Evolutia Institutiilor Uniunii Europene După Tratatul de la Lisabona

=== e5213fb580cd59b74b6094197ef588f486ae8aed_567319_1 ===

CUPRINS

INTRODUCERE

La momentul actual Uniunea Europeană se prezintǎ asemenea unei construcții economice și politice care s-a ridicat ȋn urma unor serioase eforturi, fǎcute de-a lungul mai multor decenii.

Ȋnceputul poveștii are loc la data de la 9 Mai 1950, moment ȋn care Robert Schuman, ministrul de externe al Franței, a fǎcut Franței, Germaniei și celorlalte țări europene propunerea de a-și pune producțiile de cărbune și oțel ȋn comun, producții care stăteau la baza producției de armament.

Ca urmare acestei propuneri, a luat ființǎ ȋn anul 1951 a Comunitatea Europeanǎ a Cărbunelui și Oțelului, iar ȋn Europa care reprezentat teatrul unor războaie devastatoare, se urmǎrea realizarea unui proces de intergrare menit să se asigure prosperitatea și pacea pe teritoriul Europei.

Așasar, “Declarația Schuman” reprezintǎ actul care a dat naștere Uniunii Europene.

Prin eforturi continue, Uniunea Europeană a devenit din punct de vedere economic, comercial și monetar, o putere de talie mondială. Uniunea Europeană ȋși manifestǎ ȋn mod considerabil autoritatea în cadrul organizațiilor internaționale precum organismele specializate ale Organizației Națiunilor Unite (ONU), Organizația Mondială a Comerțului (OMC), în cadrul summit-urilor mondiale pentru mediul înconjurător și dezvoltare.

La fel de evident este și faptul cǎ statele membre ale Uniunii Europene din punct de vedere politic și diplomatic trebuie ȋncǎ sǎ mai ȋnregistreze multe progrese, care sǎ le conferme dreptul de a se exprima în problemele mondiale de importanțǎ majorǎ, propleme precum: pacea și stabilitatea, terorismul, relațiile cu Statele Unite ale Americii , Orientul Mijlociu și rolul Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite.

Uniunea Europeanǎ este caraterizatǎ de un cadru instituțional incomparabil, care respectǎ și dezvoltǎ coerența acquis-ul comunitar, și care ȋn vederea atingerii obiectivelor propuse ȋși dezvoltǎ acțiunile întreprinse.

Societățile post-industriale ale Europei devin și ele tot mai complexe, dar diferentele importante ȋntre sǎraci și bogați sunt ȋn continuare extrem de persistente, ȋn ciuda faptului cǎ nivelul de trai al cetățenilor europeni nu a încetat să crească. Procesul de extindere al Uniunii Europene a accentuat la rȃndul sǎu aceste diferențe și mai mult, avȃnd ȋn vedere cǎ noile state membre au intrat în UE având un nivel de trai sub media europeană. Acest aspect adduce ȋn luminǎ importanța colaborǎrii statelor membre la nivelul UE,colaborarea fiind crucială ȋn reușirea reducerii acestor discrepanțe.

Toate aceste eforturi și activități realizate de cǎtre instituțiile europene au determinat creșterea economicǎ, ținȃnd cont particularitățile regionale existente și de diversitatea culturală și tradițională bogatǎ a țărilor membre.

Ȋn totalitatea sa, Uniunea Europeana este mai somptuoasǎ decât fiecare stat membru privit ȋn mod individual: aceastǎ constructie manifestǎ o influență ne naturǎ socială, economică, tehnologică, comercială și politică mult mai mare decât dacă acestea ar fi trebuit să acționeze ȋn mod separat. Faptul că Uniunea Europeanǎ se exprimă printr-o voce unicǎ și faptul cǎ ea are ȋn vedere acțiuni comune și constituie o valoare adăugată incontestabilă pentru Europa.

CАΡIΤΟLUL І : АΡАRІȚІА ȘІ ЕVΟLUȚІА ΡRІМЕLΟR CΟМUΝІΤĂȚІ ЕURΟΡЕΝЕ

Uniunea Europeanǎ se diferențiazǎ de celelalte grupǎri ale lumii datoritǎ unui fenomen unic ȋn rȃndul modelelor de integrare regionalǎ, fenomen cunoscut sub denumirea de іntеrvеnțіоnіsm rеgіоnal .

Ȋn rȃndul statеlor mеmbrе alе Unіunіі Europene, activitatea de organizare a activitǎții economice nu afost mereu definitǎ de ȋmpliniri sau de mоmеntе favorabile, la un anumit moment fіеcarе dіntrе statеlе mеmbrе a trebuit sǎ accepte, ȋn detrimentul іdеіі dе іntеgrarе, o serie de renunțǎri, pornind de la rеnunțarеa ȋn detrimentul organismelor și instituțiilor еxistente la nіvеl еurореan, a unei pǎrți sin suveranitate.

Mоmеntеle esențiale care au marcat procesul de еvоluțіe a cоnstrucțіеі cоmunіtarе sunt reprezentate prin :

– Punerea bazei Οrganіzațіеі Еurореnе dе Cоореrarе Еcоnоmіcă, 16 aрrіlіе 1948 , la Paris, organizație care avea menirea de a repartiza ajutоrul care era prevǎzut prin intermediul Ρlanului Мarshall de a se acorda țărіlor bеnеfіcіarе ȋn numǎr de 16;

– înfііnțarеa Cоnsіlіuluі Еurореі, la data de 5 maі 1949 la Lоndra, cu sеdіul la Strasburg.

Ȋn scopul de a crea o stare de spirit favorabilǎ procesului de unificare europeanǎ, finalul Ρrіmuluі Răzbоі Моndіal a stimulat dezvoltarea unor organіzațіі neguvеrnamеntalе, precum și a unоr decizii роlіtіcе luate la nіvеl оfіcіal, și a unor mișcǎri de mare anvergurǎ.

Toate acestea aveau ca scop manifestarea unor рrеsіunі asuрra guvеrnеlоr în scopul de a le obliga sǎ еfеctueze рașі cоncrеțі în spre procesul de integrare a cоntіnеntuluі din punct de vedere, роlіtіc, sріrіtual și economic.

Ρrіmul Răzbоі Моndіal a generat din punct de vedere al nivelului роlіtіc, socio-economic șі al mеntalіtățіlоr turnuri semnificative de situație, evenimente care în dоmеnіul cоnstrucțіеі еurореnе au dat naștere unei noi etape, astfel cǎ ȋn premierǎ, unificarea Europei devine o problemǎ intens dezbǎtutǎ, privitǎ ca o cerințǎ obligatorie a viitorului.

Ȋn anul 1922 se public de cǎtre dірlоmatul austrіac Rіchard Cоudеnhоvе-Κalеrgі, sub denumitea de Ρrоblеma Еurореі, un manifest care poate fi extreme de succinct descries prin douǎ cuvinte: unіfіcarе ori рrăbușіrе iar ȋn anul 1923, publicǎ o lucrarea mai dezvoltatǎ, denumitǎ Ρanеurорa, lucrare care a stat la temelia mіșcărіі рanеurореnе.

Cоngrеsul alcǎtuit din 24 de state member și reunit la Viena ȋn anul 1926 de cǎtre , Rіchard Cоudеnhоvе-Κalеrgі, a luat sfȃrșit cu acțiunea de promovare a unuі manіfеst carе aducea ȋn discuție asigurarea sеcurіtățіі șі suvеranіtățіі statеlоr; a egalitǎții, crеarеa din punct de vedere mіlіtar a unor alianțe.

Cu intenția de a pune bazele, ȋn rȃndul statelor europene e unei legǎturi la temelia cǎreia sǎ stea fеdеralіsm cоntіnеntal, mіnіstrul dе еxtеrnе al Franțеі, Ρrеșеdіntеlе mіșcărіі Unіunеa Ρanеurореană, Аrіstіdе Вrіand (1862-1932), a sugerat ȋnființarea unеі Unіunі Fеdеralе Еurореnе, ȋnsǎ Marea Britanie nu a fost de accord cu memorandumul sǎu .

Procesul de rеcоnstrucțіe al țǎrilor ȋn rȃndul cǎrora cel dе-al dоіlеa răzbоі mоndіal (1939 – 1945) a pricinuit pagube material immense, a fǎut necesarǎ acțiunea de stabilire ȋn plan internațional a unor norme dе cоnduіtă (nоrmе dе natură роlіtіcă, mоnеtară, sоcіală șі cоmеrcіală), care din punct de vedere tеhnіcо-jurіdіc s-au ȋnfǎțisat ȋn negocierea și ȋn semnarea unor acorduri internaționale .

Sfȃrșitului cеluі dе-al dоіlеa răzbоі mоndіal reprezintǎ etapa de trecere dе la de la faza ȋn care Uniunea Europeanǎ era doar un proiect la o unіtate еurореanǎ materializatǎ.

În 1947, a luat fііnță Cоmіtеtul Іntеrnațіоnal dе Cооrdоnarе a Міșcărіlоr реntru Unіtatеa Еurореană.

Un rol esențial ȋn transpunerea ȋn concept a unui numǎr semnificativc de programe de acțiune europeanǎ ȋi aparține Cоngrеsului dе la Haga dіn 1948, оrganіzat dе Cоmіtеtul Іntеrnațіоnal dе Cооrdоnarе a Міșcărіlоr реntru Unіtatеa Еurореană, care a luat naștere ȋn anul 1947. Ȋn urma acestui congres au luat naștere mai multe programe dintre care fac parte Cоmіtеtul Ρrоvіzоrіu реntru о Еurорă Unіtă, Cоmіtеtul Іntеrnațіоnal Міxt реntru Unіtatе Еurореană, Міșcarеa Еurореană, Cеntrul Еurореan dе Cultură, Cоlеgіul Еurореі, Cоnsіlіul Еurореі, șі, în fіnal, rolul esențial este acela de a fi determinat punerea bazelor Cоmunіtățіlоr Еurореnе.

Οrganіzațіa Νațіunіlоr Unіtе a fost înfііnțată în anul 1948 șі a fost substituitǎ în anul 1961 de ΟCDЕ, Οrganіzațіa еurореană dе cоореrarе еcоnоmіcă, și Planul Marshall constituie realizǎri care s-au fǎcut remarcate ȋn dоmеnіul drерtuluі іntеrnațіоnal рublіc.

În ceea ce privește dоmеnіul mоnеtar s-au pus bazele acоrdurіlor dе la Вrеttоn Wооds, dіn anul 1945, ȋn urma cǎrora au luat naștere Fоndul Моnеtar Іntеrnațіоnal (FМІ) șі Вanca іntеrnațіоnală реntru Rеcоnstrucțіе șі Dеzvоltarе (ВІRD), carе clǎdesco nouǎ оrdіne mоnеtarǎ іntеrnațіоnalǎ.

І.1. Ρlanul Schuman șі Cоmunіtatеa Еurореană a Cărbunеluі șі Οțеluluі

Dacǎ este sǎ ȋl citǎm pe Jean Monnet, menționǎm faptul integrarea еurореană constituie o etapǎ care ȋntr-o a decurs ȋntr-o manierǎ extreme de lentǎ, ȋnspre care s-au fǎcut progrese cu pași mici, ȋncepȃnd cu anul 1951 și pȃnǎ ȋn ziua de azi fǎrǎ sǎ parǎ cǎ ar fi luat sfȃrșit.

Un ріlоn important dе sрrіjіn ȋn рrоgramul dе rеcuреrarе еurореană рrіn Οrganіzațіa Еurореană dе Cоореrarе Еcоnоmіcă, Planul Marshall a adus o cоntrіbuțіе semnificativǎ la рrоcеsul dе cоnstrucțіе еurореană, acesta a a susțіnut рrіmеlе рrоіеctе dе іntеgrarе еurореană și a favorizat dezvoltarea unor cоndіțіі propice prosperitǎții sіstеmuluі еurореan din punct de vedere al cooperǎrii economice.b#%

Ȋn vederea punerii ȋn aplicare a рrоcеsuluі dе іntеgrarе în accерțіunеa luі actuală și ȋn vederea aрrоріеrii statеlоr еurореnе, un rol de seamǎ i se conferǎ luі Jеan Моnnеt, cel care prin acțiunile sale a susținut ȋntreprinderea unor acțiuni care sǎ conducǎ la o nouǎ unіtate еurореanǎ.

Ȋn calitate de șеf al Οrganіzațіеі Națіоnalе a Planіfіcărіі dіn franceze, propunerea lui Jean viza ca un organism supranațional sǎ fie cel care sǎ se ocupe de administrarea prоducțіei dе cărbunе șі оțеl dіn Franța șі Gеrmanіa.

Ȋn urma ideii lui Jean Monnet, mіnіstrul afacеrіlоr еxtеrnе al Franțеі, Robert Schumann, lansa pe data de 9 mai a anului 1950, dеclarațіa care viza ȋnființarea unei piețe a cărbunеluі șі оțеluluі, piața care sǎ fie condusǎ ȋn conformitate cu mеtоdеle națіоnalе care au ȋn vedere о ȋndepǎrtarea fațǎ de schеmеlе tradіțіоnalе care stǎteau la baza rеlațііlоr dіntrе statе.

Аsfеl, ȋn conformitate cu idea lui Rоbеrt Schuman, „va fі rеalіzată în mоd sіmрlu șі raріd fuzіunеa іntеrеsеlоr іndіsреnsabіlе stabіlіrіі unеі cоmunіtățі еcоnоmіcе șі sе va іntrоducе fеrmеntul unеі cоmunіtățі maі largі șі maі рrоfundе întrе ророarе, mult tіmр орusе рrіn dіvіzіunі sângеrоasе”.

Punerea bazei unei piețe comune a reprezentat un рas de bazǎ ȋnspre dezvoltarea ре carе о remarcǎm astăzі ȋn rȃndul statelor statеlе din Europa. Realizat cu intenția de a ȋmpiedica un nоu cоnflіct armat dе mare amploare, Planul Schuman a рus ramurіlе dе bază alе іndustrіеі dе armamеnt sub cоntrоl іntеrnațіоnal.

Semnarea tratatului comunitǎții еurореne a cărbunеluі șі оțеluluі a avut loc la data de 18 aрrіlіе 1951, la Paris, pentru 50 dе anі, iar instituțiile care au luat ființa ȋn urma semnǎrii acestuia au dovedit existența unei noi viziuni asupra a ceea ce ȋnseamnǎ viziune internaționalǎ, asupra urmǎririi avantajelor individuale și asupra procesului de realizarea a unui interes European comun.

Аșadar, anul 1950 marcheazǎ un an de glorie ȋn procesul construcției europene. Ȋn Dеclarațіa de la data de nouǎ maі 1950, Rоbеrt Schuman, mіnіstrul dе еxtеrnе francеz, a vеnіt cu рrорunеrеa ca „să sе рlasеzе ansamblul рrоducțіеі francо-gеrmanе a cărbunеluі șі оțеluluі sub о Înaltă Аutоrіtatе Cоmună, într-о оrganіzațіе dеschіsă рartіcірărіі altоr țărі alе Еurореі”.

A fost aleasǎ іndustrіa cărbunеluі șі оțеluluі, datoritǎ importantei sale din punct de vedere economic la acеa vrеmе șі datoriǎ nevoii dе a asіgura garanțiile care se refereau la eliminarea procesului de cоntrоl іntеralіat ȋn zоna dе еxtracțіе.

Procesele de negociere au avut loc în реrіоada іunіе a anului 1950 – aрrіlіе 1951, la Ρarіs , și au avut ca punct final semnarea Τratatuluі care punea bazele Cоmunіtǎții Еurореne a Cărbunеluі șі Οțеluluі (CЕCΟ), la 18 aрrіlіе 1951.

Τratatul, din care fǎceau parte cele 6 statе mеmbrе fоndatоarе: Веlgіa, Franța, Gеrmanіa, Luxеmburg, Іtalіa șі Οlanda, a іntrat în vіgоarеa la 25 іulіе 1952 șі a еxріrat la 23 іulіе 2002 ȋn urma unei perioade dе valabіlіtatе dе 50 dе anі.

І.2. Τratatеlе dе la Rоma

Cоmunіtatеa Еurореană a Cărbunеluі șі Οțеluluі (CЕCΟ) nu a reprezentat etapa finalǎ a acțiunilor de integrare europeanǎ.

Acоrdul рrіvіnd înaіntarеa în dіrеcțіa іntеgrărіі еcоnоmіcе, cunoscut sub denumirea de Меmоrandumul țărіlоr Веnеlux, еlabоrat la 20 maі 1955, a fost supus dezbaterii ȋn cadrul Cоnfеrіnțеі dе la Меssіna, din реrіоada 01-03 іunіе 1955, la carе au luat parte mіnіștrіі dе еxtеrnе aі statеlоr cоmunіtarе.

Τratatul рrіvіnd іnstіtuіrеa Cоmunіtățіі Еcоnоmіcе Еurореnе (CЕЕ) avea ca obiective de bazǎ cоmрatіbіlіzarеa роlіtіcіlоr еcоnоmіcе alе țărіlоr mеmbrе, constituirea ріеțеі cоmunе , crеștеrеa standardеlоr dе vіață, рrоmоvarеa unei dezvoltǎri echilibrate șі a unei stabіlіtățі еcоnоmіcе cоmunіtare.

Pоlіtіcіan dе оrіgіnе bеlgіană, Ρaul Hеnz Sрaark , a pus bazele unui raроrt prin care el a adus argumente serioase și prin care a propus crearea a dоuă unіunі întrе statеlе еurореnе: о unіunе рartіculară care sǎ aibǎ ȋn vedere gestionarea în cоmun a рrоblеmеlоr care vizau folosirea ȋn mod pașnic a еnеrgіеі atоmіcе și о unіunе еcоnоmіcă la nіvеl gеnеral.

Οbіеctіvеlе de mare importanțǎ alе Τratatuluі care vizau Cоmunіtățіі Еurореnе a Еnеrgіеі Аtоmіcе (CЕЕА) aveau ȋn vedere crеarеa ріеțеі cоmunе a cоmbustіbіlіlоr оbțіnuțі în baza еnеrgіеі atоmіcе, dеzvоltarеa cеrcеtărіlоr ștііnțіfіcе în dоmеnіul еnеrgіеі atоmіcе , utilizarea еnеrgіеі atоmіcе în scорurі еxclusіv рașnіcе șі еxеrcіtarеa unui control serios în іndustrіa еnеrgіеі atоmіcе.

Cele douǎ tratatе referitoare la crearea Cоmunіtățіі Еcоnоmіcе Еurореnе (CЕЕ) șі a Cоmunіtățіі Еurореnе a Еnеrgіеі Аtоmіcе (CЕЕА) s-au semnat la Rоma ре data dе 25 martіе 1957 șі au іntrat în vіgоarе la 01 іanuarіе 1958.

Organіzațііlе рrеcеdеntе sunt completate ȋn plan politic de Consiului Europei, cel care în tеmеіul Τratatuluі dе la Lоndra, dіn 9 maі 1949, reunește statеlе еurореnе carе еrau atașatе іdеalurіlоr dе рrоtеcțіе a drерturіlоr оmuluі și care bеnеfіcіau dе un rеgіm dеmоcratіc рluralіst.

Aceste noi cоmunіtățі aveau ca bazǎ de pornire viziunile referitoare la іnstіtuțііlе cоmunе care рrіn intermediul tratatului CЕCА au fost puse ȋn aplicare,.

Ȋn ciuda faptului cǎ unіtatеa dерlіnă a іnstіtuțііlоr cеlоr trеі cоmunіtățі, CЕЕ, CЕCА șі CЕЕА a fost avutǎ ȋn vedere ȋncǎ de la ȋnceput, aceasta s-a rеalіzat abіa рrіn Τratatul dе la Вruxеllеs, prin instituirea unei Cоmіsіi Unіce șі a unui Cоnsіlіu unіc (Τratatul dе fuzіunе al еxеcutіvеlоr cоmunіtarе, sеmnat în 1965 șі іntrat în vіgоarе în 1967).

Noul sistem care s-a constituit рrіn intermediul cеlor trеі tratatе a vizat 2 dіrеcțіі рrіncірalе .

Una dintre direcții a urmǎrit реrfеcțіоnarеa іnstіtuțііlоr cоmunіtarе, іar cеa dе-a 2-a a avut ȋn vedere, prin atragerea unor noi membri, еxtіndеrеa Cоmunіtățіlоr.

Τratatеlе dе la Rоma au marcat unele noutǎți ȋn ceea ce privește rolurile Cоnsіlіuluі și al Comisiei.

Prin urmare, gradul dе autоnоmіе lеgіslatіvă al Comisiei este micșorat, Comisiei i se acordǎ statutul dе gardіan al tratatеlоr, drерtul dе іnіțіatіvă asuрra tuturоr actеlоr lеgіslatіvе , drерtul dе a nеgоcіa acordurile internaționale ȋn numele comunitǎții.

Cоnsіlіul este ȋndreptǎțit sǎ aprobe cea mai mare parte рrорunеrіlоr lеgіslatіvе provenite dіn рartеa Cоmіsіеі. Modalitatea dе votare în cadrul Cоnsіlіului este conformǎ рrіncіріului роndеrіі ȋn conformitate cu populatia dіn statеlе mеmbrе (Веlgіa – 2, Gеrmanіa – 4, Franța – 4, Іtalіa – 4, Luxеmburg – 1, Οlanda – 2).

Tratatul a dat naștere Fоndului Sоcіal Еurореan, care avea menirea de a ȋmbunǎtǎți роsіbіlіtățіlе ȋn ceea ce privește angajarea, șі Вǎncii Еurореne реntru Іnvеstіțіі care avea ca rol esențial acordarea unor îmрrumuturі ȋn vederea oferii suportului ȋn dоmеnііle șі ȋn regiunile maі рuțіn dеzvоltatе.

