Evaluarea Si Evidentierea Potentialului Turistic al Zonei Horezu

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI SERVICIILOR

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Lect. univ. dr. Dumitru TROANCĂ

Absolvent:

Mădălina-Alexandra IORGA

Sibiu

2016

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI SERVICIILOR

Evaluarea și evidențierea potențialului turistic al zonei Horezu

Coordonator științific:

Lect. univ. dr. Dumitru TROANCĂ

Absolvent:

Mădălina-Alexandra IORGA

Sibiu

2016

INTRODUCERE

În introducerea lucrării de față s-a urmărit, prezentarea importanței temei alese, actualitatea ei, scopul acestei cercetări, oferirea unei înțelegeri mai ample și detaliate despre temă, modalitățile de atingere a obiectivelor precum și exprimarea motivelor pentru opțiunile alese.

Am ales să adordez acestă temă legată de “Evaluarea și evidențierea potențialului turistic al zonei Horezu” deoarece m-am născut în acestă zonă bogată în resurse naturale și antropice, iar cu ajutorul cunoștiințelor mele și a persoanelor din familie care practică meșteșugurile tradiționale m-au inspirat să realizez o lucrare care să atragă publicul larg într-un mod original prin tradiții și obiceiuri. Tema aleasă este importantă deoarece în țara noastră avem zone minunate pe care le putem vizita și de asemenea să le valorificăm pentru atragerea turiștilor atât din țară cât și din străinătate. Zona Horezu a devenit un punct important al spiritualității românești dupa ce a fost ridicată Mânăstirea Hurezi, imaginea sa a fost completată de dezvoltarea meșteșugului ceramicii tradiționale ceea ce face din acestă zonă o puternică stațiune turistică care necesită îmbunătățiri din punct de vedere al modului în care se vând produsele, punerea lor în valoare precum și atragerea și menținerea turiștilor actuali.

Tema aleasă, mi se pare una actuală deoarece sfera turismului este într-o continuă mișcare iar noi trebuie să ținem pasul cu acesta și să ne dezvoltăm odată cu el. Turismul, în prezent a atins puncte înalte, unde turiștii încep să pună mai mult suflet și mai puțin trup în ceea ce fac. Turiștii doresc să cunoască locuri noi, să se simtă fermecați de ceea ce văd, să fie satisfăcuți, mulțumiți, încântați de zonele turistice vizitate iar datoria noastră ca și ofertanți ai turismului trebuie să le oferim bunuri și servicii de calitate, să ținem pasul cu evoluția, să le depășim așteptările, să-i facem să devină turiști loiali și să ne ridicăm la standardele și așteptările lor. Prin acestă temă, îmi propun să prezint zona Horezu, locul în care m-am născut și am copilărit dar cel mai important lucru, să aduc valoare și îmbunătățire acestui teritoriu turistic care are potențial turistic și merită să fie recunoscut peste hotare. Potențialul turistic al zonei Horezu este la el acasă, zona oferă minunate și spectaculoase atracții turistice naturale și antropice care necesită să fie puse în valoare la un nivel mai înalt. Lucrarea de față este structurată pe trei capitol: în cele două capitole teoretice se face referire la conceptual de turism și cel de evaluare și valorificarea a potențialului turistic, respectiv în cel practic am realizat unui studiu de caz pe zona Horezu.

Primul capitol, scoate în evidență definirea turismului, formele sale, evoluția, istoricul și de asemenea importanța și rolul turismului atât în sfera economică cât și în cea socială. Turismul reprezintă un fenomen de masă complex, care presupune deplasarea sau staționare unei anumite perioade de timp și desfășurarea activității într-o zonă, țară, oraș, regiune, pe un traseu având ca scop recreerea, odihna, vizitarea, participarea la manifestări sau pentru afaceri. Acest fenomen a apărut la începutul secolului al XIX-lea și este structurat pe trei etape: etapa preindustrială a călătoriei, maturizării turismului și etapa contemporană. Turismul reprezintă pentru România unul dintre principalele sectoare având o evoluție semnificativă și aduce numeroase avantaje cum ar fi: creșterea locurilor de muncă, dezvoltarea socială, cunoașterea de noi culturi, creșterea veniturilor etc.

Al doilea capitol, scoate în evidență elementele teoretice ale potențialului turistic, evaluarea, obiectivele, etapele și nu în ultimul rând valorificarea potentialului turistic. Patrimoniul turistic reprezintă factorul care stă la baza ofertei turistice și conține bunuri cu proprietate publică și privată, fiind protejate în condițiile legii și îmbunătățite. Acesta din urmă este compusă din: potențialul turistic natural și antropic, infrastructura generală și turistică și nu în ultimul rând de structurile turistice. În capitolul doi sunt explicate obiectivele și etapele potențialului turistic care cuprinde: analiza situației turistice și diagnosticul, iar în ceea ce privește valorificarea potențialului turistic acesta este un concept mai amplu care poate întâmpina riscuri majore dacă nu este înțeles, cum ar fi distrugerea resurselor naturale și antropice ale zonei.

Al treilea capitol, conține studiul de caz care evidențiază zona Horezu și potențialul său turistic. Studiu de caz cuprinde partea practică a lucrării care vine să completeze și să actualizeze informațiile despre teritoriu, realizările locuitorilor și obiectivele de interes aflate în cuprinsul acestor asezări. Capitolul trei cuprinde aspectele privind toate domeniile de interes, pornind de la istoric, așezare, ofertă și circulația turistică, ceramică specifică, alte atracții ale zonei, analiza SWOT și propuneri de valorificare a potențialului turistic al zonei Horezu. Potențialul turistic reprezintă totalitatea elementelor ce contribuie ca atracții turistice și care se desfășoară prin vizitarea și primirea călătoriilor. Potențialul turistic al zonei Horezu cuprinde potențialul turistic natural format din: relief, climă, hidrografie, vegetație și potențialul turistic antropic format din: mânăstiri, schituri, târguri de ceramică, olăritul, ateliere de pictură și tesături etc. Infrastructura de bază a zonei este formată din cazare, alimentație, agrement și transport. Infrastructura este importantă în zonă, deoarece turiștii trebuie să beneficieze de preparate gătite, de locuri de odihnă, transport spre obiectivele turistice și de locuri unde să se relaxeze în natură. Zona Horezu este un leagăn al culturii populare românești, printre cele mai cunoscute meșteșuguri care au adus faimă în acest ținut se numără: producerea vaselor din lut, țesături, broderii, prelucrarea lemnului și cusăturile. Depresiunea este cunoscută pentru fabricarea ceramicii dovadă fiind “Cocoșul de Hurez” care a devenit emblema zonei, iar “Mânăstirea Hurezi” este înscris în lista patrimoniului UNESCO. În ceea ce privește circulația turistică, zona s-a dezvoltat treptat de-a lungul anilor, turiștii fiind din ce în ce mai interesați de tradițiile și obiceiurile străbunilor care predomină și astăzi. În ultimul subcapitol sunt prezentate propunerile de valorificarea a potențialului turistic începând cu analiza SWOT unde sunt evidențiate punctele tari, slabe, oportunitățile și amenințările zonei gazdă.

În concluzie, intenționez să arăt că zona Horezu are un potențial turistic ridicat dar care trebuie valorificat, prin urmare aș dori să aduc propuneri pentru atragerea de noi turiști, menținerea celor actuali, producerea bunurilor și serviciilor de calitate, păstrarea tradițiilor și obiceiurilor locale și nu în ultimul rând de a fi recunoscută zona la un nivel mai înalt atât pe plan național cât și internațional.

CONCEPTE TEORETICE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE TURISMUL ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ

TURISMUL – DEFINIȚIE, FORME ȘI TENDINȚE

Turismul reprezintă un fenomen de masă complex, care presupune deplasarea, staționarea de la un anumit număr de ore pană la câteva zile și desfășurarea unor activități într-o localitate, țară, oraș, regiune, pe un traseu în scopul recreerii, odihei, dispunerii de tratemente balneare, participarea la manifestări știintifice sau pentru afaceri. Turismul este un proces social ce deține puternice angajări economice dar nu în ultimul rând conservarea și protejarea mediului înconjurător. În anul 1991, Organizația Mondială a Turismului dă o definiție complexă a turismului conform căreia “turismul reprezintă activitățile efectuate de o persoană ce călătorește în afara mediului său obișnuit pentru o perioadă de timp nesemnificativă al cărui scop principal de calătorie este altul decât cel de a efectua o activitate remunerată în interiorul locului vizitat”. Turimul a devenit în ziua de astăzi o activitate la fel de importantă ca și celelalte sectoare – cheie din economia mondială, cum ar fii: industria, agricultura, comerțul etc.

Termenul de turism are o semnificație aparte provenind de la cuvintele din limba latină: “tornare” – a se întoarce și “tornus” – mișcare circulară în care turiștii nu își schimbă zona rezidențială. Limbile europene moderne țin cont de termenul din limbă franceză “tour” care reprezintă călătorii în circuit, dar revenind la punctul de plecare, acestă semnificație stă la baza cuvintelor “ tourisme” în Franța , “tourismo” – în Italia, “tourismus” – în Germania, “tourism” – în Anglia, “turizm” – în Rusia sau “turism” – în România. Turistul este individul care preferă să călătorească doar pentru plăcerea călătoriei. Turistul este persoana care nu își schimbă zona de reședință, în comparație cu emigrantul, a căruit zonă de reședință se află în țara spre care se îndreaptă. Turistul străin este individul care vizitează o țară alta decât în care își are reședința, pentru o durată care depășește 24 de ore. Turistul este persoana care este situată într-o anumită localitate, alta decât locul în care își are reședința pe o perioadă minimă de 24 de ore sau maxim un an. Excursionistul internațional este o persoană care îi place să călătorească din plăcere și să viziteze alte țări pe o durată mai mică de 24 de ore. Călătorul în tranzit este acea persoană care parcurge o țară fără să se oprească, fără a se ține cont de timpul petrecut în țara respectivă sau reprezintă acea persoană care călătorește într-o țară în mai puțin de 24 de ore. Conform manualului prezentat la curs, turismul internațional se clasifică în:

Vizitator internațional: o persoană care pătrunde într-o țară care nu reprezintă locul său de reședință permanent.

Vizitatorii internaționali care la râdul lor se clasifică în:

Turiști internaționali: vizitatori care petrec cel puțin o noapte în țara vizitată

Excursioniști internaționali: vizitatori care nu petrec cel puțin o noapte în țara vizitată.

Turiștii se grupează în 3 categorii conform manualului precizat:

Turiști adevărați: turiști care călătoresc de plăcere

Turiști de afaceri: parlamentarii și personalul care merge în delegații

Alți turiști: în acestă categorie intră: studenții, misionarii, pelerinii etc.

Există controverse din care reiese că termenul de “călătorie” cuprinde termenul de “turism” și invers, deci călătoria este o noțiune largă și complexă , aceasta poate fi identificată și ca emigrare, presupunând o deplasare fără a se ține cont de motivațiile turistice dintr-un loc în altul. Termenul de călătorie cuprinde atât turiștii, cât și nomazii, soldații, refugiații etc. În graficurile prezentate mai jos din manualul existent la curs, regăsim relația dintre călătorie – turism, respectiv , turism – călătorie.

Fig 1.1. Relația călătorie – turism

Călătorie Turism

Sursa: Cosmescu, I., Manual – Economia Turismului –Principii și Mecanisme, Universității “Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, p. 7

Aceste scheme ne sugerează factul că termenul “călătorie” are un înțeles mai larg și mai diversificat decât termenul de “turism” , dar turismul are în componența sa termenul de călătorie.

Fig 1.2. Relația turism – călătorie

Turism Călătorie

Sursa: Cosmescu, I., Manual – Economia Turismului –Principii și Mecanisme, Universității “Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, p. 7

Turismul este un fenomen complex și are o abordare multifuncțională. Deși turismul a scăzut din punct de vedere cantitativ în perioada postbelică, multe agenții înterprinzătoare, persoane și instituții guvernamentale încep să acorde o atenție deosebită acestui sector. Cauzele care au dus la acestă situație au fost lipsa informațiilor și pregătirii profesionale în acest domeniu. Populația trebuie să înteleagă forțele interne și externe care afectează turismul, deoarece acesta ar putea afecta societatea. Ca urmare a acestor cauze, majoritatea instituților pun în practică diverse programe de pregătire profesională cum ar fi: formarea bucătarilor și a chelnărilor, dar și dechiderea unor departamente de agrement, recreere și a unor domenii de specializare în acest sector. Turismul este o activitate plăcută și de care, de obicei, multe persoane se bucură. Pentru a cunoaște acest fenomen, trebuie să întelegem modul în care se comportă indivizii turiști și a celor care urmează să devină turiști. Înțelegerea modului în care indivizii aleg o anumită destinație turistică, durată și sursele utilizate, toate sunt foarte eficiente în practica de afaceri. În momentul în care turiștii călătoresc, aceștia au nevoie de diferite obiecte care le sunt necesare în timpul drumeției, cum ar fi: aparatul de fotografiat, îmbracăminte, mijloace de transport și nu în ultimul rând sunt sprijiniți de persoanele care cunosc aceste locuri, de exemplu, ghizii de călătorie specializați.

Un alt aspect important dintre turiști și destinația turistică îl reprezintă “autenticitatea”, aceasta deține un rol special în preferințele turiștiilor, deoarece oferă o atenție sporită a unei anumite zone și nu numai. Turiștii sunt atrași de locuri, obiceiuri, zone noi iar acest lucru îi pun în valoare și pe cei ce dețin structurile de cazare în acele teritorii. Turismul este o afacere și o sursă de venit pentru localitățile gazdă și nu numai. Acestă sferă este vulnerabilă la factorii externi cum ar fi: instabilitatea politică în anumite țări, dezastrele naturale, problemele meteorologice, epidemiile, schimburile valutare nevaforabile, etc. Operatorii din turism pun accent pe pregătirea personală și pe contractele cu alți operatori care-i sfătuiesc pentru a întelege și a face față acestor probleme. Aceste mecanisme pot fi îmbunătățite prin comunicarea cu agențiile de consultanță și participarea la cursuri de specialitate.

În funcție de desfășurarea călătoriei în plan național și internațional, statisticile turismului mondial cuprind trei tipuri diferite de turism:

Turism intern

Turism regional

Turism internațional îndepărtat

În domeniul turismului național și internațional se aplică o gamă largă de forme turistice fiind determinate de echilibru dintre cerere si ofertă, modul în care se organizează călătoria și se satisface nevoia de turim. Formele de turism se clasifică în funcție de diferiți factori ce își pun amprenta asupra modului în care se desfășoară activitatea și fenomentul turistic. Astfel de factorii sunt: distanța și durata călătoriei, mijloacele de transport, modul în care se desfășoară călătoria, numărul de turiști, mediu de proveniență al turiștilor, vârsta turiștilor și regiunile în care își desfășoară călătoria. În sfera turismului există și alte clasificări ale tipurilor de turism:

În funcție de locul de proveniență al turiștilor

Turismul intern: populația practică turismul în interiorul țării

Turismul internațional : populația se deplasează în afara reședinței.

După modul de comercializare a vacanțelor

Turismul organizat: turismul se realizează prin intermediul contractelor între turiști și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe.

Turismul pe cont propriu: vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei, mijlocul de transport, modalităților de agrement.

Turismul mix: îmbinarea celor două forme de prezentare.

În funcție de gradul de mobilitate a turistului

Turism de circulație: programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, având șederi scurte de 1-2 zile în același perimetru.

Turism de sejur: presupune petrecerea vacanței în aceeași localitate, indiferent de durata acesteia. Turismul de sejur se împarte, la rândul lui în: sejur scurt (1-2 nopți), mediu (12-15 zile) și lung (peste 30 de zile).

În funcție de frecvența de manifestare a cererii:

Turismul continuu: organizat pe întreaga durată a anului calendaristic.

Turismul sezonier : este legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive.

Turismul de circumstanță: are o durată scurtă, de la cateva ore la câteva zile și se poate desfășura pe întreaga perioadă a anului.

În funcție de mijloacele de transport folosite :

Turismul pedestru: acest tip de turism oferă o conexiune strânsă între munte și natură având un caracter eminamente recreativ.

Turismul rutier: este practicat de numeroși turiști, pe distanțe scurte, lungi sau foarte lungi cu ajutorul motocicletelor, automobilelor sau autocarelor.

Turismul feroviar: este practicat sub forma călătoriilor în circuit, mijloacele de transport sunt sigure, cu un confort sporit și optime pentru distanțele lungi.

Turismul aerian: acest tip de turism este practicat de clienții cu venituri mari, dornici să își satisfacă nevoile la mare distanță de casă.

În funcție de motivarea deplasărilor

Turism de recreere și agrement: acest timp de turism satisface nevoia de cunoaștere a locurilor noi, a istoriei, a culturii și a obiceiurilor anumitor zone. Acestă interferează turismul cultural.

Turism de tratament și de cura balneară: acest criteriu face parte din turismul de odihnă care s-a dezvoltat treptat datorită creșterii problemelor de sănătate a populației.

Turismul sportiv: cuprinde toate categoriile de sporturi, cum ar fi: sporturile de iarnă, ciclismul, pescuitul, sporturile nautice etc.

Turismul stiințific: are un caracter ocazional și se referă în mod special la vizitarea unor obiecte industriale, zone agricole, monumente ale naturii.

Turismul de cumpărături: presupune deplasarea indivizilor în alte localității cu scopul de aș achiziționa produse în condiții mai avantajoase.

În funcție de caracteristicile socio- culturale ale cererii

Turismul particular: acest timp de turism se adresează indivizilor care au venituri ridicate, care dispun de o a doua reședință, cum ar fi casele de vacanță la munte sau la mare.

Turismul social: este un turism de masă, solicită forme ieftine de cazare, de mijloace de transport sau cel mult închiriate.

Turismul pentru tineret: se adresează categoriilor tineri de clienți (generația Millennials). Acesta apelează la tabere creative, cantonamente, vacanțe la prețuri medii și utilizează mijloace de transport mai ieftine și forme suplimentare de cazare, pensiuni.

Turismul de afaceri: este o formă de turism practicată în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de resedință.

În funcție de vârsta și ocupația turiștilor:

Turismul pentru tineret: practicat de elevi și studenți

Turismul pentru populația activă

Turismul pentru pensionari

În funcție de preferințele turistului în cadrul sejurului

Turismul de sejur pe litoral: acest timp de turism este preferat pentru sporturile nautice, odihnă , relaxare , cură heliomarină etc.

