Evaluarea Nutritionala a Bolnavilor de Diabet Tip 2

Diverse

Evaluarea Nutritionala a Bolnavilor de Diabet Tip 2

Byadmin ianuarie 1, 2024

=== 58d6e9765e6a442f4bbdfdd15337565c47600dbb_91711_1 ===

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE NUTRIȚIA SĂNĂTOASĂ

Alimentația constituie un factor cu acțiune permanentă,care determină desfășurarea proceselor metabolice,deoarece hrana reprezintă izvorul și regulatorul proceselor de schimb.În compoziția alimentelor intră următoarele grupe de substanțe: proteinele,lipidele (grăsimile),glucidele (hidrații de carbon sau zaharurile), sărurile minerale,vitaminele și apa.

Energia necesară funcționării organismului este furnizată doar de primele trei grupe;acestea constituie deci factorii nutritivi energogeni .În plus,aceste substanțe au și rol plastic,de refacere a țesuturilor uzate.Păstrarea stării de sănătate și îmbunătățirea calității vieții sunt în mare parte legate de modul de alimentație și de calitatea produselor nutritive consumate.În selecția alimentelor și a preferințelor culinare intervin factori instinctuali și emoționali care țin de experiența individuală , a mediului în care subiectul a crescut ,și de posibilitățile concrete de procurare .Nu de puține ori însă nutriția prin anumite elemente se dovedește nocivă,alterând echilibrul biologic al individului .Este surprinzător că în condițiile conștientizării pericolului potențial al alimentației raționale,instinctul de conservare la mulți indivizi este subordonat plăcerilor gustative,teama de îmbolnăvire fiind ignorată sau situată la periferia pericolului acestora .

De aceea , instituirea unei alimentații se confruntă cu reziatența subiecților diabetici și obezi care nu renunță la plăcerea imediată oferită de unele tradiții culinare în favoarea alimentației care în mod normal le-ar crește longevitatea.Ținând cont de aspectele menționate ,dietetica modernă caută să combine obiceiurile alimentare cu cele mai noi descoperiri științifice legate de nutriția sanogenă a individului Astfel omul contemporan poate fi orientat spre un alt gen de nutriție care să-i confere și securitate.Literatura de specialitate dispune în prezent de perspective reale de intervenție asupra hrănirii noastre astfel încât starea de sănătate să fie cel puțin din acest punct de vedere cât mai mult timp conservată.

Medicina actuală orientată prin cea mai mare parte a arsenalului terapeutic,inclusiv dietetic,spre flageluri mult mai spectaculoase și mai amenințătoare ( boli degenerative,afecțiuni cardiovasculare,cancer ,boli de metabolism) a minimalizat patologia bolilor diabetice însoțite de obezitate căreia îi cad victime un număr impresionant de bolnavi.S-a mers până acolo încât s-a neglijat importanța factorului alimentar în prevenirea și tratarea anumitor afecțiuni metabolice,deoarece s-a considerat că progresele realizate de industria farmaceutică sunt suficiente pentru a rezolva problematica acesto maladii.

Proba timpului pare să infirme însă concluziile,,deoarece s-a constat că recidiva îmbolnăvirilor,durata lor sau prevenirea instalării afecțiunilor metabolice nu pot fi constant obținute doar prin medicație.Acordându-se o mai mare atenție dietoterapiei,s-a constat că aceasta ameliorează sau îndepărtează patologia metabolică,ocupând nu de puține ori o poziție prioritară în tratamentul diabetului zaharat însoțit de obezitate.Din considerentele amintite,astăzi se apreciează că cele mai spectaculoase și durabile rezultate terapeutice se obțin numai prin asocierea dietoterapiei cu medicația specifică.

În ceea ce privește mineralele și vitaminele,ele îndeplinesc mai ales funcția de catalizatori ai proceselor biochimice,iar apa,după cum se știe ,este mediul indispensabil de desfășurare a vieții celulare .Puterea calorică a factorilor nutritivi este de circa 4 cal/g pentru glucide și proteine și de circa 9 calorii/g pentru lipide .Pentru ca alimentația să fie cu adevărat echilibrată ,ea trebuie să fie constituită prin aportul tuturor grupelor de alimente .Se consideră drept proporții optime următoarele : carne și derivate 4-8 % din totalul caloric ,lapte și derivate 3-3,5 %;ouă 3-4 %; grăsimi 12-17 %; cereale și derivate 25-45 %; legume și fructe 17-18 %;zahăr și produse zaharoase 7-8 %;băuturi nealcoolice 2-3 %.Diabeticul cu greutate normală necesită exact aceleași valori calorice ca și individul normal.Diferența față de acesta apare numai în legătură cu repartiția proporției de calorii ce provin din peptide ,lipide și glucide.

Pentru înțelegerea acestor noțiuni ,voi prezenta cateva date referitoare la alimentația rațională a omului normal. Alimentele ,indiferent de modul lor de preparare și de prezentare sunt alcătuite din câteva componente de bază ,numite factori nutritivi.Aceștia sunt: protidele,lipidele ,glucidele ,mineralele ,vitaminele și apa.

Cunoștințele actuale în materie de dietoterapie ne permit să afirmăm că, în terapeutica unor boli, dieta joacă un rol principal.Modificările survenite în alimentație determină modificări în schimburile metabolice în care dieteta are un rol important la menținerea echilibrului nutrițional. De aceea, noi vedem în măsurile dietetice mijlocul prin care pot fi împiedicate tulburările induse de factorii patologici. Formele de regim care îndeplinesc aceste cerințe sunt de fapt intervenții biochimice, care ameliorează o formă moștenită sau dobândită și care necesită cunoștințe profunde asupra tuturor modificărilor metabolice existente în organismal bolnav. I-au trebuit mulți ani dieteticii să traverseze drumul dintre bucătărie și medicină, dar odată ajunsă aici și-a dovedit importanța, reușind să ocupe locul principal în prevenirea și terapia a numeroase boli acute sau dietetice.Aceste câteva exemple subliniază faptul că dietetica se bazează astăzi pe cunoștințe științifice complexe și că respectarea regulilor sale, atunci când sunt bine fundamentate, sunt urmate de rezultate excepționale, dar și că greșelile pot avea consecințe dezastruoase.Ținând seama de datele științifice, care au făcut o știință, dieticianul trebuie să respecte în alcătuirea meniurilor câteva principii generale, care se referă strict la bolnav:

1.Dieta constituie o intervenție biochimică în organismal sănătos sau bolnav, cu scopul de a preveni sau combate boala. Ea trebuie să respecte toate legile alimentației raționale.

2.Dieta trebuie să țină seamă de toate cunoștințele științifice actuale asupra interelațiilor dintre om și mediu, asupra proceselor metabolice și de nutritie. Nu se poate recurge la o schimbare a alimentației fără o fundamentare științifică corespunzătoare.

