Evolutii Si Perspective ÎN Industria Fondurilr Deschise DE Investi Ii DIN România

UNIVERSITATEA „PETRU MAIOR” din TÎRGU MUREȘ

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

Specializarea: Finanțe și bănci

EVOLUȚII ȘI PERSPECTIVE ÎN INDUSTRIA FONDURILR DESCHISE DE INVESTIȚII DIN ROMÂNIA

Coordonator științific:

Lector dr. Spătăcean Ioan-Ovidiu Absolvent:

Oprea Andrei-Vlad-Tibor

TÎRGU MUREȘ

2016

CUPRINS

LISTĂ DE ABREVIERI

AAF – Asociația administratorilor de fonduri din România

ASF – Autoritatea de Supraveghere Financiară

FDI – Fond/Fonduri deschis(e) de investiții

OPCVM – Organism/Organisme de plasament colectiv în valori mobiliare

SAI – Societate/Societăți de administrare a investițiilor

SSIF – Societăți de servicii de investiții financiare

VUAN – valoarea unitară a activului net

INTRODUCERE

Fondurile de investiții, cunoscute și sub denumirea de fonduri mutuale sau organisme de plasament colectiv, sunt entități (fără personalitate juridică) care atrag și „pun la comun” banii mai multor persoane (numite investitori) pe care-i folosesc ulterior pentru realizarea diferitelor investiții, cu scopul de a multiplica sumele investite de aceștia, și de a genera astfel câștiguri pentru investitorii respectivi.

Având în vedere că în viața reală este aproape imposibil ca un număr foarte mare de investitori să se întâlnească și să creeze un astfel de fond, apoi să se pună de acord cu privire la modul de organizare, de funcționare și la obiectivele investiționale, au apărut SAI a căror politică și strategie de investiții este făcută publică printr-un set de documente obligatorii denumite generic “documentele fondului”, prin care pun la dispoziția investitorilor informații cu privire la diferite variante de investiții.

Majoritatea fondurilor mutuale de investiții, denumite și OPCVM sunt de tip deschis, acestea neavând restricții cu privire la cantitatea de unități de fond care pot fi emise și răscumpărate de investitori, acest lucru determinându-le să fie cele mai libere tipuri de investiții care pot fi alese.

Ținând cont de faptul că FDI oferă posibilitatea oricărei persoane care deține lichidități de a face investiții cu un minim de cunștinte în materie și cu costuri relativ reduse, la care se adaugă o gestionare a acestor resurse de către persoane calificate și cu o experiență vastă în acest domeniu, eu consider că o investiție intr-un asemenea fond, care oferă și un randament superior dobânzilor bancare(rata dobânzii este sub 2% pentru depozite) este și va fi și pe viitor una dintre cele mai atractive modalități de economisire, acestea fiind și motivele care m-au determinat să aleg această temă.

Obiectivul cercetării este acela de a surprinde cât mai exact situația actuală a industriei FDI din România din perspectiva tipologiei, a numărului de fonduri, a mărimii activelor nete administrate la nivel de industrie, al numărului total de investitori și, nu în ultimul rând, al randamentelor obținute de fondurile administrate de principalele SAI. Acest obiectiv va fi atins prin descărcarea și prelucrarea datelor referitoare la toate FDI din România, date care sunt centralizate în arhiva electronică a AAF. Iar pentru a asigura corectitudinea acestor date, în special a celor referitoare la randamentele obținute, ele au fost comparate cu datele publicate de cele patru mari SAI.

În acest scop, lucrarea va fi împărțită in trei capitole. Primul capitol, intitulat „Abordări conceptuale privind industria fondurilor deschise de investiții” va cuprinde o abordare strict teoretică a temei, capitol în care se va defini conceptul de FDI, se va descrie modul de organizare, tipologia și instrumentele de gestionare ale unui asemenea fond. Cel de-al doilea capitol, numit „Strategii și politici investiționale în cadrul fondurilor deschise de investiții” prezintă tipurile de FDI, politicile investiționale care pot fi adoptate de fondurile deschise, limitele prevăzute de lege ale ponderilor diferitelor categorii titluri conform profilului de risc adoptat de fond, riscurile la care se expun fondurile de investiții, respectiv diferețele dintre gestiunea activă și cea pasivă a unui fond. Al treilea capitol prezintă rezultatele studiului de caz efectuat în ceea ce privește industria FDI și cuprinde o analiză a modului în care au evoluat și dezvoltat aceste fonduri pe o perioadă de 10 ani, cu accent asupra performanțelor fiecărui fond gestionat de SAI analizate, fapt pentru care capitolul se numește „ Studiu de caz privind evoluția și performanțele fondurilor deschise de investiții din România”.

Pentru elaborarea părții teoretice a lucrării, și anume a primelor două capitole, au fost consultate principalele lucrări care tratează partea de investiții administrare a piețelor financiare. Printre aceste lucrări se numără: Piața de capital în context European (autor: Anghelache Gabriela), Gestiunea portofoliului de active financiare(autor: Dragotă Victor), respectiv Piețe financiare(autor: Spătăcean Ovidiu)

Ca și element suport al studiului de caz a fost elaborat un sondaj care ulterior a fost trimis SAI spre completare. Scopul acestui sondaj este acela de a afla anumite particularități ale modului de administrare a fondurilor deschise, precum și de a studia aprecierile administratorilor însăși asupra evoluțiilor fondurilor pe care le administrează.

CAPITOLUL 1 ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND INDUSTRIA FONDURILOR DESCHISE DE INVESTIȚII

Conceptul de investiții administrate

Nicio economie modernă, competitivă și care este capabilă să se adapteze cerințelor actuale ale globalizării nu poate fi concepută fără existența si funcționarea corectă a unei piețe financiare eficiente. Capitatul este „seva” care hrănește economia, iar dacă mijloacele prin care această sevă circulă sunt ineficiente sau inexistente, progresul economic nu poate avea loc.

”Investiția reprezintă procesul de schimb al unui venit contra unui activ de la care se așteaptă producerea unor câștiguri mai mari în perioada viitoare. Practic, reprezintă amânarea consumului prezent pentru a obține un câstig mai mare ulterior și implicit un consum superior în viitor.”

Piața de capital este o componentă vitală a economiei de piață, ținând cont de faptul că oferă companiilor acces la capital sub formă bănească, în schimbul acordării investitorilor a unei „felii” din companie, sub forma dreptului de proprietate în acea companie, acordându-le drept de vot si dreptul de încasare de dividende.

Problematica managementului fondurilor de investiții este una specifică, mult diferențiată față de abordările destinate altor tipuri de organizații(societăți comerciale, regii sau instituții publice și guvernamentale). În esență, este vorba de managementul de portofoliu, administrarea portofoliului urmărind atingerea obiectivelor investiționale ale clienților.

Practic, în măsura în care managementul modern are la bază o serie de teorii și concepte care sunt rezultatul unei evoluții continue, de la sfârșitul secolului trecut și până în prezent, la fel și în managementul de portofoliu există o bogată literatură de specialitate care analizează factorii cei mai importanți. Dintre aceștia se remarcă cu pregnanță filozofia și stilul investițional al managerilor fondurilor, pe de o parte, și calitatea resurselor umane, pe de altă parte.

Gestiunea portofoliului este uneori văzută ca o artă sau o știință dificilă și implică o bună stăpânire a mecanismelor de formare a cursurilor bursiere și a factorilor de influență a acestora. Chiar în aceste condiții, elementul de risc este prezent, în primul rând, datorită imprevizibilului manifestat în activitatea burselor. Se consideră că un portofoliu de titluri oferă mai multă stabilitate decât un singur titlu, iar erorile de previziune a evoluției unor valori mobiliare vor fi compensate de anticiparea corectă a variației acestora.

La începutul anilor ’60, pentru diversificarea riscului plasamentelor se folosea doar un simplu concept: „Să nu pui toate ouăle într-un singur coș”, semnificând că plasarea fondurilor bănești trebuie făcută în mai multe investiții pentru a diversifica atât șansele de câștig, cât mai ales cele de risc. Dezvoltarea universului investițional prin apariția de clase de active atractive, modificările ratelor dobânzilor și creșterea volatilității activelor cu venit variabil, noile tehnologii informaționale, apariția furnizorilor de informații on-line, au mărit complexitatea profesiei de administrator de fond și au accentuat concurența pentru accesul la resursele finaciare ale investitorilor. Managementul de portofoliu a devenit o problema mai complexă, având la bază „teoria modernă a portofoliului”, fundamentată de ipoteza de eficiență a piețelor. Atenția managerială s-a mutat, pe de o parte de la selecția individuală a titlurilor la construcția unui întreg portofoliu, și pe de altă parte la reducerea riscului prin diversificare. Interconexiunile dintre activele financiare componente ale unui portofoliu sunt considerate la fel de importante ca și caracteristicile de rentabilitate/risc ale unui singur titlu.

Totuși există suficiente anomalii ale piețelor, care pot fi exploatate și care indică inexistența unei piețe perfect eficiente, unde, de altfel, teoretic nu s-ar putea înregistra profituri din tranzacții speculative. Suportul de creștere a eficienței unor piețe dezvoltate, cu tradiție este daterminat de apariția noilor tehnologii informaționale de vârf.

Așadar, calitatea portofoliului și a strategiei fondului este elementul care generează, în general, încredere în fond și este suportul unei imagini pozitive.

1.2. Fondurile deschise de investiții, o categorie a investitorilor instituționali

Legislația românească numește investitorii instituționali drept investitori calificați și îi definește ca fiind persoanele care se încadrează în categoria de clienți profesionali și care sunt tratate, la cerere, drept clienți profesionali sau sunt recunoscute drept contrapărți eligibile, cu excepția cazului în care au cerut să nu fie tratate drept clienți profesionali.

Investitorii instituționali, conform doctrinei americane, sunt definiți ca organizații non-bancare care tranzacționează pe piața de capital în cantități ”suficient de mari” de valori mobiliare sau bani, astfel ei intrând în categoria investitorilor care au parte de tratament preferențial, respectiv comisioane mai mici. În schimb, această categorie de investitori beneficiază de reglementări de protecție mai puțin numeroase deoarece se consideră că dețin cunoștiințe mai avansate si sunt mai capabili să se apere singuri. În această categorie de investitori se includ: fondurile de pensii, fondurile mutuale, societățile de asigurări etc.

În literatura românească, investitorii instituționali, numiți și instituții non-depozitare cuprind următoarele categorii de intermediari financiari: fondurile de investiții, fondurile de pensii, SAI, societățile de asigurări, societățile de leasing, societățile de brokeraj(societăți de servicii de investiții financiare) etc.

Legislația din România numește fondurile de investiții drept OPCVM și le definește ca fiind entități organizate, cu sau fără personalitate juridică, care atrag în mod public sau privat resurse financiare de la persoane fizice și/sau juridice, în scopul investirii acestora.

Altfel spus, fondurile de investiții sunt o formă de asociere prin care mai multe persoane își pun la comun resursele financiare pentru a fi investite pe piețele financiare, urmând ca rezultatele (profiturile sau după caz, pierderile) să fie împărțite în mod proporțional cu deținerile (numărul de unități de fond) pe care fiecare dintre aceștia le au în cadrul fondului în cauză.

Fondurile de investiții se pot clasifica după mai multe criterii, relevante fiind numărul de investitori care își plasează disponibilitățile bănești în titluri de participare emise de fonduri de investiții, scopul si obiectivele asumate de investitori, titlurile de participare puse în circulațiede aceste fonduri. Așadar, pot fi definite următoarele categorii de fonduri de investiții:

FDI, organizate ca societăți civile fără răspundere civilă. Acestea sunt organizate astfel încât un număr cât mai mare de investitori individuali sa poată avea acces la această formă de plasament, oferind posibilitatea investirii, cu un risc relativ scăzut și costuri reduse.

Fondurile închise de investiții, organizate ca și societăți pe acțiuni, cu scopul de a plasa resursele financiare atrase în portofolii de valori mobiliare, în funcție de obiectivele, gradul de risc anunțat și de politica de investiții considerată, de regulă, fără a avea nevoie de serviciile unei SAI. Aceste societăți emit acțiuni, iar punerea și retragerea din circulație a acestor valori mobiliare se supun unor reguli stricte. Acțiunile emise de o astfel de societate se pot cota pe o piață secundară de capital, iar valoarea unei acțiuni se fundamentează pe valoarea portofoliilor administrate, având în vedere varietatea factorilor care influentează prețul unei actiuni. Acest lucru poate determina ca valoarea cotată pe piață a acestor acțiuni sa difere semnificativ față de valoarea portofoliului de bază.

Fonduri private de pensii având ca principal obiectiv asigurarea sumelor de bani pentru persoanele care au contribuit la formarea resurselor financiare ale fondului și care se retrag din activitate, îndeplinind condițiile contractuale de a beneficia de aceste indemnizații. Gradul de risc al plasamentelor realizate de aceste fonduri este foarte scăzut, investițiile fiind alocate sub forma activelor financiare cu risc scăzut sau fără risc.