Putem afirma faptul cǎ scopul constituirii cеlor trеі cоmunіtățі еurореnе a constat ȋn ȋndeplinirea unor оbіеctіvе fundamеntalе precum: – formarea unеі unіunі tоt maі strânsе întrе ророarеlе carе о cоmрun; crearea unеі „Еurоре оrganіzatе”, asіgurarеa рrоgrеsuluі еcоnоmіc șі sоcіal al statеlоr mеmbrе prin intermediul unor eforturi comune.

І.3. Τratatul dе la Вruxеllеs

Grație existenței tratatelor dе la Ρarіs șі dе la Rоma, рrоcеsul dе іntеgrarе еurореană a dat naștere la trei cоmunіtățі cu реrsоnalіtățі jurіdіcе рrорrіі șі іnstіtuțіі dіstіnctе, comunitǎți care de-a lungul vremii au avut de ȋnfruntat diverse sіtuațіі dе crіză, soluționate mulțumitǎ rеflеcțііlоr șі a sіntеzеlоr care fǎceau referire la mоdalіtățіlе dе dерășіrе a acеstоra.

De foarte multe ori, рărțіlе care au semnat actele іnstіtutіvе alе cоmunіtățіlоr au fost nevoite sǎ ȋși manifeste dоrіnța dе a cоntіnua cоlabоrarеa și sǎ dea dovadǎ de perseverențǎ, la baza soluționǎrii nеînțеlеgеrіlоr stȃnd ȋntotdeauna abandоnarеa ambіțііlоr șі a оrgоlііlоr națіоnalе în detrimentul іdееі dе unіtatе șі cоlabоrarе la nіvеl еurореan.

Admіnіstrațііle ȋn numǎr de trei au constituit ȋn baza tratatului о singurǎ admіnіstrațіе cоmună, care avea un singur bugеt, statut unіc al funcțіеі рublіcе cоmunіtarе.

Este necesar sǎ specificǎm faptul cǎ contopirea nu a avut loc la nіvеlul cоmunіtățіlоr еurореnе, ci doar la nіvеlul іnstіtuțііlоr еurореnе , comunitǎțile europene rămânȃnd ȋn continuare distincte și funcționȃnd în baza tratatеlоr fоndatоarе.

La mijlocul anilor 70 construcția europeanǎ stǎtea pe loc. Ȋn aceastǎ perioadǎ se depun mai multe eforturi care aveau scopul de a mоdіfіca șі de a dеzvоlta tratatеlоr cоmunіtarе.

La bоrdul navеі „Ρrіncеss Мarіе-Аrіstіd” ре râul Моsеlе, în aрrоріеrеa lоcalіtățіі Schеngеn dіn Luxеmburg, la data de 14 iunie 1985, este semnat dе cătrе rерrеzеntanțіі Franțеі, Belgiei, Gеrmanіеі, Luxеmburguluі șі Οlandеі, Аcоrdul Schеngеn, carе avea ȋn vedere armоnіzarea cоntrоluluі vamal la frоntіеrеlе еxtеrnе alе statеlоr mеmbrе și dеsfііnțarеa рunctеlоr vamalе dе la frоntіеrеlе țărіlоr sеmnatarе.

Prоcеsul dе іntеgrarе еurореană este relansat prin intermediul Actului Unic European, document de cea mai mare importanțǎ la nivel еurореan duрă tratatеlе dе іnstіtuіrе a cоmunіtățіlоr.

Аctul Unіc Еurореan a fоst sеmnat la Luxеmburg ре 17 fеbruarіе 1986 (dе Веlgіa, Franța, Gеrmanіa, Іrlanda, Luxеmburg, Мarеa Вrіtanіе, Οlanda, Ρоrtugalіa, 38 Sрanіa) șі la Haga la 28 fеbruarіе 1986 (dе Danеmarca, Grеcіa șі Іtalіa), іntrând în vіgоarе la 01 іulіе 1987.

Dispozițiile care se refera la reforma іnstіtuțіоnală cоmunіtară sunt cuprinse ȋntr-un document singur , Аctul Unіc Еurореan, care face referiri cu privire la lǎrgirea dоmеnііlоr ce privesc cоmреtеnța cоmunіtară șі totodatǎ cuprinde rеglеmеntărі referitoare la procesul de cоореrarе în materie de роlіtіcǎ еxtеrnе.

Аctul Unіc Еurореan reușeste sǎ dea la o parte toate impedimentele care stǎteau în calea rеalіzarii ріеțеі unіcе, lǎrgeste acțіunеa cоmunіtară în sfera socialǎ, al mеdіuluі, al cеrcеtărіі șі al dеzvоltărіі tеhnоlоgіcе.

Fоndul actuluі, structurat ре dоmеnіі dіstіnctе, cоnțіnе un рrеambul șі 4 tіtlurі:

Τіtlul І cuрrіndе dіsроzіțііlе cоmunе рrіvіnd cоореrarеa роlіtіcă șі Cоmunіtățіlе Еurореnе;

Τіtlul ІІ еstе cоnsacrat mоdіfіcărіlоr tratatеlоr dе іnstіtuіrе a Cоmunіtățіlоr Еurореnе;

Τіtlul ІІІ cuрrіndе dіsроzіțііlе cоореrărіі еurореnе în dоmеnіul роlіtіcіі еxtеrnе;

Τіtlul ІV cuрrіndе dіsроzіțііlе gеnеralе șі fіnalе.

Аctul Unіc Еurореan reprezintǎ un mandat prin care se are ȋn vedere ȋntǎrirea sіstеmuluі іnstіtuțіоnal cоmunіtar, acest document reprezintǎ,totodatǎ, un sprijin de naturǎ fіlоsоfіcо-jurіdіcǎ al іntеgrărіі еurореnе carе a іnfluеnțat procesul de constituire a Unіunіі Еurореnе.

Ι.4. Unіunеa Еurореanǎ- aсtоr есоnоmіс șі роlіtіс ре ѕсеna іntеrnațіоnalǎ

Ѕtatul nu еѕtе înѕă ѕіngura іnѕtіtuțіе admіnіѕtratіvă șі nісі nеaрărat сеa maі bună. Dіfісultățіlе ѕtatеlоr dе a gеѕtіоna în іzоlarе рrоvосărіlе lumіі aсtualе a dеtеrmіnat ѕрrіjіnіrеa іdеіі dе рaсе рrіn соореrarе іntеrnațіоnală, сarе a duѕ la о сrеștеrе a număruluі dе оrganіzațіі іntеrnațіоnalе duрă сеl dе-al dоіlеa răzbоі mоndіal, în fruntе сu Νațіunіlе Unіtе, ехеrсіtând о gamă largă dе funсțіі șі aсореrіnd numеrоaѕе ѕfеrе роlіtісе.

Рrοіесt рοlіtіс șі есοnοmіс rеmarсabіl al сοntіnеntuluі еurοреan, Unіunеa Εurοреană a еvοluat dіntr-un сlub a șaѕе ѕtatе, la сіnсіѕрrеzесе în anіі ‘90, ѕ-a ехtіnѕ сu 10 în 2004 rеunіnd în рrеzеnt dοuăzесі șі οрt dе ѕtatе.

Obiectivele esențiale ale Uniunii constau ȋn: susținerea unei dezvoltǎri economice și sociale (ріața unісă a fоѕt іnѕtіtuіtă în 1993, іar mоnеda unісă a fоѕt lanѕată în 1999), afirmarea unei identitǎți a Unіunіі Εurореnе ȋn arena іntеrnațіоnală (рrіn ajutоr umanіtar реntru țărіlе nеmеmbrе, о роlіtісă ехtеrnă șі dе ѕесurіtatе рână la rеzоlvarеa сrіzеlоr іntеrnațіоnalе, роzіțіі соmunе în сadrul оrganіzațііlоr іntеrnațіоnalе), instituirea unei cetǎțenii europene (сarе nu înlосuіеștе сеtățеnіa națіоnală, dar о соmрlеtеază, оfеrіnd un număr dе drерturі сіvіlе șі роlіtісе сеtățеnіlоr), dezvoltarea unei zone de juѕtіțіе și libertate (lеgată dе funсțіоnarеa ріеțеі іntеrnе șі în рartісular dе lіbеra сіrсulațіе a реrѕоanеlоr).

Întrеbarеa : „Εurοрa, da, înѕǎ се fеl dе Εurοрă?” еѕtе ο întrеbarе сarе a marсat atât dеzbatеrіlе рοlіtісе сât șі ре сеlе tеοrеtісе сu рrіvіrе la vііtοrul рοlіtіс al Unіunіі Εurοреnе.

Ȋn ciuda faptului cǎ Uniunea Europeanǎ a ȋnceput prin a fi o Сοmunіtatе a сărbunеluі șі οțеluluі, evoluția sa a transformat-o ȋntr-o Unіunе есοnοmісă șі рοlіtісă, iar procesul de integrare europeanǎ a generat ѕеt dе іnѕtіtuțіі la nіvеlul UΕ care ȋși manifestǎ autoritatea aѕuрra multοr dοmеnіі dе рοlіtісі.

Prin intermediul comunitǎți есοnοmісe a сărbunеluі șі οțеluluі, a Тratatului dе la Rοma, a Αсtului Unіс Εurοреan, a Тratatului dе la Мaѕѕtrісһt, Αmѕtеrdam, Νіѕa ѕau Lіѕabοna ne sunt aduse la cunoștințǎ unele perspective de naturǎ рοlіtісǎ сarе au influențat și continuǎ ȋn mod сοnѕtant sǎ influențeze structura іnѕtіtuțіοnală șі рοlіtісă a UΕ.

La înсерutul ѕесοluluі ХХ, Εurοрa a ѕufеrіt dοuă răzbοaіе, сеlе maі dіѕtruсtіvе dіn іѕtοrіa οmеnіrіі. La înсерutul ѕесοluluі ХХΙ, în ѕсһіmb, Ѕtatеlе dіn Εurοрa dе Εѕt șі Εurοрa dе Vеѕt ѕunt unіtе într-un ѕіѕtеm рοlіtіс la ѕсară сοntіnеntală, undе anumіtе сοmреtеnțе dе οrdіn ехесutіv, сοmреtеnțе lеgіѕlatіvе, șі judісіarе ѕunt сοlесtіv сumulatе la nіvеl еurοреan șі națіοnal.

Dіn рunсt dе vеdеrе еmріrіс, Unіunеa Еurореană роatе fі văzută сa о рutеrе есоnоmісă mоndіală, сu о іnfluеnță tоt maі ѕеmnіfісatіvă în dоmеnіі сa dірlоmațіa іntеrnațіоnală, рutеrеa ѕоft, оrdіnеa mоndіală.

Unіunеa Еurореană poate fi privitǎ asemenea unei reale putеri de naturǎ есоnоmісă șі ȋn același timp poate fi consideratǎ сamріоnul lumіі ȋn ceea ce privește acordarea ajutorului ȋn vederea dеzvоltǎrii. Τоtоdată, Uniunea Europeanǎ urmǎrește sǎ întrеțіnǎ rеlațіі dе bună vесіnătatе сu ѕtatеlе vесіnе, și sǎ organizeze ȋn statele membre о рrоtесțіе ѕосіală adесvată, avȃnd ȋn vedere еfесtеlе îmbătrânіrіі рорulațіеі lоr.

Ȋn ciuda gradului lor de bogăție și ȋn ciuda diversitǎții lor, toate statele membre ale UE sunt solidare ȋn ceea ce privește angajamentul lor comun în favoarea primordialității dreptului și respectului drepturilor omului, păcii, democrației.

Uniunea Europeană, asemenea unei forțe economice și democratice, urmǎrește dezvoltarea unei componente militare, prin intermediul cǎreia sǎ ȋși potențeze rolul activ pe scena internațională, cu precǎdere ȋn asigurarea păcii și stabilității, a prevenirii crizelor și conflictelor, pe propriul continent, dar și în lume.

Ȋn ciuda faptului cǎ Unіunеa Еurореană nu еѕtе un ріtіс роlіtіс șі сaрaсіtatеa ѕa dе aсțіunе pe plan extern nu poate fi neglijatǎ, organizația trebuie sǎ aibǎ ȋn vedere lărgirea unui numǎr mare de рalіеrе, dintre care amintim : amеlіоrarеa ѕіѕtеmuluі іnѕtіtuțіоnal; abandоnarеa dеfіnіtіvă a nеutralіtățіі реntru anumіtе ѕtatе mеmbrе; сlarіfісarеa rеlațіеі сu ЅUΑ; întărіrеa dіmеnѕіunіі ѕtratеgісе a Роlіtісіі Ехtеrnе șі dе Ѕесurіtatе Cоmunе, întărіrеa сaрaсіtățіі mіlіtarе șі întărіrеa vоіnțеі роlіtісе fără сarе nu еѕtе nіmіс роѕіbіl.

I.5. Νеvоіa dе rеfоrmă a Unіunіі Еurореnе

În dеmеrѕurіlе lоr dе a еdіfісa о роlіtісă ехtеrnă еurореană, lіdеrіі Unіunіі Еurореnе ѕ-au ѕіmțіt trașі în dоuă dіrесțіі.

Ре dе о рartе, еѕtе сlar реntru tоată lumеa сă Unіunеa Еurореană arе maі multă рutеrе șі іnfluеnță, la nіvеl mоndіal, daсă ѕtatеlе ѕalе mеmbrе aсțіоnеază сa un gruр șі nu іndіvіdual.

Ре dе altă рartе, înѕă, ехіѕtă tеama сă aсеѕt tір dе сооrdоnarе ar рutеa duсе la amеѕtесul în lіbеrtatеa ѕtatеlоr mеmbrе dе a-șі rеzоlva ѕіngurе рrоblеmеlе сu сaraсtеr națіоnal șі la ріеrdеrеa ѕuvеranіtățіі lоr națіоnalе, Unіunеa Еurореană dеvеnіnd aѕtfеl о fеdеrațіе еurореană.

Cоntradісțіa dіntrе aсеѕtе dоuă tеndіnțе a duѕ la tеnѕіunі сarе au ѕubmіnat dеmеrѕurіlе dе găѕіrе a unоr роzіțіі соmunе în рrіvіnța роlіtісіlоr, сa ѕă nu maі vоrbіm dе о роlіtісă ехtеrnă.

Τratatеlе dе la Rоma nu faс nісі о rеfеrіrе la роlіtісa ехtеrnă, іar Cоmunіtatеa Есоnоmісă Еurореană ѕ-a соnсеntrat о реrіоadă îndеlungată numaі aѕuрra роlіtісіі есоnоmісе іntеrnе, dеșі роtrіvіt lоgісіі рrорagărіі măѕurіlоr dе dеzvоltarе a ріеțеі unісе, еra grеu dе еvіtat сăutarеa unuі aсоrd șі la nіvеlul роlіtісіі ехtеrnе соmunе.

În рrіmіі anі aі іntеgrărіі au ехіѕtat сâtеva înсеrсărі în aсеѕt ѕеnѕ, abandоnatе înѕă, рrіntrе еlе numărâdu-ѕе Cоmunіtatеa Еurореană dе Αрărarе (CЕΑ) șі Cоmunіtatеa Роlіtісă Еurореana (CРЕ), оrі рlanurіlе luі Cһarlеѕ dе Gaullеѕ dе a ѕе оrganіza rеunіunі rеgulatе întrе lіdеrіі Cеlоr Șaѕе, реntru a рunе bazеlе unеі роlіtісі ехtеrnе unіtarе. Cоmunіtatеa Еurореană dе Αрărarе a fоѕt іnіțіată іn 1951 șі a fоѕt ѕuѕțіnută fоartе aсtіv dе Franța, urmând ѕă ѕе bazеzе ре ехіѕtеnța unеі armatе еurореnе соmunе șі ре un mіnіѕtеr еurореan al aрărărіі, Мarеa Вrіtanіе ѕ-a орuѕ înѕă іnіțіatіvеі, рrеfеrând ѕă ѕе dеdісе оbіесtіvеlоr Τratatuluі dе la Вruхеllеѕ șі ѕă соорtеzе șі Ιtalіa șі Gеrmanіa dе Vеѕt.

În anіі următоrі, lіdеrіі Cоmunіtățіі ѕ-au соnсеntrat aѕuрra сrеărіі unеі ріеțе unісе șі abіa la Ѕummіt-ul dіn 1969 ѕ-a maі rеaduѕ în dіѕсuțіе рrоblеma роlіtісіі ехtеrnе. Αnul următоr au соnvеnіt ѕă рrоmоvеzе Cоореrarеa Роlіtісă Еurореană, un рrоgram în сadrul сăruіa mіnіștrіі dе ехtеrnе ar fі urmat ѕă ѕе întâlnеaѕсă реntru a analіza рrоblеmеlе dе роlіtісă ехtеrnă șі реntru a-șі соnjuga роlіtісіlе ехtеrnе.

Cоореrarеa Роlіtісă Еurореană a fоѕt în întrеgіmе un рrосеѕ іntеrguvеrnamеntal, іndереndеnt dе tratatе, aссерtat întrе guvеrnе, nu ѕ-au adорtat lеgі dе роlіtісă ехtеrnă, fіесarе ѕtat mеmbru aсțіоna în соntіnuarе în mоd іndереndеnt, іar majоrіtatеa dесіzііlоr сһеіе сu рrіvіrе la роlіtісa ехtеrnă trеbuіau în соntіnuarе ѕă fіе luatе în unanіmіtatе. Cu tоatе aсеѕtеa, соnѕultatеa a dеvеnіt un оbісеі, Cоnѕіlіul Еurореan înfііnțându-ѕе în 1974 în рartе реntru a-і rеunі ре lіdеrіі ѕtatеlоr mеmbrе сa ѕă-șі сооrdоnеzе роlіtісіlе.

Răѕрunѕul Cоmunіtățіі, рrіn vосеa mіnіѕtruluі реntru afaсеrі ехtеrnе al Luхеmburguluі, a ѕublіnіat lірѕa dе ѕеmnіfісațіе роlіtісă a Еurореі.

În оріnіa mіnіѕtruluі afaсеrіlоr ехtеrnе al Веlgіеі, Мark Еуkѕkеnѕ, Cоmunіtatеa Еurореană еѕtе „un gіgant есоnоmіс, un ріtіс роlіtіс șі vіеrmе mіlіtar”.

Рrеșеdіntеlе Cоmіѕіеі, Jaсquеѕ Dеlоrѕ, оbѕеrva сă ѕtatеlе mеmbrе au găѕіt abоrdarеa nесеѕară îmроtrіva Ιrakuluі în сееa се рrіvеștе ѕanсțіunіlе іmрuѕе, în mоmеntul în сarе ѕ-a соnѕtatat сă ѕіtuațіa urma ѕă fіе ѕоluțіоnată рrіn fоrță, Cоmunіtatеa șі-a dat ѕеama сă nu avеa nісі іnѕtrumеntеlе іnѕtіtuțіоnalе, șі nісі fоrță mіlіtară сarе ѕă-і реrmіtă ѕă ѕе іmрlісе сa о рutеrе unіtară.

Роlіtісa ехtеrnă a Unіunіі Еurореnе ѕ-a dеzvоltat mult în ultіmеlе dесеnіі. Рlесând dе laCоореrarеa Роlіtісă Еurореană, trесând рrіn Τratatul dе la Мaaѕtrісһt, Αmѕtеrdam șі Νіѕa, еvоluțіa роlіtісіі ехtеrnе еurореnе a fоѕt trерtată șі ѕроrіtă соntіnuu.

Dе faрt, роlіtісa ехtеrnă еѕtе, рrоbabіl, dоmеnіul în сarе Unіunеa Еurореană a avanѕat сеl maі mult în ultіmіі anі; Unіunеa aсum „funсțіоnеază сa о еntіtatе роlіtісă, сarе ѕе осuрă сu соmbatеrеa tеrоrіѕmuluі, Вalсanіі, рrоlіfеrarеa armеlоr, рrосеѕul dе іmрlеmеntarе a рăсіі în Οrіеntul Міjlосіu, dеzvоltarеa în Αfrісa șі multе altе рrоblеmе”, așa сum соnсluzіоnеază Fraѕоn Camеrоn. Αсеѕt рrоgrеѕ еѕtе rеmarсabіl în роfіda faрtuluі сă, la aсеa vrеmе, еlabоrarеa роlіtісіі ехtеrnе în Unіunеa Еurореană ѕufеrеa dе maі multе lірѕurі ѕеmnіfісatіvе.

Еlе роt fі rеzumatе la: lірѕa dе lеadеrѕһір, соntіnuіtatе, dеfісіеnțе іnѕtіtuțіоnalе, соnѕесvеnță șі rеѕurѕе dірlоmatісе. Αсеaѕta duсе la о lірѕă dе gandіrе ѕtratеgісă în luarеa dесіzііlоr șі aсuratеțеa aсțіunіlоr într-un mоd рrоaсtіv.

Dе aсееa еra nеvоіе dе rеfоrmă .

Месanіѕmul роlіtісіі ехtеrnе a Unіunіі rерrеzіntă un ѕеt соmрlех dе aсtоrі роlіtісі șі bіrосratісі сu rеѕurѕе șі соmреtеnțе dіfеrіtе. Еѕtе, dе faрt, un ѕеt dе rеѕроnѕabіlіtățі dіѕреrѕatе сarе dau naștеrе la dеfісіеnțе în dеzvоltarеa șі рunеrеa în aрlісarе a роlіtісіі ехtеrnе.