3.Fiecare dietă trebuie modelată după obiceiul bolnavului, adaptându-se – în limitele terapeuticii – preferințelor acestuia. Dieta terapeutică este, în fond, în ultima analiză, așa cum s-a arătat, o dietă modificată calitativ și cantitativ pentru a combate un proces patologic specific.

4.În prescrierea unei diete trebuie avut în vedere întreg comportamentul bolnavului (emotional, economic, social – familie, muncă etc.). Trebuie ținut seamă de faptul că orice dietă aplicată poate schimba personalitatea bolnavului.De aceea, intervenția trebuie să fie și făcută cu grijă. Aforismul lui Hipocrate ,,mai multă valoare are un regim necrespunzător în evoluția unei boli decât o schimbare dietetică de regim ,, rămâne valabil și astăzi.

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DIABETUL ZAHARAT TIP II

Pentru a dezbate pe larg tema propusă , trebuie făcută o scurtă incursiune în fundamentarea teoretică a diabetului zaharat tip II , pentru a evidenția importanța evaluării nutriționale.

Definiție.Diabetul zaharat tipă II este o boală cronică de metabolism care se moștenește sau se dobândește în cursul vieții și care afectează predominant metabolismul glucidic, manifestându-se prin hiperglicemie ( creșterea peste limitele normale) a nivelului ,, zahărului ,, din sânge ) și glicozurie ( eliminarea ,, zahărului ,, prin urină ) .Boala este datorată unei carențe a hormonului denumit,, insulină,,. Diabetul zaharat tipă II este un sindrom, care cuprinde un grup heterogen de tulburări, care pot avea o etiologie diferită, dar care au în comun hiperglicemia, asociată cu modificări lipidice și proteice la fel de importante.În lipsa insulinei, glucoza nu mai poate fi utilizată de către celule pentru producerea de energie și se acumulează în sânge depășind nivelul sanguin normal. Diabetul zaharat tipă II este o boală cronică în care nivelul glucozei (,,zaharului,,) din sânge ( glicemia ) crește peste normal. Excesul de glucoză în sânge este dăunător sănătății. Glucoza provine din digestia alimentelor. Dificultățile în definirea corespunzătoare a bolii provin din faptul că, în afara diabetului zaharat tip II se manifestă (hiperglicemie francă, asociată cu simptomele clasice) există etape premergatoare asimptomatice, de durată variabilă (de la câteva săptămâni la mai mulți ani). Pentru acest motiv se apreciază că la un diabetic cunoscut, mai există cel puțin unu1, dacă nu doi diabetici, necunoscuți cu tipul II .Hiperglicemia cronică a diabeticilor este asociată cu afectarea pe termen lung ,disfuncția și insuficiența diferitelor organe în special a ochilor , rinichilor nervilor inimii și vaselor sanguine . În evoluția diabetului tip II sunt implicate mai multe procese patologice care variează de la distrugerea autoimună a celulelor betapancreatice ce induce deficitul de insulină până la anomalii ce provoacă insulinorezistența . Insulinorezistența este definită ca o stare în care o anumită concentrație a insulinei produce un răspuns biologic mai mic decât cel normal .Cele mai importante entități clinice în care insulinorezistența joacă un rol important în :

-sindromul metabolic ( denumit și sindromul insulinorezistenței) care afectează 30 % din populația general adultă ;

-excesul ponderal și obezitatea care se întâlnește în 40-50 % din populația adultă dar care se asociează cu insulinorezistența numai 30-40 % din cazuri fiind supraponderali

Pentru a putea pătrunde în celule unde este folosită drept combustibil, glucoza are nevoie de insulină, un hormon secretat de pancreas. Diabetul tip II apare fie din cauza producției insuficiente de insulină de către pancreas, fie mai ales datorită insensibilității celulare la insulină. În ambele situații nivelul glucozei din sânge depășește valorile normale.

Tabel.2. Valorile glicemiei

Etiologie.Dintre cauzele diabetului zaharat tip II menționăm :

a. Ereditatea (transmiterea defectului genetic) deține un rol important, 35 – 45 % dintre bolnavi având această etiologie. Se recunoaște o transmisie ereditară fără a se cunoaște precis modul de transmitere. Adeseori se găsesc printre rudele bolnavului cu diabet tip II , persoane care au suferit de aceeași boală .

b.Alimentația. Este aproape unanim acceptat în geneza diabetului zaharat tip II , rolul consumului exagerat de zahăr și dulciuri concentrate;

c.Vârsta. În 80 % dintre cazuri, boala apare după 40 – 45 ani, iar la copii, la vârsta pubertății ;

d.Inflamațiile pancreasului (pancreatita acută hemoragică, pancreatite cronice) și intervențiile chirurgicale pe pancreas ;

e. Infecțiile, în special virozele (picornavirusuri, virus Coxsackie 4) deoarece aceste viroze sunt mai frecvente la copil .În discuție, în geneza diabetului zaharat tip II sunt și unele leziuni ale sistemului nervos, unele traume psihice puternice, diureticele tiazidice .

Etiopatogenie . Diabetul tip II se poate manifesta diferit de la un pacient la altu.

Efectele negative se instalează doar dacă glicemia este fie sub valoarea normală fie peste valoarea țintă.Hiperglicemia și modificarea secundară a celorlalte metabolisme sunt consecința unei insuficiențe absolute sau relative a secreției de insulină. Pentru acest motiv, deși diabetul ar putea fi inclus printre bolile endocrine, manifestările sale majore sunt de ordin metabolic. Pancreasul endocrin, format din insulele lui Langerhans, este alcătuit din trei grupe de celule :●celulele beta, care secretă insulină ;●celulele alfa care secretă glucagonul;●celulele delta.

Din punct de vedere patogenic, diabetul tip II este o tulburare în metabolismul glucidelor, care duce la hiperglicemie și glicozurie. Datorită interconversiunii metabo-lismelor glucidic, lipidic și protidic la nivelul ciclului Krebs, sunt afectate și ultimele două metabolisme.Diabet zaharat tipul II este caracterizat prin prezența unei cantități mai mari de insulină decât la omul normal, dar pe care organismul nu o poate folosi din diverse motive sau printr-o cantitate mai mică față de normal. Acestă cantitate mică de insulină prezentă explică de ce nu apare cetoacidoza în acest tip de diabet. Cauzele care duc la deficitul de insulină sunt multiple .Pe de-o parte este vorba de factori ereditari sau genetici ;cu cât bolnavul are rude diabetice mai apropiate și mai multe cu atât este expusă unui risc să fie și el diagnosticat cu această boală.

