Evolutia Inflatiei la Nivelul Romanieidocx

=== Evolutia inflatiei la nivelul Romaniei ===

Evolutia inflației la nivelul României

-grupa 1505 Seria A-

Dobrint Tiberiu-Ionuț

Duma Dragoș-Iulian

Inflația

„Procesul inflationist a luat nastere cu mult timp inainte aparitiei economiei ca stiinta. Fiind, inainte de toate unproces monetar, precizarea naturii inflatiei se poate face in corelatie cu formele istorice pe care le-au imbracat banii.

La inceput s-a manifestat sub forma dezvoltarii mascate a monedelor din metale pretioase,acest proces fiind cunoscut in prezent sub denumirea de inflatie monetaro-baneasca.

Elementele definitorii ale acestei inflatii sunt :

– separarea continutului nominal al monedelor metalice (mai mare )de continutul lor real (mai mic);

– transformarea existentei – aur a monedei in aparerenta – aur;

– aglomerarea circulatiei cu monede ieftine fara valoare deplina

– scaderea puterei de cumparare a monedelor falsificate

Inflația este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naționale.

Inflația este un indicator final, care arată la sfârsit de an fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se coordonează și conduc la o stabilitate a prețurilor de consum. Este un fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație ca urmare fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale circulației, fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor.

Forme specifice ale inflatiei:

Inflatia prin moneda este cauzata de emisiunea excesiva de moneda, ca urmare a deciziilor organismelor economice specializate;

Inflatia prin credit este determinata de cresterea excesiva a creditului, ceea ce duce la un exces de cerere pentru bunuri de consum, in raport cu oferta existenta;

Inflatia prin cerere este cauzata de marirea cererii solvabile peste nivel de bunuri, economia neavand capacitatea de a creste volumul productiei, astfel incat o parte a cererii ramane neacoperita;

Inflatia prin oferta este determinata de o productie insuficienta in raport cu cerera de pe piata;

Inflatia prin costuri este cauzata de sporirea costurilor de poductie;

Dupa intensitatea fenomenului inflationist si durata acestuia, se disting urmatoarele forme ale inflatiei:

Inflatia taratoare, determinata de un ritm mediu anual de crestere a preturilor bunurilor de consum cu pana la 3%;

Inflatia moderata, daca cresterea preturilor este cuprinsa intre 3-6%;

Inflatia rapida, cand ritmul de crestere a preturilor este cuprins intre 6-10%;

Inflatia galopanta, daca cresterea preturilor depaseste 10%;

Hiperinflatia cand ritmul anual de crestere depaseste 50%.

Inflatia trebuie apreciata si prin corelarea acesteia cu principalii indicatori macroeconomici. Pe baza acestor corelatii se disting:

-cresterea economica inflationista;

-cresterea economica neinflationista;

-stagflatia;

-slumflatia.

Cresterea economica inflationista semnifica o situatie nefavorabila a economiei, in care rata inflatiei devanseaza cresterea productiei.

Cresterea economica neinflationista reflecta o inflatie moderate, controlata de Guvern si de alti factori de decizie macroeconomica si se caracterizeaza printr-o crestere economica superioara ratei inflatiei.

Stagflatia reprezinta fenomenul de stagnare sau recesiune economica, insotita de o inflatie puternica.

Slumflatia este o criza economica insotita de o inflatie.”

Etapele procesului inflationist din tara noastra

Prima etapa a inflatiei Romaniei se incadreaza pana la Revolutia din 1989, etapa caracterizata in principal, prin contradictiile mentinerii preturilor sub control.

A doua etapa a inflatiei are loc pana la declansarea liberalizarii preturilor. Aceasta etapa este caracterizata de mentinerea relativ constanta a preturilor bunurilor si serviciilor si prin cresterea extraordinara a veniturilor consumatorilor, accentuand astfel decalajul dintre oferta de produse, aflata intr-o continua scadere, si masa monetara care continua sa creasca.

Etapa a treia a inflatiei este reprezentata de adoptarea sistemului liberalizat al preturilor. Cu toate acestea liberalizarea preturilor inaintea desfiintarii situatiilor de monopol ale majoritatii intreprinderilor industrial si a instaurarii sistemului concurential pe piata, cresterea rapida a importurilor fata de exporturi, gestionarea ineficient de riguroasa a monedie nationale de catre BNR ca si presiunile facute din afara, au determinat manifestarea durabila a inflatiei galopante.

Inflatia in ultimul deceniu

Inflatia Romaniei a fost recunoscuta ca problema incepand cu anul 1990, luna noiembrie, moment in care s-a declansat reforma economica. Dar acest fenomen a existat insa inainte de acesta data data (decalaj între cerere si oferta pe piata interna au fost sesizate înca de la începutul anilor ’80, pe fondul rambursarii accelerate si înainte de termen a datoriei externe), dar tensiunile acumulate au fost mascate cu ajutorul parghiilor specifice economiei planificate.

În ultimul deceniu, inflatia în România a fost oscilanta si, în general, ridicata, în principal ca urmare a:

-efectelor întârzierii restructurarii de fond a economiei;

-întreruperii în nenumarate rânduri a eforturilor de stabilizare;

-politicii salariale neadecvate;

-indisciplinei financiare extinse.

Cauzele care au generat cresterile de preturi au ramas în tot acest timp,

practic, aceleasi, distincte fiind doar formele de manifestare, alternantele de intensitate si elementele conjuncturale asociate.

Evolutia preturilor de consum in perioada 1991-1993

In aceasta perioada au avut loc principalele etape de liberalizare a preturilor, inflatia a inceput sa creasca din ce in ce mai mult, in cele din urma, in anul 1993 a ajuns sa atinga nivelul maxin, 256 procente. Cauzele cresterilor ample a preturilor au fost foarte multe, dar cea mai mare influenta a avut-o reforma fiscala.