Turismul de sejur în stațiunile montane: acest timp de turism este preferat pentru sporturile de iarnă, cum ar fi: săniuș, ski, patinaj, snow-bordul etc.

Turismul de sejur stațiunile balneo – climaterice: acest turism are caracteristici specifice deoarece o treime din apele termale și minerale care există în Europa se află în România, iar efectele acestora ajută la sănătatea turiștilor.

Turismul cu caracter special: turiștii preferă acest tip de turism pentru vânătoare, pescuit, congrese și conferințe.

La fel ca și tipurile de turism, formele de turism existente se pot grupa în funcție de urmatoarele categorii:

Turismul de odihnă și relaxare: se referă la turiștii care călătoresc pentru a se relaxa și a evada din viața cotidiană.

Turismul cultural: se referă la turiștii care sunt atrași de obiceiuri, de locuri noi, de nivelul de cultură ale altor țări etc.

Turismul sportiv: practicarea hobiurilor, activităților sportive, adrenalină, concursuri sportive etc.

Turismul social și sociologic: vizitarea familiei, reuniuni, evenimente sociale etc.

Turismul de afaceri: călătorie în interes de serviciu, aduce venituri, motive profesionale, vizitarea târgurilor internaționale și naționale, etc.

Turismul politic: participarea la evenimente politice, congrese, sărbători naționale, festivități etc.

După enumerarea tipurilor și formelor de turism la fel de importante sunt și motivele pentru care sunt desfășurate călătoriile.

Motive educaționale și culturale: modul de trai al altor indivizi, cunoașterea diferitelor țări, obținerea noilor cunoștiinte etc.

Motive religioase și etnice: pelerinaje, locuri religioase etc.

Motive sociale și istorice: monumente istorice, reuniuni de familie, cunoașterea locurilor și a oamenilor noi, trasee turistice necunoscute etc.

Motive de relaxare și plăcere: relaxare, recreere, distracție, plimbări, admosfera nouă, experiețe noi etc.

Motive de sănătate și sportive: vizitarea centrelor de sănătatea, refacerea stării de sănătate, “reîncărcarea bateriilor“, practicarea hobiurilor.

Motive stimulative de afaceri: delegații, motive din interes de serviciu, evenimente politice, conferințe, congrese etc.

Metoda de cercetare ține cont de procesul complex de selecție și analiză a aspectelor realității. Instrumentele folosite în acestă metodă de cercetare sunt : analizarea economiei, întelegerea mecanismelor de dezvoltare și nominalizarea

instrumentelor celei mai adecvate reacții. Observarea turistică este împățită în doua grupe:

Componente cantitative: numărul de turiști, numărul de sosiri, cifra de afaceri, numărul de angajați.

Componente calitative: comportamentul turiștilor, locul de proveniență, nevoile, motivațiile, naționalitate etc.

Obervațiile complete reprezintă instrumentele de bază ale studiului turistic iar acestea se obțin prin recensământ sau observații parțiale, selecționând un eșantion adecvat cu comportamentul întregului ansamblu. Acest sistem statistic reprezintă un cost pentru întreaga societate, iar informația statistică poate fi incompletă. În domeniul turismului este dificil să vezi un fenomen dinamic, sau mai bine zis, să observi că miscarea este principala sa trăsătură. Măsurarea statistică este îngreunată de lipsa standardizării terminologice, întinderea geografică a fenomenului și evoluția sa constantă.

Organizația Mondială a Turismului este un organism semnificativ, îsi are sediul în Madrid, Spania acesta se manifestă la nivel global, colectează date și informații statistice despre turismul internațional. Această organizație are peste 200 de membrii afiliați iar starea de drept a devenit în anul 1975. Scopul Organizație Mondiale a Turismului este acela potrivit art.3. din Statutul O.M.T,

“Obiectivul fundamental al Organizației Mondiale a Turismului este de a promova și dezvolta turismul, pentru a contribui la dezvoltarea economică, la întelegerea internțională, la pace și prosperitate, precum și la respectul și aplicarea drepturilor și libertăților omului față de rasă, sex, limbă și religie”.

Organizația Mondială a Turismului are mai multe state membre :

Organizația Mondială pentru turism are 157 de state membre printre care România, care a intrat în anul 1975 fiind pe poziția 117.

Membrii obervatori: Sfântul Scaun(Vaticanul) și Palestina

Membrii asociați: Aruba, Flandra, Hong Kong (China), Macao (China), Madeira ( Portugalia), Puerto Rico

Regiuni: OMT cuprinde 6 regiuni printre care, Africa, America, Asia de Est și Pacific, Europa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud.

În ceea ce privește structura organizației, acesta cuprinde:

Adunarea Generală

Comisioanele Regionale

Consiliul Executiv

Comitetele

Secretariatul

În România, organizația care se ocupă de activitatea din domeniul turismului este “Autoritatea Națională pentru Turism care implementează strategia națională de dezvoltare turistică, strategia de dezvoltare a produselor și destinaților turistice, strategia de privatizare și postprivatizare în domeniul turismului”.

Principalele obiective pe care le are Autoritatea Națională pentru Turism sunt: dezvoltarea infrastructurii turistice, promovarea și dezvoltarea turismului bazându-se pe programele de marketing în domeniul turismului, promovarea turismului în România cât și în străinătate, autorizează specialiștii în acest

domeniu, controlează activitățile economice și calitatea serviciilor, protejarea valorilor turistice, organizarea evenimentelor în această sferă a turismului etc.

Conform hotărârii nr 9 din 9 ianuarie 2013, organizația Autorități Naționale pentru Turism a primit dreptul de funcționare, publicată în: Monitorul Oficial nr 40 din 18 ianuarie 2013.

Organigrama Autorității Naționale pentru Turism este prezentată în Anexa nr. 1.

IMPORTANȚA ȘI ROLUL TURISMULUI

Turismul a devenit de-a lungul timpului o ramură importantă a sectorului economic, care a evoluat și sa diversificat odată cu trecerea timpului. Turismul este un fenomen complex de masă și este puternic articulat în mediul înconjurător. Acest fenomen creează multe avantaje și beneficii pentru populație și este susținut de un valoros potențial turistic cum ar fi: turismul natural și antropic, care aduc beneficii în funcție de fiecare țară; turismul montan; turismul de cură balneară; turismul balnear maritim; turismul cultural; turismul festivalier; turismul sportiv; turismul de vânătoare etc.

Pentru a determina rolul turismului trebuie identificate ramurile economiei :

Sectorul primar: agricultură, vânătoarea, pescuit și industria extractivă

Sectorul secundar: industria de prelucrare (manufacturieră, grea, ușoară, alimentară, producția și furnizarea de energie)

Sectorul terțiar: sectorul serviciilor (comerț, alimentație publică, transport, turism, învățământ, asistență socială etc.)

Rolul turismului asupra societății :

Rolul economic al turismului

Rolul economic direct: acesta contribuie la creșterea produsului intern brut și a venitului național datorită creșterii volumului încasărilor din turism, reechilibrarea balanței comerciale de plăți datorită creșterii volumului încasărilor valutare rezultate din vânzarea serviciilor turistice și exportul intern, valorificarea categoriilor de resurse, creșterea prosperității zonelor.

Rolul economic indirect: dezvoltarea turismului determină dezvoltarea altor ramuri ale economiei naționale.

Rolul social al turismului: creșterea locurilor de muncă, apariția de noi meserii, reducerea șomajului , consecințe pozitive asupra productivității muncii

Rolul cultural – educativ: dobândirea de noi cunoștiințe, creșterea gradului de cultura etc.

Rolul politic: promovează întelegerea între popoare, având culturi diferite.

Turismul face parte din viața socială și economică a unei țări, iar îmbunătățirea calității serviciilor turistice este o cerință importantă pentru satisfacerea nevoilor și depășirea așteptărilor consumatorilor. Acest sector oferă indivizilor produse complexe având caracteristici tangibile și intangibile, eficiente pentru a satisface atât nevoile clienților cât și ale agențiilor de turism.

Rolul turismului este important deoarece datorită procesul de diversificare, duce la stabilirea și îmbunătățirea lui. Turismul pune în evidență bogațiile naturii, cele istorice, a folclorului, a civilizației și realizează avantaje pentru populația din zonele de destinație. Pentru a îmbunătății calitatea serviciilor, clienții sunt cei în măsură să decidă ce servicii sunt de calitate sau nu. Agențiile turistice trebuie să acorde o mare atenție cerințelor consumatorilor deoarece concurența este mare iar clienții sunt cei care sunt în măsură să decidă ce servicii sunt pe placul lor și le depășesc asteptările.

DEZVOLTAREA DURABILĂ A TURISMULUI – ISTORICUL ȘI EVOLUȚIA TURISMULUI

Istoria turismului și a recreerii ne este de folos pentru a înțelege situația din prezent și să previzionăm evenimentele care vor avea loc în acest domeniu. Acest fenomen și-a avut începutul în secolul al XIX – lea, odată cu evoluția capitalismului în perioada revoluției industriale.

În perioada precapitalismului, călătoria era diferită de turismul modern prin cantitate, deoarece erau puțini participanți își permiteau o vacanță iar prin calitate, călătoria era înțeleasă ca un mod de recreere. Călătoria era paralelă cu recreerea, călătoria având loc în timpul liber iar dacă se realiza durata era scurtă și pe distanțe mici. Cauzele era numeroase în acest secol, călătoria fiind înceată, periculoasă, dificilă, lipsită de plăcere și scumpă. Călătorii non – recreați în această perioadă a capitalismului erau migranții, exploratorii, pelerinii, meseriașii, comercianții ambulanți etc. Lumea era imobilă la jumatatea secolului XIX iar călătoria era o excepție pentru orice motive. Dezvoltarea capitalismului în acest secol a dus la o accentuată moblitate a indivizilor datorită motivelor recreactive și a timpului lor liber. Relația dintre turismul modern și recreere scoate în evidentă o creștere a turismului recreativ după începutul revoluției industriale în Europa, America de Nord și în alte locuri ale acestei lumi. Călătoria a devenit mult mai accesibilă pentru indivizi deși la început segmentul era restrâns.

Turismul modern începe să se dezvolte și să devină un fenomen de masă. De fapt, turismul modern se aseamănă cu evoluția democrației până la definirea dreptului democratic în ziua de astăzi. Deșii se preconizează că elementele turismului au apărut în perioada precapitalismului, motivațile erau minime dar aveau o importantă marginală. Termenul de “călătorie” în ceea ce privește deplasarea oamenilor în era precapitalismului are o semnificație importantă și deosebită. Termenul de “turism” este cel mai probabil un fenomen modern având rădăcinile la mijlocul secolului al XIX – lea. Istoria turismul și recreeri cuprinde 3 etape :

Etapa preindustrială a călătoriei și recreerii, care cuprinde doar câteva elemente notabile ale turismului.

Etapa conturării și maturizării turismului de masă, cuprinsă între secolele al XIX – lea și jumătatea secolului al XX – lea, care include și perioada de dupa cel de-al II-lea război mondial.

Etapa contemporană a turismului după anul 1950, care cuprinde elemente alte turismului modern în perioada contemporană și relevantă turismului din zilele noastre.

Turismul este influențat în evoluția sa de o mulțime de factori care determină călătoria și satisfacția motivaților turistice. Cea mai importantă și elaborată clasificare este în funcție de natura factorilor:

Factori naturali, cultural- istorici și tehnico-economici: acești factori dau o importantă deosebită asupra destinațiilor și resurselor turistice.

Factori economici: veniturile indivizilor, prețurile și tarifele, diversificarea bugetului fiecărei familii, oferta turistică, infrastructura generală etc.

Factorii tehnici: mijloacele de transport, tehnologiile, echipamentele specifice etc.

Factori sociali: urbanizarea, timpul liber, creșterea complexității muncii etc.

Factori demografici: numărul populației, durata medie de viață, vârsta, starea populației etc.

Factorii psihologici, educativi, de cultură și civilizație: dorința de a cunoaște, gradul de instruire, gustul estetic, interesul pentru cultură etc.

Factorii politici: legislația turistică, formalități la frontieră, situația politică și economică a țărilor, regimul vizelor etc.

Factori legați de informația turistică și mijloacele de informare și promovarea bunurilor și serviciilor turistice.

Factorii care împiedică activitatea de turism:

Cererea turistică: creșterea unei monede naționale față de alte monede aduce beneficii populației țării dar împiedică accesul turiștilor străini în țara respectivă.

Caracterul limitat al resurselor turistice: resursele se pot degrada și epuiza odată cu trecerea timpului.

Administrative și sanitare: legislație, formalitățile vamale etc.

Politice, sociale, ideologice și conflicte armate

Fenomene de risc natural: calamități naturale, inundații, alunecări de teren, cutremure, erupții vulcanice etc.

Asigurarea calității servicilor la destinație, dezvoltarea infrastructurii, lipsa de informații, riscul financiar al firmelor de turism etc.

Turismul a devenit de-a lungul a 50 de ani una dintre industrile cele mai importante aflându-se într-o continuă dezvoltare. Însă, turismul atrage și părți negative în ceea ce privește cultura și mediu natural, având consecințe pe termen scurt sau lung. Conceptele puse cap la cap alcătuiesc o strategie de turism durabil pentru a evita deteriorarea zonelor protejate și stabilirea unui echilibru. Protejarea arilor și a parcurilor naționale datează din anul 1872 când anumite terenuri au fost eliminate în ceea ce privește dezvoltarea urbană și rurală în vremea colonizării Statelor Unite de către europeni. Cu toate acestea, 30.000 de arii sunt protejate iar apariția acestor concepții privind durabilitatea și dezvoltarea durabilă se trag din originile renumitului Brundtland report din 1987.

Acesta a elaborat patru principii importante:

Ideea de planificare holistică, planficarea încrucișată între sectoare și elaborarea de strategii

Importanța păstrării principalelor procese ecologice

Nevoia de a păstra atât mostenirea umană valoroasă cât și biodiversitatea.

Recunoașterea faptului că dezvoltarea zonală ar trebui să se producă la epuizarea resurselor pe termen lung.

Turismul a cunoscut o evoluție considerabilă după război, devenind un instrument al bunăstării și de creare a locurilor de muncă. Turismul are un impact fizic semnificativ asupra locurilor vizitate de către oameni: pădurile și fermele sunt distruse pentru a construi drumuri, hoteluri, terenuri de golf etc. Distrugerile masive pot aduce consecințe grave acum ar fi: alunecările de teren, eroziuni și potențiale dezastre majore. De asemenea, turismul are un impact asupra culturii, distrugerea ei prin dispariția obiceiurilor, tradiților, provocarea progresului limbilor locale, schimbări asupra echilibrului politic etc. Turismul poate schimba produsele turistice care se află la modă, acestea fiind într-o continuă modificare astfel pot afecta stațiunile turistice și nu numai. Resursele sunt supuse epuizării iar politicile de marketing urmăresc să crească numărul de turiști fără a se ține cont de afectarea mediului natural. Pentru a realiza un turism durabil trebuie să existe o comunicare deschisă de parteneriate cu factorii interesați. Succesul este garantat dacă există voință, implicare, comunicare și înțelegere. Partenerii pot fi din sectorul public, privat și din grupurile de interes non profit. Factorii cheie pentru a realiza o strategie de turism durabil sunt:

Unicitatea și caracterul deosebit al nișei de piață: contactul cu natura, cu societatea rurală, cu creșterea animalelor, cu comunitățile de pescari și forestiere.

Scale: activitățile rurale se defășoară la scară mică, locale și internaținale. În turismul durabil comunicarea dintre oameni este foarte importantă iar acest lucru este eficient datorită activității la scară mică.

Diversificarea și nu înlocuire: substituirea aduce trei probleme: dependența de o activitate, dezvoltarea de tip stațiune turistică și distrugerea agriculturii care duce la degradarea peisajului.

Conservarea: are un rol important în dezvoltarea durabilă deoarece unele tipuri de turism duc la distrugerea anumitor habitate iar turismul durabil urmăreste folosirea veniturilor ca element de conservare.

Diversificare economică: turismul este o industrie care aduce cu ea o competiție acerbă, de aceeea trebuie încurajați fermierii prosperi deoarece bunurile lor sunt originale.

Marketingul: marketingul efectiv este un element viral când vine vorba de strategiile turismului rural durabil. Acesta necesită o specializare profesională pentru a nu da greși. Trebuie înțelese nișele specifice de piață, ținându-se seama de calitățile specifice ale terenurilor și spaților protejate.

Turismul durabil este conceput pentru a împiedica distrugerea arilor turistice și să promoveze echilibrul dintre dezvoltare și conservare. Pentru a atinge acest echilibru se urmărește limitarea sau oprirea dezvoltării excesive.

IMPORTANȚA SOCIO-ECONOMICĂ A TURISMULUI

Turismul reprezintă pentru România unul dintre principalele sectoare, care prin relațiile cu celelalte sectoare ale ramurilor economiei naționale, scoate în evidență importanța și progresul economiei. Turismul este strâns legat de mediul înconjurător și scoate în evidență “materia primă” a turismului. Componentele mediului înconjurător care stimulează producerea turismului de recreere, odihnă, litoral, cultură, tratament balnear și de drumeție sunt urmatoarele: relieful, pădurile, râurile, lacurile, marea, monumentele, aerul, apele minerale etc. Cu cât aceste resurse sunt nealterate și complexe, cu atât mai mult crește importanța, semnificația și valoarea lor.

Între turim și mediu înconjurător există o relație foarte strânsă deoarece ocrotirea mediului înconjurător aduce numeroase beneficii iar diminuarea sau reducerea acestor resurse duce la scăderea sau chiar dispariția potențialului turistic. Legătura dintre turism și mediul înconjurător a fost scoasă în evidență de multe ori în așa numitele conferițe de ocrotire a mediului cum ar fi aceea a Uniunii Internaționale de Conservare a Mediului, fiind desfăsurată în anul 1967 la Spindlesy Mlyn – R. F. Cehă și simpozioanele internaționale de ocrotire a naturii, având loc la Cluj Napoca în anul 1968, Arles (1971), Conferința Națiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător, de la Stockholm (1972) , Conferința de Securitate și Cooperare în Europa de la Helsinki (1975), Conferința Mondială a Turismului de la Manila (1986). Odată ce degradările și distrugerile mediului înconjurător sunt mai afectate, cu atât mai mult activitățile turistice sunt puse în pericol. Consecințele deteriorării acestei resurse pot duce la probleme de ordin social – economic.