Pe acest fond de ,,predispoziție,, sau ,, susceptibilitate,, genetic acționează factori din mediul ambient : infecții cu o serie de virusuri, alimentația nerațională care duce la obezitate, traumele psihice și unele medicamente .Diabetul tip II apare când există deficit absolut al secreției de insulină. Insulina permite intrarea glucozei sanguine în celule unde este utilizată pentru producerea de energie.În absența insulinei glucoza sanguină crește peste nivelul de siguranță. În consecință, copilul prezintă variații ale glicemiei fie hiperglicemiei fie hipoglicemie. Hiperglicemia persistentă produce modificări la nivelul vaselor sau nervilor crescînd riscul apariției complicațiilor oculare, cardiovasculare, nervoase sau renale.

Cauzele hiperglicemiei:

a.Omiterea unei doze de insulină sau prânz mai bogat;

b.Stres emoțional sau apariția unei boli ca gripa sau infecția, mai ales când aportul de lichide este scăzut ;

c.Medicamente care cresc glicemia precum antinflamatoarele corticoide, hormonul de creștere sau medicamente care conțin agenți beta-adrenergici (pseudoefedrina) ;

e.Fenomenul dawn (creșterea glicemiei și a necesarului insulinic între orele 4-8 dimineața sau fenomenul Somogyi (hiperglicemie marcată matinală consecința unei hipoglicemii nocturne).

Cauzele hipoglicemiei: doze prea mari de insulină ; lipsa sau întârzierea unei mese ; activitate fizică mai intensă decât de obicei fără a fi suplimentată cantitatea de alimente îngerate ;administrarea unor medicamente care scad nivelul glicemiei ca antitermicele sau analgezicele ;debutul pubertății: modificările hormonale din această perioadă afectează mecanismele de acțiune ale insulinei.Pentru episoadele de hipoglicemie sau hiperglicemie factorii de risc sunt următorii:

a.vârsta și sexul –copii mici și băieții la orice orice vârstă au un risc crescut de a face hipoglicemie extremă ;

b.controlul strict al glicemiei – deși menținerea glicemiei în limite normale este importantă, totuși crește riscul dezvoltării hipoglicemiei. Hipoglicemia este prețul plătit pentru realizarea unui bun control metabolic ;

c.glicemie persistent crescută – hiperglicemia se pune în evidență prin valorile mari ale hemoglobinei A1c (HgA1c). Pacienții care au hiperglicemia persistentă dezvoltă risc de cetoacidoză diabetic;

d.pubertatea – explozia creșterii și modificările hormonale din această perioadă fac dificilă menținerea glicemiei cât mai aproape de valoarea țintă ;

e.afecțiunile psihiatrice – Adulții și copiii cu depresie, cu tulburări anxioase, atacuri de panică sau tulburari ale impulsului alimentar fac mai frecvent hipo- sau hiperglicemie.

Simptome.Pacienții care sunt diagnosticați cu diabet zaharat tip II prezintă următoarele simptome:

a.Hipoglicemia apare în condițiile administrării unei doze mult mai mari de insulină decât necesarul, alimentației insuficientă sau efort fizic intens. Simptomele se dezvoltă rapid în 10-15 minute și includ transpirații, slăbiciune, senzație de foame, dar pot varia de la un pacient la altul. În lipsa tratamentului hipoglicemia devine profundă și conduce la confuzie, vorbire neclară și pierderea conștienței .

b.Hiperglicemia apare în condiții de stress, supraadăugarea unei boli infecțioase, omiterea unei doze de insulină sau alimentație mai abundentă decât în mod normal. Simptomele inițiale sunt reprezentate de sete intensă, poliurie (urinări frecvente și abundente), foame marcată, vedere încețoșată.

c. Leziunile renale și neuropatia diabetică apar la 20-40% din pacienții cu diabet zaharat. Neuropatia apare la majoritatea pacienților cu diabet, însă numai la 13-15% din cazuri simptomele sunt remarcabile .Creșterea masivă în organism a corpilor cetonici duce la grețuri , vărsături , pierderi mari de lichide și electroliți , colaps cardiovascular .Bolnavul are un semn foarte caracteristic:respirație amplă, profundă,zgomotoasă,glicemia poate să atingă valori foarte mari ,iar Ph-ul sangvin scade puternic .

Complicațiile acute .Dintre complicațiile cu caracter acut pe care le determină diabetul , trebuie menționată în primul rând coma diabetică sau cetoacidoza severă, la care se ajunge de cele mai multe ori prin nerespectarea tratamentului indicat-regim, insulină și prin intervenția unor infecții sau alte îmbolnăviri suplimentare care influențează negative evoluția diabetului .

A.Cetoacidoza și coma diabetică .Coma cetoacidotică este forma de debut inaugural la copii și adolescenți, tineri cu diabet jvenil tip I.Se instalează rapid însoțindu-se de hiperglicemie și glicozurie ,creșterea corpilor cetonici în sânge și urină. Apare la circa 30 de zile de la debuttul bolii în cazul în care nu s-a impus tratamentul.

Insulinoterapia –pentru că este un tratament de urgență,se administrează numai insuline cu reacție rapidă.Efectele insulinei. Principala acțiune a insulinei este cea hipoglicemiantă.La diabetici,în urma administrării insulinei,dispare glicozuria.Glucoza acumulată la nivelul tubilor uriniferi determină o diureză osmotică (poliurie),care este de asemeni corectată de către insulină.Tot așa dispare polidipsina care este urmarea poliuriei.Insulina crește depozitele de glicogen din ficat,ca urmare a intensificării glicogenezei.În schimb diminuă glucogeneza.Stimulează metabolizarea glucozei în țesuturi.La diabetic,administrarea de insulină crește coeficientul respirator de la 0,7 la 1,ceea ce pledează pentru o mai bună utilizare a glucidelor .Următoarele simptome sunt caracteristice pentru coma diabetică:

●în faza de precomă bolnavii se simt extreme de obosiți și fără vlagă.

Ei acuză pierderea pierderea poftei de m’ncare și,uneori,simt dureri deosebit de intense în porțiunea superioară a abdomenului .Această durere poate să dea ocazia unei confuzii cu blile chirurgicale ale acestei regiuni,mai ales cu un ulcer perforant.Această eroare de diagnostic este cu atât mai posibilă atunci când starea precomatoasă este însoțită de vărsături violente.În timpul comei,bolnavii se găsesc în stare de deshidratare ,însă nu mai în cazurile extreme se poate observa persistența cutelor tegumentare.Pielea este uscată.

Bulbii oculari sunt hipotonici.Pupilele prezintă midriază.Există leucocitoză și poliglobulie .

