Evaluarea Unei Societati
UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” din TÎRGU MUREȘ FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
Specializarea: Contabilitate și Informatică de gestiune
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific: Absolventă:
Dr. Conf. BIRCEA IOAN RUSU MADALINA-BIANCA TÎRGU MUREȘ
2014
UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” din TÎRGU MUREȘ FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
Specializarea: Contabilitate și Informatică de gestiune
EVALUAREA UNEI SOCIETĂȚI COMERCIALE
Coordonator științific: Absolventă:
Dr. Conf. BIRCEA IOAN RUSU MADALINA-BIANCA TÎRGU MUREȘ
2014
Introducere
Cuprins
Capitolul 1.Evaluarea Întreprinderii.Noțiuni introductive……………………………………3
1.1. Necesitatea și obiectivele evaluării…………………………………………………3
1.2. Valoare și preț.Diferite tipuri de valori folosite……………………………………4
1.3. Etapele studiului de evaluare………………………………………………………8
1.4. Principiile evaluării…………………………………………………………………9
1.4.1. Principiile evaluării în contabilitate………………………………………………9
1.4.2. Principiile respectate în evaluarea economică………………………………….10
1.5. Tipurile de evaluări……………………………………………………………….10
Capitolul 2.Componente fundamentale ale evaluării…………………………………………13
2.1. Metodologia determinarii activului net corijat……………………………………13
2.1.1. Reevaluarea bunurilor necesare exploatării…………………………………….13
2.2. Metodologia determinării capacitații beneficiare…………………………………16
2.2.1. Examinarea previziunilor……………………………………………………….17
2.3. Metode de determinare a ratei de actualizare…………………………………….17
2.4. Estimarea valorii terminale…………………………………………………….…20
2.5. Calculul valorii întreprinderii……………………………………………………..21
2.6. Metode de evaluare bazate pe actualizarea dividendelor………………………….22
2.7. Metoda comparației de piață………………………………………………………22
Capitolul 3.Studiul de caz pentru S.C. MADA COM IMPEX S.R.L……………………..…25
3.1. Elementele bilanțului pentru S.C. MADA COM IMPEX S.R.L………………….25
3.2. Modificarile situatiilor financiare………………………………………………….29
3.3. Metoda activului net contabil……………………………………………………..32
3.4. Metoda activului net contabil corectat…………………………………………….33
3.5. Metoda bazată pe venit………………..………………………………………….39
3.5.1. Previziunea profitului pe baza scenariului realist și pesimist…………………..39
3.5.2. Estimarea ratei de actualizare…………………………………………………..44
3.5.3. Valoarea terminală………………………………………………………………47
3.5.4. Valoarea întreprinderii prin actualizarea fluxului de numerar …………………48
3.6. Metoda comparației directe……………………………………………………….50
3.6.1. Alegerea unei societăți similar cu societatea evaluată………………………….51
3.6.2. Calculul valorii societății……………………………………………………….52
3.7. Estimarea Goodwill-ului………………………………………………………….53
Concluzii și propuneri…………………………………………………………………………..55
Referințe bibliografice…………………………………………………………………………..57
Anexe……………………………………………………………………………………………..58
Introducere
Este cunsocut faptul că activitatea organizațiilor economice cu scop lucrativ gravitează în jurul a trei coordonate: risc, rentabilitate, și valoare, de a căror dimensiune și interferență depinde menținerea acestora pe ”orbita” competitivității și implicit, a dezvoltării capacității lor de a combina resursele de o manieră care să le permită plasarea în elita mediului economic concurențial în care își derulează afacerile.
Organizațiile economice, ca entități juridice și economice, indiferent de statul juridic de organizare, se întalnesc de-a lungul activităților cu necesitatea de a-și măsura posibilitățile sau slăbiciunile proprii din diferite motive, cum ar fi: îmbunătățirea performanțelor sau strategiilor, efecturarea unu transfer de proprietate sub forma unor tranzacții parțiale sau totale pe care a unor fuziuni sau vânzări. Evaluarea întreprinderii, în ansamblul său, este cu totul altceva decât evaluarea posturilor activului, luate separat. Ca atare evaluarea folosește conturile bilanțiere, dar nu se
limitează la măsurarea lor. Astfel, situația poziției financiare este în esență, un prim inventar al activelor și pasivelor care sunt corectate apoi prin evaluări extracontabile, recurgând la un model sau altul, la o metodă sau alta, la o metodologie sau alta de calcul economic și/sau financiar.
Estimarea adecvată a valorii proprietății/întreprinderilor și analiza competentă a celorlalte aspecte aferente proprietăților respective conduce la decizii corecte referitoare la dispoziția și folosința acelor proprietăți.
Estimările precise și realiste ajută la stabilirea creditelor și investițiilor care, la rândul lor, promovează o dezvoltare a proprietăților, în sesnsul dorit de societate. Pentru că deciziile privind folosința și dispoziția proprietăților, precum și drepturile inerente legate de proprietăți depind de cunoștințe solide, evaluatorii pot sa asigure un ajutor substanțial acelora care iau asemenea decizii. Disciplina evaluării afacerilor, a devenit tot mai sofisticată ca răspuns la noile situații. Evaluatorii folosesc tehnici moderne de culegere, analiză și utilizare a informațiilor pertinente valorii intreprinderii. Condițiile economice actuale de dezvoltare a unităților economice impun un
spațiu economic și financiar bine organizat și determinat, aplicând, în acest scop, metode tehnice și specifice și instrumente manageriale caracteristice economiei de piață printre care și evaluarea. Dezvoltarea, în România, a activității de evaluare a fost condiționată de transformările radicale ce au intervenit în economie începând cu anii ′90. Extinderea procesului de globalizare, direcționarea economiei spre o dezvoltare durabilă, te ndinț el e de mo biliz a re a c apit a lurilo r au con dus
spr e amplifi c ar e a a cti vității de ev alu ar e și dez volt ar e a p ro ces elo r de eva lua r e a bunu rilor e con omic e, inclusi v a înt re prin de rilor . Ca urmare a acțiunii de vânzare a
întrepriderilor, a aparut și un segment nou în cadrul pieței de capitaluri, și anume piața de vânzare – cumpărare a întreprinderilor și a activelor acestora. Această piață reunește detinătorii de capital ce doresc să investească direct în întreprinderile existente, prin cumpărarea lor, în speranța obținerii unor profituri viitoare însemnate, mai mari decât cele ce le-ar fi obținut investind în alte moduri. Ei socotesc că vor acționa direct asupra managementului întreprinderii, asupra gestiunii și a pârghiilor și elementelor profilului.
O mare atenție trebuie acordată faptului că prețul întreprinderii stabilit prin diferitele metode de evaluare de cele mai multe ori nu va coincide cu prețul final al întreprinderii, datorită unor factori necuantificabili, cum ar fi dorința de a cumpăra sau a vinde a cumpărătorului sau vânzătorului, de capacitatea de negociere a parților, de conjunctura economiei etc.
Negocierea prețului unei întreprinderi pornește de la o anumită valoare care este diferită în concepția fiecăreia dintre părți. Astfel obiectivele fiecărui negociator pot fi diferite și de aceea cei interesați caută, găsesc și plătesc specialiști în evaluare care stăpânesc tehnici și metode adecvate și oferă solicitanților puncte de plecare în negocieri, alegeri de oferte, intenții, decizii.
CAPITOLUL 1. EVELUAREA ÎNTREPRINDERII. NOȚIUNI INTRODUCTIVE
1.1 Necesitatea și obiectivele evaluării
Ca urmare a schimbărilor ce au loc în economia de piața și în special în condițiile tranziției, evaluarea întreprinderii după anumite perioade de timp este necesară pentru aprecierea justă a locului pe care îl ocupă în cadrul ramurii respective și pentru întocmirea corectă a documentelor contabile. Procesele specifice perioadei de tranziție impun, de asemenea, evaluarea întreprinderilor. Astfel în perioada actuală reevaluarea condiționeaza procesul de privatizare desfășurat în baza Legii
58/1991 și modificată în 1995. Conform acestei legi au avut loc vânzarea unor active aparținând societăților comerciale cu capital de stat, concesionari, închirieri sau locații de gestiune. Orice astfel de acțiune necesită cunoașterea cât mai exactă a valorilor ce urmează a fi înstrăinate, atât pentru cumpărator cât și pentru vânzător.1
Reevaluarea întreprinderilor este necesară și în cazul schimbării formei de proprietate
indiferent de forma prin care se realizează aceasta; acțiuni juridice cu caracter patrimonial, fuziuni,
lichidări, cotare la bursă, emitere de acțiuni.
“Astfel necesitatea reevaluării întreprinderilor, decurge din nevoile pe care le au proprietarii sau administratorii lor, care au mandat de vânzare, pentru cunoașterea unui evantai de valori care să servească ca bază în demararea negocierilor dupa ce s-a luat decizia de vânzare a întreprinderii. În cazul vânzării se stabilește o plajă de valori a întreprinderii care va sta la baza fixării unui preț de plecare a licitatiei. ”2
Ca urmare a acțiunii de vânzare a întrepriderilor, a aparut și un segment nou în cadrul pieței
de capitaluri, și anume piața de vânzare – cumpărare a întreprinderilor și a activelor acestora. Aceasta piața reunește deținătorii de capital ce doresc să investească direct în întreprinderile existente, prin cumpărarea lor, în speranța obținerii unor profituri viitoare însemnate, mai mari decât cele ce le-ar fi obținut investind în alte moduri. Ei socotesc ca vor acționa direct asupra managementului întreprinderii, asupra gestiunii și a pârghiilor și elementelor profilului.3
O mare atenție trebuie acordată faptului că prețul întreprinderii stabilit prin diferitele metode
de evaluare de cele mai multe ori nu va coincide cu prețul final al întreprinderii, datorită unor factori
1 Dumitru Nica, Iuliana Predescu ,Evaluare Inteprinderii, editura “Romania De Maine” p.12 anul 2009
2 Dumitru Nica, Iuliana Predescu ,Evaluare Inteprinderii, editura “Romania De Maine” p.13 anul 2009
3Marin Toma, Inițiere în evaluarea întreprinderilor. – Ed. a 3-a, rev. – București: Editura CECCAR, 2009, p.10 anul 2010
necuantificabili, cum ar fi dorința de a cumpăra sau a vinde a cumparatorului sau vânzătorului, de capacitatea de negociere a părților, de conjunctura economiei etc.
Negocierea prețului unei întreprinderi pornește de la o anumită valoare care este diferită în concepția fiecăreia dintre părți. Astfel obiectivele fiecărui negociator pot fi diferite și de aceea cei interesați caută, gasesc și plătesc specialiști în evaluare care stăpânesc tehnici și metode adecvate și oferă solicitatorilor puncte de plecare în negocieri, alegeri de oferte, intenții, decizii.4
Circumstanțele în care se fac evaluări sunt numeroase dar de cele mai cunoscute sunt legate
de anumite evenimente întalnite în economia de piață sau de tranziție. Între acestea mai importante
au ca obiective:
-schimburile titlurilor de proprietate, emisiunea de titluri de proprietate noi sau de acțiuni noi, pregătirea pentru cotarea la bursă;
-creșterea întreprinderii prin elemente exterioare, cum ar fi majorarea de capital, fuziunea cu o altă întreprindere, absorbită sau cesiunea;
-vânzarea parțială sau a unor active aparținand întreprinderii sau vânzarea integrală a
intreprinderii;
-cumpararea unor active sau a unor societati comerciale, întreprinderi etc.;
-lichidarea întreprinderii în cazul în care s-a ajuns la termenele prevăzute în contractul de asociere, în cazurile de faliment sau la voința asociaților.5
1.2 Valoare și preț; diferite tipuri de valori folosite6
Valoarea justă este definită în standardele Asociației Naționale a Evaluatorilor din România,
în speță în Standardul Internațional de Evaluare IVS 1. ediția a opt-a din 2007.