Prin urmare, fondurlie deschise de investiții sunt fonduri mutuale, fără răspundere civilă, care, alături de FDI și de fondurile de pensii private, alcătuiesc totalitatea fondurilor de investiții din România, acestea fiind parte a unei grupe mai complexe, denumite investitori instituționali.

Caracteristici funcționale ale FDI

FDI, denumite și OPCVM, sunt entități fără personalitate juridică constituite în baza unui contract de societate civilă, având ca scop unic efectuarea de investiții colective, plasând resursele bănești în instrumente financiare lichide și operând pe principiul diversificării riscului și administrării prudențiale. Acestea emit titluri de participare(unități de fond) care sunt, la cererea deținătorilor, răscumpărabile continuu, direct sau indirect, din activele respectivelor fonduri.

Fiind organizate sub forma unor socități civile, FDI nu pot să tranzacționeze valori mobiliare, nu pot încheia acte de comerț si nu pot administra sumele de bani puse la dispoziție de către investitori. În consecință, orice OPCVM trebuie să încheie un contract de administrare cu o societate creată în acest scop și autorizată să deruleze acest tip de activitate.

Astfel, potrivit practicilor europene și internaționale, administrarea investițiilor revine unor societăți specializate, numite SAI. O SAI este persoană juridică, constituită sub forma unei societăți pe acțiuni, care îndeplinește condițiile legislației peței de capital și este autorizată să funcționeze. În România, ASF este singura autoritate abilitată să emită autorizații de funcționare. Obiectivul principal al unei SAI este acela de a administra OPCVM sau a altor organisme de plasament colectiv. Administrarea portofoliilor FDI poate fi realizată doar cu respectarea unui ansamblu de reguli prudențiale, reguli de conduită în afaceri și cerințe de adecvare a capitalului.

O altă entitate implicată în funcționarea organismelor de palsament colectiv în valori mobiliare este depozitarul. Acesta are rolul de a păstra în condiții de siguranță activele unui fond mutual, de a efectua decontarea tranzacțiilor cu instrumente financiare în numele fondurilor mutuale și în conformitate cu instrucțiunile primite de la o SAI, respectiv de a verifica modalitatea de calcul a VUAN. În România, activitatea de depozitare poate fi desfășurată de o instituție de credit sau de sucursala unei instituții de credit dintr-un stat membru al Uniunii Europene. SAI și depozitarul trebuie să acționeze independent unul de celălalt și exclusiv în interesul deținătorilor de titluri de participare.

A treia entitate implicată implicată în funcționarea FDI este grupul de distribuție care are rolul de a organiza emisiunea și răscumpărarea titlurilor de participare la fondurile mutuale, în baza unor contracte de distribuție încheiate între o SAI și instituțiile de credit sau SSIF .

Un indicator important in aprecierea performanțelor unui FDI este VUAN. Acesta reprezintă valoarea actuală de piață a deținerilor fondului exprimate de obicei ca valoare unitară. La majoritatea fondurilor, VUAN este stabilită zilnic, după încheierea zilei de tranzacționare. VUAN se calculează după cum urmează: (Total active – Total datorii)/ Număr total de unități de fond în circulație.

Așadar, un FDI este o entitate fără personalitate juridică, administrată de o SAI care, alături de depozitarul fondului și grupul de distribuție alcătuiesc entitățile implicate în funcționarea fondului, așa cum este ilustrat și în figura 1.1. Performanța unui fond este reprezentată de creșterea valorii unitare a activului net într-o anumită perioadă de timp. Modificările valorii activelor totale sunt determinate de fluctuațiile prețurilor instrumentelor financiare de pe bursă. Datoriile unui fond sunt reprezentate de cheltuielile ocazionate de tranzacții sub formă de taxe, comisioane și onorarii datorate socității de administrare, depozitarului și ASF.

Figura 1.1. Schema de funcționare a unui fond de investiții

Sursa: http://www.aaf.ro/ghidul-investitorului/

Astfel, în procesul de administrare și verificare a VUAN a unui FDI sunt implicate mai multe persoane juridice diferite, reducându-se, pe cât posibil, riscul de fraudă și cel de apariție a unor scheme frauduloase de tip Ponzi.

Concluzii preliminare:

Pentru a crește șansele de câștig și a reduce riscul, este necesar ca fondurile bănești să fie plasate în mai multe tipuri de active financiare, diversificându-se astfel portofoliul;

Investitorii instituționali sunt societăți non-bancare, care tranzacționează sume foarte mari de bani, beneficiind de costuri mai reduse de tranzacționare, dar si de reglementări de protecție mai puține în comparație cu investitorii persoane-fizice;

FDI sunt societăți fără personalitate juridică ce plasează resursele bănești atrase de la investitori în instrumente financiare lichide, diversificând astfel mult mai bine riscul, comparativ cu un investitor persoană-fizică;

Cele două entități cheie în organizarea și funcționarea unui FDI sunt SAI, respectiv depozitarul. Prima are rolul de a administra un FDI și de a decide în ce instrumente financiare sunt plasate resursele fondului, pe când cea de-a doua are rolul de a păstra în siguranță activele fondului, de a deconta tranzacțiile și de a calcula VUAN;

VUAN reprezintă valoarea actuală de piață a deținerilor fondului și se calculează ca diferență între activele totale și datoriile totale ale fondului, care apoi se împart la numărul de unități de fond emise.

CAPITOLUL 2 STRATEGII ȘI POLICI INVESTIȚIONALE ÎN CADRUL FONDURILOR DESCHISE DE INVESTIȚII

2.1.Tipologia și politica investițională a FDI

Politica de investiții a fondurilor mutuale urmărește efectuarea de plasamente în valori mobiliare și instrumente ale pieței monetare, în anumite limite, urmărind minimizarea riscului și maximizarea rentabilității fondului. Obiectivele politicii investiționale au menirea de a asigura o protecție adecvată plasamentelor și sunt stabilite prin reglementări legale, gradul de risc al diferitelor instrumente financiare și evolutțiile pieței determinând modificarea acestor reglementări.

Potrivit regelemtărilor naționale, investițiile unui FDI se efectuează exclusiv în unul sau mai multe dintre următoarele active:

valori mobiliare și instrumente ale pieței monetare înscrise sau tranzacționate pe o piață reglementată din Romînia sau dintr-un alt stat membru UE;

valori mobiliare și instrumente ale pieței monetare admise la tranzacționare pe o piață reglementată dintr-o țară terță, cu condiția să fie aprobată de ASF;

valori mobiliare nou-emise, pentru care condițiile de emisiune să includă un angajament ferm potrivit căruia se va cere admiterea la tranzacționare pe bursă sau pe o altă piață reglementată în termen de maximum un an de la emisiune;

titluri de participare altor organisme de plasament colectiv în valori mobiliare sau ale altor organisme de plasament colectiv;

depozite constituite la instituții de credit, care sunt rambursabile la cerere sau oferă dreptul de retragere, cu o scadență care nu depășește 12 luni;

instrumente financiare derivate tranzacționate pe o piață reglementată ăi/sau negociate in afara pieței reglementate;

instrumente ale pieței monetare, altele decât cele tranzacționate pe o piață reglementată, care sunt lichide și au o valoare care poate fi precis determinată în orice moment.

În conformitate cu standardele European Fund and Asset Management Association (EFAMA), dar și potrivit reglementărilor legale stipulate de Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 32 din 2012, FDI se împart în următoarele categorii, ținând cont de politica de investiții adoptată:

Fonduri monetare – sunt acele fonduri care investesc cu preponderență, adică cel puțin 90% din valoarea portofoliului, în instrumente monetare (precum conturile curente și de economii, depozitele, titlurile de stat, etc); acest tip de fonduri se caracterizează printr-un grad de risc scăzut, și în general printr-o creștere redusă dar constantă a valorii titlurilor; acestea, la rîndul lor se împart în fonduri monetare pe termen scurt (acelea care au o durată medie a plasamentelor de sub 60 de zile), respectiv fonduri monetare standard(acelea care au o durată medie a plasamentelor de până la 1 an);

Fonduri de obligatiuni: investesc minim 80% din active în instrumente cu venit fix (precum obligațiunile municipale, de stat sau corporative, sau alte instrumente financiare cu venit fix) și au expunere zero pe acțiuni, fonduri de acțiuni și derívate de acțiuni; această categorie de fonduri sunt mai riscante decât cele monetare, dar și randamentul este mai mare;

Fonduri de acțiuni: investesc minim 85% din active în acțiuni; această categorie prezintă cel mai ridicat grad de risc, fiind expus fluctuațiilor prețurilor acțiunilor de pe bursă, dar poate fi si cel mai rentabil fond dintre toate;

Fondurile multi–active (mixte): investesc într-un mixt de instrumente în orice combinație și durată de deținere; gradul de risc al acestora este dat doar de ponderea instrumentelor financiare riscante în raport cu cea a instrumentelor financiare mai puțin riscante în totalul portofoliului. În acest sens, fondurile mixte pot fi împărțite, la rândul lor, în: defensive(cu expunere de maxim 35% pe acțiuni), echilibrate(cu expunere cuprinsă între 35% si 65% pe acțiuni), agresive(cu expunere de minim 65% pe acțiuni) și flexibile(care au un mixt de instrumente cu pondere și durată de deținere variabile, astfel încât expunerea pe acțiuni poate merge între 0% și 100%);

Din categoria fondurilor mixte, există două tipologii relativ noi de FDI și anume:

Fonduri cu randament absolut: au o politică flexibilă cu obiectiv principal de generare a unor randamente pozitive, independent de evoluțiile pieței;

Fonduri cu capital garantat/protejat: ofera un grad foarte ridicat de protecțe al capitaluilui investit; aceste fonduri presupun și emiterea de către o instituție de credit, a unei scrisori de garanție ale cărei condiții de garantare sunt menționate în prospectul de emisiune al fondului, investitorii având certitudinea că la maturitatea fondului își vor primi înapoi cel puțin 95% din capitalul investit;

Prin urmare, legislația din România stipulează clar care sunt categoriile de active financiare pe care fondurile de investiții le pot deține, în acelați timp stabilind si cuantumul procentual care poate fi deținut din fiecare categorie de active financiare în total active, în funcție de tipul fondului și de profilul de risc adoptat. Totodată, AAF prezintă in rapoartele sale și o a șapea categorie de fonduri mutuale, numite generic Alte Fonduri. În această categorie sunt incluse acele fonduri de investiții care nu respectă în totalitate limitele legale cu privire la deținerile de instrumente financiare aferente uneia din categoriile enumerate mai sus.

2.2. Riscurile investiției în FDI

Asemenea oricăror investiții pe piața de capital, plasamentele pe care administratorii FDI le efectuează se expun unor anumite riscuri. Acestea, dacă se produc, pot cauza probleme serioase unui fond.

Riscul de piață (sistemic) – reprezintă riscul de a înregistra pierderi(incertitudinea veniturilor viitoare) ca urmare a modificărilor adverse ale prețurilor de piață sau ale parametrilor de piață (factorii de piață standard sunt :cursul de schimb, rata de dobândă, prețul acțiunilor și al obligațiunilor sau al unor mărfuri etc.). Riscul de piață caracterizează întreaga piață și nu poate fi redus prin diversificare. Riscul sistemic este generat de modificări ale factorilor macroeconomici, politici, legali sau orice alte evenimente care afectează piața în ansamblul ei. În cadrul riscului de piața putem aminti:

Riscul de preț – reprezintă riscul ca prețul unei acțiuni/mărfuri să scadă ca urmare a dinamicii unor factori care afectează piața în ansamblul ei.

Riscul de rată a dobânzii – este riscul de diminuare a valorii de piață a pozițiilor senzitive la rata dobânzii, ca urmare a variației ratelor de dobândă.

Riscul valutar – este riscul înregistrării unor pierderi în valoarea activelor sau datoriilor denominate într-o valută, ca urmare a modificării cursului valutar. Acest risc apare atunci cand activele sau datoriile denominate în respectiva valută nu sunt acoperite (hedged).

Risc de credit – riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și capitalului ca urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligațiilor contractuale sau a eșecului acestuia în îndeplinirea celor stabilite. Riscul de credit include si:

risc de țară – riscul expunerii la pierderi determinate de evenimente petrecute într-o țară străină. Conceptul este mai larg decât riscul suveran deoarece sunt acoperite toate formele de creditare sau activități investiționale, atât către/cu persoane fizice, societăți comerciale, instituții de credit sau administrații centrale;

risc de transfer – riscul ca un debitor să nu poată converti moneda locală într-o monedă străină, astfel fiind în imposibilitatea de a efectua plăți în contul datoriei în moneda străină respectivă. Acest risc rezultă în mod normal din restricții de schimb valutar impuse de guvernul din țara debitorului;

risc de concentrare – include expunerile individuale legate (mari) și expuneri semnificative la grupuri de contrapartide a căror probabilitate de faliment este determinată de factori comuni, de exemplu sector, economie, locație geografică, tip de instrument.

