Evaluarea Riscurilor Pentru Securitatea ȘI Sănătatea Lucrătorilor DIN Cadrul S.c. Hunter Group Srl

UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

FACULTATEA DE MINE

MASTER: MANAGEMENTUL SECURITĂȚII

ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR:

ABSOLVENT:

2016

UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

FACULTATEA DE MINE

MASTER: MANAGEMENTUL SECURITĂȚII

ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

EVALUAREA RISCURILOR PENTRU SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA LUCRĂTORILOR DIN CADRUL S.C. HUNTER GROUP SRL

COORDONATOR:

ABSOLVENT:

2016

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………

Capitolul I

PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. HUNTER GROUP S.R.L………………………………

Capitolul II

METODA I.N.C.D.P.M. BUCUREȘTI DE EVALUARE A RISCURILOR DE ACCIDENTARE ȘI ÎMBOLNǍVIRE PROFESIONALǍ

2.1. Premise teoretice ……………………………………………………………..

2.1.1. Relația risc – securitate…………………………………………………..

2.1.2. Noțiunea de risc acceptabil ……………………………………………..

2.1.3. Determinarea coordonatelor riscului……………………………………

2.2. Descrierea metodei……………………………………………………………

2.2.1. Scop și finalitate ……………………………………………………..…

2.2.2. Principiul metodei ……………………………………………….

2.2.3. Utilizatorii potențiali ………………………………………………

2.2.4. Etapele metodei ……………………………………………………

2.2.5. Instrumentele de lucru utilizate …………………………………………

2.3. Aplicarea metodei ……………………………………………………………..

2.3.1. Procedura de lucru …………………………………………..

2.3.2. Condițiile de aplicare ……………………………………………………………..…

2.3.3. Considerații privind utilizarea tehnicii de calcul automate în aplicarea metodei și gestiunea computerizatǎ a riscurilor ………………….

Capitolul III

EVALUAREA RISCURILOR PENTRU SECURITATE ȘI SǍNǍTATE ÎN MUNCǍ LA S.C. HUNTER GROUP S.R.L………………………………………………………………………………………………..

3.1 Procesul de muncă – Conducător auto…………………………………………………………………………

3.1.1.Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat ……………………………..

3.1.2.Factorii de risc identificați…………………………………………………………………………

3.1.3. Evaluarea locului de muncă………………………………………………………………….

3.1.4.Fișa de măsuri propuse…………………………………………………………………………..

3.1.5. Interpretarea evaluării rezultatelor………………………………………………………….

3.2 Procesul de muncă – Artificier……………………………………………………………………………………

3.2.1Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat ……………………………..

3.2.2.Factorii de risc identificați…………………………………………………………………………

3.2.3Fișa de evaluare a locului de muncă………………………………………………………….

3.2.4.Fișa de măsuri propuse…………………………………………………………………………..

3.2.5. Interpretarea evaluării rezultatelor ………………………………………………………….

3.3. Procesul de muncă- Electrician Întreținere și reparații…………………………………………….

3.3.1Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat ……………………………..

3.3.2.Fișa de evaluare a locului de muncă………………………………………………………….

3.3.3.Factori de risc identificați………………………………………………………………………..

3.3.4. Interpretarea evaluării rezultatelor …………………………………………………….

Capitolul IV

PLANUL DE PREVENIRE ȘI PROTECȚIE ……………………………….……………………….

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………

Introducere

Punctul de plecare în optimizarea activității de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.

Indiferent că este vorba de un loc de muncă, un atelier sau o întreprindere, o asemenea analiză permite ierarhizarea riscurilor în funcție de dimensiunea lor și alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat și cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinației dintre doi parametri: gravitatea și frecvența consecinței maxime posibile asupra organismului uman. Se obțin astfel niveluri de risc parțiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri de risc global pentru întregul sistem analizat.

Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă conține următoarele prevederi care vizează obligativitatea evaluării riscurilor:

angajatorul are obligația „să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă” (art. 7, alin. 4, lit. a);

angajatorul are obligația „să realizeze și să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice” (art. 12, alin. 1, lit. a).

De asemenea, prin prevederile art. 13, lit. b, Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă stabilește faptul că, pentru asigurarea condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au obligația „să întocmească un plan de prevenire și protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condițiilor de muncă specifice unității”.

În conformitate cu prevederile art. 15, alin. 1, pct. 1 din H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, prima dintre activitățile de prevenire și protecție desfășurate în cadrul întreprinderii și/sau unității este reprezentată de „identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă și mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru”.

Pentru facilitarea îndeplinirii obligațiilor legale ale angajatorilor în domeniul evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională au fost concepute și sunt utilizate în prezent un număr relativ mare de metode.

Din multitudinea de metode utilizate pe plan mondial și național pentru evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională, în cadrul acestei lucrări de disertatie s-a optat pentru utilizarea metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. București. Această metodă a fost avizată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale în anul 1993, reavizată în 1996, editată în 1998 și reeditată în 2002.

Metoda elaborată de I.N.C.D.P.M. București face parte din categoria metodelor analitice, semicantitative și constă, în esență, în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) cu ajutorul unor liste de control prestabilite și cuantificarea dimensiunii riscului pentru fiecare factor de risc în parte, pe baza combinației dintre gravitatea și frecvența consecinței maxime previzibile. Nivelul de risc global, pe loc de muncă, se determină ca medie ponderată a nivelurilor de risc parțiale, astfel încât compensările să fie minime. Nivelul de securitate rezultă indirect, fiind invers proporțional cu nivelul de risc.

Aplicarea metodei se finalizează cu două documente centralizatoare pentru fiecare loc de muncă: fișa de evaluare a riscurilor și fișa de măsuri propuse.

În prima fișă se înscriu factorii de risc identificați, parametrii de cuantificare ai acestora, consecința maximă previzibilă, clasele de gravitate și frecvență, nivelul de risc pentru fiecare factor de risc în parte și nivelul de risc global pe loc de muncă.

Fișa a doua conține măsurile tehnice și organizatorice necesare pentru combaterea acțiunii fiecărui factor de risc de la locul de muncă evaluat, ierarhizate în funcție de nivelurile de risc, începând cu nivelurile foarte mari (7, 6, 5, 4,…). Prin aplicarea acestor măsuri locul de muncă trece de la un nivel de risc superior la niveluri inferioare.

În prima parte a lucrării de disertatie este prezentată o descriere detaliată a metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. București (finalitate, principiu, utilizatori, etape, mod de aplicare, procedura de lucru și condiții de aplicare), precum și a instrumentelor de lucru (lista de identificare a factorilor de risc, lista de consecințe, scala de cotare a gravității și a frecvenței, grila de încadrare a nivelurilor de risc etc.).

Partea a doua a lucrării de disertație este dedicată prezentării modului concret de utilizare a metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. București pentru evaluarea riscurilor pentru securitate și sănătate în muncă la S.C. HUNTER GROUP S.R.L. și întocmirii, pe această bază, a planului de prevenire și protecție.

Capitolul I

PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. HUNTER GROUP S.R.L

Datele de identificare ale societății:

Denumirea societății: S.C.HUNTER GROUP S.R.L.;

Forma de proprietate: privată (societate cu răspundere limitată);

Sediul social: str. Margineni, nr. 22, Călărași;

Tel.: 0723563672; 

E-mail: [anonimizat];

Obiectul de activitate (codul CAEN): 9329 – Alte activități recreative si distractive;

Nr. de înregistrare la Registrul Comerțului: J51/241/20;

Cod Unic de Înregistrare: 24656372;

Numărul total de angajați: 14.

Hunter Group SRL și-a propus crearea unui portofoliu de clienți stabili format din firme de dimensiunii medii și mari: naționale și multinaționale, planuind să se diferențieze de celelalte firme prestatoare de servicii identice prin calitatea ridicată a serviciilor prestate și promtitudine în tratarea tuturor cerințelor.

Pentru a se asigura că evenimentul va fi un success de ambele părți, există o echipă pregătită și potrivită ce se pliază perfect pe cerințele tuturor clienților .

Obiectivul este de a satisface pe deplin exigențele tuturor clienților avînd în vedere că numărul firmelor prestatoare de servicii asemănătoare este ridicat și in consecința cerințele clienților sunt mai ridicate, deoarece există in orice moment posibilitatea alegerii altei firme.

Serviciile de bază prestate de Hunter Group SRL sunt:

promovarea evenimentului;

managementul participanților;

amenajarea și decorarea optimă a spațiilor în care se desfasoară evenimentul;

realizarea de focuri de artificii de intensitați și durate diferite;

consultanță de specialitate (alegerea datei și a locației, estimarea și structurarea bugetului, identificarea surselor de venituri și distributia lor în raport cu categoriile de cheltuieli angajate) ;

scenariu, regie, programe de divertisment pentru serile festive;

asigurarea protecției participanților și paza locației evenimentului;

Ramura prestării serviciilor de organizare a focurilor de artificii este o piață în continuă evoluție, cu așteptări din ce în ce mai mari și mai sofisticate din partea clienților, insă puțini sunt cei specializați in acest domeniu.

Clienții cărora li se adresează serviciile oferite:

-persoane fizice care organizează nunți, botezuri, aniversări, petreceri private;

-persoane juridice care organizează petreceri private, petreceri cu tematică, petreceri de firmă, sărbătoarea zilelelor de Crăciun, Paște, Revelion , și alte sărbători legale, team –building-uri și întreceri sportive.

Clienții potențiali vor fi din județul Călărași , județele învecinate acestuia si zona București.Principala piață va fi din orașul Călărași, urmând ca afacerea sa promoveze în întreaga țară.

Activitatea societății se desfășoară cu un număr de 14 de angajați, din care 11 sunt încadrați în activități direct-productive, 1 are sarcină de coordonare și administrare, iar 2 sunt încadrați cu timp parțial de lucru (un medic de medicina muncii și un jurist).

Firma SC HUNTER GROUP SRL realizează efectele de artificii cu aparatură autorizată wirelless maniplate de personal autorizat. Se foloseste de obicei si echipament de protectie, cum sunt ochelari, antifoane si casti de protectie, sistem wirelless, pentru lansarea de la distanță , pupitru de comandă pentru a sincroniza efectele pirotehnice, cabluri, frânghii, țevi de metal, izolatori.