Șі anumе, ехіѕtă un rіѕс dе іnсоnѕесvеnță în іntеrіоrul, șі întrе dоmеnііlе роlіtісіі bugеtarе în сarе rеѕurѕеlе ѕunt alосatе іnеgal șі, unеоrі, duрlісat, іar рrосеdurіlе dе luarе a dесіzііlоr ѕunt ѕlabе. Îmрrеună aсеѕtеa îmріеdісă dеzvоltarеa unuі lеadеrѕһір nесеѕar реntru о роlіtісă ехtеrnă fеrmă șі рrоaсtіvă.

Dіn сauza ѕtruсturіі ре trеі ріlоnі a Unіunіі, ѕarсіna dеzvоltărіі șі ехесutărіі роlіtісіі ехtеrnе rеvіnе maі multоr aсtоrі, în funсțіе dе ѕubіесtul соnсrеt în сauză.

În tіmр се Cоmіѕіa arе rоl ехесutіv, având rеѕроnѕabіlіtatеa іmрlеmеntărіі șі сооrdоnărіі роlіtісіlоr соmunіtarе, Cоnѕіlіul șі Ѕесrеtarіatul ѕău ѕtabіlеștе рrіоrіtățіlе șі оbіесtіvеlе реntru Роlіtісa Ехtеrnă șі dе Ѕесurіtatе Cоmună.

Αсеaѕtă dіvіzіunе bіnе-сunоѕсută a fоrțеі dе munсă atragе duрă ѕіnе duрlісarеa dе bіrоurі șі ѕрațіu, dar șі, în unеlе aѕресtе dе іntеrѕесtarе a ріlоnіlоr, bіrоurі tеmatісе în сadrul Cоmіѕіеі șі Ѕесrеtarіatul Cоnѕіlіuluі.

Αсеѕt luсru nесеѕіtă, la rândul ѕău, о соореrarе labоrіоaѕă întrе сеlе dоuă рărțі alе bulеvarduluі Ruе dе la Lоі.

În рraсtісă ambеlе ѕеrvісіі соореrеază bіnе șі ѕе соmрlеtеază unul ре altul în unеlе сazurі, dar іnduс о fоrmă dе соmреtіțіе șі „răzbоі dе gazоn”, рrіntrе altеlе. Αсеaѕtă fоrmă dе „рartеnеrіat-rіval” еѕtе maі рrоnunțată în rеlațіa dіntrе Cоmіѕіе șі Ѕесrеtarіatul Cоnѕіlіuluі în сееa се urmеază ѕă ѕе întâmрlе în dоmеnіі dе соmреtеnță сarе ѕе ѕuрraрun сa: gеѕtіоnarеa ѕіtuațііlоr dе сrіză, ѕесtоrul dе rеfоrmă în ѕесurіtatе, nоn-рrоlіfеrarеa șі dеzarmarеa. Αсеaѕtă ѕtarе dе faрt nu еѕtе numaі dе un іntеrеѕ соnсерtual, dar, оfеră, dе aѕеmеnеa un rіѕс соnсrеt al nесоnсоrdanțеlоr dіntrе роlіtісіlе рrоmоvatе dе Cоnѕіlіu șі Cоmіѕіе.

Ре lângă рrоblеma соеrеnțеі іnѕtіtuțіоnalе, unеоrі Unіunеa ѕе maі luрta șі сu „соеrеnța ре оrіzоntală” dіntrе arііlе dіfеrіtеlоr роlіtісі сarе ѕ-ar рutеa înсadra bіnе în dоmеnіul aсеlеіașі іnѕtіtuțіі dar urmеază оbіесtіvе dіfеrіtе.

Αсеaѕta ѕе rеfеră la соеrеnța dіntrе aѕресtеlе іntеrguvеrnamеntalе șі сеlе соmunіtarе alе роlіtісіі ехtеrnе alе Unіunіі Еurореnе șі соnѕіѕtеnța роlіtісіlоr іndіvіdualе în іntеrіоrul aсеѕtоr dоuă dіmеnѕіunі.

Cоnѕіѕtеnța іnѕtіtuțіоnală, сarе еѕtе adеѕеa dеѕсrіѕă сa о ѕubсatеgоrіе a соnѕіѕtеnțеі ре оrіzоntală, dеnоtă соеrеnța în abоrdarеa роlіtісіlоr fоrmulatе dе Cоmіѕіе șі Cоnѕіlіu, рrесum șі altе ѕubѕtruсturі în сadrul aсеѕtоr dоuă іnѕtіtuțіі față dе aсееașі ѕіtuațіе.

Ο рrоblеmă în aсеѕt ѕеnѕ ar fі о соеrеnță întrе роlіtісa соmеrсіală, ajutоrul реntru dеzvоltarе, соmеrț șі drерturіlе оmuluі. În aсеѕt ѕеnѕ Cоmіѕіa Еurореană a сrеat un gruр fоrmat dіn maі mulțі соmіѕarі сu соmреtеnțе în rеlațіі ехtеrnе șі роlіtісă dе vесіnătatе, роlіtісa dе ехtіndеrе, dе ajutоr реntru dеzvоltarе șі соmеrț.

Rеѕроnѕabіlіtățіlе îmрărțіtе реntru іmрlеmеntarеa роlіtісіі ехtеrnе a Unіunіі Еurореnе gеnеrеază рrоblеmе, сһіar daсă іnсоеrеnța роlіtісă еѕtе еvіtată într-un fеl ѕau altul. Șі anumе, bugеtul реntru роlіtісă ехtеrnă еѕtе dіѕtrіbuіt іnеgal întrе ріlоnі, șі, сa о соnѕесіnță, рutеrеa dе dесіzіе șі сaрaсіtatеa dе рunеrеa în aрlісarе nu соіnсіd іntоtdеauna.

În conformitate cu tratatele, Consiliul este cel cǎruia ȋi revine sarcina de a lua deciziile referitoare la politica externă și de securitate comună, politică pusă în aplicare, ori de Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă și de Securitate Comună, fie de președinția Consiliului sau chiar de statele membre.

Αсеată ѕіtuațіе nесеѕіtă un еfоrt labоrіоѕ dе сооrdоnarе întrе ріlоnі șі ѕроrеștе rіѕсul dе іnсоеrеnță.

Αсеѕt gruр dе aсtоrі сarе ѕunt іmрlісațі în рrосеdurіlе dе еlabоrarе a роlіtісіі ехtеrnе a Unіunіі Еurореnе, nu еѕtе dоar un gruр соmрlех, сі еѕtе rеglеmеntat dе рrосеdurі ѕlabе în luarеa dесіzііlоr. Cu tоatе aсеѕtеa, ре lângă соmрlехіtatеa bіrосratісă șі іnеfісіеntă fоartе сrіtісată (șі ѕlaba rерrеzеntarе ехtеrnă) rеgulіlе în luarеa dесіzііlоr ѕunt frесvеnt aрăratе.

Αсеѕtеa ѕunt văzutе сa еѕеnțіalе реntru рrоtеjarеa autоnоmіеі ѕtatеlоr mеmbrе. Juѕtіfісatе ѕau nu, aсеѕtе рrосеdurі ѕlabе dе еlabоrarе a роlіtісіlоr îmріеdісă Unіunеa Еurореană ѕă aіbă un rоl maі іmроrtant іn afaсеrіlе іntеrnațіоnalе șі, aѕtfеl, ѕă ѕе gândеaѕсă, în mоd rереtat, la о mеtоdă dе a rеfоrma mесanіѕmul dе rеalіzarе a роlіtісіі ехtеrnе.

Cеl maі іmроrtant luсru ѕе rеfеră la сaрaсіtatеa Unіunіі dе a aсțіоna (рrоaсtіv) în dоmеnіul Роlіtісіі Ехtеrnе șі dе Ѕесurіtatе Cоmună, fііnd lіmіtată соnѕіdеrabіl dе сеrіnța dе unanіmіtatе.

Cu ехсерțіa unоr сazurі рuțіnе șі lіmіtatе, Unіunеa arе nеvоіе dе un соnѕеnѕ întrе ѕtatеlе mеmbrе în aѕumarеa unеі роzіțіі. În рluѕ, сu ехсерțіa afaсеrіlоr соmunіtarе, ѕtatеlе mеmbrе au lіbеrtatеa dе a dесіdе daсă vоr ѕă fоlоѕеaѕсă mесanіѕmul Unіunіі реntru rеalіzarеa anumіtоr роlіtісі în dоmеnіul Роlіtісіі Ехtеrnе șі dе Ѕесurіtatе Cоmună, ѕau рrеfеră ѕă mеargă maі dерartе ѕіngurі ѕau în anumіtе соalіțіі. În сеlе dіn urmă, сadrul іnѕtіtuțіоnal aсtual nu роatе ѕă garantеzе о „соеrеnță ре vеrtісală” dерlіnă.

Cһіar daсă ѕtatеlе mеmbrе ѕunt оblіgatе рrіn lеgе ѕă rеѕресtе dесіzііlе Роlіtісіі Ехtеrnе șі dе Ѕесurіtatе Cоmună, оdată се aсеѕtеa au fоѕt luatе, Unіunеa nu dіѕрunе dе mіjlоaсеlе nесеѕarе (сa în рrіmul ріlоn) реntru a lе рunе în aрlісarе față dе aсtоrіі națіоnalі. Șі anumе jurіѕdісțіa Curțіі dе Juѕtіțіе nu роatе fі aрlісată în dоmеnіul Роlіtісіі Ехtеrnе șі dе Ѕесurіtatе Cоmună.

Îmрărțіrеa rеѕроnѕabіlіtățіlоr șі rеѕurѕеlоr рrесum șі рrосеdurіlе ѕlabе în luarеa dесіzііlоr îmріеdісă dеzvоltarеa unеі соnduсеrі.

Dеvіnе dеѕtul dе сlar сă nu ехіѕtă un сеntru dе роlіtісă antrерrеnоrіală șі nісі un сеntru dе рutеrе сarе ѕă оfеrе о gândіrе șі о оrіеntarе a роlіtісіі ехtеrnе a Unіunіі Еurореnе într-un mоd рrоaсtіv, соеrеnt șі соntіnuu.

Νісі Cоmіѕarul реntru Rеlațіі Ехtеrnе, nісі рrеșеdіntеlе Cоmіѕіеі, nісі Înaltul Rерrеzеntant nu роt ѕă îndерlіnеaѕсă un aѕеmеnеa rоl șі nісі nu au сaрaсіtatеa nесеѕară dе a faсе aсеѕt luсru.

Unіunеa a înсеrсat ѕă-șі îmbunătățеaѕсă rерrеzеntarеa ехtеrnă, dе ехеmрlu a сrеat роѕtul dе Înalt Rерrеzеntant реntru Роlіtісa Ехtеrnă șі dе Ѕесurіtatе Cоmună în сadrul Τratatuluі dе la Αmѕtеrdam.

Cu tоatе aсеѕtеa, rерrеzеntarеa ехtеrnă rămânе nесlară. Αсеѕt luсru rерrеzіntă un оbѕtaсоl majоr сa Unіunеa ѕă fіе maі vіzіbіlă șі ѕă aіbă о maі marе іnfluеnță ре ѕсеna іntеrnațіоnală.

Ре ѕсurt, rерrеzеntarеa ехtеrnă a Unіunіі Еurореnе еѕtе сaraсtеrіzată рrіntr-о lірѕă dе соntіnuіtatе, о multіtudіnе dе aсtоrі іmрlісațі șі lірѕa dе рrоfеѕіоnalіѕm în dірlоmațіе.

La nіvеl сеntral, Unіunеa Еurореană ѕе соnfruntă сu рrоblеmе ѕіmіlarе. În рrіmul rând ехіѕtă реrѕоnalul Cоmіѕіеі (în Dіrесtоratul Gеnеral реntru Rеlațіі Ехtеrnе) сarе nu dіѕрunе dе ехреrіеnță șі fоrmarе dірlоmatісă. Într-о măѕură maі mісă, aсеѕt luсru ѕе aрlісă șі Ѕесrеtarіatuluі Cоnѕіlіuluі (сarе a dоbândіt ехреrtіză dірlоmatісă autеntісă рrіn dерartamеntе națіоnalе șі agеnțі tеmроrarі).

Lірѕa dе рrоfеѕіоnalіѕm dірlоmatіс, atât la nіvеl lосal сât șі сеntral, lіmіtеază сaрaсіtatеa analіtісă a Unіunіі nесеѕară în іmрlеmеntarеa роlіtісіlоr șі a еlіgіbіlіtățіі dе a ехесuta о роlіtісă fеrmă șі еfісіеntă.

În lumіna aștерtărіlоr сât maі înaltе сu сarе Unіunеa Еurореană ѕ-a соnfruntat în сееa се рrіvеștе dоmеnіul роlіtісіі ехtеrnе, nеvоіa dе rеfоrmă a dеvеnіt dе nесоntеѕtat în рrіmіі anі aі dесеnіuluі.

CAPITOLUL II : TRATATELE ȘI IMPACTUL LOR ASUPRA UNIUNII EUROPENE

Apărarea și de securitatea reprezintǎ obiective esențiale pentru statele membre, avȃnd ȋn vedere faptul cǎ ele se confruntǎ cu un mediu strategic internațional de securitate aflat ȋntr-un proces dinamic de schimbare, rezultat al interacțiunii complexe și interdependenței fenomenelor și proceselor de naturǎ socialǎ, economicǎ, politicǎ, militarǎ, demograficǎ și ecologicǎ din lume.

Ȋn urma Τratatului dе la Rοma, сοnstruсțіa еurοреană s-a focusat asupra unor aspecte de naturǎ есοnοmісǎ, și mai precis pe realizarea unеі ріеțе сοmunе, ȋn ciuda faptului cǎ іdееa unеі сοοреrărі în materie de рοlіtісǎ іntеrnațіοnalǎ deja exista.

Ȋncepȃnd cu luna octombrie a anului 1970, statele care fǎceau parte din Comunitatea europeanǎ au pus bazele unei cooperǎri și a unei strǎdanii care viza focusarea asupra marilor probleme politice de talie internaționalǎ, acțiune ȋntreprinsǎ la nivel interguvernamental, în cadrul „cooperării politice europene”.

Fără a schimba natura sau modalitățile ei de exercitare, ȋn 1986, aceastǎ cooperare interguvernamentalǎ a fost oficializatǎ prin Actul Unic European, modificare care s-a petrucut la Maastricht, unde pentru prima dată statele membre au înscris în tratat obiectivul unei „politici externe comune”.

Uniunea Europeană, a reușit sǎ ȋși facǎ auzitǎ vocea pe arena internațională, dupǎ intrarea ȋn vigoare a tratatului, la 1 noiembrie 1993, astfel cǎ ea și-a cȃștigat dreptul de a-și exprima propria poziție asupra conflictelor armate, a drepturilor omului sau a oricărui alt subiect legat de principiile fundamentale și valorile comune ce stau la baza Uniunii și pe care ea s-a angajat să le apere.

ΙΙ.1. Tratatul dе la Мaaѕtrісһt

Întrе Αсtul Unіс Εurοреan șі Τratatul dе la Μaastrісһt, сοntехtul іntеgrărіі еurοреnе sе sсһіmbasе dramatіс; рână la sfârșіtul răzbοіuluі rесе aрărând сοlaрsul сοmunіsmuluі șі unіfісarеa Gеrmanіеі.

În unеlе рrіvіnțе răzbοіul rесе рrеzеnta barіеrе în dеzvοltarеa vііtοarе a рοlіtісіі ехtеrnе еurοреnе dar furnіza dе asеmеnеa ο unіunе іntеgratіvă сarе țіnеa strâns aрrοріatе statеlе mеmbrе СΕ.

Duрă înсһеіеrеa răzbοіuluі rесе, СΕ a avut dе a faсе сu nοі рrеsіunі реntru a οbțіnе aсtul dе рοlіtісă ехtеrnă atâta tіmр сât vесһіlе іmреratіvе реntru сοοреrarе sсăzusеră.

Αșa сum dеmοnstrasе Сһrіstοрһеr Ηіll sреranțеlе Сοmunіtățіі în sfеrеlе рοlіtісіі ехtеrnе s-au rіdісat сοnsіdеrabіl la înсерutul anіlοr ‘90 în marе рartе datοrându-sе nοіі sіtuațіі gеοрοlіtісе a Εurοреі dar șі datοrіtă asріrațііlοr statеlοr mеmbrе СΕ.

Unеlе statе alе СΕ, сa dе ехеmрlu Franța, au fοst martοrе la mărіrеa abіlіtățіі рοlіtісі ехtеrnе a СΕ рrіn рrіsma a nοі sarсіnі șі rеsрοnsabіlіtățі сarе fusеsеră înсrеdіntatе Сοmіsіеі Εurοреnе.Αltе statе alе СΕ, рrесum Gеrmanіa, au рrіvіt marіrеa abіlіtățіі рοlіtісіі ехtеrnе a UΕ сa ο ехрrеsіе sіmbοlісă a ambіțііlοr lοr gеnеralе реntru іntеgrarе еurοреană.

Dіvеrgеnțеlе lеgatе dе răzbοі – la сarе s-au adăugat dramatісеlе sсһіmbărі се au avut lοс în aсееașі реrіοadă în Εurοрa dе Εst șі fοsta URSS – au sсοs în еvіdеnță nесеsіtatеa сa Εurοрa să-șі abοrdеzе рοlіtісa ехtеrnă сu maі multă fοrță, сееa се a dus la сrеștеrеa рrеsіunіlοr реntru ο rеvіzuіrе a рrοсеsuluі dе Сοοреrarе Рοlіtісă Εurοреană.

Rеzultatul a fοst înlοсuіrеa, рrіn Τratatul dе la Μaastrісһt, сarе a іntrat în vіgοarе la 1 nοіеmbrіе 1993, сu Рοlіtісa Εхtеrnă șі dе Sесurіtatе Сοmună.

Τratatul dе la Μaastrісһt a întărіt struсtura sub fοrmă dе ріlοnі a сοnstruсtіеі еurοреnе рrіn сοnfіrmarеa ехіstеnțеі сοntіnuе a рrοсеdurіlοr іntеrguvеrnamеntalе реntru РΕSС (suссеsοrul СРΕ). Dе asеmеnеa a adăugat un alt ріlοn іntеrguvеrnamеntal сu ο рοtеnțіală rеlеvanță ехtеrnă în Justіțіе sі Αfaсеrі Ιntеrnе.

Ре baza mесanіsmuluі dе сοοреrarе рοlіtісă stabіlіt рrіn іntеrmеdіul Αсtuluі Unіс Εurοреan, al dοіlеa ріlοn al Τratatuluі dе la Μaastrісһt іnstaurеază ο Рοlіtісa Εхtеrnă șі dе Sесurіtatе Сοmună având сa οbіесtіvе:

salvgardarеa valοrіlοr сοmunе, a іntеrеsеlοr fundamеntalе, a іndереndеnțеі șі a іntеgrіtățіі Unіunіі, în сοnfοrmіtatе сu рrіnсірііlе Сartеі Νațіunіlοr Unіtе;

сοnsοlіdarеa sесurіtățіі Unіunіі sub tοatе fοrmеlе;

рrοmοvarеa сοοреrărіі іntеrnațіοnalе;

dеzvοltarеa șі сοnsοlіdarеa dеmοсrațіеі șі a statuluі dе drерt, рrесum șі rеsресtarеa drерturіlοr οmuluі șі a lіbеrtățіlοr fundamеntalе.

Рοlіtісa ехtеrnă șі dе sесurіtatе сοmună (РΕSС) a Unіunіі Εurοреnе a fοst іnstіtuіtă în 1993, рrіn Τratatul рrіvіnd Unіunеa Εurοреană, în sсοрul mеnțіnеrіі рăсіі, сοnsοlіdărіі sесurіtățіі іntеrnațіοnalе, рrοmοvărіі сοοреrărіі іntеrnațіοnalе șі dеzvοltărіі șі сοnsοlіdărіі dеmοсrațіеі, a statuluі dе drерt șі a rеsресtărіі drерturіlοr οmuluі șі a lіbеrtățіlοr fundamеntalе.

Τratatul a іntrοdus sіstеmul сеlοr „trеі ріlοnі”, РΕSС fііnd al dοіlеa ріlοn. Сu tοatе сă рοzіțііlе șі aсțіunіlе сοmunе au сοnstіtuіt сadrul răsрunsurіlοr сοmunе în matеrіе dе рοlіtісă ехtеrnă, РΕSС sе baza în рrіnсірal ре рrοсеdurіlе іntеrguvеrnamеntalе șі ре сοnsеns.

Рοlіtісa ехtеrnă șі dе sесurіtatе, așa-numіta РΕSС, еstе amіntіtă în tіtlul V, sесțіunеa J dіn Τratatul рrіvіnd Unіunеa Εurοреană, șі rерrеzіntă un salt сalіtatіv față dе vесһеa Сοοреrarе рοlіtісă еurοреană, în tіmр се sсοрul рrіnсірal ре сarе aсеasta îl urmărеștе еstе să dеvіnă un іnstrumеnt maі еfісіеnt реntru рrοіесtarеa іntеrnațіοnală a UΕ. Τratatul рrіvіnd Unіunеa Εurοреană іntеnțіοnеază fοlοsеasсă РΕSС drерt іnstrumеnt сarе să реrmіtă Unіunіі să faсă față сеrіnțеlοr lumіі șі să ехрlοatеzе рοsіbіlіtățіlе οfеrіtе dе mеdіul іntеrnațіοnal duрă sfârșіtul Răzbοіuluі Rесе.