Riscul de lichiditate reprezintă riscul ca o poziție din portofoliul fondului să nu poată fi vândută, lichidată sau închisă cu costuri limitate într-un interval de timp rezonabil de scurt, fiind astfel afectată capacitatea acestuia de a-și respecta în orice moment obligațiile de plată.

Riscul operațional reprezintă riscul ca fondul să înregistreze pierderi ca rezultat al unor procese interne inadecvate, erori umane sau de sistem la nivelul societății de admnistrare sau ca rezultat al unor evenimente externe, al riscului legislativ sau juridic sau al riscurilor aferente procedurilor de tranzacționare, decontare și evaluare a activelor fondului.

Riscul reputațional reprezintă riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și capitalului determinat de percepția nefavorabilă asupra imaginii unei societăți de administrare a investițiilor sau fond de investiții de către clienți, contrapartide, acționari, investitori sau autorități de supraveghere.

Riscul de conformitate reprezintă riscul actual sau viitor de afectare a profiturilor și a capitalului, care poate conduce la amenzi, daune și/sau rezilierea de contracte sau care poate afecta reputația unei instituții de credit, ca urmare a în ălcărilor sau neconformării cu cadrul legal și de reglementare, cu acordurile, practicile recomandate sau standardele etice.

Riscul de contraparte/decontare reprezintă riscul de pierdere care decurge din posibilitatea ca o contraparte la o tranzactie să nu își îndeplinească obligațiile înainte de decontarea finală a fluxului de numerar aferent tranzacției.

Riscul legislativ include posibilitatea modificării modului de impozitare, a actelor normative care prevăd o modificare a metodologiei de calcul a valorii activului net, etc.

Așadar, un FDI se expune unui număr considerabil de riscuri pe care, dacă SAI nu ia măsuri adevcate pentru a le reduce, pot cauza probleme serioase fondului de investiții și implicit investitorilor. Pentru a se evita pe cât posibil aceste riscuri, ASF verifică atent activitatea acestor fonduri, amendând sever SAI dacă nu iau măsuri adecvate de reducere a riscurilor enumerate anterior.

2.3. Managementul activ și managementul pasiv de portofoliu practicat de FDI

Managementul activ de portofoliu are la bază ipoteza că unele active nu sunt tranzacționate pe piață la prețurile corecte, ci sunt fie supraevaluate, fie subevaluate. Dacă acțiunea managerială are la bază previziuni asupra datelor luate în considerare, filozofia este considerată activă. O atitudine pasivă, insă, implică formarea unui portofoliu care urmărește exact compoziția unui indice. Orice abatere de la structura indicelui reprezintă un pariu bazat pe estimare. Dacă o acțiune este exclusă, managerul face presupunerea că evoluția acestuia va fi sub cea a indicelui, iar dacă o alta are o pondere mai mare, se presupune ca evoluția sa va fi superioară indicelui.

Trebuie precizat faptul că portofoliile gestionate activ conțin mai puține instrumente decât cele gestionate pasiv, deoarece acestea implică un volum de muncă mult mai consistent, fiind necesară analiza fiecărui instrument în parte. Din aceste considerente, gestiunea activă are costuri mai ridicate decât cea pasivă.

Obiectivul investițional principal al managementului activ de portofoliu este ca rentabilitatea agregată a portofoliului de valori mobiliare să fie în permanență maximă, în condiții de nivel de risc agregat cunoscut și acceptat pentru portofoliul respectiv. Urmărind acest obiectiv, acțiunile companiilor selectate în portofoliu vor fi continuu monitorizate, urmărindu-se ca portofoliul să conțină, la orice dată, titlurile și clasele de active cu rentabilitate obtenabilă maximă. Astfel se disting patru categorii de manageri:

urmăritorii activi ai pieței care schimbă mereu riscul asociat al portofoliului(coeficientul Beta) conform previziunilor asupra evoluțiilor pieței. Acest lucru se obține fie prin modificarea coeficientului Beta al portofoliului de acțiuni(prin utilizarea contractelor la termen si a opțiunilor), fie prin schimbarea proporției claselor de instrumente cu venit fix(obligațiuni, depozite, certificate de trezorerie, etc.);

managerii care urmăresc o selecție continuă a sectoarelor din care fac parte titlurile achiziționate. Deciziile investiționale, în acest caz, se iau în funcție de concluziile analizei privind faptul că sectorul este subevaluat sau supraevaluat sau privind perspectivele sectoriale;

managerii care urmăresc selecția unor piețe de capital din diverse țări, operațiune ce reprezintă de fapt o diversificare internațională și are în vedere variația cursurilor de schimb. Managerii se pot orienta fie către piețe mature, cu lichiditate și eficiență informațională ridicată, fie către piețe emergente, cu risc foarte crescut, eficiență informațională scăzută, dar potențial mare de câștig;

managerii care urmăresc selecția unor anumite active dintr-o clasă și care includ sau exclud din portofoliu tutluri conform anumitor criterii precum: lichiditatea ridicată, potențial ridicat de creștere, PER scăzut, titlurile sunt subevaluate/supraevaluate, etc.

Rezultă deci faptul că administratorii de portofolii active au nevoie de informații utile și de o abilitate deosebită pentru a depăși criteriile de perfomanță prestabilită, performanță ce poate fi obținută și de administratorii portofoliilor pasive.

Managementul pasiv de portofoliu este caracterizat o strategie care urmărește ca investițiile să fie realizate într-unul din cele două tipuri de portofolii, unul compus din active cu risc foarte scăzut(titluri de stat, depozite bancare), altul compus din acțiuni ale societăților componente ale indicelui unei burse. Motivația care duce la o strategie pasivă pleacă de la costurile și beneficiile aferente. Un portofoliu pasiv are costuri de tranzacționare mult mai reduse decât unul activ. La fel și costurile de colectare a informațiilor sunt semnificativ mai mici.

Un alt argument al managementului pasiv are la bază principiul prin care se ține cont de teoria piețelor eficiente. Eficiența unei piețe se concretizează în abilitatea acesteia de a servi obiectivului pentru care ea există. În cazul pieței financiare, acest obiectiv este constituit de transferul capitalurilor de la posesorii de fonduri temporar disponibil în economie către aceia care resimt o nevoie surse de finanțare. Piața eficientă are trăsătura că prețul instrumentelor financiare se modifică într-un ritm accelerat atunci când pe piață apar informații noi. Astfel, prețurile curente ale instrumentelor încorporează toate informațiile legate de instrumentele financiare. Teoria piețelor eficiente arată că, în evoluție, prețurile acțiunilor încorporează influența factorilor financiari, economici, monetari, dar și psihologici. Nu se poate anticipa modalitatea în care prețurile vor varia, astfel că nu există investitori care să reușească să depășească piața. Acesta este argumentul pentru care sunt mai mulți gestionari pasivi decât cei activi.

Totuși, pot exista mici modificări ale portofoliilor pasive, modificări conforme cu obiectivele de rentabilitate și risc ale investitorilor. Există, așadar trei condiții care declanșează modificarea structurii unui portofoliu pasiv:

dacă așteptările, obiectivele și toleranța față de risc a investitorilor se modifică;

dacă se modifică rata de rentabilitate a activelor considerate fără risc;

dacă se modifică consensul general asupra previziunilor de rentabilitate/risc a unor clase de active sau a unor piețe.

Așadar, evaluarea corectă, adecvată, a portofoliilor de active financiare este critică pentru fondurile de investiții și implicit pentru SAI. În timp ce administratorii de portofolii active se bazează pe o eficiență informațională mai redusă a pieței de capital, speculând momentele în care titlurile sunt sub/supraevaluate, managerii de portofolii pasive se bazează pe o eficiență informațională ridicată și consideră ca nu are rost sa speculeze foarte puținele momente în care titlurile sunt sub/supraevaluate. În industria FDI, majoritatea portofoliilor sunt gestionate activ, managerii cumpărând și vânzând constant titluri. Dar există și unele portofolii administrate pasiv în România, aceaastea fiind, în general, fondurile monetare sau cele care au o structură similară cu un indice bursier(ATX, ROTX).

Concluzii preliminare:

legislația din România prevede clar instrumentele financiare în care FDI pot face investiții;

există patru mari categorii de FDI: de acțiuni, de obligațiuni, monetare, respectiv mixte;

în funcție de tipologie și de profilul de risc adoptat, legislația românească prevede anumite limite maxime sau minime privind tipurile de active care intră în componența unui portofoliu al unui FDI;

datorită faptului că un FDI se expune unui număr mare de riscuri care pot cauza probleme serioase ce pot rezulta și în pierderea sumelor plasate de către investitori în fond, acestea sunt obligate sa reducă, pe cât posibil, aceste riscuri;

supravegherea întregii industrii a FDI se face de către ASF;

există două strategii de administrare a unui FDI: cea activă și cea pasivă. Prima constă în vânzarea și cumpărarea în permanență a titlurilor din portofoliu(activitate ce presupune costuri ridicate), pe când cea de-a doua presupune urmărirea unui indice bursier sau cumpărarea și deținerea pe perioade lungi a unor instrumente ale pieței monetare.

CAPITOLUL 3 STUDIU DE CAZ PRIVIND EVOLUȚIA ȘI PERFORMANȚELE FONDURILOR DESCHISE DE INVESTIȚII DIN ROMÂNIA

3.1. Dimensiuni și evoluții în indrustria de asset management din România

De-a lungul periodei post-comuniste, FDI din România au suferit numeroase modificări, atât ca și mod de organizare cât și ca structură, politică investițională, număr de investitori sau valoarea activului net. Acest capitol își propune analiza industriei acestor tipuri de fonduri de investiții, a evoluției sale ca întreg în ultimii 10 ani, cu accent asupra celor patru mari SAI care administrează fonduri ale căror cotă de piață depășește, însumat, 80% din valoarea activului net total al pieței în anul 2016. Cele patru mari SAI sunt: Erste Asset Management, Raiffeisen Asset Management, BRD Asset Management și BT Asset Management, care, începând cu anul 2013, au o cotă de piață de peste 80% din valoarea activului net total al pieței.

3.1.1. Analiza evoluției numărului de fonduri deschise pe categorii

De-a lungul perioadei de 10 ani analizate, numărul FDI s-a modificat foarte mult, ajungând la un număr de 76 de fonduri în prezent, de la cele 32 care erau înregistrate în evidențele AAF, în anul 2007, asociație care, până în anul 2008 se numea Uniunea Națională a Organismelor de Plasament Colectiv din România (UNOPC).

Graficul 3.1. Evoluția numărului de FDI în mărime absolută

Sursa: Proiecția autorului

Din analiza graficului 3.1. se poate constata faptul că, din punct de vedere al numărului lor, fondurile de investiții au avut o creștere continuă, neînregistrându-se valori mai mici aferente unui an față de anul anterior. Acest lucru indică, oarecum, o dezvoltare continuă a acestei industrii, cel puțin prin prisma diversificării.

Graficul 3.2. Evoluția dinamică a numărului de FDI în mărime relativă

Sursa: Proiecția autorului

Analizând graficul 3.2. se poate constata faptul că în perioada 2007-2009 a avut loc o creștere spectaculoasă a numarului de fonduri în ciuda crizei economice mondiale care a început la sfârșitul anului 2007, înregistrându-se creșteri de peste 25% față de anul anterior. Ulterior, datorită efectelor crizei financiare și a scepticismului investitorilor, rata de crestere a numarului acestor fonduri s-a redus semnificativ, fiind doar de 1,96% în anul 2010, ceea ce reprezintă o creștere absolută de doar un singur fond față de anul 2009. După această perioadă, nu s-au mai înregistrat creșteri semnificative a numărului de fonduri de investiții, neîncrederea ridicată din rândul investitorilor români în astfel de investiții având un rol major în ceea ce priveste încetinirea ritmului de crestere, din punct de vedere al numarului fondurilor.

Conform graficului 3.3., în perioada 2007-2010 se poate observa o creștere spectaculoasă a fondurilor de acțiuni și a celor mixte(multi-active), din punct de vedere al numărului lor. Într-o perioadă în care aceste fonduri aveau randamente ridicate, investitorii aveau înclinația de a opta pentru asemenea categorii, neglijând riscul la care se expuneau. După ieșirea din criza financiară, investitorii și-au îndreptat atenția către fonduri mai puțin riscante, acest lucru materializându-se în creșterea fondurilor considerate mai ”sigure”, precum cele de obligațiuni și instrumente cu venit fix sau a celor cu randament absolut, categoria din urmă a fiind creată doar în anul 2011. Tot în periada 2011-2015 fondurile de acțiuni și cele mixte au avut o tendință de ușoară scădere datorită scepticismului investitorilor.

Graficul 3.3. Evoluția numărului de fonduri cu distribuție pe categorii

Sursa: Proiecția autorului

Din punct de vedere al numărului lor, fondurile de tip multi-active respectă, într-o oarecare măsură, trendul industriei FDI, în sensul în care cea mai mare pondere în acestă categorie o au fondurile echilibrate și cele flexibile, iar cele agresive având cea mai mică pondere. Excepție de la tendința generală o reprezintă fondurile defensive care, conform graficului 3.4., deși au crescut în număr în perioada crizei, totuși reprezintă doar al treilea fond al acestei categorii, acest lucru fiind în contrast cu tendința generală a industriei.