Respirația este de tip Kussmaul ,adâncă,regulată,întreruptă uneori de o pauză de inspirație și în expirație (respirația în ritmul 4/4;Kussmaul).De obicei,există hipotermie.Presiunea sanguină scade parțial ,ca urmare a unui colaps vasomotor periferic și,pe de altă parte ,ca expresie a unei insuficiențe cardiace energodinamice,cu prelungirea duratei Q-T pe electrocardiogramă și cu precesiunea celui de al doilea zgomot cardiac.

Insuficiența cardiacă energodinamică este legată însă de hipokaliemia observată aproape în mod constant în cursul comei diabetice.Bolnavii exală miros de acetonă ( de mere Reinette).Confirmarea diagnosticului este posibilă pe baza datelor de laborator obținute din urină și din serul sanguin. În urină se găsesc totdeauna glucoză și acetonă.În sedimentul urinar sunt tipici cilindrii scurți de comă,care apar în număr mare .În sânge, glicemia atinge 1 000 mg % ,iar rezerva alcalină, este scăzută.Gradul scăpderii rezervei alkaline este un criteriu și pentru gravitatea comei diabetice. În schimb stări comatoase grave pot să fie observate chiar cu valori relative joase ale glicemiei.

Diagnosticul diferențial poate să prezinte anumite dificultăți față de bolile cerebrale cu glicozurie și acidoză de inaniție.Glicozuria și glicemia nu ating însă valori foarte ridicate ( cel mult 200-300 mg %),iar rezerva alcalină nu este scăzută.Reflexele exaggerate permit,cel mult adesea,o diferențiere netă în clinic,deoarece în coma diabetic reflexele rotuliene și ahiliene dispar de obicei.O ușoară creștere a azotului residual nu trebuie să ducă niciodată la o confuizie cu coma uremică.Valorile azotului residual până la 70-80 mg % sunt un element cu totul obișnuit în coma diabetică.

În cazurile de comă diabetică tratată cu insulină,apariția unui semn babinski bilateral reprezintă o indicație că glicemia a scăzut prea mult,iar bolnavul a intrat în comă hipoglicemică.Trebuie să ne gândim însă și la ramolismele cerebrale observate rareori în evoluția comei diabetic,care pot să fie puse pe seama unei hipernatremii din punct de vedere etiologic și care ,în cazul unei extinderi mai mari,au un prognostic foarte sumbru.

B.Coma hipoglicemică .Așa- numita hipoglicemie spontană nu duce aproape niciodată la stări comatoase; ea se poate însoți ce l mult de o sincopă.Medicul trebuie să se gândească la o hipoglicemie spontană atunci când sincopa are loc în repetate rânduri,la 1 ½ -2 ore după mese,și atunci c’nd există și alte semen de hiperexcitabilitate vegetativă.Persoanele cu vagotonie sunt atinse în primul rând.La sportivi și după erforturi fizice importante se observă în general,stări de hipoglicemie spontană.Valorile ale glicemiei situate sub 60 mg% sunt semnificative ,dacă dozările se efectuează în cursul acestor stări .În cursul probelor de hiperglicemie provocată cu 20 g de glucoză ,faza de hipoglicemie reactivă care se instalează la aproximativ o oră după îngerarea glucozei este deosebit de manifestă la:

Coma hipoglicemică se observă cu predominanță la persoanele diabetic tratate cu insulină.Bolnavii prezintă subiectiv simptomele de hipoglicemie ( senzație de anxietate ,transpirație,palpitații ,amețeli),de obicei înainte de instalarea comei,pe o durată scurtă de timp și într-o măsură pronunțată.Uneori ,îndeosebi în cazul tratamentelor cu protamin-zinc- insulin ,starea de inconștiență se instalează însă în mod brusc.Indicii importante pentru diferențiere față de coma diabetic sunt:●prezența semnului Babinski bilateral,absența scăderii tonusului bulbilor ocular,presiunea relative normal a pulsului ,absența senzației de sete, adesea prezența senzației de foame pronunțată ,umiditatea tegumentului ,tremurăturile, respirația normal și hiperiritabilitatea psihică.Bolnavii sunt neliniștiți și se zbat uneori.În aerul expirator nu se simte mirosul de acetonă.În urină nu se găsesc glucoză și corpi cetonici.Glicemia se situează sub 60 mg %.Dacă în anumite condiții special diferențierea este mai dificilă ,medicul trebuie să administreze 20-40 ml de glucoză,20-40 %.În prezența unei come hipoglicemice survine o ameliorare rapidă-uneori numai terecătoare.O comă diabetic nu este influențată în schimb de aceste măsuri .O situație mai grea decât la bolnavii diabeticI,la care trebuie făcut în primul rând diagnosticul diferențial cu coma diabetic,se creează pentru diagnostic în cazurile,mai rare , care nu au fost tratate cu insulin, deoarece medicul nu se gândește nicidecum la posibilitatea unei come hipoglicemice.

În primul rând intră în discuție hipoglicemia din insuficiența adenohipofizară și din boala Adison,iar adenomul pancreatic se situează numai pe al doilea plan.

Accesele repetate de hipoglicemie sunt întotdeauna suspecte de această din urmă boală.Câteva cauze foarte rare trebuie luate în considerare însă în cazurile neclarificate (bolile hepatice grave,graviditatea,diabetul renal,munca fizică grea,operațiile chirurgicale,bolile cerebrale). Are o mortalitate ridicată instalându-se rapid .7

Coma hiperosmorală ,este rară și apare la diabeticii în vârstă cu activitate de insulină relative conservată și se instalează lent .

Complicațiile cornice .Din complicațiile cronice ,pe primul loc se află cele ale aparatului cardiovascular. Afectarea inimii și a vaselor mari este cunoscută sub numele de macroangiopatie diabetică . Riscul de apariție al complicațiilor pe termen lung ale diabetului sunt influențați de mai mulți factori, când controlul glicemic se deteriorează la mulți pacienți, acesta reprezentând o altă caracteristică importantă.

Alte complicații :

Neuropatia diabetică (afectarea nervilor periferici sau a sistemului nervos vegetativ) . Din complicațiile nervoase,foarte frecvent se întâlnesc cele ce constituie tabloul neuropatiei sau polinevritei periferice-dureri și parestezii ( senzații neplăcute , foarte diferite ,ca înțepături , amorțeli , furnicături ) localizate la nivelul membrelor inferioare, însoțite de scăderea reflexelor , uneori și de atrofia musculaturii ;

Retinopatia diabetică ( afectarea retinei ,care poate duce la pierderea vederii în totalitate) . Retinopatia diabetică este cea mai frecventă cauză de orbire în perioada 20-74 de ani.;

Nefropatia diabetică (afectarea rinichilor care duce la insuficiență renală);

Ateriopatia diabetică

Magroanginopatia diabetică ( afectarea vaselor sanguine mari)

Migroanginopatia diabetică ( afectarea vaselor sanguine de calibru mic)

Gangrena diabetică ( este consecința mai multor factori ) . Gangrenele diabetice a fost și vor rămâne o complicație redutabilă care apar la picioare fiind favorizate de tulburările circulatorii și nervoase necesitând o îngrijire foarte atentă iar uneori este nevoie de intervenții chirurgicale , chiar de amputații .