Locurile de muncă care au fost analizate și pentru care s-a efectuat evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională sunt prezentate în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Lista locurile de muncă pentru care s-a efectuat evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională

Sursă: Sc Hunter Group Srl

Prezentarea, în detaliu, în lucrarea de disertație a evaluării riscurilor pentru toate cele 14 locuri de muncă din cadrul S.C. HUNTER GROUP S.R.L. ar fi condus la un volum nerezonabil al acesteia. Din acest motiv, s-a optat pentru prezentarea, în capitolul 3 al lucrării de disertație, a evaluării riscurilor pentru doar 3 locuri de muncă.

Capitolul II

METODA I.N.C.D.P.M. BUCUREȘTI DE EVALUARE A RISCURILOR DE ACCIDENTARE ȘI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

CAPITOLUL 2

METODA I.N.C.D.P.M. BUCUREȘTI DE EVALUARE

A RISCURILOR DE ACCIDENTARE ȘI

ÎMBOLNǍVIRE PROFESIONALǍ

2.1.Premise teoretice

2.1.1.Relația risc – securitate

În terminologia de specialitate, securitatea omului în procesul de muncă este considerată ca acea stare a sistemului de muncă în care este exclusă posibilitatea de accidentare și îmbolnăvire profesională. În limbajul uzual, securitatea este definită ca faptul de a fi la adăpost de orice pericol, iar riscul – posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, pericol potențial.

Dacă luăm în considerare sensurile uzuale ale acestor termeni, se poate defini securitatea ca starea sistemului de muncă în care riscul de accidentare și îmbolnăvire este zero. Prin urmare, securitatea și riscul sunt două noțiuni abstracte, contrare, care se exclud reciproc.

În realitate, datorită trăsăturilor oricărui sistem de muncă, nu se pot atinge asemenea stări cu caracter de absolut. Nu există sistem în care să fie exclus complet pericolul potențial de accidentare sau îmbolnăvire; apare întotdeauna un risc „rezidual”, fie și numai datorită imprevizibilității acțiunii omului. Dacă nu se fac intervenții corectoare pe parcurs, acest risc rezidual crește, pe măsură ce elementele sistemului de muncă se degradează prin „îmbătrânire”. În consecință, sistemele pot fi caracterizate prin „niveluri de securitate”, respectiv „niveluri de risc”, ca indicatori cantitativi ai stărilor de securitate, respectiv de risc. Definind securitatea ca o funcție de risc y = f(x), unde, se poate afirma că un sistem va fi cu atât mai sigur, cu cât nivelul de risc va fi mai mic și reciproc. Astfel, dacă riscul este zero, din relația dintre cele două variabile rezultă că securitatea tinde către infinit, iar dacă riscul tinde către infinit, securitatea tinde către zero (figura 2.1):

.

Fig. 2.1 Relația risc – securitate

În acest context, în practică trebuie admise o limită de risc minim, respectiv un nivel al riscului diferit de zero, dar suficient de mic pentru a se considera că sistemul este sigur, ca și o limită de risc maxim, care să fie echivalentă cu un nivel atât de scăzut de securitate, încât să nu mai fie permisă funcționarea sistemului.

2.1.2.Noțiunea de risc acceptabil

Riscul a fost definit în literatura de specialitate în domeniul securității muncii prin probabilitatea cu care, într-un proces de muncă, intervine un accident sau o îmbolnăvire profesională, cu o anumită frecvență și gravitate a consecințelor.

Într-adevăr, dacă admitem un anumit risc, putem să-l reprezentăm, în funcție de gravitatea și probabilitatea de producere a consecințelor, prin suprafața unui dreptunghi F1, dezvoltat pe verticală; rezultă că aceeași suprafață poate fi exprimată și printr-un pătrat F2 sau printr-un dreptunghi F3 extins pe orizontală (figura 2.2).

În toate cele trei cazuri riscul este la fel de mare. În consecință, putem atribui unor cupluri gravitate – probabilitate diferite, același nivel de risc.

Dacă unim cele trei dreptunghiuri printr-o linie trasată prin vârfurile care nu sunt pe axele de coordonate, obținem o curbă cu alură de hiperbolă, care descrie legătura dintre cele două variabile: gravitate – probabilitate. Pentru reprezentarea riscului funcție de gravitate și probabilitate, standardul CEN-812/85 definește o astfel de curbă drept „curbă de acceptabilitate a riscului” (figura 2.3).

Fig. 2.2 Reprezentarea grafică a echivalenței riscurilor caracterizate prin cupluri diferite de gravitate – probabilitate

Fig. 2.3 Curba de acceptabilitate a riscului

Această curbă permite diferențierea între riscul acceptabil și cel inacceptabil. Astfel, riscul de producere a unui eveniment A, cu consecințe grave, dar frecvență foarte mică, situat sub curba de acceptabilitate, este considerat acceptabil, iar riscul evenimentului B, cu consecințe mai puțin grave, dar cu o probabilitate mai mare de apariție, ale cărui coordonate se situează deasupra curbei, este inacceptabil.

De exemplu, în cazul unei centrale atomice se iau astfel de măsuri încât riscul unui eveniment nuclear – fie el riscul evenimentului A – este caracterizat printr-o gravitate extremă a consecințelor, dar de o probabilitate de producere extrem de mică. Din cauza frecvenței foarte reduse de apariție, activitatea este considerată sigură și riscul acceptat de societate.

În schimb, dacă pentru riscul evenimentului B luăm ca exemplu accidentul rutier din activitatea unui conducător auto, deși acest tip de eveniment provoacă consecințe mai puțin grave decât un accident nuclear, probabilitatea de producere este atât de mare (frecvență foarte ridicată), încât locul de muncă al șoferului este considerat nesigur (risc inacceptabil).

Orice studiu de securitate are drept obiectiv stabilirea riscurilor acceptabile. O asemenea tratare a riscului ridică două probleme:

cum se stabilesc coordonatele riscului: cuplul gravitate – probabilitate;

ce coordonate ale riscului se vor alege pentru a delimita zonele de acceptabilitate de cele de inacceptabilitate.

Pentru a le rezolva, premisa de la care s-a pornit în elaborarea metodei de evaluare a fost relația risc – factor de risc.

2.1.3.Determinarea coordonatelor riscului

Existența riscului într-un sistem de muncă este datorată prezenței factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională. Prin urmare, elementele cu ajutorul cărora poate fi caracterizat riscul, deci pot fi determinate coordonatele sale, sunt de fapt probabilitatea cu care acțiunea unui factor de risc poate conduce la accident și gravitatea consecinței acțiunii factorului de risc asupra victimei.

În consecintǎ, pentru evaluarea riscului, respectiv a securității, este necesară parcurgerea următoarelor etape:

identificarea factorilor de risc din sistemul analizat;

stabilirea consecințelor acțiunii asupra victimei, ceea ce înseamnǎ determinarea gravitǎții lor;

stabilirea probabilitǎții de acțiune a lor asupra executantului;

atribuirea nivelurilor de risc funcție de gravitatea și probabilitatea consecințelor acțiunii factorilor de risc.

a. Modelul teoretic al genezei accidentelor de muncă și bolilor profesionale elaborat în cadrul I.N.C.D.P.M. București, abordând sistematic cauzalitatea acestor evenimente, permite elaborarea unui instrument pragmatic pentru identificarea tuturor factorilor de risc dintr-un sistem (Anexa 1).

În condițiile unui sistem de muncă real, aflat în funcțiune, nu există suficiente resurse (de timp, financiare, tehnice etc.) pentru ca să se poată interveni simultan asupra tuturor factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională. Chiar dacă ar exista, criteriul eficienței (atât în sensul restrâns, al eficienței economice, cât și al celei sociale) interzice o astfel de acțiune. Din acest motiv, nici în cadrul analizelor de securitate nu se justifică luarea lor integral în considerare. Din multitudinea factorilor de risc a căror înlănțuire se finalizează potențial cu un accident sau o îmbolnăvire, factorii care pot reprezenta cauze finale, directe, sunt cei a căror eliminare garantează imposibilitatea producerii evenimentului, deci devine obligatorie orientarea studiului asupra acestora.

b. Diferențierea riscurilor în raport cu gravitatea consecinței este ușor de realizat. Indiferent de factorul de risc și de evenimentul pe care-l poate genera, consecințele asupra executantului pot fi grupate după categoriile definite prin lege: incapacitate temporară de muncă, invaliditate și deces. Mai mult, pentru fiecare factor de risc se poate afirma cu certitudine care este consecința sa maximă posibilă. De exemplu, consecința maximă posibilă a electrocutării va fi întotdeauna decesul, în timp ce consecința maximă a depășirii nivelului normat de zgomot va fi surditatea profesională – invaliditate. Cunoscând tipurile de leziuni și vătămări, ca și localizarea potențială a acestora, în cazul accidentelor și bolilor profesionale, așa cum sunt ele precizate de criteriile medicale de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (Anexa 2), se poate aprecia pentru fiecare factor de risc în parte la ce leziune va conduce in extremis, ce organ va fi afectat și, în final, ce tip de consecință va produce: incapacitate, invaliditate sau deces. La rândul lor, aceste consecințe se pot diferenția în mai multe clase de gravitate. De exemplu, invaliditatea poate fi de gradul I, II sau III, iar incapacitatea: mai mică de 3 zile (limita minimă stabilită prin lege pentru definirea accidentului de muncă), între 3 – 45 zile și între 45 – 180 zile.