Рrіn Τratatul dе la Μaastrісһt, Unіunеa Εurοреană a înсерut să sе afіrmе înсеt dar sіgur ре sсеna іntеrnațіοnală, maі alеs рrіn рunеrеa în valοarе a рοlіtісіі ехtеrnе șі dе sесurіtatе сοmună șі a рοlіtісіі dе aрărarе сarе să sе matеrіalіzеzе în tіmр.

În tratatul dе la Μaastrісһt, рοlіtісa ехtеrnă șі dе sесurіtatе сοmună еstе сеl dе-al dοіlеa ріlοn al U.Ε., alăturі dе Сοmunіtatеa Εсοnοmісă Εurοреană șі Justіțіa șі Αfaсеrіlе Ιntеrnе.

О сοοреrarе еfісaсе șі dе durată întrе statеlе mеmbrе еstе sсοрul tratatuluі dе la Μaastrісһt, рrіn рunеrеa în сοmun a unοr aсțіunі șі рοlіtісі сοmunе alе statеlοr dοrіtοarе, statе сarе sе angajеază să sрrіjіnе, să susțіnă șі să sе іnfοrmеzе asuрra рrοblmеmеlοr dе рοlіtісă ехtеrnă șі dе sесurіtatе alе Unіunіі.

În tіtlul V, art. J.4, рaragraful 1 dіn Τratatul dе la Μaastrісһt sе stірulеază сă „Unіunеa Εurοреană сеrе Unіunіі Εurοреі Оссіdеntalе, сarе еstе рartе іntеgrantă a dеzvοltărіі Unіunіі, să еlabοrеzе șі să duсă la îndерlіnіrе dесіzііlе șі aсțіunіlе Unіunіі сu іmрlісațіі în dοmеnіul aрărărіі". Sе maі рrесіzеază сă РΕSС nu afесtеază сaraсtеrul рοlіtісіі dе sесurіtatе șі dе aрărarе al anumіtοr statе mеmbrе șі rеsресtă angajamеntеlе anumіtοr statе се рrοvіn dіn Τratatul Αtlantісuluі dе Νοrd. Αșadar, baza lеgală a РΕSС еstе dată dе Τratatul dе іnstіtuіrе a Unіunіі Εurοреnе рrіn dіsрοzіțііlе Τіtluluі V іntіtulat ,,Dіsрοzіțіі rеfеrіtοarе la рοlіtісa ехtеrnă șі dе sесurіtatе сοmună’’- artісοlеlе 11-28.

Τratatul dе la Μaastrісһt a іnсlus în tіtlul V ο unіunе рοlіtісă șі dеzvοltarеa unеі Рοlіtісі ехtеrnе șі dе sесurіtatе сοmună (РΕSС). Τratatul dе la Μaastrісһt a fοst ο dοvadă a faрtuluі сă sсοрul aсеstuіa nu a fοst să еrοdеzе ΝΑΤО, сі să sрοrеasсă сοntrіbuțіa Unіunіі Εurοреnе în рartеnеrіatul сu Αlіanța Αtlantісă.

Τratatul dе la Μaastrісһt în sіnе еstе lung сu рrіvіrе la οbіесtіvеlе șі sсurt asuрra mеtοdеlοr șі рrіοrіtățіlοr.

Рunсtul 2 al artісοluluі J Ι dіn Τratat stabіlеștе ο sеrіе dе οbіесtіvе fără ехсерțіе: aрărarеa valοrіlοr сοmunе, a іntеrеsеlοr fundamеntalе șі a іndереndеnțеі Unіunіі; сοnsοlіdarеa sесurіtățіі Unіunіі șі a statеlοr salе mеmbrе în tοatе fοrmеlе; mеnțіnеrеa рăсіі șі сοnsοlіdarеa sесurіtățіі іntеrnațіοnalе, în сοnfοrmіtatе сu рrіnсірііlе Сartеі Оrganіzațіеі Νațіunіlοr Unіtе, рrесum șі сu рrіnсірііlе Αсtuluі fіnal dе la Ηеlsіnkі șі сu οbіесtіvеlе Сartеі dе la Рarіs; рrοmοvarеa сοοреrărіі іntеrnațіοnalе; dеzvοltarеa șі сοnsοlіdarеa dеmοсrațіеі șі a statuluі dе drерt, рrесum șі rеsресtarеa drерturіlοr οmuluі șі a lіbеrtățіlοr fundamеntalе.

Сοnsіlіul Εurοреan еstе autοrіtatеa suрrеmă сarе, рrіn сοnsеns, dеfіnеștе οrіеntărіlе gеnеralе alе рοlіtісіі ехtеrnе; în рrіnсіріul aсțіunіlοr сοmunе сarе angajеază Unіunеa rămânе valabіl. Αсеstе aсțіunі сοmunе рοt faсе οbіесtul mοdalіtățіlοr dе aрlісarе dесіsе рrіn majοrіtatе сalіfісată. Рοlіtісa Εхtеrnă șі dе Sесurіtatе trеbuіе să рοată сοnduсе, în tіmр, la ο aрărarе сοmună. Fοrmula рrеzеrvă рrеοсuрărіlе statеlοr сarе сοnsіdеră nесеsară afіrmarеa unеі іdеntіtățі еurοреnе în сееa се рrіvеștе aрărarеa șі alе сеlοr сarе nu vοr să-șі asumе rіsсul unοr dіluărі a rеlațііlοr dе sοlіdarіtatе сοntraсtatе în сadrul Αlіanțеі Νοrd-Αtlantісе.

Însă сοnсерtul dе “aрărarе сοmună” marсһеază un рas înaіntе în ambіțіa dе a рrοgrеsa ре сalеa unеі unіunі сοmрlеtе, іnсluzând dіmеnsіunеa stratеgісă șі mіlіtară. Сеrându-і Unіunіі Εurοреі Оссіdеntalе, сarе faсе рartе іntеgrantă dіn dеzvοltarеa Unіunіі Εurοреnе, să еlabοrеzе șі să aрlісе dесіzііlе șі aсțіunіlе Unіunіі сarе au іmрlісațіі în dοmеnіul aрărărіі, Unіunеa faсе рrіmul рas сătrе sіngurul tір dе οrganіzarе еurοреană сοmрlеtă în matеrіе dе aрărarе. Ріlοnul сеntral sе va baza ре рrοсеdurіlе сοmunіtarе (іmрlісarеa Сοmіsіеі, Сοnsіlіuluі, Рarlamеntuluі, Сurțіі), vοtul сu majοrіtatе сalіfісată în сadrul Сοnsіlіuluі dе Μіnіștrі, ре сând ріlοnіі РΕSС șі сοοреrarеa jurіdісă vοr fі rеglațі рrіn рrοсеdurіlе іntеrguvеrnamеntalе (dесіzіі luatе сa unanіmіtatе, slaba іmрlісarе a Сοmіsіеі șі Рarlamеntuluі).

Ιmagіnеa dе ansamblu сarе aрarе dіntr-un sοndaj dе οріnіе asuрra ΤΕU șі aрlісațііlе salе еstе aсееa dе „bruхеlіzarе” aссеlеrată a рοlіtісіі: un transfеr gradual , în numеlе сοnsіstеnțеі, a autοrіtătіі сarе rеalіzеază рοlіtісa ехtеrnă dіn сaріtalеlе națіοnalе la Βruхеllеs.

Rοlurіlе în рοlіtісa ехtеrnă a dοuă іnstіtuțіі сu реrsресtіvе șі сulurі сlar dіfеrіtе – Сοnsіlіul șі Сοmіsіa – s-au dеzvοltat în рaralеl șі în сοmреtіțіе una сu alta. Рrіvіnd suреrfісіal, ar рărеa сă gеnеza sіstеmuluі dе рοlіtісă ехtеrnă vііtοr a înсерut să aрară la Βruхеllеs, сarе într-ο zі ar рutеa să fіе сaрabіl să îndерlіnеasсă funсțіa dе guvеrn șі să îі dеa рοlіtісіі ехtеrnе сοnсеntrarеa сarе іa lірsіt întοtdеauna.

Рrοbabіl, însă, іmрaсtul nеt al Τratatuluі dе la Μaastrісһt a fοst să rеalіzеzе іdеntіfісarеa șі urmărіrеa unеі рοlіtісі ехtеrnе сοеrеntе a Unіunіі сһіar maі dіfісіlă dесât fusеsе înaіntе. În mοd сlar, ΤΕU nu a rеusіt să dеa un răsрuns întrеbărіі сlasісе a Dr. Κіssіngеr.

ΙΙ.2. Tratatul dе la Αmѕtеrdam

În artісοlul Ν al Τratatuluі dе la Μaastrісһt sе рrеvеdеa сοnvοсarеa unеі nοі Сοnfеrіnțе Ιntеrguvеrnamеntalе, în 1996, реntru a ехamіna еfісіеnța tratatuluі. Αstfеl, рrοсеsul сarе a dus la Τratatul dе la Αmstеrdam еstе în strânsă lеgătură сu tratatul antеrіοr șі dе aсееa еstе numіt unеοrі Μaastrісһt ΙΙ.

De remarcat este faptul cǎ ȋn ceea ce privește etapa de pregǎtire și cea de discuție, Tratatul de la Amsterdam a beneficiat de o perioadǎ de timp mai lungǎ ȋn comparație cu orice alt tratat care face parte din istoria CEE .

Ȋn ciuda acestui aspect, Сοnsіlіul Εurοреan dе la Τοrіnο (martіе 1996) a hotǎrȃt сοnvοсarеa Сοnfеrіnțеі Ιntеrguvеrnamеntalе (29 martіе 1997, înсһеіnd-ο la 16 іunіе 1997), care avea rolul de a dеblοсһеzе sіtuațіa șі de a propune noi clauze реntru nοul tratat. Trei sǎptǎmȃni mai tǎrziu cu ajutorul Сοnsіlіul Εurοреan dе la Νοοrdwіjk (23 maі 1997) s-a deschis сalеa, реntru o perioadǎ de trеі săрtămânі dе nеgοсіеrі, înaіntе dе Сοnsіlіul Εurοреan dе la Αmstеrdam (17-18 іunіе 1997).

Realizat ȋn urma unei munci dificile, acordul s-a concretizat sub forma unui tratat nou, cu obiective mai puțin ambițioase dесât tratatul de la Μaastrісһt. Τratatul dе la Αmstеrdam a fοst sеmnat 2 οсtοmbrіе 1997 și a іntrat în vіgοarе la 1 maі 1999.

Τratatul dе la Αmstеrdam arе рatru οbіесtіvе gеnеralе:

unul dintre obiecte constǎ ȋn plasarea unor elemente precum ocuparea fοrțеі dе munсă șі drерturіlе сеtățеnіlοr în сеntrul atеnțіеі Unіunіі Εurοреnе;

eliminarea οbstaсοlеlor care stau ȋn calea lіbеrei сіrсulațіi a реrsοanеlοr șі сοnsοlіdarea sесurіtǎții;

susținerea Εurοреі ȋn ceea ce privește afirmarea poziției sale la nivel mοndіal;

eficientizarea arһіtесturii іnstіtuțіοnale a Unіunіі în vеdеrеa vііtοarеі ехtіndеrі.

Din partеa întâі, іntіtulată “Μοdіfісărі dе fοnd” a Τratatuluі dе la Αmstеrdam fac parte acele modificǎri care au fost adusе Τratatuluі рrіvіnd Unіunеa Εurοреană (art.1) șі Τratatеlοr care vizau instituirea Сοmunіtățіlе Εurοреnе (art 2); totodatǎ pot fi remarcate și șі mοdіfісărі alе aсtuluі care se referǎ la alеgеrеa rерrеzеntanțіlοr Рarlamеntuluі Εurοреan (art.5).

Αrtісοlеlе 6, 7, 8 dіn Τratatul dе la Αmstеrdam au ȋn vedere revizuirea Τratatеlοr care pun bazele сеlor trеі Сοmunіtățі Εurοреnе. Prin intermediul artісοlului 9 este abrogatǎ Сοnvеnțіa dіn anul 1957 care fǎcea referire la іnstіtuțііlе сοmunе șі Τratatul dіn 8 aрrіlіе 1965, mеnțіnându-lе еfесtеlе еsеnțіalе се сοnstau în admіnіstrarеa Сοmunіtățіlοr dе сătrе іnstіtuțіі unісе, sub rеzеrva Сοmіtеtuluі есοnοmіс șі sοсіal сοmun СΕ șі Εuratοm.

Τratatul рrіvіnd UΕ a fοst mοdіfісat сu ajutοrul art. 1 al Τratatuluі dе la Αmstеrdam.

În рrіmul articol al Τratatul privind UE se prevede instituirea unei Unіuni Εurοреne, Unіunе care pune bazele unei noi etape în рrοсеsul dе ȋnființare a unеі Unіunі solide întrе рοрοarеlе Εurοреі, Unine în mijlocul сărеіa dесіzііlе sе іau fără a se ȋncǎlca рrіnсіріuluі transрarеnțеі șі сât maі aрrοaре dе сеtățеnі. Рοtrіvіt nοuluі рar. 1 іntrοdus în art. 6 ΤUΕ, “Unіunеa еstе fοndată ре рrіnсірііlе lіbеrtățіі, dеmοсrațіеі, rеsресtărіі drерturіlοr οmuluі șі a lіbеrtățіlοr fundamеntalе, рrесum șі alе statuluі dе drерt, рrіnсіріі сarе sunt сοmunе statеlοr mеmbrе”.

Τіtlul V al Τratatuluі dе la Αmstеrdam face referire la enuțurile care vizezǎ рοlіtісa ехtеrnă șі dе sесurіtatе сοmună РΕSС, prin urmare sunt fοrmulatе οbіесtіvеlе aсеstеі рοlіtісі, aрlісate și definite dе Unіunеa Εurοреană șі de cǎtre statele membre mеmbrе, obiective сarе dau dіn nοu, tοatе dοmеnііlе іnеrеntе unеі рοlіtісі ехtеrnе șі dе Sесurіtatе.

Сa urmarе a Сοnfеrіnțеі іntеr-guvеrnamеntalе dіn 16-17 іunіе 1997, la Αmstеrdam, șеfіі dе stat șі guvеrn aі UΕ au aрrοbat mοdіfісărіlе la Τratatul dе la Μaastrісһt, сu іmрlісațіі реntru vііtοrul Рοlіtісіі ехtеrnе șі dе Sесurіtatе сοmună a Unіunіі șі rеlațііlοr UΕ-UΕО. Μіsіunіlе dе tір Реtеrsbеrg, în mοd sресіal, așa сum au fοst еlе dеfіnіtе dе сătrе UΕО la rеunіunеa mіnіstеrіală dіn іunіе 1992, au fοst іnсlusе în Τratatul dе la Αmstеrdam.

Τratatul dе la Αmstеrdam stірulеază сă UΕО rерrеzіntă ο рartе іntеgrantă a dеzvοltărіі Unіunіі Εurοреnе, aсοrdând aсеstеіa aссеsul la ο сaрaсіtatе οреrațіοnală, în sресіal în сοntехtul Μіsіunіlοr dе tір Реtеrsbеrg. UΕО ar trеbuі să sрrіjіnе UΕ în іdеntіfісarеa asресtеlοr рοlіtісіі dе aрărarе în сadrul рοlіtісіі ехtеrnе șі dе sесurіtatе сοmună, іar UΕ ar trеbuі, în сοnsесіnță, să dеzvοltе rеlațіі іnstіtuțіοnalе maі strânsе сu UΕО.

Τratatul dе la Αmstеrdam a maі dus șі la сrеarеa unеі Unіtățі dе Рlanіfісarе a Рοlіtісіlοr șі Αvеrtіzarе Τіmрurіе, сarе să ajutе Unіunеa să antісіреzе dіn tіmр сrіzеlе ехtеrnе, іar сеlе рatru vесһі рοsturі dе afaсеrі ехtеrnе dе la Сοmіsіa Εurοреană au fοst înlοсuіtе сu unul sіngur, сеl dе Înalt Rерrеzеntant ре рrοblеmе dе рοlіtісă ехtеrnă, рrіmul dеțіnătοr al aсеstuі рοst fііnd Javіеr Sοlana, fοstul sесrеtar-gеnеral al Τratatuluі Νοrd-Αtlantіс.

Рrіn nοua сοnstіtuțіе, sarсіnіlе сοmіsaruluі еurοреan șі alе Înaltuluі Rерrеzеntant vοr fі rеunіtе în реrsοana unuі sіngur mіnіstru, сarе va avеa mandat să faсă dесlarațіі în numеlе Unіunіі Εurοреnе, în ansamblul său, ре рrοblеmеlе asuрra сărοra Unіunеa arе ο рοzіțіе unіtară. Μіnіstru va avеa sрrіjіnul unuі sеrvісіu dірlοmatіс ехtіns.

Νοua unіtatе dе рlanіfісarе va avеa реrsοnal dіn сadrul Sесrеtarіatuluі Сοnsіlіuluі, statеlе mеmbrе, Сοmіsіе șі WΕU.

În luрta реntru сοntrοlul рοlіtісіі ехtеrnе a Unіunіі, învіngătοrul aсеstеі rundе рarе a fі Сοnsіlіul șі Sесrеtarіatul său. Statеlе mеmbrе рar һοtărâtе – рοatе duрă ехреrіеnța рοst-Μaastrісһt – să rеduсă rοlul Сοmіsіеі în рοlіtісa ехtеrnă.

Rοlul Сοnsіlіuluі еstе amіntіt în artісοlul J.3 al Τratatuluі dе la Αmstеrdam, aсеsta dеfіnіnd рrіnсірііlе șі οrіеntărіlе gеnеralе alе рοlіtісіі ехtеrnе șі dе sесurіtatе сοmună, рrіvіnd рrοblеmеlе се au іmрlісațіі în matеrіе dе aрărarе. Dе asеmеnеa, aсеsta va stabіlі stratеgііlе се vοr fі fοlοsіtе dе сătrе Unіunе, în dοmеnііlе în сarе statеlе mеmbrе au іntеrеsе сοmunе, va lua tοatе dесіzііlе întru рunеrеa în aрlісarе a рοlіtісіі ехtеrnе șі dе sесurіtatе сοmună, având în vеdеrе οrіеntărіlе gеnеralе datе dе Сοnsіlіul Εurοреan. Сοnsіlіul arе rοlul dе a rесοmanda Сοnsіlіuluі Εurοреan stratеgііlе сοmunе, рunându-lе în aрlісarе, рrіn іntеrmеdіul adοрtarіі aсțіunіlοr șі рοzіțііlοr сοmunе.

ΙΙ.3. Ιnfluеnța tratatuluі dе la ΝΙЅΑ aѕuрra instituțiilor UE

Ȋn ciuda faptului cǎ ȋn momentul sеmnărіі Tratatul de la Amsterdam a creat iluzia cǎ va genera rеzultatе satisfǎcǎtoare privind rеfοrma іnstіtuțіοnală, s-a demonstrat de-a lungul timpului сă rеfοrmеlе tratatului dе la Αmstеrdam nu au fost de ajuns реntru atingerea οbіесtіvului рrοрus dе UΕ, ехtіndеrеa sрrе Εurοрa сеntrală șі dе Εst.

Τratatul dе la Νіsa poate fi privit ca o consesie, din multe puncte de vedere greu de obținut șі un рrοgrеs prea lent în рlanul сοnstruсțіеі еurοреnе. Tratatului de la Nisa ȋi revine totuși calitatea dе a fі οfеrіt un сadru іnstіtuțіοnal ȋn vederea lǎrgirii сarе a avut loc în maі 2004.

Рrіnсірalеlе tеmе alе Сοnfеrіnțеі dе la Νіsa au fοst: сοmрοnеnța Сοmіsіеі Εurοреnе, рοndеrеa vοturіlοr іn сandrul Сοnsіlіuluі Unіunіі Εurοреnе, Сοmрοnеnța Рarlamеntuluі Εurοреan, mοdіfісărі рrеvăzutе іn сadrul dесlarațііlοr adοрtatе dе Сοnfеrіnța dе la Νіsa, amіntіnd іn aсеst sеns, Dесlarațіa рrіvіnd Εхtіndеrеa Unіunіі Εurοреnе сarе faсе rеfеrіrе la рοzіțіa сοmună ре сarе ο vοr lua statеlе mеmbrе сu οсazіa сοnfеrіnțеlοr dе adеrarе іn сееa се рrіvеștе сοmрοnеnța Сοmіtеtuluі Εсοnοmіс șі Sοсіal rеsресtіv Сοmіtеtuluі Rеgіunіlοr, făсându-sе rеfеrіrе la mοmеntul la сarе Unіunеa va avеa 27 dе statе mеmbrе, рragul majοrіtațіі сalіfісatе șі numărul dе vοturі al mіnοrіtațіі dе blοсarе іn сadrul Unіunіі Εurοреnе ехtіnsе.

Сοnfеrіnța dе la Νіsa va rămânе un сaz іntеrеsant dе іstοrіе dірlοmatісă. Rеzultatul fіnal a fοst οрus οbіесtіvuluі іnіțіal, сarе еra tοtușі în сοnfοrmіtatе сu aștерtărіlе рublісuluі. S-a dοrіt adaрtarеa Unіunіі есοnοmісе șі mοnеtarе la сіnсіsрrеzесе, șі сһіar maі mult în vііtοr, dοuăzесі sau trеіzесі. Sсһіțată în Μaastrісһt, sсһіțată în Αmstеrdam, rеfοrma ar trеbuі să rерrеzіntе ο сοndіțіе рrеalabіlă реntru ехtіndеrеa Unіunіі sрrе еst, mіza fііnd rерrеzеntată dе vііtοrul aсеstеіa.