Conform acestui standard definiția valorii juste a unei proprietați este următoarea: “Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, de bunăvoie, între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv”7. În contabilitate, valoarea justă anticipează o vânzare care poate avea loc în circumstanțe diferite și în alte condiții decât cele care prevalează pe piață (deschisă) pentru vânzarea normală, ordonată a activelor. Acestea includ posibilitatea unei vânzări în situații de vânzare forțată pe termen scurt sau
în alte situații care nu sunt reflectate în definiția valorii de piață. Termenul valoare justă este folosit,
4 Ioan Bircea, Note de curs anul 2012
5 Ion Anghel, Mihaela OANCE NEGESCU, Evaluarea Intreprinderii, Editura Enonomica, P.15 anul 2010
6Lucian Savu,Evaluarea Inteprinderii, Târgu-Mureș, anul 2008, pag.24
7 Ion Anghel, Mihaela OANCE NEGESCU, Evaluarea Intreprinderii, Editura Enonomica, P.17 anul 2010
de asemenea, în acțiuni legale pentru a rezolva disputele dintre părți, a căror circumstanțe pot să nu fie conforme cu definiția valorii de piață. De aceea, valoarea justă nu este sinonimă cu valoarea de
piață.
Valoarea justă poate reprezenta potențialul de servicii al unui activ, de exemplu beneficiile economice viitoare reprezentate de activ în sensul potențialului său de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar și echivalentele de numerar pentru entitate8.
Valoarea de piață este definită în standardele Asociației Naționale a Evaluatorilor din România, în speță în Standardul Internațional de Evaluare IVS 1. ediția a opta din 2007 astfel: “Valoarea de piață este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părțile implicate ar acționa în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere.”9
În evaluarea unui activ sau a unei întreprinderi, în funcție de scop și de o serie de alți factori, se pot
folosi mai multe tipuri de valori din care cele mai des utilizate sunt10:
Valoarea actuală se obține corectând valoarea de origine cu inflația care a avut loc de la data achiziției și cu coeficientul de învechire (care cuprinde uzura fizică, uzura morală și uzura funcțională).
Valoarea justă reprezintă prețul la care un bun ar putea fi schimbat între un cumpărător și un vânzător, normal informați și interesați într-o tranzacție echilibrată.
Valoarea de piață este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părțile au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere. Este tipul de valoare la care se recurge cel mai frecvent, motiv pentru care trebuie
stăruit pe elementele componente ale acestei definiții, și anume11:
– Suma estimată este cel mai probabil preț exprimat în uni tăți monetare, plătibil pentru proprietate,
într-o tranzacție independentă, de piață. Este cel mai bun preț care se poate obține în mod rezonabil de către vânzător și cel mai avantajos preț obținut în mod rezonabil de
8 Dumitru Nica , Iuliana Predescu ,Evaluarea Inteprinderii, Universitatea Spiru Haret editura ”România de mâine” pag
187
9 Standardele Internationale de Evaluare IVS (International Valuation Standards), editia 2011
10 Marin Toma , Inițiere în evaluarea întreprinderilor. – Ed. a 3-a, rev. – București: Editura CECCAR, 2009, PAG .29 anul 2010
11 Ion Anghel, Mihaela OANCEA NEGESCU, Evaluare Inteprinderii, editura evonomica, pag.52-55 anul 2010
către cumpărător.
– O proprietate va fi schimbată se referă la prețul la care piața așteaptă că tranzacția – care întrunește toate celelalte condiții ale definiției valorii de piață – ar putea fi încheiată la data evaluării; se referă, de asemenea, la faptul că valoarea unei proprietăți este o sumă de bani estimată și nu un preț de vânzare predeterminat sau prețul actual de vânzare.
– La data evaluării semnifică faptul că valoarea de piață estimată este specifică unui moment, unei
date precise, data evaluării.
– între un cumpărător decis se referă la un cumpărător care este motivat, dar nu constrâns, să cumpere; un cumpărător care nu este nici nerăbdător să cumpere, nici determinat să cumpere la orice preț; un cumpărător care achiziționează în concordanță cu realitățile pieței actuale și nu ale unei piețe imaginare sau ipotetice12.
– Un vânzător hotărât, adică nu este nerăbdător sau constrâns să vândă, nici forțat să mențină un preț care este considerat realist pe piața actuală; un vânzător motivat să vândă proprietatea în condițiile pieței, la cel mai bun preț obtenabil.
– într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv, tranzacție între părți, între care nu există o relație particulară sau specială(de exemplu, compania-mamă cu filialele sale) între părți distincte, fiecare acționând în mod independent13.
– După o activitate de marketing adecvată înseamnă că proprietatea va fi prezentată pe piață în cel mai adecvat mod;durata timpului de expunere pe piață trebuie să fie sufi cientă; se presupune că perioada de expunere trebuie săînceapă înainte de data evaluării.
– în care părțile implicate au acționat în cunoștință de cauzăsi prudent, adică ambele părți sunt bine informate, acționează în propriul interes si în mod prudent.
– Si fără constrângere; ambele părți sunt motivate dar nu constrânse.
Pornind de la unele baze de evaluare diferite de valoarea de piață, se obțin și alte valori după cum urmează:
12Marin Toma ,Inițiere in Evaluarea Inteprinderii, Editura ceccar anul 2009 pag 101-110
13 Ioan Adrian Crivii Alocarea valorii Inteprinderii pe componente de capital investit,editura MIRTON 2008pag 121
– Valoarea de recuperare brută14 este valoarea unei proprietăți (cu excepția terenului) care se obține mai degrabă din valoarea materialelor pe care le conține decât din valoarea care se obține din continuarea utilizării, fără a necesita reparații sau adaptărispeciale.
Valoarea de recuperare brută minus costurile de vânzare dă valoarea de recuperare netă care poate fi egală cu valoarea realizabilă netă pentru un activ care nu mai are utilitate pentru întreprindere. Valoarea de recuperare este, în mod obișnuit, reflectarea prețului curent sperat pentru proprietatea care a ajuns la sfârșitul duratei de viață utilă din punct de vedere al scopului si funcționării stabilite inițial. Conceptul de valoare de recuperare se bazează, deci, pe ideea că activul este evaluat mai degrabă prin prisma valorii lui de recuperare din vânzare decât a scopului pentru care a fost conceput inițial.
Valoarea de recuperare nu trebuie să implice, în mod automat, că o proprietate nu mai are nicio durată de viață utilă sau o utilitate; proprietatea vândută pentru recuperare poate fi reconstituită sau transformată pentru a servi unui scop asemănător sau diferit sau poate asigura componente pentru alte proprietăți, care pot fi încă utilizate, în ultimă instanță, valoarea de recuperare ar fi expresia valorii de casare sau a valorii pentru reciclarea materialelor.
Valoarea de utilizare15 este valoarea pe care o anumită proprietate o are pentru o utilizare
specifică și pentru un anumit utilizator, de aceea nu este în relație cu piața; se referă strict la valoarea cu care o anumită proprietate contribuie în întreprinderea din care face parte, fără a avea în vedere cea mai bună utilizare a proprietății sau suma de bani ce poate fi obținută în urma vânzării sale.
Standardul Internațional de Contabilitate IAS 36 definește valoarea de utilizare ca fiind valoarea actuală a fluxurilor viitoare de numerar ce se așteaptă să fie generate din utilizarea continuă a unui activ și din cedarea lui la sfârșitul duratei de viață utilă.
Valoarea de lichidare16, cunoscută și sub denumirea de valoare de vânzare forțată, reprezintă
suma care ar putea fi primită,în mod rezonabil, din vânzarea unei proprietăți, într-o perioadă de timp prea scurtă pentru a fi conformă cu perioada de marketing necesară, specificată în definiția valorii de piață. In unele cazuri,valoarea de vânzare forțată poate implica un vânzător obligat să vândă și un cumpărător (sau mai mulți) care cumpără fiind conștienți de dezavantajul vânzătorului.
Valoarea de fuziune17, adică valoarea suplimentară, rezultă din contopirea a două sau mai multe
participării la proprietate si reprezintă o formă particulară a valorii speciale.
14Prof. univ. dr.MarinAndreica, Evaluarea Inteprinderii, editura Cibernetica MC, anul 2009, pag 16
15Prof. univ. dr.MarinAndreica, Evaluarea Inteprinderii, editura Cibernetica MC, anul 2009 pag,15
16 Marin Toma,Inițiere în evaluarea înteprinderii, Marin Toma, Editura CECCAR București 2009 pag,100-102
17doc.Alexandru Bologa Evaluarea Inteprinderii, Editura CIBERNETICA MC anul 2011 pag,16-17
Valoarea specială ar putea fi asociată cu elemente ale valorii de exploatare continuă și cu valoarea de investiție sau subiectivă. Evaluatorul trebuie să se asigure că și criteriile utilizate prin evaluarea unor astfel de proprietăți sunt diferite de cele utilizate pentru estimarea valorii de piață, prin prezentarea clară a oricărei ipoteze speciale utilizate.
1.3 Etapele studiului de evaluare
Metodologia evaluării societăților comerciale din România constă în executarea a două lucrari: diagnosticarea întreprinderii și evaluarea propriu-zisă a întreprinderii pe baza metodelor alese. Pentru realizarea acestor două lucruri se parcurg urmatoarele etape: încheierea contractului de evaluare, informarea pentru cunoasterea întreprinderii, analiza diagnostic, întocmirea raportului final al diagnosticului de evaluare, determinarea plajei de valori a întreprinderii, întocmirea raportului final de evaluare18.
Diagnosticarea în mod particular, a unei înteprinderi, în vederea evaluării, se urmărește
înțelegerea tuturor laturilor activității acesteia, respectiv juridică, tehnică, resurse umane, economico-financiară, precum și a punctelor forte, și a punctelor slabe corespunzătoare fiecăreia. Aceasta are drept evidențierea parametrilor de operare ai firmei, estimarea performanțelor și riscurilor activității viitoare, orice informații care pot orienta judecata evaluatorului. Prin diagnosticare, se urmarește sintetic evidențierea a doi parametrii-cheie ai companiei analizate: rentabilitatea și riscul. Diagnosticul, furnizează informații necesare aprecierii situației trecute și prezente, care constituie o bază pentru estimarea elementelor și variabilelor ”cheie” ce trebuie avute în vedere în cazul apicării diferitelor metode de evaluare. Întrucât evaluarea întreprinderii nu înseamnă o aplicare mecanică a unor tehnici, ci presupune o apreciere profundă a performanțelor și riscurilor firmei, ehipa de evaluare trebuie să opereze cu parametrii considerați normali pentru mediul de activitate al firmei evaluate și la momentul efectuării evaluării. Rezultatul procesului de evaluare se concretizează în raportul de evaluare, acesta din urmă având o structură minimă stabilită
de Consiliul Internațional pentru Standarde de Evaluare.19
1.4 Principiile evaluarii
1.4.1.Principiile evaluarii in contabilitate
In scopul realizarii unei imagini fidele a patrimoniului,a situației financiare si a rezultatelor,la efectuarea evaluarii in contabilitate se vor respecta urmatoarele principii contabile,principii regăsite si in standardele internaționale de contabilitate:
a.)principiul stabilității unității monetare;
b.)principiul costului istoric;
c.)pricipiul prudenței;
d.)principiul permanenței metodelor;
e.)principiul independenței exercițiului.
a.)Pricipiul stabilității unității monetare impune ca elementele patrimoniale și fluxurile să fie exprimate în unitați monetare.Unitatea monetară se identifică cu bani. Funcția de bază a banilor este de masură a valorii. Expresia bănească a masurii valorii este prețul.