La fel ca și în cazul probabilității de producere a accidentelor sau îmbolnăvirilor, putem stabili și pentru gravitatea consecințelor mai multe clase, după cum urmează:

clasa 1: consecințe neglijabile (incapacitate de muncă mai mică de 3 zile);

clasa 2: consecințe mici (incapacitate cuprinsă între 3 – 45 zile, care necesită tratament

medical);

clasa 3: consecințe medii (incapacitate 45 – 180 zile, tratament medical și spitalizare);

clasa 4: consecințe mari (invaliditate gradul III):

clasa 5: consecințe grave (invaliditate gradul II);

clasa 6: consecințe foarte grave (invaliditate gradul I);

clasa 7: consecințe maxime (deces).

c. Referitor la frecvență, este cunoscut că accidentul sau boala sunt evenimente aleatorii. Prin urmare, factorii de risc se vor diferenția între ei prin faptul că fiecare conduce cu o altă probabilitate la producerea unui accident sau a unei îmbolnăviri. De exemplu, probabilitatea de producere a unui accident datorită mișcării periculoase a organelor în mișcare ale unei foreze este diferită față de cea a producerii, la același loc de muncă, a unui accident datorită trăsnetului. De asemenea, același factor va putea fi caracterizat printr-o altă frecvență de acțiune asupra executantului, în diverse momente ale funcționării unui sistem de muncă sau în sisteme analoge, în funcție de natura și de starea elementului generator. Astfel, probabilitatea de electrocutare prin atingere directă la manevrarea unui aparat acționat electric este mai mare dacă acesta este vechi și are uzată izolarea de protecție a conductorilor, decât dacă aparatul este nou.

Din punct de vedere al operativității, nu se poate lucra însă cu probabilitǎți determinate strict pentru fiecare factor de risc. În unele cazuri, ele nici nu pot fi calculate, cum se întâmplă cu factorii proprii executantului.

Probabilitatea de a acționa într-o anumită manieră generatoare de accident nu poate fi decât aproximată. În alte situații, calculul necesitat de determinarea riguroasă a probabilitǎții de producere a consecinței este atât de elaborios, încât ar fi mai costisitor și mai îndelungat decât aplicarea efectivă a măsurilor de prevenire. De aceea ar fi mai indicat să se stabilească probabilitǎțile, de regulă, prin apreciere și să se grupeze pe intervale. Este mai ușor și mai eficient pentru scopul urmărit să se aproximeze că un anumit accident este probabil să fie generat de acțiunea unui factor de risc cu o frecvență mai mică de o dată la 100 de ore. Diferența față de niște valori riguroase de 1 la 85 ore sau 1 la 79 ore este nesemnificativă, evenimentul putând fi caracterizat în toate trei cazurile ca fiind foarte frecvent.

Din acest motiv, dacă utilizăm intervalele precizate în CEI 812/1985, obținem 5 grupe de evenimente, pe care le putem ordona astfel:

extrem de rare: P < 10-7/h;

foarte rare: 10-7 < P < 10-5/h;

rare: 10-5 < P < 10-4/h;

puțin frecvente: 10-4 < P < 10-3/h;

frecvente: 10-3 < P < 10-2/h;

foarte frecvente: P > 10-2/h.

Vom atribui acum fiecărei grupe o clasă de probabilitate, de la 1 la 6, așa încât vom spune că evenimentul E1, a cărui frecvență probabilă de producere este de P1 < 10-7/h, este de clasa 1 de probabilitate, iar evenimentul E6, cu frecvența P6 >10-2/h, este de clasa a 6-a de probabilitate. Obținem o scală de cotare a probabilității cum este cea din Anexa 3.

d.Având la dispoziție aceste două scale – de cotare a probabilității și a gravității consecințelor acțiunii factorilor de risc (Anexa 3) – putem să asociem fiecărui factor de risc dintr-un sistem un cuplu de elemente caracteristice, gravitate – probabilitate, pentru fiecare cuplu stabilindu-se un nivel de risc.

Pentru atribuirea nivelurilor de risc, respectiv de securitate s-a utilizat curba de acceptabilitate a riscului.

Mai întâi, deoarece gravitatea este un element mai important din punct de vedere al finalității protecției muncii, s-a admis ipoteza că are o incidență mult mai mare asupra nivelului de risc decât frecvența. În consecință, corespunzător celor 7 clase de gravitate s-au stabilit 7 niveluri de risc, în ordine crescătoare, respectiv 7 niveluri de securitate, dată fiind relația invers proporțională între cele două stări (risc – securitate):

– N1 – nivel minim de risc – S7 – nivel maxim de securitate;

– N2 – nivel foarte mic de risc – S6 – nivel foarte mare de securitate;

– N3 – nivel mic de risc – S5 – nivel mare de securitate;

– N4 – nivel mediu de risc – S4 – nivel mediu de securitate;

– N5 – nivel mare de risc – S3 – nivel mic de securitate;

– N6 – nivel foarte mare de risc – S2 – nivel foarte mic de securitate;

– N7 – nivel maxim de risc – S1 – nivel minim de securitate.

Dacă luăm în considerare toate combinațiile posibile ale variabilelor specificate, câte două, obținem o matrice Mg,p cu 7 linii – g, care vor reprezenta clasele de gravitate, și 6 coloane – p – clasele de probabilitate:

Mg,p =

Reprezentând grafic (figura 2.4) matricea în cadrul unui sistem de coordonate rectangulare obținem un dreptunghi a cărui bază (abscisa) o constituie mulțimea claselor de probabilitate, înălțimea (ordonata) clasele de gravitate, iar suprafața sa: mulțimea nivelurilor de risc posibile:

De asemenea, cu ajutorul fiecăruia dintre cupluri descriem un dreptunghi care considerăm că figurează un risc; fiecărei microsuprafețe îi vom atribui un nivel de risc, astfel încât prin reuniune să obținem:

Fig. 2.4. Reprezentarea grafică a matricei cuplurilor de variabile

gravitate – probabilitate (mulțimea nivelurilor de risc):

g – clasă de gravitate; p – clasă de probabilitate

Observație:

Din considerente practice, la construirea graficului s-au acceptat următoarele convenții:

atât pe axa Og, cât și pe axa Op, clasele corespunzătoare au fost figurate prin segmente egale, deși diferențele între gravitățile evenimentelor de la o clasă la alta, cât și intervalele de timp în cazul claselor de probabilitate, pe baza cărora s-au determinat, nu sunt egale;

pentru intervalele care reprezintă clasele de gravitate s-au folosit segmente cu lungime mai mare decât pentru cele care delimitează clasele de frecvență (11/2 – 1), tocmai datorită premisei că gravitatea are o pondere mult mai mare în dimensiunea riscului.

Prin suprapunerea succesivă, în anumite condiții, a curbei de acceptabilitate a riscului asupra reprezentării obținute a mulțimii nivelurilor de risc s-a stabilit încadrarea cuplurilor pe niveluri de risc, așa cum se explicitează în continuare.

Menținând logica reprezentării prin segmente egale a claselor, rezultă că și curbele care delimitează nivelurile de risc trebuie să fie echidistante. În consecință, împărțim diagonala mare a dreptunghiului care semnifică suma mulțimilor nivelurilor de risc în 7 segmente egale, prin care se vor trasa curbele.

Nivelul 1 – nivel minim de risc acceptabil

Limita din dreapta a primului segment este unul dintre punctele prin care se va trasa curba nivelului 1. Luăm acum în considerare toate cuplurile în care gravitatea intră cu valoarea 1 (linia 1 a matricei Mg,p).

Într-adevăr, toți factorii de risc a căror consecință posibilă este incapacitate de muncă mai mică de 3 zile pot fi considerați ca fiind de nivel minim de risc acceptabil, evenimentele produse neconstituind subiect al prevenirii (nu sunt accidente de muncă; de regulă, sunt tratate ca incidente și eliminarea lor face obiectul acțiunii de mărire a confortului în muncă, nu a securității). Cuplul limită este cel în care gravitatea are valoarea 1 și probabilitatea valoarea 6.

Trasăm prin cele două puncte astfel stabilite o curbă având alura curbei de acceptabilitate stabilită prin CEN-815/85 (figura 2.5 a).

Fig. 2.5a Trasarea curbelor nivelurilor de risc.

Stabilirea punctelor prin care se traseazǎ curbele de nivel;

curba de nivel 1 (risc minim acceptabil

Suprafața care este delimitată de laturile dreptunghiului și de curba trasată va reprezenta grafic nivelul 1 de risc. Toți factorii de risc ce pot fi caracterizați prin cupluri ale căror coordonate generează puncte situate în interiorul suprafeței astfel delimitate sau pe curbă vor fi considerați de nivel 1 de risc, respectiv 7 de securitate.

Din reprezentarea grafică (figura 2.5 a), rezultă că din matricea Mg,p, nivelului 1 de risc îi corespunde submatricea:

= și elementul (2,1).

Nivelul 2 – 7

Trasăm curbele pentru nivelurile 2 – 6 paralel la curba de nivel de risc minim acceptabil prin punctele care delimitează segmentele stabilite pe diagonala dreptunghiului mulțimii nivelurilor de risc (figura 2.5 b).

Fig. 2.5b Trasarea curbelor nivelurilor de risc.

Trasarea curbelor pentru nivelurile 2 – 7;

nivel de risc maxim acceptabil și critic.

Nivelul de risc 1 – cuplurile g-p: (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1);

Nivelul de risc 2 – cuplurile g-p: (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1);

Nivelul de risc 3 – cuplurile g-p: (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1);

Nivelul de risc 4 – cuplurile g-p: (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2);

Nivelul de risc 5 – cuplurile g-p: (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3);

Nivelul de risc 6 – cuplurile g-p: (5,6) (6,4) (6,5) (7,4);

Nivelul de risc 7 – cuplurile g-p: (6,6) (7,5) (7,6).

Ca și mai sus, secțiunea delimitată de curba nivelului 1 și de curba imediat superioară va reprezenta grafic nivelul 2; tuturor factorilor de risc pentru care cuplurile gravitate – probabilitate generează puncte situate în interiorul acestei suprafețe sau pe limita sa superioară li se alocă nivelul 2 de risc.

Similar se atribuie nivelurile 3, 4, …, 6.

Suprafaței delimitate de curba nivelului 6 și de cele două laturi superioare ale dreptunghiului i se alocă nivelul 7.

Interpretând reprezentarea din figura 2.5 b rezultă că fiecărui nivel de risc îi corespunde cel puțin o submatrice din matricea Mg,p:

– nivelul 2: și elementul (4,1);

– nivelul 3: și elementul (4,2);

– nivelul 4: ;

– nivelul 5: ;

– nivelul 6: și elementele (5,6), (7,4);

– nivelul 7: elementul (6,6) și submatricea: .