Graficul 3.4. Evoluția fondurilor de tip Multi-active

Sursa: Proiecția autorului

Așadar, criza financiară începută în anul 2007 a avut un efect major asupra industriei FDI din România. Analizând modificarea numărului acestor fonduri, putem constata că intreaga industrie a fost remodelată datorită sceptiscismul si neîncrederii investitorilor care a determinat orientarea intregii industrii către fonduri mai puțin riscante. Se poate observa, de asemenea, și o diversificare a fondurilor deschise odată cu trecere timpului, acest lucru indicând o dezvoltare a acestei industrii.

3.1.2. Analiza evoluției industriei FDI pe categorii în funcție de valoarea activelor nete

De-a lungul ultimilor zece ani, industria FDI a suferit o creștere spectaculoasă din punct de vedere al valorii activelor nete totale administrate de SAI. Acest lucru se datorează orientării investitorilor către fonduri gestionate de către investitori instituționali care s-au dovedit a fi mult mai eficienți în gestionarea activelor de care dispun, oferind randamente superioare depozitelor bancare, reușind totuși să diminueze semnificativ riscurile în comparație cu celelalte categorii de investitori, datorită experienței și cunoștiințelor de care dispun.

Graficul 3.5. Evoluția industriei FDI din punct de vedere al activelor nete totale

Sursa: Proiecția autorului(sumele sunt exprimate în milioane lei)

În urma analizei graficului 3.5. putem constata faptul că, până în anul 2009, industria FDI din România era foarte slab dezvoltată, însumând active nete în valoare mai mică de un miliard de lei. În schimb, în urma ieșirii economiei naționale din criză, această industrie a cunoscut o crestere spectaculoasă, ajungând de la o valoare totală a activelor nete mai mică de un miliar de lei în 2009, până la o valoare de 22,92 miliarde de lei in anul 2016, ceea ce reprezintă o creștere de aproape 22 de miliarde de lei în doar 7 ani.

Graficul 3.6. Evoluția în mărime relativă activelor nete totale ale industriei FDI

Sursa: Proiecția autorului

Conform graficului 3.6., în anul 2010 a avut loc o creștere de peste 260% a totalului activelor nete administrate de FDI din România față de anul 2009, deși în aceeași perioadă numărul lor nu a crescut decât cu 1,96%. Acest lucru indică creșterea încrederii investitorilor români în aceste tipuri de fonduri care, începând cu anul 2010 dispuneau de fonduri uriașe, explicându-se astfel și diversificarea acestei industrii. În perioada 2011-2015, activele nete ale fondurilor au crescut constant, creștere care a cunoscut o încetinire bruscă în anul 2016 față de 2015, efect specific perioadei de „panică” în rândul investitorilor. Această „panică” a fost declanșată de performanțele negative ale indicilor bursieri de pe piețele de capital din întreaga Europă de la începutul acestui an.

Graficul 3.7. Evoluția activelor nete totale ale fondurilor cu distribuție pe categorii(care gestionază active totale de sub un miliard de lei)

Sursa: Proiecția autorului(sumele sunt exprimate în milioane lei)

Graficul 3.8. Evoluția activelor nete totale ale fondurilor cu distribuție pe categorii(care gestionează active totale de peste un miliard de lei)

Sursa: Proiecția autorului(sumele sunt exprimate în milioane lei)

În urma analizei graficelor 3.7. și 3.8., putem clasifica tipurile de FDI în două categorii: cele care administrează active nete totale în valoare mai mică de un miliard de lei, categorie din care fac parte fondurile de active, de multi-actice, cele cu capital garantat și cele cu randament absolut, respectiv cele care administrează(sau au administrat, cum este cazul fondurilor monetare) active nete totale în valoare de mai multe miliarde de lei cum sunt cele de obligațiuni, cele monetare sau categoria de alte fonduri.

În perioada 2011-2016 activele nete totale aparținând fondurilor de obligațiuni și categoriei alte fonduri au suferit o creștere uriașă, anume de 1020%, respectiv 1448%, creștere ce se datorează orientării investitorilor către fondurile mult mai puțin riscante, atitudine a investitorilor rezultată, așa cum am amintit, în urma efectelor negative ale crizei financiare din 2008. În urma situației nefavorabile a Greciei din anul 2015, încrederea investitorilor în obligațiuni și în fonduri care investesc în asemenea instrumente financiare a scăzut, fapt ce explică scăderea valorii activelor nete totale.

În perioada 2008-2009, fondurile de acțiuni si cele multi-active s-au situat pe un trend descendent, înregistrându-se o evoluție normală a acestor categorii de fonduri în perioade de criză când randamentele oferite sunt negative. Odată cu trecerea crizei, aceste două categorii de fonduri au intrat din nou pe un trend ascendent, specific perioadelor de crestere economica, fondurile de acțiuni devansându-le pe cele de multi-active în anul 2012.

În perioada 2013-2016, fondurile cu capital garantat și cele cu randament absolut, categorii relativ noi de fonduri, au început să devină din ce în ce mai populare în rândul investitorilor. Deși randamentul adus de aceaste categorii de fonduri este mai redus în comparașie cu randamentul adus de către fondurile de acțiuni, ele sunt în același timp mai puțin riscante, iar atitudinea de aversiune față de risc a investitorilor amplificată de predicțiile unor analiști conform cărora urma să se producă o nouă criză economică i-a determinat pe investitori să-și îndrepte atenția către aceste categorii de fonduri.

În perioada imediat următoare crizei(2009-2011), fondurile monetare au cunoscut o creștere din punct de vedere al activelor nete totale, acest lucru datorându-se scepticismului exagerat al investitorilor, scepticism alimentat de pierderile din perioada de criză, aceștia orientându-se spre această categorie de fonduri, considerată cea mai puțin riscantă. Dar faptul că această categorie de fonduri înregistrează cele mai mici randamente în perioade de creștere economică explică faptul că în perioada 2011-2013 fondurile monetare s-au situat pe un trend descendent din punct de vedere al activelor nete totale, investitorii îndreptându-și atenția către alte fonduri cu randamente superioare. Acest lucreu explică și faptul că începând cu anul 2014 și până în prezent, fondurile monetare sunt pe ultimul loc din perspectiva activelor nete totale.

Graficul 3.9. Evoluția activelor nete totale ale fondurilor de multi-active

Sursa: Proiecția autorului(sumele sunt exprimate în milioane lei)

După cum se poate obesrva în graficul 3.9., ponderea cea mai mare în categoria fondurilor de multi-active o reprezintă cele defensive și cele echilibrate, acest lucru, demonstrând încă o dată aversiunea investitorilor față de risc, în special în perioada următoare crizei financiare din 2008.

În concluzie, structura industriei FDI s-a modificat foarte mult în ultimii 10 ani, aparând 2 noi categorii de fonduri(cele cu capital garantat și cele cu randament absolut). Ponderea fondurilor de obligațiuni a crescut foarte mult, de la 23% în 2007 la 54% din total în 2016, la fel și ponderea categoriei de alte fonduri, de la 6% în 2007 la 36% în 2016. În contrast, fondurile de acțiuni și cele de multi-active au scăzut în perioada analizată, în 2007 ambele categorii având o pondere cumulată de 65% din totalul industriei în 2007, ajungând la doar 5% în 2016.

3.1.3. Analiza evoluției numărului total de investitori și distribuția acestora pe categorii de fonduri deschise

Așa cum am amintit în subcapitolele anterioare, industria fondurilor de investiții a suferit modificări semnificative, atât din punct de vedere al numărului de fonduri, cât și din punct de vedere al valorii totale a activelor nete. Ținând cont de numărul total de investitori, industria a urmat un trend foarte similar de creștere cu cel al activelor nete totale.

Graficul 3.10. Evoluția numărului total de investitori

Sursa: Proiecția autorului

Așadar, după cum se poate observa și în graficul 3.10., industria FDI s-a situat pe un trend ascendent, ajungând de la 78.000 de investitori în anul 2007, la peste 332.000 de investitori în acest an. Această creștere se datorează dorinței investitorilor de a-și plasa disponibilitățile financiare în investiții care au un randament superior celor oferite de depozitele bancare, dar totuși riscuri mult mai scăzute decât dacă ei le-ar investi prin intermediul unui broker pe piața de capital, risc scăzut ce se datorează experienței și cunoștiințelor net superioare ale analiștilor din cadrul societăților de admionistrare a investițiilor.

Așa cum reiese din graficul 3.11., în anul 2010, numărul investitorilor din industria FDI a crescut semnificativ, de la 93.915 investitori în anul 2009 la 174.998 de investitori în anul 2010, cea ce reprezintă o creștere de 86,34%. Afluxul investitorilor către această industrie reiese și din graficul 3.6. unde am arătat că activele nete totale au crescut cu peste 260%. Cele două evenimente care sunt strâns corelate au determinat o dezvoltare puternică a industriei FDI, prin prisma creșterii fondurilor de care dispun și pe care le administrează SAI.

Graficul 3.11. Evoluția dinamică în mărime relativă a numărului de investitori

Sursa: Proiecția autorului

Tendința investitorilor de a se orienta spre industria FDI a continuat și în perioada următoare anului 2010(anii 2011-2016), numărul investitorilor crescând continuu, cu toate că nu în același ritm. Deși creșterea relativă din anul 2011 față de 2010 a fost mult mai mică(doar 30%) în comparație cu creșterea din 2011 față de 2010, în mărime absolută, numărul de investitori a crescut cu aproape același nivel, lucru ce demonstrează cele enunțate anterior, și anume faptul că în perioada imediat următoare crizei economice din 2008 investitorii și-au îndrepat atenția și disponibilitățile de care dispuneau către fondurile administrarte de către investitori instituționali, aceștia oferind siguranța unei mai bune gestionări a economiilor de care dispun investitorii.

Analizând graficele evoluței numărului de investitori cu distribuție pe categorii de FDI(graficele 3.12., respectiv 3.13) constatăm că acestea sunt similare graficelor de evoluție a activelor nete totale cu distribuție pe categorii, lucru care se explică prin prisma faptului că dacă numărul total de investitori ai unui fond crește, este normal să crească și activul net total administrat de acel fond. O diferență de clasificare a mărimii fondurilor deschise din punctul de vedere al numărului de investitori este aceea că evoluția fondurilor a fost puțin diferită, iar fondurile de tip Multi-Active sunt pe locul 3 și nu pe locul 4 în 2016.

Deși valoarea activelor nete toale a crescut semnificativ, în special în perioada 2011-2016, numărul total de investitori specific fondurilor de acțiuni a fost relativ constant în aceeași perioadă, lucru care reiese și din graficul 3.12., acest fenomen indicând o eficiență sporită a fondurilor de acțiuni din prisma ceșterii valorii unitare a activului net ce a determinat o creștere a activului net total, fenomen ce se datorează investițiilor rentabile efectuate de SAI în perioada post-criză(se cunoaște faptul că în perioade de creștere economică, fondurile de acțiuni au randamente foarte ridicate). Nu trebuie, totuși, neglijat faptul că este posibil ca aceeași investitori care existau deja în această categorie să fi investiti sume adiționale, dar acest lucru se datorează tot randamentelor ridicate obținute.

Graficul 3.12. Evoluția numărului de investitori cu distribuție pe categorii de FDI(sub 10.000 de investitori)

Sursa:Poiecția autorului

Fondurile cu capital garantat și cele cu randament absolut au urmat un trend ascendent și din puct de vedere al numărului de investitori odată cu apariția lor, accentuându-se acest trend în perioada 2013-2016. Un fenomen interesant este reprezentat de faptul că, deși au crescut cel mai puțin din punct de vedere al acivelor nete totale și al numărului de investitori, fondurile cu randament absolut au crescut mai mult decât cele cu capital garantat din punct de vedere al numărului de fonduri, fenomen ce se datorează faptului că numai o SAI și-a asumat răspunderea de a crea un fond cu capital garantat, și anume Raiffessen Asset Management, fond care este garanta de însuși Banca Raiffeissen.

Fondurile de obligațiuni și instrumente cu venit fix, respectiv categoria de alte fonduri au cunoscut o creșetere similară din punct de vedere al numărului de investitori cu creșterea activului net total, fenomen ce se datorează, în principal, orientării investitorilor către fonduri mai puțin riscante, în special în perioada post-criză. Așa cum am amintit și la subcapitolul referitor la evoluția activelor nete, datorită situației extrem e nefavorabile a Greciei din anul 2015, investitorii au început să evite fondurile de investiții care investesc în obligațiuni, numărul lor scăzând ușor în 2016, cu aproximativ 400 de persoane fizice si juridice.