În plan economic, existența acestor resurse degradate pot duce la scăderea veniturilor deoarece nu se mai valorifică resursele turistice ci scade economia. Produsele turistice care conțin resurse deteriorate au o valoare mică, implicit, cererea turistică scade, se reduc bazele materiale și scad încasările comerciale.

În plan socio – cultural efectele negative pot duce la scăderea șansei de refacere a fortei de muncă și a sănătății, prin reducerea factorilor care avantajează odihna, recreerea și satisfacerea nevoilor de cultură și de educație a turiștilor. Potențialul turistic face parte din mediul înconjurător iar acesta depinde de calitatea acestuia, fiind numit “barometrul” calității acestuia. Acesta apare activ în zonele în care există condiții bune și scade atunci când apare deteriorarea și deprecierea mediului înconjurător. Factorii care duc la degradarea mediului înconjurător așa cum sunt prezentați și de către Florina Bran se clasifica în :

Factorii care apar ca urmare directă a dezvoltării economice

Poluarea apei: acesta are urmări grave asupra resurselor turistice deoarece are cea mai mare utilizare. Consecințele care apar ca urmare acestui fenomen sunt reducerea efectelor relaxante, scăderea efectelor terapeutice și bistimulatorii.

Poluarea solului : acest factor apare ca urmare a ploilor contaminate cu agenți poluanți, îngrăsăminte chimice, degradarea solului, pășunatul excesiv etc.

Poluarea sonoră: este un factor de risc important deoarece zgomotele în zonele cu destinație turistică sunt deranjante și pot influența comportamentul, odihna și stare de bună dispoziție a turiștilor.

Poluarea peisajului: cea mai importantă resursă a potențialului turistic este peisajul, care scoate în evidență frumusețea zonei de destinație turistică. Cauzele care duc la poluarea peisajului sunt: tăierile necontrolate de păduri, deșeurile, drumurile industriale, șantierele de construcții, etc. Aceste efecte duc la dispariția monumentelor naturii de interes știintific și turistic.

Poluarea aerului : este un factor de risc, apare ca urmare a industriei energetică, chimică, prelucrarea lemnului, petrochimia, gaze nocive, substanțe iritante etc.

Factori care provin din folosirea mediului ambiant pentru turism și agrement

Circulația turistică necontrolată: acest factor duce la distrugerea florei și a vegetației, tăierea copacilor, distrugerea puieților, desprinderea rocilor, incendii, dispariția unor specii de plante, distrugerea atracțiilor turistice.

Locuri amenajate destinate popasului: determină distrugerea peisajului , a vegetației, a aerului etc.

Intensificarea circulației turistice automoblistice: provoacă poluarea mediului înconjurător, afectarea calității aerului din zonele balneare, etc.

Protecția mediului înconjurător este influențată de gândirea populație și de comportamentul pe care îl are individul asupra mediului natural, a locurilor istorice, a monumentelor și a obiectivelor turistice. Educația previne protecția mediului înconjurător, acesta trebuie cunoscută încă de la vârste fragede pentru a învăța și a promova modul în care trebuie ocrotită natura respectiv potențialul turistic. Pentru a împiedica reducerea impactului socio – economic asupra mediului înconjurător se urmăresc îndeplinirea mai multor cerințe:

Îmbunătățirea echilibrată a resurselor naturale

Sortarea și reciclarea deșeurilor

Dotarea unităților de prelucrare a materialelor cu instalații de ardere noi

Pășunatul interzis în zonele alpine

Redresarea terenurilor afectate de alunecări, rupturi, torenți

Amendarea și interzicerea culegerii de plante protejate de lege

Interzicerea exploatării de lemn în zone neautorizate

O bună organizare a activităților de turism

Amplasarea spațiilor amenajate pentru turiști

Epurarea apelor uzate

Întocmirea de amenzi și penalități în cazul încălcării legii.

România are o șansă mare de dezvoltare deoarece dispune de numeroase bogații naturale și antropice. Îmbunătățirea și promovarea lor duc la creșterea economiei naționale.

În plan economic, turismul are numeroase avantaje în comparație cu alte domenii de activitate, cum ar fi: valoarea adaugată în turism este superioară, importul de materii prime este nesemnificativ, turismul utilizează materii prime autohtone, transferarea în valută a unor resurse materiale și umane, avantajul cursul de revenire în turism, turismul producându-se pe plan național determină un preț al produselor turistice cu cheltuieli mai mici de ambalare, transport, asigurare, taxe vamale, garantarea îmbunătățirii în toate zonele țării, înclusiv zonele cu o ofertă turistică scăzută. Prin creșterea turismului se obține un spor de producție, aportul său la PIB fiind proporțional cu nivelul de dezvoltare din fiecarea țară. Pentru a măsura progresul economic se utilizează indicele bunăstării economice durabile și se ține seama de: cheltuieli “de apărare” din care fac parte chetuielile care acoperă costurile sociale, distrugerile naturale pe termen lung, investițiile nete, modificările în distribuția veniturilor și munca în gospodarie. Turismul participă la asigurarea echilibrată a circulației bănești ce se realizează atât pe plan național cât și internațional. Turismul generează noi locuri de muncă și contribuie la atragerea forței de muncă din diferite sectoare și implicit elimină șomajul.

Pe plan social, turismul scoate în evidență accesul populației la cunoaștere, la civilizație, la comunicare, la schimbul de opinii, la idei, la formare, la întelegerea dintre popoare astfel realizându-se legături între oameni diferiți și pe căi foarte variate. Turistul alege o destinație turistică pentru a elimina monotonia, pentru a schimba mediu, pentru a cunoaște locuri noi și pentru a realiza o legătură între diferite medii socio – economice. Turismul social acționează asupra modului de viață tradițional al populației unei zone, cunoașterea lor profesională și spirituală. Îmbunătățirea patrimoniului natural și cultural al unei zone turistice poate aduce efecte pozitive dar și negative atât în plan economic cât și în plan social. Aspectele pozitive întâlnite în zonele cu destinație turistică:

Creșterea locurilor de muncă și infrastructura generală.

Creșterea locurilor de muncă în anumite sezoane

Dezvoltarea socială, a confortului, a igienei, a curățeniei

Cooperarea dintre turiști și populația gazdă

Cunoașterea de noi culturi

Creșterea veniturilor

Scaderea gradului de sarăcie

Aspecte negative întalnite în zonele cu destinație turistică  

Distrugerea modului de viață tradițional

Acceptarea influențelor negative din partea populației locală în plan social.

Distrugerea mediului natural

În concluzie, în acest capitol ne sunt prezentate semnificația turismului care reprezintă un fenomen de masă complex, care presupune deplasarea, staționarea de la un anumit număr de ore până la câteva zile și desfășurarea unor activități într-o localitate, țară, oraș, regiune, pe un traseu în scopul recreerii, odihnei, tratamentelor balneare, participării la manifestări științifice sau pentru afaceri. De asemenea, este prezentată importanța și rolul turismului în economie, turismul devenind de-a lungul timpului o ramură importantă a sectorului economic, care a evoluat și s-a diversificat odată cu trecerea timpului. Istoria turismului este una amplă și diversificată iar începutul acestui fenomen apare în secolul al XIX- lea, odată cu evoluția capitalismului în perioada revoluției industriale. Odată cu evoluția acestui fenomen de masă apar și părți mai puțin plăcute care duc la distrugerea mediului înconjurător și a naturii, însă au apărut concepte care au fost puse cap la cap alcătuind o strategie de turism durabil pentru a evita deteriorarea zonelor protejate și stabilirea unui echilibru. De asemenea, apar și soluții în protejarea acestor zone cum ar fi conservarea, diversificarea economică, marketingul, reciclarea deșeurilor, eliminarea pășunatului excesiv, amplasarea spațiilor amenajate pentru turiști, o bună organizare a activității turistice etc. Turismul aduce și beneficii multiple cum ar fi: creșterea locurilor de muncă, cunoașterea de noi culturi, dezvoltarea socială, scăderea gradului de sărăcie etc. Cu toate acestea turismul este o activitate de relaxare, plăcută, de cunoaștere care a evoluat de-a lungul timpului și ne-a adus numeroase beneficii de care ne bucurăm și astăzi.

EVALUAREA ȘI VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC

PATRIMONIU TURISTIC – ISTORIC, DEFINIȚIE ȘI COMPONENTE

Patrimoniul turistic reprezintă factorul care stă la baza ofertei turistice și conține bunuri cu proprietate publică și privată, fiind protejate și îmbunătățite în condițiile legii. Acesta cuprinde resursele turistice și structurile stabilite cu scopul de a le valorifica prin activitățile turistice. Patrimoniul turistic al unei țări reprezintă totalitatea elementelor de atracție turistică, care se defășoară în asamblul său independent cu scopul dezvoltării activității turistice. “Patrimoniu turistic reprezintă ansamblu de elemente naturale, sociale, economice, culturale, dar și totalitatea amenajărilor (cai de comunicații, bază de cazare, odihnă, tratament, masă, amenajări pentru distracții și instrucție) destinate activităților turistice de pe un teritoriu (oraș, județ, regiune, țară etc.)”.

Monotorizarea și atestarea patrimoniului turistic este realizată de către Departamentul Dezvoltării Turismului și se realizează prin înscrierea în Registrul Turismului. Atestarea se determină prin certificatul de patrimoniu turistic, care dă drept proprietarului legal să organizeze exploatarea turistică și protejarea patrimoniului înscris. Patrimoniul turistic denumit și oferta turistică este compus din :

Potențialul turistic (natural și antropic): cuprinde resursele din cadrul natural (relief, climă, hidrografie, faună, flora etc.) și resursele create de om din punct de vedere istoric, cultural, tehnic și economic.

Infrastructura (generală sau turistică): infrastructura generală cuprinde : reteaua de trasporturi, comercială, sanitară, administrativă etc. și infrastructura turistică cuprinde: caile prin care se comunică, transportul în zonele turistice, grupările gospodărești etc.

Structuri turistice (baza tehnico – materială a turismului) : acestea cuprind : hotelurile, motelurile, pensiunile, restaurantele, cluburile, transporturile turistice, tratamentele balneare etc.

Prin produsele turismului de patrimoniu este posibilă realizarea unor imagini urbane și configurații arhitecturale, care pun la bază realizarea unor momente frumoase în viață care sunt apreciate de consumatorii de turism. Sporirea duratei de viață a populației crește numărul de călători care doresc să se relaxeze, să viziteze locuri noi sau chiar să se bucure de perioada de pensie. Oamenii doresc să se regăsească și pornesc spre locurile de unde au plecat strămoșii sau în alte zone unde să obțină experiențe culturale inedite. Patrimoniul cultural cuprinde toate activitățile umane din mediul înconjurător. Acestea sunt de o importantă deosebită neputând fi înlocuite datorită modului de viață pe care îl aveau oamenii în diferite epoci și nivele de trai în care au evoluat de-a lungul timpului. Monumentele și schiturile culturale conțin o încărcătură emoțională mare și unică, iar societatea modernă are de câștigat prin conservarea acestor obiective turistice prin utilizarea patrimoniului său.

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) are ca scop stabilirea păcii și securității prin promovarea și colaborarea internațională prin educație, știință și cultură. Conform site-ului oficial al organizației aceasta are 195 de membrii și 10 asociații membre. Organizația și-a propus să protejeze toate bunurile cultural din întreaga lume, prin “Convenția despre Protecția Patrimoniului Cultural și Național”, aceasta a fost aprobată în decursului anului 1972. Patrimoniul Mondial UNESCO în România înclude pe lista 7 locuri sau grupe de monumente: bisericile din Moldova, Mânăstirea Hurezi, sate cu biserici fortificate din Transilvania, cetățile dacice din munții Orăștiei, centrul istoric Sighișoara, bisericile din lemn din Maramureș și Delta Dunării.

POTENȚIALUL TURISTIC – DEFINIȚIE, COMPONENTE, ELEMENTE DE BAZĂ ȘI CLASIFICARE

Potențialul turistic reprezintă totalitatea elementelor ce contribuie ca atracții turistice și care se desfășoară prin vizitarea și primirea călătorilor. Potențialul turistic este o categorie complexă, utilizată frecvent în limbajul de specialitate și ne oferă o înțelegere mai amplă privind funcționarea și structura sistemului turistic. Potențialul turistic constituie “ansamblul elementelor naturale, economice și cultural-istorice, care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică, dau o anumită funcționalitate pentru turism și deci constituie premise pentru dezvoltarea activității de turism”.

Potențialul turistic este definit de către profesorul Glăvan (1995) ca fiind “ansamblul componentelor naturale, cultura-istorice, socio-demografice și tehnico- economice, recunoscute științific, cantitativ și calitativ și dovedite prin practică și care, prezintă posibilități de valorificare turistică și dau o anumită funcționalitate pentru turism în măsura în care nu sunt supuse unui regim de protecție integral.”

Produsul turistic reprezintă totalitatea bunurilor și serviciilor de care beneficiază vizitatorii în zona de destinație. Acesta nu trebuie confundat cu

potențialul turistic care cuprinde fondul turistic și infrastructura. Potențialul turistic are urmatoarele componente:

Potențialul turistic natural: substrat geografic, relief, climă, ape, floră, faună, rezervații naturale de diferite tipuri.

Potențialul turistic antropic:

Cultural istoric: Elemente de arheologie, muzee, case memoriale, monumente istorice și arte, etnografie, folclor, tehnică popular etc.

Tehnico-economic: unități economice, construcții hidrotehnice, instituții administrative și sociale.

Socio- demografice: populația, așezările rurale și urbane.

Din perspectiva lui Eduard Bergman (1996), acesta determină o clasificare aparte a potențialului turistic, cei 3 A.

Atracții turistice + Accesibilitate + Acomodare

Sursa: Nedelea, A., M., Teorie și Practică, Cluj-Napoca, 2014, p.78

Componentele potențialului turistic (natural și antropic) devin atracții turistice sau resurse turistice. Termenul de “atracție turistică” contine o latură afectivă a componentelor potențialului turistic, se acordă o atenție deosebită naturii estetice, cognitive, educative și emoționale. Pot fi denumite atracții turistice componentele naturale (peisajul, lacul, animalele) , cultural – istorice și tehnico-economice. Termenul de “resursă turistică” este mult mai complex și diversificat deoarece include atât atracțiile turistice cât și elementele naturale sau antropice care pot aduce îmbunătățiri activității turistice și poate determina noi forme de turism (turismul rural, agroturism etc.).

Ofera turistică potențială reprezintă materia primă pentru activitatea turistică, care se obține prin munca depusă de cei care lucrează în turism și munca desfășurată prin prestarea serviciilor turistice. Potențialul ofertei turistice are urmatoarea semnificație.

O = P (F + I ) +Pt

unde:

O = oferta turistică

P = potențialul turistic

F = fondul turistic

I = infrastructura (generală și specifică)

Pt = produsul turistic (bunuri și servicii turistice).

Pentru realizarea modalității de cuantificarea a potențialului turistic este împiedicată de imposibilitatea de a aprecia cantitativ componentele potențialului turistic, deoarece multe dintre aceste componente sunt calitative ceea ce o face mult mai complexă. O ecuație a intențiilor de cuantificare este:

P = Ii × Id × Ia

unde:

P = potențial turistic

Ii = indicele de ierarhizare a arilor turistice

Id = indicele de dotare a teritoriului turistic

Ia = indicele de accesibilitate în teritoriu

Diminuarea subiectivității în determinarea potențialului turistic poate fi determinată prin indicii valorici, având la bază analiza atractivității. La baza ofertei turistice stau resursele naturale și culturale de natura turistică. Ofera turistică cuprinde:

potențialul turistic: antropic și natural

baza materială specifică: unități de cazare, de alimentație, instalații și modalități de agrement și tratament.

servicii turistice

forța de muncă din turism: numărul, structura și nivelul de pregătire determină valoarea producției.

EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC

Potențialul turistic reprezintă posibilitățile mediului natural și cel social pe care le pun la dispoziția activităților turistice. Potențialul turistic are la bază fondul turistic.

Fondul turistic cuprinde resursele naturale și culturale de natură turistică ce determină oferta turistică potențială a unui teritoriu care este considerat destinației turistică. Fondul turistic este compus din:

Resursa turistică: este o componentă de bază a potențialului turistic

Obiectivul turistic: patrimoniul fizic natural și istoric-cultural

Atracția turistică: latura afectivă a componentelor potențialului turistic, se impune atenției, laturii estetice și cognitive.

Resursele turistice se pot grupa în mai multe categorii cum ar fi:

Resurse (atracții turistice): sunt realizate de natură, fară a interveni omul: peșteri, cascade, climă, pământ etc.

Resurse concepute și dezvoltate de oameni:

Cultura oamenilor, obiceiuri, tradiții, religii etc.

Atracții istorice, culturale: muzee, teatru, biserici etc.

Infrastructură

Amenajarea turistică este un proces complex de organizare a spațiului turistic și are la bază relația dintre comunitățile umane și mediu, dar factorii care influențează această relație. Acest proces urmărește mai multe puncte :

Îmbunătățirea dotărilor turistice existente

Realizarea de noi dotări turistice

Redimensionarea să se facă în funcție de cererea turistică

Rentabilitatea economică a acestor activități turistice care se desfășoară în anumite zone.

Stațiunea turistică reprezintă totalitatea elementelor de atracție turistică fiind dotată cu mijloace de primire pentru vizitatori, cum ar fi: termală, balneară, climatică etc. Stațiunea turistică cuprinde următoarele elemente: dotări, utilități, infrastructură specifică și generală, servicii și produse turistice, amenajările turistice etc. Structurile de primire reprezintă construcții sau amenajări care furnizează servicii de cazare și alte servicii specifice turismului permanent sau sezonier (agrement, alimentație, tratamente balneare etc.)

Infrastructura generală cuprinde totalitatea structurilor fizice și organizaționale care sprijină mersul societății și stau la baza acesteia. Termenul de “infrastructură” reprezintă structurile tehnice care ajută societatea, cum ar fi: drumurile, canalizarea, sisteme de comunicare etc. Infrastructura specifică turistică se referă la dotări, instalații și echipamente specifice activității de agrement, transporturile turistice, unități de cazare și alimentație.