Din relația risc – securitate definită se deduce imediat că nivelul 7 de risc reprezintă un nivel critic, la care securitatea sistemului este minimă. Dincolo de această limită, securitatea tinde către zero, deci desfășurarea procesului de muncă nu mai poate avea loc, deoarece ea ar fi echivalentă cu producerea accidentului sau îmbolnăvirii. Despre factorii de risc caracterizați prin cuplurile (6,6), (7,5), (7,6) se poate afirma că ei vor conduce rapid și cu certitudine la producerea evenimentului extrem – decesul (pericol iminent).

Reglementările normative din majoritatea țărilor nu permit însă atingerea stadiului critic. Pentru aceasta, în general, se stabilesc pentru fiecare factor de risc fie limite maxime sub formă de valori, în cazul factorilor a căror formă de manifestare poate fi caracterizată prin elemente măsurabile, fie interdicții – factorii la care măsurătorile nu sunt posibile. Normele respective corespund unui nivel de risc maxim acceptabil, care diferă de la o țară la alta, în funcție de condițiile economice și sociale.

Autorii metodei elaborate în cadrul I.N.C.D.P.M. București considerǎ cǎ pentru țara noastrǎ ar fi indicat ca nivelul de risc maxim acceptabil sǎ corespundǎ nivelului 3,5. Aceasta ar însemna în primul rând ca autorizarea de funcționare a agenților economici din punct de vedere al protecției muncii sǎ se acorde numai dacǎ evaluarea riscurilor la locurile de muncǎ confirmǎ nedepǎșirea acestui nivel.

Plecând de la premisele teoretice prezentate anterior, a fost elaboratǎ metoda de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnǎvire profesionalǎ la locurile de muncă, metodǎ care va fi prezentată în continuare.

2.2.Descrierea metodei

2.2.1.Scop și finalitate

Metoda elaboratǎ în cadrul I.N.C.D.P.M. București are ca scop determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă, sector, secție sau întreprindere, pe baza analizei sistemice și evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională.

Aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator (Fișa de evaluare a locului de muncă), care cuprinde nivelul de risc global pe loc de muncă.

Fișa locului de muncă astfel întocmită constituie baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă, sectorul, secția sau întreprinderea analizată.

2.2.2.Principiul metodei

Esența metodei constă în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pe baza unor liste de control prestabilite și cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinației dintre gravitatea și frecvența consecinței maxim previzibile.

Nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporțional cu nivelul de risc.

2.2.3.Utilizatorii potențiali

Metoda poate fi utilizată atât în faza de concepție și proiectare a locurilor de muncă, cât și în faza de exploatare.

Aplicarea ei necesită însă echipe complexe formate din persoane specializate atât în securitatea muncii, cât și în tehnologia analizată (evaluatori + tehnologi).

În prima situație, metoda constituie un instrument util și necesar pentru proiectanți în vederea integrării principiilor și măsurilor de securitate a muncii în concepția și proiectarea sistemelor de muncă.

În faza de exploatare, metoda este utilă personalului de la compartimentele de protecție a muncii din întreprinderi pentru îndeplinirea următoarelor atribuții:

analiza pe o bază științifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de muncă;

fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.

2.2.4.Etapele metodei

Metoda cuprinde următoarele etape obligatorii:

definirea sistemului de analizat (loc de muncă);

identificarea factorilor de risc din sistem;

evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională;

ierarhizarea riscurilor și stabilirea priorităților de prevenire;

propunerea măsurilor de prevenire.

2.2.5.Instrumentele de lucru utilizate

Etapele necesare pentru evaluarea securității muncii într-un sistem, descrise anterior, se realizează utilizând următoarele instrumente de lucru:

Lista de identificare a factorilor de risc;

Lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman;

Scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor;

Grila de evaluare a riscurilor;

Scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate;

Fișa locului de muncă – document centralizator;

Fișa de măsuri propuse.

Conținutul și structura acestor instrumente sunt prezentate în continuare.

Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1) este un formular care cuprinde, într-o formă ușor identificabilă și comprimată, principalele categorii de factori de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională, grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace de producție și mediu de muncă).

Lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 2) este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravității consecințelor. Ea cuprinde categoriile de leziuni și vătămări ale integrității și sănătății organismului uman, localizarea posibilă a consecințelor în raport cu structura anatomo-funcțională a organismului și gravitatea minimă – maximă generică a consecinței.

Scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 3) este o grilă de clasificare a consecințelor în clase de gravitate și clase de probabilitate a producerii lor.

Partea din grilă referitoare la gravitatea consecințelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

În ceea ce privește clasele de probabilitate, în urma experimentărilor s-a optat în forma finală a metodei pentru adaptarea standardului Uniunii Europene, astfel încât în locul intervalelor precizate de acesta s-au luat în considerare următoarele:

– clasa 1 → frecvența evenimentului: o datǎ la peste 10 ani;

– clasa 2 → frecvența de producere: o dată la 5 –10 ani;

– clasa 3 → o dată la 2 – 5 ani;

– clasa 4 → o dată la 1 – 2 ani;

– clasa 5 → o dată la 1 an – 1 lună;

– clasa 6 → o dată la mai puțin de o lună.

Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) este de fapt transpunerea sub formă tabelară a graficului din figura 2.5b prezentată în capitolul precedent. Liniile din tabel sunt liniile claselor de gravitate din grafic, iar coloanele – coloanele claselor de probabilitate. Fiecare căsuță corespunde câte unui punct din grafic, de coordonatele g,p. Culorile diferite marchează secțiunile obținute în grafic prin trasarea curbelor de nivel.

Cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvență de apariție.

Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5), construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.

Scala cuprinde în fapt cele 7 zone din matricea Mg,p (capitolul 1), transformate în niveluri, numerotate de la 1 la 7 pentru nivelul de risc și de la 7 la 1 pentru nivelul de securitate.

În zona centrală a formularului sunt prezentate explicit elementele din submatricele delimitate, precum și elementele singulare corespunzătoare fiecărui nivel de risc, respectiv toate cuplurile gravitate – probabilitate aferente nivelurilor de risc.

Fișa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6) este documentul centralizator al tuturor operațiilor de identificare și evaluare a riscurilor de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională. Ca urmare, acest formular cuprinde:

date de identificare a locului de muncă: unitatea, secția (atelierul), locul de muncă;

date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcție;

componentele generice ale sistemului de muncă;

nominalizarea factorilor de risc identificați;

explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificați

(descriere, parametri și caracteristici funcționale);

consecința maximă previzibilă a acțiunii factorilor de risc;

clasa de gravitate și probabilitate previzionată;

nivelul de risc.

Fișa de măsuri propuse (Anexa 7) este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de muncă sub aspectul securității muncii.

2.3. Aplicarea metodei

2.3.1. Procedura de lucru

a. Constituirea echipei de analiză și evaluare

Primul pas în aplicarea metodei îl reprezintă constituirea echipei de analiză și evaluare. Aceasta va cuprinde specialiști în domeniul securității muncii și tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate.

Înainte de începerea activității, membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate și procedurile concrete de lucru. De asemenea, este necesară o minimă documentare prealabilă asupra locurilor de muncă și proceselor tehnologice care urmează să fie analizate și evaluate.

După constituirea echipei de analiză și evaluare, respectiv după însușirea metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.

b. Descrierea sistemului de analizat

În această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind:

identificarea și descrierea componentelor sistemului și modului său de funcționare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operațiilor de muncă, mașinile și utilajele folosite – parametri și caracteristici funcționale, unelte etc.;

precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe baza fișei postului, a ordinelor și deciziilor scrise, a dispozițiilor verbale date în mod curent etc.);

descrierea condițiilor de mediu existente;

precizarea cerințelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe baza normelor și standardelor de securitate a muncii, precum și a altor acte normative incidente.

Informațiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele întreprinderii (fișa tehnologică, cărțile tehnice ale mașinilor și utilajelor, fișa postului pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a factorilor de mediu, norme, standarde și instrucțiuni de securitate a muncii). O sursă complementară de informații pentru definirea sistemului o constituie discuțiile cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.

c. Identificarea factorilor de risc din sistem

În această etapă, esențială pentru calitatea analizei, se stabilește pentru fiecare componentă a sistemului de muncă evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite (Anexa 1) ce disfuncții poate prezenta, în toate situațiile previzibile și probabile de funcționare.

Pentru identificarea tuturor riscurilor posibile este deci necesară simularea funcționării sistemului și deducerea respectivelor abateri. Aceasta se poate face fie printr-o analiză verbală cu tehnologul, în cazul unor locuri de muncă relativ puțin periculoase, în care disfuncțiile accidentogene (sau generatoare de îmbolnăviri) sunt cvasievidente, fie prin aplicarea metodei arborelui de evenimente.

De asemenea, simularea se poate realiza concret, pe un model experimental sau prin procesare pe computer.

Indiferent de soluția adoptată, metodele de lucru sunt observarea directă și deducția logică.

În cazul factorilor de risc obiectivi (generați de mijloacele de producție sau mediul de muncă), identificarea lor este relativ ușoară, cunoscându-se parametrii și caracteristicile funcționale ale mașinilor, utilajelor, instalațiilor, proprietățile fizico-chimice ale materiilor și materialelor utilizate sau dispunându-se de buletinele de analiză a condițiilor de mediu.

Referitor la executant, operația este mult mai dificilă și implică un grad ridicat de nedeterminare. Pe cât posibil, se analizează toate erorile previzibile și probabile ale acestuia în raport cu sarcina de muncă atribuită, sub forma omisiunilor și acțiunilor sale greșite, precum și impactul lor asupra propriei sale securități și asupra celorlalte elemente ale sistemului.

Identificarea factorilor de risc dependenți de sarcina de muncă se realizează, pe de o parte, prin analiza conformității dintre conținutul său și capacitatea de muncă a executantului căruia îi este atribuită, iar pe de altă parte, prin precizarea eventualelor operații, reguli de muncă, procedee de lucru greșite.

