de serviciu care a înregistrat o scădere de 0,8% a fost Producția, distribuția și proiectarea filmelor cinematografice. La nivelul serviciilor de piață livrate populației se observă o creștere a numărului de companii, numărul de salariați și o diminuare a dimensiunii companiilor față de numărul mediu de salariați. Următoarele argumente susțin aspectele menționate mai sus:

În perioada 1998-2005, numărul companiilor din acest sector de activitate sa dublat, de la 18288 în 1998 la 34668 în 2005.

În aceeași perioadă, numărul angajaților din acest sector a crescut cu o rată medie de creștere de 3,16%, reprezentând, în valori absolute, o creștere de 40407 persoane.

O creștere semnificativă a fost înregistrată între anii 2003 și 2005, cu o rată medie de creștere de 9,5%.

La nivelul acestui sector se constată o reducere a numărului de angajați care lucrează într-o firmă. Astfel, numărul mediu de salariați a scăzut aproape la jumătate între 1998 și 2005. Pe de altă parte, cifra de afaceri medie nu sa schimbat foarte mult. Cifra de afaceri exprimată în prețurile din 2006 a crescut de la 352,7 mil. În 1998 la 357,1 mil.

În 2005 companiile din acest sector au fost interesate să-și modernizeze activitatea făcând investiții importante în fiecare an. Între 1998 și 2005, investițiile companiilor care livrează servicii pentru populație au crescut mai mult de 3,3 ori.

Investiția medie realizată de o firmă, exprimată în prețul din 2006, a fost în anul 2005 de 43,72 mil. Lei, cu 1,75 mai mult decât în ​​1998. Evoluția medie a investițiilor între 1998 și 2000 a fost negativă, de -6,6%. În perioada în care a fost pregătită aderarea României la UE, sa înregistrat o creștere a investiției medii pe firmă, cu un procent mediu anual de 6,9%. Pe parcursul întregii perioade, sa înregistrat o creștere importantă a investițiilor pe firmă față de cifra de afaceri. Această situație poate fi explicată prin faptul că societățile au adoptat o viziune de dezvoltare pe termen lung.

Companiile private au cel mai mare număr mediu de angajați, comparativ cu companiile publice. Mai mult, proporția proprietății private din acest sector a crescut de la 92,4% în 2003 la 94,3% în 2005.

Nivelul de concentrare al serviciilor specifice furnizate populației a scăzut în perioada 1993-2006; în acel moment, pe piață exista o mare diversitate de servicii pentru populație. Pentru estimarea nivelului de concentrație a serviciului pentru un anumit tip de serviciu livrat populației am calculat indicele de concentrație Herfindal.

Dacă în 1993 primele trei tipuri de servicii în ordinea importanței acestora (Restaurante – 26,46%, Pub-uri, snack-baruri și restaurante fast-food – 23,02% și Hoteluri – 15,61%) au fost de circa 65,08% serviciile furnizate populației, în 2006 aceste servicii 105 (%) se află și pe primele locuri (Restaurante – 18,87%, Pub-uri, snack-baruri și restaurante fast-food – 13,26% și Hoteluri – 13,99%), dar proporția acestor servicii a scăzut la 46,12% .

Pe de altă parte, au crescut și alte servicii: Activitățile de radio și televiziune au crescut de la 3,18% la 12,17%, iar activitățile sportive și alte activități de agrement au crescut de la 9,91% la 16,63%.

Nivelul de concentrare al angajaților care lucrează pe piața serviciilor, raportat la dimensiunea companiilor, este mai mare în sectorul public decât în ​​sectorul privat. În plus, aproximativ 90% din angajații din sectorul public lucrează pentru companii care au mai mult de 250 de angajați. În ceea ce privește angajații care lucrează pentru companii private, 33,5% dintre aceștia lucrează pentru societățile cu mai puțin de 9 angajați, ceea ce reprezintă 92,8% din numărul total al companiilor private care prestează servicii. Pentru perioada 2003-2005, Institutul Național de Statistică alcătuiește numărul de salariați pentru acest sector în cinci categorii: sub 9 angajați, între 10-19, 20-49, 50-249 și peste 250 de angajați.

Majoritatea angajaților care lucrează în sectorul serviciilor lucrează pentru companii private. Astfel, proporțiile pentru ultimii trei ani luați în considerare au fost: 92,4% în 2003, 95,5% în 2004 și 94,3% în 2005. Majoritatea companiilor publice sunt incluse în categoria cu mai mult de 250 de angajați (aproximativ 90% angajații din sectorul public lucrează pentru companii cu mai mult de 250 de angajați).

Aproximativ 40% din angajații din sectorul privat lucrează pentru companii cu mai puțin de 10 angajați. Investiția medie pe angajat realizată de marile companii private este mai mare decât investițiile făcute de companiile cu un număr mai mic de angajați. Astfel, valoarea rapoartelor dintre societățile cu 250 de salariați și societățile cu 10 salariați este următoarea: 1,6 pentru anul 2003, 2,5 pentru anul 2004 și 1,3 pentru anul 2005.

Valoarea adăugată brută la prețul factorilor și cheltuielile angajaților, calculate ca medie pe salariat, au o valoare mai mare pentru companiile cu mai mulți angajați. Între 2003 și 2005, pentru cei doi indicatori, am calculat raportul dintre nivelul mediu pentru fiecare tip de firmă și nivelul caracteristicilor înregistrate pentru societățile cu cel mai mic număr de salariați. Pentru anul 2005 acest nivel este de peste cinci ori mai mare decât pentru companiile cu mai puțin de 250 de angajați. Cheltuieli pe angajat cu dimensiunea firmei.

În Europa, perioada următoare va aduce dezvoltarea pieței serviciilor, atât pentru țările dezvoltate, cât și pentru cele mai puțin dezvoltate. În acest moment, condițiile esențiale pentru dezvoltarea unei piețe de servicii la nivel european sunt reglementări unitare și nediscriminatorii care permit jucătorilor să intre și să părăsească o piață fără a fi restricționați. Intrarea în vigoare a directivei europene garantează această condiție fundamentală și reprezintă un factor pozitiv pentru dezvoltarea acestei piețe. Noile reglementări vor genera un ritm mai rapid de circulație a serviciilor și un acces mai bun al cetățenilor la diverse servicii de piață furnizate de diferite companii.

Pe termen mediu, dezvoltarea pieței serviciilor va reprezenta o sursă importantă de creștere economică pentru țările din Europa Centrală și de Est. Noile reglementări stimulează dezvoltarea acestei piețe și libera circulație a serviciilor. Pentru România, dar și pentru alte noi state membre ale UE, creșterea economică a acestui sector va fi direct legată de structura și productivitatea.

În prezent, în țările care au aderat recent la UE, atât proporția acestui sector în economie, cât și nivelul de productivitate sunt mult sub media europeană. De exemplu, în 2005, în România, nivelul productivității muncii în sectorul muncii a fost de numai 40% din media UE-25. Productivitatea va crește datorită operatorilor din domeniile de comunicare, care vor intra pe piața serviciilor și vor promova cele mai noi tehnologii, dar și datorită investițiilor pe care le vor face companiile în tehnologia modernă.

În perioada analizată, creșterea ponderii forței de muncă din sectorul serviciilor a fost mai rapidă comparativ cu creșterea ponderii valorii adăugate aduse de acest sector. Unele explicații justifică această evoluție: sectorul serviciilor este încă foarte tânăr și are o dezvoltare extinsă a fost întotdeauna o trăsătură importantă a acestui sector; productivitatea muncii este mai mică în acest sector; în general, sectoarele de servicii nu au un nivel tehnologic foarte ridicat.

Alte caracteristici ale evoluției acestui sector în perioada 1993-2007 se referă la următoarele aspecte: creșterea diversității serviciilor de piață oferite populației; număr tot mai mare de companii și angajați din acest sector; diminuarea dimensiunii companiilor care oferă servicii comparativ cu numărul mediu de salariați; majoritatea companiilor din acest sector, în jur de 95%, sunt companii cu capital privat.

Pentru a dezvolta sectorul serviciilor, ar trebui luate în considerare următoarele recomandări: implementarea cât mai rapidă a Directivei privind serviciile pentru a crea un mediu favorabil pentru întreprinderi; atragerea de jucători competitivi internaționali, care utilizează cele mai noi tehnologii; scăderea costurilor de tranziție și a presiunii fiscale; promovarea măsurilor specifice pentru stimularea companiilor mici și mijlocii; o definire clară a drepturilor de proprietate, crearea unor structuri administrative și juridice adecvate, capabile să pună legea în vigoare și să asigure respectarea obligațiilor contractuale.

În România sa înregistrat o creștere a turismului de afaceri în ultimii ani, în 2004 au fost înregistrați 8478311 turiști și 383830 de turiști care au călătorit din motive de afaceri, reprezentând 4,52% din numărul total de turiști, iar în 2005, 3,98% dintre turiști au călătorit scopuri de afaceri, care este un număr de 309863 de turiști.

Cele mai importante destinații pentru turismul de afaceri din România sunt Bucureștiul, capitala, orașele mari din Transilvania și Banat și Constanța, unde sunt cele mai înalte hoteluri. În plus, este de așteptat ca 2007 și 2008 să consolideze creșterea turismului de afaceri în România, după integrarea sa în Uniunea Europeană.

Premisele dezvoltării turismului de afaceri în România se referă la baza materială generoasă, care permite îmbunătățiri și modernizări, personal bine instruit în ceea ce privește evenimentele specifice turismului de afaceri (traducători, personalul IT), costuri mai mici decât în ​​alte țări europene, succesul mai multor evenimente organizate în România care au fost puternic promovate, generând o percepție pozitivă a României ca destinație internațională, faptul că România este o destinație economică și politică sigură, creșterea interesului investitorilor în România etc.

Desigur, există și factori care împiedică dezvoltarea turismului de afaceri, în special infrastructura generală, rețeaua de transport, distribuția geografică inegală a bazei de cazare, numărul mic de hoteluri de 3-5 stele, lipsa de personal specializat în organizație și planificarea evenimentelor turistice de afaceri, imposibilitatea de a organiza evenimente mai mari, cu prezența a peste 2000 de participanți.