Obiectivele evaluării potențialului turistic

Obiectivele evaluării potențialului turistic sunt următoarele:

Cunoașterea și întelegerea distribuirii spațiale a resurselor turistice într-o anumită zonă sau dintr-un anumit teritoriu.

Determinarea și cunoașterea instrumentelor de lucru pentru analiști sau “grupul de acțiune locală”.

Stabilirea unor teritorii în care se poate determina pe viitor un eventual proiect de dezvoltare turistică.

Stabilirea unor strategii pentru a se realiza o comunicare între populație, experți sau localnici.

Formarea unor mentalități deschise către turism și înțelegerea importanței turismului în viitor.

Rolul turismului:

Motor de dezvoltare locală

Diminuarea activității economice tradiționale și pune în valoare patrimoniul local.

Locuri noi de muncă

Etapele evaluării potențialului turistic

Etapele evaluării potențialului turistic sunt urmatoarele:

Analiza situației turistice

Evaluarea ofertei zonei, cererii turistice, concurenței și tendințele pieței

Identificarea indicatorilor economici: cifra de afaceri din sfera turismului, numărul de locuri de muncă etc.

Diagnosticul

Identificarea punctelor tari, slabe, oportunităților și amenințărilor

Stabilirea unei strategii de succes

Determinarea elementelor de diferențiere sau unicate a zonei respective.

Analiza ofertei turistice reprezintă totalitatea factorilor naturali și antropici care au un rol important în dezvoltarea și valorificarea unui anumit teritoriu. În domeniul economiei, oferta turistică reprezintă ansamblul de produse și servicii care sunt puse la dispoziția turiștilor iar din punct de vede al agențiilor de turism, oferta turistică este un pachet de servicii care este pus la dispoziția turistului având un preț competitiv.

Elementele ofertei turistice sunt:

Factori naturali

Factori socio-economici

Factori culturali

Infrastructura generală și serviciile disponibile în acest domeniu

Infrastructura specifică turistică (structuri de primire, alimentație, agrement, transport etc.)

Structuri de primire

Servirea mesei- restaurație

Posibilitatea de a realiza activități sportive și de petrecere a timpului liber

Posibilitatea de a organiza seminarii și conferințe

Bazele de cură și tratament

Alte elemente ale ofertei turistice sunt:

Populația locală

Organizațile turistice locale

Comerțul turistic

Formarea în turism

Cooperarea în turism

Analiza cererii turistice reprezintă cantitatea de produse turistice (retaurației, suveniruri, cazare, tratament etc.) pentru care turiștii sunt dispuși să o consume la un anumit timp. Cererea reprezintă cantitatea de bunuri și servicii pe care consumatorul este pregătit să o consume la un anumit preț și la un anumit timp. Dacă pretul crește, cererea este mai mică pentru acel produs, și invers. Cererea turistică poate fi :

Cantitativă : numărul de clienți, numărul de produse, durata înnoptării, rata de ocupare, bugetul etc.

Calitativă: segmentul de clienți grupați dupa sex, vârstă, ocupație, motivații, origine, mijloacele de trasport, tip de cazare etc.

Metode de colectare a informațiilor privind cererea turistică:

Chestionare directe cu turiștii

Chestionare telefonice

Formulare

Organizarea de conferințe, întâlniri

Chestionare individuale

Interviuri

Analiza tendinței cuprinde ideea de direcție generală de mișcare pe care lucrurile le preiau la un anumit timp. Analiza tendinței din turism în anul 2015:

Industria hotelieră la nivel global s-a dezvoltat iar cererea a crescut în decursul anului 2015.

La nivel global, industria de turism asigură 266 de milioane de locuri de muncă și contribuie cu 9,5 % la PIB-ul global.

În România, în decursul anului 2013, potrivit raportului Consiliului Mondial al Turismului, turismul a avut o contribuție totala de 33,1 miliarde lei la PIB-ul României, reprezentând 5,1 % din PIB .

În anul 2014, Consiliul a estimat în România o creștere de 5,4% a contribuției totale a turismului în PIB, urmată de o rată medie de creștere de 3,8% pe an până în 2024, la 50,8 miliarde lei.

În anul 2015, s-a estimat o creștere a turismului de 3,9%

Turismul de afaceri, de recreere și agrement s-a îmbunătățit în ultimii ani.

Industria are în prezent o tranșă de aproximativ 1,3 milioane de noi locuri de muncă.

Pasionații de călătorii doresc să se deplaseze spre noi locuri de destinație.

VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC

Turismul reprezintă un sector economic complex care dispune de un potențial turistic valoros însă neexploatat încă suficient pentru a deveni o sursă de atracție destul de însemnată pentru turiști cât și pentru investitorii români și străini.

Dezvoltarea turismului aduce pentru fiecare țară numeroase beneficii asupra producției, forței de muncă, consumului etc. De asemenea strategia de dezvoltare a turismului poate întâmpina și constrângeri fiind prezente în figura de mai jos.

Fig 2.4.1 Constrângeri strategice dezvoltării turismului

Sursa: Turismul în România, disponibil la www.scritub.com/geografie/turism/TURISMUL-IN-ROMANIA12322.php , fig .1.1. accesat la data de 09.04.2016

Dezvoltarea turismului trebuie să țină cont de demeniul economic, de mediu, de societate, de sănătate cât și de resursele unei zone sau țări. Toate sectoarele pot influența valorificarea turismului, o economie slabă care poate afecta întreaga zonă, un mediu poluant care influențează sănătatea, o societate slab dezvoltată și pregatită pentru a se dezvolta și resursele insuficiente sau neexploatate, trag în jos turismul provocând pierdei mari pentru țară.

Concurența este destul de mare iar fiecare zonă, respectiv țară trebuie să își pună în valoare resursele naturale și antropice de care dispune. Marele avantaj al României în ceea ce privește dezvoltarea turismului este oferirea unor resurse bogate și deversificate care dau posibilitatea desfășurării mai multor forme de turism.

Valoarea turistică este un fenomen complex de unde vine și denumirea de “activitate care adaugă valoare unui produs turistic”. Valorificarea turistică fiind atât de diversificată poate fi compusă din mai multe elemente semnificative: frumusețea patrimoniului turistic, dorința de a cunoaște locuri și oameni noi, plăcerea de a călătorii și avantajele pe care le obține turistul în urma produsului turistic. A adăuga valoare înseamnă a aduce modificări unui loc pentru a aduce beneficii de ambele părți atât turiștilor cât și populației rezidentă. A adauga valoare însemnă a adauga lucruri pe care turistul pune accent consinderându-le de valoare. În acestă categorie intră dezvoltarea resurselor atât naturale cât și cele antropice ale zonei de destinație. Turiștii au așteptări diferite unii pot prefera marea, alții muntele, alții cultura sau peisajele. Percepția despre un anumit loc este diferită de la persoană la persoană astfel se manifestă stereotipul mental care influențează decizia de a face ceva, de a se comporta sau de a lua o decizie. Comunicarea este important în a pune în valoare, deoarece un produs turistic nu poate fi vândut cu succes fără a comunica. Domeniul turismului este diversificat iar în comunicare se ține cont de adresarea pentru turist și mai puțin către turist. Totuși când vine vorba de valorificarea potențialului turistic se ține cont și de consecințe, o îmbunătățire prea bună poate aduce și riscuri asupra unui loc deoarece frecvența mare de turiști determină poluarea mediului, eroziuni și distrugerea mediului înconjurător.

Valorificarea potențialului turistic trebuie mai întâi înțelesă apoi pusă în aplicare. Fiecarea zonă își pune în valoare obiectivele natural și antropice principale pentru a crește numărul de turiști dar și pentru a oferi o imagine plăcută a zonei respective.

În concluzie, în acest capitol am scos în evidență elementele teoretice privind definirea, clasificarea potențialului turistic și de asemenea evaluarea și valorificarea potențialului turistic. Valorificarea potențialului turistic trebuie înțelesă mai întâi pentru a nu provoca distrugerea elementelor de valoare dintr-o zonă. Potențialul turistic este important pentru un anumit teritoriu deoarece se apreciază valoarea zonei și oferă un grad de cunoaștere și de înțelegere mult mai amplă despre obiectivele turistice specifice. Resursele turistice naturale și antropice dau o valoare semnificativă teritoriului și îi oferă turistului posibilitatea de aș extinde gradul de înțelegere și de apreciere a obiectelor turistice create de natură sau de mâna umană.

STUDIU DE CAZ: ZONA HOREZU

ISTORICUL ZONEI HOREZU

Numele de Horezu provine de la originea termenului “ciuhurez” desemnând numele popular a celor două specii de păsări răpitoare de noapte care asemănă cu bufnița și care scot un sunet țipăitor de la care li se trage și numele. Denumirea locului provine din trecut, unde la marginea pădurii seculare unde se află așezarea, exista o numeroasă populație de “ciuhurezi”, asa cum localnicii îi numeau și care trăiau în scorburile arborilor bătrâni. Toponimul “Huhurez” provine de la păsările existente la poalele Munților Căpățânii iar “Horezu” a rezultat din termeniul “ciuhurez” – “ciu-hurez”,“hurezi” fiind forma de bază a numelui asezării apoi devenind“Horezu”. Un exemplu semnificativ îl au documentele medievale și celebrul “Cocoș de Hurez(u)”, numele care îl poartă târgul anual al ceramiștilor din țară, un simbol al trecutului care va fi prețuit atât în prezent cât și în viitor. Datorită defrișărilor cauzate de mărirea suprafețelor de pășuni, păsările au fost nevoite să se retragă în interior pădurilor, evitând contactul cu oamenii.

Orașul Horezu este situat în partea central a județului Vâlcea, se află la aproximativ la mijlocul distanței dintre Râmnicu Vâlcea și Târgu Jiu. Motoul orașului este realizat de către Alexandru Vlahuță “Aici suntem în mijlocul Județului Vâlcea, podoaba măndriei Oltenii și unul dintre cele mai frumoase ținuturi ale țării”. Descoperirile făcute în aceste locuri de către specialiștii arheologi au scos la iveală mărturii arheologice din secolele al IX- lea și al XIII-lea în ceea ce privesc așezările umane, tezaurul și o monedele a căror vechime datează din anul 223 d Hr. ceea ce înseamnă că civilizația romană a pătruns pe văile râurilor Horezu și Bistrița. Regiunea subcarpatică a zonei Horezu a făcut parte din Cnezatul lui Farcaș, documentul fiind menționat în diploma regelui Bela al IV al Ungariei.

Dezvoltarea acestor locuri și a civilizației umane este legată de traseele de transhumanță, de drumurile haiducilor dar în mod special de drumul sării care avea ca traseu Ocnele Mari – Pietrarii de Jos – Horezu – Slătioara – Cernești. Orașul Horezu este atestat documentar de către domnitorul Vlad Călugărul din anul 1487. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, acesta construiește o mânăstire care reprezintă un simbol al poporului roman, Mânăstirea Hurezi, construcția a avut loc între anii 1690-1693. Odată cu trecerea timpului traseele de transhumanță cât și drumurile ce se intersectau a mutat vatra satului cu 2 km sporind șansele de a realiza târguri pentru schimburi comerciale.

Horezu se dezvoltă din ce în ce mai mult, fiind cunoscut sub numele de “târgul Hurezu”. Meșterii olari au creat de-a lungul timpului adevărate comori de artă executate cu mândrie și suflet. Datorită ceramicii, Horezu este cunoscut la nivel național și internațional, loc unde turiștii sunt dornici și bucuroși să cunoască și să învețe tainele modelării lutului.

LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ A ZONEI HOREZU

Orașul Horezu se află în nord-vestul Județului Vâlcea, în centru despresiunii Horezu, la poalele Măgurii Slătioarei. Localitatea se întinde între Dealurile Milostei la vest și Dealurile Costeștilor la est. Teritorul are o suprafață de 117,7 kilometrii pătrați adică 1.180 hectare, dintre care pășunile și fânețele reprezintă c.ca 3.400 hectare (29%) și păduri peste 662,43 hectare (56%). Orașul se învecinează la nord cu comuna Malaia, la est cu comuna Costești, la sud-est cu comuna Tomșani, la sud cu comuna Măldărești și la vest cu comuna Vaideeni. Teritoriul administrativ cuprinde 7 localități printre care se numără: orașul Horezu și cele 6 sate Râmești, Romanii de Sus, Romanii de Jos, Ifrimești, Tănăsești și Urșani. Cea mai mare parte este ocupată de păduri care se întinde spre Munții Căpățânii care fac parte din Carpații Meridionali.

Principala cale de comunicație și legătură cu municipiul Râmnicu Vâlcea (46 kilometri) și municipiul Târgu Jiu (70 kilometri) o reprezintă DN67 iar către sud pe drumul DN65C se face legătura cu municipiul Craiova. În Anexa nr.2 este detaliată harta Județului Vâlcea și respectiv orașul Horezu.

OFERTA TURISTICĂ

În acest subcapitol aș dori să scot în evidență obiectivele turistice și antropice, serviciile turistice, infrastructura, baza materială specifică și forța de munca din turism care au adus valoare acestei zone minunate numită “Oltenia de sub munte” sau “Oltenia de nord” (dupa Ielenicz M., 1996). Lucrarea își propune să ofere o imagine amplă asupra resurselor turistice ale acestei zone, prin evidențierea obiectivelor turistice care au avut o evoluție amplă și diversificată de-a lungul timpului.

Acestă regiune turistică atrage numeroși vizitatori din țară cât și din străinătate, care se bucură de minunatele resurse turistice pe care ni le-a oferit natura și pe care le-a construit omul de-a lungul timpului dându-le o valoare semnificativă. Având în vedere că scopul lucrării constă în evaluarea și evidențierea potențialului turistic al zonei Horezu, doresc de asemenea să mă axez și pe analiza atracțiilor turistice și pe posibilitățile de a transforma obiectivele turistice potențiale într-o ofertă turistică valoroasă și unică. Lucrarea dorește să fie o calauză, un ghid pentru iubitorii de natură, artă, istorie și de asemenea pentru cei care nu cunosc zona și frumusețiile acestor locuri va fi o dechidere spre cunoaștere.

Oferta turistică presupune totalitatea elementelor care concură pentru realizarea produsului turistic printre care: potențialul turistic natural și antropic, serviciile turistice, bunurile materiale adresate consumului turistic, forța de muncă specializată în domeniul turismului, condițiile de comercializare și infrastructura turistică.

Potențialul turistic natural al zonei Horezu este foarte diversificat fiind detaliat prin imagini în Anexa nr.3, acesta cuprinde mai multe elemente importate pentru mediul înconjurător cât și pentru sănătatea noastră. Componentele principale ale cadrului natural, respectiv resursele naturale (relief, climă, faună, vegetație etc) au o atractivitate specifică asupra potențialului natural, în funcție de relația calitativă și cantitativă care le predomină respectiv le caracterizează.

Fig 3.1. Potențialul turistic natural

Sursa: Oferta turistică. Specificul resurselor turistice ale României, schema 4.1, www.scritub.com/geografie/turism/OFERATA-TURISTICA-SPECIFICUL-RE85221.php, accesat la data de 08.04.2016

Teritoriul orașului Horezu, se poate grupa în trei zone din punct de vedere al reliefului: lunca râului Luncavăț, dealurile Ulmului, Romanilor, Râmeștilor, Urșanilor și Munții Marginea, Petriceaua, Bolca, Ludeasa, Piscul Lung, Barcaciu, Pietrile Roșii și Văleanu. Zona turistică Horezu, este așezată într-un cadru natural atractiv, cuprinzând formele de relief, hidrografie, elemente climatice și tipuri de vegetație. Zona este avantajată de lipsa factorilor de turism variate.

Natura protejată

Valoarea elementelor biodiversității și a fenomenelor natural geologice au determinat includerea Masivului Buila – Vârturarița în categoria ariilor protejate în conformitate cu Legea nr.5/2000, fiind denumit Parcul Național Buila-Vânturarița. Conform Institutului Național de Statistică parcul are 4.491 de hectare. Potrivit legii 5/2000 în ceea ce privește “Planul de amenajare a teritoriului național” sunt protejate de asemenea Piramidele de la Slătioara fiind întinse pe 10,50 ha, Peștera Valea Bistriței, Peștera Liliecilor din comuna Costești și rezervația naturală Muzeul Trovanților.

Hidrografia

Zona Horezu este străbătută de la est la vest de pâraiele Romani, Râmești, Luncăvecior și Luncavăț, toate având curgere de la nord spre sud. Rețeaua hidrografică este bogată, cursurile de apă sunt permanente și nu au debit mare. Luncavătul, afluent de dreapta al Oltului, izvorește din Munții Căpățânii și este format prin unirea pârâului Cumpenelor cu pârâul Blej și străbate orașul Horezu, unde primește ca afluent pârâul Urșani, unit cu Râmești. Debitul apelor a scăzut de-a lungul timpului, prin lucrările de captare care au avul loc în anii 60-70 datorită alimentării lacului de acumulare al hidrocentralei de pe Lotru.

Clima

Zona Horezu are un climat blând, la adapost de vâturi, având influențe submediteranene. Clima este temperat-continentală și moderată, vara este racoroasă, toamna este lungă și iarna este baldă. Temperatura medie anuală este de 10,3 °C iar cantitatea de precipitații a atins o medie anula de 87 mm.

Vegetația

Vegetația este repartizată pe teritorii întinse sau retranse, iar trecerea de la un etaj la altul se realizează în funcție de tipul de vegetație: etajul nemoral (păduri de foioase), etajul boreal (molidușilor) și etajul subalpin.

Fauna

Fauna Munțiilor Căpățănii este diversificată în funcție de fiecare etaj, fondul cinegetic are în componeța sa o varietate de animale printre care: ursul carpatin, capra neagră, cerbul, căprioara, mistrețul, vulpea etc. Există și numeroase specii de păsări printre care: găina de munte, corbul, vrabia, acvila de munte etc.