În virtutea stabilității monetare:
1.fluctuațiile de valoare ale etalonului monetar sunt ignorate;
2.creanțele și datoriile sunt înscrise la valoarea lor nominală și nu la valoarea actuală.20
b.)Principiul costului istoric: impune înregistrarea în contabilitate a activelor și pasivelor la costul de origine consemnat în documentele justificative. Cu acest cost figureaza în contabilitate de la intrare până la ieșire el putând fi stabilit prin alte prețuri,sau modifica numai prin reevaluare21. Acest principiu se bazează pe principiul stabilității unitar monetare.22
Avantaje:-fiabilitatea;
-precizia și verificabilitatea;
-prudența.
c.) Principiul prudenței: conform acestui principiu la sfarșitul exercițiului financiar are loc constituire, majorare, micșorare, anularea ajustarilor de depreciere și a provizioanelor. În baza acestui principiu, plusurile de valoare în cazul activelor nu vor fi înregistrate în contabilitate. Aceste plusuri de valoare sunt determinate ca o diferență între valoarea de inventar și valoarea contabilă. Valoarea de inventar este apreciată de comisia de inventar pe baza utilității bunului, prețului pe
piață, stării tehnice a acestuia. Inventarul nu are doar rolul de a stabili stocul scriptic și faptic ci și
20 Bircea Ioan ,Evaluarea Intreprinderii,Editura Petru-Maior,anul2005,pag.23
21 Oprea Calin, Ristea Mihai-Op. cit., pag. 228.
22 Bircea Ioan, Evaluarea Întreprinderii, Editura Petru-Maior,anul2005,pag.24
stabilirea deprecierii de valoare. În cazul elementelor din structura datoriilor și capitaluriilor proprii conform prudenței diferențele negative nu vor fi înregistrate în contabilitate. Acest principiu nu permite supraevaluarea elementelor de activ și subevaluarea elementelor din structura capitalurilor proprii și a datoriilor23.
d.)Principiul permanenței metodelor: conform acestui principiu în cazul anumitor metode
privind evaluarea (metoda LIFO, FIFO, Cost mediu ponderat) sau a metodelor contabile (metode privind amortizarea, metoda inventarului permanent etc.); acestea nu se modifică pe parcursul unui exercițiu financiar. În cazul comparației directe utilizate în evaluare nu pot fi comparate în mod real două societăți comerciale care aplică două metode diferite.
e.)Principiul independenței exerțitiului: conform acestui principiu înregistrarea cheltuieliilor în avans și ale veniturilor în avans se vor efectua pe baza respectării acestuia.
1.4.2 Principii respectate în evaluarea economică
Evaluatorii consideră conform Standardului European de Evaluare24 ca: ,,Principiul fundamental, atât pentru elaborarea raportului, cât și pentru alegerea bazelor de evaluare, va fi transparența, consistența și coerența.’’
“a.)Principiul anticipării: conform acestui principiu valoarea unei acțiuni, a unei părți sociale, este dependentă de fluxurile de numerar, anticipate a fi rezultate din deținerea bunului respectiv sau din activitatea societății.
b.)Principiul substituției: conform căruia valoarea unui bun economic este apreciată pe baza unui bun economic similar sau substituibil tranzacționat pe piață și care are un risc echivalent. c.)Principiul evaluării unitare: conform căruia valoarea unui întreg nu este egal cu suma
valorii componentelor, datorită efectului de sinergie. Efectul de sinergie este întalnit în cazul
fuziunii a două societăți comerciale.”25
1.5. Tipurile de evaluare
„Orice activitate de evaluare presupune însă conștientizarea elementelor cheie în evaluare, respectiv:
obiectul evaluării (întreprinderea privită ca individualitate, proprietăți imobiliare, valori mobiliare);
subiecții (părțile implicate în tranzacție);
poziția evaluatorului care furnizează elementul de reper pentru valoare și preț;
23 Bircea Ioan, Evaluarea Întreprinderii, Editura Petru-Maior,anul2005,pag.25
24 Champness Peter-Op. cit., pag. 15.
standardele de evaluare (Standardele Internaționale de Evaluare, elaborate de Comitetul Internațional pentru Standardele de Evaluare IVSC; Standardele de Evaluare elaborate de ANEVAR), care conțin definițiile conceptelor utilizate în evaluarea diferitelor tipuri de proprietăți, domeniile de aplicare a standardelor, tipurile adecvate de valoare pentru tipurile de proprietăți supuse evaluării, metodele adecvate de evaluare și devierile de la cele mai adecvate proceduri de evaluare.
Prevederile Standardelor de evaluare sunt compatibile cu prevederile înscrise în Legislația Uniunii Europene și cu Standardele Internaționale de Evaluare și cu Standardele Internaționale de Contabilitate. Respectarea prevederilor Standardelor are o importanță majoră pentru cele trei categorii de utilizatori ai acestora, respectiv : evaluatori, clienți, specialiști în teoria si metodologia evaluării.
Pentru evaluatori, Standardele reprezintă un ghid de conduită care îi orientează pe începând de la stabilirea clauzelor contractului de evaluare, derularea evaluării prin metodele și procedurile de evaluare folosite, până la prezentarea raportului de evaluare și prezentarea anexelor acestuia. Respectarea Standardelor poate constitui pentru evaluator o probă de apărare împotriva reclamațiilor unor clienți, inclusiv în cazul unor pretenții de despăgubiri solicitate instanțelor judecătorești.
Pentru clienți, cunoașterea Standardelor de evaluare este utilă deoarece ei pot solicita ca evaluatorul să respecte condițiile de pregătire profesională și experiență adecvata subiectului evaluat. De asemenea, clientul se familiarizează cu conceptele de bază și cu conținutul raportului de evaluare.
Pentru specialiști în teoria și metodologia evaluării, cunoașterea Standardelor are importanță științifică, având în vedere panoplia de noțiuni utilizate, relațiile de calcul aferente diferitelor metode de evaluare.
Ținând seama de toate aceste elemente, activitățile de evaluare se pot diferenția în funcție
de:
a) obiectul supus evaluării, respectiv:
– evaluări de bunuri, cum ar fi mijloace fixe, elemente de natura activelor circulante (stocuri,
creanțe);
– evaluări de active intangibile, care pot sau nu fi înregistrate în contabilitate, respectiv active
intangibile care pot fi identificate și evaluate separat (licențe, mărci, brevete, concesiuni etc.) cât și
goodwill-ul (reputația întreprinderii, prestigiul echipei de conducere, vadul comercial, fidelitatea
clienților etc.);
– evaluări de active economice (părți dintr-o întreprindere, secții, ateliere, depozite, magazine), care pot funcționa separat, independent, fără a perturba activitatea întreprinderii;
– evaluarea de întreprinderi în totalitatea lor, respectiv evaluarea unei afaceri în totalitatea sa. b) scopul (obiectivul) evaluării:
– evaluări administrative, care nu este fundamentată pe o analiză profundă a proprietății evaluate și nici a perspectivelor economice ale acesteia, reflectate în mărimea veniturilor viitoare sperate de investitor, ci constă în calcule bazate exclusiv pe date contabile, pe declarații ale contribuabililor sau pe cursul anterior la care au fost realizate tranzacțiile cu acțiuni ale întreprinderii evaluate. Aceste evaluări sunt efectuate îndeosebi pentru stabilirea bazei de impozitare, conform unor reguli stabilite de autoritățile de reglementare fiscală (în România un exemplu de o astfel de reglementare este HG 457/1997, prin care se aprobă Normele metodologice privind procedurile de privatizare și condițiile de organizare și desfășurare a vânzărilor de acțiuni, de părți sociale și active; conform acestei reglementări, metodologia de evaluare se bazează pe calcularea valorii activului net contabil, ajustată cu media profitului net realizat în ultimii patru ani);
– evaluări economice care vizează stabilirea valorii de piață a unei proprietăți sau afaceri în vederea vânzării, privatizării etc.
c) beneficiarul evaluării:
– evaluări pentru proprietarii afacerii sau proprietății, în vederea stabilirii bazei de negociere pentru vânzare;
– evaluări pentru instituții financiar bancare și fiscale, în vederea constituirii unor garanții pentru credite, impozitarea unor operații de vânzare cumpărare, fuziune etc.
– evaluări pentru instituții și organisme publice;
– evaluări pentru instanțele judecătorești, atunci când apar litigii legate de mărimea, mișcarea
sau lichidarea patrimoniului sau averii unei persoane juridice;
– evaluări pentru persoane fizice (salariați, moștenitori ai proprietarilor sau persoane care
doresc să achiziționarea de titluri de valoare sau să realizeze operațiuni de asociere.”26
26 Dumitrescu D., Dragotă V., Evaluarea întreprinderii, Ed.Economică, București, 2000, p. 32
CAPITOLUL.2 COMPONENTE FUNDAMENTALE ALE EVALĂRII
2.1 Metodologia determinării activului net corijat (ANC)
Activul net corijat al unei entități se determină parcurgân-du-se succesiv trei etape27:
-separarea tuturor bunurilor evidențiate în bilanțul contabil, în bunuri necesare exploatării și bunuri în afara exploatării;
– reevaluarea bunurilor necesare exploatării;
– calculul matematic al activului net corijat.
ANC=Total Active – Total Datorii (Metoda substractiva)
În cazul în care evaluarea este efectuată avandu-se în vedere continuarea activității atunci provizioanele pentru riscuri și cheltuieli care au un grad mare de realizare a riscurilor sau cheltuieliilor pentru care s-a constituit vor fi cuprinse în categoria datoriilor.
În cazul în care evaluarea este efectuată avându-se în vedere încetinirea activității atunci provizioanele pentru riscuri și cheltuieli vor fi cuprinse la capitaluri proprii. Subvențiile pentru investiții vor fi cuprinse în categoria capitalurilor proprii.
Această metodă apreciază valoarea unei entități pe baza substanței, adică schimbă o anumită sumă de bani pentru o parte din averea societății comerciale.
2.1.1 Reevaluarea bunurilor necesare exploatării
În reevaluarea bunurilor dintr-o întreprindere, cu deosebire imobilizări și stocuri, se au în vedere următorii factori: evoluția prețurilor, politici de contabilizare, politici de amortizare, eroziunea monetară, starea bunului și orice alt factor depistat cu ocazia diagnosticului si analizei fundamentale, care poate antrena distorsiuni între valoarea contabilă și valoarea economică a bunurilor respective28. Activele de exploatare sunt în general evaluate la valoarea de utilizare, de folosință, adică la nivelul foloaselor pe care un activ le procură întreprinderii deținătoare. Această valoare se obține, de regulă, pe baza costului istoric diminuat de amortismentul economic (inclusiv deprecierea).