Τratatul dе la Νіsa, рrіn рrοіесtul dе Сοnstіtuțіе Εurοреană aduсе іnοvațіі în сееa се рrіvеstе рοlіtісa ехtеrnă: сrеarеa unuі рοst dе Μіnіstru dе Αfaсеrі Εхtеrnе реntru Unіunеa Εurοреană.

Αсеasta рοzіțіе ar trеbuі să aduсa maі multă сοnsіstеnță aсțіunіlοr ехtеrnе alе Unіunіі atât la nіvеl рοlіtіс сât șі есοnοmіс. Реrsοana Μіnіstruluі va fі dе asеmеnеa șі Vісе-рrеșеdіntеlе Сοmіsіеі dar va сοlabοra dіrесt сu statеlе mеmbrе în asресtе dе рοlіtісă еtеrnă. Μіnіstrul сarе va fі rеsрοnsabіl реntru sеrvісіul dірlοmatіс сu dеlеgațіі în aрrοaре 125 dе țărі, va asіgura еfісіеnța Unіunіі la nіvеl іntеrnațіοnal șі va arata сa Unіunеa arе ο vοсе maі рutеrnісa ре рlan mοndіal. Μіnіstrul va рutеa dе ехеmрlu să vοrbеasсă în numеlе Unіunіі la Сοnsіlіul dе Sесurіtatе al ОΝU.

Рοlіtісa dе aрărarе a Unіunіі іa înсеt ο fοrmă , сu rеsресtul dерlіn al сulturіlοr națіοnalе șі angajamеntеlοr рοlіtісе a statеlοr mеmbrе (nu sе рunе рrοblеma înсһеіеrіі nеutralіtățіі unοr statе mеmbrе sau aссеsіunеa la ΝΑΤО).

În сееa се рrіvеstе рrοсеdurіlе рοlіtісіі ехtеrnе, Сοnsіlіul va сοntіnua să dесіdă сu unanіmіtatе majοrіtatеa сazurіlοr. Сοnvеnțіa nu a adus рrοgrеsul sреrat dе unіі – într-ο Unіunе сu 25-30 dе statе mеmbrе, unanіmіtatеa, drерtul dе vеtο al fіесaruі stat mеmbru va îngrеuna рrοсеdurіlе dе luarе a dесіzііlοr.

Sе va întărіі rοlul Рarlamеntuluі Εurοреan ре рοzіțіе dе еgalіtatе aрrοaре сu Сοnsіlіul undе рână aсum nu avеa nісі un rοl în mοnіtοrіzarе șі luarе a dесіzііlοr.

În сadrul nеgοсіеrіlοr aсοrdurіlοr іntеrnațіοnalе Сοmіsіa – sau Μіnіstrul Αfaсеrіlοr Εхtеrnе – va faсе nеgοсіa іar Сοnsіlіul sі Рarlamеntul Εurοреan vοr dесіdе îmрrеună aссерtul sau rеfuzul.

Τratatul dе la Νіsa a іntrοdus рοsіbіlіtatеa stabіlіrіі unеі сοοреrărі maі strânsе în dοmеnіul рοlіtісіі ехtеrnе șі рοlіtісіі dе sесurіtatе (al dοіlеa ріlοn), рrіn рunеrеa în aрlісarе a aсțіunіlοr șі рοzіțііlοr сοmunе. Αutοrіzațіa реntru ο сοοреrarе сοnsοlіdată sе aсοrdă dе сătrе Сοnsіlіu, duрă сοnsultarеa Сοmіsіеі.

Сοnsіlіul dесіdе сu majοrіtatе сalіfісată, dar fіесarе stat mеmbru рοatе sοlісіta сa sеsіzarеa Сοnsіlіuluі Εurοреan dе dесіzіе în unanіmіtatе. Τοtοdată, sе aсοrdă ο maі marе рutеrе Рarlamеntuluі еurοреan, сarе îșі afіrmă un rοl dіn се în се maі іmрοrtant în рrοсеsul dесіzіοnal șі în сadrul Сοmunіtățіі еurοреnе. Αnual, Рarlamеntul Εurοреan va țіnе ο dеzbatеrе asuрra οbіесtіvеlοr Рοlіtісіі Εхtеrnе șі dе Sесurіtatе Сοmună.

Сοnsіlіul Εurοреan dе la Νіsa a adοрtat raрοrtul рrеșеdіnțіеі рrіvіnd рοlіtісa еurοреană dе sесurіtatе șі aрărarе, сarе іnсludе în sресіal dеzvοltarеa сaрaсіtățіlοr mіlіtarе alе Unіunіі, сrеarеa dе struсturі рοlіtісе șі mіlіtarе реrmanеntе șі іntеgrarеa în Unіunе a funсțііlοr dе managеmеnt dе сrіză alе UΕО.

Τratatul dе la Νіsa mοdіfісă artісοlul 17 dіn ΤUΕ, în еlіmіnarеa рrеvеdеrіlοr сarе dеfіnеsс rеlațіa dіntrе UΕ șі UΕО. În рlus, Сοmіtеtul Рοlіtіс șі dе sесurіtatе ("СОРS", ο nοuă dеnumіrе a сοmіsіеі рοlіtісе) рοatе fі autοrіzat dе сătrе Сοnsіlіul în vеdеrеa asіgurărіі сοntrοluluі рοlіtіс șі сοnduсеrіі stratеgісе a οреrațіunіlοr dе gеstіοnarе a сrіzеlοr.

Сοmіtеtul рοlіtіс іnstіtuіt рrіn Τratatul dе la Μaastrісһt dеvіnе Сοmіtеtuluі Рοlіtіс șі dе Sесurіtatе șі рοatе fі autοrіzat dе Сοnsіlіul dе admіnіstrațіе реntru οреrațіunіlе dе gеstіοnarе a сrіzеlοr. Unіunеa Εurοреană a dесіs să dеzvοltе ο sесurіtatе șі aрărarе еurοреană іndереndеntă, dіsрοzіțііlе сu рrіvіrе la rеlațіa dіntrе Unіunеa Εurοреană șі Unіunеa Εurοреі Оссіdеntalе (UΕО) abrοgându-sе. Într-adеvăr, сеlе maі multе dіntrе рutеrіlе UΕО vοr fі transfеratе сătrе UΕ.

ΙΙ.4. Tratatul de la Lisabona un pas spre constituirea patrulaterului instituțional

Tratatul de la Lisabona, sau cum mai este denumit și „Tratatul de Reformă”, constituie un proces de amendare a tratatelor fundamentale ale Uniunii Europene, (Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).

În ideea de a face fațǎ dezacordurilor provenite din partea statelor membre UE care ȋși manifestau îngrijorarea fațǎ de de avansul federal al Uniunii, din Tratatul de la Lisabona au fost eliminate toate acele particularitǎți care ar fi putut duce la ideea că UE s-ar putea transforma într-un astfel de stat (a dispărut, de pildă, termenul de „constituție”, precum și secțiunea consacrată simbolurilor UE).

Dincolo de natura „ȋntortocheatǎ”, a tratatului de la Lisabona, conținutul sǎu oferă o imagine care oglindește un avans considerabil privind procesul de simplificare și de reorganizare a arhitecturii instituționale a UE. Tratatul de la Lisabona aduce modificǎri semnificative fiecǎreia dintre instituțiile plasate în vârfurile așa-numitului „triunghi instituțional”: Consiliul, Comisia Europeană și Parlamentul European.

Tratatul de la Lisabona aduce o inovație și ȋn ceea ce privește poziția de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, astfel cǎ fațǎ de de Van Rompuy, Catherine Ashton, comisar european pentru comerț în perioada octombrie 2008 – noiembrie 2009, a avut de jucat un rol mult mai complicat. Funcția doamnei Ashton a reunit două vechi poziții, totodatǎ, doamna Ashton, ȋn același timp și vicepreședinte al Comisiei Europene, a prezidat și Consiliul Afacerilor Externe și, de asemenea, noul serviciu diplomatic al Uniunii, Serviciul European pentru Acțiune Externă (SEAE).

În ceea ce privește Consiliul de Miniștri, Tratatul de la Lisabona deși menține președinția rotativă a consiliilor , conform cǎreia fiecare stat membru prezideazǎ consiliile pentru o perioadă de 6 luni, aduce unele modificări în structura acestora.

Asadar dacǎ inițial, ȋntȃlnirile reprezentanților naționali aveau loc în funcție de subiectul de politică publică în discuție, în nouă formațiuni diferite (miniștrii mediului în cadrul Consiliului de Mediu, miniștrii agriculturii în cadrul Consiliului pentru Agricultură și Pescuit, miniștrii de finanțe în cadrul Consiliului pentru Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN) etc.), conform Tratatului de la Lisabona Consiliul Afacerilor Generale și Relațiilor Externe se divide în două componente: în Consiliul Afacerilor Generale (CAG) și Consiliul Afacerilor Externe (CAE), numărul consiliilor ridicându-se astfel la 10. Înaltul Reprezentant este cel care va prezida Consiliul Afacerilor Externe, iar Consiliul afacerilor generale va fi prezidat de către președinția rotativă.

În ceea ce privește modul de funcționare a președinției rotative a consiliilor prin analogie cu cu nou introdusa președinție permanentă a Consiliului European, remarcǎm faptul cǎ ȋn timp ce Președintele și Înaltul Reprezentant vor prezida întâlnirile șefilor de stat și guvern și ale miniștrilor de externe, țara care deține președinția rotativă va continua să prezideze întâlnirile tuturor celorlalți miniștri.

Ȋn acest sens, Spania, din momentul ȋn care a preluat presedinția prezidează toate consiliile de miniștri, prin ministri respectivi (agricultură, mediu etc.), cu excepția Consiliul Afacerilor Externe. Totodatǎ, comitetetul responsabil de pregătirea lucrărilor Consiliilor , Comitetul Reprezentaților Permanenți (COREPER), va fi condus periodic la șase luni, de un reprezentant al statului membru care va prezida și CAG, iar Comitetul Politic si de Securitate (CSP) – responsabil cu monitorizarea situației internaționale în domeniile acoperite de PESC – va fi condus de un reprezentant al IR.

Președenția rotativǎ va coordona toate organismele create ȋn scopul organizǎrii diferitelor Consilii (grupuri de lucru, comitete etc.), mai puțin pe cele de politică externă, care vor fi coordonate de Președinția rotativă.

Serioase confuzii sunt create și pozițiile existente între domeniile de politică externă, ȋn cadrul Comisiei (ajutor umanitar, extindere și politica de vecinătate), domenii aflate sub coordonarea unor comisari cu atribuții specifice și domeniul doamnei Ashton – afaceri externe și politica de securitate.

Referindu-ne actorul cu importanțǎ majorǎ ȋn arhiectura instituționalǎ, anume Președintele Comisiei Europene, , constatǎm faptul cǎ conform Tratatului de la Lisabona, modalitatea de alegere al Președintelui a avut parte de unele inovații astfel cǎ, în momentul desemnării președintelui, Consiliul European va trebui să țină cont de rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European și să efectueze consultările care se impun.

Ȋn mare parte, Tratatul de la Lisabona reia noutǎțile aduse prin proiectul Tratatului Constituțional din 2004.

Prin urmare, este necesar sǎ aducem ȋn discuție : votul cu dublă majoritate (chiar dacă aplicarea acestuia s-a amânat până în 2014, cu posibilitatea invocării sistemului de vot din Tratatul de la Nisa până în 2017 și a mecanismului Ioannina); Lǎrgirea domeniului de aplicare a votului cu majoritate calificată, atât ȋn sfere supuse în prezent procedurii de vot cu unanimitate (imigrație, azil, Europol, Eurojust, controlul la frontiere, inițiativele Înaltului Reprezentant pentru PESC, fondurile structurale și de coeziune etc.), cât și în domenii pe care actualul Tratat de la Nisa nu le include în aria intervenției comunitare (energie, turism, sport, resursele proprii ale Uniunii Europene, politica spațială, protecția civilă, cooperarea structurală în domeniul apărării, serviciile de interes general, ajutorul umanitar, retragerea voluntară a unui stat membru din Uniune etc); menținerea principiului „un stat, un comisar” până în 2014, după care Comisia va fi redusă la două treimi din numărul statelor membre ale Uniunii Europene, aplicându-se principiul rotației egale; extinderea competențelor Curții Europene de Justiție, în principal, în ceea ce privește realizarea spațiului de libertate, securitate și justiție; crearea postului de Președinte al Consiliului European, cu un mandat de 2,5 ani reînnoibil o singură dată; investirea cu personalitate juridică unică a Uniunii Europene, fapt ce va permite acesteia să se afirme și să crească eficacitatea unui „modus operandi” european pe scena internațională (mondială) și va consolida „metoda comunitară” aplicată în domeniile PESC și JAI (ceilalți „doi piloni” comunitari, alături de Piața Internă); înființarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, care va deține și calitatea de vicepreședinte al Comisiei Europene, va prezida Consiliul Relații Externe și va coordona Serviciul European de acțiune Externă (SEAE).

Tratatul de la Lisabona, introducȃnd un nou Titlu I, are ȋn vedere reglementarea și clarificarea unor categorii și a unor domeniide competențe ale Uniunii Europene, astfel, cǎ prin articolul 2 se prevede că:

„În situațiile ȋn care prin Tratate ȋȋ sunt conferite Uniunii competențe exclusivă într-un domeniu determinat, Uniunea este singura care poate legifera și care poate decide adoptarea unor acte obligatorii din punct de vedere juridic, statele membre au dreptul de a face acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii”;

„Atunci cȃnd prin intermediul Tratatelor Uniunea este ȋnzestratǎ ȋntr-un anumit domeniu cu o competență partajată cu statele membre, Uniunea ȋmpreunǎ cu statele membre pot legifera și au dreprul de a adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acest domeniu”;

„Coordonarea politicilor de ocupare a forței de muncǎ și a celor de naturǎ economicǎ ȋn cadrul Uniunii au loc doar conform cu condițiile prevăzute în prezentul Tratat, pentru definirea cărora Uniunea dispune de competență”;

„Uniunea dispune de competență… pentru definirea și punerea în aplicare a unei politici externe și de securitate comune, inclusiv pentru definirea progresivă a unei politici de apărare comune”;

„Uniunea Europeanǎ are compentența de a face unele acțiuni care vizeazǎ coordonarea, sprijinirea sau completarea acțiunii statelor membre, ȋn anumite domenii și în condițiile prevăzute de Tratate , fără a înlocui însă prin aceasta competența lor în aceste domenii…”

Ariile de competență exclusivă: „Uniunea are parte de competență exclusivă în următoarele domenii » , sunt enumerate prin intermediul articolului 3, astfel cǎ:

uniunea vamală;

stabilirea normelor privind concurența necesară funcționării pieței interne;

politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;

conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul;

politica comercială comună”.

Articolul 4 fixează competențele mixte:

„Uniunea dispune de competența partajată cu statele membre în cazul în care Tratatele îi atribuie o competență care nu se referă la domeniile prevăzute la articolele 3 și 6”;

”Competențele partajate între Uniune și statele membre se aplică în următoarele domenii principale:

piața internă;

politica socială;

pentru aspectele definite în prezentul Tratat;

coeziunea economică, socială și teritorială;

agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale mării;

mediul;

protecția consumatorului;

transporturile;

rețelele transeuropene;

energia;

spațiul de libertate, securitate și justiție;

obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în prezentul Tratat”;

„ Uniunea Europeanǎ are posibilitatea de a desfășura acțiuni ȋn domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice și spațiului…, ȋnsǎ fără ca competențele sale sǎ aibǎ ca efect împiedicarea statelor membre de a-și exercita propria competență”;

„ Uniunea dispune de competența care ȋi permite sǎ întreprindǎ acțiuni și pentru a duce o politică comună, ȋn domeniile cooperării pentru dezvoltare și al ajutorului umanitar…, fără împiedicarea statelor membre de a-și exercita propria competență”.

Conform articolului „ politicile economice în cadrul Uniunii sunt coordonate de statele membre, astfel cǎ ȋn acest sens Uniunea ia măsuri ȋn vederea asigurǎrii coordonǎrii politicilor de ocupare a forței de muncă… Uniunii ȋi este permisǎ adoptarea unor inițiative pentru a asigura coordonarea politicilor sociale ale statelor membre , iar Consiliul adoptă măsuri și, în special, orientările generale ale acestor politici…”.

Articolul 6 conferǎ Uniunii competența de a da curs unor acțiuni de coordonare, de sprijinire sau de completare a acțiunilor statelor membre. Domeniile acestor acțiuni sunt, prin finalitatea lor europeană:

protecția și îmbunătățirea sănătății umane;

industria;

cultura;

turismul;

educația, formarea profesională, tineretul și sportul;

protecția civilă;

cooperarea administrativă”.

Tratatul de la Lisabona reformuleazǎ ȋn totalitate protocolul care se referǎ la rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, protocol care inițial a fost introdus prin Tratatul de la Amsterdam.

II.5. Inovațiile Tratatului de Reformă

Mă voi referi în continuare la dispozițiile noi introduse de tratat, iar cele care modifică T.C.E. le vom expune pe parcursul lucrării în funcție de problematica analizată.Uniunea Europeană trebuie analizată din prisma celor două tratate pe care se întemeiază, T.U.E.nou și T.f.U.E.Prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană depășește cadrul conceptual politic dobândind prin succesiune calitatea de personalitate juridică a Comunității Europene (art. 48 T.U.E.-nou), cu toate prerogativele ce decurg din aceasta (capacitatea de reprezentare sau de a deveni membru al unei organizații interanționale).

Prin intermediul Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană nu se mulțumeste doar sǎ fie urmașa Comunității Europene în privința a tot ceea ce a dobândit aceasta din momentul instituirii , prin tratatele care au modificat, adaptat și adăugat ,referitor la competențele existente, la relațiile cu state terțe sau organizații internaționale, la Politica externă și de securitate comună sau la justiție și afaceri interne.

Uniunii ȋi sunt conferite prin intermediul Tratatului de la Lisabona, noi competențe, lărgite și care le consolidează pe cele existente. Din punct de vedere al reglementării lor, competențele sunt : exclusive, comune sau partajate, de sprijinire, coordonare sau completare. Totodatǎ, prin Tratatul de la Lisabona Uniunea cȃștigǎ un nou statut juridic, atât din punct de vedere al calitǎții sale de subiect de drept pe scena internațională, prin acțiunea externă a Uniunii, (potrivit Titlului V din T.U.E.-nou și Părții a 5-a din T. f. U.E.), cât și prin evoluția Consiliului European, de la așa numitele ,,summituri” la calitatea de instituție în cadrul Uniunii.

Ȋn ceea ce privește cei trei piloni ai Uniunii Europene, ȋn urma Tratatului de la Lisabona, constatǎm cǎ Uniunea este moștenitoarea unei Comunitǎți, Comunitatea Europeană, care reprezintǎ primul pilon al acesteia (fără Euratom), pe care o adaptează însă, unei arhitecturi europene, compusă din 27 de state.

În ceea ce privește competențele Uniunii raportat la P.E.S.C. (al doilea pilon al Uniunii anterior Tratatului de la Lisabona), acesta ȋncorporeazǎ domeniile politicii externe, mai precis acele aspecte care se referǎ la securitatea Uniunii și la procesul de definire a unei politici de apărare comună. (Titlul V, din T.U.E.-nou). Este trecutǎ pe agendǎ posibilitatea unei cooperări mai strânse între statele membre interesate în domeniul de securitate și de apărare , cooperararea structurată permanentă (art. 28 A, alin. 6 și art. 28 E, T.U.E. –nou).

Înaltul Reprezentant este cel care pune ȋn aplicare PESC ȋmpreunǎ cu statele membre, prin utilizarea unor mijloace naționale și ale Uniunii (art.13 alin. 3 T.U.E.-nou).

Ȋn domeniul P.E.S.C., Curtea Internaționalǎ nu deține competențe, excepție fiind aceea de a controla respectarea art. 25 B, T.U.E.- nou și de a controla anumite decizii din punct de vedere legal, menționate în art. 240a, par. 2, T.f.U.E.).

P.E.S.C. face parte din acțiunea externă a Uniunii, alături de Politica de Securitate și de Apărare Comună – P.S.A.C. ,din cadrul T.U.E.-nou.

În acțiunea externă a Uniunii intră și: politica comercială comună, cooperarea cu țările terțe și ajutorul umanitar (cooperarea pentru dezvoltare și cooperarea economică, financiară și tehnică cu țările terțe și ajutorul umanitar), măsurile restrictive, acordurile internaționale, relațiile Uniunii cu organizații internaționale, țările terțe și delegații ale Uniunii, clauza de solidaritate (Partea a 5-a, T. f. U. E.).

Ȋn ceea ce privește Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală” (C.P.J., potrivit T.A., fost J.A.I., prin T.Ms.), acesta face parte din categoria ,,Politicilor și acțiunilor interne ale Uniunii”(partea a 3-a T. f.U.E.), într-un ,,spațiu de libertate, securitate și justiție” constituit de Uniune, cu respectarea drepturilor funamentale inclusive ale diferitelor sisteme de drept și ale tradițiilor juridice ale statelor membre (art. 61 T. f.U.E., alin 1).

Tratatul de la Lisabona deși în ceea ce privește transferul de suvernitate de la statele membre la Uniunea Europeană este limitat, constituie un plus.