Graficul 3.13. Evoluția numărului de investitori cu distribuție pe categorii de FDI(peste 10.000 de investitori)

Sursa:Poiecția autorului

Evoluția fondurilor monetare din puct de vedere al numărului de investitori a urmat un tipar similar evoluței activelor nete totale, cunoscând o creștere în perioada 2008-2011 datorită faptului că investitorii aleg să investească în fondurile care sunt caracterizate de cel mai scăzut nivel de risc în perioade de criză și în perioadele imediat următoare crizelor financiare, dar se feresc de aceste fonduri în perioade de creștere economică, lucru ce explică și scăderea numărului de investitori specific acestei categorii în perioada 2011-2013.

Un fenomen interesant îl repezintă evoluția fondurilor de tip multi-active, care au fost constante din punct de vedere al numărului de investitori pe întreaga perioadă analizată, deși s-au situat pe un trend ascendent în perioada 2012-2016 din punct de vedere al activelor nete totale, respectiv pe un trend descendent, mai ales în perioada 2010-2015 din prisma numărului de fonduri existente. Acest contrast este datorat faptului că fondurile neperformante au ieșit de pe piață, iar cele performante, au continuat să înregistreze creșteri substanțiale ale activelor nete, creștere datorată plasamentelor performante.

Evoluția subcategoriilor de fonduri de multi-active este similară cu evoluția întregii categorii de fonduri de multi-active, adică numărul de investitori specific fiecărei subcategorii este constant pe întreaga perioadă analizată. Una din diferențele observate în urma studierii graficului 3.14. este poziționarea fiecărei subcategorii, poziționare care este diferită decât cea regăsită în graficul evoluției activelor nete totale(graficul 3.9.). Astfel, cea mai mare pondere o are, din pucnt de vedere al numărului de investitori, subategoria specifică fondurilor de multi-active echilibrate, urmată de subcategoria fondurilor flexibile, cele defensive si cele agresive având o pondere redusă. Faptul că numărul investitorilor care și-au plasat disponibilitățile financiare în fondurile de multi-active defensive este foarte redus(doar 5,4%) în contrast cu ponderea ridicată a activelor nete specifice acestei subcategorii(36%), arată că această categorie de investitori este mai puternică din punct de vedere financiar decât celelalte categorii de investitori care investesc in fondurile de multi-active, suma investită fiind și ea pe măsură.

Graficul 3.14. Evoluția numărului de investitori specific fondurilor de Multi-Active

Sursa: Proiecția autorului

Așadar, evoluția FDI din punct de vedere al numărului total de investitori a fost similară evoluției din punct de vedere al activelor nete totale, cu foarte mici excepții. Numărul din ce în ce mai mare de investitori care aleg să își plaseze disponibilitățile financiare în astfel de fonduri arată o încredere crescută a românilor în această industrie, lucru care este îmbucurător deoarece contribuie la dezvoltarea pieței de capital autohtone.

3.1.4. Analiza dinamică a cotelor de piață a SAI

De-a lungul perioadei analziate, structura industriei FDI s-a modificat semnificativ. În acest subcapitol vom analiza evoluția dinamică a cotelor de piață a celor patru mari SAI: Erste Asset Management, Raiffeisen Asset Management, BRD Asset Management, respectiv BT Asset Management, societăți care, în anul 2016 dețineau 85% din cota de piață totală a acestei industrii, deși în registrele ASF, în același an existau înregistrate 21 de astfel de societăți. Motivul pentru care am ales doar aceste patru S.A.I. este justificat de faptul că eu consider că o cotă de piață de peste 80% este semnificativă pentru această analiză.

După cum se poate observa în graficul 3.15., în anii 2007 și 2008, cele patru SAI dețineau o cotă de piață însumată de puțin peste 50%, o valoare redusă comparativ cu perioada 2010-2016. Apogeul acestor patru S.A.I. a fost în anii 2010, respectiv 2011, când ele dețineau peste 90% din valoarea activelor nete totale ale industriei. Acest lucru se datorează, așa cum am amintit în subcapitolul 3.2., creșterii masive a activelor nete totale ale industriei în anul 2010 față de anul 2009, Erste Asset Managenet si Raiffeisen Asset Management reușind să atragă cea mai mare parte din surplusul de capital provenit de la investitori în acel an.

Graficul 3.15. Evoluția cotelor de piața însumate a celor patru S.A.I.

Sursa: Proiecția autorului(valorile exprimate sunt în procente)

În anul 2012 a avut loc un declin, cota de piață însumată fiind de numai 78,29%, fenomen ce se datorează apariției pe piață a a SAI numită ING Asset Management care a fost re-branduit în anul 2015, primind denumirea de NN Investment Partners B.V. Sucursala București, deținănd în 2012 an aproximativ 15% din piață, dar care s-a situat de atunci pe un trend descendent, în anul acesta deținând doar 7% din piață.

Începând cu anul 2013, cota de piață a celor 4 mari S.A.I. a trecut din nou pragul de 80%, rămânând peste această valoare până în prezent.

După cum reiese din graficul 3.16., Erste Asset Management este lider de piață, urmat de aproape de Raiffeisen Asset Management, iar BRD Asset Management și BT Asset Management fiind pe ultimele 2 locuri, foarte aproape una de cealaltă. Dar situația nu a fost mereu așa cum ea se prezintă în anul 2016, în perioada 2007-2008 cele patru mari S.A.I. find mult mai apropiate din punct de vedere al cotei de piață și implicit a valorii totale a activelor nete. Ordinea celor patru S.A.I. care ne este cunoscută și astăzi, din punct de vedere al cotei de piață, s-a menținut încă din anul 2010, cand Raiffeisen Asset Management a surclasat BRD Asset Management, intrând în competiție directă cu Erste Asset Management, deși diferența dintre cele două fiind încă mare în acel an.

Graficul 3.16. Evoluția dinamică a cotelor de piață a celor 4 S.A.I.

Sursa: Proiecția autorului

Analizând tabelul 3.1., putem constata faptul că, până în anul 2008, numărul total de investitori specific fondurilor administrate de ERSTE Asset Management era relativ constant, deși apăruseră 2 noi fonduri administrate de catre această S.A.I. și anume un fond monetar, respectiv unul de obligațiuni. Cele 2 fonduri noi apărute însumau un total de numai 7 investitori, lucru care se explică datorita faptului că in acea perioadă criza financiară încă nu își făcuse apariția. Odată cu anul 2009, numărul investitorilor a crescut de aproape 5 ori, iar valoarea activelor nete totale s-a triplat. Acest fenomen explică boom-ul din punct de vedere al cotei de piață a ERSTE, care, în același an, a acaparat mai mult de 40% din piața FDI, lăsându-și cu mult în urmă competitorii. Acest boom se datorează, în particular, existenței celor două tipuri de fonduri considerate sigure și pe care le-am amintit anterior, cei aproximativ 14 mii de noi investitori orientându-se strict către cele două fonduri.

Tabelul 3.1. Evoluția numărului de investitori și a activelor nete totale ale ERSTE Asset Management

Sursa: Proiecția autorului(valorile activelor nete toale sunt exprimate în milioane lei)

Datorită unei creșteri aproape nesemnificative a numărului de investitori și a activelor nete totale în anul 2012 față de 2011, ERSTE Asset Management a pierdut din cota de piață deținută, scazând sub pragul de 40%. Acest fenomen se datorează lipsei diversificării FDI administrate de această S.A.I., în acest an având tot patru fonduri, deși numărul total al fondurilor deschise de pe piață a continuat să crească.

Trendul descendent pe care se afla ERSTE Asset Management a fost oprit, pentru scurt timp, în anul 2014, când, datorită creșterii numărului de fonduri administrate și implicit a diversificării produselor de investiții oferite de către această S.A.I., numărul investitorilor a crescut cu aproape 20%, determinând o creștere a activelor nete totale de 50%.

Scăderea abruptă a cotei de piață a ERSTE din anul 2016, sub pragul de 40%, se datorează scăderii numărului de investitori și implicit a activelor nete totale datorită deciziei ERSTE de a renunța, conform datelor AAF, la cele 5 fonduri cu randament absolut pe care le gestiona și care însumau 1291 de investitori, respectiv 228,45 milioane de lei active nete totale.

Tabelul 3.2. Evoluția numărului de investitori și a activelor nete totale ale Raiffeisen Asset Management

Sursa: Proiecția autorului(valorile activelor nete toale sunt exprimate în milioane lei)

Raiffeisen Asset Managemest este, așa cum am văzut în graficul anterior, a doua cea mai mare SAI din punct de vedere al cotei de piață. În perioada 2007-2009, numărul total de investitori ai FDI administrate de această S.A.I. a fost relativ egal, cu foarte mici diferențte de la un an la altul. Deși în anul 2008 avea cei mai puțini investitori, Raiffeisen avea, în acel an, a doua cea mai ridicată cotă de piață, de peste 14,5%. Acest lucru se datorează faptului că, în acel an, pe lânga cele două fonduri pe care le administra(unul de acțiuni iar altul de multi-active), Raiffiesen a mai creat alte 2 fonduri, unul tot de acțiuni iar celălalt de capital garantat, fiind prima S.A.I. care avea un asemenea fond. Iar existența a două fonduri de acțiuni în periadă de boom economic justifică cota de piață superioară tuturor celorlalte S.A.I., mai ales că în acea perioadă, unul din fondurile de acțiuni înregistra performanțe uriașe. Dar tot aceleași fonduri au determinat o scădere substanțială a activelor nete totale și implicit a cotei de piață a Raiffeisen în anul 2009, an în care efectele crizei financiare s-au simțit cel mai puternic.

În anul 2010, Raiffeisen Asset Management a cunoscut o creștere masivă atât din punct de vedere al numărului de investitori cât și din punct de vedere al activelor nete totale, ceea ce a propulsat această S.A.I. pe locul al doilea din punct de vedere al cotei de piață, devenind un concurent periculos al ERSTE. Acest fenomen se datorează existenței a două fonduri foarte populare, unul monetar și unul din categoria alte fonduri, cel din urmă numindu-se Raiffeisen EURO, lucru ce sugerează că acest fond este unul foare similar cu cele monetare dar nu putea fi încadrad în această categorie deoarece nu respecta criteriul conform căruia trebuie sa investească cel puțin 90% din activele sale în instrumente ale pieței monetare. Investitorii, în acea perioadă, urmăreau sa își plaseze resursele în fonduri considerate sigure, iar cele două amintitie mai sus se încadrau perfect în criteriile căutate de investitori, lucru care explică acapararea unei importante părți a pieței de către Raiffeisen Asset Management.

Declinul din punct de vedere al cotei de piață din anul 2012 se datorează unei creșteri mai lente decât alte S.A.I. a numărului de investitori și implicit a activelor nete totale, fapt rezultat din tendința Raiffeisen de a continua să administreze fonduri monetare sau alte fonduri cu caracter monetar intr-o perioadă de relansare economică, perioadă în care investitorii încep din nou să se orienteze către fonduri mai riscante dar care aduc randamente superioare celor considerate sigure.

Declinul a fost stopat în anul 2013, când, datorită atragerii unui număr mare de investitori persoane juridice cu o puere urișă de finanțare în comparație cu investitorii persoane fizice, activele nete totale administrate de Raiffeisen au crescut cu 50% față de anul anterior, deși numărul de fonduri a rămas același iar numărul de investitori a crescut cu aproximativ 10%. Dar în anii următori, tot datorită nediversificării fondurilor administrate, adică datorită rămânerii la aceleași fonduri monetare sau alte fonduri cu caracter monetar, cota de piață a Raiffeisen Asset Management a scăzut de la un an la altul, trecând sub limita de 30%.

Tabelul 3.3. Evoluția numărului de investitori și a activelor nete totale ale BRD Asset Management

Sursa: Proiecția autorului(valorile activelor nete toale sunt exprimate în milioane lei)

În perioada 2007-2008, BRD asset Management a fost pe un trend descendent, fenomen ce se datorează existenței a doar 2 fonduri, ambele de obligațiuni și instrumente cu venit fix, fonduri care au un randament redus comparativ cu cele considerate mai riscante precum cele de acțiuni sau cele multi-active, investitorii orientându-se către ultima categorie de fonduri în perioadele de boom economic. În schimb, odată cu venirea crizei economice, deși s-a redus numărul de investitori(în anul 2009 față de anul 2008), activele nete totale administrate de către această S.A.I. au crescut cu aproape 50%, fapt ce se datorează orientării investitorilor către fonduri considerate mai sigure, dar și randamentului de peste 11% a unuia dintre cele două fonduri, un randament foarte rar întâlnit în acel an. Toate aceste elemente au determinat ca BRD Asset Management să fie pe locul al doilea din punct de vedere al activelor nete totale.

În anul 2010, numărul total de investitori a crescut de aproape 5 ori, respectiv activele nete totale au crescut de aproape 3 ori, fenomen ce se datorează introducerii pe piață a două noi fonduri de multi-active flexibile, dar și creșterii de 4 ori a numărului de investitori ai fondului BRD Simfonia 1(fondul de obligațiuni) care a continuat să înregistreze randamente ridicate(peste 12%).

Însă în perioada 2010-2012, BRD Asset Management s-a situat pe un trend ușor descendent, datorită faptului că cea mai mare pondere a activelor nete totale o reprezentau fondurile de obligațiuni, deși existau două fonduri de multi-active flexibile și unul de acțiuni.