Valoarea de folosință ar trebui să fie aproape de valoarea de piață, adică de prețul la care întreprinderea ar putea să procure un bun identic pe o piață de ocazie.
Valoarea de folosință poate să fie definită ca fiind valoarea actualizată a intrărilor nete de fluxuri
degajate prin exploatarea unui activ.
27 Dumitru Nica, Iuliana Predescu,Evaluarea Întreprinderii, Editura ”România de Mâine” pag,234
28 Dumitru Nica, Mariana Predescu, Evaluarea Întreprinderii, editura ”România de mâine” pag.237
Imobilizări necorporale29
Imobilizările necorporale (cheltuieli de înființare, mărci, brevete, licențe, studii, tehnologii etc.) sunt considerate, de regulă, nonvalori pentru determinarea activului net corijat al întreprinderii, cu o singură excepție: cheltuielile de cercetare și studiile care se referă la produse noi sau la dezvoltare (si nu cele care sunt efectuate pentru menținerea potențialului existent), care se iau în calculul activului net corijat cu sumele înregistrate în contabilitate. Dacă imobilizările necorporale, ca de altfel toate elementele intangibile ale întreprinderii, sunt bine gestionate și exploatate, influențează valoarea întreprinderii însă nu patrimonial ci prin rentabilitate, așa cum se va vedea la capitolul privind evaluarea părții invizibile a întreprinderii.
Imobilizări financiare30
Structura frecvent întâlnită la acest element al bilanțului contabil se referă la titluri de participare la
capitalul altor întreprinderi (acțiuni, părți sociale etc.) și credite acordate sau plasamente.
Titlurile sunt evaluate diferit, după cum cotează sau nu la bursă și după cum se constituie într-un pachet majoritar sau un pachet minoritar. Titlurile care cotează se evaluează prin metodele indicate de organismul de reglementare al pieței de capital; cea mai utilizată metodă constă în estimarea valorii actuale a unui titlu la nivelul cel mai redus dintre: media ponderată a prețurilor la tranzacțiile care au avut loc în ultima zi de la bursă și prețul ultimei tranzacții din aceeași zi, cu condiția să fie un preț relevant, adică să se refere la cel puțin 0,5% din numărul de titluri ale emitentului. Titlurile care nu cotează și se constituie într-un pachet minoritar sunt evaluate prin metoda capitalizării dividendelor; cele care nu cotează dar se constituie într-un pachet majoritar pot fi evaluate prin aceeași metodă a capitalizării dividendelor, dar pot fi utilizate si alte metode bazate pe evaluarea globală a întreprinderii în care s-a investit.
Creditele acordate, plasamentele, sunt luate în calculul activului net corijat cu valorile din scriptele contabile, cele în valută fiind însă actualizate la raportul de schimb al monedei naționale din ultima zi a lunii anterioare în care au demarat studiile pentru evaluarea întreprinderii31.
Admițând că creditele acordate de societatea comercială sunt în lei, rezultă că nu sunt corecții de
efectuat asupra bilanțului contabil.
29 Active necorporle, proprietate intelectuala, editura Tribuna Economica, anul 2006, pag,29
30 Dumitru Nica, Iuliana Predescu, Evaluarea Întreprinderii,editura ”România de mâine” anul 2007 pag.289
31 Dumitru Nica, Iuliana Predescu, Evaluarea Întreprinderii,editura ”România de mâine” pag301
Imobilizări corporale32
Imobilizările corporale necesare exploatării sunt evaluate la valoarea de folosință a activelor
respective atunci când evaluarea nu se face într-o optică de vânzare sau de lichidare a acestor active.
Valoarea unei imobilizări corporale va fi cu atât mai mare cu cât durata de viață rămasă va fi mai mare; în sens contrariu, acționează uzura morală și funcțională, precum și performanțele în utilizare a bunului respectiv.Conform reglementărilor in vigoare, ageții economici, au obligația de a efectua reevaluarea cladirilor aflate în patrimoniu la anumite intervale de timp, dar chiar și în aceste condiții, nu se poate vorbi despre o valoare de piață a acestora. În mod curent, mijloacele fixe, contribuie la generarea veniturilor întreprinderii. Este necesar ca evaluatorul să încadreze activele respective în categoria celor aflate în exploatare, sau în afara exploatării. Indiferent de natura activelor corporale, evaluarea acestora se realizează de către persoane care au calificarea și competența necesară în evaluarea proprietăților imobiliare, daca este vorba de terenuri sau clădiri, sau în evaluarea bunurilor mobile, dacă este vorba de echipamente, instalații, etc.
Stocuri33
După ce ne-am asigurat că stocurile din contabilitate se sprijină pe inventare fizice și am studiat metodele de evaluare folosite de întreprindere, se procedează la elaborarea unei balanțe pe vechimi a tuturor stocurilor și constituirea de provizioane pentru stocurile fără mișcare sau cu mișcare lentă.
Valorile de exploatare34, în general, sunt evaluate la valoarea lor de realizare într-o perspectivă de
continuitate a exploatării, la evaluarea stocurilor urmând să fie avute în vedere următoarele reguli
particulare:
– Stocurile la intrare (materii prime, materiale, combustibili,piese de schimb, obiecte de inventar etc.) se evaluează la prețurile de achiziție practicate în luna anterioară celei în care se face evaluarea, iar dacă intrările sunt mai rare, la media prețurilor de achiziție din cea mai recentă perioadă.
– Stocurile din interior (producție neterminată, semifabricate din producție proprie etc.) se evaluează la nivelul costurilor efective corectate cu gradul de înaintare în realizarea fizică a produselor.
– Stocurile la ieșire (produsele finite) se evaluează la nivelul prețurilor de vânzare, mai puțin beneficiile
32 Ion Anghel, Mihaela OANCEA NEGESCU, Evaluarea Întreprinderii, editura ECONOMICA, anul 2010, pag.253
33 Marin Toma , Inițiere în evaluarea Întreprinderii, Marin Toma, Editura CECCAR, anul 2009 pag,76
34 Marin Toma, Inițiere în evaluarea Întreprinderii, Editura CECCAR, anul 2009 pag,35
estimate în aceste prețuri.
Activul net contabil35
Conform situatiilor financiar-contabile, ANC se poate stabili prin două metode:
– metoda substractivă de calcul care constă în scăderea din totalul activelor reevaluate a tuturor datoriilor întreprinderii;
– metoda aditivă care constă în adăugarea la capitalurile proprii ale întreprinderii a tuturor
influențelor rezultate din înlocuirea valorilor contabile cu valorile economice
ale elementelor din bilanțul întreprinderii.
2.2 Metodologia determinării capacității beneficiare
Capacitatea beneficiară a unei întreprinderi poate fi definită ca fiind aptitudinea unei întreprinderi de a degaja un beneficiu în viitorul apropiat, în condiții de gestiune normale, identice cu cele din perioadele trecute, dacă nu au loc schimbări semnificative în viața întreprinderii.
Rezultatele publicate ca atare de întreprindere sunt adesea puțin semnificative, ca urmare a cel puțin 3 categorii de factori a căror incidență trebuie stabilită, măsurată; influența acestor factori asupra valorii întreprinerii trebuie analizată distinct, și anume:
– incidența fiscalității;
– incidența metodologiei contabile;
– distorsiunile voluntare ale rezultatului financiar.
Deci, este vorba de a determina, pornind de la bilanț și evidențele contabile, care este rezultatul economic rezonabil la care un eventual cumpărător ar putea să se aștepte. Este ceea ce se numește capacitatea beneficiară.
Capacitatea beneficiară creează ușor o confuzie suplimentară: nu este vorba de un beneficiu, de un profit în sensul uzual, ci de un randament financiar al totalității capitalurilor care finanțează exploatarea36.
Capacitatea beneficiară se exprimă prin indicatorii: profitul brut, profitul net, dividendul si fluxul de trezorerie (cash-flow).
Și sub aspectul performanțelor, al rentabilității, cifrele contabile nu constituie decât un punct de plecare pentru evaluare; ceea ce contează cu adevărat sunt rezultatele viitoare pentru un cumpărător sau un terț, altul decât vânzătorul. Cifrele înregistrate de întreprindere, referindu-se la trecut, nu reprezintă decât un început; analiza
trecutului nu are importanță decât dacă permite stabilirea evoluției viitoare.
35Dumitru Nica, Iuliana Predescu,Evaluarea Întreprinderii,editura ”România de mâine” pag304
36 Marin Toma,Inițiere în Evaluarea Întreprinderii, editura CECCAR, anul 2009 pag.79
Capacitatea beneficiară, acest profit viitor al întreprinderii, se determină parcurgându-se succesiv trei etape: studiul rezultatelor trecute, examenul previziunilor si – pornind de la constatările efectuate în aceste prime două etape – calculul matematic al capacității beneficiare37.
2.2.1. Examenul previziunilor
În cadrul metodelor de evaluare bazate pe randament un moment important in derularea acestora il reprezinta previziunea profitului,cash-flow-ului si a dividendelor.38
Previziunea anticipează evoluția probabilă a proceselor și fenomenelor pornind de la realizările perioadei precedente, de la tendințele conturate și luând în considerare modificările previzibile a avea loc.
Din examenul previziunilor pot rezulta următoarele 2 situații:
– previziunile stabilite sunt credibile, deoarece sunt coerente cu rezultatele trecute, sau, deși prezintă modificări serioase față de rezultatele trecute, acestea pot să se explice prin evenimente noi, precum decizii luate pentru reducerea costurilor, creșteri ale productivității ca urmare unor modificări, restructurări ale procesului de producție, investiții noi, evoluția pieții, crearea de produse noi etc. în acest caz, previziunile pot fi luate în calcul pentru evaluare.
– previziunile stabilite sunt irealiste; în acest caz, previziunile pot să nu fie reținute pentru evaluare
si evaluatorul va trebui să le modifice sau să le refacă.
Previziunile nu pot fi ignorate în totalitate (deci nu se poate renunța la ele în totalitate), întrucât numai examenul rezultatelor trecute nu ar fi suficient. Examenul previziunilor este o etapă importantă a evaluării; evaluatorul nu trebuie să uite niciun moment că ceea ce îl interesează în mod deosebit pe eventualul cumpărător și poate justifica prețul este înainte de toate rezultatul, profitul pe care-1 va obține, singurul care poate să-i justifice investiția.
2.3. Metode de determinare a ratei de actualizare
Metodele de actualizare joacă un rol important în evaluarea întreprinderilor.
“Actualizarea este operația financiară prin care o sumă încasată în viitor este adusă la valoarea prezentă. Tot sub denumirea de actualizare este cunoscută și operatia prin care o sumă platită în trecut este adusă la
valoarea prezentă.”39
37 Constantin Bărbulescu, Sisteme Strategice al întreprinderii,Editura Economică Bucuresti, 1999 pag,207
38 Bircea Ioan,Evaluarea intreprinderii,2005,pag.145
„Capitalizarea este operatia prin care se calculeaza valoarea unei sume platite in prezent cat v-a valora in viitor.Instrumentele cu ajutorul carora se deruleaaza operatia de actualizare se numeste rata de
actualizare. Algoritmul matematic utilizat pentru actualizare se bazeaza pe formula dobanzii compuse.”40
Rata de actualizare este notată cu r și se aplică, prin intermediul unui factor de actualizare
unor rezultate constante sau nu, care se vor obține într-o perioadă finită de timp.