Diabetul antrenează deasemenea complicații din partea ficatului , pielii sistemului osteoarticular și complicații infecțioase .Prezența unei complicații crește riscul instalării altor complicații.Diabetul tip II antrenează deasemenea complicații din partea ficatului , pielii sistemului osteoarticular și complicații infecțioase .Prezența unei complicații crește riscul instalării altor complicații.Factorii de risc pentru apariția complicațiilor sunt :hiperglicemie persistentă timp îndelungat ;perioada de timp de la instalarea diabetului. Ca și ateroscleroza comună , aceasta afectează predominant sectoarele de circulație coronariană , cerebrală și de la membrele inferioare ducînd la manifestări de cardiopatie ischemică , accidente vasculare cerebrale , arteriopatie periferică.Cu cât perioada de timp de la instalarea diabetului este mai mare, chiar ân condițiile unui control al valorilor glicemiei, cu atât este mai mare șansa de apariție a complicațiilor.

Diagnosticul diferențiar. Glicozuria poate fi confundată cu excreția lactozei ,fructozei,mai rar a galactozei ,,vitaminei Cși a creatininei. Prezența glucozei în urină ,fără a fi un diabet zaharat se întâlnește în diabetul renal ,leziunile intracraniene și în șoc.Glicozuria renală nu prezintă o stare prediabetică.Glicozuria se poate întâlni la peste 10 % din gravidele normale , în hipotiroidism ,în nefroză și în glicozuria alimentară. Aceasta apare în cazul unei supraâncărcări cu hidrocarbonate . O hiperglicemie și o glicozurie care stimulează diabetul necomplicat apar în boli ale hipofizei ( agromegalia ) .Glicozuria și hiperglicemia pot apărea si în cazul bolilor corticosuprarenale ; acestea au simptomele diabetului dar fără leziuni degenerative .De asemenea, în stabilirea unui control glicemic optim trebuie diferențiate pe etape de vârsta, și includ obligatoriu participarea unui adult din familie.Explorări paraclinice

-măsurarea Hb A1c (hemoglobina glicozilata), efectuată la fiecare 2-3 luni și măsurarea glicemiei ;

– măsurarea creatininei și ureei sanguine, necesare evaluării funcției renale și nivelul electroliților;

– în cazul în care valoarea glicemiei nu este ținută sub control, medicul va cere măsurarea nivelului colesterolului.

Daca LDL-colesterolul este mai mic decât 110 mg/dL (2.6 mmol/L) și nu există antecendente familiale de hipercolestrolemie, acesată investigație se va repetă la 5 ani ;

– pacienții cu diabet tip II prezintă frecvente probleme stomatologice; se recomandă efectuarea unui consult stomatologic la fiecare 6 luni ;

-nevoile nutritive se vor modifica în perioadele de creștere și dezvoltare rapidă, de aceea se recomandă controlul unui nutriționist odată pe an , pentru revizuirea regimului alimentar .

După 5 ani de la punerea diagnosticului – în primii 3-5 ani de la punerea diagnosticului se va face un control oftalmologic inițial, urmând ca acesta să se repete anual.De asemenea, anual trebuie efectuată proteinuria pentru a se depista apariția nefropatiei diabetice. Explorări nursing se bazează observarea unui proces deosebit de avansat și rapid care se datorează nedepistării la timp a diabetului.Diabetul zaharat tip II este o boală silențioasă însă consecințele clinice sunt deosebit de grave sau chiar tardive din cauza complicațiilor.

EvoluțiE. După un număr de ani, diabetul tip II poate produce complicații grave la nivelul: ochilor (retinopatia diabetică) ;rinichilor (nefropatia diabetică) ;nervilor (neuropatia diabetică) ;vaselor de sânge (ateroscleroza accelerată) ; gingiilor, dinților, organelor genitale, etc.

Tratament .Principalul obiectiv al tratamentului diabetului zaharat tip II este de a se menține glicemia cât mai aproape de valoarea țintă și astfel de a fi prevenită instalarea complicațiilor. Acest obiectiv se realizează printr-o atentă îngrijire zilnică a pacientului cu diabet și prin controale medicale periodice.Tratamentul în diabetul zaharat tip II impune stabilirea unor standarde diferite între copii și adulți deoarece copiii și tinerii diabetici au caracteristici și nevoi ce atrag după sine norme speciale.Spre exemplu, în stabilirea tratamentului insulinic pe diverse grupe de vârsta, se ține seama de caracteristicile fiecarei grupe și de diferențele esentiale între copii și adulti. În acest sens, recomandarea tratamentului cu insulină în doze bazate numai prin raportarea la greutatea corporală, este total incorectă și conduce la apariția episoadelor hipoglicemice, ce au consecințe diferite la copii, în comparație cu adultii.

Tratamentul dietetic împreună cu tratamentul medicamentos ( substanțe orale hipoglicemiante și insulină ) regimul reprezintă condiția esențială pentru menținerea vieții diabeticului cât mai aproape de normal .

a. Bolnavul trebuie să-și cunoască bine regimul, conținutul în glucide pentru fiecare aliment în parte și să-l respecte scrupulous .

b. Bolnavul trebuie sa fie bine instruit asupra conținutului glucidic al alimentelor. El trebuie să cunoască cele trei grupe mai importante de alimente :

-alimente care nu conțin glucide sau care conțin cantități suficient de reduse, dar să poată fi consumate fără restricție ;

-alimente bogate în glucide , care sunt interzise diabeticului ;

-alimente cu glucide în cantități moderate, care pot fi consumate, dar numai în cantitățile stabilite de medic și numai cântărite ;

-cantitatea de glucide consumate zilnic va fi cât mai apropiată de aceea a individului normal, ținându-se seama de munca depusă, vârsta și sex ;

– rația calorică va corespunde necesarului caloric al organismului, în raport cu vârsta, sexul, stările fiziologice și munca prestată ;

-se vor exclude glucidele concentrate: zahăr, produse zaharoase,făinoase etc

– din alimentație nu trebuie să lipsească proteinele animale cu mare valoare biologică (lapte, carne ,brânzeturi ,ouă ,pește ) și lipidele vegetale (uleiuri vegetale ) ;

-pâinea va fi împărțită pe felii și pe mese ,cît mai exact ;

-mesele se vor repartiza la ore cât mai precise (dimineața, ora 11, pranz, ora 17 și seara). – din alimente să nu lipsească fibrele, deoarece celulozicele din legume, fructe, cereale, chiar leguminoasele uscate scad glicemia ;