Începând cu anul 2013 până în prezent, cota de piață a BRD a crescut de la un an la altul, datorită introducerii de noi fonduri de acțiuni, fonduri pe care investitorii le preferă în perioade de creștere economică datorită randamentelor, în genral, mai ridicate. Cota de piață a BRD a trecut, în anul 2015, de pragul de 10%, consolidându-ți pozitția a treia din acest punct de vedere, reușind totodată să evite perioadele de declin înregistrate de ERSTE Asste Management și Raiffeisen Asset Management. Totuși, faptul că BRD Asset Management a ales să administreze, în principal, fonduri de obligațiuni și instrumente cu venit fix a avut un rezultat negativ pentru această S.A.I., ajungând de la lider de piață în anul 2007 la a treia S.A.I. din punct de vedere al cotei de piață în 2016, foarte departe de primele 2 poziții.

Tabelul 3.4. Evoluția numărului de investitori și a activelor nete totale ale BT Asset Management

Sursa: Proiecția autorului(valorile activelor nete toale sunt exprimate în milioane lei)

După cum reiese din tabelul 3.4., BT Asset Management s-a situat pe un trend ascendent în perioada 2007-2008, atât din punct de vedere al numărului de investitori cât și din punct de vedere al activelor nete totale, fenomen ce se datoreză faptului că această S.A.I. administra 3 fonduri, două de acțiuni iar unul de multi-active defensive, primele două categorii înregistrând randamente foarte ridicate în perioada de dinainte de criza financiară. Acest lucru a determiat ca BT să fie lider de piață în anul 2008.

Dar faptul că, în anul 2009, cea mai mare parte a investitorilor și implicit a activelor nete totale erau concentrate în fonduri de acțiuni a avut un efect negativ asupra BT Asset Management, aceasta pierzând în acel an, datorită crizei financiare, aproape jumătate din numărul de investitori, respectiv mai mult de jumătate din activele nete totale. Astfel, BT a devenit, începând cu anul 2009 a parta S.A.I. din punct de vedere al cotei de piață.

În perioada 2010-2013, BT Asset Management a înregistrat un trend ușor descendent al cotei de piață, fenomen ce se datorează unei creșteri extrem de lente a numărului de investitori și implicit a activelor nete totale. Motivul acestei descreșteri a cotei de piață a pornit de la faptul că BT continua să administreze aceleași tipuri de fonduri deschise care erau nepopulare în perioada imediat următoare crizei datorită pierderilor imense suferite. Singurul lucru care a menținut BT Asset Management în acest clasament a fost faptul că, începând cu anul 2009, a introdus un fond deschis care făcea parte din categoria altor fonduri, avand caracter de fond de obligațiuni și instrumente cu venit fix(BT Obligațiuni), care a devenit din ce în ce mai popular.

Trendul descendent s-a sfârșit în anul 2014, când fondul BT Obligațiuni a cunoscut o creștere spectaculoasă a numărului de investitori și implicit a activelor nete totale, fenomen ce a determinat creșterea cotei de piață a BT Asset Management. Acest fenomen coincide oarecum cu dezvoltarea pieței obligațiunilor din România, dezvoltare ce a început din anul 2010, dar care a cunoscut o dezvoltare extraordinara odată cu anul 2012.

În perioada 2015-2016, valoarea activelor nete totale a acestei S.A.I. a crescut de 3 ori, lucru care se datorează apariței pe piață a unui nou fond din categoria alte fonduri cu caracter de obligațiuni și instrumente cu venit fix, respectiv a continuării creșterii neîncetate a fondurlui BT Obligațiuni, dar și a celor de active.

În concluzie, pozițiile de pe piața românească a FDI, din punct de vedere al cotei de piață s-au schimbat constant până în anul 2010. Începându cu acest an, ERSTE Asset Management a fost lider de piață, urmat de Raiffeisen Asset Management, BRD Asset Management și pe locul 4 de BT Asset Management, ordinea clasamentului menținându-se până în prezent. SAIr care gestionau fonduri de obligațiuni au cunoscut un succes mare, bucurându-se de o creștere constantă a cotei de piață începând cu anul 2010. S.A.I. care administrau fonduri monetare s-au bucurat de o creștere substanțială în perioada imediat următoare crizei economice, dar odată cu anul 2012 aceste fonduri au urmat un declin abrupt, iar din anul 2014 fiind aproape nesemnificative. Odată cu ieșirea fondurilor monetare din preferințele investitorilor, au început să devină din ce în ce mai populare fondurile de acțiuni si cele de multi-active. În opinia multor specialițti din domeniul financiar, aceste trenduri se repetă odată cu apariția și trecerea fiecărei perioade de regres economic, urmată de o perioadă de progres, adică odată cu succesiunea fiecărui ciclu economic.

3.2. Evoluția performanțelor principalelor FDI

Acest subcapitol va trata evoluția performanțelor, prin prisma evoluției valorii unitare a activului net(VUAN) a FDI administrate de principalele SAI, adică a celor 4 care dețin o cotă de piață însumată de peste 80%. Pentru a se realiza acest lucru cu maximă eficiență, subcapitolul va fi împărțit în alte patru subcapitole, fiecare specific uneia dintre S.A.I.

3.2.1. Analiza performanțelor fondurilor administrate de ERSTE Asset Management

În anul 2016, ERSTE Asset Management a fost lider de piață in domeniul FDI, administănd un total de 7 fonduri, având o gamă mai diversificată decât ceilalți competitori.

Graficul 3.17. Evoluția VUAN a fondurilor de randament absolut ale ERSTE Asset Management

Sursa: Proiecția autorului

Cea mai numeroasă categorie de FDI administrate de ERSTE este cea a fondurilor de randament absolut, valoarea unui titlu fiind foarte mare, variind de la 2.500 de lei la peste 14.000 de lei în anul 2016. După cum se poate observa în graficul 3.17., filosofia conform căreia aceste fonduri urmăresc randamente pozitive, indiferent de evoluțiile pieței, nu a fost urmată pe deplin, anul 2016 fiind un an în care toate fondurile au generat randamente negative. Declinul se datorează investirii a celei mai mari părți a capitalului în titluri de participare ale fondurilor de obligațiuni sau în obligațiuni de stat, în special în obligațiuni americane, care, datorită deciziei Federal Reserve(banca centrală americană) de a menține dobânda de referință la 0,25% până în octombrie 2015, dar și a situaței extrem de dificile a Greciei a determinat scăderea cotațiilor obligațiunilor în întreaga lume, fenomen care a avut efecte negative și asupra valorii unitare a activului net al acestor fonduri, cele denominate în RON având, totuși, rezultate mai bune decât cele denominate în EUR. Aceeași politică investițională, care este orientată spre randamente pozitive, are și un alt dezavantaj, și anume acela că randamentele obținute de aceste fonduri sunt relativ mici(sub 8%), în comparație cu randamentele fondurilor mai riscante, ca de exemplu cele de acțiuni sau de multi-active, în special în perioade de boom economic. Singura excepție de la această „regulă” este fondul YOU INVEST Active RON, care, în anul 2013 a înregistrat o creștere a V.U.A.N. de peste 15% datorită faptului că ponderea deținerilor acestui fond în obligațiuni a fost mai redusă în acel an. Un aspect pozitiv al acestor fonduri este faptul că randamentele medii obținute în perioada de la lansarea lor până în prezent au fost pozitive, dar cu toate acestea foarte mici, variind de la 0,32% la 3,55%, fenomen care nu justifică investițiile în aceste fonduri, ținând cont și de valoarea foarte ridicată a unui titlu.

Graficul 3.18. Evoluția VUAN a fondurilor de acțiuni și multi-active ale ERSTE Asset Management și evoluția indicelui BET

Sursa: Proiecția autorului

Piața acțiunilor a conoscut o volatilitate extrem de ridicată în perioada 2008-2010, fapt ce se datorează crizei economice. Într-o asemenea periodă, prețul acțiunilor pe bursă scade substanțial, acest lucru generând randamente negative și pentru fondurile investesc în asemenea instrumente financiare. Astfel, după cum reiese din graficul 3.18, fondul ERSTE Equity Romania a înregistrat o scădere a prețului acțiunilor cu 70% în anul 2009 față de anul 2008. Anul 2010 a reprezentat un an de revenire, prețul titlurilor acestui fond crescând cu peste 120%. Deși această creștere pare spectaculoasă în mărime relativă, în mărime absolută nu este deloc așa, valoarea titlurilor crescând cu numai 35 de lei.

Un trend asemănător fondului de acțiuni ERSTE Equity Romania l-a înregistrat si fondul de multi-active echilibrate ERSTE Balance RON, dar diferențele de valoare sunt mult mai mici decât în cazul primei categorii, deoarece ponderea investită în acțiuni a acestui fond este mai scăzută, în contrast cu o pondere mai mare a investițiilor în obligațiuni sau fonduri de obligațiuni.

Îcepând cu anul 2011 și până în 2015, ambele categorii de fonduri au înregistrat randamente pozitive, cu excepția anului 2013, când cel de acțiuni a avut o scâdere a valorii de 1,84% față de anul anterior. Creșterea cea mai accentuată a ambelor fonduri în 2015 față de 2014 a fost oprită în anul 2016, când efectele scăderii prețurilor de pe piața acțiunilor de la începutul acestui an au determinat reintrarea în zona negativă a randamentelor celor două fonduri. Per total, în ultimii 10 ani, fondul de acțiuni a avut un randament mediu de 8,15%, mai mare decât media ultimilor 9 ani ai fondului de multi-active care a înregistrat o creștere medie de numai 5,40%. Acest lucru este îmbucurător pentru industria FDI care au reușit ca în ultimii 10 ani să obțină un randament mediu pozitiv, deși tot în aceeași periodă a avut loc și o criză financiară.

După cum reiese din graficul 3.18., indicele BET a avut o evoluție foarte similară fondurilor de acțiuni, acesta fiind comparabil, ca și valori, doar cu aceste categorii de fonduri. Per total, acest indice a avut performanțe superioare tuturor fondurilor administrate de ERSTE, având un randament mediu de 11.83%. Cu toate acestea, volatilitatea acestui indice a fost mai ridicată în comparație cu fondurile de acțiuni, având performanțe mai bune doar în anii 2010 și 2015. Motivul pentru care acest indice poate fi comparat doar cu fondurile de acțiuni se bazează pe faptul că fiecare cotație a lui este făcută pe baza evoluției pieței de acțiuni din România.

Graficul 3.19. Evoluția VUAN a fondurilor monetare și de obligațiuni ale ERSTE Asset Management

Sursa: Proiecția autorului

În perioada 2009-2012, perioadă caracterizată de criza financiară si anii imediat următori crizei, fondurile monetare, considerate cele mai sigure, au, în general, randamente pozitive, în comparație cu celelalte fonduri considerate riscante. Astfel, analizând graficul 3.19. putem constata că anii 2009 și 2010 au fost apogeul fondului BCR Monetar, un fond monetar care a avut performanțe net superioare celorlalte categorii de fonduri administrate de aceeași S.A.I.. În schimb, anul 2012, cel în care majoritatea investitorilor și-au mutat capitalul în alte fonduri care prezentau randamente mai ridicate, acest fond a disparut de pe piață. Începand cu același an, a apărut fondul ERSTE Money Market RON, tot un fond monetar, dar care avea o politică diferită de cea a BCR Monetar. Diferențele de randamente sunt uțor de remarcat, fondul BCR Monetar activând într-o perioadă în care aceste fonduri erau foarte căutate de investitori a obținut un randament mediu de 10,70%, dar numai pe perioada celor 5 ani de existență. În schimb, fondul ERSTE Money Market a obținut un randament mediu mult mai redus, de numai 3,08%, datorită existenței sale într-o perioadă de creștere economică.

Fondul de investiții ERSTE Bond Flexible RON este unul de obligațiuni, fapt ce a determinat obținerea de randamente pozitive, chiar ridicate și în perioada crizei financiare. Un fenomen interesant de remarcat este acela că ambele fonduri de obligațiuni și instrumente cu venit fix administrate de ERSTE au obținut randamente pozitive chiar și în anul 2016 față de 2015(inclusiv ERSTE Bond Flexible Romania EUR), fenomen ce denotă o eficientă administrare a acestor fonduri. Cu toate că randamentele obținute au fost mereu pozitive, randamenele medii ale ambelor fonduri au fost oarecum normale pentru această categorie de fonduri, adică mici(7,82% respectiv 3,78%).

3.2.2. Analiza performanțelor fondurilor administrate de Raiffeisen Asset Management

Raiffeisen Asset Management, a doua S.A.I. de pe piața românească de FDI din punct de vedere al cotei de piață administrează, în anul 2016, un total de 8 fonduri. Dar spre deosebire de lider, Raiffeisen are o gamă total diferită de fonduri, cu randamente diferite, așa cum vom vedea în acest subcapitol.