Factorii de risc identificați se înscriu în Fișa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6), unde se mai specifică, în aceeași etapă, și forma lor concretă de manifestare: descrierea acestora și dimensiunea parametrilor prin care se apreciază respectivul factor (de exemplu, rezistența la apăsare, forfecare, greutate și dimensiuni, curba Cz etc.).

d. Evaluarea riscurilor

Pentru determinarea consecințelor posibile ale acțiunii factorilor de risc se utilizează lista din Anexa 2. Gravitatea consecinței astfel stabilite se apreciază pe baza grilei din Anexa 3.

Informații importante pentru aprecierea cât mai exactă a gravității consecințelor posibile se obțin din statisticile accidentelor de muncă și bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă similare.

Pentru determinarea frecvenței consecințelor posibile se folosește scala din Anexa 3. Încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.). Intervalele respective se transformă ulterior în frecvențe exprimate prin număr de evenimente posibile pe an.

Rezultatul obținut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) și se înscrie în Fișa locului de muncă (Anexa 6). Cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte. Se obține astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei priorități a măsurilor de prevenire și protecție, funcție de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc.

Nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de risc stabilite pentru factorii de risc identificați. Pentru ca rezultatul obținut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul de risc.

În acest mod, factorul cu cel mai mare nivel de risc va avea și rangul cel mai mare. Se elimină astfel posibilitatea ca efectul de compensare între extreme, pe care îl implică orice medie statistică, să mascheze prezența factorului cu nivel maxim de risc.

Formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:

unde:

Nr este nivelul de risc global pe loc de muncă;

ri – rangul factorului de risc „i”;

Ri – nivelul de risc pentru factorul de risc „i”;

n – numărul factorilor de risc identificați la locul de muncă.

Nivelul de securitate (NS) pe loc de muncă se identifică pe Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate, construită pe principiul invers proporționalității nivelurilor de risc și securitate. Atât nivelul de risc global, cât și nivelul de securitate se înscriu în Fișa locului de muncă (Anexa 6).

În cazul evaluării unor macrosisteme (sector, secție, întreprindere), se calculează media ponderată a nivelurilor medii de securitate determinate pentru fiecare loc de muncă analizat din componența macrosistemului (locurile de muncă similare se consideră ca un singur loc de muncă), pentru a se obține nivelul global de securitate a muncii pentru atelierul/secția/sectorul sau întreprinderea investigată – NS:

unde:

rp este rangul locului de muncă „p” (egal ca valoare cu nivelul de risc al locului);

n – numărul de locuri de muncă analizate;

Nsp – nivelul mediu de securitate a muncii pentru locul de muncă „p”.

e. Stabilirea măsurilor de prevenire

Pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătățirii nivelului de securitate a sistemului de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii în ordinea:

7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;

1 – 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.

De asemenea, se ține seama de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire, respectiv:

măsuri de prevenire intrinsecă;

măsuri de protecție colectivă;

măsuri de protecție individuală.

Măsurile propuse se înscriu în Fișa de măsuri de prevenire propuse (Anexa 7).

Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei. Acesta este un instrument neformalizat care trebuie să conțină, clar și succint, următoarele:

modul de desfășurare a analizei;

persoanele implicate;

rezultatele evaluării, respectiv fișele locurilor de muncă cu nivelurile de risc;

interpretarea rezultatelor evaluării;

fișele de măsuri de prevenire.

2.3.2. Condițiile de aplicare

Pentru ca aplicarea metodei să conducă la cele mai relevante rezultate, prima condiție este ca sistemul ce urmează să fie analizat să fie un loc de muncă, bine definit sub aspectul scopului și elementelor sale. În acest mod se limitează numărul și tipul de interrelaționări potențiale ce urmează să fie investigate și implicit factorii de risc de luat în considerare.

O altă condiție deosebit de importantă este existența unei echipe de evaluare, complexă și multidisciplinară, care să includă specialiști în securitatea muncii, proiectanți, tehnologi, ergonomi, medici specialiști în medicina muncii etc., corespunzător naturii variate a elementelor sistemelor de muncă, dar și a factorilor de risc. Conducătorul echipei trebuie să fie specialistul în securitatea muncii, al cărui rol principal va fi de armonizare a punctelor de vedere ale celorlalți evaluatori, în sensul subordonării și integrării criteriilor folosite de fiecare dintre ei scopului urmărit prin analiză: evaluarea securității muncii.

Un avantaj al metodei elaborate în cadrul I.N.C.D.P.M. București îl constituie faptul că aplicarea ei nu este limitată de condiția existenței fizice a sistemului de evaluat. Ea poate fi utilizată în toate etapele legate de viața unui sistem de muncă sau a unui element al acestuia: concepția și proiectarea, realizarea fizică, constituirea și intrarea în funcțiune, desfășurarea procesului de muncă.

Deoarece formele concrete de manifestare a factorilor de risc, chiar și pentru un sistem relativ simplu, sunt multiple, procedura de lucru în cadrul acestei metode este relativ laborioasǎ. Aplicarea ei și gestionarea riscurilor la locurile de muncǎ pe baza rezultatelor obținute necesitǎ personal specializat și tehnicǎ de calcul.

2.3.3. Considerații privind utilizarea tehnicii de calcul automate în aplicarea metodei și gestiunea computerizată a riscurilor

Aplicarea practicǎ a metodei de evaluare a riscurilor în sistemul de muncǎ este suficient de laborioasǎ, ca numǎr de informații care trebuie luate în considerare în cazul urmǎririi mai multor locuri de muncǎ, pentru a justifica folosirea tehnicilor moderne de prelucrare autonatǎ a datelor.

Utilizarea calculatoruluieste posibilă datorită anumitor caracteristici ale metodei, respectiv:

procedura de lucru etapizată;

existența unui algoritm de calcul al nivelului de risc;

tipul de legături dintre variabilele luate în considerare la determinarea nivelului de risc.

Tehnica automată de calcul poate fi aplicată atât la evaluarea propriu-zisă a riscurilor, cât și la gestiunea computerizată a acestora în cadrul unității.

a. În timpul evaluării propriu-zise utilizarea computerului este recomandabilă în două modalități:

constituirea unor bănci de date privind:

durata de viață a echipamentelor tehnice;

timpul de funcționare;

numărul de persoane expuse;

timpul de expunere;

statistica accidentelor de muncă și bolilor profesionale produse și utilizarea lor pentru a determina cu mai mare acuratețe clasele de probabilitate;

calculul automat al nivelurilor de risc parțiale și al nivelului de risc global pe loc de muncă, sector de activitate, întreprindere.

b. Gestiunea computerizată a riscurilor presupune realizarea unor bănci de date complete și actualizabile permanent, cuprinzând datele din fișele de risc și de măsuri pentru toate locurile de muncă evaluate din unitate.

În acest mod, în fiecare moment se poate cunoaște și corecta conform ultimei evaluări situația exactă a riscurilor existente, a dimensiunii acestora (nivelurile de risc), a măsurilor care trebuie luate, a celor care s-au luat, a răspunderilor și competențelor pentru respectivele măsuri.

Capitolul III

EVALUAREA RISCURILOR PENTRU SECURITATE ȘI SǍNǍTATE ÎN MUNCǍ LA S.C. HUNTER GROUP S.R.L

Evaluarea riscurilor pentru locul de munca nr. 1

Conducătorul auto

Locul de muncă evaluat

Evaluarea riscurilor s-a efectuat pentru locul ele muncă: conducător auto.

3.1.Procesul de muncă

Conducătorul auto efectuează activități specifice în baza obligațiilor de serviciu, conform cerințelor din fișa postului.

3.1.1. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACELE DE PRODUCȚIE

A. Mijloace de transport auto

B. Scule, accesorii, dispozitive specifice:

– trusă scule auto;

– lanternă;

SARCINA DE MUNCA

Activitatea conducătorului auto este precizată într-un document numit

„Fișa postului" care stabilește: cerințele de pregătire profesională ale conducătorului auto; sistemul relațional în care își desfășoară activitatea, lista atribuțiilor, sarcinilor și a lucrărilor de executat, împreună cu frecvența acestor acțiuni, limitele de competență și responsabilitate.

Activitățile pe care le îndeplinesc conducătorii auto sunt reglementate de următoarele prevederi legale: Legea 319/2006, instrucțiuni proprii specifice, Regulamentul de circulație pe drumurile publice/2006, alte acte normative din domeniul protecției muncii și PSI.

MEDIUL DE MUNCA

Executanții își desfășoară activitatea atât în interiorul mijlocului de

transport, cât și în aer liber. In interiorul mijlocului de transport temperatura aerului este în limitele prevăzute de legislația actuală. în celelalte corpuri de

clădire (garaje, depozite) în care executanții își desfășoară atribuțiile de serviciu,

temperatura aerului este scăzută în anotimpul rece

Există curenți de aer, atât la activitatea în aer liber cât și în unele încăperi

( neetanșeitatea geamurilor).

Executantul desfășoară unele activități în aer liber, indiferent de condițiile de mediu.

3.1.2. FACTORI DE RISC IDENTIFICAȚI

MIJLOACE DE PRODUCȚIE

Factori de risc mecanic

lovirea de către alte mijloacele de transport în timpul executării sarcinilor de serviciu;

răsturnare de materiale și piese auto depozitate în garaj;

cădere liberă de piese, scule, materiale de la cotele superioare în cazul executării de lucrări de revizii și reparații;

contactul direct al epidermei cu suprafețe sau contururi periculoase – contact direct al epidermei cu suprafețe tăietoare, înțepătoare, alunecoase;

Factori de risc termic

Contact direct accidental cu suprafețe supraîncălzite în situații de defect; Contact direct al epidermei cu suprafețe metalice reci la lucrul în aer liber în anotimpul rece.