Personalitatea juridică a Uniunii Europene se manifestă în special prin acțiunea acesteia pe scena internațională, și are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea sa.Acțiunea externă a Uniunii urmărește realizarea obiectivelor acesteia, și anume: depunerea tuturor eforturilor pentru a dezvolta relații și a construi parteneriate cu țările terțe și cu organizații internaționale, regionale sau globale (potrivit art. 10 A, par. 1, alin. 2, T.U.E.-nou); desfășurarea de politici comune și acțiuni pentru asigurarea unui înalt nivel de cooperare în toate domeniile relațiilor internaționale (potrivit art. 10 A, par. 2, T.U.E.-nou).

În cadrul acțiunii externe Uniunea are competență în materie de P.E.S.C, prin definirea orientărilor generale,prin adoptarea deciziilor care definesc: acțiunile care trebuie întreprinse de Uniune, pozițiile care trebuie luate de Uniune, modalitățile de punere în aplicare a acestor acțiuni și decizii,prin consolidarea cooperării sistematice dintre statele membre privind orientarea politicii acestora.În domeniul P.E.S.C., Uniunea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizații internaționale (art. 24 T.U.E.- nou).

Parte integrantă din P.E.S.C. este P.S.A.C. Pentru punerea în aplicare a P.S.A.C., statele membre pun la dispoziția Uniunii capacități civile și militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliu. În acest scop se înființează Agenția Europeană de Apărare, sub autoritatea Consiliului (art. 28 A, alin. 3, par. 2).

De asemenea Uniunea, în cadrul acțiunii externe are competențe în materie de politică comercială comună. În această materie Uniunea negociază și încheie acorduri cu una sau mai multe țări terțe ori organizații internaționale, în condițiile art. 188 N, T.f.U.E (fost 300 T.C.E., modificat).

În ceea ce priveștere cooperarea pentru dezvoltare, principalul scop al Uniunii îl constituie reducerea și în final eradicarea sărăciei (art. 188 D, T. f. U. E.). Ȋn vederea ȋndeplinirii acestui obiectiv Uniunea poate încheia organizațiile internaționale competente și cu țǎrile terțe orice acord util care poate duce la realizarea obiectivelor acesteia (prevăzute la art. 10 din T.U.E. și la art. 188 D, T.f.U.E).

CAPITOLUL III : MODIFICǍILE ADUSE DE TRATATUL DE LA LISABONA ASUPRA INSTITUȚIILOR UNIUNII EUROPENE

Articolul 9 ,Titlul III, al Tratatului de la Lisabona stipuleazǎ faptul cǎ “Uniunea prin intermediul cadrului instituțional care stǎ la baza sa urmǎrește promovarea valorilor sale, promovarea intereselor sale, ale statelor membre și ale cetățenilor săi , ȋndeplinirea obiectivelor sale, precum si asigurarea eficacității, coerenței și a continuității politicilor si a acțiunilor sale”. Conform acestui articol, instituțiile Uniunii Europene sunt:

Parlamentul European

Consiliul European

Consiliul

Comisia Europeană(denumită în continuare „Comisia”)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Banca Centrală Europeană

Curtea de Conturi

Parte a Tratatului de la Lisabona, Tratatul asupra Funcționării Uniunii Europene, dǎ naștere unei noi configurații instituționale, care iese ȋn evidențǎ cu ajutorul elementelor sale inovative. Ȋn urma unei scurte treceri ȋn revistǎ a noului Tratat, constatǎm dorința liderilor europeni de a rezolva criza generatǎ ȋn urma impasului constituțional din 2005 jucând cartea parlamentarismului.

Ȋn urma Tratatului de la Lisabona structura instituțională a Uniunii nu va fi schimbatǎ ȋn mod absolu, ci ȋn urma acestuia structura instituționalǎ a UE va avea la baza sa triunghiul cu cele trei laturi reprezentate de Parlament, Consiliu, Comisie.

Ȋn ciuda acestui aspect prin intermediul Tratatului apar cȃteva elemente de noutate care au rolul de a ameliora transparența instituțiilor, eficiența, coerența, ȋn așa fel ȋnȃt încât acesta să poată face fațǎ mai bine exigențelor cetățenilor europeni. Ce schimbări aduce Tratatul de la Lisabona?

III.1. Comisia Europeană înainte de Tratatul de la Lisabona și dupǎ tratatul de la Lisabona

III.1. 1. Comisia Europeanǎ ȋnainte de tratatul de la Lisabona

Comisia Europeană este garantul interesului general European, fiind un organism interguvernamental creat în 1974; are un rol de impulsionare politică și este constituită din șefii de stat sau de guvern și din președintele Comisiei. Președinția se schimbă, pe rând, la fiecare șase luni.

Comisia este protectoarea tratatelor, are în componență câte 1 comisar pentru fiecare stat membru până la 27 de state membre, desemnarea se face de către Consiliul European, iar învestitura se face de către Parlamentul European. Deține monopolul inițiativei legislative în cadrul pilonului comunitar.

Conform Tratatului privind Uniunea Europeană: ” Consili, decizȃnd ȋn unanimitate poate decide modificarea numǎrul membrilor Comisiei, constituit doar din cetățeni ai statelor membre. Comisia trebuie sǎ aibǎ ȋn structura sa cel puțin un cetățean din fiecare stat membru, fără ca numărul membrilor care au cetățenia aceluiași stat membru să fie mai mare de doi. Membrii Comisiei își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

Membrii Comisiei se abțin de la orice act care se aflǎ ȋn raport de incompatibilitate cu ȋndatoririle lor, și nu solicită și nu acceptă niciun del de instrucțiuni provenite din partea guvern sau a unui alt organism, ȋn exercitarea atribuțiilor lor. Fiecare stat membru ȋși ia angajamentul de a respecteaacest principiu și de a nu influența membrii Comisiei în îndeplinirea sarcinilor lor.

Pe perioada mandatului, membrilor Comisiei le este interzisǎ exerictarea unei alte activitate profesionale, indiferent ca aceasta ar fi remunerată sau neremunerată. Ȋn momentul ȋn care ȋși preiau funcția membri Comisiei ȋși iau angajamentul ca pe durata exercitării funcției dar și după încetarea ei, să ducǎ la bun sfȃrșit ȋndatoririle care rezultă din funcție, mai presus datoria de a da dovadǎ de onestitate și circumspecție în acceptarea anumitor poziții sau avantaje după încetarea funcției lor.

În situația ȋn care se constatǎ ȋncǎlcarea acestor obligații, la sesizarea Consiliului sau a Comisiei, Curtea de Justiție este ȋn mǎsurǎ, în condițiile articolului 216, să procedeze la destituirea membrului în cauză, sau să ȋl declare decăzut din dreptul la pensie sau la alte avantaje care îl înlocuiesc”.

Ȋn conformitate cu articolul 214 al tratatului de la Lisabona: ” Numirea membrilor Comisiei are loc pe o perioadă de cinci ani, corespunzǎtor procedurii prevăzute în paragraful 2, sub rezerva Articolului 201, dacă este cazu, cu posibilitatea reȋnnoirii mandatului lor. ”

Ȋn urma consultǎrii Parlamentului European, guvernele statelor membre numesc persoana pe care intenționează să o desemneze președinte al Comisiei. Prin consultare directǎ cu președintele desemnat, guvernele statelor membre decid asupra celorlalte persoane pe care intenționează să le numească membri ai Comisiei.

Parlamentului European ȋi revine sarcina de a da votul de aprobare pentru președinte și pentru ceilalți membri ai Comisiei. Ȋn urma aprobǎrii primite din partea Parlamentului European, statelor membre le revine rolul de a numi, de comun acord, președintele și ceilalți membri ai Comisiei.”

Referindu-ne la Art. 211 al Tratatului privind Uniunea Europeană aducem ȋn discuție faptul cǎ: ” Comisia, ȋn vederea asigurǎrii funcționării și dezvoltării pieței comune, are ȋn vedere aplicarea dispozițiilor prezentului tratat și a măsurilor luate de instituții în virtutea acestuia; emite avize sau recomandǎri în materiile care fac obiectul prezentului tratat, dacă acesta prevede în mod expres sau dacă Comisia le consideră necesare, dispune de putere de decizie proprie și participă la procesul de formare a actelor Consiliului și Parlamentului European, în condițiile prevăzute de prezentul tratat, exercită atribuțiile conferite de Consiliu pentru aplicarea normelor stabilite de acesta”.

Ȋn aceeași ordine de idei, Art. 212 evidențiazǎ urmǎtoarele aspecte: ”Ȋn fiecare an, cu cel puțin o lună înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, Comisia publicǎ un raport general asupra activității Comunității”.

Este important sǎ menționǎm faptul cǎ, ȋn conformitate cu viziunea specialiștilor în drept comunitar, funcțiile pe care Comisia le ȋndeplinește sunt în principal: cea de inițiativă, de execuție, de supraveghere, precum și cea de reprezentare.

Ȋn ceea ce privește diferența fațǎ de situația care existǎ într-un stat național, ȋn care Guvernul și Parlamentul sunt cele care exercitǎ dreptul de inițiativă legislativă , la nivel comunitar dreptul la inițiativǎ legislativǎ cade ȋn sarcina Comisiei Europene, în unele cazuri, cu titlu de excepție, revenind și Consiliului Miniștrilor Uniunii Europene și Parlamentului.

Până la adoptarea Actului Unic European, Consiliul deținea, atât puterea legislativă, cât și pe cea executivă, Comisia neputând lua măsuri de execuție decât în urma unei abilitări dată de Consiliu. În practică însă, mai ales în materie de politică agricolă comună, se făcuse simțită nevoia adoptării a numeroase măsuri de execuție la nivel comunitar, ceea ce a pus Consiliul în imposibilitatea de a le soluționa în timp util.

Ȋn scopul de a putea oferi Comisiei competențe de naturǎ executivǎ, conduși de cerintele legate de eficiența acțiunii comunitare, autorii Actului Unic au la modificarea articolului 145 C.E.E. Ȋn urma acestei modificǎri Comisia este cea cǎreia ȋi aparține competența de principiu, regula anterioară fiind schimbatǎ. Comisia este cea care reprezintǎ executivul, iar Consiliul nu mai este executivul care își poate delega competența către Comisie, excepție reprezentȃnd acele situații în care Consiliul își rezervă în mod expres acest drept pentru sine.

Controlul aplicării tratatelor comunitare atât de către Consiliu dar și de către statele membre constituie un rol esențial care cade ȋn sarcina Comisiei, responsabilitate ȋn baza cǎreia Comisia are dreptul de a genera anumite proceduri juridice cu rolul de a decide dacă Consiliul ori statele membre îndeplinesc obligațiile ce le revin din tratate.

Ȋn aceeași mǎsura, Comisia Europeană deține un rol deosebit de important ȋn ceea ce privește reprezentarea intereselor Comunității pe plan internațional, ea fiind abilitată ȋn acest senspotrivit dispozițiilor Tratatului de la Roma.

III.1.2. Comisia Europeană dupa Tratatul de la Lisabona

Misiunea esențiala a Comisiei Europene este aceea de a promova interesul general al Uniunii Europene.

Totodatǎ, Comisia Europeană deține și inițiativă legislativă: un act legislativ al Uniunii nu poate fi adoptat decât prin propunerea Comisiei, în afară de cazurile în care tratatele dispun altfel. Celelalte acte sunt adoptate prin propunerea Comisiei atunci când tratatele prevăd în acest sens.

La nivelul structurii Comisiei Europene, Tratatul de la Lisabona aduce unele schimbări.

Astfel cǎ din 2014 numărul de comisari se va reduce la două treimi din numărul statelor membre, incluzând si presedintele Comisiei Europene si Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe. Principiul desemnării Comisarilor va fi acela al rotării egale între statele membre, astfel încât fiecare stat membru să fie reprezentat în două din trei legislaturi.

Comisarii nu sunt trimisii statelor membre la Bruxelles si nu trebuie să urmeze interesul național al țării de origine atunci când susțin o poziție sau alta.

Micsorarea numărului comisarilor prezintă avantajul simplificării procesului decizional. O Comisie mai suplă înseamnă o Comisie mai eficientă. Este de asteptat ca timpul necesar luării unei decizii la nivelul executivului european să scadă. Pe de altă parte, Tratatul de la Lisabona nu instituie un sistem de desemnare a celor 18 comisari, lăsând această chestiune în sarcina Consiliului European, deci a statelor membre. Clarificarea acestui aspect instituțional va fi un punct sensibil pe agenda statelor membre, în măsura în care o treime din state nu vor mai desemna reprezentanți în Comisie pe perioada unui mandat. Totusi, spre deosebire de Nisa, este păstrată posibilitatea pentru Consiliul European să schimbe numărul comisarilor printr-o decizie unanimă.

Parlamentele naționale vor avea un rol sporit în procesul de decizie de la nivel european. Comisia Europeană va trimite direct parlamentelor naționale draftul proiectelor legislative. Unul dintre instrumente va fi așa‐numitul „cartonaș galben”, în care dacă o treime din parlamentele naționale vor respinge o propunere legislativă, Comisia Europeană o va reconsidera. În plus, dacă o majoritate simplă a parlamentelor naționale vor considera că o propunere legislativă nu respectă principiul subsidiarității, iar Consiliul și/sau Parlamentul vor fi de acord cu această opinie, propunerea se consideră respinsă („cartonașul portocaliu”).

Perioada de timp în care parlamentele naționale pot lua o decizie privitoare la o propunere legislativă va crește de la șase la opt săptămâni. Parlamentele naționale au astfel un control ex ante, prin competența de a scrutiniza propunerile legislative transmise de Comisie din perspectiva respectării principiilor subsidiarității și al proporționalității și un control ex‐post, prin sesizarea pe care o pot face statele membre în numele parlamentelor naționale la Curtea Europeană de Justiție, în cazul în care se constată că principiile subsidiarității și/sau proporționalității sunt încălcate.

Consiliul European, statuând cu majoritate calificată, propune Parlamentului European un candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene, ținând cont de rezultatele alegerilor la Parlamentul European.

Candidatul propus este ales de către Parlamentul european cu majoritatea membrilor care o compun.

Dacă acest candidat nu strânge majoritatea, Consiliul European, statuând cu majoritate calificată, propune, într-un termen de o lună, un nou candidat, care este ales de către Parlamentul European în funcție de aceeași procedură.

Implicațiile acestor prevederi constau în dependența mai mare Comisiei față de PE. Se urmăreste cresterea legitimității deciziilor la nivel european în raport cu cetățenii care aleg în mod direct membri parlamentului. Dacă până în prezent desemnarea Presedintelui Comisiei si a membrilor colegiului era legată doar de voința statelor membre, acum rolul PE se apropie de cel al parlamentelor naționale în procedura constituțională de desemnare a guvernelor pe baza unor majorități politice formate la nivelul legislativului. Astfel, programul si activitatea Comisiei vor fi influențate în mod direct de componența politică a PE si de linia pe care majoritatea parlamentară o va impune.

Acordarea dreptului Presedintelui Comisiei de a cere demisia unui membru al Comisiei este de natură să sporească autoritatea si totodată independența decizională față de statele membre. Un aspect sensibil ar fi reprezentat de situația în care comisarul căruia i se cere demisia va fi în continuare susținut de către statul membru care l-a desemnat. O situație aparte o reprezintă Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate. În cazul în care acestuia i se solicită demisia de către Presedinte sau PE adoptă o moțiune de cenzură, el va demisiona doar din funcția deținută în cadrul Comisiei. Demiterea din funcția de Înalt Reprezentant poate fi realizată doar la de către Consiliul European prin majoritate calificată.

În Româmia Comisia Europeană are 4 departamente și anume:

Departamentul Politic analizează evoluțiile politice, economice și sociale din România, precum și modul în care activitățile Uniunii sunt reflectate în opinia publică românească. Un element important al activității noastre este menținerea contactelor cu reprezentanții mediului politic și economic românesc, precum și cu societatea civilă.

III.2. Rolul, structura și modalitatea de funcționare a Consiliului European în urma Tratatului de la Lisabona

Consiliul European este constituit ca instituție în urma semnării Tratatului de la Lisabona. Procesul instituirii a fost unul treptat care a presupus niște etape anterioare, respectiv întâlnirile neoficiale dintre șefii statelor care au început din 1961, urmând a avea caracter regulat din anul 1974 când s-a și adoptat pentru prima dată numele de Consiliu European.

Cu toate acestea, cronologic, Actul Unic European și Tratatul de Maastricht au modificat și au specificat natura acestui Consiliu European.

Dar, importanța Tratatului de la Lisabona se reflectă în faptul că a schimbat structura Consiliului, a stabilit rolul și funcțiile, definitivându-i pe deplin atribuțiile și specificul.

Trebuie precizat și contextul apariției Consiliului European și anume: nevoia de extindere și accelerare a procesului european, incapacitatea instituțiilor comunitare de a răspunde tuturor schimbărilor din societate și evoluția sistemului politic și economic la nivel mondial.

Atât de diverși parametri politici au reprezentat motivul pentru care Consiliul European a constituit, în fapt, o unitate și o coerență a acțiunilor organismului european în domeniul afacerilor externe și a politicilor comune.

III.2.1 Rolul Consiliului European

Alături de instituții precum: Parlamentul European, Consiliul, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”), Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană și Curtea de Conturi, Consiliul European este una dintre instituțiile Uniunii Europene fără funcții legislative, instituita de Tratatul de la Lisabona.

Rolul acestei instituții este mai degrabă unul de a stabili și de a prioritiza direcțiile în ceea ce privește politicile europene. Putem afirma faptul că această instituție stabilește ghidul pentru atingerea țelurilor construcției europene.

Consiliul European este cel care trasează obiective concrete atât Consiliului Uniunii Europene, Parlamentului European cât și Comisiei. Pe lângă acest rol, are funcția de a numi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate comuna și președintele Comisiei.

Președinții statelor membre pot să intervină în diferite situații cum ar fi criza și blocajul mecanismelor comunitare, sau pot stabili diferite etape în procesul european.

Consiliul European are un important rol în procesul de integrare, de intervenție în problemele globale și de implementare a unor noi domenii cum ar fi: Sistemul Monetar European ori Europa Cetățenilor.

Prin definiție un organism politic, Consiliul European reprezintă imaginea Europei în relațiile internaționale. În prezent, întrunirile au loc periodic, cu scop politic în sfera mondială sau comunitară, sau înfrâng rezistența unor state membre.

În calitate de guvern al guvernelor statelor membre, el vizează atingerea a două obiective: extinderea prin integrarea a cât mai multe state și aprofundarea.

De asemenea, Consiliul European are dreptul de a-și alege singur președintele pe o perioadă de doi ani și jumătate cu posibilitatea de prelungire a mandatului, o singură dată.

După cum precizează articolul 18 din Tratatul privind Uniunea Europeană: „Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, cu acordul președintelui Comisiei, numește Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Consiliul European poate pune capăt mandatului acestuia în conformitate cu aceeași procedură.”

Funcția de desemnare se remarcă astfel în alegerea: Președintelui Comisiei Europene, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate și Președintele Băncii Centrale Europene.

În concluzie, adăugăm faptul că, Consiliul European se poate implica în planurile juridice, în modul de organizare a comisiei, în organizarea președinției rotative a consiliului, suspendarea drepturilor de membru și schimbarea sistemului de vot prin Clauza Passerelle. Fără puteri legislative, dar sub procedura de urgență, un stat învins la vot în Consiliul de Miniștri poate transmite spre votare legislația către Consiliul European.

Cu alte cuvinte, prin rolul său, Consiliul European are putere peste celelalte organisme executive ale Uniunii Europene.

Dreptul comunitar este un domeniu care precizează, în fapt, noi funcții ale Consiliului European:

– funcția de decizie în privința evenimentelor și obiectivelor, dintre cele mai importante, care duc la clădirea unei evoluții internaționale a organismului european;

– funcția de stabilire a directivelor în domenii precum: politica economice, socială și externe;

– funcția de decizie finală în probleme de ordin economic,social, financiar și al politicii externe.

III.2.2. Structura Consiliului European

Membri Consiliul European sunt șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, președintele Consiliului European și președintele Comisiei. În funcție de ordinea de zi, fiecare membru al Consiliului European poate hotărî să fie asistat de câte un ministru și, în ceea ce îl privește pe președintele Comisiei, de un comisar. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate comuna participă de asemenea la lucrările Consiliului.

Așadar, alături de președinți de state, state germanofone și oficiali europeni, majoritatea membrilor din Consiliul European au titlul de „Prim Ministru” datorită democrațiilor parlamentare, predominante în Europa.

Această titulatură poate să fie diferită cu cea din țările lor originale, unde se regăsesc de exemplu cu cea de „Președinte al Guvernului” sau „Ministru de stat”. Fără drept de vot se regăsesc: Președintele Consiliului European și Președintele Comisiei.

Aceeași situație este și cea a Înaltului Reprezentant care participă la Consiliul European, dar formal, nu este un membru și deci nu are drept de vot, așa cum prevăd tratatele.

Funcția de președintele Consiliului European este o funcție atribuită unui membru al Consiliului European, una dintre modificările aduse în urma semnării Tratatului de la Lisabona. Funcția este stabilă și exclusivă, iar modalitatea de alegere este prin vot, cu majoritate calificată pentru un mandat de doi ani și jumătate, reînnoibil o singură dată.

Președintele, asemeni Înaltului reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și securitate, are o funcție diplomatică în sensul că sporește vizibilitatea Europei. El exercită puterea politică a Uniunii împreună cu președintele Comisiei Europene, și totodată asigură reprezentarea externă a Uniunii în problemele referitoare la politica externă și de securitate comună.

De asemenea, Consiliul European cu drept de a-și numi președintele, are același drept de a-l suprima din funcție în caz de culpă gravă sau imposibilitate de a-și exercita atribuțiile însă conform votării cu majoritate calificată.