Raiffeisen Asset Manegement a administrat, pe perioada celor 10 ani, două fonduri deschise de acțiuni. Similar cu fondurile administrate de ERSTE, acestea au înregistrat randamente negative în anul 2009 față de 2008 datorită crizei financiare, apoi, în anul 2010 au avut creșteri spectaculoase a V.U.A.N., de peste 150%, respectiv de puțin sub 100%, fapt ce denotă o eficiență mai ridicată în ceea ce privește administrarea acestor fonduri de către Raiffeisen. În perioada 2011-2012 însă, Raiffeisen acțiuni a înregistrat randamente negative, fapt ce indica o ineficientă administrare a acestui fond. Lucrurile s-au îmbunătațit în anul 2014 și 2015 când randamentele obținute de acest fond au fost de peste 10%, iar în anul 2016 a urmat același trend de scădere a V.U.A.N. ca și absolut toate fondurile de acțiuni administrate de cele 4 S.A.I.. Per total, media ultimilor 9 ani a randamentelor acestui fond au fost superioare tuturor celorlalte fonduri, având valoarea de 12,12%, ceea ce este mai mare chiar si decât cea a indicelui BET. Fondul Raiffeisen Prosper, datorită performanțelor slabe din perioada 2012-2014, a fuzionat cu fondul Raiffeisen Benefit în anul 2015.

Graficul 3.20. Evoluția VUAN a fondurilor de acțiuni și multi-active ale Raiffeisen Asset Management, precum și a indicelui BET

Sursa: Proiecția autorului

Raiffeisen Benefit, un fond de multi-active echilibrate, are o politică investițională ce prevede investirea în acțiuni a maxim 65% din disponibilitățile sale, a urmat un trend similar fondurilor de acțiuni în anii 2009 și 2010, iar dar datorită limitării expunerii pe acțiuni volatilitatea fondului a fost mai mică. Datoriă caracterului „echilibrat” al fondului, în perioada 2011-2015 randamentele obținute de acest fond au fost strict pozitive, dar investițiile cu risc mediu au determinat obținerea unor randamente modeste în comparație cu cele de acțiuni, totuți superioare dobânzilor bancare, ceea ce justifică orientarea investitorilor către acest fond. Cel mai mare randament înregistrat de acest fond, în perioada 2011-2015 a fost chiar în anul 2015, când, în urma fuzionării cu fondul de acțiuni Raiffeisen Prosper a obținut un randament de 9,09%, fenomen ce se datorează unei expuneri mai mari pe acțiuni. Acest lucru nu a fost prielnic fondului în anul 2016, când, la fel ca și fondurile pe acțiuni, a intrat în zona negativă din punct de vedere al performanțelor.

Categoria alte fonduri administrată de Raiffeisn Asset Management cuprinde fonduri care investesc preponderent în instrumente ale pieței monetare, dar ponderea investită în aceste instrumente este mai mică decât cea prevăzută de lege, fapt ce a determinat includerea lor în această categorie.

Graficul 3.21. Evoluția VUAN a fondurilor din categoria altor fonduri ale Raiffeisen Asset Management

Sursa: Proiecția autorului

Raiffesen Dolar Plus este un fond care investește preponderent în obligațiuni și instrumentele pieței monetare americane. Fiind denominat în USD, fondul se adresează cu precădere investitorilor care urmăresc o expunere față de moneda americană. Riscul asociat acestui fond este unul scăzut, fapt ce a determinat obținerea unor randamente mici, dar acestea se aflau în fiecare an în zona pozitivă. Randamentul mediu al ultimilor 5 ani a fost de 3,26%, superior ratei dobânzii acordate de bănci, fapt ce justifică investirea în acest fond. In comparație cu acest fond, există Raiffeisen EURO care investește în obligațiuni și instrumentele pieței monetare europene, obținând randamente superioare celui denominat în dolari. Prețul de aproape 10 ori mai mic al titlurilor Raiffeisen EURO(126 lei) comparativ cu cel al titlurilor Raiffeisen Dolar Plus(1187 lei), precum și randamentele mai ridicate, îl fac un fond mult mai atractiv.

Fondurile Raiffeisen Ron Flexi si Raiffeisen Ron plus sunt ambele fonduri care investesc cu preponderență în instrumente ale pieței monetare, dar și în obligațiuni și instrumente cu venit fix. Ambele fonduri au o vechime de 5 ani, Raiffeisen Ron Plus, datorită unei politici de investiții mai agresive și adoptării unui nivel de risc puțin mai ridicat a reușit să obțină randamente superioare tuturor celorlalte fonduri din această categorie.

Spre deosebire de fondurile monetare, cele din această categorie administrată de Raiffeisin investesc mai mult de 10% din portofoliul lor în alte instrumente financiare decât cele specifice pieței monetare(obligațiuni, contracte futures, CFD-uri, contracte SWAP), fapt ce a permis obținerea de randamente superioare și, până la urmă, supraviețuirea lor.

Graficul 3.22. Evoluția VUAN a fondurlior monetare si cu capital garantat ale Raiffeisen Asset Management

Sursa: Proiecția autorului

Fondul Raiffeisen confort 2, un fond preponderent monetar apărut în 2011, și care în anul 2013 a obținut un randament mult mai ridicat decât orice alt fond de acest gen(8,23%) a fost încorporat în anul 2014 în fondul Raiffeisen Confort Euro. Acesta din urmă investește preponderent în instrumente ale pieței monetare, denominate în euro, fapt ce determină existenșa unui risc scăzut. Acest fond a continuat și în anul 2015 să fie cel mai performant fond de acest gen din cele administrate de Raiffeisen Asset Management, obținând un randament de peste 7%. Totuți, datorită investirii în obligațiuni, acest fond a obținut un randament negatic în 2016, lucru care reiese și în graficul 3.22.. Conform prospectului, în condițiile unei evoluții nefavorabile a piețelor pe care investește Fondul, obiectivul acestuia este reprezentat de limitarea scăderii, după doi ani de la data lansării fondului sau de la data stabilirii valorii de referință, a valorii unității de fond până la valoarea protejată (95% din valoarea de referință curentă).

Raiffesen confort este un fond cu capital grantat, care are o politică similară cu fondul Raiffeisen Confort Euro sau Confort 2, dar care, datorită adoptării unuei politici investiționale specifice unui risc mai scăzut, a obținut randamente mai mici decât celelalte două fonduri. Acest lucru explică și faptul că în anul 2016, acest fond a înregistrat un randament pozitiv.

Raiffeisen Monetar, un fond care, așa cum îi sugerează numele investește în instrumente ale pieței monetare a obținut randamente foarte mari pentru această categorie în perioada 2010-2011, dar care, datorită prăbușirii pieței fondurilor monetare a fuzionat cu fondul Raiffesen Ron Plus în anul 2012.

Ținând cont de randamentele medii obținute de aceste fonduri care au variat de la 2,45% la 11,03%, se poate spune că investirea în aceste fonduri este o decizie justificată și rațională a investitorilor cu aversiune față de risc.

3.2.3. Analiza performanțelor fondurilor administrate de BRD Asset Management

BRD Asset Management este a treia SAI din punct de vedere al cotei de piață, administrând un total de 7 FDI, dintre care patru sunt fonduri de obligațiuni și instrumente cu venit fix. În acest subcapilol vom analiza performanțele fiecărui fond în ultimii 10 ani, comparându-le cu alte fonduri de aceeași natura administrate de celelalte S.A.I.

Graficul 3.23. Evoluția VUAN a fondurilor de acțiuni si multi-active administrate de BRD Asset Management

Sursa: Proiecția autorului

Fondul BRD Acțiuni care, după cum îi sugerează și numele, investește preponderent(minim 85% din portofoliu) in acțiuni a fost creat în anul 2009, în plină criză economică. Datorită acestui aspect, fondul nu a fost supus fluctuațiilor extreme de preț la care a fost supus indicele BET si alte fonduri de acțiuni existenete în perioada 2009-2010. Faptul ca investește o mică parte din activele sale în instrumente ale pieței monetare, a determinat ca V.U.A.N. a acestui fond să înregistreze scăderi mai mici decât indicele BET în anii 2012 față de 2011, respectiv 2016 față de 2015. Totuși, această politică a limitat și randamentele pozitive înperioadele 2010-2011 și 2013-2015, fiind unul dintre cele mai neperformante fonduri de acțiuni administrate de unul din cele 4 S.A.I..

BRD Index Europa Regional este un FDI de tip Index Tracker adică urmărește reproducerea performanței unui mix de indici format din principalele acțiuni cotate pe piețele din Europa Centrală și de Est: România, Cehia, Polonia și Ungaria. La fel ca și fondul BRD Acțiuni, acesta investește și în instrumente ale pieței monetare, pentru a diversifica și reduce riscurile. Această politică i-a asigurat limitarea pierderilor de valoarea a V.U.A.N. în anii 2012 și 2016, dar a redus considerabil randamentul în alți ani în care fondurile de acțiuni și indicele BET au înregistrat randamente semnificativ mai mari. După cum se poate observa în graficul 3.23. ambele fonduri au realizat performanțe inferioare indicelui BET, fenomen ce pune sub semnul întrebării raționalitatea investitorilor care aleg să își plaseze banii în unul dintre cele 2 fonduri. Singurul fond în care este justificabil a se investi este BRD acțiuni care a obținut un randament mediu de 4,49%, superior dobânzilor bancare, dar destul de mic comparativ cu riscurile asociate acestui fond.

BRD Diverso este un fnd de multi-active flexibile care, potivit politicilor fondului, investește cel mult 50% din disponibilitățile sale în acțiuni, restul fiind investiti în instrumente ale pieței monetare și în obligațiuni. Datorită acestui fapt, riscurile la care se expune acest fond sunt reduse semnificativ, evitând, cu excepția anului 2016, obținerea de randamente negative, obținând chiar performanțe mai bune decât indicele sau BRD acțiuni în anii 2012, 2013 și 2015. Chiar și în anul 2016 a reușit să înregistreze cele mai mici scăderi ale V.U.A.N., iar la o rată medie a randamentului de 5,76% este cel mai atractiv fond din cele 3 prezentate in graficul 3.23..

În urma acestei analize se poate constata faptul ca BRD Asset Management este cel mai prost administrator al fondurilor de acțiuni si a celor mixte, obținând randamente mai mici decât toate celelalte S.A.I. analizate.

Graficul 3.24. Evoluția VUAN a fondurilor de obligațiuni și instrumente cu venit fix administrate de BRD Asset Management

Sursa: Proiecția autorului

BRD obligațiuni este unul din cele mai vechi fonduri administrate de BRD Asset Management, și este un fond care investește în obligațiuni guvernamentale, municipale și corporative. Un aspect interesant de remarcat la acest fond o reprezintă obținerea unui randament negativ în anul 2009 față de anul 2008, datorită efectelor crizei financiare, acest lucru sugerând faptul ca ponderea obligațiunilor corporative în portofoliul acestui fond era relativ mare. În schimb, în anii ce au urmat, fondul a fost bine administrat, înregistrând performanțe financiare superioare depozitelor bancare, randamentul mediu obținut fiind de 4,57%.

BRD Simfonia 1, alături de BRD Obligațiuni, este cel mai vechi fond de investitii administrate de aceasta S.A.I.. Chiar și în perioada de criză financiară, acest fond obținea randamente de peste 10%, fapt ce îl face al doilea cel mai performant fond de obligațiuni dintre cele analizate(după ERSTE Bond Flexible RON). Acest fond investește în obligațiuni, dar și în diverse instrumente ale pieței monetare, cum ar fi depozitele, certificatele de depozit, titlurile de stat, contractele rev-repo.

Fondul BRD EURO Fond este asemănător ca și politică de investiții cu celelalte 2 fonduri, singura diferență fiind că acesta este denominat în euro, devenind astfel imun la riscul de depreciere a monedei naționale. Deși piața obligațiunilor a fost lovită în anul 2016, așa cum reiese din graficul 3.24. cele trei fonduti menționate anterior au reuțit să obțină cele mai mari randamente în acest an, lucru care denotă eficiența de administrare a fondurilor de obligațiuni ale BRD Asset Management. Până și randamentele medii ale acestor fonduri, cuprinse între 4,57% și 6,59% au fost superioare celor obținute de fondurile de acțiuni administrate de această S.A.I., adâncind și mai mult discrepanța în ceea ce priveste eficienta administrare a celor două categorii de fonduri de către BRD.

BRD USD Fond este tot un fond de obligațiuni care are aceeași politică monetară ca și celelalte menționate anterior, doar că acesta este denominat în USD. A apărut în anul 2015, iar datorită deprecierii dolarului american față de euro(depreciere care a început la sfârșitul anului 2015 și a continuat până în prezent), a înregistrat cel mai mic randament dintre cele 4 fonduri de obligațiuni ale BRD Asset Management anul acesta, de numai 1,49%.

3.2.4. Analiza performanțelor fondurilor administrate de BT Asset Management

SAI BT Asset Management administrează, în anul 2016 un număr total de 7 FDI, dintre care două sunt de acțiuni, două din categoria alte fonduri care investesc în obligațiuni, respectiv trei fonduri mixte.