Alimentele care pot fi consumate fără restricție sunt: carnea, peștele , șunca, brânzeturile fermentate, ouăle, grăsimile vegetale și animale, legumele având conținut mic în glucide (castraveți, ridichi, varza acră, spanac, conopida, ciuperci, varza rosie etc). Importante sunt alimentele care pot fi consumate numai cântărite: pâinea, făinoasele, toate derivatele de cereale, fructele și legumele cu conținut mare glucidic, brânza de vaci, laptele, iaurtul, urda. Alimentele bogate în glucide sunt numai cele de origine vegetală; dintre cele de natură animală, numai laptele si produsele lactate. După conținutul lor în glucide, fructele și legumele se împart în patru categorii:conținut sub 5% glucide: legume (castraveți, ardei grași, ciuperci, conopidă, dovlecei, fasole verde, lobodă, roșii, vinete, ridichi, salată verde, spanac, varza, bame), fructe (pepene galben și verde, nuci, grepfruturi si lamai).

Acestea pot fi consumate fără restricție, fără cântar – conținut de 10% glucide: legume (ceapa, morcov, rădăcina de pătrunjel, praz, țelina), fructe (cireșe, căpșuni, coacăze, mere . Acestea trebuie cântărite :

-conținut de 15% glucide: legume (mazăre verde boabe, păstîrnac), fructe (cireșe de iunie, dude ,gutui ,mere ionatane )

-conținut de 20% glucide sunt: legume (usturoi, hrean, cartofi, leguminoase uscate cântărite fierte – fasole, mazăre, linte), iar dintre fructe (struguri, prune uscate, pere bergamonte )

2.1..Copiii și adolescenții cu diabet zaharat tip II

Tratamentul copiilor și adolescenților cu diabet zaharat tip II impune stabilirea unor standarde diferite de cele pentru adulți, deoarece copiii și tinerii diabetici au caracteristici și nevoi ce atrag după sine norme speciale.Spre exemplu, în stabilirea tratamentului insulinic pe diverse grupe de vârstă, se ține seama de caracteristicile fiecărei grupe și de diferențele esențiale între copii și adulti.În acest sens, recomandarea tratamentului cu insulină în doze bazate numai prin raportarea la greutatea corporală, este total incorectă și conduce la apariția episoadelor hipoglicemice, ce au consecințe diferite la copii, în comparație cu adulții.Riscul de apariție a complicațiilor pe termen lung ale diabetului sunt influențate de pubertate, când controlul glicemic se deteriorează la multi pacienți, acesta reprezentând o altă caracteristică importantă ce diferențiază total managementul diabetului la copil.De asemenea, perioadele în stabilirea unui control glicemic optim trebuie diferențiate pe etape de vârsta, și includ obligatoriu participarea unui adult din familie.

Copiii mici, inclusiv școlarii, nu au abilități corespunzatoare de a-și controla în mod optim diabetul, de aceea participarea unui adult este esențială. Inclusiv adolescenții și chiar cei din clasele terminale ale liceului, trebuie sprijiniți de adulții din familie în obținerea unei independente controlate în tratarea diabetului.Supravegherea adulților trebuie să fie permanentă, educația în familie axîndu-se pe caracteristicile fiecărei vîrste, pe nivelul de înțelegere corespunzător, și nu trebuie să lipsească pe întreaga perioadă a procesului de tranziție către independența totală a adultului.

CAPITOLUL 3

ASPECTE GENERALE LEGATE DE PATOLOGIA

ȘI ALIMENTAȚIA MANAGEMENTUL DIABETULUI ZAHARAT

Despre diabetul zaharat tip II, s-a scris mult în ultimul timp,nu numai cărți medicale ,ci și cărți de popularizare.

Diabetul zaharat este o boală cronică de metabolism care se moștenește sau se dobândește în cursul vieții și care afectează predominant metabolismul glucidic, manifestându-se prin hiperglicemie ( creșterea peste limitele normale) a nivelului ,, zahărului ,, din sânge ) și glicozurie ( eliminarea ,, zahărului ,, prin urină ) .Boala este datorată unei carențe a hormonului denumit,, insulină,,.

Diabetul este un sindrom, care cuprinde un grup heterogen de tulburări, care pot avea o etiologie diferită, dar care au în comun hiperglicemia, asociată cu modificări lipidice și proteice la fel de importante.

De aceea ,aici vom prezenta succinct această boală ,deși importanța ei este foarte mare ,iar regimul alimentar are un rol deosebit ,nu numai pentru echilibrarea bolii ,ci și pentru prevenirea unor complicații grave.

Diabetul zaharat tip II ( D.Z II) caracterizat de distrugerea celulelor producătoare de insulină (celule ) din pancreas, de obicei conduând la lipsa totală de insulină. Apare mai ales la copii și tineri, dar poate afecta și adulții. În lipsa aportului din afară de insulină (prin injecții) apare cetoacidoza și decesul.

Diabetul zaharat tip II este o formă de boală care se înregistrează în 10-15% din diabetici și se caracterizează printr-o insuficiență absolută de secreție insulinică, debut relativ abrupt cu simptome evidente (poliurie, polidipsie, pierdere ponderală) și tendința la cetoacidoză.

Această formă de boală poate fi întâlnită la toate vârstele, dar caracterizează mai ales pacienții la care boala debutează sub 30 ani.

Diabet zaharat tipul II este caracterizat prin prezența unei cantități mai mari de insulină decât la omul normal, dar pe care organismul nu o poate folosi din diverse motive sau printr-o cantitate mai mică față de normal.

Acestă cantitate mică de insulină prezentă explică de ce nu apare cetoacidoza în acest tip de diabet.

Toate formele de diabet au caracteristic tulburările metabolismului glucidelor și proteinelor , datorită unei insuficiențe absolute sau relative de activitate insulinică.

Nu este cazul să vorbim aici nici de etiologia ,nici de formele preclinice și nici de tratamentul de insulină sau oral al diabetului zaharat.

Ne vom reduce la a arăta care este tratamentul dietetic indicat în situația când diabetul este complicat și atunci când se complică cu alte boli .

Tratamentul dietetic are o importanță deosebită în toate tipurile de diabet zaharat ,el neputând fi înlocuit de nici un tratrament medicamentos.

Deși există mai multe concepții asupra regimului,majoritatea autorilor au ajuns la concluzia că cel mai eficient și cu influență pozitivă asupra echilibrării diabetului este regimul cântărit. ( Iulian Mincu- Impactul om alimente, editura Medicală,București, 2005, pg.31)

Iată,deci,că primul lucru ce trebuie să-l facă diabeticul obez care vrea să-și trateze corect boala sa este să-și cumpere un cântar cu care să-și măsoare toate alimentele.Odată câștigată experiența cantităților ,ulterior el va putea foartea ușor să aprecieze exact cât are voie .