Evolutia preturilor de consum in perioada 1994-1997

In 1994, avand in vedere reluarea cresterii economice inflatia s-a calmat. Fortarea cresterii economice, folosint vechile structure, si operatiunile cvasifiscale pe care autoritatile le-au folosit pentru mentinerea in functiune a unui aparat productive inadecvat au auvut ca efect nementinerea procesului de dezinflatie si nici procesul de expansiune economica, astfel in anul 1997 inflatia a reizbucnit, conturand si ultima etapa majora de liberalizare (care a însemnat ridicarea oricaror restrictii privind preturile alimentelor si renuntarea la politica de subevaluare a energiei electrice, termice si gazelor naturale) producându-se pe fondul unui declin al produsului intern brut de peste 6 procente.

Evolutia preturilor de consum in perioada 1997-2000

In 1998 si 1999 inflatia a continuat sa se situeze la un nivel ridicat datorita continuarii declinului economic de ansamblu(majorarea TVA,deprecierea cursului valutar, chiar si evolutiile preturilor si tarifelor stabilite pentru utilitatile publice). Incepand cu anul 2000, s-a reluat cresterea economica si odata cu ea un nou process de dezinflatie, rata anuala de crestere a preturilor de consum reducându-se cu peste 14 puncte procentuale.

Efectele inflatiei

Desi inflatia controlata poate avea si efecte pozitive, ea este totusi preponderent negativa, un factor care poate, de cele mai multe ori, sa dezorganizeze economia, afectand direct sau indirect intreaga societate si economie mondiala in ansamblul ei. Ea descurajeaza investitiile, faborizeaza speculatia, redistribuie veniturile in favoarea celor instariti sau „puternici”, ii dezavantajeaza pe consumatori prin scaderea puterii banilor. Aceste efecte negative formeaza costuri sociale ale inflatiei si sunt duportate diferentiat de cei care participa la viata economica. In aceasta situatie cei mai afectati raman consumatorii cu venituri mici si relativ fixe, deoarece in aceasta perioada contul de trai creste. Cum cresterea veniturilor nu compenseaza rata inflatiei, standardul de viata scade. Din aceasta cauza interventia statului este necesara, trebuie sa contracareze aceste efecte negative prin masuri de protectie sociala.

Persoanele care economisesc sunt si ele afectate de inflatie. Daca economiile sunt depozitate in banci, iar rata dobanzii nu este superioara inflatiei, valoarea reala a economiilor scade, ajungand sa fie mai mica decat suma depozitata initial.

Creditorii sunt si ei dezavantajati. Daca rata dobanzii la credite este mai mica decat rata inflatiei, suma rambursata valoreaza mai putin decat suma imprumutata, datorita scaderii puterii de cumparare a banilor.

Afacerile sunt si ele afectate negativ de inflatie, deoarece aceasta produce instabilitate, nesiguranta economica, creste riscul la investitii, diminueaza valoarea reala a profiturilor datorita cresterii costurilor si face deseori imposibila previzionarea acestora.

Inflatia poate avantaja anumite categorii sociale, care pot sa-si mareasca usor veniturile, datornicii si guvernul.

Persoanele care pot obtine venituri mai mari pot beneficia de pe urma inflatiei. Anumite profesii si ramuri ale economiei, salariile si preturile pot creste mai mult decat rata inflatiei. Prin urmare, profiturile acestor genti economici cresc, precum si standardul de viata al salariatilor.

Debitorii sunt avantajati de o rata a dobanzii inferioara ratei inflatiei. Astfel, ei vor inapoia o suma care are valoarea mai mica decat cea imprumutata, castigand diferenta dintre rata inflatiei si cea a dobanzii.

Guvernul colecteaza inpozite progresive pe venit. Rata inpozitului creste odata cu cresterea venitului. Daca oamenii incearca sa obtina venituri mai mari, ei vor plati impozite mai ridicate, de aceea guvernul poate beneficia de pe urma inflatiei.

De asemenea, sunt avantajati si cei care schimba cantitati de moneda nationala in valute, mai puternice si mai stabile ei castigand diferenta dintre rata inflatiei interne (mai mare) si cea a inflatiei tarii respective (mai mica) atunci cand fac operatiunea inversa.”

Politici antiinflationiste

"Urmarind aducerea inflatiei in limite normale, problemele antiinflationiste trebuie sa stabileasca si modalitatile trecerii de la stabilire economica monetara la cresterea aconomica autentica” (Milton Ffriedmann)

„Combaterea inflatiei trebuie efectuata prin masuri de presiune asupra masei monetare, prin reducerea acesteia cu ajutorul unor restrictii in domeniul creditului si dobanzii. Inflatia a fost si a ramas un proces preponderent negativ, un dezechilibru monetar cu efecte de antrenare in economia reala. Agentii ecnomici sunt preocupati sa evite efectele negative ale procesului.

Politicile antiinflationiste care asigura stabilitatea monetara relativa, care mentine preturile in limite rezonabile, pornesc de la premiza asigurarii, a cresterii econimice si a scaderii somajului.

In atentia factorilor de decizie sta, mai intai:

preocuparea tinerii sub control a procesului inflationist

mentinerea acestuia la o rata redusa

franarea cresterii masei monetere

franarea cresterii preturilor.

Politicile antiinflationiste trebuie sa fie destul de puternice pentru a impiedica efectiv inflatia dar in acelasi timp suficient de flexibile pentru a nu afecta cresterea economica, a nu duce la deflatie, depresiune si la accentuarea somajului.”