Cele două fonduri de acțiuni se situau în zina negativă din punct de vedere al randamentului încă din anul 2008, înregistrând pierderi de 11,62%, respectiv 16,11%, conform datelor din graficul 3.25.

BT Index Austria ATX este un fond care investește în acțiuni cotate la Bursa de Valori de la Viena (Wiener Borse), minim 85% din activele fondului urmărind să reproducă indicele ATX (Austrian Traded Index). Restul portofoliului cuprinde instrumente cu venit fix, adăugate cu scopul de a reduce riscul la care se expune. Acest lucru nu a fost însă îndeajuns, fondul înregistrând cele mai mari pierderi comparativ cu celelalte, inclusiv cu indicele BET în anii 2008, 2012, și 2016. Politica de reducere a riscului s-a demonstrat a fi eficientă doar în 2009, când, într-adevăr fondul a înregistrat cele mai mici pierderi. Anul 2013 a fost cel mai rentabil pentru investitorii acestui fond, deoarece datorită aprecierii masive a indicelui ATX, V.U.A.N. a acestui fond a cunoscut o creștere de 34,31%. Randamentul mediu adus de acest fond în ultimii 10 ani a fost de 11,8%, rivalizând cu creșterea medie a indicelu BET și cu cea a celor mai performante fonduri de investiții de pe piața românească.

Graficul 3.25. Evoluția VUAN a fondurilor de acțiuni administrate de BT Asset Management

Sursa: Proiecția autorului

BT maxin este un fond de acțiuni care investește cel puțin 90% din portofoliu în acțiuni, restul fiind investiti în instrumente ale pieței monetare și în obligațiuni. Trendul urmat de acest fond, din punct de vedere al performanței este foarte similar cu celelalte fonduri de acțiuni, înregistrând fluctuații majore în perioada 2009-2010. Perioada imediat următoare crizei(2011-2012) a fost una nefavorabilă acestui fon, înregistrand, timp de 2 ani consecutivi, randamente negative. Chiar și randamentele pozitive obținute in periada 2013-2015 au fost foarte modeste, în comparație cu alte fonduri de acest gen. Totuși, în anul 2016 acest fond a reușit performanța de a avea randamentul negativ cel ami mic dintre toate fondurile de acțiuni analizate(numai 1,17% ). Randamentul mediu a fost de 9,17%, fapt ce justifica investirea iîntr-un asemenea fond.

BT Index România ROTX este un fond de multi-active agresiv, investind predominant în acțiuni cotate la Bursa de Valori București, minim 75% din activele fondului urmărind să reproducă indicele ROTX (Romanian Traded Index). Restul portofoliului cuprinde instrumente ale pieței monetare. Datorită politicii investiționale mai puțin riscante decât a celorlalte fonduri de acțiuni administrate de BT, acest fond a reușit să limiteze pierderile în anii 2008, 2009 și 2012, dar totodată a limitat și performanțele pozitive. Randamentul mediu obținut a fost de 10,81%, plasându-l pe locul al treilea din acest punct de vedere, dintre toate celelalte fonduri analizate.

Graficul 3.26. Evoluția VUAN a fondurilor din categoria alte fonduri administrate de BT Asset Management

Sursa: Proiecția autorului

Cele două fonduri prezentate în graficul 3.26. sunt fonduri care investesc preponderent în obligațiuni și instrumente cu venit fix, dar care sunt încadrate în categoria alte fonduri deoarece nu respectă limitele legale cu privire la ponderea obligațiunilor în portofoliu.

Cele mai mari creșteri ale fondului BT obligațiuni au fost în anii 2009 și 2010 așa cum reiese și din graficul 3.26.. Performanțele acestui fond au scăzut de la un an la altul în perioada 2011-2016 datorită creșterii ponderii instrumentelor pieței monetare în portofoliul său. Totuți, datorită randamentului mediu de 7% obținut de acest fond, decizia de a se investi în el este una justificată.

BT Euro Obligațiuni este un fond constituit în anul 2014, care a investit aproximativ 40% din disponibilitățile sale în obligațiuni, iar restul în instrumente cu venit fix și instrumente ale pieței monetare. Acest lucru a determinat un nivel de risc foarte scăzut, dar randamentele obținute în cei 2 ani au fost foarte mici(sub 2%). Ținând cont de acest fenomen, decizia de investire în acest fond este una discutabilă.

BT clasic este un fond care investește predominant în instrumente financiare cu venit fix, maxim 20% din active putând fi îndreptate către plasamente în acțiuni listate pe bursele din Uniunea Europeană. Însă situația nu a fost mereu așa, în perioada 2008-2010 ponderea acțiunilor în portofoliul acestui fond fiind mult mai mare, fapt ce a determinat fluctuații majore ale randamentelor,trend ce se aseamănă foarte mult cu cel al fondurilor de acțiuni. Începând cu anul 2011, fondul a devenit unul defensiv, fapt ce a determinat reducerea semnificativă a riscurilor, dar și obținerea de randamente relativ mici. Politica investițională adoptată a dat roade în anul 2016 când acest fond a obținut un randament pozitiv față de anul 2015.

Graficul 3.27. Evoluția VUAN a fondurilor de multi-active defensive administrate de BT Asset Management

Sursa: Proiecția autorului

Politica investițională a fondului BT Euro Clasic este una foarte asemănătoare cu cea a fondului BT Clasic, doar că acesta este denominat în euro. Fiind lansat abia în anul 2015, performanța sa a putut fi măsurată doar în anul 2015 comparaiv cu anul anterior, înregistrând un randament negativ de 1,70% conform graficului 3.27.

Așadar diferitele politici investiționale adoptate de cele patru S.A.I. analizate au condus la rezultate diferite obținute de fiecare fond în parte. Totuți tendințele din perioada de criză financiară, respectiv din perioada de boom economic au determinat apariția unor trenduri similare intre fondurile din aceeași categorie. La nivel general, orice persoană care are puține cunoștiițe în domeniul financiar, dar dispune de o anumită sumă de bani sub formă de economie, ar putea alege cu încredere o investiție pe termen lung în aproape oricare din aceste fonduri.

CAPITOLUL 4 CONCLUZII

În concluzie, industria FDI din România a evoluat foarte mult din anul 2007 până în prezent, atât din punct de vedere al numărului de fonduri și al activelor nete, cât si din punct de vedere al numărului de investitori(a crescut de 4 ori din acest punct de vedere).

Fondurile deschise de acțiuni, sunt, așa cum am arătat, cele mai volatile. În perioada crizei financiare care a început în 2008, fluctuațiile prețului valorii unitare a activului net au depășit, în cele mai multe dintre cazuri 100%. Dar administratorii de fonduri, pentru a reduce riscurile asociate unui portofoliilor de acțiuni, le diversifică, incluzând obligațiuni și instrumente ale pieței monetare. Datorită unei scăderi a acțiunilor de pe toate piețele europene și nu numai, absolut toate fondurile de acțiuni analizate au înregistrat randamente negative în anul 2016. Cel mai performant fond de acest gen, din punct de vedere al ranamentelor obținute pe perioada celor 10 ani, a fost fondul Raiffeisen Acțiuni, cu un randament mediu de 12,12%.

Piața obligațiunilor a crescut foare mult în România, în special în perioada imediat următoare crizei financiare, datorită scepticismului investitorilor și a aversiunii din ce în ce mai mare față de risc a acestora. Fondurile din această categorie au avut mereu performanțe pozitive, cu foarte mici excepții. Randamentul acestor fonduri în anul 2016 comparativ cu 2015 a fost foarte redus, datorită scăderii prețurilor obligațiunilor pe piețele din întreaga lume ca urmare a crizei din Grecia și a problemelor financiare ale Spaniei și Italiei, dar și datorită intârzierii deciziei Federal Reservre de a majora rata dobânzii de referință. Cel mai performant fond de obligațiuni a fost ERSTE Bond Flexible RON, care a obținut un randament mediu de 7,82% în ultimii 10 ani.

În ceea ce privește fondurile monetare, acestea au devenit foarte atractive și căutae în perioada de criză, dar începând cu anul 2013, cand economia își revenea iar celelalte fonduri înregistrau randamente mult superioare celor monetare, acestea din urmă au scăzut foate mult din punct de vedere al investitorilor și implicit a activelor nete totale. Multe dintre ele au dispărut, iar cele care au rămas și-au schimbat politica de investiții, intrând astfel în categoria alte fonduri, datorită ponderii mai mici de 90% a capitalului investit în instrumente ale pieței monetare. Cel mai performant fond din această categorie și care există și în prezent este Raiffeisen Ron Plus, care, începând cu anul 2012 a fost eliminat din categoria fondurilor monetare și inclus în categoria altor fonduri care investesc cu preponderență în instrumente ale pieței monetare.

Au apărut două noi categorii de fonduri, cele cu randament absolut și cele cu capital garantat, ambele caracterizate de un nivel redus de risc și de investiții cu preponderență în obligațiuni și în insrumente ale pieței monetare. Cel mai performant fond din aceste categorii fiind Raiffeisn Confort care a obținut un randament mediu de 6,95%.

După cum se poate observa, Raiffeisen Asset Management administrează cele mai multe fonduri care au reușit performanțe superioare tuturor celorlalte din categoriile din care fac parte. Acest lucru demonstrează eficiența și profesoinalismul de care dă dovadă această S.A.I. și o plasează pe locul 1 din punct de vedere al eficienței administrării FDI.

Efectele crizei financiare care a început în anul anul 2008 a modificat foarte mult industria fondurilor deschise, crescând nivelul de scepticism al investitorilor care căutau fonduri considerate mai sigure, fapt pentru care fondurile de obligațiuni sau cele din categoria altor fonduri care investesc cu preponderență în obligațiuni sau în instrumente ale pieței monetare au crescut enorm de mult din punct de vedere al numărului de fonduri, al celui de investitori și implicit al activului net.

Deși procesul de a plasa bani într-un asemenea fond este denumit, de cele mai multe ori, investire, iar persoanele care fac acest lucru sunt denumite investitori, sunt de părere că FDI trebuie privite mai degrabă ca niște oportunități de economisire, decât ca și oportunități de investire, oferind, în același timp randamente superioare dobânzilor bancare, desigur, cu riscuri specifice mai mari.

Din punct de vedere al riscurilor, fondurile monetare sunt considerate cele mai sigure, adică sunt expuse unor riscuri extrem de mici datorită instrumentelor financiare în care investesc fapt dovedit de randamentele mereu pozitive înregistrate, urmate de fondurile de obligațiuni care, cu exceptția BRD Obligațiuni în anul 2009, au înregistrat, la fel randamente strict pozitive, superioare fondurilor monetare în perioada 2013-2016. Cele mai riscante tipuri de fonduri sunt cele de acțiuni și de multi-active, care, așa cum am mai amintit, în perioade ce criză financiară au obținut randamente negative, aducând pierderi investitorilor, dar care, în perioade de creștere economică aduc randamente pozitive si superioare celorlalte tipuri de fonduri.

Ținând cont de toate acete aspecte, cred cu tărie că piața FDI din România va continua să se dezvolte și pe viitor, fiind cea mai bună modalitate de economisire a tuturor persoanelor care doresc să facă acest lucru. Această piață oferă o gamă foarte variată de opțiuni, în funcție de aversiunea față de risc și de randamentele așteptate de investitori.

SURSE BIBLIOGRAFICE

Lucrări de specialitate:

Anghelache Gabriela, Piața de capital în context european, Edituta Economică, București, 2009

Dor Ben Arik, Jagannathan Ravi, Style analysis: asset allocation and performance evaluation, Editura John Wiley & Sons, Hoboken, 2003

Spătăcean Ioan Ovidiu, Piețe financiare, Univ.Petru Maior, Tg.Mureș, 2012

Stancu Ion, Finanțe. Piețe financiare și gestiunea portofoliului. Investiții reale și finanțarea lor. Analiza și gestiunea financiară a întreprinderi, Editura Economică, București, 2002

Reilly Frank, Brown Keith, Investment Analysis and Portofolio Management, The Dryden Press, Forth Worth, 2000

Victor Dragotă, Gestiunea portofoliului de active financiare, Editura Economică, București, 2009

Reviste și publicații:

Autoritatea de Supraveghere Financiară, Ghidul Investitorului

Bursa de Valori București, Ghidul investitorului de retail, Bucuresti, 2014

Prospecul de emisiune al fondului Raiffeisen Confort, actualizat la data de 08.10.2015

Prospectul de emisiune al fondului BRD Obligațiuni, actualizat la data de 28.08.2015

Prospect de emisiune al fondului ERSTE Bond Flexible, actualizat la data de 11.10.2015

Prospect de emisiune al fondului BT Maxim, actualizat la data de 25.08.2015

Revista Română de Statistică – Trim I/2013

Elemente de legislație:

Legea 297/2004 privind piața de capital, consolidată în 10.12.2015

OUG 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor consolidată cu legea 268/2015

E-bibliografie:

www.aaf.ro

www.investopedia.com

www.asfromania.ro