În Timișoara, Arad, Oradea, Cluj, Sibiu, Alba-Iulia, Iași, Constanța, în stațiunile balneare și în Delta Dunării, precum și în București, vor fi dezvoltate noi proiecte hoteliere. La București, în 2005 a fost înregistrată o concentrare a investițiilor în construcția sau modernizarea hotelurilor de 3 stele, deși un interes crescut pentru 4 stele Hoteluri este evident. Această evoluție este impusă de creșterea cererii care va continua să crească, mai ales după integrarea în Uniunea Europeană, fenomen prezent în toate celelalte țări ale Uniunii Europene după integrarea lor.

Anual în România sunt organizate peste 800 de evenimente, dintre care 40% au ca întreprinderi sau organizații străine beneficiare. Cele mai multe dintre aceste evenimente (600) sunt conferințe, seminarii sau lansări de produse și există, de asemenea, 100 de expoziții organizate în fiecare an. Capitala, Bucureștiul este de departe cea mai atractivă locație, atât pentru turism, cât și pentru investitori, fiind orașul organizator al a 75-80% din totalul evenimentelor.

O alternativă din ce în ce mai căutată este organizarea de evenimente în mediul rural, contribuind la creșterea și accentuarea tendinței de dezvoltare a turismului rural. Această alternativă este preferată mai ales pentru programele de teambuilding, pentru grupuri mici de maxim 50 de persoane, care oferă posibilitatea dezvoltării unor programe și activități specifice într-un mediu mai intim și se potrivește cu specificul și caracteristicile turismului rural (participarea la anumite activități din mediul rural ferma, consumarea produselor tradiționale etc.).

Turismul rural – concept, particularități și dezvoltare

Conceptul de turism rural este foarte generos și mai larg decât sa crezut inițial. Ea cuprinde o serie de activități și obiective, dintre care unele pot fi considerate în mod tradițional ca fiind legate de noțiunea de "rural" mai mult decât altele și se dezvoltă într-o varietate de medii care pot fi considerate, în același mod, mai mult sau mai puțin rural [ 8].

În sensul său mai larg, turismul rural se referă la turismul în mediul rural, ca factor economic pentru dezvoltarea rurală, care rezultă din serviciile oferite clienților pentru a-și satisface nevoile.

Deși turismul rural nu este un concept nou, cel care se afirmă încă din anii '70 este diferit datorită spațiului, caracteristicilor și conținuturilor de vacanță.

Premisele pentru dezvoltarea rapidă a turismului rural în ultimii ani includ creșterea mobilității turistice, necesitatea de a scăpa de natură, de a lăsa în spatele zonelor urbane ocupate și poluate.

În cea mai pură formă, turismul rural se caracterizează printr-o serie de elemente:

– se află în zonele rurale;

– este construit pe trăsături specifice zonelor rurale – întreprinderi mici, spații deschise,

contact direct cu natura, tradițiile, practicile tradiționale și societatea;

– clădiri și unități rurale – în general, mici;

– diversitatea, datorită complexității și diversității mediilor, economiei, istoriei

și locația.

Pentru vacanțele petrecute în spațiile rurale sunt folosite două noțiuni – turism rural și agroturismul, noțiuni care merg până la un punct, dar există și elemente diferențiatoare. Prin urmare, turismul rural este o noțiune mai largă, referindu-se la toate activitățile ocazionate de petrecerea unei anumite perioade de timp în mediul rural, în timp ce agroturismul implică condiții mai stricte pentru vacanțe, ținând seama de aspectele legate de efectele economice asupra mediului rural.

Astfel, agroturismul este considerat o formă complexă care include următoarele trăsături esențiale:

Activitatea turistică – în sine – în zonele rurale (cazare, circulație turistică, servicii etc.), prin urmare o activitate capabilă să valorifice surplusul de cazare din cadrul fermei rurale, pregătit și special destinat primirii oaspeților, considerat ofertă turistică;

– Activități economice – în cadrul fermei rurale cu referire la lucrările agricole, integrarea și comercializarea agriculturii etc.

O mare importanță sunt, în acest context, satele turistice, care în România reprezintă un produs turistic unic. Agențiile turistice de interes turistic sunt prezente și s-au dezvoltat pe cele mai variate forme de relief, de la litoralul Mării Negre și Delta Dunării până la zona montană și sunt, funcție de caracteristicile lor, vizitarea obiectivelor turistice și climatice (Fundata, Șirnea – Rucăr Bran, Tismana – Gorj, Brădet – Argeș, Botiza – Maramureș, Vama Veche, 2 Mai – Constanța); sate balneare (Zizin, Covasna, Bala-Mehedinți, Oglinzi și Bălțătești, Coștiui – Maramureș, Călăcea – Timiș); sate de sporturi de iarnă (Fundata, Gărina – Caraș) sau nautice (Murighiol, Mila 23); pescuitul și satele de vânătoare (Crișan, Sfântu Gheorghe, Murighiol – Delta Dunării, Ciocănești-Suceava); sate pastorale (Jina, Vaideeni, Prislop); sate de atracții științifice (Andrieșeni-Vrancea, Cireșu-Mehedinți, Bosanci și Sadova-Suceava); satele monumente istorice (Sucevița, Putna, Dragomirna, Agapia, Văratec – Moldova, Aninoasa, Cotmeana, Cozia, Horezu, Polovraci, Tismana – Subcarpații Getici, Hărman, Prejmer, Biertan, Feldioara, Cristian – sudul Transilvaniei); sate etno-folclorice (Curtișoara -Gorj, Avram Iancu-Alba, Rășinari -Sibiu, Vama-Suceava); satele artistice și de cabana (Oboga, Margina, Corund, Humulești, Săcel, Săpânța).

În prezent, importanța dezvoltării turismului rural este susținută de argumentele economice (permite dezvoltarea zonelor rurale, valorificarea potențialului natural și a structurilor de cazare), sociale (o mai bună cunoaștere a zonelor rurale și dintr-o perspectivă mai personală, relaxare, recreere , odihnă) și argumente ecologice (dezvoltarea turismului rural nu implică invazii de mediu sau infrastructură specială).

Turismul rural în România – premise și tendințe

Turismul rural în România a cunoscut o creștere importantă în ultimii ani, atât în ​​ceea ce privește calitatea, cât și cantitatea, prin extinderea structurilor de cazare din zonele rurale, datorită investitorilor privați și finanțării prin intermediul fondurilor SAPARD. Acest lucru este confirmat de prezența a numeroase instituții implicate în problemele care implică turismul rural, având un rol stimulativ în promovarea acestuia. Aceste instituții sunt prezente la nivel internațional, dar și în țara noastră: ANTREC, membru al EUROGITES, FRDM, Agenția Română pentru Agroturism, Operația satelor românești, ADEPT și Asociația pentru Ecoturism.

Numărul de paturi din cabanele rurale și agroturistice a atins nivelul de 16848 de paturi în luna martie 2005. Acestea au fost repartizate la 1926 de pensiuni turistice și agroturistice. Pensiunea turistică rurală a înregistrat o evoluție uimitoare, cu cifre dublate în ultimii 5 ani.

Premisele pentru dezvoltarea turismului rural în România includ potențialul larg, preparate variate și variate, prețuri scăzute, ospitalitate, mediu natural nepoluat sau puțin poluat, o gamă largă de obiective antropice, multe dintre ele fiind incluse în patrimoniul UNESCO, accesibilitatea turismului obiectivele, climatul favorabil, tradițiile, evenimentele culturale și folclorice, sărbătorile, sărbătorile, târgurile, în toată țara, instituții care reglementează și facilitează dezvoltarea turismului rural, sistemul de control al calității produselor.

Din păcate, în afară de aceste elemente pozitive pentru dezvoltarea durabilă a turismului rural există o serie de factori care pot opri evoluția acestui tip de turism în România – cunoașterea și aplicarea insuficientă a conceptului de dezvoltare durabilă și consecințele acestora, lipsa a unui sistem performant de colectare a deșeurilor, lipsa de conștientizare a necesității conservării mediului, preocuparea puțin sau deloc pentru conservarea patrimoniului natural și antropic, precum și promovarea insuficientă atât internă, cât și externă, o rețea puțin dezvoltată și ineficientă de turism centre de informare, finanțare insuficientă pentru dezvoltarea turismului rural, puțin diversificare în ceea ce privește oferta de turism.

De asemenea, este necesar să se revigoreze tipurile de turism specifice prin exploatarea potențialului speologic, a florei și a faunei bogate, precum și a turismului de aventură și a sărbătorilor active.

Până la sfârșitul dezvoltării turismului rural este necesar să se acorde mai multă atenție promovării sale, prin inițierea unor programe specifice, prin atragerea atenției asupra României rurale ca păstor al tradițiilor unice și pitorești, printr-o istorie bogată și fascinantă, nu numai prin legenda Dracula. Importanța activității promoționale este evidentă, având în vedere necesitatea includerii ofertei turistice românești în cataloagele principalelor turnee.

Chestiunea subutilizării principiilor de marketing în domeniul turismului rural este totuși o realitate internațională, din cauza subestimării beneficiilor pe care le poate aduce, dar și din cauza lipsei resurselor financiare și umane, în măsura în care specialiștii în marketing sunt îngrijorați.

În cazul turismului rural, poate mai evident decât în ​​cazul altor tipuri de turism, marketingul ar putea aduce un echilibru între piață și produs, și anume satisfacția consumatorului și dezvoltarea destinației.

Alte tipuri de turism modern

Turismul urban se referă la petrecerea vacanțelor în orașe pentru vizitare și pentru o varietate de activități: vizite la rude și prieteni, participarea la diverse evenimente sociale și culturale, cumpărături etc.