Relief

Formele de relief submontan și montan pun în evidență aspectul natural al zonei și oferă oportunități pentru turismul de relaxare. Unitățile de relief care aparțin de zona Horezu sunt Munții Căpățânii ai căror versanți se întind pe întreg teritoriu: Vaideeni, Horezu, Costești, Bărbătești și Subcarpații Vâlcii. Altitudinele maxine se găsesc în mod special în comuna Vaideeni unde altitudinea maximă este de 2.124 m în Vârful Ursu. Formele de relief care predomină sunt formate din roci caristaline care alcătuiesc în cea mai mare parte Munții Căpățânii, iar rocile calcaroase ce aparțin masivului Buila-Vânturarița au un relief accidentat, abrupt și cu alunecări de teren. Relieful carstic este format din: peșteri, chei, campii, hornuri, ace etc.

Peștera Liliecilor se află la 250 de m de Mânăstirea Bistrița având o altitudine de 850 m și 60 de m față de vale. Peștera este menționată pentru prima dată în anul 1929 de Emil Racoviță, având o lungime de 250 de m fiind amenajată și electrificată. Acesta deține o bogată faună cavernicolă, cu multe specii de lilieci și nevertebrate. În peșteră au fost descoperite resturi de fosile de animale și ceramică arsă de 1000 de ani.

Peștera Polovragi este una dintre cele mai lungi peșteri din România și se află la nord de Mânăstirea Polovragi, în Cheile Oltețului. Peștera nu a fost explorată în totalitate iar galeriile formează un labirint adevărat. Au fost găsite materiale din epoca de bronz și deasupra peșterii a fost găsită o cetate dacică, din secolele II-I i.Hr. Peștera este electrificată și se pot realiza explorări subacvatice precum și scufundări de agrement.

Peștera Muierilor se află în localitatea Baia de Fier și oferă un cadru natural de excepție. Peștera conține rezervații speologice care poartă denumirea de: “Sala liliecilor” și “Galeria urșilor”. Denumirea peșterii provine de la adăpostul femeilor și a copiilor în epoca migrației popoarelor. Peștera conține o faună variată și obiecte de cultură descoperite de arheologi.

Potențialul turistic antropic prezintă creațiile omului care au evoluat de-a lungul timpului concretizate în elemente de arhitectură, artă, etnografie și folclor. Omul a construit și a pus în valoare obiective turistice generate de talent și inspirație. Potențialul turistic antropic reprezintă totalitatea resurselor turistice realizate de mâna omului din punct de vedere cultural – istoric și tehnico- economic din cadrul unui anumit teritoriu sau unei anumite zone dându-i o valoare turistică semnificativă. Potențialul zonei Horezu este detaliat prin imagini în Anexa nr.4.

Potențialul turistic antropic oferă turiștilor posibilitatea de a cunoaște obiceiurile, tradițile, cultură și modul de viață a populației locale și de a înțelege istoria și evoluția anumitor obiective turistice care astăzi sunt puse în valoare prin frumusețea și istoria lor.

Fig 3.2. Potențialul turistic antropic

Sursa: Oferta turistică. Specificul resurselor turistice ale României, schema 4.1, www.scritub.com/geografie/turism/OFERATA-TURISTICA-SPECIFICUL-RE85221.php, accesat la data de 08.04.2016

Vestigii, locuri și monumente istorice

Turismul monahal se dezvoltă în zona Horezu existând cea mai mare densitate de construcții arhitectonice unicate de o valoare semnificativă, simboluri ale trecutului și prezentului, fiind reprezentate prin biserici, schituri și mânăstiri. De jur – împrejurul Horezului, pe lângă Mânăstirea Hurezi, sunt situate majoritatea mânăstirilor din nordul Olteniei care pot fi vizitate cu ușurință pornind din Horezu.

Printre principalele vestigii, locuri și monumente istorice se numără: Mânăstirea Hurezi, Biserica Horezu, Biserica Bălănești, Biserica Urșani, Biserica Covrești, Biserica Tănăsești, Mânăstirea Bistrița, Mânăstirea Surpatele, Mânăstirea Polovragi, Mânăstirea Alina – Maria, Schitul Pătrunsa, Complexul Muzeal Măldărești, Cula Greceanu, Casa memorială I. Gh. Duca etc.

Mânăstirea Hurezi a fost construită între anii 1690 și 1693 de către Constantin Brâncoveanu, fiind cea mai mare fundație a acestui domnitor. Mânăstirea este situată la 50 km de Râmnicu Vâlcea pe DN 67 și este considerată cea mai reprezentativă construcție în stil brancovenesc din România. Ea se întinde pe trei hectare și cuprinde mânăstirea propiu-zisă, Biserica Bolniță, Schitul Sfinților Apostoli, Schitul Sfântului Ștefan și Biserica Sfinții Îngeri ctitorită de unul dintre stareții mânăstirii. Din anul 1993, mânăstirea se afla pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Ansamblul cuprinde: Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, paradisul Nașterii Maicii Domnului, Palatul Domnesc, Trapeza, Turnul poarta-clopotnița, corpurile de chilii, incinta istorică, laturile nord,vest și nord, foișorul lui Dionisie, zidul de incintă și fântâna.

Mânăstirea Bistrița se află la poalele munților Căpățânii, la intrate în defileul Bistriței și are hramul “Adormirea Maicii Domnului”. A fost ctitorită în secolul al XV-lea de către frații Craiovești și restaurată în 1683 de Constantin Brâncoveanu. Biserica deține moaștele Sf. Grigorie Decapolitul. Între anii 1677-1878 în timpul războiului de independentă, mânăstirea a devenit spital pentru prizonierii turci și pentru răniții romani, iar apoi a devenit școală de ofițeri și subofițeri printre care se vor forma generalii Dragalina, David Praporgescu, Eremia Grigorescu, eminenți conducători de oști în Primul Război Mondial.

Mânăstirea Surpatele a fost ctitorită la începutul secolului al XVI-lea de către fii lui Popa Francu și are hramul “Sf. Treime”. Mânăstirea se leagă de Mânăstirea dintr-un Lemn prin intermediul unei cărări, printr-o livadă de pruni. Mânăstirea dintr-un Lemn a fost construită în secolul XVIII-lea fiind ctitorită de către Constantin Brancoveanu și are hramul “Nașterea Maicii Domnului”. Legenda spune că biserica a fost realizată dintr-un trunchi de stejar brătrân iar acum mânăstirea are o icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Mânăstirea Alina – Maria se află la 1700 de metri altitudine, pe Vârful Roman la 20 de kilometrii de Horezu. Biserica a fost construită de omul de afaceri sibian Dumitru Creștin în memoria fiicei lui, Alina – Maria, care a avut un final tragic în anul 2011. Singura sursă de energie electrică sunt cele 32 de panouri fotovoltaice care asigură energie atât pentru măicuțe cât și pentru mânăstire.

Schitul Pătrunsa a fost construit în secolul XVIII de către episcopul Climent. Legenda spune că mânăstirea a fost construită ca amintire a evenimentului din 1685, în urma invaziei turcilor, printre cei care se retrageau în munți se afla și mama sa Paraschiva, care la rădăcina unui paltin, i-a dat naștere ctitorului acestui schit. Pe o frumoasă poteca de munte, se poate ajunge la Schitul Pahomie din secolul XV ce a fost descoperit de părintele Veniamin după 130 de ani.

Complexul Muzeal Măldărești reunește culele Greceanu, Duca și casa memorială I.Gh.Duca, este situat la 3 km de Horezu. Complexul combină elementele arhitecturii românești cu elementele țărănești care predomină în zonă și particularitățile de fortificații.

Etnografie și folclor

Zona Horezu este orientată către activitățile de artizanat specific românesc precum olăritul, țesături realizate manual, pictură religioasă, sculptură în lemn etc. Olăritul s-a trasmis prin intermediul familiilor de olari de-a lungul timpului iar azi a devenit o activitate cu atracție turistică. Simbolurile principale a ceramicii de Horezu sunt inspirate din flora și fauna zonei: cocoșul de Hurez, șarpele, pomul vieții, spirala dublă, linia dreaptă, steaua, soarele, coada de păun, spicul și linia ondulată. Argila folosită se găsește în dealul Ulmetului de lângă Horezu și este unică. Gama cromatică este dominată de fondul roșu la care se adaugă galbenul.

Cel mai important centru din România este centru de ceramică din Olari, aici puteam vedea unii dintre cei mai mari meșteri olari din țară, putem asista la fabricarea produselor din lut și nu în ultimul rând de a decora și modela farfurii, castroane, vaze, cești, ulcioare etc. Produsele din lut se pot achiziționa direct de la meșterii olari sau de la târgul de ceramică “Cocoșul de Hurez” care are loc anual în luna iunie.

Târgul de ceramică “Cocoșul de Hurez” a avut prima ediție în anul 1971, atunci când organizatorii Festivalului de folclor “Cântecele Oltului” au adăugat la această sărbatoare a cântecului, jocului și portului popular, sărbătoarea lutului care prinde viață în mâinile meșterilor olari. Târgul se desfășoară în “Parcul de la stejarii seculari” și oferă spații participanților unde să-și expună creațile. Târgul ceramicii populare românești reprezintă un eveniment de primă mărime având loc anual în data de 6 iunie și durează 3 zile de spetacol, de voie bună, de distracție, de admirarea a obiectelor tradiționale și de achiziționare a produselor care ne atrag atenția în mod deosebit. Acest fenomen atrage anual mii de admiratori și cunoscători ai autenticului românesc, ai pasionaților de obiecte tradiționale și a oamenilor care știu să pună în valoare arta populară și meșteșugurile. Această tradiție reprezintă o frescă a creațiilor meșteșugarilor lutului din România. Horezu este unic în ceea ce priveste cadrul centrelor ceramice românești prin faptul că meșteșugul și creațiile reprezintă principală sursă de venit a descendenților vestitelor familii de ceramiști Iorga, Frigură, Mischiu, Popa în condițiile unei societăți moderne, în permanență schimbare.

Astăzi, centrul de ceramică Horezu continuă sa fie un minunat spațiu al creației ceramice românești, păstrând elementele de bază pentru crearea vaselor dar și prin gamă largă a compozițiilor cromatice și decorative, oferind o personalitate și semnificație unică fiecarei piese în parte. Atelierele de pictură și tesături de la Mânăstirea Hurezi sunt mai puțin cunoscute de turiști, dar aici sunt executate manual țesături, covoare și picturi religioase având o valoare ridicată. Potențialul turistic etno-folcloric oferă posibilitatea turiștilor de a înțelege și de a cunoaște tradițiile și obiceiurile zonei și nu în ultimul rând de a pune în valoare atracțiile zonei Horezu.

Populația

Date demografice, conform Institutului Național de Statistică, se observă în figura 3.3. că numărul de persoane din anul 2016 este de 7.016 locuitori fiind în scădere față de anul anterior 2015 unde s-a întregistrat o valoare de 7.098 de locuitori, respectiv populația a scăzut cu 1,16 %. În decursul celor 5 ani se observă o scădere a populației în intervalul analizat, respectiv cu 3,56 %.

Fig 3.3. Evoluția numărului de persoane în perioada 2012-2016

Sursa: Populația și structura demografică, disponibil la: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=POP107D, accesat la data de 08.04.2016

În figura de mai jos voi analiza evoluția șomajului în intervalul 2014-2015.

Fig 3.4. Evoluția șomajului în intervalul 2014-2015

Sursa: Forța de muncă – șomajul, disponibil la: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=SOM101E , accesat la data de 08.04.2016

Conform datelor de la INS în anul 2015 numărul de șomeri a fost de 133 de persoane dintre care 68 bărbați și 65 femei, iar în 2014 numărul de șomeri a fost de 181 de persoane dintre care 94 bărbați și 87 femei. Se observă în urma datelor analizate că numărul de șomeri din anul 2015 a scăzut cu 26,52 % față de anul 2014. În figura de mai jos voi analiza ponderea sectoarelor economice în zona Horezu.

Fig 3.5. Ponderea sectoarelor economice în zona Horezu

Sursa: Plan de dezvoltare locală Microregiunea Horezu p.80, disponibil la: http://www.galmicroregiuneahorezu.ro/static/docs/pdl-microregiunea-horezu-modificat-cu-acordul-madr.pdf, accesat la data de 08.04.2016

Conform datelor analizate se observă că în anul 2015 cel mai mare procentaj îl deține sectorul industrial cu o pondere de 26%, fiind urmat de sectorul comerțului având o pondere de 19%. Ponderea cea mai mică în valoare de 2% o dețin sectoarele de hotelărie și restaurante și de asemenea sectorul de construcții.

Structuri turistice

Structurile turistice în zona Horezu sunt diversificate și oferă posibilitatea atât localnicilor cât și turiștilor de a beneficia de serviciile de calitate și la un preț acceptabil. Serviciile de bază formate din cazare, alimentație, transport și agrement oferă turiștilor posibilitatea de a se relaxa, de a mânca bine, de a se bucura de cadrul natural și antropic, de a călătorii în siguranță și nu în ultimul rând de a rămâne cu impresii plăcute din acestă călătorie. Serviciile turistice nespecifice sunt bine dezvoltate în mediul urban cât și în mediul rural. În zona Horezu se urmărește dezvoltarea următoarelor strategii: servicii publice, infrastructura tehnică și administrația publică locală, economia locală și infrastructura aferentă, turismul și infrastructura aferentă,educația etc.

Structuri de cazare

Serviciul de cazare face parte din serviciile de bază într-o zona turistică. Serviciul de cazare conturează condițiile și confortul pentru odihnă și adăpostul turiștilor. Principala funcție a unităților hoteliere este cazarea, indiferent de tipul, gradul de dotare, categoria de confort etc.

În urma informațiilor găsite pe Institutul Național de Statistică, conform tabelului de mai jos zona Horezu dispune de următoarele structuri de primire turistică cu funțiuni de cazare.

Tabelul 3.1. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Sursa: Structuri de primire, disponibil la: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo2&lang=ro&context=63, accesat la data de 19.03.2016

Conform datelor statistice, am analizat structurile de cazare pe intervalul 2011-2015 iar evoluția lor este mai accentuată în anul 2011 față de ceilalți ani. În 2014 există 15 unități de cazare numărul reducându-se la 14 unități în 2015. Se observă o creștere de 55,6 % a numărului de structuri de primire turistică în anul 2015 față de anul 2011. În funcție de tipul proprietății, zona Horezu dispune în anul 2015 de un hotel, o cabană turistică, o structură de cazare prinvind campingurile, 10 pensiuni turistice și o pensiune agroturitistică. Aceste unități de cazare oferă turiștilor posibilitatea de relaxare, de liniște, de confort și de odihnă.

De asemenea conform tabelului de mai jos structurile de cazare din Horezu se pot clasifica și după numărul de stele conform datelor analizate de pe booking în tabelul de mai jos.

Tabelul 3.2. Clasificare după numărul de stele

Sursa: Unități de cazare după numărul de stele, disponibil la http://www.booking.com/searchresults.ro.html?aid=357015;label=gog235jc-city-ro-ro-horezu-unspec-ro-com-L%3Aro-O%3AwindowsSxp-B%3Afirefox-N%3AXX-S%3Abo-U%3Ac;sid=2fe5c74b2749290ac0c9dc3bc697d4b3;dcid=4;checkin=2016-04-08;checkout=2016-04-09;city=-1161448;redirected=1;redirected_from_city=1;source=city;src=city&tfl_cwh=1

accesat la data de 19.03.2016

Unitățile de cazare se pot analiza în funcție de numărul de stele, cele mai multe structuri de primire în număr de 7 sunt de 3 stele iar cele mai puține structuri de primire în numar de 2 sunt de 4 stele. În Anexa nr 5 sunt prezentate unitățile de cazare mai detaliat astfel încât turiștii să cunoască fiecare detaliu despre sejur.

În tabelul de mai jos voi analiza tarifele unităților de cazare turistică în funcție de cameră single, dublă și tip apartament.

Tabelul 3.3. Tarife unități de cazare turitică

Sursa: Cazare Horezu, disponibil la http://www.turistinfo.ro/horezu/cazare-hoteluri-vile-pensiuni-horezu.html ,accesat la data de 08.04.2016

Conform tabelului analizat tarifele variază în funcție de unitatea de cazare, tariful pentru o noapte la Hotelul Horezu este de 55 ron/zi iar tariful pentru o seară la Pensiunea La Conac este de 250 ron/zi, această diferență este generată de facilitățiile oferite, de locul unde amplasată unitatea și de numărul de stele. Din tabelul studiat se observă ca cele mai mari tarife le găsim la Pensiunea La Conac iar cele mai mici tarife se află la Hotelul Horezu, conform datelor de pe booking.

Unitățile de cazare sunt diversificate, turiștii beneficiază de numeroase facilități însă acestea nu au specificul local (arhitectura, amenajarea turistică etc.). Gradul de ocupare este mult mai ridicat în perioada de vară decât în alte sezoane, fapt pentru care circulația turistică este destul de redusă în anumite sezoane, mulți dintre turiști preferând să vină cu propria rulotă, în special turiștii străini.

Structuri de agrement

Baza de agrement oferită de unitațile de cazare prin teren de tenis, teren de tenis pentru minifotbal, tenis de masă, drumeții, ciclism, cameră de jocuri, teren de joacă pentru copii, toate sunt pe placul turiștilor deoarece îi relaxează și îi eliberează de viața cotidiană aglomerată. Unitățile de cazare pot dispune de:

Hotelul Horezu dispunde de teren de tenis și minifotbal

Pensiunea Horezu dipunde de saună

Pensiunea Alex dispune de sală de fitness, saună, sală de biliar, remi, tenis de masă, sah

Pensiunea Taco dispune de sală de fitness și piscină exterioară

Pensiunea Doi Cocoși dipunde de piscină exterioară

În unele zone, infrastructura este slab dezvoltată datorită drumurilor neîntreținute un exemplu ar putea fi Vârful lui Roman unde accesul la vârf este îngreunat de drumul cu denivelări și zone abrupte.

Structuri de alimentație publică

Alimentația publică este la fel de importantă pentru turiști ca și cazarea. Numărul restaurantelor în zona Horezu este destul de scăzut iar restaurantele sunt cu specific local și clasic. Printre unitățile de alimentație publică se regăsesc, Pensiunea Siva, Pensiunea Doi Cocoși, Casa Marcea, Pensiunea Horezu, Hotel Horezu etc. În interiorul retaurantelor se pot organiza petreceri, nunți, botezuri, bachete, mese festive și party-uri pentru companii iar decorurile se pot alege în funcție de cerințele clienților.