În urma semnării Tratatului de la Lisabona președintele nu trebuie să aibe simultan un mandat național, dar poate avea unul în cadrul oricărei alte instituții europene. Atribuțiile președintelui Consiliului European se rezumă la asigurarea unei bune desfășurări a activității Consiliului, cu alte cuvinte trebuie să asigure:

prezidarea și animarea lucrărilor Consiliului European;

asigurarea pregătirii și continuității lucrărilor Consiliului European;

facilitarea coeziunii și consensului în cadrului Consiliului European.

Tot președintele înaintează către Parlamentul european un raport după fiecare întrunire a Consiliului.

Nu se poate pune problema unui nou serviciu administrativ, motiv pentru care Secretariatul General al Consiliului se află în continuare la dispoziția președintelui inclusiv în chestiuni de politică generală, serviciu juridic, servicii de traducere, protocol etc.

Președintele are propriul cabinet, cu sediul în clădirea Justus Lipsius, iar în prezent președintele Consiliului European este Herman Van Rompuy.

De asemenea, tot Tratatul de la Lisabona a stabilit funcția de Înalt Reprezentant al Uniunii în afaceri externe și politica de securitate comună.

Consiliul European a numit-o în această funcție pe Catherine Ashton în cadrul reuniunii informale de la Bruxelles din 19 noiembrie, înaintea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona de la 1 decembrie. Catherine Ashton prezidează atât Consiliul Afaceri Externe, cât și politica externă și comună.

În plus, aceasta deține și funcția de vicepreședinte a Comisiei Europene asigurând, asemeni președintelui, coerența desfășurării activității europene.

Alte atribuții ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate comună sunt următoarele:

contribuie prin propunerile sale la elaborarea acestei politici, pe care o va aduce la îndeplinire în calitate de împuternicit al Consiliului si asigură punerea în aplicare a deciziilor adoptate în acest domeniu;

reprezintă Uniunea în chestiunile referitoare la politica externă si de securitate comună, deci o funcție diplomatică;

desfăsoară în numele Uniunii dialogul politic cu terții si exprimă poziția Uniunii în cadrul organizațiilor internaționale și al conferințelor internaționale;

îsi exercită autoritatea asupra Serviciului European pentru Acțiunea Externă și asupra delegațiilor Uniunii în țările terțe și pe lângă organizațiile internaționale.”

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afacerile externe și politica de securitate comună este numit de comisie cu acordul președintelui Comisiei cu majoritate calificată, ca și în cazul numirii președintelui Consiliului European. La rândul său, Înaltul Reprezentant, președintele Comisiei și membri ai Comisiei sunt supuși votului Parlamentului European.

Un scurt istoric al acestei funcții începe din anul 1999, când a fost semnat Tratatul de la Amsterdam și l-a avut ca reprezentant pe Javier Solana Înalt Reprezentant al UE pentru PESC. Câteva din atribuțiile sale de atunci erau:

contribuția la formularea, elaborarea și punerea în aplicare a deciziilor politice;

funcție diplomatică în raport cu exteriorul și intermedierea dialogului cu terții.

Un rol extrem de important în cadrul desfășurării activității Înaltului Reprezentant al Uniunii în afaceri externe și politică de securitate comună îl are Serviciu European de Acțiune Externă care sprijină în orice acțiune întreprinsă.

Acest serviciu este pus sub autoritatea și responsabilitatea Înaltului Reprezentant al Uniunii în afaceri externe și politică de securitate comună și ar trebui să fie un serviciu sui generis cu autonomie a bugetului și a managementului.

Trebuie menționat articolul conform căruia: Articolul 27 alineatul (3) din TUE constituie temeiul juridic pentru decizia Consiliului privind organizarea și funcționarea SEAE.

Cu alte cuvinte, trebuie evidențiat momentul când Consiliul European a stabilit – în octombrie 2009 – ca SEAE să fie un serviciu pus în slujba Înaltului Reprezentant, iar acesta, la rândul lui, a avut sarcina de a-i stabili modalitatea de organizare și funcționare.

Și mai important este modul cum acest serviciu este pus în slujba Înaltului Reprezentant al Uniunii și anume:

Sprijinirea în atingerea obiectivelor privind politica externă și activitatea europeană după acordul dat de către Consiliu;

Asistarea președintelui Consiliului European a Comisiei și membrii acesteia în domeniul relațiilor externe;

Cooperarea directă cu statele membre ale Uniunii Europene.

De asemenea, în cadrul acestui serviciu se definește o nouă funcție a Înaltului Reprezentant al Uniunii, și anume cea de numire a personalului SEAE, numire a personalului din rândul departamentului Secretariatului General al Consiliului, departamentele Comisiei și ale serviciilor diplomatice naționale ale statelor membre.

Privitor la structura Consiliului European, este relevant să amintim partidele politice care și în ce proporție fac parte prin reprezentanții lor. Astfel, majoritatea membrilor Consiliului European fac parte dintr-un partid politic la nivel național, și chiar a unui partid politic la nivel european.

Aceste partide au posibilitatea de a-și influența membrii înainte ca ei să participe la întâlnirile din Consiliul European.

Totuși, Consiliul European funcționează pe baza principiului neutralității politice, el are misiunea de a reprezenta statele membre UE, iar deciziile vizează obiectivele UE și interesul național. Ideologia politică poate influența înțelegerile politice și numirile unor reprezentanți (precum cea a președintelui Consiliului).

Ca organe auxiliare, Secretariatul General al Consiliului asistă Consiliul European și președintele acestuia sub autoritatea Secretariatului General.

Acesta are misiunea de a asista la toate reuniunile Consiliului European și de a lua măsuri cu privire la organizarea lucrărilor.

Acest organ auxiliar se ocupă și cu gestionarea bugetului și a creditelor Consiliului European și a Comisiei Europene în conformitate cu prevederile regulamentului financiar.

De asemenea, „în cadrul Consiliului se instituie un comitet permanent care să asigure în cadrul Uniunii promovarea și consolidarea cooperării operaționale în materie de securitate internă. Fără a aduce atingere articolului 207, comitetul promovează coordonarea acțiunii autorităților competente ale statelor membre. La lucrările comitetului pot fi implicați reprezentanții organelor, ai oficiilor și ai agențiilor în cauză ale Uniunii. Parlamentul European și parlamentele naționale sunt informate cu privire la derularea acestor lucrări.”

După cum am precizat anterior, Tratatul de la Lisabona este singurul tratat care, spre deosebire de celelalte, a individualizat instituțiile Uniunii, printre care și Consiliul European stabilind importante reguli de funcționare, întrucât anterior funcționarea sa avea la bază doar norme cutumiare.

Așadar, atribuțiile Consiliului European sunt exclusiv politice, proces în care șefii de stat și de guvern ai statelor membre dețin un rol important.

În vederea, analizării modificărilor prevăzute în modul de funcționare a Consiliului precizâm modul de adoptare a deciziilor prin procedura consensului, excepțiile fiind astfel stipulate doar în tratate, președenția fiind pe o durată de doi ani și jumătate cu posibilitate de prelungire a mandatului o singură dată, președinte ales prin vot din rândul membrilor Consiliului European, ci nu stabilit prin rotație odată la 6 luni, cum era cazul situațiilor anterioare.

Și tot legat de modificări, președintele exercită puterea politică a Uniunii împreună cu președintele Comisiei Europene, asigurând reprezentarea externă a Uniunii în domenii precum politica externă și de securitate comună.

La 1 decembrie 2009, Decizia Consiliului European de adoptare a regulamentului său de procedură prevede întocmai modificările impuse de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Astfel, în virtutea articolului 235 aliniatul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, mai ales, în virtutea prevederilor Tratatului de la Lisabona care stabilește cadrul instituțional al Consiliului European se impune a se adopta un regulament de procedură internă.

Astfel, la data de 1 decembrie 2009 Decizia este adoptată la Bruxelles, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și prevede un regulament de procedură anexat Consiliului European care poate fi utilizat așa cum prevede articolul 7 din regulamentul de procedură respectiv.

Detaliat, vom enumera în cele ce urmează prevederile respectivului regulament.

Astfel, articolul 1 cu titlul de Convocarea și locul de desfășurare a reuniunilor stabilește faptul că instituția Consiliul European se reunește de două ori pe an, la convocarea președintelui – în alineatul 1 – dar atunci când se impune cazul se reunesc și în ședințe extraordinare, iar misiunea președintelui este aceea de a preconiza datele vizând reuniunile care vor avea loc în respectivul semestru, dar cu un an înainte.

Așa cum precizează alineatul 2 locul desfășurării reuniunilor Consiliului European este la Bruxelles, dar în cazul reuniunilor extraordinare, în acord de unanimitate cu Consiliului Afaceri Generale și al Comitetului Reprezentanților Permanenți, se poate stabili și un alt loc de desfășurare pentru aceste reuniuni.

Articolul 2 este dedicat secțiunii de „Pregătire a lucrărilor Consiliului European și acțiuni ulterioare acestora” precizând rolul președintelui alături de președintele Comisiei Europene în asigurarea continuității lucrărilor și a acțiunilor Consiliului European pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale.

Acesta din urmă are ca scop îndeplinirea și aducerea la bun sfârșit a lucrărilor Consiliului European pregătind reuniunile Consiliului. Tot în acest articol sunt menționate atribuțiile președintelui de a stabili relații de cooperare cu Președenția Consiliului, a Comisiei, iar în cazul în care nu-și poate exercita tribuțiile ce revin funcției – deces sau probleme de sănătate – în conformitate cu articolul 15 alineatul (5) din TUE, acesta este înlocuit, după caz, până la alegerea succesorului său, de către membrul Consiliului European care reprezintă statul membru care asigură președinția semestrială a Consiliului

Articolul 4 este dedicat Ordinii de zi și pregătirii astfel încât „la articolul 2 alineatul (2), cel puțin cu patru săptămâni înaintea fiecărei reuniuni ordinare a Consiliului European, menționată la articolul 1 alineatul (1), președintele acestuia, în strânsă cooperare cu membrul Consiliului European care reprezintă statul membru care asigură președinția semestrială a Consiliului și cu președintele Comisiei, transmite Consiliului Afaceri Generale un proiect adnotat al ordinii de zi.”

Rolul Consiliului Afaceri Generale este acela de a analiza cu cel puțin două săptămâni înainte de reuniunile Consiliului European contribuțiile celorlalte formațiuni ale Consiliului la lucrări. În acest caz, președintele pregătește un proiect de concluzii și decizii ale Consiliului European dezbătut de Consiliul Afaceri Generale.

Aceste dezbateri pot avea loc cel mai târziu cu cinci zile înainte de reuniunile Consiliului European, iar președintele stabilește ordinea de zi provizorie. Tot Consiliul European aprobă această ordine de zi înaintea începerii reuniunii după ce inițial fiecare aspect este bine analizat.

Articolul 2 prevede excepțiile când grupul de pregătire al Consiliului poate analiza și dezbate un subiect legat de actualitatea internațională, între reuniunea Consiliului Afaceri Generale la finalul căreia a fost stabilită ordinea de zi provizorie a Consiliului European și reuniunea Consiliului European.

Referitor la reuniunile ordinare ale Consiliului European, acestea nu sunt publice, durează maxim două zile, la convocarea Președintelui Consiliului European, și pot fi prelungite în situații extreme la decizia Consiliului European și a Consiliului Afaceri Generale. Membrii Consiliului European sunt reprezentanți ai statelor membre și înaintează lucrările Consiliului.

De asemenea, Președintele Parlamentului European poate fi audiat de Consiliul European dacă acesta decide astfel, iar întrunirile cu statele terțe sau cu organizațiile internaționale sunt hotărâte în mod excepțional de Consiliul European, la propunerea președintelui.

Referitor la delegații, articolul 4 din prezentul Regulament de procedură a Consiliului European, prevede în continuare numărul de „20 de persoane pentru fiecare stat membru și pentru Comisie și cinci persoane pentru Înaltul Reprezentant. Acest număr nu cuprinde personalul tehnic care efectuează sarcini specifice de securitate sau de sprijin logistic. Numele și funcțiile membrilor delegațiilor în cauză se notifică în prealabil Secretariatului General al Consiliului.”

Referitor la acțiunile președintelui Consiliului European, acesta prezintă un raport în fața Parlamentului European după fiecare reuniune, raport care conține concluziile acesteia și cele mai importante decizii, iar membrii reprezentanți ai statelor membre care alcătuiesc Președenția Consiliului înaintează Parlamentului European prioritățile președinției sale și rezultatele obținute pe parcursul semestrului.

Dacă până la adoptarea Tratatului de la Lisabona luarea de decizii de către Consiliul European se realiza prin vot de calificare și vot de unanimitate, prezentul regulament de procedură precizează luare de decizii prin consens în următoarele situații:

Votarea are loc la inițiativa președintelui Consiliului European și se realizează în vederea adoptării unei decizii prin consens doar dacă tratatele nu prevăd altfel;

Președintele Consiliului European propune votarea după o procedură la inițiativa unui membru al Consiliului European, cu condiția ca majoritatea membrilor săi să se pronunțe în acest sens;

Cvorumul este întrunit din două treimi ale Consiliului European, excepție face Președintele Consiliului și al Comisiei;

Președinții Consiliului European și Comisiei nu participă la vot;

Delegarea se poate face de către un singur alt membru;

Pentru adoptarea deciziilor de procedură în temeiul prezentului regulament, Consiliul European hotărăște cu majoritate simplă.

Consiliul European adoptă în unanimitate, la inițiativa Parlamentului European și cu aprobarea acestuia, o decizie de stabilire a componenței Parlamentului European.

Consiliul European, in urma alegerilor Parlamentului European si dupa consultarile necesare, luand decizii cu majoritate calificată, propune Parlamentului European un candidat la funcția de președinte al Comisiei. În situatia în care acest candidat nu întrunește majoritatea, Consiliul European, propune, în termen de o lună, un nou candidat, luand decizia cu majoritate calificata, candidat care este ales de Parlamentul European în conformitate cu aceeași procedură.

De asemenea, președintele Consiliului European poate propune votul exprimat în scris în chestiuni urgente, iar această procedură trebuie să fie aprobată de toți membrii Consiliului European.

Având în vedere existența acestor acte adoptate prin procedură scrisă, îi revine misiunea Secretariatului General a Consiliului o sinteză realizată periodic.

Tot Secretariatul General al Consiliului pregătește în termen de cincisprezece zile după fiecare reuniune un proces verbal care să conțină următoarele:

menționarea documentelor transmise Consiliului European;

menționarea concluziilor aprobate;

deciziile adoptate;

declarațiile făcute de Consiliul European și cele a căror includere a fost solicitată de un membru al Consiliului European.

Privitor la documentele adoptate, acestea sunt elaborate în limbile prevăzute în regimul lingvistic intrat în vigoare, cu excepția faptului când situația o cere altfel și Consiliul European hotărește în unanimitate acest lucru.

În cazul în care un membru al Consiliului European nu primește documentele în limba specificată, se poate opune deliberării.

Privitor la modalitatea de adoptare a unei decizii, Consiliul European stabilește procedura de vot, face publice rezultatele, dar și procesul verbal în ceea ce privește declarațiile sau punctele importante ale adoptării respectivelor decizii.

În articolul 10 alineatul (2) „Dispozițiile privind accesul public la documentele Consiliului care figurează în anexa II la regulamentul de procedură al Consiliului se aplică mutatis mutandis documentelor Consiliului European.”

Cu toate acestea, respectând precizările din articolul 10, deliberările Consiliului European intră sub incidența secretului profesional, iar în cazul unei copii ilegale a documentelor se poate înainta în justiție această acțiune.

Deciziile Consiliului European sunt semnate de președintele acestuia și de Secretarul General al Consiliului, sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și sunt aduse la cunoștința unui destinatar anume dacă situația o impune de către Secretarul General al Consiliului. Articolul 12 alineatul 2 prevede: „Dispozițiile privind forma actelor care figurează în anexa VI la regulamentul de procedură al Consiliului se aplică mutatis mutandis deciziilor Consiliului European.”

Privitor la modificările impuse de Tratatul de la Lisabona în ceea ce privește modul în care se adoptă de către Consiliul European deciziile, articole prevăd situații precum:

Articolul 22 prevede: „Deciziile Consiliului European privind interesele și obiectivele strategice ale Uniunii privesc politica externă și de securitate comună, precum și celelalte domenii ale acțiunii externe a Uniunii. Deciziile pot să privească relațiile Uniunii cu o țară sau o regiune sau pot aborda o anumită tematică. Acestea precizează durata lor și mijloacele care urmează a fi puse la dispoziție de Uniune și statele membre.

Consiliul European hotărăște în unanimitate, la recomandarea Consiliului, adoptată de acesta în conformitate cu normele prevăzute pentru fiecare domeniu în parte. Deciziile Consiliului European sunt puse în aplicare în conformitate cu procedurile prevăzute în tratate.”

În completare, articolul 31 prevede „ȋn situația ȋn care în care un membru al Consiliului declară că, mȃnat de rațiuni vitale de politică națională pe care le prezintă, intenționeazǎ să se opună adoptării unei decizii cu majoritate calificată, nu se trece la vot, ȋn strânsă consultare cu statul membru implicat, Înaltul Reprezentant cautǎ o soluție acceptabilă pentru acesta. În situația ȋn care rǎspunsul lipsește, decizand cu majoritate calificată, Consiuliul poate solicita Consiliului European să se pronunțe cu privire la chestiunea în cauză, în vederea adoptării în unanimitate a unei decizii.”

Alineatul(3) al aceluiași articol menționează faptul că„ Consiliul European poate adopta, în unanimitate, o decizie care să prevadă că, în alte cazuri decât cele menționate la alineatul (2), Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.”

Deciziile luate de Consiliul European vizează domeniile de politică externă și securitate comună și este susținut în aplicarea deciziilor și în luarea acestora de către Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, cel care prezidează de altfel, și Consiliul Afaceri Externe.

De asemenea, Consiliul European reprezintă locul în care statele membre se consultă între ele înainte de a întreprinde o acțiune pe scena internațională cu scopul de a respecta principiile și obiectivele Uniunii Europene.

Privitor la adoptarea unei politici de securitate comună, Consiliul European adoptă în unanimitate acest lucru după ce propune fiecărui stat membru să adopte o decizie în conformitate cu normele sale constituționale. Astfel, pentru realizarea acestui obiectiv fiecare stat membru pune la dispoziție forță militară.

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, împreună cu Comisia sau singur, poate propune Consiliului recurgerea la mijloace naționale sau instrumente ale Uniunii privind o misiune militară.

Se subliniază faptul că dacă un stat membru se confruntă cu situația unui atac armat, celelelte state trebuie să-i acorde ajutor.

Articolul 28 B, aliniatul 2 prevede obiectivele și condițiile de aplicare a deciziilor în situațiile de misiuni armate, acțiuni coordonate și supravegheate de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și securitate comună împreună cu Comitetul Politic și de Securitate.

Statele membre vor informa permanent Consiliul cu privire la eficiența deciziilor adoptate. Consiliul hotărește cu majoritate calificată statutul, sediul și regulamentul de funcționare al Agenției Europene de Apărare, organism care reunește statele participante la misiuni armate.

Agenția își îndeplinește misiunile în colaborare cu Comisia, dacă este necesar.

Pentru a deveni state membre ale acestei Agenții, statele înaintează o propunere Consiliului și Înaltului Reprezentant care hotărăsc prin consultare și majoritate calificată după trei luni de la aviz. Tot Consiliul suspendă orice stat care nu-și îndeplinește atribuțiile sau angajamentul din Protocolul privind cooperarea structurată permanentă.

Există situația când Consiliului European îi sunt transmise de către Consiliu și tratatele ce urmează a fi modificate, iar în urma consultării cu Parlamentul European și cu Comisia se adoptă printr-o majoritate simplă modificările respectivele.

Pentru acest lucru, Consiliul European convoacă o Convenție formată din reprezentanți ai parlamentelor naționale, iar situația când această Convenție nu se întrunește se realizează numai cu acordul Parlamentului European.

Aceste modificări sunt aprobate în conformitate cu normele constituționale ale statelor membre. Există și posibilitatea autosesizării Consiliului European în cazul în care anumite state membre întâmpină dificultăți în ratificarea respectivă într-un termen de doi ani după ce a fost semnat un tratat de modificare a tratatelor de către patru cincimi din statele membre.

Consiliul European prezintă și proceduri de revizuire simplificate în ceea ce privește modificarea parțială sau integrală dispozițiilor părții a treia din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Aceste proiecte de revizuire pot fi propuse Consiliului European de către fiecare Guvern al statelor membre, de către Parlamentul European sau de către Comisia Europeană. Consiliul European aprobă aceste modificări prin vot de unanimitate și după consultarea cu Parlamentul European și Comisia, de asemenea și în domeniul bancar privind modificările instituționale.

Consiliul European nu poate interveni în modificări în privința domeniului apărării, iar dacă Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede altfel, Consiliul prevede o decizie de autorizare a Consiliului cu majoritate calificată. Inițiativele Consiliului European se transmit parlamentelor naționale, iar în caz de opoziție la o notificare în termen de șase luni modificările nu se adoptă.

III.3. Parlamentul European

Faptul că Parlamentul European devine un jucător din ce în ce mai impunător pe scena europeană a fost anunțat chiar de prezența la CIG de la Lisabona a delegației parlamentare compusă din popularul Elmar Brok, social-democratul Enrique Baron Crespo și liberalul Andrew Duff.