Este un tip extrem de dinamic al turismului, datorită creșterii mobilității populației, tendinței generale de fragmentare a concediilor, evoluției transporturilor, accentuării globalizării, dar și datorită extinderii diverselor tipuri de turism: turismul comercial, afacerile turism etc.

Evoluția turismului urban a determinat creșterea concurenței între orașe și regiuni pentru a atrage investitorii și turiștii. Prin urmare, dacă dezvoltarea economică a fost de mult timp una dintre prioritățile orașelor și națiunilor, numai în ultimul deceniu, unele orașe au trecut de la o optică destul de îngustă spre dezvoltarea economică la o gamă largă de strategii de atragere a turismului.

Călătoriile urbane s-au dezvoltat în țara noastră în ultimii ani, exemplul cel mai elocvent fiind capitala, care are particularități și atracții care au transformat alte orașe în destinații de pauză. Atât numărul de paturi, cât și calitatea serviciilor, precum și creșterea numărului de târguri aeriene low cost sunt factori care favorizează dezvoltarea acestui tip de turism.

Desigur, alte orașe din România pot atrage un număr important de turisti, având în vedere potențialul antropic, precum și prezența unor oportunități precum statutul de Sibiu în calitate de Capital cultural european în 2007.

Pentru dezvoltarea acestui tip de turism sunt necesare o mai bună promovare a orașelor ca destinații turistice, infrastructură și căi de acces, precum și dezvoltarea aeroporturilor regionale, pentru a permite o mai bună valorificare a orașelor prin turism.

Multe vizite la centrele urbane au ca motivație turismul cultural.

Turismul cultural călătorește în scopuri turistice care implică petrecerea a cel puțin o noapte în afara reședinței obișnuite din motive legate de descoperirea culturală. Turismul cultural crește mai rapid decât alte tipuri de turism și la o rată mai mare decât turismul global.

Potențialul cultural și istoric al României, bogat și variat, cu peste 680 de atracții cuprinse într-un patrimoniu de interes național și internațional, cu multe dintre ele sub egida UNESCO, reprezintă un premis real pentru dezvoltarea turismului cultural în România.

Repertoriul etnografic și folcloric, reprezentat de arhitectura specifică, arta antică, îmbrăcăminte, decorațiuni artistice, precum și numeroase festivaluri, sărbători, târguri și expoziții muzeale, reprezintă un alt element unic de interes pentru încheierea valorificării turismului cultural.

Dezvoltarea turismului cultural este necesară nu doar pentru o valorificare superioară a obiectivelor specifice și, prin urmare, crearea unei imagini pozitive a țării ca destinație turistică pentru acest tip de turism, dar și pentru o serie de avantaje implicite: independența în ceea ce privește succesiunea anotimpurilor, la scăderea sezonalității turismului, posibilitatea dezvoltării unor regiuni puțin valorizate prin turism, o imagine unică.

Aspecte care împiedică dezvoltarea turismului cultural se referă la problemele generale cu care se confruntă turismul românesc: instruire necorespunzătoare, educație insuficientă în ceea ce privește patrimoniul cultural național și importanța acestuia, infrastructură inadecvată, lipsa locurilor de parcare și investiții necesare obiectivelor turistice reabilitarea și conservarea, centrele insuficiente de informare turistică, activitatea de promovare inadecvată sau chiar lipsa acesteia în unele cazuri.

Un alt tip modern de turism se referă la croaziere. Acest produs și-a pierdut statutul elita și astăzi este oferit la scară largă de către operatorii de turism.

În acest moment, în România, rețeaua de cazare a navelor este destul de modestă, 9 în 2005 și doar 4 mai mult decât au fost înregistrate în 2000.

Croazierele pe Dunăre sunt menționate în Master Plan ca direcții strategice pentru dezvoltarea turismului românesc și se consideră că standardele facilităților de la țărm nu se măsoară până la cele ale celorlalte țări de pe cursul Dunării. La sfarsitul imbunatatirii experientei oferite turistilor se intentioneaza sa se lanseze actiuni in domeniul coordonarii taxelor de marina cu alte tari, dezvoltarea si imbunatatirea facilitatilor pentru tarmuri, receptia si accesul terestru.

Turismul de aventură este un alt tip de turism modern. Se aseamănă turismului natural printr-o serie de asemănări, dar sunt diferite la bază. Turismul de aventură se concentrează asupra activităților desfășurate în zonele naturale. Ea implică provocări fizice, educație și contact cu natura și poate lua trei forme: la scară mică, cu multe particularități ale ecoturismului (supravegherea păsărilor, scuba diving), la scară medie, orientate spre sport (canoe și rafting) cu aspect turistic în masă (safari).

Atât potențialul montan cât și cel hidrografic permit evoluția acestui tip de turism, încă puțin dezvoltat în România. Succesul înregistrat în alte țări poate fi un stimulent puternic pentru promovarea condițiilor naturale și a elementelor de relief potrivite pentru turismul de aventură în România.Astfel, creșterea înregistrată de o serie de tipuri moderne de turism în țara noastră, cum ar fi turismul de afaceri, turismul rural, turismul urban susțin ideea unei tendințe pozitive a evoluției turismului românesc.

Pentru a susține această afirmație sunt și prognozele din raportul WTTC "România – Impactul călătoriilor și turismului asupra locurilor de muncă și economiei", precum și datele statistice care confirmă o creștere a turismului intern și internațional în ultimii ani, creșterea reală, deși insuficiente dacă luăm în considerare potențialul turistic natural și antropic bogat și extrem de valoros al României. În afară de puțină valorificare și promovare a potențialului, există și alte elemente, cum ar fi: îmbătrânirea structurilor de cazare, calitatea slabă a serviciilor turistice, oferta slabă în ceea ce privește divertismentul, infrastructura inadecvată, care determină lipsa de competitivitate pentru România ca destinație turistică măsurată față de alte destinații turistice și cerințele turiștilor.

În vederea revigorării turismului românesc și a capacității de a lupta împotriva concurenței din ce în ce mai puternice la nivel internațional, au fost elaborate o serie de măsuri strategice, solide și coerente, care tratează principalele cursuri de dezvoltare – o mai bună valorificare a resurselor naturale și antropice prin promovarea eficientă , modernizarea structurilor de cazare turistică, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii generale, îmbunătățirea calității, dezvoltarea și diversificarea serviciilor prestate, acordând o atenție deosebită formării profesionale și motivării resurselor umane pentru personalul implicat în producerea și livrarea produselor turistice, necesitatea la o nouă abordare a imaginii României ca destinație turistică, pentru ao plasa într-o lumină mai favorabilă, pentru a atrage atenția potențialilor turiști asupra numeroaselor sale atracții naturale și antropice pe teritoriul României.

Acest ansamblu de abordări strategice se concentrează pe transformarea punctelor slabe ale turismului românesc, pe valorificarea superioară a punctelor forte ale elementelor care susțin o evoluție favorabilă a turismului în România, având în vedere contextul oferit de integrarea europeană în 2007 și disponibilitatea instrumente structurale care ar putea asigura resursele necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor menite să transforme sectorul turismului într-un catalizator adecvat pentru întreaga economie.

Varietatea reliefului din țară, numărul mare de monumente istorice și, în special, semnificația lor istorică, în timp ce existența unor stațiuni montane, unele cu spa sau practicarea sporturilor de profil, formează o atracție turistică pe partea românească și internațională.

În special zonele montane (munții alpini Rodna, Bucegi, Făgăraș, Parâng, Retezat), un număr semnificativ de treceri naturale de la Bicaz, Scărișoara, Ialomicioara, Topolnița și rezervațiile naturale existente în Delta Dunării și coasta Mării Negre sunt puncte de referință.

Aspectul cultural, format din tradiții etnografice și folclorice și săpături arheologice (Constanța, Sarmisegetuza etc.), existența monumentelor din Evul Mediu (mănăstirile Neamț, Suceava, Sucevița etc.) sunt un alt element care a determinat dezvoltarea turismului.

Marea Neagră, una importantă în ceea ce privește turismul, oferă condiții speciale pentru petrecerea vacanțelor sau tratamentului spa. Pe o lungime de aproximativ 70 km pe statiunile Mării Negre, care cuprind o serie de stațiuni (Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Costinești, Techirghiol, Cap Aurora, Mangalia, Neptun, Jupiter, Venus, Olimp etc) facilități de practicare a minigolfului, terenuri de tenis, bowling și cazinouri, restaurante, baruri sau practică sportivă.

Câteva aspecte prezentate mai sus arată că turismul este o resursă naturală, este o industrie care trebuie acordată atenție. Privatizarea în acest domeniu a început să fie mai dificilă, însă în ultimii ani procesul sa accelerat, exercitând influența și fiind adoptate măsuri menite să dezvolte turismul în general la specificul românesc, dar mai ales ca punct atractiv pentru turismul internațional.

Au dezvoltat noi centre turistice, centre pilot care au primit sprijin financiar din partea administrației locale și care atrage investitori străini. În prezent, observăm o încetinire a dezvoltării centrelor de agroturism, care împiedică dezvoltarea acestor servicii. Sosiri în structurile de primire turistică iulie 2016 a fost de 1401,6 mii de persoane, mai mult decât numărul din iulie 2015. Sosirile turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcții de turiști în 2016 au reprezentat 78,9% din totalul sosirilor, în timp ce turiștii străini au reprezentat 21,3% din totalul sosirilor.

Sosirile în hoteluri în iulie 2016 au fost de 997,5 mii de persoane. Comparativ cu anul 2015, sosirile în hoteluri în 2016 au crescut cu peste 17%. Sosirile turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcții de turiști au crescut în 2016, fiind în iulie 3877,6 mii persoane. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în anul 2016 a fost de 42,5% în iulie, mai mare decât în ​​2015. Sosirile vizitatorilor străini înregistrați în România la punctele de frontieră au crescut în 2016, atingând 1279,2 mii persoane în luna iulie. Majoritatea vizitatorilor străini provin din țări europene (91,7%). Cele mai multe țări din Uniunea Europeană au fost înregistrate în Ungaria, Bulgaria, Germania și Italia.