În tabelul de mai jos voi prezenta principalele unități de alimentație din zona Horezu:

Tabelul 3.4. Principalele unități alimentație din zona Horezu

Sursa: Unități de alimentație, disponibil la: http://www.booking.com/searchresults.ro.html?aid=376393;label=bookings-name-aBWsJiTz5zPDtvKd5x3fwgS35390345676%3Apl%3Ata%3Ap1%3Ap2877.000%3Aac%3Aap1t1%3Aneg%3Afi%3Atiaud-146342136550%3Akwd-65526620%3Alp21259%3Ali%3Adec%3Adm;sid=2fe5c74b2749290ac0c9dc3bc697d4b3;dcid=4;class_interval=1;dest_id=-1161448;dest_type=city;dtdisc=0;group_adults=2;group_children=0;hlrd=0;hyb_red=0;inac=0;label_click=undef;nha_red=0;no_rooms=1;offset=0;postcard=0;qrhpp=a29621e7dd23b1c26ca7c34d191e51c6-city-0;redirected_from_city=0;redirected_from_landmark=0;redirected_from_region=0;review_score_group=empty;room1=A%2CA;sb_price_type=total;score_min=0;si=ai%2Cco%2Cci%2Cre%2Cdi;src=index;ss=horezu;ss_all=0;ssb=empty;sshis=0;ssuit=1;origin=search;srpos=1

accesat la data de 08.04.2016

În urma datelor analizate de pe site-urile fiecărei unității de alimentație se observă că Pensiunea Alex care o capacitate de ocupare în valoare de 85 de locuri, iar Pesiunea Taco deține cea mai mare capacitate în valoare de 650 de locuri. Restaurantele răspund tuturor cerințelor legale și standardelor de calitate actuale. Personalul specializat și ospitalier este la dispoziția turiștilor reușind să-i deconecteze de grijile cotidiene, răsfățându-le plăcerile și gusturile. Se pot face rezervări la restaurantele unităților de cazare astfel încât clienții să nu fie nevoiți să caute locurile libere la locul destinație.

Restaurantele au o varietate de mâncăruri, de la preparatele tradiționale până la cele internaționale. Printre preparatele tradiționale se numară: ciorba de burtă cu ardei și smântână, ciorba de fasole cu ciolan, ciorba de porc ardelenească, sarmale în foi de varză cu mamaliga, tochitură de carne etc. dar și preparatele internaționale sunt la mare căutare printre acestea se numară: pizza, paste, lichior de ouă, tort tosca, lasagna, vulcan de ciocolată etc. Prețurile practicate de unitățile alimentare publică sunt acceptabile iar calitatea produselor este la ea acasă, de exemplu prețul pentru un mediu la Pensiunea Doi Cocoși este de 18 lei iar la Casa Marcea este de 10 lei.

Numărul unităților de alimentație publică din zona Horezu este destul de scăzut dar cele existente oferă produse de calitate, la prețuri accesibile și pe placul tuturor.

Transportul rutier

Infrastructura generală rutieră este bine dezvoltată datorită drumurilor locale și județene care leagă drumurile naționale de zonele turistice. Zona Horezu nu are o infrastructura de cale ferată, însa are linii de autobuze și autocare care leagă centrele urbane majore din Transilvania, Oltenia și Muntenia. Accesul în orașul Horezu se face prin intermediul drumurilor naționale sau europene.

Accesul în localitate se realizează prin: DN 67 (E81- Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu/E79 – Drobeta Turnu Severin/E70) și DN 65C (Craiova/E70/E79/E574-Bălcești – Horezu). Există și curse cu orar fix între orasul Horezu și principalele orașe din țară cum ar fii: București, Sibiu, Brașov, Cluj Napoca, Timișoara, Oradea, Deva, Craiova etc. Infrastructura rutieră în zonă este compusă din:

Drumuri naționale

Drumuri județene

Drumuri comunale

Infrastructura generală

Infrastructura reprezintă gradul de dezvoltare care sigură funcționarea normală a tuturor sectoarelor importante ale societății, fiind necesară pentru industria hotelieră și turistică.

Căile de comunicație

Căile de comunicație presupun un sistem care alcătuiesc o rețea care facilitează sau ușurează circulația vehiculelor destinate transportului de oameni de la un loc la altul sau transporturi de bunuri materiale. Aceste căi de comunicații se pot clasifica în căi de transport terestre, aeriene și navale. Accesul rutier în orașul Horezu se realizează prin intermediul drumurilor naționale sau europene: E81, DN67 și DN65C. Accesul feroviar în localitate este garantat de linia secundă Piatra Olt – Govora – Râmnicu Vâlcea – Podul Olt. Zona Horezu este deservită de cele două stații CFR – Govora și Râmnicu Vâlcea iar în cele două opriri CFR și stațiune există mijloace de transport în comun având un orar fix. Accesul aerian nu este diversificat, cel mai apropiat aeroport de stațiunea Horezu este la Craiova, situat la 111km, pe drumul național 65C.

Rețeaua tehnico-sanitară

Rețeaua tehnico-sanitară în zona Horezu mai ales pentru serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare sunt asigurate de firma SC.APAVIL S.A VÂLCEA, fiind operatorul regional în domeniul alimentării cu apă. Energia electrică este oferită de firma Electrica S.A Horezu. Toate unitățile de cazare și alimentație publică din zona Horezu dispun de energie electrică, încălzire și alimentarea cu apă. În cazul unor întâmplări nefericite turiștii au la dispoziție Spitalul Orașenesc Horezu unde medicii stau la dispoziția lor cu orice problemă.

Grupurile administrative gospodărești

Grupurile administrative gospodărești ocupă o poziție prioritară în dezvoltarea economico-socială având ca scop obținerea unui mediu curat și sănătos pentru a asigura protecția mediului înconjurător, creșterea nivelului de educație conservarea resurselor naturale și implicarea socientății în îndeplinirea acestor sarcini. O problemă a societății este producerea cantităților mari de deșeuri ce presupune coletarea, tratarea, reciclarea și depozitarea lor. Administrația Publică Locală a urmărit reducerea cantității de deșeuri și colectarea selectivă a acestora.

Conform raportului de la Consiliul Local din cantitatea totală de deșeuri pe raza localității 1.352,70 tone în anul 2015, firma responsabilă de salubrizare a reciclat 206 tone de deșeuri astfel (Fig 3.6):

Fig 3.6. Reciclarea deșeurilor (exprimat în tone)

Sursa: Fârtat. I., Raport primar, p.17, 2016, disponibil la: http://www.orasul-horezu.ro/strategie, accesat la data de: 08.04.2016

În figura de mai sus deseurile sunt reciclate în funcție de 3 categorii, din totalul de 260 de deșeuri 18,40 tone reprezintă hârtia și cartonul, 21,20 tone reprezintă materialele plastice și 166,40 tone deșeurile de coincinerare.

În decursul anului 2015 s-au organizat acțiuni de curățenie în zona urbană și rurală pentru a ocrotii natura și mediul iar în spațiile turistice au fost amplasate tăblițe care au interzis aruncarea gunoiului și montarea spaților special amenajate pentru acestă acțiune.

Rețeaua de transport spre obiectivele turistice

Rețeaua de transport spre obiectivele turistice în zona Horezu nu este suficient de dezoltată, acesta realizându-se în cea mai mare parte cu mașina proprie.

CERAMICA DE HOREZU

Horezu este o zonă în care tradițiile au supraviețuit având în vedere ascensiunea globalizării a cărei impact este din ce în ce mai puternic. Formele autentice și spectaculoase ale culturii românești continuă să își facă prezența în aceste locuri pline de istorie la fel ca în trecut. Evoluția culturii tradiționale în localitatea Horezu și zona pe are o reprezintă, identifică îmbinarea constanțelor structuale care provin din istorie dar și mutațiile determinate de patrimoniul viu, în care modelele tradiționale se modifică și prind o ipoteză concretă. Principalii piloni ai culturii tradiționale sunt: ceramica, arhitectura, arta lemnului, țesătura, portul popular și folclorul.

Domeniul care predomină în zona Horezu este cel al ceramicii. Împreună cu Mânăstirea Hurezi, ceramica formează cartea de vizită a localității, locul în care fiecare obiect din lut îți transmite o istorie aparte și unică. Olăritul este o ocupație veche, practicată încă din vremuri vechi, dovadă fiind frumoasele vase de ceramică încă din epoca medievală. Olăritul este o activitate care necesită muncă fizică, ce presupune îndemânare și cunoștințe în prelucrarea lutului și domeniul ceramicii.

Orice greșeală poate avea drept consecință distrugerea vasului, asta însemând costuri suplimentare: ore de muncă în plus, folosirea suplimentară a materialelor necesare fabricării produselor, transportul pământului pentru a fi fabricat, transportul persoanelor care lucrează pentru meșterii ceramiști etc. Meșteșugul olaritului era folosit în primul rând ca suport pentru produsele alimentare sau pentru a produce preparatele culinare în ele dar cu timpul ceramica este folosită în mod decorativ în construcții sau pentru ritaluri. În locuințele țăranilor se găsesc o varietate de vase de lut – ulcioare, oale, căni, străchini, oale în care se pregătește mâncarea, vaze pentru flori, jucării etc.

Vasele din cermică sunt utilizate în scopuri practice dar și decorative dând o notă de culoare, de tradiție, de simplitate și de bun gust. În Anexa nr.6 sunt expuse imagini cu ceramica de Horezu care prinde viață în mâinile meșterilor.

Producătorii ceramiști din satul Olari

Meșteșugul prelucrării lutului s-a transmis din generații în generații prin intermediul famililor de meșteri, care au reușit să-l mențină viu în vatra strămoșeacă, astăzi devenind strada Olari. Conform informațiilor de la Centru de Informare Turistică și primăria Horezu, astăzi pe ulița principală se află 23 de meșteri ceramiști care modelează argila cu aceași măiestrie ca strămoșii lor. Principala sursă de venit a meșterilor populari este producerea și comercializarea produselor din lut. Familile de ceramiști promovează ceramica de Horezu atât la nivel național cât și la nivel internațional, unde mulți dintre aceștia au participat la târguri populare atât în țară cât și în afară, printre principale țări și orase unde meșterii s-au promovat produsele tradiționale se enumeră: Craiova, București, Sibiu, Arad, Constanța, Pitești, Franța, Italia, Spania etc. De exemplu meșterii olari care au câștigat marele premiu la “Târgul Internațional – Cocoșul de Hurez”, “este vorba de meșterii populari Nicoleta și Laurențiu Pietraru care au câștigat marele premiu. Aceștia vor beneficia de o excursie în Italia, tot la un târg de ceramică, unde vor promova arta hurezeană. Astfel, ceramica de Hurez va ajunge din nou pe toate meridianele. Recent Casa Regală din România a făcut o comandă de 300 de obiecte de veselă din cermică din Horezu” a mărturist primarul orașului Horezu, Ilie Fârtat într-un comunicat de presă.

Arta ceramică horezeană a fost expusă și la Târgul European de Ceramică din Franța, acesta fiind reprezentat de Pietraru Nicoleta, Frigură Florinel și Puețu Ion. Pentru a menține și o promovare acest meșteșug, a fost înființată Asociația Meșteșugurilor Populari “Cocoșul de Hurez” și Asociația pentru Promovarea Patrimoniului Autentic Horezu.

Cei 23 de meșteri populari își deschid porțile în fiecare zi primind turiștii pentru a le prezenta modelarea lutului și creațiile obținute cu multă muncă și dorință. Producția fiecărui atelier în parte variază între 250 și 4.000 de piese de ceramică, iar în urma estimărilor făcute în zona Horezu, producătorii realizează cel puțin 60.000 de piese anual. Formele principale de distribuție pe care meșterii le practică sunt în ateliere și la târguri. În Anexa nr. 7 și Anexa nr. 8 este prezentată vatra ceramicii românești din satul Olari cu denumirea fiecărui meșter popular, adresa, numărul de telefon și localizarea atelierului de ceramic. În cazul în care turiștii nu participă fizic la vizitarea centrelor de producție a obiectelor din lut, producătorii au avut bunăvoința de a se promova prin intermediul siste-urilor de socializare, de exemplu:

https://www.facebook.com/marieta.giubega?fref=ts,

https://www.facebook.com/cramica.palosi?fref=ts

https://www.facebook.com/ceramica.pietraru?fref=ts

https://www.facebook.com/ceramica.dianasigabriel?fref=ts

https://www.facebook.com/Ceramic%C4%83-Horezu-Familia-Giubega-814785375242380/?fref=ts

Astăzi central de ceramică Horezu continuă să fie un loc al creației, păstrând elementele unice ale formei, compozițiilor cromatice și decorative ale vaselor oferind o personalitate diferită fiecărui obiect din lut creat cu atâta pasiune și dragoste de meșterii populari români.

Fabricarea ceramicii din satul Olari

Fabricarea ceramicii din localitatea Horezu presupune o artă a modelării și prelucrării lutului astfel realizând o creație unică și deosebită prin modul în care se produce. Olăritul este un meșteșug realizat în mod special de bărbați deoarece necesită muncă fizică, femeile ajutând la decorat.

Deoarece eu fac parte dintr-o familie care practică acest meșteșug vestit atât în țară cât și peste hotare, am decis să destăinui câteva secrete din fabricarea ceramicii din pământ. Drumul lutului de la pământ la ceramică necesită multă atenție și pricere. Bunicii mei, Iorga Gheorghe și Iorga Maria au avut bunavoință să-mi povestească drumul complex al prelucrării lutului în care doar cei care sunt implicați în tranformarea lui îi cunosc cu adevărat dimensiunile și prețul fiecărui vas realizat, înzestrat cu atâta istorie și cultură.

Pământul se aduce toamna, de la Dealul Romanilor trecând de la Mânăstirea Hurezi apoi se ține iarna să se degere pentru a fi fărămițit. Bărbații scot pământul din locurile special amenajate, acoperit cu nailoane, îl duc în gospodărie și îl frământă cu mâinile și picioarele sau cu ciocanul de lemn, amestecandu-l cu apă din berșug. Acestă tehnică de frământare a lutului a fost înlocuită în cea mai mare parte cu malaxorul pentru a ieși o pastă mai moale. Malaxorul scoate un sunet destul de puternic astfel dechizând sezonul de producere a ceramicii din lut. După ce procesul de frământare sa terminat începe modelarea lutului, formând o gramajoară de lut în formă de bilă. Meșterii olari folosesc o roată clasică de olar pe care o învârte cu ajutorul piciorului drept, roata este formată din două discuri, unul mai mic sus și unul mai mare jos, acestea fiind unite prin axul vertical. Pe discul de sus se aruncă bulgărele de lut pentru a se lipi, se înmoaie mâinile în apă pentru a nu ne lipi de lut apoi cu mișcari circulare din picior se învărte roata. După ce lutul prinde formă se deprinde obiectul de pe disc cu o sârmă apoi se pune vasul pe poliță. Vasele înainte de ardere sunt ornamentate, cea mai răspândită tehnică de decorare presupune folosirea unui corn de vită având în vârf o pană de gâscă. Olarii folosesc în special culori naturale: pământ de culoare roșiatică numit de ei “roșală”, pământ negru închis numit “piper”, iar fondul se face de culoare albă numit “ caolin”. Se mai folosește și oxid ceramic albastru și galben, cumpărat din comerț. După ce vasul a fost decorat cu ajutorul cornului de vită și de gaică ce presupune zgârierea cu un vârf metal a vasului după ce a fost înmuiat în substanța colorată, vasul se pune din nou la zvântat dupa care li se adaugă o gaură pentru a fi atârnate pe perete și neapărat ștampila producătorului trebuie așezată pe fundul vasului. Vasul se pune la uscat 1-2 zile apoi se bagă la cuptor unde sta 8-9 ore la o temperatură de 1.200 de grade pentru a arde toxinele din culori. În cele din urmă se da cu smalț și se adaugă din nou la cuptor pentru a avea luci.

Acest proces de realizare a obiectelor din lut este unul complex ce necesită multe ore de muncă și de așteptare dar rezultatul merită orice așteptare. Din mâinile meșterilor olari reies diferite vase având forme și dimensiuni diferite, printre acestea se număra: vase, căni, ulcioare, farfurii, scrumiere, castroane, vaze, oale etc. Modelele utilizate au diferite simboluri de natura:

zoomorfă: cocoșul reprezintă emblema ceramicii de Horezu care anunță victoria soarelui și a luminii asupra nopții și întunericului, porumbelul simbolizează creștinismul, peștele etc.

vegetală: spicul de grâu care simbolizează prospețime, trifoi (noroc), brăduți (nemurire), frunze, ciorchini etc.

geometrica: siprale, cercuri, linii concentrice, puncte, linii zig-zag-uri, principala caracteristică o constituie îmbunătățirea elementelor simple.

altele: pomul vieții, steaua și soarele, coada de păun, șarpele casei etc.

Toate aceste modele se regăsesc pe produsele din ceramică. Fabricarea ceramicii de Horezu se învață în timp prin multă muncă și dăruire iar turistii stiu să prețuiască orice produs realizat de mâna acestor oamenii care duc tradiția mai departe din generații în generații.

Cocoșul de Hurez

Povestea târgului de ceramică “Cocoșul de Hurez” a avut începutul în anul 1971 pe malul bătrânului Alutus, în momentul în care organizatorii festivalului “Cântecele Oltului” au adaugat la sărbătoarea cântecului, jocului, portului popular și sărbătoarea lutului care a prins viață în mâinile meșterilor populari. Începând cu ediția a IV- a în anul 1974, târgul este organizat la Horezu având loc în “Parcul de la trei stejari”, loc care este plin de meșteri populari care își expun expozițiile în fiecare an pe 6 iunie. Galeria de artă popular funcționează în sălile Casei de Cultura “Constantin Brâncoveanu” din Horezu și acumulează în fiecare an “recolta valorică” a meșterilor olari.

Prezentarea pe scurt a târgului de ceramic “Cocoșul de Hurez” este aproape imposibilă deoarece acesta a devenit de-a lungul timpului o “Academie a olarilor”. Acest fenomen atrage anual mii de vizitatori ai autenticului românesc din toate locurile lumii. Plecând de la obiceiurile străvechi din moși, acestă manifestare reprezintă o frească a creațiilor din lut din România. Horezu este un caz aproape singular în ceea ce privește centrul ceramicii românești deoarece meșteșugul este practicat ca principala sursă de venit a anumitor producători și anume: Vicșoreanu, Frigură, Iorga, Mischiu, Popa având în vedere societatea care este într-o continuă schimbare.