1
1 r
Pentru a înțelege mecanismul actualizării se pornește de la cazul fructificării la bancă a unei sume de bani prin obținerea unei dobânzi compuse. Se notează cu S 0 suma inițială depusă la bancă,
cu d dobânda anuală acordată de bancă, cu n numărul de ani în care se fructifică banii și cu finală încasată după trecerea perioadei respective.
Pentru fiecare an se aplică formula de calcul a dobânzii simple:
S1 S0 (1 d ) S1 S0 u
S n suma
S2 S1
(1 d ) S2
S0
u 2
………………………………………….
Sn Sn 1 (1 d ) Sn S0 u
unde: u = 1 + d se numește factor de fructificare.41
Rata de actualizare este estimată având în vedere alternativele existente pe piața financiară pentru un investitor care investește o anumită sumă într-o acțiune sau obligațiune. Rentabilitatea (câștigul dorit) este apreciat în funcție de câștigul de pe piața de capital pentru instrumente cu același nivel de risc sau de pe piața creditului.
Rata de actualizare reprezintă în esența rentabilitatea așteptată de către un investitor. Rentabilitatea minima așteptată este egală cu rata dobânzii la obligațiuniile emise de către stat. Rata dobânzii este de obicei pozitivă acoperind rata inflației și asigurând un caștig minim. În cazul acestor instrumente riscul este minim; tot cu risc scăzut se consideră și depunerile în depozite bancare sau în contul de la bancă a sumelor disponibile. În cazul acțiunilor, datorită riscurilor interne și externe, rentabilitatea este în funcție de rentabilitatea fară risc (minim) plus o primă de risc în funcție de riscul asumat.
Ra=Rf+prima de risc =Rf+p*Rf=Rf(1+p)
Rf- rata fără risc (la obligațiunile de stat, valori garantate de stat)
Riscul intern este apreciat pe baza diagnosticului financiar având în vedere riscul de exploatare, riscul financiar, riscul de faliment. Riscul extern este apreciat pe baza deviației standard, indicele Sharpe.
40 Bircea Ioan,Evaluarea intreprinderii,2005,pag.141
41 Stan S., Evaluarea întreprinderilor necotate, Editor Tribuna Economică, București, 2000, p. 135
Din punct de vedere al societățiilor comerciale de la care se achiziționează acțiunea sau obligațiunea, acest câstig oferit investitorului reprezintă un cost, ca atare putem menționa că rata de actualizare din punct de vedere al societățiilor comerciale îl reprezintă un cost mediu. În cazul societățiilor comerciale îndatorate costul mediu ponderat al capitalului sau rata de actualizare se determină cu urmatorul model:
C.M.P.=Ra=Costul capitalului propriu*(CP/CP+CI)+Costul capitalului împrumutat
În cazul societățiilor comerciale la care îndatorarea este foarte redusă sau inexistentă, rata de actualizare v-a fi egală cu costul capitalului propriu care este egal cu rata de rentabilitate fară risc si rata medie a pieței.
Ra= Rf+(Rm-Rf)*(β) ,
Rm-rata de rentabilitate separată a pieței (rentabilitatea medie); (Rm-Rf)-prima de risc a pieței pentru acțiunea i ;
(β)-coeficientul de volatilitate a pieței sau coeficientul de evaluare a riscului sistematic; Acest model este cunoscut sub denumirea modelului de piață. Modelul a fost stabilit ca o
regresie liniară pe baza mai multor acțiuni tranzacționate la bursă. Conform acestui model se poate aprecia o legatură liniară între cursul unei acțiuni și cursul unor acțiuni dintr-un pachet al aceluiași domeniu de activitate. Comparând modelul general cu acest model putem aprecia ca acest termen al ecuației reprezintă riscul iar primul termen reprezintă valoarea în timp a banilor.
Conform modelului prezentat costul capitalului propriu cunoscut și sub denumirea de cost de oportunitate este dependent de rentabilitatea de pe piața de capital. În cazul unei evaluari de companie cotată la bursă și la care profitul înregistrează o crețtere anuală, de asemenea se estimează ca în viitor acesta v-a înregistra o creștere, costul capitalului propriu se poate determina cu
următorul model42:
Ra Div G C
Div0-dividendul distribuit în momentul evaluării;
C0-cursul de cotație;
42 Bircea Ioan, Suport notă de curs
G-rata de creștere anuală.
2.4 Estimarea valorii terminale (reziduale)
Estimarea valorii reziduale presupune respectarea principiului continuității, funcționării societății comerciale. Respectând acest principiu, evaluatorul poate utiliza mai multe metode pentru calculul valorii terminale:
1.Metoda bazată pe capitalizarea profitului net;
2.Metoda bazată pe capitalizarea fluxului net de numerar;
3.Metoda comparației directe;
4.Metoda activului net contabil corectat.
“În cazul în care se consideră că societatea comercială nu poate respecta după perioada de previziune explicită principiul continuității se v-a aplica metoda activului net de lichidare pentru calculul valorii terminale.
În cazul în care în urma inspecției societății comerciale care urmează a fi tranzacționată sau să fuzioneze se verifică dacă la sfârșitul perioadei de previziune explicită are loc încetarea contractelor privind închierea spaților, expirarea anumitor autorizații, epuizarea resurselor, alte elemente care pot genera încetarea activității. Dacă unul din elementele prezentate este valabil atunci valoarea terminala este egală:
VT=ANL=T.A.V.L.-T.D.V.C.-CS-CL unde:
T.A.V.L.-total active la valorea de lichidare; CS-cheltuieli suplimentare;
CL-cheltuieli cu lichidatorul.
O dificultate majoră în stabilirea valorii terminale o reprezintă aprecierea valorii activelor de care v- a dispune societatea comercială după perioada de previziune explicită. Având în vedere principiul continuității activitatea se determină cel mai adesea cu valoarea terminală pe baza capitalizării fluxului net de numerar.
În cazul în care fluxul de numerar estimat a se realiza în viitor, ramâne constante pe toată durata de previziune non-explicitâ, atunci valoarea terminală este egală cu raportul dintre media fluxului net și rata de
actualizare.”43
VT F N ;
Ra
În evaluare, conceptul de capitalizare presupune transformarea unei forme de venit în valoare. În cazul prezentat fluxul net reproductibil este transformat în valoare.
Daca se consideră că în perioada de previziune non-explicită fluxul net de numerar v-a înregistra o crestere anuală cu o rată constantă atunci valoarea terminală v-a fi egală cu fluxul net de numerar din anul n,
ultimul an din perioada explicită.
VT FNn ;
Ra g
În anumite situații aprecierea valorii terminale se poate efectua și pe baza profitului net. În cazul în
care profitul net este reproductibil o perioadă lungă de timp, atunci valoarea terminală este egală cu:
VT P N ;
Ra
În cazul în care se consideră că profitul net în perioada de previziune non-explicită v-a
înregistra o creștere cu o rată constantă atunci valoarea terminală este egală cu:
VT PNn ;
Ra g
2.5 Calculul valorii întreprinderii
În situația în care societatea comercială v-a avea o funcționalitate limitată în timp:
VI
CFN1
CFN 2
2
…
CFN n
n
VR CFNt VR
n t n
1 r
(1 r)
(1 r)
(1 r)
t 1 (1 r)
(1 r)
“Conform acestui model valoarea întreprinderii v-a fi egală cu suma dintre actualizarea fluxurilor nete de numerar anticipate a fi realizate și valoarea terminaă actualizată.
În cazul în care se consideră că un anumit nivel al fluxului net de numerar v-a fi
43 Bircea Ioan, Suport notă de curs
reproductibil o perioadă foarte lungă de timp tinzând spre +∞ atunci se v-a determina cu următorul
model:
VI F N ;
Ra
Modelul bazat pe capitalizare este aplicabil aunci când fluxul de numerar este constant și reproductibil pentru o perioadă lungă de timp, tinzând spre +∞. Acest model poate fi utilizat și în cazul actualizării sau capitalizării profitului net. În standardele internaționale de evaluare, metodele bazate pe profitul net sunt utilizate doar în cazul în care fluxul de numerar este egal cu profitul
net.”44
2.6 Metode de evaluare bazate pe actualizarea dividendelor.
“În cazul acționarului minoritar fluxurile de numerar ce revin pentru investiția efectuată în acțiuni o reprezintă dividendul. Același lucru este și în cazul asociatului minoritar. Deciziile de ordin strategic financiar, investitii etc. sunt rezultatul hotărârii acționarilor majoritari. Ca atare, ceea ce revine din profitul net acționarului minoritar o reprezintă dividendul. În cazul unei acțiuni câștigul sau randamentul este din dividendele încasate și din diferențele de preț rezultate dintre
momentul achiziției și momentul vânzării.”45
n
Randamentul= Div (Pn Po)
t 1
Având în vedere acest randament, valoarea unei acțiuni este apreciată pe baza dividendelor posibile a fi realizate și diferențele de preț. (preț de achiziție, preț de vânzare)
în care: Divt – dividendul net distribuit acționarilor în anul t;
CBn – capitalizarea bursieră (produsul dintre numărul de acțiuni în circulație și cursul lor
bursier) la momentul n.
2.7 Metoda comparatiei de piață
Metoda comparației de piață este o metodă bazată pe un raționament logic conform căruia valoarea unei acțiuni/parți sociale, societatea este apreciată prin comparația directă cu tranzacția
unei acțiuni/parți sociale ale unei companii similare.
44 Bircea Ioan,Evaluarea intreprinderii,2005,pag.157
45 Marin Toma,Inițiere în Evaluarea Întreprinderii, editura CECCAR, anul 2009 pag.82
Niciun investitor prudent nu v-a plati mai mult decat prețul tranzacționat pe piață pentru un produs similar. Metoda comparației de piață apreciază valoarea ținând cont de tranzacțiile efective de pe piața bursieră, piața achizițiilor și fuziunilor de societăți comerciale, piața trecută a acțiunilor sau părților sociale tranzacționate posibil în trecut pentru firma de evaluat. Modelul general pentru
calculul valorii unei acțiuni/parți sociale a întreprinderii se aplică urmatoarea metodă46:
VI=K*T ;
în care: K-coeficient multiplicator;
T- indicator financiar/non-financiar.
Etapele de parcurs în cazul acestei metode sunt:
a.)selectarea eșantionului de societăți reprezentand baza de referință. Pentru ca comparația sa fie cat mai relevantă se selectează de pe piață trei societăți comerciale tranzacționate și care să fie similare.
Criteriile pe baza cărora se selecteaza întreprinderile tranzacționate și considerate similare
sunt:
1.domeniul de activitate (CAEN);
2.dimensiunea societățiilor comerciale ;
3.data de tranzacționare;
4.poziția geografică;
5.rentabilitate și risc (stabilit pe baza unor indicatori publicați la bursă sau nepublicați);
6.structura financiară și structura activelor.
b.)selectarea indicatorilor financiari și non-financiari considerați reprezentativi pentru comparație. Alegerea indicatorilor financiari nu este la întâmplare. De obicei sunt acele mărimi care au o influiență puternică asupra prețului de vânzare al acțiunii. (Profitul net, Cifra de afaceri, Anc). c.)calculul multiplicatorilor sau a ratelor de evaluare. Principalii multiplicatori financiari47 sunt:
PER CB ;
PN / actiune
REca CB ;
CA / actiune
46 Ion Anghel, Mihaela Oance Negescu, Evaluarea Întreprinderii, editura Economica, anul 2010 pag 233
47 Ișfănescu Aurel, Robu Vasile, Anghel Ion-Op. Cit. pag.170
REanc CB ;
ANC
REdiv CB .