Pentru a se determina corect cantitatea de glucide necesară,se efectuează așa-numita ,,toleranță la hidrați de carbon,, ,prin administrarea timp de trei zile a unui regim cu o cantitate fixă de glucide.

Concomitent se va recolta zilnic urina din 24 ore pentru a aprecia glicozuria și se va măsura glicemia ,, a jeun,,.

Toleranța la glucide se va obține calculând media glicozuriilor celor 3 zile și scăzând-o din cantitatea totală de glucide administrată prin dietă.Spre exemplu,dacă s-a administrat o cantitate de 200 g hidrați de carbon (glucide) și media glicozuriilor a fost de 60 g (50 +70+60 = 60 ) ,toleranța la hidrați de carbon va fi de 140 g x(200 – 60 = 140 ).

La bolnavii care fac insulină ,când se stabilește toleranța se calculează și echivalentul acesteia în glucide ,știind că pentru 2 g glucide este necesară 1 U.I. insulină.În acest caz ,toleranța va fi 200- (60 + 40 x 2 ) =60 g.

În cazul luat ca exemplu,am considerat că bolnavul face 40 U.I insulină.Ținem să precizăm că toleranța la glucide se face numai sub supravegherea medicului specialist.În alcătuirea regimului diabeticului ,se pleacă întotdeauna de la nevoile omului normal.

În ceea ce privește aspectul calitativ ,și în alimentația diabeticului,ca și în alimentația omului normal,trebuie să existe un echilibru perfect între factorii nutritivi .

Proteinele se vor da cel puțin jumătate sau 2/3 sub forma celor cu valoare biologică mare și restul dintre cele vegetale.

Lipidele ,de asemenea ,vor fi date cel puțin jumătate dintre cele de origine animală sau chiar 2/3 din total și numai 1/3 sau jumătate sub forma celor de origine vegetală,dacă sunt și alte complicații asociate diabetului.

Referitor la glucide ,în alimentația diabeticului ,cel mai bine utilizate sunt glucidele provenite din cereale ,legume ,fructe;de aceea ,ele trebuie să intre neapărat în rația acestuia.

Dulciurile concentrate,fiind rapid absorbite în organism,sunt greu de controlat atât la diabeticul insulinodependent, cât și la cel insulinonondependent ,de aceea trebuie obligatoriu excluse din alimentație.

S-a constatat că aceste dulciuri au un efect hiperglicemiant deosebit de important și de lungă durată.Adaosul de proteină la glucide determină o eliberare de insulina importantă ,iar creșterea glicemiei este mai redusă.

Creșterea ingestiei alimentare poate fi rezultatul tulburării mecanismelor neurohormonale de reglare a aportului alimentar în cadrul căruia intervin o serie întreagă de hormoni și de neurohormoni,dintre care unii,așa cum ar fi noradrenalina,opioidele ,factorul de eliberare al hormonului de creștere ,hormonul melanostimulent,neuropeptidul y,și orexinele,stimulează aportul alimentar

Dar pe lângă creșterea ingestiei alimentare,dezechilibrul energetic al organismului mai poate fi produs și de scăderea consumului energetic,datorită reducerii activității fizice,creșterii randamentului energetic,scăderii mobilizării rezervelor energetice ale organismului ,scăderii tonusului simpatico,scăderii activității lipazei adipocitare și altele.

Acestea cuprind ,în general ,alimente din toate grupele principale ,cu excepția grupei a VII-a a produselor zaharoase ,care sunt interzise.

De asemenea, în cadrul unor grupe există alimente premise liber ,alimente premise numai cântărite și alimente interzise.

Pentru a ușura înțelegerea alcătuirii regimului ,voi prezenta în acest mod alimentele ce îl compun.

Alimente ce se pot consuma fără restricție în diabetul zaharat , întrucât nu conțin cantități mari de glucide .

Aici intră carnea ,peștele de toate sorturile ,șunca ,mezelurile de orice fel ,conservele de carne și de pește ,organele ,brânzeturile fermentate toate (telemea ,cașcaval,brânza de burduf ,brânzeturile topite),ouăle ,grăsimile (unt ,smântână,frișcă,uleiuri vegetale de orice tip),legumele cu conținut sub 5 % glucide atunci când nu sunt în cantitate prea mare,băuturile nealcoolice,preparatele cu zaharină.Consumarea acestor alimente se va face în conformitate cu normele alimentației raționale.

Alimente interzise în diabetul zaharat tip II :zahărul și toate produsele zaharoase ,prăjiturile de tot felul preparate cu zahăr ,bomboanele ,ciocolata ,rahatul,halvaua ,siropurile ,biscuiții preparați cu zahăr;dintre fructe ,cele bogate în zaharoză ,ca strugurii ,perele bergamote ,curmalele ,stafidele,smochinele ,castanele ,toate băuturile alcoolice ,mustul,înghețata.

Alimente ce trebuie consumate numai cântărite în diabetul zaharat:pâinea ,făinoasele ,toate derivatele de cereale ,fructele și legumele cu conținut peste 5 % glucide,laptele,brânza de vaci ,urda ,iaurtul .

Coexistența unei alte boli sau a unei complicații impune uneori o remaniere importantă a regimului ,necesitând administrarea unei cantități mari de glucide care ,bineânțeles ,se va compensa cu insulină.

În cazul unor afecțiuni cu caracter cronic ,la diabetic ,regimul se va întocmi astfel încât să țină cont de afecțiunea cea mai gravă, gândindu-ne că dintre metabolismele principalelor grupe de alimente ( proteine,lipide,glucide),tot cel al glucidelor este cel mai ușor decompensat,grație insulinei. (Iulian Mincu-Tratat de dietetică,2009,pg.312)

În astfel de situații,mai importante sunt modul de preparare și introducerea ori scoaterea unuia sau altuia dintre alimente,decât creșterea cantității globale de glucide .Bineânțeles ,și această creștere a glucidelor are anumite limite :trebuie făcută în așa fel încât să nu fie nevoie să se administreze cantități prea mari de insulină.

O mențiune specială trebuie făcută pentru diabetul complicat cu obezitatea .Și în acest caz ,regimul va fi stabilit de către dietetician.

Este vorba de un regim hipocaloric de diverse grade ,în funcție , desigur ,de gradul obezității .Cantitatea de proteine este de obicei normală.În schimb ,se reduce cantitatea de lipide și cea de glucide.