Plecările vizitatorilor români în străinătate înregistrați la punctele de frontieră iulie 2016 au fost de 1659,4 mii, mai mari decât în ​​luna iulie a anului 2015. Mijloacele de transport rutier au fost utilizate în cea mai mare parte de vizitatorii români din străinătate.

În perioada 2010-2016, turismul a fost caracterizat în principal de: încetinirea privatizării turismului; servicii turistice a fost traficul temperat al turiștilor din țările UE. Prin urmare, în 2014, turismul în țările est-europene a fost mai mic în România. 2015, a intrat în România în medie lunară, peste 758 415 vizitatori străini și români care trăiesc în străinătate; dezvoltarea de programe turistice care oferă o gamă largă de servicii și produse, în special prin practica unor programe atractive pentru turiștii români și străini; reabilitarea plajei Mării Negre și îmbunătățirea Superski-ului în Carpați a fost modestă. Folosind aceste programe sa încercat modernizarea Mamaiei; în ceea ce privește turismul la Marea Neagră, acesta a scăzut constant. Aproximativ 10.000 de turiști străini au participat la programul "Crăciunul pe Dunăre". În perioada 2011-2016 numărul străinilor a crescut; în sezonul turistic de iarnă au fost înregistrate mai puțini turiști; reducerea numărului de turiști sa datorat situației financiare dificile a populației, deși condițiile au rămas atractive.

În perioada 2002-2016 au adoptat câteva aspecte legate de certificarea stațiunilor turistice, asistența medicală, prevenirea accidentelor în zonele turistice etc. A creat un cadru clar în ceea ce privește companiile de turism și protecția împotriva zgomotului și a poluării.

Legea turismului și Legea privind aprobarea "Superski-ului în Carpați" au fost momente importante și au dus la protejarea și dezvoltarea turismului în România. În primul semestru al anului 2016, în comparație cu perioada corespunzătoare a anului precedent, atât sosirile, cât și nopțile de cazare în structurile de primire turistică cu funcții de creșteri înregistrate de turiști. În ceea ce privește turiștii străini în structurile de primire turistică, cea mai mare pondere a fost ocupată de cei din Europa, mai pronunțată în țările aparținând Uniunii Europene.

Durata medie de ședere în iulie 2016 a fost de 2,5 zile pentru turiștii români și 2,1 turiști străini. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în iulie 2016 a fost de 42,5% din totalul cazărilor turistice. Utilizarea mai mare a cazării În iulie 2016 s-au înregistrat hoteluri (52,8%), vile și cabane pentru turiști (36,5%), pensiuni (32,0%).

Din totalul sosirilor, sosirile turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcții de turiști au reprezentat 75,3% în perioada 01.01- 31.07.2016, în timp ce turiștii străini au reprezentat 24,7%. Din păcate, în ultimii trei ani pentru a promova turismul străin a fost ineficient, deoarece sa concentrat pe probleme semnificative și interes redus pentru potențialii turiști. Sumele insuficiente utilizate pentru promovarea turismului nu au atins scopul propus, și anume a aduce turiștii străini la a doua sau a treia vizită în România.

Capitolul 2. Județul Dâmbovița și importanța acestuia din punct de vedere turistic

2.1. Aspecte generale referitoare la potențialul turistic în județul Dâmbovița

Turismul este activitatea economică care a înregistrat cea mai mare creștere și diversificare permanentă, indiferent de șocurile înregistrate de economia globală și contextul economic global. Dovada cea mai elocventă este evoluția sosirilor internaționale ale turiștilor, care în anul 1950 erau de 25 de milioane, în 2010 erau de 910 milioane (până la 6,6% față de 2009), iar veniturile înregistrate în același an au fost de 693 miliarde de euro cu 4,7% față de cele din 2009).

Cea mai semnificativă creștere a fost înregistrată în țările emergente și în țările în curs de dezvoltare (peste 31% în numărul de sosiri și 8% din venituri, comparativ cu doar 5% în cazul regiunilor dezvoltate).

În același timp, este imposibil să nu observați apariția unor destinații noi, mai atractive, cu clasice și Europa de Vest și Nord. De exemplu, dacă în ansamblul Europei s-a înregistrat în perioada 1990 – 2010 cea mai mică rată a creșterii anuale a numărului de sosiri (după America), doar de (2,1%) (dar cu cel mai mare procentaj de sosiri turistice, 50,7 din total ) cea mai semnificativă creștere a fost înregistrată de Europa Centrală și de Est cu 3,2% (deși atractivitatea a fost redusă, 10,1% din totalul turiștilor ocupă locul 3 după Europa de Vest și Europa de Sud).

Frumusețea peisajului. dar și ospitalitatea pe care o întâlnim în județul Dâmbovița, face ca acest domeniu să fie favoritul multor turiști români și străini. Circulația turistică a avut o creștere semnificativă în fiecare an, fiind influențată de numeroși factori care au dus la creșterea veniturilor pentru cei care dețin unități de primire turistică și pentru locuitorii din zonă.

Pentru dezvoltarea acestei zone și atragerea unui număr mai mare de turiști, mediul este o problemă care trebuie considerată o prioritate. Se are în vedere un mediu natural curat în acest județ, respectiv o mai bună promovare a acțiunilor de mediu.

Turismul a devenit o afacere de astăzi la fel de importantă ca și în alte sectoare cheie din economia globală (industrie, agricultură, comerț). Potențialul turistic existent în țara noastră se află pe o pantă ascendentă. România devine o destinație pentru mulți turiști, deoarece poate satisface cele mai exigente segmente de clienți.

Pentru dezvoltarea viitoare a turismului, care este în prezent insuficient exploatată, considerăm că este necesar să propunem o serie de măsuri pentru relansarea și stimularea activităților turistice, o analiză a impactului socio-economic și a consecințelor prezente și perspectivă, elaborarea unei strategii care vizează dezvoltarea unei set de obiecte identificate pentru a crea o adevărată industrie turistică care sunt considerate a fi efecte de mediu absolut benefice.

Pentru județul Dâmbovița, proximitatea marilor poli de atracție turistică – Valea Prahovei și Coridorul Bran-Rucăr, este un motiv decisiv pentru orientarea spre ofertele specifice de turism de nișă, complementare celor existente. O capitalizare redusă a resurselor turistice până în prezent (în comparație cu zonele înconjurătoare) poate fi acum un avantaj.

România are un potențial turistic remarcabil care permite individualizarea prin valorificarea tuturor tipurilor de turism majore. Dar cadrul regional și internațional, marcat de o concurență acerbă pe această piață, necesită separarea acestor nișe cu un potențial mai mare de atracție, care se adresează unor segmente marcate pentru clienți mai sofisticați și cu oportunități financiare mai mari.

Astfel, eficiența capitalizării va fi mărită, iar sezonalitatea va fi atenuată. Dovada beneficiilor și oportunităților oferite de acest tip de turism este locul 9 pe care România îl ocupă în lume, conform unui studiu realizat de Universitatea George Washington în parteneriat cu Asociația pentru Comerțul Travel Travel (ATTA) și Vital Wave Consulting, într-un index al turism potențial al aventurii care analizează mai mult de 160 de țări și teritorii emergente.

Printre numeroasele nise care pot fi capitalizate în județul Dâmbovița se vor menționa: speologie, turism sportiv (ecvestru, aventură, sporturi extreme), turismul pelerinajului religios, turismul de afaceri și congrese, medical, culinar etc. durata medie a șederii este mai mică în aceste subtipuri de turism, datorită specificului veniturilor sale fiind esențial mai ridicate.

Planul de marketing al turismului românesc identifică câteva direcții pentru repoziționarea țării noastre pe piața turistică internațională:

– circuite (România fiind considerată printre primele 10 destinații europene din acest punct de vedere)

– rezervații naturale

– Munții Carpați – vacanțe scurte în orașe

Principalul element luat în considerare se referă la dezvoltarea potențială și caracteristicile acestui segment de turism pe baza excursiilor naturale sau pe explorarea diferitelor culturi.

Costurile unui astfel de ședere sunt în medie de 400-500 €.

– sărbătorile la țară – zona de wellness

– sălbatic

– aventură

Traduse în tipurile de turism, acestea înseamnă turism montan, itinerar urban, rural, spa, sport și cultural.

Județul Dambovita are o suprafață de 4054 km2 (1,7% din suprafața țării, pe locul 37), o populație de 531,011 persoane (2,5% din populația României, pe locul 16) și reunește 7 orașe și 82 localități (în total 353 de sate). Se remarcă printr-o densitate mare a populației (130,1 locuitori / km2) – locul 5 la nivel național și pe drumuri (46 km / 100 km2) – locul 4. Un indicator care a plasat județul la polul opus este procentul populației urbane, de doar 30,8%, mult sub media națională6, fiind un județ rural preponderent.

În ceea ce privește turismul, este recomandat de Parcul Natural Bucegi, cele 12 rezervații naturale, 25 de monumente naturale (toate aceste arii protejate totalizând 20.134 ha), 15 râuri cu peste 20 km în județ, 11 vârfuri de munte peste 1.500 m altitudine, 10 lacuri antropice cu o suprafață de peste 60 de hectare și numeroase obiective culturale istorice în limitele sale.

Bazându-se pe geografia și amplasarea pe scările majore ale reliefului, se pare că potențialul turistic oferit de județul Dâmbovița poate răspunde, teoretic, tuturor direcțiilor, ceea ce înseamnă că:

A. există o serie de destinații care pot fi incluse în turneele naționale sau regionale (este suficient să menționăm circuitele deja cunoscute: circuitele Dracula, Circuitul roșu sau circuitul Palatelor din familia Brancovenu, în diferite etape de realizare / implementare);

b. un sector important al Munților Carpați și o serie de rezerve sunt prezente în județ; Orașul Targoviste și orașul Pucioasa sunt și pot deveni destinații turistice mai urbane;

c. Stațiunile Pucioasa și Vulcana au un potențial balnear neexploatat la nivelul posibilităților (în special pentru băile Vulcana);

d. Zona subcarpatică și montană a județului poate oferi mai multe opțiuni de practicare a turismului sportiv.