Div / actiune
Toate aceste rate se vor calcula pentru firmele cuprinse în esantion. În funcție de nivelul acestor rate se va calcula media, mediana. Daca numărul de firme cuprinse în eșantion este mic se v- a determina doar media.
d.) aplicarea anumitor corecții asupra multiplicatorilor. Aceste corecții sunt calculate astfel încat valoriile rezultate să nu depășească extremele intervalului max. /min. a valoriilor multiplicatoriilor. În cazuri bine justificate aceste valori pot fi depășite. Corecțiile sunt stabilite de către evaluator fie în mărimi absolute, fie în mărimi relative.
e.) calculul valorii acțiunii/părții sociale pe baza acestor rate corectate și a indicatorilor financiari
medii ai societății de evaluat.48
VIP.N.= PER*EPS;
VIc.a CB CA / actiune
* CA ;
VIanc CB * ANC ANC / actiune ;
În urma unei judecăți profesionale pe baza valorii rezultate se v-a determina valoarea
societății comerciale fie sub forma unei medii ponderate, fie sub forma unei medii aritmetice.
48 Bircea Ioan,Evaluarea intreprinderii,2005,pag.202-204
CAPITOLUL 3. STUDIUL DE CAZ PENTRU S.C.MADA COM IMPEX.S.R.L
Am ales pentru evaluare societatea S.C. Mada Com Impex S.R.L. cu datele de identificare de mai jos:
S.C. Mada Com Impex S.R.L. CIF- 9922942
Înregistrată la registrul comerțului cu nr. J26/778/1997
LOC. REGHIN, STR. Iernuțeni NR.162,JUD. MUREȘ
Cod CAEN : 4531-Comerț cu ridicata de piese și accesorii pentru autovechicule.
Ca obiect de activitate ,firma, se ocupa cu comercializarea de anvelope atât second cât și noi mai bine de 16 ani. Cifra de afaceri a societății are o ușoară scădere pe durata iernii, iar, începând din luna martie, cifra de afaceri are un trend ascendent. După cum se va vedea din bilanțurile prezentate mai jos, societatea S.C. Mada Com Impex S.R.L. nu este afectată direct de evoluția generală negativă a economiei din România și are o evoluție pozitivă.
3.1. Elementele bilanțului pentru Sc.Mada Com Impex S.R.L. pentru perioada 2010-2012
Indicatori financiari conform bilanțului depus pe anul 2010 al agentului economic cu codul unic de identificare: 9922942
Tabel nr.3.1
Indicatori financiari conform bilanțului depus pe anul 2011 al agentului economic cu codul unic de identificare: 9922942
Tabel nr.3.2
Indicatori financiari conform bilanțului depus pe anul 2012 al agentului economic cu codul
unic de identificare: 9922942
Tabel nr.3.3
Elementele bilanțului pentru SC Mada Com Impex SRL sunt, pentru perioada 2010-2012
Tabel nr. 3.4
Din datele prezentate, se obsevă faptul ca societatea a avut o activitate patrimonială ce a prezentat o fluctuație pe parcursul celor trei ani , astfel încât veniturile au crescut, de la 973.835 ron în anul 2010 la 1.050.142 ron , dar în 2012 acestea scăzând la 891.417 in 2012.
O astfel de fluctuație se poate observa și în cazul activelor imobilizate, care au crescut considerabil, de la valoarea de 114.016 în anul 2010 la 119.977 în 2011 observând ca în acest an s-au făcut achiziții de mijloace fixe,fapt care a generat ,și o creștere a veniturilor iar, în anul 2012 au scăzut la valoarea de 91.896. Se poate observa că societatea are un ritm alert de creștere al stocurilor fapt ce demonstrează că cererea de produse este mare.
Din situațiile de mai jos, se observa, pe perioadă scurtă, o creștere a cheltuielilor, odată cu începerea activității , o fluctuație a încasărilor, pană în momentul începerii activității, când încasările încep sa crească, odată cu creșterea veniturilor.
3.2.Modificarile situatiilor financiare
Situația Cheltuielilor în perioada
01.01.2013 – 30.04.2013
60,000
50,000
50,048
40,000
30,000
20,000
15,734
27,004
23,708
Situatia Cheltuielilor in perioada 01.01.2013
31.04.201
10,000
0
Jan-13 Feb-13 Mar-13 Apr-13
Graficul 3.1 Situația cheltuielilor pe ultimele 4 luni
70,000
60,000
50,000
40,000
30,000
20,000
10,000
0
19,796
Situația încasărilor în perioada
01.01.2013 – 30.04.2013
66,010
31,860 30,220
Situatia incasarilor in perioada 01.01.2013 –
31.04.2013
Jan-13 Feb-13 Mar-13 Apr-13
Graficul 3.2 Situația încasărilor pe ultimele 4 luni
50,000
45,000
40,000
35,000
30,000
25,000
20,000
15,000
10,000
5,000
0
15,160
Situația Plăților in perioada
01.01.2013 – 30.04.2013
49,782
21,630 22,120
Situatia Platilor in perioada 01.01.2013 –
30.04.2013
ian,2013 feb.13 mar.13 apr.13
Graficul 3.2 Situația plăților în perioada 01.01.2013 – 30.04.2013
Situația veniturilor în perioada: 01.01.2013-30.04.2013
70,000
60,000
50,000
40,000
30,000
20,000
10,000
0
19.826
31,881 30,247
66,042
Series 1
Jan-13 Feb-13 Mar-13 Apr-13
Graficul 3.3 Situația veniturilor în perioada: 01.01.2013 – 30.04.2013
cheltuilei venituri cifra afaceri profit net
1
643,952 891,417 721,640
828,961 1,053,142 1,050,382
232,009
188,313
2012
2011
2010
863,265 973,835 973,722
79,526
0
Graficul 3.4 Cele patru elemente alese din bilanț, pentru perioada 2010-2012
Tabel nr. 3.5
CONCLUZII
Scopul evaluării urmărește stabilirea valorii juste a întreprinderii la un moment dat, in scopul tranzacționării părților sociale,folosind un principiu al celei mai bune practici în evaluare cere ca metoda adoptată sau metodele de evaluare selectate pentru evaluarea întreprinderii să fie adecvate scopului evaluării și să ia în considerare toți factorii care influențează valoarea acesteia.
3.3. Metoda Activul net contabil (ANC)
In cazul SC.Mada Com Impex S.R.L se dorește stabilirea unei valori de piața juste, în scopul tranzacționării către un cumpărător.
Valoarea societății va fi determinată prin metoda Activului Net Corijat (ANC): Activul net contabil reprezintă cea mai simplă și mai rapidă metodă de estimare a valorii unei întreprinderi. Conform metodei valorile prezentate în situațiile financiare nu mai suferă nici o modificare, fiind preluate în calculele de estimare a activului net contabil. Pe baza acestei metode se determină valoarea contabilă a activului net contabil (ceea ce revine asociaților din punct de vedere contabil) și valoarea contabilă a părților sociale. Pe baza situațiilor financiar-contabile, activul net contabil ANC, poate fi determinat prin:
a) metoda adițională (capitalul propriu preluat din Bilanț și Situația modificării
capitalurilor proprii),
b) metoda indirectă (diferență între total active și datoriile totale).
Valoarea contabilă netă a tuturor activelor necesare desfășurării activității, este de 767.660 lei.(total capital propriu 2012)
Notă: Cheltuielile în avans sunt 0.
Provizioane pentru riscuri și cheltuieli au valoarea 0.
Veniturile in avans au valoare 0.
Tabel nr. 3.6 Metoda Activul net contabil (ANC)
Valoarea contabilă a unei părții sociale este:
Evoluție valoare contabilă
5.783,40 7.666,53 7.676,60
Graficul 3.5 – Evoluția valorii contabile
Conform rezultatelor acumulate în decursul timpului, valoarea contabilă a unei părții sociale este mult mai mare decât valoarea nominală. Respectarea normelor, principilor, postulatelor contabile deformează realitatea economică. Ca atare, pentru a reflecta valorile de piață putem utiliza următoarele metode.
3.4. Metoda Activului Net Contabil Corectat (ANCC)
„În esență, activul net corectat reprezintă mărimea capitalului necesar pentru a reconstitui
patrimoniul net existent al întreprinderii, la nivelul valorii de piață din acest moment.
Logica abordării este simplă: un cumpărător nu va plăti pentru o proprietate (afacere) mai mult decât
l-ar costa să achiziționeze o entitate cu o utilitate echivalentă. Conform acestei metode, fiecare
element patrimonial este studiat în mod individual stabilindu-se valoarea de piață sau o altă valoare curentă adecvată pentru fiecare în parte (valoarea economică).”
Fig.3.1- Bilanțul economic obținut prin corecția (ajustarea) elementelor bilanțului
contabil
Sursa: Bircea Ioan- “Evaluarea Întreprinderii,, 2008, pag. 63
„Realizarea evaluărilor economice prin metoda activului net contabil corectat (ANCC), presupune mai întâi pe baza listelor de inventariere și a bilanțului gruparea elementelor patrimoniale astfel:
a) active în afara exploatării sunt evaluate separat și prezentate distinct de valorile patrimoniale în raportul de evaluare. Evaluarea lor se va realiza la valoarea de piață, care îmbracă forma valorii de realizare netă, determinată astfel:
Valoarea de realizare netă = [Preț de vânzare – Cheltuielile accesorii de vânzare] – Impozit pe plusvaloarea obținută din vânzare
Plusvaloarea49 obținută din vânzarea activelor = Veniturile din cedarea activelor – Cheltuieli
privind activele cedate
Din categoria activelor în afara exploatării fac parte:
– activele în surplus față de necesitățile de exploatare;
– active deținute ca investiții imobiliare, ca de exemplu terenuri, clădiri, sau parte a unei clădiri (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă în scopul închirierii sau pentru creșterea valorii capitalului sau ambele,
decât pentru:
49 Pe plan mondial, plusvaloarea aferentă activelor imobilizate face obiectul înregistrărilor contabile (fiind numită plusvaloarea pe termen lung) în situația în care vânzarea acestora are loc. Ea reprezintă o parte a profitului destinată investițiilor, iar legislațiile contabile naționale oferă diferite facilități fiscale întreprinderilor
a fi utilizate în producția de bunuri, prestarea de servicii sau pentru
scopuri administrative; sau
a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității (IAS
40).”50
Societatea comercială nu deține active în afara exploatării. Acest lucru reiese din listele de inventar.
b) active aflate în exploatare, a căror valoare se stabilește pe baza valorii de piață, iar atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica valoarea de piață, din cauză că acest tip de activ este foarte rar vândut sau este un activ specializat, este evaluat la costul de înlocuire net.
Tabel nr. 3.7
50 Bircea Ioan- “Evaluarea Întreprinderii,, 2008, pag. 63
Sursa -Bircea Ioan –Evaluarea intreprinderii, 2008, pag.103
Valoarea activelor la valoarea de piață care ar trebui înlocuite în vederea desfășurării activității este de 1.281.445 lei. Această valoare reprezintă valoarea de piață a activelor deținute de societatea comercială.