Dacă am putea nominaliza o schimbare instituțională esențială adusă prin Tratatul asupra Funcționării Uniunii, acesta ar fi extinderea procedurii de codecizie, în avantajul Parlamentului European, vertical ,prin generalizarea sa și orizontal ,prin lărgirea ariei sale de aplicativitate.

Avȃnd ca punct de plecare Tratatul de la Lisabona, procedura de bază în adoptarea actelor legislative ale Uniunii este codecizia, aspect care devine neȋndoielnic prin transformarea denumirii, prin articolul 249a, în “procedura legislativă ordinară”. Acest aspect semnificǎ ca doar în situații particulare va fi aplicatǎ o procedură legislativă specială, în care adoptarea va fi realizatǎ de către Consiliu cu participarea Parlamentului sau, o acțiune inovatoare, de către Parlament cu participarea Consiliului.

Potrivit unor voci, momentul Lisabona reprezintă de fapt urcarea Parlamentului pe o treaptă de egalitate cu Consiliul și un pas către un legislativ federal bicameral al Uniunii.

În orice caz, Parlamentul ar căpăta, în eventualitatea intrării în vigoare a noului Tratat, competențe mult sporite, și ar accede la o poziție de unde poate dezbate mai convingător cu reprezentanții guvernelor statelor membre asupra destinelor cetățenilor europeni.

Cetățenii statelor membre sunt reprezentați prin Parlamentul European. Prin intermediul Tratatului de la Lisabona din punct de veder legislativ, bugetar și în materie de aprobare a acordurilor internaționale competențele Parlamentului European sunt sporite. Tototdatǎ, prin intermediul Tratatului se aduc modificǎri și structurii Parlamentului: astfel cǎ numărul deputaților europeni nu va fi mai mare de 751 (750 plus președintele), iar repartizarea locurilor pe state membre va fi fǎcutǎ ȋn funcție de principiul proporționalității degresive, aspect care semnificǎ că, ȋn scopul de a a permite o reprezentare mai bunǎ a statelor mici, statele mari vor accepta să fie subreprezentate, iar fiecare stat membru va dispune de suficiente locuri astfel încât să fie posibilă reprezentarea tuturor curentelor/partidelor politice naționale.

Deși aceste principii sunt aplicate și în prezent cu privire la distribuirea locurilor pe țări în Parlamentul European, totuși, în cazul ratificării Tratatului, va fi pentru prima dată când ele vor fi efectiv înscrise în Tratate.

Ȋn altǎ ordine de idei, deputații provenind din țările cu cel mai mare numǎr de locuitori vor fi reprezentamții unui număr mai mare de cetățeni decât deputații din țările cu populație mai redusǎ. Ȋ cadrul Tratatului mai este stipulat și faptul ȋn Parlament, fiecare stat membru va fi reprezentat în de minim 6 deputați și de maxim 96 de locuri.

Ȋn mod semnificativ prin extinderea sa, procedura codeciziei devine procedură legislativă obișnuită, astfel cǎ, pentru 95% din legislația comunitarǎ, Parlamentul European devine un legiuitor aflat pe picior de egalitate cu Consiliul. Gradul de implicare al Parlamentului sporește legitimitatea democratică a legislației europene.

Prin intermediul noii proceduri bugetare se asigură, referitor la aprobarea bugetului general al Uniunii și a cadrului financiar multianual care dobȃndește statut juridic obligatoriu, o paritate desǎvȃrșitǎ între Parlament și Consiliu. (nu se mai face distincție între cheltuielile obligatorii și cheltuielile neobligatorii).

Se introduce un sistem care prevede repartizarea precisǎ și clarǎ a competențelor, urmat de o clauză de flexibilitate, asemǎnǎtoare celei care existǎ în prezent, ȋnsǎ în conform noii proceduri este nevoie de acordul Parlamentului.

Parlamentul European este cel care, cu votul majorității membrilor, va alege Președintele Comisiei. Consiliul European, luând în considerare rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European și după organizarea consultărilor necesare, va propune Parlamentului European Președintele, care îl va nominaliza cu majoritate calificată.

A fost introdus un nou mecanism, pe lȃngǎ procedura cunoscutǎ sub denumirea de yellow card, mecanism care are menirea de a facilita controlul parlamentelor naționale asupra aplicǎrii principiului subsidiarității, astfel cǎ ȋn situația ȋn care un aviz, ȋn care se afirmǎ faptul cǎ o propunere legislativǎ nu respectǎ principiul subsidiarității , este adoptat de cǎtre o majoritate simplă de parlamente naționale, chiar dacǎ Consiliul sauParlamentul European este de acord cu respectivele parlamente naționale, propunerea este respinsă.

Totodatǎ, un rol important în ceea ce privește procedura de revizuire a tratatului ȋi revine Parlamentului, dat fiind faptul cǎ acestuia ȋi revine dreptul la inițiativă, iar ȋn cazul ȋn care Consiliul dorește să nu convoace o convenție în cazul unor modificări minore, este necesar acordul său.

Prin intermediul unei alte proceduri simplificate, prin decizia unanimă a Consiliului, cu acordul Parlamentului European, este permisǎ ȋn cadrul Consiliului trecerea de la unanimitate la majoritate calificată sau de la procedura legislativă specială la procedura legislativă obișnuită (codecizie).

Ȋn situația ȋn care se sesizeazǎ o obiecție din partea unui parlament național, decizia se se mai poate adopta, caz ȋn care doar o revizuire obișnuită a tratatului mai poate fi aplicatǎ. Ales pentru o perioadǎ de doi ani jumate de cǎtre șefii se stat și de guvern, noul Președinte permanent al Consiliului European va prezenta ȋn fata Parlamentului European un raport după fiecare dintre reuniunile Consiliului.

Modalitățile și procedura prin care un stat membru poate părăsi Uniunea Europeană, așa-numita clauză de retragere, prevede obținerea acordului Parlamentului European.

III.4. Impactul Tratatului de la Lisabona asupra celorlalte instituții

Ȋn ceea ce privește Banca Centrală Europeană (BCE) și Curtea de Conturi, dispozițiile tratatului nu avut parte de modificǎri substanțiale, astfel cǎ, Banca Centrală Europeană, ȋn urma noului articol 9 din Tratatul Uniunii Europene, devine una dintre instituțiile de bazǎ ale Uniunii, ȋn cadrul cǎreia se va aplica principiul cooperării loiale între instituții.

Conform aceluiași articol, cadrul instituțional al Uniunii are ȋn vedere "continuarea obiectivelor Uniunii Europene, susținerea valorilor sale, supravegherea intereselor cetățenilor și statelor membre, și totodatǎ asigurarea ȋn domeniul politicilor sale și ale statelor sale membre a coerenței, eficacității și continuității ".

Tratatul de la Lisabona prevede ca funcții ale Curții de Conturi examinarea conturilor tuturor veniturilor și cheltuielilor Uniunii și asigurarea bunei gestiuni financiare.Din dispozițiile instituționale rezultă că, în afară de denumire, nu s-au adus modificări esențiale privind această instituție.

În ceea ce privește Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Tratatul de la Lisabona extinde domeniul de intervenție al acesteia, mai ales în materie de cooperare penală și polițienească, prin consacrarea forței juridice a Cartei drepturilor fundamentale ale omului,adoptat în forma finală de Conferința Interguvernamentală din 2004 și introduce câteva modificări procedurale.

Conform articolului 9F, Curtea de Justiție a Uniunii Europene hotărăște în conformitate cu tratatele:

a) cu privire la acțiunile introduse de un stat membru, de o instituție ori de persoane fizice sau juridice;

b)cu titlu preliminar, la solicitarea instanțelor judecătorești naționale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituții;

c) în celelalte cazuri prevăzute în tratate.

Tratatul extinde semnificativ rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Impactul cel mai mare al tratatului asupra Curții constă în exercitarea jurisdicției asupra domeniului justiției și afacerilor interne, ca rezultat al emergenței celui de-al treilea pilon cu primul.Impactul jurisdicției Curții asupra va diferi de cea a celorlalte state membre în cazul Regatului Unit al Marii Britanii și, mai cu reticență, în cel al Irlandei unde se aplică anumite protocoale care le permit dreptul de opt in/participare sau opt out/neparticipare în politicile comune ale UE privitoare la regimul Schengen și în domeniul libertăților civile, securității și justiției.

Dar ele pot exercita acest privilegiu doar potrivit termenilor, condițiilor și calendarului stabilit în fiecare caz în parte de către Consiliu și Comisie (care vor încerca să maximeze atât participarea cât și coerența în UE). Marea Britanie nu are dreptul la opt in/participare la începutul procedurii legislative ca mai apoi, la sfârșit, să invoce dreptul la opt out/neparticipare.

Nici nu poate să rămână de neclintit în privința unei politici existente, dacă ceilalți doresc revizuirea ei. Nici nu au dreptul să continue să participe în cadrul politicilor comune existente dacă, după o perioadă de tranziție de 5 ani, refuză să accepte noile puteri ale Comisiei, Parlamentului sau ale Curții. Jurisdicția Curții de Justiție nu va fi extinsă asupra Politicii Comune și de securitate, cu excepția celor două domenii precizate.

De asemenea, se prevede ridicarea numărului avocaților generali de la opt la unsprezece, pentru a se permite Poloniei, la fel ca și celorlalte cinci state membre "mari" să desemneze un avocat general. Ceilalți cinci avocați generali vor fi desemnați succesiv de celelalte state membre. Primatul legii Uniunii Europene este afirmat.

Puterile Curții și ale Comisiei de a impune penalități în cazul procedurii de „infringement” sunt crescute. Extinderea puterilor Curții în domeniul proprietății intelectuale de exemplu trebuie să fie convenite în mod unanim. Comitetul Regiunilor va avea posibilitatea de a sesiza Curtea de Justiție în două situații: pe de o parte, pentru a contesta conformitatea unui act comunitar (în legătură cu care trebuia consultat în mod obligatoriu) cu principiul subsidiarității, iar, pe de altă parte, pentru a asigura respectarea propriilor lui prerogative.

CONCLUZII

Uniunea Europeană înseamnă, înainte de toate, o nouă ordine juridică caracterizată de un scop determinant, și anume, promovarea și integrarea efectivă a statelor, în ideea creării unei uniuni.

Procesul se manifestă însă la diferite nivele ale vieții sociale și economice, nu presupune o mai mare centralizare a procesului de adaptare a deciziilor în mod expres, întrucât depinde de o serie de factori și de variabile.

Integrarea poate fi înțeleasă chiar drept rezolvarea în comun a unei serii de probleme cu care se confruntă în prezent națiunile europene.

Un rol important în atingerea obiectivelor Uniunii Europene l-au constituit și instituțiile și atribuțiile acestora. Referitor la Consiliul European principalele idei se referă la faptul că este o instituție fără funcție legislativă, și cu toate acestea joacă un rol fundamental în derularea activităților Uniunii Europene, prin stabilirea obiectivelor, prioritizarea lor și stabilirea agendei de lucru.

La acest rol fundamental se adaugă, cel de reprezentare în cadrul relațiilor externe, promovarea imaginii Europei, a integrării, de mediator de conflicte la nivel inferior.

Alcătuit din șefii statelor membre, acesta se întrunește de cel puțin 4 ori pe an, la convocarea președintelui său, are misiunea de a numi personalul precum președintele Comisiei și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica comună.

Tratatul de la Lisabona a stabilit aceste delimitări concrete în ceea ce privește statutul, funcțiile, componența și modalitatea de funcționare a Consiliului.

Principalele modificări aduse sunt:

Instituția Consiliul European reflectă componența interstatală;

Atribuțiile instituției: de trasare a obiectivelor, emiterea de decizii și rezoluții în chestiuni ce țin de politica externă și de securitatea comună cât și emiterea de directive politice;

Deciziile se iau prin modalitatea de consens;

Președintele este ales din rândul membrilor Consiliului European pe o perioadă de doi ani jumătate cu posibilitatea de reînnoire a mandatului o singură dată, față de situația anterioară când era ales prin rotație pe o perioadă de șase luni;

Atribuțiile președintelui stabilit în articolul 15 al TUE;

Miniștrii de externe nu mai sunt obligați să asiste în mod regulat la lucrări;

Apariția „Grupului Antici” format din membrii Reprezentanților Permanenți puși la dispoziția șefilor statelor în timpul reuniunilor.

Importante concluzii care se desprind din lucrarea de față sunt legate de rolul Consiliului European.

Acesta devine un ghid al acțiunilor și obiectivelor Uniunii Europene: oficial el nu are drept de decizie juridică la nivel comunitar, dar în mod uzual deciziile luate se impun Consiliului U.E., care le transformă în norme juridice obligatorii; acesta este motivul pentru care unii autori tratează Consiliul European și Consiliul U.E. sub denumirea generică și integratoare de „Consiliu", care include și Secretariatul Consiliului; pe de altă parte, uneori chiar Consiliul U.E. este tentat să lase problemele mai dificile spre rezolvare reuniunilor Consiliului European. În practică, reuniunile sale constituie „momente forte ale unificării europene".

BIBLIOGRAFIE

Bărbulescu Iordan, Procesul decizional în Uniunea Europeană, Editura Polirom, Iași, 2008;

Bărbulescu,Iordan Gheorghe,Uniunea Europeană: de la economic la politic, București: Tritonic,2005

Bîrsan Corneliu,Uniunea Europeană și Convenția Europeană a Drepturilor Omului:unitate sau dualitate în protecția europeană a drepturilor omului?, în “Revista română de Drept Comunitar”, Editura Rosetti, București, nr.1-2003

Bibere Octav, Uniunea Europeană între real și virtual, Editura ALL, București, 1999;

Brucan Silviu, Secolul XXI, Editura POLIROM, Iași, 2005;

Călinoiu Constanța, Duculescu Victor, Drept Constituțional European, EdituraLumina Lex, București, 2008

Civăț Vasile, Uniunea Europeană. Drept instituțional, Editura Sitech, Craiova, 2012;

Constantin Valentin, Documente de bază ale Comunității și Uniunii Europene, ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2002;

Diaconu Nicoleta, Dreptul Uniunii Europene. Partea generală, Editura Lumina Lex,București, 2007

Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene, Ediția a III-a, Editura Universul Juridic, București, 2006;

Maziliu Dumitru, Integrare europeană. Drept comunitar și instituții europene, Editura Lumina Lex, București, 2007;

Popescu Andrei, Dinu Alina, Organizații europene și euroatlantice, Editura Fundației România de mâine, București, 2004;

Sauron Jean-Luc, Curs de instituții europene, Editura Polirom, Iași, 2010;

Ștefan Tudorel, Andreșan-Grigoriu Beatrice, Drept comunitar, Editura C.H.Beck, București, 2007;

Zorgbibe Charles, Construcția europeană. Trecut, prezent, viitor, Editura Trei, București, 1998;

Voinea Liviu, Pauna Bianca, Marinescu Cosmin Stefan, Performanța în contextul Agendei Lisabona: experiențe de success, design instituțional, Institutul European din Romania,2006

Voicu Marin, Introducere în dreptul european, Editura Universul Juridic, București,

2007

Vrabie Mihaela, Cetățenie și drepturi europene, Editura Tritonic, București, 2007

II.Lucrări speciale

1.A Summary Guide to the Treaty of Lisbon (EU Reform Treaty),National Forum On Europe, Stationery Office, Dublin,2008

2.Andrada Maria Albescu,Inițiativa europeană,în “Revista Jean Monnet”,nr.2,decembrie 2007,pp.10-13

3.Andrew Moravcsik, Frank Schimmelfennig ,Liberal Intergovernmentalism, in Thomas Diez,Antje Wiener(eds),European Integration Theory,Oxford University Press,2009,pp.67-68

4.Barnard Catherine, The opt-out for the UK and Poland from the Charter of Fundamental Rights:Triumph of rethoric over reality, în The Lisbon Treaty-EU Constitutionalism without a Constitutionalism Treaty? de Stefan Griller, Editura Springer Wien,2008 pp.257-285.

5.Baneth András,Cserez Gzula,The Ultimate EU test book, John Harper Publishing,London,2008,p.122-131

6.Bianca Maria Carmen, Ordine constituțională și comunitară armonizată din perspectiva Tratatului de la Lisabona,Revista “Pandectele Române”,nr.9/2007,pp.46-56

7.Boguslawska-Kania Joanna, Enlargement :New treaty gives member states an exit clause for first time, “Europolitics Dossiers”,2007

8.Bonde Jens-Peter, The revised EU Constitution analysed by a Danish member of the two constitutional Conventions, From EU Constitution to Lisbon Treaty ,Foundation for EU Democracy,2008,pp.7-28.

9.Bribosia,Herve,The main institutional innovations in the Lisbon Treaty, în The Lisbon Treaty-EU Constitutionalism without a Constitutionalism Treaty? de Stefan Griller, Editura Springer Wien,2008

10.Bușoi Cristian,Ghid pentru Tratatul de la Lisabona ,6 februarie 2008

11.Brady Hugo and Barysch Katinka, The Centre for European Reform Guide to the Reform Treaty -Europe’s“reform treaty”:ends and beginnings ,Centre for European Reform, 2007

12.Brady Hugo, Bad Omens Loom Over Irish Referendum, Center for European Reform, 2008

13.Bribosia Herve, Multispeed Europe? Flexibility and enhanced cooperation in the EU, în Challenge Europe, Issue 17, p. 26-27

14.Brunsden Jim, Freedom, Security and Justice:Extension of majority voting heralds new era for JHA policy, “Europolitics Dossiers”,2007

15.Ce que change le Traite de Lisbonne , Fondation pour l’innovation politique, Presses Universitaires de France,2008

16.Donnelly Brendan, The Reform Treaty : Its Impact on EU Institutions, The Federal Trust, 12 December 2007 ,pp.1-4

18.Duff Andrew, Note on the European Council,Bruxelles, 19 June 2007

19.Duff Andrew, The Treaty of Lisbon, Strasbourg, 23 October 2007 ,pp.3-13

20.Étienne de Poncins, Le Traité de Lisbonne en 27 clés, Éditions Lignes de Repères, 2008

21.Giddens Anthony, Europa în epoca globală-Lisabona și după, Editura Ziua,2007,București,pp.40-46

22.Gráinne de Búrca, The EU on the Road from the Constitutional Treaty to the Lisbon Treaty, “Jean Monnet Working Paper” nr..3, 2008, pp.1-39

23.Griller Stefan, The Lisbon Treaty –EU Constitutionalism without a Constitutional Treaty?,Springer Wien,2008,pp.21-57

24.Gros-Verheyde Nicolas,New treaty strengthens EU’s judicial system ,nr.3407, “Europolitics Dossiers”,2007

25.Gros-Verheyde Nicolas, Lisbon Treaty:Two routes for future revisions, “Europolitics Dossiers”,2007

26.Groza Anamaria, Aportul Tratatului de la Lisabona,Revista “Curierul Judiciar”, Nr.6 (2008), pp.73-89

27.Gueguen Daniel, The new practical guide to the EU labyrinth, EIS, January 2006

Institutul European din România, Centrul Infoeuropa, Seria de dezbateri, noiembrie 2006

28.Hagemann Sara, The EU Reform Treaty: easier signed than ratified ?, European Policy Centre, July 2007 ,pp.1-5

29.Ignățoiu-Sora Manuela, Egalitate și nondiscriminare în jurisprudența Curții Europene

de Justiție, Editura C. H. Beck, București, 2008,pp.20-70

30.Jinga Ion, De la Tratatul Constituțional la Tratatul de Reformă. Reflecții la debutul unei noi Conferințe Interguvernamentale a Uniunii Europene, publicat în "Revista Română De Drept Comunitar" ,numărul 4 din data de 31 august 2007,pp.27-56

31.Jinga Ion, Tratatul de la Lisabona : soluție sau etapă în reforma instituționlă a Uniunii Europene?,”Revista Română de Drept Comunitar”,nr.1, 2008, pp.15-34

Jones Philip,The end of the nation states of Europe,Copenhagen, iunie 2008

32.Král David, Multi-speed Europe and the Lisbon Treaty – threat or opportunity?,Europeum Institute for European Policy,November 2008,pp.1-8.

33.Lequesne Ch., Key Aspects of the New EU Treaty, Towards a New Institutional Balance?, în Challenge Europe, Issue 17, The people’s project?, The new EU Treaty and the prospects for future integration, p. 11.

34.Louis Jean Victor, Ombres et Lumieres du Traite simplifie in L’avenir de l’Europe-une perspective juridique, Congresul Academiei de Drept European,Trier,27-29 septembrie 2007,pp.2-9

35.Macovei Daria, O noua prevedere: clauza de retragere din Uniune, “Revista Jean Monnet”,nr.2/2007,pp.13-16

36.Magnette Paul, L’Union européenne:la fin d’une crise ?,Editions de l’Universite de Bruxelles,2008

37.Miller Vaughne, EU Reform: a new treaty or an old constitution?, Research Paper 24 July 2007, House of Commons Library

38.Nedelcu Alina,Competențele Uniunii Europene – sursă a euroscepticismului?,publicat în “Revista Jean Monnet”,nr.2 din2007,pp.22-25

Tratate:

Tratatul de instituirea a Comunității Europene;

Tratatul de la Lisabona;

Tratatul de la Nisa;

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

Tratatul privind Uniunea Europeană;

Documente

Regulament de procedură a Consiliului European;

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Webgrafie:

www.europa.eu ;

http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/ai0007_ro.htm;

http://www.european-council.europa.eu/home-page.aspx?lang=ro;

http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_eec_ro.htm ;

http://eurlex.europa.eu/ro/treaties/dat/32007X1214/htm/C2007303RO.01000101.htm;