Factorul de risc electric

Electrocutare prin atingere directă a bornelor bateriei de acumulatori ;

Factorul de risc chimic

Substanțe toxice – lichidul de frână;

Substanțe caustice: contact accidental cu soluția de electrolit (H2SO4) a bateriilor de acumulatori;

Substanțe inflamabile – benzină, motorină – incendiu provocat de supraîncălzirea unor elemente de instalație la depășirea parametrilor tehnici proprii sau la producerea arcului electric

Factori de risc fizic

Variați de temperatură mai mari de 15° C la lucrai alternativ în interiorul mijlocului de transport și în exterior, pe timpul iernii;

Curenți de aer ia lucrai în aer liber, în special în anotimpul rece;

Calamități naturale (seism) și lucrul în aer liber în condiții de vijelie, viscol, în caz de avarie;

Proiectare de corpuri în situații deosebite (pietre, crengi);

Factori de risc chimic

Apariția gazelor toxice la înfundarea țevii de eșapament;

SARCINA DE MUNCĂ

Conținut necorespunzător:

Lipsa controlului, în anumite situații, asupra respectării măsurilor tehnice și organizatorice de protecția muncii privind executarea lucrării;

Suprasolicitare psihică:

Decizii dificile în timp scurt în cazul unor probleme deosebite de trafic.

EXECUTANT

Acțiuni greșite:

Utilizarea mijloacelor de transport auto cu starea tehnică

necorespunzătoare;

Neatenția la volan;

Conducerea mijloacelor de transport de către conducătorii auto bolnavi sau sub influența

băuturilor alcoolice;

Nerespectarea legilor de circulație pe drumurile publice referitoare în mod deosebit la

viteză și la trecerile peste calea ferată;

Deplasări sau staționări în afara mijlocului de transport în zone periculoase (pe

carosabil, în apropierea depozitelor);

Pornirea involuntară a mijlocului de transport;

Cădere la același nivel la efectuarea inspecției mijlocului de transport;

Nivelul de risc global al locului de muncă este :

3 .1.4. FIȘĂ DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ

CONDUCĂTOR AUTO

FIȘA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ ANALIZAT

LEGENDĂ – Niveluri partiale de risc

3.1.5. INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ: CONDUCĂTOR AUTO

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă "CONDUCĂTOR AUTO"este egal cu 3,05, valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc mic spre mediu.

Rezultatul este susținut de "Fișa de evaluare", din care se observă că din totalul de 33 factori de risc identificați, numai 4 depășesc, ca nivel parțial de risc, valoarea 3, aceștia încadrându-se în categoria nivel de risc mediu.

Pentru diminuarea sau eliminarea celor 4 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt necesare măsurile generic prezentate în "Fișa de măsuri propuse" pentru locul de muncă CONDUCĂTOR AUTO.

Din analiza Fișei de evaluare se constată că 41,66 % dintre factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executantului (DECES

sau INVALIDITATE) ceea ce indică existența unor condiții medii de accidentare și îmbolnăvire profesională.

Potrivit obligațiilor ce revin în materie de asigurare a sănătății și securității executanților, se impune luarea de urgență a acelor măsuri care să aducă locul de muncă în condițiile de acceptabilitate din punctul de vedere al nivelului de risc. Fără a intra în amănunte, ne permitem să sugerăm că principale măsuri trebuie luate pe linia instruirii/testării (controlului) personalului și pe linia îmbunătățirii calității parcului auto .

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ȘI ÎMBOLNǍVIRE PROFESIONALǍ PENTRU

POSTUL DE LUCRU „Artificier”

3.2. Procesul de muncă

Lucrarile de impuscare se executa de catre artificieri ajutati de personalul instruit special si numit de conducerea unitatii sau subunitatii pentru efectuarea sub supravegherea artificierilor, a operatiilor permise acestora. Artificierul gestionar poate executa numai operatia de dare a focului la sondele preincarcate.

3.2.1. Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat mijloace de producție

a. Mijloace de producție:

autoutilitara autorizată pentru transportul materiilor explozive ;

instalație de încărcat găuri ;

materiale explozive (dinamita ) ;

mijloace de inițiere (capse de diferite întârzieri ) ;

instalație de măsură a închiderii circuitului și de calcul al rezistenței circuitului ;

instalație de inițiere a exploziei ( SHOTPRO ) ;

botă de lemn pentru încărcarea găurilor ;

clește ;

b. Sarcina de muncă

respectarea ROI a unității;

prezentarea la program și pregătirea executantului prin îmbrăcarea echipamentului individual de protecție ;

completarea actelor cu regim special necesare pentru asemenea lucrări si acceptul dat de orgamele de Poliție și ITM ;

transportul cu mijloace auto a materialelor explozive de la depozitul de exploziv la locația de împușcare sau preluarea de la alt artificier a explozivului ;

încărcarea găurilor cu exploziv conform monogafiilor de împușcare ;

formarea circuitului de împușcare ;

eliberarea zonei de impact ;

controlul circuitului înainte de împușcare pentru a se evita rateurile ;

pregătirea instalației de inițiere a exploziei și împușcarea propriuzisă ;

verificarea locației împușcate pentru a nu rămâne găuri state și eventual lichidarea acestora ;

retragerea din zona de lucru ;

îndeplinirea sarcinii de muncă se efectuează cu : respectarea planului de operații si a regimului de prelucrare,respectarea instrucțiunilor și procedurilor de lucru. Respectarea prevederilor de securitate și sănătate în muncă și respectarea prevederilor din regulamentul de organizare și funcționare a unității.

c. Mediul de muncă

Artificierul isi desfasoara activitatea in :

în aer liber sau în spații semideschise.Temperatura, umiditatea, presiunea și curenții de aer sunt în parametrii variabili determinați de anotimp și de condițiile meteorologice;

în spații închise sau socio- sanitare. Temperatura umiditatea și curenții de aer sunt în parametrii variabili determinați de starea constructivă a spațiilor, de existența surselor de încălzire, de anotimp și de condițiile meteorologice;

iluminat natural (înfluențat de intervalul orar și de anotiimp); mixt artificial – natural

iluminat mixt artificial și natural;

zgomot peste 89 DB, propagat în zona locului de muncă, la detonare ;

vibrații: nu sunt;

emisii naturale de radiații în spectru vizibil, ultraviolet, infaroșu în parametri variabili;

emisii de microunde ale aparatelelor de telefonie mobilă;

emisii de gaze monoxid de carbon determinate de funcționarea motoarelor termice sau de procesele de ardere a materialelor combustilbile;

climat psiho – social înfluențat de relațiile de muncă existente;

calamități naturale trăsnet, inundații, cutremur, prăbușiri de arbori.

3.2.2. Factorii de risc identificați

A. Factori de risc proprii mijloacelor de producție

a. Factori de risc mecanic:

surprinderea de către mijlocul de transport în timpul încărcării transportului și depozitării materialului exploziv de la furnizor , depozit propriu și locație împușcare ;

lovire de cǎtre mijloacele de transport (auto și/sau CF) în caz de incident rutier;

cădere liberă de bucăți de rocă de pe taluz sau bucăți de materiale de construcții de la clădiri cu un grad înaintat de degradare ;

proiectare de corpuri (rocă , beton , caramidă etc ) la împușcare cu surprinderea artificierului ;

suprafețe sau contururi periculoase – contact direct al epidermei cu suprafețe tăietoare, înțepătoare, alunecoase ;

b. Factori de risc termic:

temperatura scăzută a mărfurilor manipulate în anotimpul rece ;

c. Factori de risc electric:

electrocutare prin atingere directă sau indirectă a cablurilor de alimentare a anumitor utilaje din zonă , conductori neizolați etc ;

d. Factori de risc chimic:

explozie datorită factorilor externi ( contact circuit electric de împușcare cu o sursă electrică , descărcări electrice in atmosferă ) ;

explozii datorate calității necorespunzătoare a materialului exploziv ( loturi cu deficiențe de calitate , materiale cu termen depășit , materiale înghețate ce devin foarte sensibile la manipulare și șocuri ) ;

explozii la efectuarea operației de lichidare a găurilor state (neexplodate);

e. Factori de risc biologic:

agresarea executanților in unele zone de împușcare de către câinii vagabonzi aflați în acele locații ;

B. Factori de risc proprii mediului de muncă

a. Factori de risc fizic:

temperatura este scăzută în anotimpul rece, deasemenea vara se poate produce deshidratare;

curenți de aer – afecțiuni respiratorii, reumatismale;

zgomotul peste 87 dB (surzire ) la efectuarea operației de împușcare ;

pulberi in suspensie (îndeosebi SiO2 ) – afectiuni pulmonare, iritare căi respiratorii ;

calamități naturale – (seism, viscol etc.) ;

b. Factori de risc chimic:

gaze la intrarea artificierului în zona împușcată imediat după efectuarea împușcării ;

C. Factori de risc proprii sarcinii de muncă

a .Conținut necorespunzător:

procedee greșite de introducere a eplozivului cu răngi metalice sau încărcarea găurilor lungi fără furtun antistatic ;

repartizarea persoanei expuse pe un loc de muncă sau pe un post care nu corespunde cu lipsa de pregătire profesională sau cu cerințele locului de muncă, care se poate vătăma corporal în timpul lucrului.

admiterea la lucru a persoanei expuse într-o stare psiho-fiziologică necorespunzătoare (bolnav, obosit, aflat sub influența băuturilor alcoolice sau a medicamentelor, etc) și care se poate vătăma corporal în timpul lucrului.

b. Suprasolicitare fizică:

efort dinamic susținut – deplasări continue cu materiale explozive cu o greutate considerabilă ;

poziții de lucru forțate ;

poziție de lucru preponderent ortostatică ;

c. Suprasolicitare psihică:

ritm mare de muncă ;

efort psihic datorat concentrării permanente la efectuarea operațiilor de lucru cu materialul exploziv ;

D. Factori de risc proprii executantului

a. Acțiuni greșite:

transportarea materialelor explozive cu mijloace auto neadecvate (bene metalice ) ;

manipulare necorespunzătoare a materialului exploziv ( aruncare , trântire , scăpare ) ;

încărcarea găurilor de foreză cu exploziv sensibil prin cădere liberă ;

smulgerea reuforilor de la capsule electrice ;

nerespectarea timpului de intrare in front după explozie sau rateuri ;

nerespectarea dispoziției de împușcare (cantitate de exploziv , felul inițierii exploziei , monografia de amplasare a găurilor etc ) ;

staționări în zone periculoase ;

cădere de la același nivel prin alunecare , dezechilibrare , sau împiedicare ;

cădere de la înălțime de pe buza frontului sau de pe schela de lucru la încărcarea găurilor cu exploziv ;

utilizarea de scule metalice la incărcarea găurilor ;

nerespectarea de către executant a succesiunii operațiilor de încărcare a găurilor cu exploziv;

punerea in funcțiune neautorizată a altor echipamente tehnice ;

executarea de operații neprevăzute în sarcina de muncă;

b. Omisiuni:

omiterea operațiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă;

neutilizarea echipamentului individual de protecție și a celorlalte mijloace de protecție din dotare.