Tabel.3.8
Sursa -Bircea Ioan –Evaluarea intreprinderii, 2008, pag.103
Tabel nr. 3.9 ACTIVE IMOBILIZATE îN ANUL 2012
37
Tabel nr. 3.10 Imobilizările corporale
După cum se poate constata ponderea cea mai mare o deține mijloacele de transport 75%. Societatea comercială nu și-a reevaluat până în prezent aceste echipamente. Valoarea lor de piață se consideră egală cu valoarea contabilă netă. Deprecierea este estimată doar la nivelul deprecierii fizice. Conform situației ajustărilor nu există ajustări de depreciere. Ca atare apreciem că deprecierea fizică este la nivelul amortizării.
Stocurile conform balanței de verificare cuprinde piese de schimb, combustibil, alte materiale consumabile . Valoarea acestora în situațiile financiare, reflectă furnizori debitori pentru cumpărări de stocuri suma 696.290 lei.
Creanțele comerciale sunt in valoare de 136.202lei; creanțe fiscale 121.403lei. Riscul de neîncasare nu există deoarece în urma discuțiilor cu clienții există confirmarea plății acestora. Disponibilități bănești în lei sunt : Casa : 7.031 lei; Banca in valută: 26.938 lei, cont la bancă in
224.619 lei. Societatea dispune de lichidități care acoperă total datorii.
Datoriile se evaluează la valoarea lor probabilă de plată.
Furnizorii sunt la 38.624 lei. Datoriile fata de personal 3.092 lei. Datorii cu bugetul statului si
asigurărilor sociale sunt 500 lei. Datoriile fata de asociați dețin o pondere ridicată 827.603 lei. Se poate aprecia, că societatea este un bun platnic.
Datoriile societății sunt:
Aceste datorii pot fi sistematizate conform tabelului :
Tabel nr.3.11 Datoriile societății
Această metodă de evaluare, în esență, prezintă substanța materială a afacerii. Ceea ce ar reveni asociațiilor în cazul vânzării pe piață.
3.5 Metoda bazată pe venit
Ținând cont de scopul evaluării, destinația și capacitatea proprietății de a genera venituri am apreciat că metoda actualizării fluxului net de numerar și a capitalizării este o metodă adecvată pentru estimarea valorii de piață a SC Mada Com Impex SRL.
Bugetul de venituri și cheltuieli (BVC) a fost realizat de administratorul societății comerciale , Rusu Nicolae-Ioan, și cuprinde cheltuielile și veniturile de realizat în următorii trei ani. Mai menționez că strategia pentru atingerea acestor obiective, a fost prezentată verbal evaluatorului. Conform contactelor comerciale existente acestea vor expira peste doi ani, mai corect în 2015.
De asemenea, având în vedere investițiile realizate până în prezent, nu se prefigurează investiții majore ci doar cele pentru menținerea în funcțiune a celor existente, ca atare, profitul net este egal cu cash–flow-ul din activitatea operațională. Aplicarea metodei presupune respectarea următoarelor etape:
3.5.1 Previziunea profitului s–a realizat pe baza a două scenarii:
a) scenariul realist;
b) scenariul pesimist.
Conform IVS 200, fluxurile de numerar previzionate, trebuie să reflecte orice venituri sau cheltuieli ocazionale, care pot fi anticipate în mod rezonabil, iar evenimentele anterioare pot indica evenimentele similare care pot avea loc și în viitor.
B.V.C. simplificat (dezvoltat in anexa 3) conform scenariului considerat de manager ca fiind realist este:
Tabel nr. 3.12
Previziunea veniturilor din exploatare
Conform scenariului realist producția vândută va crește în următorii trei ani foarte putin , in medie cu 1% iar cheltuieliile societații cresc față de anii actuali în medie cu 5% .In consecință rezultatul brut scade de la un an la altul. Aceste creșteri procentuale sunt evidențiate in BVC.
Tabel nr. 3.14
Sursa: Comisia Natională de Statistică
După cum se poate vedea aceste creșteri procentuale (1%) in primi ani sunt superioare
creșterilor prezentate de Comisia Națională de Statistă pentru ani 2014, 2015. Previziunea vânzărilor se bazează și pe inflația estimată de Banca Națională a României:
Proiecția inflației anuale a prețurilor IPC și intervalul de incertitudine asociat:
Tabel nr. 3.14
* Sfârșit de perioadă, Sursa: INS, calcule BNR
Celelalte venituri din exploatare se estimează că vor înregistra o creștere nesemnificativă.
Previziunea cheltuielilor de exploatare
Așa cum arată structura cheltuielilor, ponderea cea mai ridicată o deține cheltuielile cu personalul și cheltuielile cu serviciile prestate de terții.
Cheltuielile cu personalul este estimat că vor creste cu 5% anual în următorii trei ani. Previziunea s-a întocmit plecând de la salariul mediu existent in 2012 de 650 lei adică 148€ si ajungând la 1200 lei adică 273 € in 2015 conform previziunilor Comisiei naționale de prognoza. In prezent salariu in societatea comercială este mult mai mare .
Cheltuielile cu prestațiile externe vor crește cu 10% anual având în vedere deplasările in străinătate ( client) și in țară (client). Cheltuielile cu furnizorii au o pondere mare ,firma in permanentă aprovizionându-se cu marfă .
Celelalte cheltuieli vor crește conform celor prezentate în BVC.
Rezultatul din întreaga activitate este profit, înregistrând o creștere anuală într-un ritm mai scăzut decât cel din 2012. Conform previziunilor statistice, în următorii ani tendința este de scădere. Având în vedere strategia societății considerăm că previziunea pe baza BVC este mai corectă.
Fluxul net de numerar rămas după creșterea economica este egal cu fluxul de numerar aferent acționarilor și creditorilor. Intr-o economie concurențială menținerea pe piață presupune investiții și o dezvoltare a activității economice (creștere economică este normală). Ca atare, ne interesează mai mult fluxul de numerar rezultat decât profitul net.
Tabel nr.3.15
Sursa-Bircea Ioan –Evaluarea Intreprinderii, 2005
Capitalul de lucru net a fost previzionat de către administrator Rusu Nicolae, având în vedere durata medie de plată a datoriilor și durata medie de încasare a creanțelor.
Tabel nr.3.16
Verificarea calculelor privind fluxurile de numerar ramase după creșterea economică este efectuată prin fluxurile de numerar rămase la dispoziția acționarilor și a creditorilor.
Tabel nr.3.17
Sursa- Bircea Ioan, Evaluarea Întreprinderii, 2005. pag.162
În cazul scenariului pesimist, vânzările de produse vor creste anual in medie cu 1%. Costurile vor rămâne aproape la nivelul prevăzut in scenariul realist. Ca atare și profitul va scădea anual.
BVC simplificat (dezvoltat in anexa) conform scenariului considerat de manager ca fiind pesimist este:
Tabel nr.3.18
Se poate constata că veniturile din exploatare rămân la nivelul avut în scenariul realist . Cheltuielile din exploatare cresc în medie cu 1%. Rezultatul din exploatare cât si rezultatul financiar au valori negative, scăzând semnificativ de la un an la altul.
De asemenea, valoarea rezultatului brut este estimată ca scăzând anual.
Tabel nr.3.19
Si fluxul de numerar v-a înregistra o scădere anuală. Variația capitalului de lucru net a fost stabilită pe baza duratelor medii privind încasarea și plata furnizorilor.
Tabel nr.3.20
Estimările privind încasările clienților în cazul scenariului pesimist crește de la 80 zile la 127 de zile. Datoriile vor creste de la 105 zile la 260 zile. Argumentele privind aceste estimări sunt că in momentul în care scade profitul scade și fondul de rulment și ca atare acoperirea necesarului din exploatare să poată fi efectuată în bună parte prin resursele atrase.
3.5.2.Estimarea ratei de actualizare
În estimarea ratei de actualizare adecvate se iau în considerare factori cum ar fi nivelul
ratelor dobânzii, ratele rentabilității așteptate de participanții pe piață, de la investițiile similare cu
un nivel de risc egal . Matematic acest lucru poate fi reflectat prin:
Rata de actualizare =
Valoarea în timp a banilor +
Valoarea riscului
Rata neutră Prima de risc
Rata neutră sau rata de rentabilitate fără risc (costul capitalului investit în condiții de risc minim) poate fi selectată dintre următoarele rate:
rata dobânzilor la titlurile de stat (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie, obligațiuni
de stat)51;
rata medie a dobânzilor practicate de băncile comerciale la depozite in lei.
Pentru estimarea ratei de rentabilitate fără risc am utilizat următoarele informații:
Rata la obligațiunile de stat emise de Ministerul Finanțelor Publice (www. mfinanțe.ro)
tranzacționabile in lei:
Tabel nr.3.21- Simbol B 1811A Obligațiuni de stat
Tabel nr.3.22- Simbol B 1608 A Obligațiuni de stat
Tabel nr.3.23- Simbol B 1906 A Obligațiuni de stat
Sursa:BVB
51 http://www.librabank.ro
Tabel nr.3.24
Valoarea medianei la obligațiunile emise de Ministerul Finanțelor Publice din România este
de 5,03%.
Dobânzile la depozitele in lei la principalele bănci din România sunt:
Tabel nr.3.25
Sursa:http://www.efin.ro/depozite_bancare/depozite_la_termen
Pe baza valorii mediane apreciem dobânda la bănci, pentru depozitele bancare, pe care le consideră cu un risc minor la 5,45%. Ca atare, în calcule noastre vom utiliza dobânda la obligațiunile emise de Ministerul Finanțelor, care au un risc mai scăzut.
Tabel nr.3.26
Având în vedere ratele de rentabilitate si risc putem menționa ca societatea comercială nu este riscantă. Ca atare, riscul este apreciat la 25% (pentru risc mic) din rata de rentabilitate fară risc.
Tabel nr.3.27
monetare
Pe baza riscului general intern si extern a societații comerciale ne va rezulta rata de acualizare.
Tabel nr.3.28
Sursa:Bircea Ioan –Evaluarea intreprinderii-2009,pag.128
Având în vedere faptul că la realizarea profitului participă întregul capital investit, este mai corect a stabili rata de actualizare pe baza costului mediu ponderat. Dar în cazul societății evaluate conform previziunilor finanțarea investițiilor și a exploatării se va efectua din resurse proprii.
Ca atare, costul mediu ponderat este aproximativ egal cu costul capitalului propriu.
Ra=ccp=5,03%+0,25*5,03%=6,28%(0,062)
3.5.3.Valoarea terminală (terminal value)
Pentru a calcula valoarea terminala am presupus ca societatea comerciala iși v-a diminua considerabil activitatea, presupunând faptul că , contractele actuale expiră în 2015,astfel societatea nu v-a mai funcționa. Am ales ca metodă de stabilire a valorii terminale metoda bazată pe Activul
Net Contabil Corectat.
Vr ANCC2015 TA2015 TD2015 1.390.250-560.250 = 830.000 lei
Valoarea activelor imobilizate am anticipat–o plecând de la ideea că societatea nu mai efectuează investiții . Stocurile, creanțele, disponibilul banesc și datoriile au fost previzionate pe baza vitezei de rotație,aproximând că acestea au crescut in medie cu 8% fată de anul 2012.
Tabel nr.3.29
În cazul scenariului pesimist se determină o creștere de doar 5%, astfel :
Tabel nr.3.30
Vt ANCC 2015=1.344.500-540.500=804.000 lei
3.5.4 Valoarea întreprinderii prin actualizarea fluxului de numerar după creșterea economică
(valoarea de profitabilitate limitată)
În cazul în care profitul net este previzionat pe o perioadă de timp limitată, valoarea întreprinderii se determina cu următorul model matematico-economic:
unde: FN- fluxul net de numerar; Vr- valoarea reziduală;
ra-rata de actualizare .