Astăzi centru ceramică, Horezu păstrează elemente definitorii pentru produsele realizate prin gama largă de culori și simboluri oferindu-i fiecărui produs în parte o personalitate unică. Acest meșteșug se menține în vestitele familii de ceramiști modelând argila cu aceiași măestrie ca și străbunicii lor.

Târgul ceramicii populare românești

Cadrul de dezvoltare a ceramicii și de desfășurare a târgului nu sunt întâmplătoare. În vecinătatea acestor nuclee de cultură și civilizație se află Mânăstirea Hurezi, Arnota și Bistrița care și-au pus o amprentă semnificativă asupra întregului teritoriu astfel atrăgând anual mii de vizitatori dornici să cunoască și să se bucure de minunățiile omenești care au rezistat atâția ani. Vizitatorii care pășesc pe aceste meleaguri au la dispoziție “Galeria de Artă Populară Contemporană” care prezintă mii de exponente unicate în cea mai mare parte din ceramică fiind adusă din toate colturile țării. La fiecare ediție se adaugă noi obiecte care sunt donate de participanții la târg.

Astăzi Casa de Cultură are la dispoziție o colecție însemnată de meșteșuguri populare de mari proporții.

ALTE ATRACȚII ALE ZONEI HOREZU

Printre numeroasele atracții turistice specifice zonei Horezu se află și alte meșteșuguri, festivaluri, manifestări, tradiții, produse locale și servicii turistice care pun în valoare localitatea. De-a lungul timpului zona a fost un loc specific producerii ceramicii dar cu toate acestea își expune minunatele obiceiuri tradiționale care au fost păstrate încă din vechi timpuri. Horezu nu este cunoscut numai prin emblema cocoșului de Horezu ci și prin dansurile tinerilor, porturile populare și târgurile de care se bucură turiștii de pretutindeni.

Festivaluri și manifestări tradiționale

În orașul Horezu au loc numeroase manifestări tradiționale printre care:

“Zilele Orașului Horezu” care are loc în prima săptămână din luna septembrie unde se serbează atestarea documentară a orașului.

“Cocoșul de Hurez” care este cel mai mare târg de ceramică populară românească, având loc în luna iunie, loc unde participă ceramiști din țară cât și din străinătate.

“Izorul tămăduirii” la acestă festivitate vor avea loc spectacole artistice, întreceri sportive, prezentari de artă popular și de desfășoară în satul Romanii de Jos în prima zi de vineri după Paști.

“Colindul sfânt și bun” are loc în ajunul Crăciunului fiind o manifestare cu obiceiuri tradiționale unde se cântă colinde. La manifestare participă comunele învecinate orașului Horezu: Măldărești, Vadeeni, Costești, Tomșani și Slătioara.

Comuna Vaideeni are o manifestare tradițională specific a câtecului popular ciobânesc numită “Învârtita dorului” având loc în a treia duminică din lună.

Comuna Polovragi are o manifestare câmpenească și târg tradițional numită “Nedeea de la Polovragi”, anual având loc pe 20 iulie în preajma sărbătorii religioase de “Sfântul Ilie”.

La aceste festivaluri tradiționale participă numeroase peroane care se bucură de dansul, de spectacolul, de paradele, de cântecele și de obiceiurile fiecărui loc în parte din zona Horezu.

Meșteșuguri tradiționale

Zona Horezu este un leagăn al culturii populare românești care de-a lungul timpului oamenii au dat naștere numeroaselor obiceiuri și meșteșuguri care există și astăzi. Printre cele mai cunoscute meșteșuguri care au adus faină în acest ținut se numără: producerea vaselor din lut, țesături, broderii, prelucrarea lemnului și cusăturile. Talentul tăranului român se imprimă în costumul popuplar, în modelele din scoarța, în ceramică sau lemn, în armonie și în înțelepciunea despre viață, toate acestea contribuie la realizarea în stil brâncovenesc a vaselor din lut, a picturilor, a sculputurilor din lemn și din piatră. Pe lângă modelarea și decorarea ceramicii populare românești faimoasă, în zona se realizează și alte meșteșuguri tradiționale cum ar fi: țesutul și portul popular, cioplitul în lemn, pictura icoanelor pe sticlă și meșteșugul împletitului.

Domeniul țesutului este compus dintr-un număr mare de piese dar și cunoscute în acest meșteșug. Acesta este practicat de femei folosind ca materie primă inul, cânepa și lâna. Grijile femeilor au fost în principal hainele și țesăturile din casă deoarece acestea atrageau cel mai mult atenția. Fiecare zonă etnografică are un specific aparte, piesele de port fiind mărci de recunoastere a fiecărui membru din societate, în funcție de vârsta sau de starea socială.

Cioplitul în lemn este o artă de mare bogăție și originalitate. Pentru realizarea produselor cioplite din lemn s-au folosit de-a lungul timpului: securea, ferăstrăul, tesla, horjul, dalta, compasul, cuțitul, tiparuș de pirogravat etc. Esențele lemnoase utilizate în producerea obiectelor din lemn sunt: bradul, stejarul pentru construcții, fagul pentru lăzi de zestre, frasinul pentru cadre de uși și ferestre, paltinul și teiul pentru furci de tors, linguri, ploște și casete. Meșterii români au avut întodeauna inspirația și simțul artistic, iar în cioplirea lemnului au utilizat stilul arnamental, geometric, motive florale, antropomorfe și zoomorfe.

Pictura icoanelor este o ramură importantă a picturii populare unde zugrăvirea acestora se face pe lemn, metal sau sticlă cu scopul de a îmbunătății casele membrilor societății. Primele icoane pictate s-au realizat pe lemn și pe pânză.

Meșteșugul împletitului este practicat de meșterii care confecționau obiecte decorative, obiecte care erau de uz casnic, jucării din paie de ovăz, orz, secară și grău. Împletitul din nuiele de alun sau răchită este cea mai veche practică a împletitului practicată și astăzi. Împletitul din pănusă era folosit a element decorativ sau în uz casnic pentru: flori, linguri, genți și poșete, perne folosite pentru scaune. Paiele fragile sau cele rigide împletite erau ultilizate pentru împletirea pălăriilor luate în mod special pentru munca de câmp dar și în zilele de sărbătoare.

Produse locale

Datorită sprestigiului ei, Ceramica de Horezu este înscrisă în lista Patrimoniului cultural imaterial UNESCO din anul 2012. Ceramica este unică în România prin metodele și tehnicile folosite dar mai ales prin motivele sale cromatice și florale. Ceramica de Horezu este produsul cel mai reprezentativ din localitate fiind practicată de femei cât și bărbați. Talentul de a combina formele și culorile utilizate în producerea acestor obiecte din ceramică dau o personalitate unică fiecărui obiect în parte. Ceramica este produsă în atelierele din Horezu, majoritatea în satul Olari, un loc în care tradiția a continuat din tată în fiu. Meșterii olari produc vase de diferite dimensiuni și forme, unde motivele tradiționale centrale sunt: cocoșul, peștele, hora, soarele și luna, pomul, spirala, spicul de grâu etc. Produsele din ceramică sunt expuse la vânzare atât în locurile în care obiectele din lut se produc cât și la intrare în orașul Horezu.

Mierea de albine este unul din produsele locale ale zonei. Depresiunea Horezu este un loc cu un climat blând având o influență submediteraneană care crează condiții favorabile pentru creșterea albinelor și produceri mierii. Apicultura reprezintă o sursă de venit pentru tinerii care au accesat fondurile europene. Produsele apicole sunt valorificate pe piața liberă sau la procesatori. În oraș Horezu există magazine specializate în acest domeniu al apiculturii.

Brânza “Horezu” din lapte de oaie pasteurizat este cunoscută și sub denumirea de “Cașcaval de Horezu” este un brand cunoscut în România cât și în stăinătate fiind un produs realizat după o rețetă tradițională.

Băuturi alcoolice și non alcoolice se realizeză în mod special în gospodăria proprie, printre acestea se numără: țuica, vișinata, cireșata, căpșunata și siropul de fructe (afine, căpșuni, zmeură, cireșe etc), fiind produse în gospodăria proprie în cantități mici.

Conservele de fructe sunt realizate de măicuțele de la Mânăstirea Hurezi, unde sunt vândute turiștilor care vizitează lăcașul de cult. Există mai multe sortimente printre care: gemuri, dulcețuri, jeleuri și siropuri.

Printre produsele nealimentare se numară: ceramică, țesături, împletituri din sfoară, icoane pictate, coșuri etc.

CIRCULAȚIA TURISTICĂ ÎN ZONA HOREZU

Circulația turistică este caracterizată prin mai mulți indicatori cum ar fi: numărul de sosiri al turiștilor, înnoptările turiștilor în unitățile de cazare, capacitatea de cazare și durata sejurului. Factorii care influențează circulația turistică sunt: climatul și relieful, nivelul de dezvoltare economic-social, potențialul turistic natural și antropic, oferta turistică, unitățile și echiparea editară.

Anual numeroși turiști străini și români sunt atrași de acestă zonă dar mai ales de obiectivele turistice care o reprezintă, cadrul natural cu peisajul care îți oferă o stare de confort și pasiunea ceramiștilor de a da viață lutului. Zona are numeroase obiective turistice naturale și antropice de care turiștii sunt dornici să le cunoască, printre principalele obiective sunt Mânăstirea Hurezi, ceramica de Horezu, Complexul Muzeal de Măldărești, numeroase peșteri, etc.Turistii străini sunt fermecați de aceste locuri în cele mai multe cazuri aceștia sunt din Germania și Franța.

În tabelul de mai jos voi analiza evoluția capacității de cazare în zona Horezu. În intervalul de timp 2011-2015 evoluția capacității de cazare în funcție de structurile de primire nu este foarte diversificată, se observă că pensiunile turistice au valoarea cea mai mare în 2012 față de 2011 au crecut cu 66% ceea ce este favorabil pentru zonă dar acestea încep să scadă în 2015 față de 2014 cu 16,09%. De-a lungul intervalului privind capacitatea de cazare se observă o creștere din 2011 față de 2012 cu 31,40%, în 2013 față de 2012 capacitatea de cazare crește cu 4,78%, în 2014 față de 2013 capacitatea de cazare creste cu 25,73% iar în 2015 față de 2014 scade cu 7,25%. În ceea ce privește evoluția capacității de cazare în zona Horezu se observă o creștere semnificativă de 60,54% în intervalul analizat, respectiv 2011-2015.

Tabelul 3.5. Evoluția capacității de cazare în zona Horezu (locuri)

Sursa: Capacitatea de cazare turistică existentă în funcție de structuri de primire, disponibil la:

http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR102C, accesat la data de 09.04.2016

Conform datelor obținute de la Institutul Național de Statistică, în figura de mai jos se poate evidenția evoluția numărului de sosiri și a numărului de înnoptări pe 6 ani respective 2009-2014. Se observă că numărul sosirilor a crescut de la an la an, în anul 2014 a crescut cu 50% față de anul 2013, iar față de 2009 sosirile au crescut foarte mult de la 1.651 de persoane la 5.622 de persoane crescând cu 3.971 pers , astfel depășind 100%. Înnoptările au crescut și ele de-a lungul timpului de la 1.651 de înnoptări în anul 2009 la 7.648 de înnoptări în 2014, astfel depășind 100%.

Fig 3.7. Evoluția activității de cazare în zona Horezu

Sursa: Sosiri și înnoptări ale turiștilor în structuri de primire, disponibil la:

http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR105E , accesat la data de 09.04.2016

În figura de mai jos voi analiza evoluția densității circulației turistice din zona Horezu. Conform datelor statistice de pe INS și prelucrarea lor în prealabil rezultă că densitatea circulației turistice crește de la an la an conform figurei de mai jos. Se observă o creștere a densității pe parcursul intervalului analizat datorită legăturii dintre numărul de turiști veniți în zona Horezu și populația rezidentă.

Fig 3.8. Evoluția densității circulației turistice în zona Horezu

Sursa: Densitatea circulației turistice, date prelucrare, Institutul Național de Statistică

În figura de mai jos se observă evoluția turiștilor sosiți în zona Horezu respective numărul de turiști români și străini. Numărul turiștilor români cât și străini crește de la an la an, astfel cea mai mare valoare se înregistrează în anul 2014 de 4.798 persoane din România respective 824 persoane din străinătate.

Fig 3.6.3. Evaluarea sosirilor în funcție de tipul de turiști (pers)

Sursa: Sosiri în funcție de tipul de turiști, disponibil la: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR104B, accesat la data de 09.04.2016

PROPUNERI DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC ÎN ZONA HOREZU

Valorificarea potențialului turistic cât și dezvoltarea economică și socială a zonei Horezu reprezintă o preocupare principală pentru Fundația Parteneră pentru Dezvoltare Locală cât și pentru autoritățiile locale, prin care se încearcă dezvoltarea comunității, identificarea problemelor și potențialul local de dezvoltare a turismului, evaluarea proiectelor și dezvoltarea planificată a zonei Horezu.

În urma datelor analizate în ultimul capitol privind situația actuală a potențialului turistic în zonă se pot analiza și sintetiza principalele elemente care susțin turismul, aspectele care influențează negativ activitatea acestui domeniu, oportunitățiile care există pentru a se dezvolta și amenintările care împiedică dezvoltarea turismului în zona de activitate. Pentru a evidenția aceste elemente de o importanță majoră se va utiliza în prealabil analiza SWOT.

În urma prezentării punctelor tari, punctelor slabe, oportunitățiilor și amenințăriilor din cadrul analizei SWOT se constată că potențialul turistic al zonei Horezu poate fi valorificat prin înțelegerea și punerea în practică a măsurilor pentru combaterea elementelor negative și menținerea și valorificarea punctelor pozitive.

În ceea ce privesc punctele tari și oportunitățile se poate concluziona că zona Horezu deține numeroase resurse naturale și antropice recunoscute la nivel național și internațional ceea ce face ca circulația turistică sa fie în creștere iar numărul de sosiri să fie într-o conținuă expansiune. Ofera turistică în ceea ce privește potențialul turistic, baza tehnico-materială a turismului și infrastructura, toate acestea au ridicat zona la un nivel înalt iar prin accesarea fondurilor de dezvoltare imaginea, prestigiul și nivelul societății va capată o altă înfățișare. În Horezu există servicii turistice eficiente, patrimoniu cultural și istoric protejat, dezvoltatori capabili să ajute zona să se dezvolte, politici locale eficiente pentru îmbunătățirea serviciilor culturale și turistice. Pentru a valorifica zona trebuie să analizăm situația și să punem în balanță lucrurile care ne ridica și suntem capabili să le îmbunătățim și lucrurile care trebuie înțelese iar apoi rezolvate pentru a nu crea condiții nefavorabile atât pentru societate cât și pentru mediu. În concluzie cu ajutorul punctelor tari și a oportunităților de care dispunem, valorificarea nu este departe ci doar trebuie să învățăm cum să le prețuim și cum să le punem în valoare în viitorul apropiat, pentru a oferii atât turiștilor cât și membrilor societății posibilitatea de a se bucura, de a cunoaște, de a învăța, de a prețui resursele turistice naturale și antropice care ne înconjoară.

În ceea ce privesc punctele slabe și amenințările, propunerile pentru a evita distrugerea naturii și a obiectivelor create de om trebuie analizate cu atenție pentru nu a provoca neplăceri. Lipsa infrastructurii fie ea generală sau turistică poate genera complicații asupra domeniului analizat. În ziua de azi turiștii sunt atenți la calitatea serviciilor, iar mesteșugarii trebuie să învețe să comunice cu turistul atât față în față cât și prin ceramica oferită. Aceștia trebuie să dea fiecărui vas o poveste astfel încât turistul sa fie dornic să învețe arta de a modela, de a da viață lutului dar și să plece cu dorința de a se întoarce. Mesteșugarii trebuie să facă diferența dintre viața personală și locul unde este prezentată marfa, o încăpere cu o admosferă plăcută fiind acompaniată de o melodie de fundal, așezarea produselor după dimensinea și forma lor, toate aceste lucruri contribuie la vânzarea unui produc cu succes. În ceea ce privește concurența, mesteșugari trebuie să inoveze, să aducă ceva nou, o chestie măruntă adusă unui produs din lut poate face diferența. Inspirația își spune cuvântul cand vine vorba de concurență. Cand vine vorba de structurile turistice situația este puțin diferită. Turistul caută tot ce ține de tradiționalism, acesta este atras de calitatea produselor, dorește să se cazeze într-un loc primitor, cu mobilier vechi dar întreținut, să mănânce preparate din gastronomia tradițională, să se bucure de o plimbare în natură sau pur și simplu să stea într-o gradină plină cu flori amenajată în fața pensiunii, toate aceste lucruri fac diferența dintre un serviciu de calitate și unu obișnuit. În zona Horezu puține pensiuni dispun de aceste facilități de care turistul este atașat. Valorificarea potențialui turistic în zona trebuie înțeles pentru a face față provocărilor și pentru a crea un mediu simplu dar în același timp plăcut. Amenințările trebuie privite ca provocări, daca nu sunt studiate pot lua întorsături grave de la poluarea mediului la distrugerea resurselor create de om.