Valorificarea acestui potențial foarte valoros nu este la un nivel special dacă analizăm infrastructura și principalii indicatori ai traficului turistic.

2.2. Infrastructura turistică din județul Dâmbovița și potențialul turistic al Județului

Munții Bucegi au fost cea mai populară zonă turistică a Carpaților din România încă din secolul al XIX-lea. Acestea acoperă aproximativ 395 km2 și sunt situați în partea centrală a sud-estului României, în partea de vest a Carpaților Curburii. Vârful Omu (2505 m a.s.) este cel mai înalt punct și punctul principal orografic al masivului.

Bucegi aparține unei structuri de nappe inclusă în Carpații Orientali (numită Unitatea Bucegi-Leaota-Piatra Mare. Limitată de secțiunile și depresiunile profunde ale valei (fig.2), la fel ca Valea Prahovei la est, o caracteristică-cheie a Munților Bucegi este o mare dezvoltare a unui relief structural suprapus pe o sincronă înclinată. Structurile litorale structurale și sculptate cu un indice de relief de până la 1500 m prezintă părțile estice, nordice și nord-vest ale munților.

Munții din nordul Bucegi din jurul vârfului Omu dispun de zece văi glaciare la Pleistocen, cu relicuri simple și scurte, glaciare, influențate de trăsăturile structurale ale sinclinei ascendente. Ghețarii nu mai există, dar sunt vizibile depozite mari glaciare (acoperite în principal de sol și vegetație) și fluxuri active de reziduuri și conuri de talus. Depozitele similare acoperă limitele dintre munți și regiunile învecinate.

Acest peisaj este suprapus pe un complex de structuri monoclinice, formate din conglomerate carbonate cretace și pietre de nisip cu elemente cristaline, precum și cu prezențe locale de blocuri de calcar jurasic (klippe și olistolit înconjurat de conglomerate, microconglomerate și gresii). Calcarurile prezintă procese carstice (în principal exocarst cu pietre și doline și câteva peșteri).

În 1935, în Munții Bucegi a fost creat un parc natural. Acesta cuprindea în principal pantele abrupte exterioare și unele rezerve științifice. Dupa adoptarea Ordonantei 5/2000 a fost infiintat Parcul Natural Bucegi, alaturi de alte 15 parcuri nationale si naturale. Parcul acoperă o suprafață de peste 32.600 de hectare și se întinde pe trei județe (Prahova, Dambovita și Argeș). Prin lege, conservarea naturii și turismul trebuie să găsească o modalitate de a coexista în acest parc.

În anul 2010, unitățile de cazare au avut un total de 55 de unități (1,1% la nivel național, plasând județul pe poziția 26). Există o predominanță clară a pensiilor turistice rurale (40%). Capacitatea lor totală este de 2391 de locuri (0,8% din totalul țării, locul 27). Structurile serviciului alimentar sunt cantitative mai modeste – 44 de unități cu un total de 5574 de locuri.

Datele statistice arată o creștere a numărului total de spații de cazare, însă, totuși, locul județului la ierarhia națională este în descreștere, ceea ce indică faptul că rata la care se dezvoltă este inferioară celei înregistrate în alte județe.

În schimb, 296 companii au înregistrat în anul 2010, reprezentând doar 3,9% din totalul companiilor din județ, 90,8% dintre acestea fiind întreprinderi mici cu până la 9 salariați, iar cifra de afaceri (64,228,155 lei) reprezintă doar 0,67% din total. Aceste statistici reflectă, de asemenea, contribuția turismului în economia județului.

Traficul turistic

Evoluția numărului de turiști a fost oscilantă (Fig.no.3), cea mai pronunțată scădere fiind în 2009 – de la 72.276 turiști în 2008 la 55453, ceea ce reprezintă doar 0,9% din totalul național și un loc modest – 27. În acest caz, Judetul Dambovita se situeaza in clasamentul national. Printre turiști, 77,6% erau români și doar 22,4% erau turiști străini.

Aceeași dinamică oscilantă poate fi detectată și în indexul de utilizare a spațiilor turistice, notând o valoare maximă în 2008 (39,2%), mai mare decât media națională.

La nivel județean, autoritățile locale au preocupări cu privire la dezvoltarea turismului și pentru valorificarea deplină a potențialului existent, însă, din păcate, nu toată tema are suportul financiar necesar pentru implementare. De exemplu, în anul 2007, în Master Planul județului Dâmbovița s-au acordat nu mai puțin de 136 de proiecte de turism, care oferă câteva aspecte foarte concrete:

Turism cultural în Dâmbovița – itinerarii cultural-spirituale: a căror valoare estimată este de aproximativ 300 de milioane de euro.

Au fost recent adăugate alte proiecte în derulare:

promovarea potențialului turistic al județului Dâmbovița;

turismul balnear – tradiție și continuitate;

strategii de dezvoltare durabilă a județului Dâmbovița (cu o componentă importantă a turismului).

Primele două sunt finanțate prin Programul Operațional Regional 2007-2013, 5 Axa prioritară – Dezvoltare durabilă și promovarea turismului, iar al treilea prin Fondul Social European. Toate acestea au ca partener Consiliul Județean. O altă direcție de acțiune este strategia culturală a județului Dâmbovița, dezvoltată pe întregul drum al Consiliului Județean Brâncoveanu și locuirea temporară a unui sat tradițional.

– integrarea în circuitul turistic național și internațional a artei lui Brâncoveanu și a spațiului rural- civilizație de la Dâmbovița

– restaurarea culturii lui Brâncoveanu

– restaurarea bisericilor din lemn

– includerea în itinerarul bisericile Potlogi & Corbii Mari, Cobia & Ludești, Dealu & Viforâta, Peștera

– economisirea prin capitalizarea unui sat tradițional, fără resurse de dezvoltare (Muscel – Moroieni)

– integrarea turistică în perioada planificată în viața tradițională a satului.

– reconstrucția unei camere medievale cu imitații de instrumente de pedeapsă pentru infractori;

– restaurarea unor ateliere de pictură în Icoana – Școala de Arte din timpul mănăstirilor de la Dealu și Viforâta.

Un alt proiect recent propus la nivel național, care va integra și județul Dâmbovița, este așa-numitul circuit "roșu / comunist", care are printre altele atracții pelerinajelor la locul de execuție a lui Nicolae Ceaușescu și a soției sale, la Târgoviște.

Există o evidentă discrepanță între resursele turistice și capitalizarea turismului. Prin urmare, este necesară revigorarea activității turistice. Nu este o abordare ușoară, din cauza concurenței din zonele înconjurătoare (și proprietarii unor resurse turistice foarte diverse și valoroase).

Turismul existent, mai ales clasic în ceea ce privește stilul și stilul de organizare, dovedește limitele sale în cazul județului Dâmbovița. Trebuie să fie detectate și capitalizate aceste noi direcții, de nișă. Astfel, pe lângă programele existente, care sunt mai generale, este important să existe unele mai punctuale, mai mici, dar mai numeroase, care pot apărea din sectorul privat și să exploateze mai eficient resursele pe zone mai mici. Astfel, poate fi o dezvoltare mai echilibrată și mai durabilă.

Zonele rurale ale județului ar putea oferi astfel de oportunități – turismul agricol, ca un subtip al turismului rural este o opțiune de luat în considerare, turismul pentru sporturi extreme și aventură în zona montană (traversarea corzilor, rutele aeriene constau în rețele de corzi, frânghii , poduri și poduri de lemn, cu diferite grade de dificultate, ciclism montan, off-road, rappel, supraviețuire, alpinism, călărie, bungee jumping, via ferrata etc. fondul de vânătoare generos și o rețea complexă de apă, turismul medical în centrele urbane, speologia în zona montană, pelerinajele religioase bazate pe numeroase biserici și mănăstirile clasificate ca monumente istorice și arhitecturale sau chiar turismul arheologic, având în vedere numeroasele situri arheologice în starea de conservare , din cauza lipsei de resurse financiare pentru cercetări ulterioare etc.

Alte modalități de diversificare a turismului de nișă ar putea fi:

– promovarea valorilor etno-folclorice – este facilitată și de piețele anuale organizate în sărbătorile religioase. Promovarea acestor evenimente cu zilele localităților (din ce în ce mai numeroase) poate atrage un număr mare de turiști;

– organizarea de manifestări culturale, întâlniri de afaceri convenționale, al căror calendar este promovat în mass-media, site-ul Primăriilor sau prin intermediul agențiilor de voiaj de succes, al asociațiilor profesionale interesate, al administrațiilor centrale și locale; – planificarea unor structuri de agrement (terenuri multi-sport, piscine, cluburi de agrement, zone de bowling, expoziții gastronomice de produse tradiționale), care pot contribui la diversificarea, creșterea atractivității și, astfel, a numărului de turiști atrași;

– consolidarea organizației în decursul unui an și alte evenimente pe teme diferite;

– evenimente culturale, istorice, sportive, întâlniri cu "copiii satului", expoziție foto tematică. În general, turismul de nișă necesită investiții mai mari datorită facilităților specifice de recreere.

Turismul de aventură presupune petrecerea activă a petrecerilor vizitând o zonă mai puțin accesibilă, aproape neafectată de impactul uman, antrenând un mare efort fizic și luând mari riscuri, fiind un amestec între natură și adrenalină. Turismul de aventură include activități precum navigarea pe rauri, scufundări, drumeții, ciclism montan, ATV și Quad, alpinism, schi, bungee-jumping, parașutism, trecere cu vulpe, vânătoare, echitatie, paintball.

Turismul de aventură poate fi considerat o formă de turism de nișă, dat fiind că toate activitățile pe care le cuprinde constituie un spațiu îngust în marea masă a formelor de turism.