Nivelul de risc global al locului de muncă este:

NIVELURILE PARTIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

Postul de muncă : Artificier

NIVEL GLOBAL DE RISC : 3.76

Fig. 3.1

LEGENDǍ

3.2.4. FIȘA DE MĂSURI PROPUSE

Locul de muncǎ: „ Artificier”

3.2.5. Interpretarea rezultatelor evaluării

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă „ Artificier” este egal cu 3,76, valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc mic spre mediu, el situându-se puțin peste limita maximǎ acceptabilǎ (3,5).

Rezultatul este susținut de „Fișa de evaluare”, din care se observă că din totalul de 40 factori de risc identificați, numai 23 depășesc, ca nivel parțial de risc, valoarea 3 ; 4 se încadrează în categoria factorilor de risc mare și 19 se încadrează în categoria factorilor de risc mediu;

Cei 23 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

F3 : cădere liberă de bucăți de rocă de pe taluz sau bucăți de materiale de construcții de la clădiri cu un grad înaintat de degradare – nivel de risc parțial 5;

F4 : proiectare de corpuri (rocă , beton , cărămidă etc ) la împușcare cu surprinderea artificierului – nivel de risc parțial 5;

F10 : explozii la efectuarea operației de lichidare a găurilor state (neexplodate ) – nivel de risc parțial 5;

F30 : nerespectarea timpului de intrare în front după explozie sau rateuri – nivel de risc parțial 5;

F8 : explozie datorită factorilor externi ( contact circuit electric de împușcare cu o sursă electrică , descărcări electrice în atmosferă ) – nivel de risc parțial 4;

F9 : explozii datorate calitatii necorespunzatoare a materialului exploziv ( loturi cu deficiențe de calitate , materiale cu termen depășit , materiale înghețate ce devin foarte sensibile la manipulare și șocuri ) – nivel de risc parțial 4;

F14 : zgomotul peste 87 dB (surzire ) la efectuarea operației de împușcare – nivel de risc parțial 4;

F18 : procedee greșite de introducere a eplozivului cu răngi metalice sau încărcarea găurilor lungi fără furtun antistatic – nivel de risc parțial 4;

F19 : repartizarea persoanei expuse pe un loc de muncă sau pe un post care nu corespunde cu pregătirea profesională sau cu cerințele locului de muncă, care se poate vătăma corporal în timpul lucrului – nivel de risc parțial 4;

F20 : admiterea la lucru a persoanei expuse într-o stare psiho-fiziologică necorespunzătoare (bolnav, obosit, aflat sub influența băuturilor alcoolice sau a medicamentelor, etc) și care se poate vătăma corporal în timpul lucrului – nivel de risc parțial 4;

F26 : transportarea materialelor explozive cu mijloace auto neadecvate (bene metalice ) – nivel de risc parțial 4;

F27 : manipulare necorespunzătoare a materialului exploziv ( aruncare , trântire , scăpare ) – nivel de risc parțial 4;

F 28 : încărcarea găurilor de foreză cu exploziv sensibil prin cădere liberă – nivel de risc parțial 4;

F29 : smulgerea reoforilor de la capsele electrice – nivel de risc parțial 4;

F31 : nerespectarea dispoziției de împușcare (cantitate de exploziv , felul inițierii exploziei , monografia de amplasare a găurilor etc ) – nivel de risc parțial 4;

F32 : staționări în zone periculoase – nivel de risc parțial 4;

F34 : cădere de la înălțime de pe buza frontului sau de pe schela de lucru la încărcarea găurilor cu exploziv – nivel de risc parțial 4;

F35 : utilizarea de scule metalice la încărcarea găurilor – nivel de risc parțial 4;

F36 : nerespectarea de către executant a succesiunii operațiilor de încărcare a găurilor cu exploziv – nivel de risc parțial 4;

F37 : punerea în funcțiune neautorizată a altor echipamente tehnice – nivel de risc parțial 4;

F38 : executarea de operații neprevăzute în sarcina de muncă – nivel de risc parțial 4;

F39 : omiterea operațiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă – nivel de risc parțial 4;

F40 : neutilizarea echipamentului individual de protecție și a celorlalte mijloace de protecție din dotare – nivel de risc parțial 4;

Pentru diminuarea sau eliminarea celor 23 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fișa de măsuri propuse”.

În ceea ce privește repartiția factorilor de risc pe sursele generatoare, situația se prezintă după cum urmează:

27,50 %, factori proprii mijloacelor de producție;

15,00 %, factori proprii mediului de muncă;

20,00 %, factori proprii sarcinii de muncă;

37,50 %, factori proprii executantului.

Din analiza Fișei de evaluare se constată că 70,00 % dintre factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executantului (deces sau invaliditate), astfel încât locul de muncǎ poate fi încadrat printre cele cu pericol deosebit de accidentare.

PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAȚI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ

POSTUL DE MUNCĂ: “Artificier”

NIVEL GLOBAL DE RISC: 3.76

Fig. 3.2

3.3. Procesl de muncă- Electrician Întreținere și reparații

Electricianul de întreținere si reparatii asigură functionarea si supravegherea in exploatare a echipamentelor electrice din și executarea lucrărilor specifice calificarii sale pentru intretinere si pentru remedierea deranjamentelor aparute in timpul exploatarii.

3.3.1.ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACE DE PRODUCȚIE

Echipamente electrice de 0,4 Kv :

Tablouri distributie energie electrica;

Tablouri actionari electrice JT;

Transformatoare JT;

Paturi de cable;

Motoare electrice;

Prize de pamant;

Bai de lucru;

Mijloace de ridicat si transport monogrinda 500kg.f. – 3 buc.

Pod rulant cu manipulare de la sol 2To.f. = 2 buc.

Sisteme de ventilare mecanica;

Pompe circuite aductiune apa industriala;

Pompe circuite evacuare ape uzate la statia de denocivizare.

Scule, accesorii, dispozitive – specifice:

Trusa lacatusarie;

Trusa electrician;

Lanterna;

Detector de tensiune

Polizor electric;

Masina de gaurit electrica;

Burghie, filiere, alezoare etc.

Echipamente individuale de protectie:

Manusi de protectie electroizolante;

Ochelari de protectie;

Incaltaminte electroizolanta;

Bocanci de protectie;

Costum salopeta sau halat;

Casca de protectie si centura de siguranta (ptr.situatii de lucru la inaltime)

Casca de protectie cu viziera de protectie a fetei;

Maner sigurante MPR;

Scurtcircuitoare, sigurante false;

Executantul

Necesită aptitudini, abilitate, pregatire profesionala, experiență:

Absolvent de scoala profesionala sau liceu de specialitate;

Autorizat din punct de vedere NPM;

Este potrivit din punct de vedere fizic și mental (nu este obosit și nu este sub influența drogurilor sau alcoolului);

Este capabil să intervina asupra instalatiilor electrice în mod responsabil;

A fost instruit în legatura cu obligativitatea utilizarii echipamentului individual de protectie si a imbracamintei de protectie;

Sarcina de munca

Deplasarea de la domiciliu la locul de munca si de la locul de munca la domiciliu.

Prezentarea la serviciu in stare "apt de lucru";

Predarea / primirea schimbului in prezența șefului de formatie , a lucrărilor și a echipamentelor tehnice din sfera de competență;

Informarea asupra lucrărilor ce urmează a fi efectuate, stabilirea priorităților de lucru, verificarea stării tehnice a echipamentelor de munca din dotare

Executa exploatarea operativa a instalatiilor electrice in care scop:

executa menevre cu echipamentul de comutatie;

verifica periodic starea instlatiilor electrice;

Executa lucrari de intretinere si reparatii a echipamentelor electrice si aparatelor electrice a diverselor echipamente de munca din At. Acoperiri de suprafata

Intretinerea curenta a echipamentelor de munca din At. Acoperiri de suprafata;

Controlul si verificarea zilnica a bunei functionari a instalatiilor si inlaturarea tuturor dereglarilor si defectiunilor electrice ivite in timpul exploatarii acestora.

Controlul periodic al exploatarii corecte a echipamentelor de munca, in scopul prevenirii eventualelor avarieri accidentale.

In cazul defectiunilor neprevazute, sau constatarii de uzura prematura a unor subsisteme, aparataj de comanda si protectie al instalatiilor electrice, iluminatul general si local, sisteme de incalzire, sisteme de ventilare mecanica, se efectueaza reconditionarea sau inlocuirea lor.

Reparatii curente si reparatii capitale(RT, RC1, RC2, RK), conform graficului de reparatii intocmit de Dir. Mentenanta, Biroul Mecanic Sef.

Transportarea manuala sau cu mijloacele de ridicat si transportat din dotare, a pieselor de schimb si materialelor de intretinere mecanica, de la locul de depozitare la posturile de lucru.

Respecta intocmai condițiile tehnice de exploatare a instalatiilor,utilajelor si echipamentelor deservite in timpul procesului de munca;

Pastrarea curateniei la locul de munca si in sectorul de activitate.