VI P1 P2
VR
Pi Pn
Perioada de previziune
nonexplicită
Perioada de previziune
explicită
Fig 3.2- Valoarea întreprinderii rezultată ca actualizare a profitului net
Sursa :Ioan Bircea –Evaluarea Intreprinderii, Editura 2009 ,pag.157
Considerând perioada de previziune de 3 ani, datorită climatului economic și legislativ instabil, valoarea întreprinderii, estimată pe baza profitului net din contul de profit și pierderi previzionat și a ratei de actualizare cosiderată constantă, va fi:
Valoarea intreprinderii pe baza BVC elaborat conform scenariului realist:
Tabel nr.3.31
De menționat că valoarea reziduală a fost apreciată pe baza valorii mediane a profitului din ani de
previziune explicită.
Conform acestor calcule valoarea intregului capital investit este de 1.296.218 cat si valoarea capitalului propriu deoarece societatea nu are datorii purtatoare de dobanda. In acest caz valoarea unei părți sociale este 12.962 lei.
Tabel nr.3.32 -In ipoteza, scenariului pesimist
Conform acestor calcule valoarea întregului capital investit este de 609.566 lei, la fel ca și valoarea capitalului propriu deoarece societatea nu are datorii purtătoare de dobândă. In acest caz valoarea unei părți sociale este 6.095 lei.
3.6.Metoda comparației directe (Abordarea prin piața)
Conform Standardelor Internaționale de Evaluare (IVS200), abordarea prin piață, presupune compararea întreprinderii de evaluat cu alte întreprinderi similare (cu participații la întreprinderi, acțiuni) care au fost vândute pe piața liberă.
Abordarea prin comparația de piață se bazează fundamental pe principiul substituției conform căruia, în cazul existenței unor alternative, investitorul va prefera cel mai mic preț la riscuri egale. În decizia investitorului ingredientul ”risc” este cel mai important. Principiul substituției nu cere ca
întreprinderea luată ca bază de comparație să fie identică, ci similară și relevantă52. Sursele de
52 Ișfănescu Aurel, Robu Vasile, Anghel Ion-Idem,pag.170
informații, utilizate in abordarea prin piață, a fost in principal piețele de capital din Romania
(BVB).
Etapele respectate pentru evaluarea întreprinderii prin această metodă sunt:
3.6.1.Alegerea unei societăți similare cu societatea evaluată.
Conform IVS pentru a constitui o bază rezonabilă pentru comparație, factorii care urmează să fie luați în considerare sunt următorii:
• asemănarea cu întreprinderea subiect în ceea ce privește caracteristicile calitative și cantitative ale
întreprinderii;
• volumul și posibilitatea verificării datelor întreprinderii similare;
• dacă prețul întreprinderii similare reflectă o tranzacție nepărtinitoare.
a) Această alegere este rezultatul unei analize cantitative și calitative.
Dintre criteriile de selecție, mai importante, amintim:
– domeniul de activitate este instalarea mașinilor și echipamentelor electrice -54 CAEN ;
– dimensiunea firmei, reflectată prin cifra de afaceri (CA), număr de personal (NP), valoarea activelor (TA) ;
– performanța financiară (PN; VA);
– rata de creștere trecută și/ sau estimată;
– iar riscul economic, financiar și de faliment
– poziția (așezarea geografică) în Romania;
Conform, domeniului de activitate principal, cod 4531-Comerț cu ridicata de piese si accesorii pentru autovechicule, pe bursa din București din grupa 4520- a fost tranzacționată o societate:AGROMEC SA RM. VÂLCEA.Ca atare, la nivel de sector datele se prezintă astfel:
Tabel nr.3.33
Alegerea unor parametri (indicatori) de activitate sau de randament care să fie
reprezentativi pentru întreprinderile implicate în comparație. Valorizarea acestora pentru întreprinderile de referință se dovedește adesea dificilă, pentru că este condiționată de realizarea unor statistici la nivel de ramură sau sector de activitate care să reflecte evoluția parametrilor într-o perioadă trecută, de aproximativ 3-5 ani. În cazul în care nu se dispune de astfel de informații, deci nu pot fi determinate medii ale parametrilor reprezentativi, se utilizează ultimele valori publicate. Acestea trebuie tratate cu rezervă, având în vedere că pot să nu fie reprezentative pentru activitatea și valoarea afacerilor în cauză. Parametrii alesi sunt :- profitul net, având în vedere faptul că acesta revine acționarilor fie in prezent prin dividende fie ulterior prin partea distribuită acționarilor, activul net( ANC) deoarece la bursa doar acest indicator este prezentat si nu ANCC, dividendele distribuite, acest indicator este interesant pentru asociat având in vedere că reprezintă partea cei revine pentru capitalul investit.
3.6.2.Calculul valorii societații
Tabel nr.3.34- Calculul valorii societații
3.7.Estimarea Goodwill-ului
Valoarea acestuia este datorată capacității de a genera un profit superior în comparație fie cu economisirea printr-un depozit bancar, fie pe baza unei investiții alternative cu un risc identic. Goodwill-ul apare in situațiile financiare când se achiziționează o afacere la un preț mai mare decât valoarea contabilă; este un activ intangibil care reprezintă surplusul valorii unei întreprinderi fată de valoarea activelor sale tangibile.
Estimarea valorii acestuia poate fi efectuată prin mai multe metode:
a) Metoda indirectă :
GW= VIrentabilitate –ANCC sauGW= VIcomparatia directa-ANCC
b) Metoda bazata pe actualizarea supraprofitului
Goodwill-ul se calculeaza cu ajutorul unu profit net previzionat (PN):
PN i * ANCC
i
(1 ra )
În cazul nostru, pentru a calcula goodwill-ul societății S.C. Mada Com Impex SRL. ,vom aplica cele două metode de calcul, fiecarui scenariu, realist sau pesimist, asemenea abordării metodei bazate pe venit.
În cazul scenariului realist:
1) Metoda indirectă GW= VIrentabilitate –ANCC sauGW= VIcomparatia directa-ANCC
Tabel nr.3.35
2) Metoda bazată pe actualizarea supraprofitului:
Capitalul investit în ANCC va degaja un profit net previzionat. Dacă acest capital ar fi fost
depus la bancă cu o rată a dobânzii de „i” sau ar fi investit în societății cu același grad de risc, s-ar fi
obținut un profit scontat ( sau dobândă) egal cu „i*ANC” .
Tabel nr.3.34
i
VG=ANCC+GW=767.660+629.868,85= 1.397.528,8
In cazul scenariului pesimist
a) Metoda bazată pe actualizarea supraprofitului
Având in vedere scopul evaluării (achiziție de părții sociale), ipotezele de lucru, condițiile limitative,
în opinia evaluatorului valorile rezultate sunt :
PN Dobânda =i*ANC
Suma investită = ANC Suma depusă = ANC
3.3-Metoda de capitalizare a supraprofitului
Sursa:Ioan Bircea-Evaluarea Întreprinderii,Editura 2005, pag.196
Tabel nr.3.35
VG=ANCC+GW=767.660+573.711,14= 1.341.371,1
Concluzii și propuneri
Pe baza scenariului realist valoarea întreprinderii (capital propriu + datorii) prin metodele aplicate :
Abordarea prin active: VCapital propriu+datorii = 1.397.529 lei adică 317.332 €
Abordarea prin venit : VActualizare flux net numerar = 1.296.218 lei adică 294.327 €
Abordarea prin piață : Vabordarea prin piașă = 1.403.200 lei adică 318.619 €
1,420,000
1,400,000
1,380,000
1,360,000
1,340,000
1,320,000
1,300,000
1,280,000
1,260,000
1,240,000
1.397.529
VI Capital propriu+datorii
1,296,218
VI pe baza de venit
1,403,200
VI pe baza de active
Graficul 3.6 – Valoarea întreprinderii prin cele trei metode
Valorile de piață limită între care se încadrează valoarea globală a societății pe baza acestor metode este (capitalului propriu și a datoriilor) 1.296.218 lei adică 294.327 € și 1.403.200 lei adică
318.619 €. După cum se poate constata diferențele de valoare nu sunt semnificative, ceea ce indică relevanța calculelor.
Având în vedere numărul restrâns de companii cotate pe BVB și faptul că s-a luat o singură societate ca și bază de comparație, caracterul unor operațiuni speculative pe bursă, considerăm că această metodă nu are o cea mai mare relevanță în aprecierea valorii societății. Numărul restrâns de companii cotate pe bursă, este un fenomen negativ, pentru România.
Având în vedere cele menționate și faptul că valoarea întreprinderii în abordarea pe venit, este pe baza fluxului de numerar operațional previzionat în cele două scenarii, (o creștere a cifrei de afaceri in medie cu 8 % in primi trei ani și respectiv cu 3 % in primi trei ani, precum și o dimensionare rațională a costurilor) considerăm că această valoare reflectă mai corect valoarea întreprinderii. Achiziția unei societății comerciale reprezintă pentru un potențial cumpărător un proces de investire. Ca atare, el va stabili ca și in cazul oricărei investiții, valoarea întreprinderii în funcție de rezultatele posibile a fi generate printr-o utilizare eficientă, a capitalului investit. Având în vedere echipamentele și utilajele existente se prefigurează ca in viitor să se efectueze doar investiții de menținere a celor existente la parametri normali, fără a mai fi necesară investirea în următorii ani. Sursa acestor investiții de menținere fiind amortizarea.
Abordării pe bază de active i se acordă o importanță minoră, in ipoteza continuării activității, aceste active sunt privite ca bunuri necesare desfășurării activității. Valoarea de înlocuire a acestora dau măsura valorii întreprinderii prin abordarea pe active.
Referințe bibliografice
1999
Alexandru Bologa Evaluarea Inteprinderii, Editura CIBERNETICA MC anul 2011
Bircea Ioan,Evaluarea Întreprinderii, Editura 2005
Bircea Ioan,Evaluarea Întreprinderii, Editura 2008
Constantin Bărbulescu, Sisteme Strategice ale întreprinderii,Editura Economică Bucuresti,
Dumitrescu D., Dragotă V., Evaluarea întreprinderii, Ed.Economică, București, 2000
Dumitru Nica, Iuliana Predescu, Evaluarea Întreprinderii,editura ”România de mâine”
Ioan Adrian Crivii Alocarea valorii Înteprinderii pe componente de capital investit, editura
MIRTON 2008
Ion Anghel, Mihaela OANCEA NEGESCU, Evaluarea Întreprinderii, editura
ECONOMICA, anul 2010
Ișfănescu Aurel, Robu Vasile, Anghel Ion-Op. Cit Lucian Savu, Evaluarea Înteprinderii, Târgu-Mureș, anul 2008
Lucian Savu,Evaluarea Înteprinderii, Târgu-Mureș, anul 2008
Marin Toma,Inițiere în Evaluarea Întreprinderii, editura CECCAR, anul 2009
Oprea Calin, Ristea Mihai-Op. cit.
Prof. univ. dr.MarinAndreica, Evaluarea Inteprinderii, editura Cibernetica MC, anul 2009
Stan S., Evaluarea întreprinderilor necotate, Editor Tribuna Economică, București, 2000
Standardele Internationale de Evaluare IVS (International Valuation Standards), editia 2011
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evaluarea Unei Societati (ID: 115109)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.