În ultimii douăzeci de ani, au existat două forme de călătorie aventură: aventură extremă (se caracterizează prin activități cu un grad ridicat de provocare necesită putere mare, energie și abilitate, deoarece acestea sunt riscante și sunt interesate doar de un număr mic de turiști) și aventură ușoară (de interes pentru un număr mare de turiști, mai ales dacă adăugăm mersul pe jos, drumeții, ciclism, vânătoare, rafting, plimbări cu barca pe lacuri, înot, yachting, tir cu arcul, călărie și schi pe pantele ușoare sau moderate).

Faptul că turismul de aventură este practicat cu o frecvență redusă poate fi confirmat prin faptul că România, cererea de turism de aventură este destul de scăzută, iar pachetele care includ aceste activități sunt contractate anual un număr foarte mic.

De asemenea, descoperim că activitățile de aventură (în special acele extreme) prezintă un grad ridicat de ris. În acest sens, experții din mai multe țări au elaborat două standarde privind: "Sistemele de management al siguranței – ISO 21101 și Informarea participanților – 21103.

Turismul de aventură presupune petrecerea activă a petrecerilor vizitând o zonă mai puțin accesibilă, aproape neafectată de impactul uman, antrenând un mare efort fizic și luând mari riscuri, fiind un amestec între natură și adrenalină. Turismul de aventură include activități precum navigarea pe rauri, scufundări, drumeții, ciclism montan, ATV și Quad, alpinism, schi, bungee-jumping, parașutism, trecere cu vulpe, vânătoare, echitatie, paintball.

Turismul de aventură poate fi considerat o formă de turism de nișă, dat fiind că toate activitățile pe care le cuprinde constituie un spațiu îngust în marea masă a formelor de turism.

Cele mai multe activități practicate ativități ale turismului de aventura sunt:

drumețiile

ciclismul

Cele mai puțin practicate activități sunt: ​​

rafting și canotaj

paintball

surfing nu este deloc practicat în Dâmbovița.

Acest lucru confirmă faptul că cei mai mulți oameni care practică turismul de aventură pentru drumeții preferă drumețiile montane. Printre preferințele principale ale romanilor, menționâm: datul cu parapanta, alpinismul și ciclismul.

Cele mai comune zone de practicare a turismului de aventură sunt: ​​Platoul Bucegi, Prahova, Brașov, Sibiu și alte țări precum Spania și Italia.

Turismul de aventură este o formă mai nouă de turism de nișă, cunoscută de puțini dintre turiștii români. Câteva activități de turism de aventură se practică din trecut (ciclism montan, drumeții, alpinism) și, ca urmare a noilor din partea turiștilor, au apărut activități: jumping bungee, parapantă, rafting și canotaj, ATV-uri și Quad-uri, paintball etc.

Printre strategiile de promovare a turismului de aventură, absolut necesar se numără: comunicarea unei imagini favorabile pentru evidențierea originalității turismului de aventură, rezumarea caracteristicilor turismului potențial, concepția planificării utilizării terenurilor, modurile de practicare a turismului și a societății -context cultural; evidențiind, în zonele din turismul de aventură, produsele specializate cum ar fi sporturile de iarnă, paintball, bungee jumpingul, călărie, vânătoare, speologie și altele și posibilitatea de a combina aceste produse, în conformitate cu dorințele consumatorilor, oferind aspectul de noutate în oferta românească; optează pentru o strategie de promovare pentru fiecare piață, atât internă, cât și externă, și particularitățile fiecărui segment de consum la care se face referire, folosind cele mai adecvate mesaje și instrumente; combinarea strategiilor (axate pe intermediarii de promovare) și (promovarea orientată către consumatorul final), pentru a stimula cele două forme de turism, adică organizate și neorganizate, dar cu posibilitățile turismului de aventură; utilizarea unei game mai largi de moduri, referindu-se atât la tehnici de comunicare, cât și la tehnici de informare, tehnici de publicitate, târguri, expoziții, precum și stimulente, cum ar fi concursuri, târguri, vânzări de grup.

De asemenea, este importantă aplicarea tehnicilor de relații publice, deoarece relațiile publice constituie cea mai bună modalitate de comunicare deschisă, cunoașterea dorințelor clienților de a se întâlni și de a crea o imagine favorabilă a produsului turistic pentru potențialii consumatori; instruirea adecvată a personalului care are contact direct cu turistul, fiind forțat să aibă cunoștințe de marketing, astfel încât să poată intui ce motivează și care sunt cerințele turistului, descriind bine produsul, evidențiind punctele tari în comparație cu alte produse, să influențeze decizia de cumpărare, să fiți amabil și responsabil; crearea de itinerarii de aventură și promovarea acestora atât pe plan intern, cât și extern, prin intermediul agențiilor de turism, a site-urilor legate de turismul de aventură, dar și prin participarea la târgurile de călătorie.

De asemenea, este necesară:

crearea unor rute naționale pentru a se conecta cu cele europene; încheierea de acorduri în domeniul turismului de aventură în alte state;

creșterea nivelului de ghizi profesionali de turism pentru a ghida turiștii în diverse excursii de vizitare a aventurilor;

crearea unui număr mai mare de tabere de aventură și aventură, care sunt echipate cu tot confortul pentru a satisface toate dorințele, de la cazare și mâncare, la distracție și emoție;

modernizarea infrastructurii, cum ar fi construcția de drumuri, parcurile, sensurile giratorii, cazarea, opririle turistice, reprezentând facilități de acces pentru turiștii care doresc turismul de aventură, mai ales că acestea se desfășoară mai ales în locurile inaccesibile;

organizarea de excursii pentru turiștii români și străini și parcuri gratuite de aventuri pentru a atrage interesul pentru ei. Un turist care vizitează un loc și pleacă mulțumit va reveni în acel loc împreună cu alți turiști. Pentru a organiza aceste călătorii, accesăm fonduri europene și suntem atrăgătoare pentru organizațiile mari care doresc să investească în această afacere profitabilă în viitor.

2.3. Aspecte referitoare la circulația turistică din județul Dâmbovița

Sosirile turiștilor stărini au fost înregistrate pe o curbă ascendentă continuă pe parcursul ultimilorcinci ani, în 2010 au avut o tendință descendentă. De asemenea, evoluția turiștilor români care au sosit în această zonă a avut o tendință ascendentă în ceea ce privește sosirile turistice de la 104.035 în 2014 la 172.276 în 2017. Turiștii români, în ponderea totală a turiștilor, au crescut de la 90.43% la 92.10% în perioada analizată.

Credem că această creștere a numărului de sosiri în județul Dâmbovița s-a datorat faptului că serviciile turistice oferite au început să se ridice la anumite standarde, resursele naturale și umane ale zonei reușind să atragă turiști. Majoritatea turiștilor au fost în cea mai mare parte cazați în hoteluri, ceea ce a dus la concluzia că turiștii care sosesc solicită. Motelurile, căminele turistice urbane și căminele turistice din mediul rural au taxează tarife mai mici, motiv pentru care au fost alese, de asemenea în număr mare.

Un alt indicator important utilizat în analiza traficului turistic este numărul de nopți de cazare în unitățile de cazare turistică. Pe parcursul celor cinci ani analizați, sunt prezentate în continuare nopți de cazare în județul Dâmbovița:

În perioada 2014-2018, numărul de nopți de cazare a avut o tendință ascendentă de până la 602.230 de șederi peste noapte, cu excepția anului 2015, când a fost înregistrată cea mai mică valoare. Numărul de zile peste noapte a crescut la 648.565, comparativ cu anul 2015, când au fost înregistrate 643.800 de șederi peste noapte. O creștere semnificativă se înregistrează în cursul anului 2017, înregistrând o tendință ascendentă de 12,82% față de anul 2017 și de 22,40% față de anul 2014.

Al treilea indicator al activității turistice pe care l-am analizat este durata medie de ședere, care se calculează prin împărțirea numărului de șomaj peste numărul de sosiri ale turiștilor și numărul mediu de zile de cazare turistică în județul Dâmbovița.

Durata medie de ședere în structurile turistice a consemnat pentru perioada analizată o tendință ascendentă de la 6,86 în 2014 la 8,18 în 2008. În perioada 2016-2017, durata medie a șederii a înregistrat o ușoară scădere de la 6,91 la 6,88.

Capitolul 3. Studiu de caz: Dambovița – potențial turistic și impactul asupra turismului

3.1. Impact asupra activităților turistice

Riscurile majore ale acestei localizări au fost atractivitatea redusă și pierderea forței de muncă calificate, după 1990, după 1990, unul dintre principalii emigranți emitenți. Soluția de reducere a vulnerabilității la astfel de riscuri tratează acele activități economice care aduce dezvoltarea. În acest context, turismul poate deveni o activitate esențială pentru economia județului, care își va valorifica activele prin turismul de nișă, ținând seama de potențialul său, precum și de concurența regională și interregională, care va contribui în cele din urmă la o mână de dezvoltare a comunităților locale și, pe de altă parte, obținerea fondurilor necesare pentru finanțarea zonelor protejate din dealuri și spații montane.

Conservarea calității mediului în spațiul rural al județului Dâmbovița îl poate transforma într-o regiune de atractivitate pentru turismul din zonele naturale, care, conform lui P.Eagles, reprezintă: acea formă de turism în care activitățile depind de caracteristicile cadrul natural se bazează pe două componente fundamentale: un nivel calitativ ridicat al mediului și oferirea de servicii specifice.

Potențialul turistic. Punctele cheie față de amenințări

La evaluarea potențialului durabil al dezvoltării turistice a acestui teritoriu am pornit de la un diagnostic cât mai exhaustiv posibil, respectiv de la identificarea punctelor-cheie, a punctelor slabe și a posibilităților de a propune unele proiecte de dezvoltare durabilă, bazate în principal pe dezvoltarea a activităților turistice cu privire la conservarea și utilizarea peisajelor, tradițiilor și patrimoniului.