Păstrarea cu grijă a bunurilor din dotare;

Executarea, intocmai și la timp, a dispozițiilor date de șeful de formație;

Intervenția promptă pentru evitarea sau limitarea efectelor in caz de avarie; după eliminarea pericolului, informează șeful de formație și participă in continuare la remedierea defecțiunilor;

Nu are voie să părăsească postul fără aprobarea șefului ierarhic;

Informarea șefului de formație asupra oricărei nereguli constatate;

Cunoașterea procedurilor, instructiunilor si a reglementarilor Sistemului de management calitate-mediu precum si a prevederilor de securitate și sănătate in muncă specifice;

Răspunde de menținerea integrală și in stare de funcționare a echipamentelor și utilajelor din zona repartizată conform atribuțiilor conferite dar și a dispozițiilor primite;

Colaborează cu personalul de exploatare din schimb, respectiv, preluand informatii despre defecțiunile ce apar in timpul funcționării utilajului deservit;

Răspunde de respectarea prevderilor SSM si SU in executarea manevrelor și intervențiilor;

Are obligatia de a utiliza și păstra in bune conditii EIP din dotare;

Mediul de munca

-Prezintă vapori de noxe chimice degajate din baile de lucru, sub limitele maxime admise de norme (hidroxid de sodiu, acid azotic, acid sulfuric, anhidrida cromica, fosfat trisodic, Degresant SDI, Fosfatol tip1, Soda calcinata, Acid oxalic tehnic, Lichid de protectie Castrol DWX33);

-Iluminatul este asigurat natural si artificial;

-Nu exista zgomot peste nivelul normal si nu sunt radiatii sau pulberi in mediul de munca.

Nivelul de risc global al locului de munca este:

0(7×7)+0(6×6)+0(5×5)+5(4×4)+16(3×3)+14(2×2)+0(1×1) 280

Ng = = = 2,91

0x7+0x6+0x5+5×4+16×3+14×2+0x1 96

Fig.3.4. Nivele partiale de risc pe factori de risc

Locul de munca – ELECTRICIAN INTRETINERE SI REPARATII

3.3.3.Factori de risc identificați:

3.3.4.Interpretarea evaluării rezultatelor

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă „ELECTRICIAN INTRETINERE SI REPARATII” este egal cu 2,91, fiind situat sub nivelul de risc admis în România de 3,5 și care încadrează riscul global între mic și mediu.

Din „Fișa de evaluare ” rezultă că din cei 35 de factori de risc identificați și evaluați, 5 depășesc nivelul 3,5; fiind considerați ca factori de risc inacceptabili;

Cei 5 factori de risc cu nivel inacceptabil(nivele partiale = 4) sunt:

F12. Arsuri provocate in cazul izbucnirii unor incendii, la degresarea tablourilor electrice cu neufalina, produs foarte inflamabil

F13. Arsuri provocate de surprinderea de catre arcul electric la executia de manevre/operatii gresite, depunerea de pulberi, oxizi metalici sau la deteriorarea unor izolatii.

F14. Electrocutare prin atingere directă datorata:

-atingerii cailor de curent;

-deteriorari ale izolatiilor;

-inexistentei ingradilor de protectie

F23. Operatii, reguli, procedee gresite la interventia asupra instalatiilor electrice:

-control prezenta tensiune cu becul;

-neintreruperea tensiunii si separarea vizibila a instalatiei sau a partii de instalatie, dupa caz, la care urmeaza a se lucra;

-inlocuirea sigurantelor fuzibile deteriorate cu sigurante necalibrate;

F28. Deplasari si/sau stationari in zone periculoase (sub sarcina din carligul macaralei, zona de manevre cu motostivuitorul, zona transformatoarelor electrice, zone cu vizibilitate redusa, iesirea din canale tehnologice fara sase asigure).

F34. Neutilizarea mijloacelor de protecție sau utilizarea de echipamente de protectie necorespunzatoare.

PLANUL DE PREVENIRE ȘI PROTECȚIE

S.C. ELECTROMONTAJ CARPAȚI S.A. SIBIU

Avizat S.C. HUNTER GROUP SRL

C.S.S.M

NOTĂ: Prezentul PLAN DE PREVENIRE ȘI PROTECȚIE a fost întocmit în baza „EVALUĂRII NIVELURILOR DE RISC PENTRU LOCURILE DE MUNCĂ DIN CADRUL S.C. HUNTER GROUP SRL” luându-se în evidență factorii care depășesc nivelul de risc acceptabil, urmând ca să se actualizeze / reactualizeze acest plan în fucție de toți factorii de risc identificați în lucrarea de evaluare sau ori de câte ori intervin modificări ale conduțiilor de muncă, respectiv apariția unor riscuri noi (conform prevederilor art. 13, lit. B din Legea 319 / 2006).

Concluzii

Lucrarea de disertație a vizat evaluarea riscurilor și elaborarea planului de prevenire și protecție pentru S.C.HUNTER GROUP S.R.L. , în conformitate cu prevederile art. 7, alin. 4, lit. b, art. 12, alin. 1, lit. a și art. 13 din Legea nr. 319/2006 și a art. 15, alin. 1, pct. 1 si 2 din H.G. nr. 1425/2006.

Pentru facilitarea îndeplinirii obligațiilor legale ale angajatorilor în domeniul evaluării riscurilor au fost concepute și sunt utilizate în prezent un număr relativ mare de metode.

Din multitudinea de metode utilizate pe plan mondial și național pentru evaluarea riscurilor, în cadrul acestei lucrări s-a optat pentru utilizarea metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. București. Această metodă a fost avizată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale în anul 1993, reavizată în 1996, editată în 1998 și reeditată în 2002.

Lucrarea de disertație a fost elaborată pe baza datelor furnizate de S.C HUNTER GROUP. prin fișele de post, listele cu echipamentele tehnice, cărțile tehnice ale acestora, normativul de acordare a echipamentelor individuale de protecție, informațiile despre procesele tehnologice și desfășurarea procesului de muncă pentru fiecare loc de muncă, primite de la conducerea și personalul tehnic al societății, precum și observațiile proprii făcute cu ocazia vizitelor de documentare și urmărire a activității pentru fiecare loc de muncă.

Realizarea lucrării a constat în parcurgerea următoarele etape:

analiza activităților desfășurate în cadrul societății;

stabilirea locurilor de muncă pentru care s-a realizat evaluarea riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă;

identificarea factorilor de risc pentru fiecare loc de muncă;

stabilirea consecinței maxime previzibile a acțiunii factorilor de risc asupra
organismului uman, pentru fiecare factor de risc în parte;

încadrarea în clase de gravitate;

încadrarea în clase de probabilitate (frecvență);

determinarea nivelului de risc parțial pentru fiecare factor de risc identificat;

calculul nivelului de risc global pentru fiecare loc de muncă;

interpretarea rezultatelor evaluării riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă pentru fiecare loc de muncă, prin prisma legislației actuale;

BIBLIOGRAFIE

Băbuț, G., Moraru, R., Matei, I., Băncilă, N., Sisteme de management al securității și sănătății în muncă, Editura Focus, Petroșani, 2002.

Băbuț, G.B., Moraru, R.I., Auditarea în domeniul securității și sănătății în muncă: îndrumător pentru aplicații practice și proiecte, Editura Universitas, Petroșani, 2014.

Darabont, Al., Pece, Șt., Protecția muncii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996.

Darabont, Al. ș.a., Ghid pentru evaluarea nivelului de securitate în muncă, Institutul de Cercetări Științifice pentru Protecția Muncii, București, 1997.

Darabont, Al., Kovacs, Șt., Darabont, D., Ghid pentru autoevaluarea securității în muncă la nivelul unităților economice mici și mijlocii, Institutul de Cercetări Științifice pentru Protecția Muncii, București, 1997.

Darabont, Al., Darabont, D., Constantin, G., Darabont, D., Evaluarea calității de securitate a echipamentelor tehnice, Editura AGIR, București, 2001.

Darabont, Al., Nisipeanu, S., Darabont, D., Auditul securității și sănătății în muncă, Editura AGIR, București, 2002.

Darabont, Al., Pece, Șt., Dăscălescu, A., Managementul securității și sănătății în muncă (vol. I și II), Editura AGIR, București, 2002.

Darabont, D., Auditarea de securitate și sănătate în muncă, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2004.

Darabont, D., Managementul securității și sănătății în muncă: ghid de evaluare a conformării cu cerințele legale, Editura AGIR, București, 2010.

Stomff, S., Ghid pentru implementarea corectă a sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale, Editura Standardizarea, București, 2007.

Nisipeanu, S., Ștepa, R., Implementarea sistemului de management al securității și sănătății în muncă, Editura Fundației Culturale Libra, București, 2003.

Teodoru, T., Auditul sistemelor de management, Editura Conteca 94, București, 2005.

* * *, Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646/26.07.2006.

* * *, H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/30.10.2006.

* * *, H.G. nr. 955/2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate H.G. nr. 1425/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661/27.09.2010.

* * *, H.G. nr. 1242/2011 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin H.G. nr. 1.425/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925/27.12.2011.

* * *, Guidelines on occupational safety and health management systems (ILO-OSH: 2001), International Labour Organization, Geneva, 2001.

* * *, SR OHSAS 18001: 2008 – Sisteme de management al sănătății și securității ocupaționale. Cerințe, Asociația de Standardizare din România (ASRO), București, 2008.

* * *, SR OHSAS 18002: 2009 – Sisteme de management al sănătății și securității ocupaționale. Linii directoare pentru implementarea OHSAS 18001: 2007, Asociația de Standardizare din România (ASRO), București, 2009.

* * *, SR EN ISO 19011: 2011 – Ghid pentru auditarea sistemelor de management, Asociația de Standardizare din România (ASRO), București, 2011.

ANEXA 1

LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC

ANEXA 2

LISTA DE CONSECINȚE POSIBILE ALE ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

Sursa: Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei

ANEXA 3

SCALA DE COTARE A GRAVITĂȚII ȘI PROBABILITĂȚII CONSECINȚELOR ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

ANEXA 4

GRILA DE EVALUARE A RISCURILOR

COMBINAȚIE ÎNTRE GRAVITATEA CONSECINȚELOR ȘI

PROBABILITATEA PRODUCERII LOR

ANEXA 5

SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE

ANEXA 6

FIȘA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ

ANEXA 7

FIȘA DE MĂSURI PROPUSE

ANEXA 8

ORDINEA IERARHICĂ

A MĂSURILOR DE PREVENIRE