În lucrarea studiată aș propune să arăt cum să învățăm să ne vindem marfa, cum să dam o personalitate produsului creat, cum să oferim turiștilor ceea ce vror și cum să ne punem în valoare zona de unde provenim. Consider că o promovare și o valorificare corectă și bună în zona Horezu se face prin: înțelegerea dorințelor și nevoilor turiștilor prin comunicarea cu aceștia, stabilirea unor bariere între viața privată și promovarea produselor tradiționale, oferirea unui cadru personal turiștilor cât mai aproape de sufetul lor prin preparate tradiționale, praticarea unor jocuri din tinerețe la unitățile de agremenet privind divertismentul, realizarea unor momente din trecut retrăite în prezent în cadrul activităților de divertisment, oferirea unor servicii de calitate, implicarea autorităților locale în promovarea turismului prin siteuri web, broșuri, pliante, panouri, realizarea de evenimente pentru atragerea de turiști, realizarea unor tabere pentru copii în care pot învăța modelarea lutului, investirea în infrastructura generală prin asfaltarea drumurilor, realizarea proiectelor de alimentare cu apă și canalizare pentru toate satele din componența localității și locurile turistice, amenajarea spațiilor pentru aruncarea deseurilor, oprirea defrișărilor prin acordarea de amenzi sau chiar închisoarea, oferirea cadourilor turiștilor drept mulțumire pentru achiziționarea unor produse turistice, reduceri acordate turiștilor sau chiar un mic magnet de frigider în formă de farfurie în cazul achiziționării unui număr de produse, oferirea unor produse de calitate cu ștambilă și poate o scurtă descriere a produsului respectiv, amenajarea spaților speciale pentru prezentarea mărfurilor, oferirea de către primarie a unor mijloace de transport în sezon pentru a transporta turiștii la obiectivel turistice principale, angajarea unor ghizi specializați pentru îndrumarea turiștilor, realizarea unor circuite turistice atât montane cât și monahale, amplasarea indicatoarelor spre pricipale obiective turistice, amplasare în unitățile de alimentație decorațiuni cu meșteșugurile din zonă, desfășurarea în cadrul unităților de cazare evenimente specific locului (dansuri, demostrații, cântări, recitări etc) și oferirea posibilităților turiștilor de a încerca să producă cu ajutorul meșterilor populari obiecte din lut. În Anexa nr.9 se regăsesc imagini cu privire la turismul în zona Horezu văzut prin ochii mei iar în Anexa nr.10 sunt prezentate principalele imagini în ceea ce privește promovarea zonei.

În concluzie, în acest capitol este evidențiată zona Horezu prin prezentarea amănunțită a istoricului, a localizări geografice, a ofertei turistice specifice zonei, a ceramicii de Horezu, alte atracții ale zonei care pun în valoare depresiunea și propune de valorificare a acesteia. Zona Horezu are numeroase atracții turitice naturale și antropice de care turiștii se bucură venind în fiecare an într-un număr cât mai mare. Localizarea depresiunii Horezu într-un cadru montan și submontan atrăgător favorizeză practicarea diferitelor forme de turism, prin realizarea de trasee turistice, excursii, plimbări în aer liber, practicarea ciclismului și plimbari cu ATV-ul. Despresiunea Horezu oferă numeroase obiective monahale, etno-folclorice cât și realizarea unor produse locale printre care: mierea de albine, produse alimentare și non alimentare, băuturi alcoolice și non alcoolice care se realizeză în mod special în gospodăria proprie: țuica, vișinata, cireșeata etc. Zona Horezu este un leagăn al culturii populare românești care de-a lungul timpului oamenii au dat naștere numeroaselor obiceiuri și meșteșuguri care există și astăzi. Printre cele mai cunoscute meșteșuguri care au adus faină în acest ținut se numără: producerea vaselor din lut, țesături, broderii, prelucrarea lemnului și cusăturile. Principalul produs al zonei Horezu este “Ceramica de Hurez” recunoscută atât în țară cât și peste hotare care împreună cu Mânăstirea Hurezi, ceramica formează cartea de vizită a localității, locul în care fiecare obiect din lut îți transmite o istorie aparte și unică. Olăritul este o ocupație veche, practicată încă din vremuri vechi, dovadă fiind frumoasele vase de ceramică înca din epoca medievală. Olăritul este o activitate care necesită muncă fizică, ce presupune îndemânare și cunoștințe în prelucrarea lutului și domeniul ceramicii. “Cocoșul de Hurez” este emblema orașului astfel în fiecare an în luna iunie are loc renumitul târg de ceramică “Cocoșul de Hurez”. În analiza SWOT sunt prezentate punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările zonei, iar în urma acestei analize se observă că zona Horezu poate fi valorificată prin implicarea autorităților locale și a membrilor societății. Zona are un potențial turistic ridicat oferit atât de natura cât și de creațiile omunului dar care necesită muncă, dăruire, cunoaștere, împlicare , dorință și responabilitate pentru a le valorifica.

CONCLUZII

Potențialul turistic se află într-o continuă dezvoltare, astfel oferă șansa și oportunitatea comunității Horezu de a se dezvolta economic prin valorificarea resurselor naturale și antropice, creșterea forței de muncă, a nivelului de trai, a imaginii societății, a veniturilor individuale și colective, precum și stimularea antreprenoriatului în societatea gazdă.

Valorificarea potețialului turistic al depresiunii Horezu, oferit de arealul geografic, de resursele naturale create de Dumnezeu și modelate de natură de-a lungul timpului, de resursele antropice șlefuite de mâinile omului, de obiceiurile și tradițiile locale, toate acesta determină un interes sporit al activității turistice în acestă zonă.

Orașul Horezu reprezintă unul dintre punctele importante din țară, cu un potențial turistic însemnat prin centrul etnografic al ceramicii populare denumit ca emblema locului și de asemenea poziția sa privilegiată ca fiind locul unde există cele mai multe mânăstiri din țară. De asemenea, “Mânăstirea Hurezi” și “Ceramica de Hurez” sunt înscrise în lista patrimoniului UNESCO în anul 1993, respectiv 2012. Aceste valori culturale situate în nordul Olteniei, prezente într-o zonă cu un potențial turistic însemnat cu peisaje deosebite aflate într-un ținut cu o floră și o faună bogată ispitesc turiștii să vină pe aceste meleaguri recunoscute pentru darurile primite și prețuite de-a lungul timpului. În ceea ce privește infrastructura specific turistică, numărul unitățiilor de cazare este destul de mic, acestea ajungând în anul 2015 la 14 unități de primire dintre care 10 sunt pensiuni turistice. Structurile de alimentație publică sunt destul de reduse, principalele restaurante se află în cadrul unităților de cazare. Infrastructura rutieră este bine dezvoltată datorită drumurilor locale și județene care leagă drumurile naționale de zonele turistice. Evoluția circulației turistice a crescut de-a lungul timpului datorită numărului de turiști români și străini care sunt atrași de această zonă, dar mai ales de obiectivele turistice care o reprezintă. Numărul sosirilor conform datelor obținute și prelucrate de la Institutul Național de Statistică (INS), a crescut de la 1.651 de persoane în 2009 la 5.622 de persoane în anul 2014, astfel se observă o creștere de peste 100%.

Pe baza analizei, situația actuală a potențialului turistic în zonă se pot analiza și sintetiza principalele elemente care susțin turismul, aspectele care influențează negativ activitatea acestui domeniu, oportunitățiile care există pentru a se dezvolta și amenintările care împiedică dezvoltarea turismului în zona de activitate. În urma prezentării punctelor tari, punctelor slabe, oportunitățiilor și amenințăriilor din cadrul analizei SWOT se constată că potențialul turistic al zonei Horezu poate fi valorificat prin înțelegerea și punerea în practică a măsurilor pentru combaterea elementelor negative și menținerea și valorificarea punctelor pozitive. Principalele obiective pentru dezvoltarea și valorificarea zonei Horezu ar putea fi cheia succesului în ceea ce privește transformarea depresiunii într-un loc productiv din punct de vedere economic, social și cultural. Obiectivele principale de dezvoltare care ar putea aduce beneficii pentru societate cât și pentru membrii societății acesteia ar fi: modificarea zonei Horezu într-un centru de distribuție al cererii turistice, oferirea posibilitățiilor turiștilor de a prelungii durata sejurului îmbunătățirea experienței cultural-istorice a turiștilor aflați în depresiune, promovarea si valorificarea tradițiilor și arhitectura locală și de asemena extinderea turismului montan. În ceea ce privesc programele și proiectele de dezvoltare în intervalul 2014-2020, parteneriatul dintre Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală (FPDL) București și Primăria orașului Horezu a elaborat mai multe strategii în domeniul turismului și nu numai. Printre principalele programe și proiecte se numără: conservarea și realizarea obiectelor mohanale și tradiționale (proiectarea și execuția bisericilor locale și păstrarea aspectului tradițional local), organizarea de evenimente pentru a valorifica turismul local (construirea unui centru de creație în satul Olari, desfășurarea taberelor de creație având la baza mesteșugurile tradiționale, realizarea circuitelor turistice tematice etc), formarea unui departament de ghizi, dezvoltarea și menținerea tradiților locale, îmbunătățirea capacităților de cazare și facilităților oferite (pachete turistice, servicii de conexe, formarea unor asociații în ceea ce privesc unitățile de primire locale etc.), marcarea circuitelor turistice și a traseelor montane (Galeria de artă de la Romanii de Sus, “Drumul lutului”, Horezu – Olari – Tănăsești – Vârfu lui Roman etc.), realizarea unui program pentru a reduce taxele și impozitele agenților economici din sectorul turismului, susținerea publicității și a promovării turismului la nivelul de administrație locale, concesionarea terenurilor în vederea promovării structurilor turistice, sprijinirea propritarilor privind unitățile de primire și a dezvoltatorilor locali, extinderea rețelelor de canalizare, de apă și a sistemului de colectare a deșeurilor, modernizarea drumurilor pentru a facilita accesul în orașul Horezu și spre obiectivele turistice, extinderea spaților verzi, semnalizarea centrelor urbane, realizarea de către primărie a serviciilor de transport spre obiectivele turistice, încurajarea micilor mesteșugari prin realizarea de asociații, accesarea fondurilor europene pentru a promova și dezvolta zona Horezu, sprijinirea tinerilor în praticarea și promovarea pe viitor a meșteșugurilor, etc.

În urma realizării acestei lucrări, consider că zona Horezu are un potențial turistic ridicat datorită resurselor naturale, antropice și mai ales de imaginea care și-a creat-o de-a lungul timpului. Deoarece m-am născut în orașul Horezu și locuiesc în statul Olari pot spune că turismul a prins rădăcini în această zonă care continuă să crească cu condiția să valorificăm ceea ce este cel mai productiv depresiunii, și anume ceramica. Ceramica pentru mine înseamnă tradiție, obiceiul transmis din tata-fiu, creație, artă și nu în ultimul rând familie deoarece am crescut într-o casă de mesteșugari care au dat viață lutului cu mâinile și harul lor. Zona poate fi valorificată într-un timp destul de scurt doar dacă membrii societății locale sunt mobilizați să întreprindă acestă activitate. Cu toate că Primăria orașului Horezu a elaborat mai multe planuri și strategii pentru viitor, trebuie să înțelegem că fără voință, organizare, înțelegere, încredere și resurse financiare nimic nu poate fi implementat. Deși pentru mulți meșteșugari ceramica reprezintă singura sursă de venit aceasta trebuie sa fie un motiv întemeiat pentru a oferii turiștilor bunuri de calitate astfel încât aceștia să revină într-un număr cât mai mare.

În ceea ce privește infrastructura turistică, structurile de primire trebuie să ofere turiștilor servicii de calitate la prețuri accesibile și o ambianță specifică locului, structurile de alimentație publică trebuie să ofere preparate tradiționale servite în vase de lut și să dețină un personal specializat în acest domeniu, în legătură cu serviciile de transport, numeroase beneficii ar aduce realizarea serviciilor de transport spre obiectivele turistice oferite de primăria orașului, iar când vine vorba de serviciile de agrement turiștii doresc să cunoască cât mai mult din tradițiile locale prin ascultarea și participarea la evenimentele oferite de unitățile de primire sau să se relaxeze în cadrul acestora. Resursele turistice naturale și antropice oferite de zona Horezu trebuie întreținute și valorificate prin implicarea autorităților locale cât și a populației locale astfel încât să ofere atât turiștilor cât și orașului o imagine cât mai bogată asupra depresiunii.

Consider că, ajutorul fondurilor locale, județene, fondurile obținute de la Uniunea Europenă, fondurile asigurate de la bugetul de stat, fondurile alocate pentru Microregiunea Horezu și fondurile obținute de la finanțatorii internaționali, potențialul turistic al zonei Horezu este într-o continuă expansiune, însă totul depinde de posibilitatea, de cunoștiințele, aptitudinile și mai ales de dorința autoritățiilor și a populației locale de a investii timp și efort în valorificarea resurselor naturale și antropice care predomină în zonă. Înainte de a valorifica zona autoritățile locale trebuie să înțeleagă acest concept complex de valorificare pentru a nu distruge tot ce ne-a oferit natura cât și creațiile omului care au o istorie veche, iar implicarea accentuată și nepregătită în acest domeniu pot aduce urmări destul de grave în viitor. Oferirea unor servicii, produse turistice de calitate și unice pe termen lung care îi încântă ochii, mintea, și sufletul turistului sunt căile succesului pentru întreaga societate.

BIBLIOGRAFIE

Bran, F., Dinu, M., și Simon, T., Economia turismului și mediul înconjurător, Economică, București, 1998,

Ciocan, V., și Ciocan, V,. Istoria Horezului, Offsetcolor, Rm Vâlcea, 2012,

Cosmescu, I., Economia Turismului, Alma Mater, Sibiu, 2003,

Cosmescu, I., Manual – Economia Turismului –Principii și Mecanisme, Universității “Lucian Blaga”, Sibiu, 1998,

Cosmescu, I., Economia Turismului – Principii și Mecanisme, Universității “Lucian Blaga” , Sibiu, 1998,

Erdeli G., I., Potențialul turistic al României, citată în Cosmescu, I., Economia Turismului – Principii și Mecanisme , Universității “Lucian Blaga” , Sibiu, 1998,

Glăvan, V., Turism rural /Agroturism Turism durabil /Ecoturism, Economică, 2003,

Ielenicz, M. și Comănescu , L., România – Potențial Turistic, Universitară, București, 2009,

Neacsu, N., Glăvan, V., și Baron, P., Geografia și Economia Turimului, ProUniversitară, 2011

Nedelea, A., M., Teorie și Practică, Cluj-Napoca, 2014,

*

* *

*** biodiversitate.mmediu.ro

*** blog.artizanescu.ro

*** file.ucdc.ro

*** haihuiprinvalcea.wordpress.com

*** ortodoxia.ro

*** pe-harta/valcea

*** ro.scribd

*** turism.gov.ro

http://geoturism.files.wordpress.com

http://www.agerpres.ro

http://www.booking.com

https://www.facebook.com

Home

http://www.horezu-infoturism.com

http://www.orasul-horezu.ro

http://www.scritub.com

http://www2.unwto.org

www.agora.ro/stire

www.conachorezu.ro

www.crestinortodox.ro

www.doicocosihorezu.ro

www.hotelalex.ro

www.infopensiuni.ro

www.insse.ro.cms/

www.pensiuneasiva.ro

www.realitateavalceana.ro

www.rfi.ro

www.romania-travel-guide.com

www.turistinfo.ro

www.valceaturistica.ro

www.viatavalcii.ro

ANEXE

Anexa nr.1

ORGANIGRAMA ANT

Sursa: Organigrama ANT, disponibil la:Turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/organigrama-ANT.pdf, accesat la data de 29.11.2015

Anexa nr. 2

JUDEȚUL VÂLCEA

Sursa: pe-harta/valcea

ORAȘUL HOREZU

Sursa: www.orasul-horezu.ro/cum-ajung

Sursa: www.valceaturistica.ro

Anexa nr.3

POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL AL ZONEI HOREZU

Masivul Buila – Vânturarița Masivul Buila – Vânturarița

Sursa: haihuiprinvalcea.wordpress.com Sursa: biodiversitate.mmediu.ro

Vârful lui Roman – iarna Vârful lui Roman – vara

Sursa: Arhivă personală

Peștera Polovragi

Sursa: www.infopensiuni.ro

Anexa nr.4

POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC AL ZONEI HOREZU

Mânăstirea Hurezi

Sursa: Arhivă personală

Mânăstirea Hurezi

Sursa: www.crestinortodox.ro

Mânăstirea Bistrița Complexul Muzeal de la Măldărești

Sursa: ortodoxia.ro Sursa: www.hotelalex.ro

Ceramica de Horezu Ceramica de Horezu

Sursa: www.romania-travel-guide.com Sursa: www.rfi.ro

Mânăstirea Alina – Maria

Sursa: Arhivă personală

Anexa nr.5/1

STRUCTURI DE CAZARE ȘI PRIMIRE ÎN ZONA HOREZU

Sursa: www.pensiuneasiva.ro/pensiuneahorezufoto.html

Anexa nr. 5/2

STRUCTURI DE CAZARE ȘI PRIMIRE ÎN ZONA HOREZU

Sursa:www.doicocosihorezu.ro/gallery_categories/media-content/

Anexa nr.5/3

STRUCTURI DE CAZARE ȘI PRIMIRE ÎN ZONA HOREZU

Sursa: www.turistinfo.ro

Anexa nr. 5/4

STRUCTURI DE CAZARE ȘI PRIMIRE ÎN ZONA HOREZU

Sursa: www.turistinfo.ro

Anexa nr.5/5

STRUCTURI DE CAZARE ȘI PRIMIRE ÎN ZONA HOREZU

Sursa:www.conachorezu.ro

Anexa nr.6

CERAMICA DE HOREZU

Sursa: www.facebook.com/ceramica.palosi

Sursa: blog.artizanescu.ro

Sursa: www.facebook.com/Ceramică-Horezu-Familia-Giubega

Anexa nr.7

VATRA CERAMICII ROMÂNEȘTI

Sursa: Galeria de arta de la Romanii de Sus

Anexa nr.8

MEȘTERII POPULARI

Sursa: Primăria Orașului Horezu, disponibil la http://www.orasul-horezu.ro/ceramica-de-horezu5, accesat la data de 17.04.2016

Anexa nr.9

TURISMUL PRIN OCHII MEI

Intrare în satul Olari

Sursa: Arhivă personală

Vatra ceramicii românești Turiști în statul Olari

Sursa: Arhivă personală

Expoziții de ceramică

Susa: Arhivă personală

Sursa: Arhivă personală

Meșteri populari – Familia Iorga

Sursa: Arhivă personală

Mânăstirea Hurezi

Sursa: Arhivă personală”Cocoșul de Hurez” ediția XLVI

Târgul ceramicii populare românești

10-12 iunie 2016

Sursa: Arhivă personală

Sursa: Arhivă personală

Sursa: Arhivă personală

Anexa nr.10

PROMOVAREA ORAȘULUI HOREZU

Sursa:www.realitateavalceana.ro Sursa:www.viatavalcii.ro

Sursa: www.facebook.ro/ceramica.palosi

Sursa: www.facebook.ro/ceramica.palosi

Sursa: Sursa: www.facebook.ro/ceramica.palosi

Sursa: www.facebook.ro/ceramica.palosi Sursa: www.facebook.ro/ceramica-pietraru

Sursa: Arhivă personală