Județul Dâmbovița deține resurse turistice remarcabile, în ceea ce privește cultura și arhitectura patrimoniului natural (munți, dealuri și vale). Potențialul natural, turistic, este reprezentat în special de ecosistemele naturale din spațiul carpatic – Parcul Natural Bucegi, cele 12 rezervații naturale și 25 de monumente ale naturii (toate aceste arii protejate ajung până la 20134 hectare), cele 15 râuri cu peste 20 de kilometri alături de județ, 11 vârfuri de munte cu o înălțime de peste 1500 m, 10 lacuri antropice de peste 60 de hectare, precum și numeroase obiective culturale și istorice care se găsesc în limitele sale.

Extrem de valoroase sunt resursele antropice reprezentate de prestigiul obiectivelor cultural-istorice, puritatea și calitatea produselor (aceasta este una dintre zonele principale de fructificare ale României, cea mai importantă în domeniul mărului, a perelor și prune, fără a avea centre de colectare și manipulare); arhitectura tradițională, portul popular, tradițiile și obiceiurile (din care loturile se află în extincție, păstrate, din păcate, numai în zonele rurale îndepărtate). Bazându-se pe poziția geografică și localizarea pe pașii majori de relief, se pare că potențialul turistic oferit de județul Dâmbovița poate.

Activitatea economică, socială și culturală este polarizată de capitala județului Târgoviște, fost capitală a Țării Românești (Valahia), de peste trei secole (1396-1714), reședință a 33 de voievozi de la Mircea cel Bătrân și Vlad Tepes la Constantin Brancoveanu, leagănul civilizației și istoriei românești. Dupa ce capitala a fost mutata in Bucuresti (1714), orasul a inceput sa fie mai putin atractiv, transformandu-se de-a lungul timpului intr-unul din judetul rural profund al tarii (69,2% din populatia rusa), peste media nationala. Acest dezavantaj poate deveni o oportunitate din punct de vedere turistic, prin corelarea cu elementele istorice, culturale, peisajul, precum și prin utilizarea zonelor rurale prin eco-turism, turism cultural și rural, camping în zonele montane.

Printre factorii de limitare, menționăm poziția periferică față de axele principale ale circulației, care reflectă gradul de dezvoltare economică și oportunitățile reduse de atragere a investițiilor și au plasat orașul într-o continuă "luptă de spate", datorită competiției de la orașe ca Ploiești în Est, Pitești în Vest, Brașov în Nord și București (capitala) în partea de Sud.

Impact asupra activităților turistice

Riscurile majore ale acestei localizări au fost atractivitatea redusă și pierderea forței de muncă calificate, după 1990, după 1990, unul dintre principalii emigranți emitenți. Soluția de reducere a vulnerabilității la astfel de riscuri tratează acele activități "ofensive" economice care "vor radia dezvoltarea". În acest context, turismul poate deveni o activitate esențială pentru economia județului, care își va valorifica activele prin turismul de nișă, ținând seama de potențialul său, precum și de concurența regională și interregională, care va contribui în cele din urmă la o mână de dezvoltare a comunităților locale și, pe de altă parte, obținerea fondurilor necesare pentru finanțarea zonelor protejate din dealuri și spații montane.

Conservarea calității mediului în spațiul rural al județului Dâmbovița îl poate transforma într-o regiune de atractivitate pentru turismul din zonele naturale, care, reprezintă: acea formă de turism în care activitățile depind de caracteristicile cadrul natural se bazează pe două componente fundamentale: un nivel calitativ ridicat al mediului și oferirea de servicii specifice.

Extrem de valoros sunt resursele antropice reprezentate de prestigiul obiectivelor cultural-istorice, puritatea și calitatea produselor (aceasta este una dintre zonele principale de fructificare ale României, cea mai importantă în domeniul mărului, a perelor și prune, fără a avea centre de colectare și manipulare); arhitectura tradițională, portul popular, tradițiile și obiceiurile (din care loturile se află în extincție, păstrate, din păcate, numai în zonele rurale îndepărtate). Bazându-se pe poziția geografică și amplasarea pe scările majore ale reliefului, se pare că potențialul turistic oferit de județul Dâmbovița poate răspunde teoretic la toate tipurile și formele de turism, atât cele clasice, cât și cele de nișă, în felul următor:

a. Există o serie de destinații care pot fi incluse în turneele naționale sau regionale (este suficient să menționăm circuitele deja cunoscute: circuitele Dracula, Circuitul roșu sau circuitul Palatelor din familia Brancovenu, în diferite etape de realizare / implementare);

b. un sector important al Munților Carpați și o serie de rezerve sunt prezente în județ; Orașul Targoviste și orașul Pucioasa sunt și pot deveni destinații turistice mai urbane;

c. Stațiunile Pucioasa și Vulcana au un potențial balnear neexploatat la nivelul posibilităților (în special pentru băile Vulcana);

d. Zona subcarpatică și montană a județului poate oferi mai multe opțiuni de practicare a turismului sportiv.

Valorificarea acestui potențial foarte valoros nu este la un nivel special dacă analizăm infrastructura și principalii indicatori ai traficului turistic.

Infrastructura turistică

În anul 2010, unitățile de cazare au avut un total de 55 de unități (1,1% la nivel național, plasând județul pe poziția 26), a cărui structură este prezentată în fig. Există o predominanță clară a pensiilor turistice rurale (40%). Capacitatea lor totală este de 2391 de locuri (0,8% din totalul țării, locul 27). Structurile serviciului alimentar sunt cantitative mai modeste – 44 de unități cu un total de 5574 de locuri.

Datele statistice arată o creștere a numărului total de persoane, dar, totuși, locul județului la ierarhia națională este în descreștere, ceea ce indică faptul că rata la care se dezvoltă este mai mică decât cea înregistrată în alte județe.

În schimb, 296 companii au înregistrat în anul 2010, reprezentând doar 3,9% din totalul firmelor din județ, 90,8% dintre acestea fiind întreprinderi mici cu până la 9 salariați, iar urnoverul acestora (64,228,155 lei) reprezintă doar 0,67% din total. Aceste statistici reflectă, de asemenea, contribuția turismului în economia județului.

Trafic turistic

Evoluția numărului de turiști a fost oscilantă (fig.6), cea mai pronunțată scădere fiind în 2009 – de la 72.276 turiști în 2008 la 55453, ceea ce reprezintă doar 0,9% din totalul național și un mod modest – 27.

În acest caz, județul Dambovita se situează în clasamentul național. Printre turiști, 77,6% erau români și doar 22,4% erau turiști străini. Aceeași dinamică oscilantă poate fi detectată și în indicele de utilizare a spațiilor de cazare turistică, notând o valoare maximă în 2008 (39,2%), mai mare decât media națională.

După anul 1990, la nivel județean, ne confruntăm cu o polarizare mai profundă a activităților economice, centrate mai ales pe zonele urbane, adesea văzute ca "vectori" ai dezvoltării rurale (chiar și atunci când acest lucru nu mai este posibil sau foarte greu pentru a atinge) și, pe de altă parte, din punct de vedere turistic, privind oportunitățile financiare pentru prejudicierea nevoilor sau a identității locale și regionale și păstrarea patrimoniului natural și antropic.

Majoritatea soluțiilor propuse de autoritățile locale sau locale autoritățile regionale au ca scop promovarea mediului urban, a spațiului montan, deseori eludând principiile durabilității. Evident, zonele montane trebuie să facă față unor provocări extraordinare, datorită faptului că prin natura lor sunt zone fragile. Acestea necesită o dezvoltare integrată, echilibrată de un "conflict" artificial între mediu și dezvoltarea economică.

Această evoluție necontrolată ar duce la scufundarea disparităților locale și regionale, o exploatare ineficientă și dăunătoare a potențialului sau o amenințare la adresa patrimoniului însuși.

Deși Dâmbovița este un județ rural profund, gradul său de atractivitate fiind destul de redus – datorită poziției periferice și lipsei de investiții, aceasta nu ar trebui considerată o povară pentru județele mai prospere din regiune.

3.2. Turismul de nișă în județul Dâmbovița: strategii politice locale și politici

Entuziasmul actual pentru turismul de nișă din județul Dâmbovița face parte din politica națională și regională a dezvoltării turistice a României în ultimii ani. Putem astfel identificați mai multe scenarii:

a) În primul rând, pot fi două abordări opuse distins:

– Mai puțin frecventat destinații, în funcție de potențialul pe care îl oferă, în cele din urmă destinații emergente în prezent, care intenționează să-și demonstreze unicitatea pe piața turistică de nișă, dezvoltând eco-sistemul Bucegi – Leaota, un sinonim pentru conservarea naturii, autenticitatea care va permite renunțarea la lume piață.

– Opusul destinațiilor turistice în masă, care au depășit prima etapă a dezvoltării, folosind diferite etape ale turismului de nișă (eco-turism, turism de aventură, alpin sau cultural), pentru a diversifica oferta la scară mai largă și pentru a intensifica distribuirea fluxurilor lor pe teritoriile respective.

b) De asemenea, diagnosticul poate fi urmărit prin prisma oportunităților:

– turismul de nișă poate fi vectorul unei strategii pentru activarea zonelor suburbane mult mai puțin dezvoltate;

– Spre deosebire de aceasta, poate servi ca pretext pentru închiderea / conservarea anumitor zone, pentru conservarea anumitor resurse în beneficiul unui număr mic de teritorii privilegiate.

– Nu în ultimul rând, această analiză privește dimensiunea financiară a acestor proiecte și impactul acestora asupra dezvoltării locale.

Turismul de nișă ca strategie de dezvoltare turistică națională

Această abordare reprezintă un avantaj pentru un județ economic mai puțin dezvoltat, care nu are poli de atracție puternică și dorește să scape de acest stigmat (urbanizare slabă, infrastructuri precare, lipsă de atractivitate), dar în același timp beneficiar al unui patrimoniu remarcabil. Destinațiile precum cele menționate mai sus fac parte din această logică a dezvoltării.

Proiectele destinate acestora de către administrația locală prezintă o serie de avantaje, fiind proiecte pe scară largă, integrate cu impactul dezvoltării naționale, județene și locale pentru comunitățile pe teritoriul cărora se desfășoară. Principalele vulnerabilități constau în faptul că acestea sunt foarte costisitoare și cu un impact puternic asupra mediului.

La acestea s-ar putea adăuga proiecte de dezvoltare pe scară redusă prin turism de nișă cu un impact nesemnificativ asupra mediului, dar cu efecte benefice asupra unui mare teritoriu / comunitate – de exemplu, zona subcarfatică model (efectul multiplicator al turismului este astfel mai bine evaluat și accentuat) .Avantajul constă în crearea unor poli de dezvoltare internă, a dinamicii socio-economice în spațiul rural.

Proiecte in derulare

Din cele 136 de proiecte de turism care fac parte din Master Planul județului Dâmbovița (2009), cu o valoare totală de 300 de milioane de euro, există două proiecte privind spațiul montan care propun exploatarea diferitelor forme de turism de nișă care privesc construcția unor importante statiuni turistice de importanta nationala sau internationala, care vor transforma aceasta zona intr-o destinatie cu caracter financiar si comercial, pentru a adera la piata turistica internationala. Munții Bucegi Leaota fac parte din destinațiile emergente, ale căror poziții actuale în turismul de nișă sunt foarte evidente: atragerea unui număr mare de turiști pe tot parcursul anului, integrarea în circuitele turistice învecinate – Valea Prahovei și drumul de trecere Bran Rucar, atragerea sa în zonele turistice de importanță internațională.

a) Subvenționarea sportului de infrastructură pentru Centrul Olimpic Național de Sporturi de iarnă de la Padina-Pestera – evaluat la 6.020.000 E. Acesta va fi singurul loc în România cu pante pentru toate sporturile de iarnă, situate la distanțe mai mici de 15 km față de stațiunea turistică facilități: schi fond, urmărire și baston, platforme de 90-120 m înalte, patine patinoase, poligon biatlon, pante de sanie, pante bobină.

O primă investiție se referă la construirea unei piste olimpice pentru schiul alpin, Cocora-Padina și alte câteva pârtii de schi precum: Cocora-Pestera, Tataru-Padina (52,4 hectare) cu punctele de instalare și de acces respective. De asemenea, va facilita o serie de alte facilități: bazine, teleschiuri, instalații de apă, mașini de zăpadă, precum și infrastructuri de cazare și infrastructură rutieră, platformă de heliport, camping. Aceste facilități vor permite practicarea diferitelor tipuri de turism: turism sportiv, eco-turism, turism de pescuit pentru animale, turism cu bicicleta, schi, ciclism montan pe drumurile publice, alpinism (există aproximativ 280 de căi de alpinism, dificultate) speo-turism, tirollian, rapel, perete și alpinism net, slackline, rounders.

Un alt tip de turism practicat deja în acest domeniu este cel de aventură, ca parte a "Padina Fest", tabăra militară, vânătoarea de comori, balon, tabără, alpinism, Rapel, Tirollian, Maratonul Bucegi, colectarea deșeurilor), ateliere, competiții de fotografie.

Scopul acestui proiect este conectarea acestuia la Valea Prahovei și platforma Braneana, dar este și o alternativă la aceste două (proiect turistic complementar).

Pe lungimea pantelor și a instalațiilor de transport prin cablu – printre cele mai bine dotate stațiuni de sporturi de iarnă din România (sursa: Master Plan – Proiectul Pestera-Padina, 2009). Principala problemă este respectarea standardelor și normelor de protecție a mediului – situate într-o zonă de sensibilitate remarcabilă, zona protejată PN Bucegi. Realizarea infrastructurilor turistice sportive – gondola și pârtiile de schi, cu o lungime totală într-o etapă preliminară (2006) de 17 km, va reduce la minim intervenția asupra fondului forestier (grav afectată de curățarea ilegală) și digurile și nivelarea nu va afecta stabilitatea generală sau locală a munților, devenind astfel cea mai înaltă locuință permanentă din România – 1600 m.

Impactul asupra comunității locale va avea o importanță deosebită. Populația medie a stațiunii va depăși 8000 de locuitori, dintre care 6500 de turiști. Vor fi create 1065 noi locuri de muncă pentru populația din Moreni (unitatea administrativă a teritoriului).

b) Infrastructura facilitatilor sportive pentru statiunea eco-turistica Leaota – 2500 de locuri de cazare (parte a sistemului ecoturistic Leaota) cuprinde 6 statiuni (1050): Leaota (1.450 m), Mitarca (1.600 m) m, Răței (1.650 m), Buyata (1.750 m), Tincava (1.700 m).

Se va extinde pe teritoriul a trei județe: Dâmbovița, Argeș și Brașov. Stațiunea va fi proiectată pentru aproximativ 14.000 de turiști care vor beneficia de 33 de pârtii de schi și 12 de instalații de transport pe cablu. Pârtii de schi cu zăpadă artificială vor fi construite. Accesul pe versanți se face mecanic. Fiecare stațiune va dispune de școli de schi, vor fi proiectate trasee de practicare a cicloturismului, precum și sportive de verticalitate, mountain backpacking, alpinism, alpinism gratuit, paraglide, piscine, sporturi nautice, pescuit, vânătoare etc

Concluzii

Există o evidentă discrepanță între resursele turistice și capitalizarea turismului. Prin urmare, este necesară revigorarea activității turistice. Nu este o abordare ușoară, din cauza concurenței din zonele înconjurătoare (și proprietarii unor resurse turistice foarte diverse și valoroase). Turismul existent, mai ales clasic în termeni de tip și stil de organizare, dovedește limitele sale în cazul județului Dâmbovița. Aceste noi direcții, de nișă trebuie să fie detectate și evaluate.

Prin poziția și caracteristicile sale geografice, județul Dâmbovița oferă posibilitatea realizării majorității celor mai importante produse specifice turismului de nișă – turism rural, ecoturism, turism cultural, turism de aventură etc. Astfel, pe lângă programele existente, care sunt mai mult în general, este important să se adopte unele punctuale, mai mici, dar mai numeroase, care pot apărea din sectorul privat și să exploateze mai eficient resursele pe zone mai mici. Astfel se poate asigura o dezvoltare mai echilibrată și mai durabilă.

În același timp, o abordare integrată bazată pe complementaritate poate determina realizarea lor mai rapidă. Proiectele mari din zonele montane, din anumite puncte de vedere unice în România, vor putea "împrăștia" dezvoltarea spre celelalte zone ale județului conectate cu cele mai mici, materializate în principal prin diferite circuite, manifestări, evenimente, obiective punctuale necesită o promovare bine organizată la nivelul stațiunilor din zona montană). În acest fel, obiectivele locale sau regionale vor fi evaluate, dacă sunt prezentate de ele însele, izolate nu vor avea un impact suficient pentru a determina fluxurile turistice separate.

Pe de altă parte, efectele vor fi benefice și în context regional. Un centru puternic de atracție la limita județelor Dâmbovița, Argeș și Brașov va decongestiona din punct de vedere turistic Valea Prahovei și sectorul Nord al Pasajului Bran Rucăr, care se confruntă în prezent cu o presiune uriașă din acest punct de vedere.

Bibliografie

Baltălungă A. A., Turismul în România, Universitatea Valahia, Târgovişte, 2008;

Băcanu B., Management strategic în turism, Editura Polirom, Bucureşti, 2009;

Bădiţă M., Baron T., Cristache S., Statistică pentru afaceri în comerţ-turism, volumul 1, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2002;

Buruiană G., Politici macroeconomice în turism, Editura Uranus, Bucureşti, 2008, p. 50-

Catană Aida (coord.), Elaborarea proiectelor cu finanţare din fondurile structurale pentru IMM-uri 2007-2013, Editura Contaplus, Ploieşti, 2007;

Cristache S.E., Metode statistice cu aplicaţii în managementul turistic, Editura ASE, Bucureşti, 2008;

Dana L.P., When Economies Change Hands – A Survey of Entrepreneurship in the Emerging Markets of Europe from the Balkans to the Baltic States, International Business Press, New York, 2005;

Datculescu P., Cercetarea practică de marketing, Ediţia a doua, Brandbuilders, 2012;

Dumitrescu, Daniela, A. A. Baltalungă, G. Billard, G. Bailly, Evaluarea Atracției Turistice a Coridorului Bran – Rucăr (Carpații Români), în Jurnalul Internațional de Energie și Mediu, ediția 1, volumul 5, 2011;

Gÿorfy L.Z., Raportul de Ţară al României 2007, Monitorizarea globală a

antreprenoriatului, Editura Abel, Cluj-Napoca, 2008;

Isac F., Rusu S., Administrarea afacerilor în turism, Ediţia a III-a revizuită, Editura Mirton, Timişoara, 2009;

Jivan A., Economia serviciilor de turism, Editura Mirton, Timişoara, 2004;

Kotler Ph., Bowen J., Makens J., Marketing for Hospitality and Tourism, Fourth Edition, Pearson Prentice Hall, 2006;

Mason P., Tourism Impacts, Planning and Management, Elsevier Butterworth- Heinemann, 2005;

Mazilu, Mirela, România – o piață turistică atractivă după criza economică mondială, în Jurnalul Internațional de Energie și Mediu, ediția 1, volumul 5, 2011;

Mill R.C., Tourism the International Business, Global Text, 2010;

Nistoreanu P., Ecoturism şi turism rural, Ediţia a treia, Editura ASE, Bucureşti, 2006;

Nistoreanu P., Ghereş M., (editori), Turism rural: tratat, Editura C.H. Beck, Bucureşti,

2010;

Niţă I., Niţă C., Piaţa turistică a României, ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti,

2008;

Page S., Ateljevic J., Tourism and Entrepreneurship: International Perspectives

(Advances in Tourism Research), Butterworth-Heinemann, 2009;

Bran, F .; Simon, T .; Nistoreanu, P. (2000). Ecoturism. București: Economică;

***Anuarul statistic al județului Dâmbovița, D.J.S. Dâmbovița, 2017;

*** Breviarul statistic al jud. Dâmbovița, D.J.S. Dâmbovița, 2009;