Reducerea glucidelor trebuie să se facă în anumite limite stabilite de către medic,deoarece un minimum necesar este indispensabil pentru buna desfășurare a metabolismului celorlalte principii nutritive.Ca regulă general,într-un astfel de regim se vor recomanda următoarele diete:

Dietele alimentare utilizate la pacienții diabetic tip II.Regimurile alimentare restrictive pot fi de mai multe grade:de la regimul de foame și regimurile foarte reduse caloric,până la regimurile hipocalorice moderate.

Regimul de foame.În regimurile de foame bolnavul nu consumă nici un fel de aliment Se administrează lichide 1,5-2 litri /zi ,cu un supliment de vitamine și minerale .

De remarcat că există riscul hipopotasemiei.Poate să apară hipotensiune arterială ,cetoacidoză și aritmii cardiace.

De aceea regimul de foame se poate aplica în spital .Dar nu dă rezultate mai bune decât regimurile hipocalorice.

Regimurile foarte reduse caloric.Aduc un aport caloric sub nevoile de repaus ale organismului.Sunt folosite în obezitatea severă ca dietă de atac, deoarece nu pot fi aplicate decât pe o perioadă limitată de timp și este bine ca ele să fie aplicate în spital.

Regimul de 200-400 kcalorii.Constă din brânză de vaci 300 g/zi care aduce 50-60 g proteine ,6 g proteine lipide,12 g glucide și legume 400 g/zi care aduc 10-20 g glucide.

Regimul de 400 kalorii constă din 250 ml lapte ecremat ,90 g brânză de vaci,100 g carne,100g fructe și 100 g legume.Acest regim alimentar aduce 45 g proteine,10 g glucide și 35 g lipide.

Regimurile hipocalorice moderate.Aduc între 1000-2000 kcalorii/zi.Ele sunt mai bine tolerate și de aceea pot fi aplicate și în tratamentul ambulatoriu.

Așa spre exemplu,printr-o reducere a aportului caloric cu 300-500 cal /zi se poate obține o scădere a greutății cu 500 g/ săptămână și o scădere ponderală de 10 % în timp de 6 luni.

Pentru a alcătui un regim alimentar hipocaloric eficient trebuie să avem în vedere că unele alimente,așa cum ar fi glucidele rafinate,lipidele,alcoolul și altele trebuie evitate,iar cele permise trebuie consumate în cantități controlate

Principiile care trebuie respectate în elaborarea unei diete hipocalorice

Ținând seama de aceste principii se vor recomanda anumite alimente ,așa cum ar fi zarzavaturile ,fructele ,cerealele și pâinea , în cantități mici de 80-120 g/zi,laptele degresat,brânza slabă de vaci ,carnea slabă , sucurile necalorigene Se vor evita dulciurile concentrate ,carnea grasă ,mezelurile ,untura , slănina ,smântâna ,untul ,frișca ,brânza grasă,alcoolul ,sucurile concentrate

Alimente premise în cantități moderate și alimentele interise în dietele hipocalorice

Pentru a realiza rațiile necesare în calorii și factori nutritivi recomandat pacienților diabetici cu obezitate de diferite grade,trebuie să ne oprim puțin asupra alimentelor ce intră în regimul diabeticului obez.Diabeticul nu este obligat să stea numai acasă pentru a-și respecta regimul.Dacă el își cunoaște bine modul cum își poate alcătui regimul,conținutul alimentelor în glucide ,diversele echivalențe,experimentate în multe rânduri acasă ,el poate apoi să se orienteze foarte bine și în situația în care el trebuie să ia masa în altă,în afara casei ,cu diverse ocazii ,în călătorie ,etc.

CAPITOLUL 4

ALIMENTAȚIA DIABETICULUI OBEZ

STUDIU DE CAZ

Femeie , 48 de ani , manager

Doamna M.G. este de profesie manager la o firmă privată, este căsătorită de 25 ani, și locuiește împreună cu soțiul și fiica la bloc, în condiții foarte bune; recunoaște că nu are o viață echilibrată.

Doamna este fumătoare, consumă cafea ,recunoaște că este gurmandă,consumând alimente bogate în grăsimi și dulciuri în exces ,neținând cont de faptul că este diabetică.

Doamna M.G , a fost diagnosticată cu diabet zaharat ,tip II , în anul 2014, este revoltată pentru ce i s-a întamplat și deși are teamă că nu v-a respecta programul alcătuit de nutriționist , dorește să-și amelioreze starea de sănătate și încurajată de familie și prieteni este cooperantă.

Este conștientă de faptul că nu are o alimentație sănătoasă în conformitate cu diagnosticul, motiv pentru care se prezintă la nutriționist pentru a o integra într-un program , care să o ajute să-și îmbunătățească starea .

Anamneza evidențiează următoarele :

Nume: M.G.

Adresa:

Statut socio profesional

Profesie :manager

Stare civilă :Căsătorită

Copii :1 fiică

Înălțime :159 cm

Greutate : 70 kg

Diagnostic: Diabet zaharat Tip,II

Informații generale legate de stilul de viață :

Doamna M.G. recunoaște că pentru ea dulciurile au avut dintotdeauna prioritate,indiferent de loc sau oră, (chiar dacă este conștientă de diagnosticul de diabet) motiv pentru care a avut mereu sub limita normală ,greutatea neconformă cu înălțimea ei.

Datorită diagnosticului de Diabet zaharat Tip.II, problemele de sănătate sau amplificat și este convinsă că fără ajutorul unui nutriționist nu v-a reuși niciodată să-și îmbunătățească starea .

În general ,starea de sănătate a domnei M.G.este bună,dar perturbată de afecțiunea de care suferă.

Aceste manifestări sunt cauzate de cele mai multe ori,de ,,greșelile ,, alimentelor consumate în execes,dulciuri,alimente ce conțin grăsimi (gen prăjeli ,fastfood –din lipsa timpului) , băuturi carbogazoase urmate de oboseală , greață, vărsaturi provocate de alimente , balonări ,insomnii.

În ceea ce privește medicația,doamna M.G.,preferă și încearcă ca necesarul de nutrimente să fie suficientă printr-o alimentație sănătoasă,acesta fiind de fapt o preocupare permanentă ce vizează întreaga familie.

Supravegherea bolnavei înainte de alcătuirea programului dietetic

Supravegherea doamnei M.G. ,dia diagnosticată cu diabet zaharat Tip,II a pretins alcătuirea unui program bine determinat.

Examene de laborator înainte de stabilirea programului dietetic

Examene biochimice și sangvină – Uree -50 mg/dl, GLU-106 mg/dl, Creatinină- 0,72 mg/dl, ALT-19,1 mg/dl, AST-21,2 mg/dl, CA- 9,51 mg/dl, TG-126 mg/dl, Albumină- abs , Urobilinogen – normal , Pigmenți biliari – absenți, Epitelii plate – rare, Leucocite –rare, HLG- Completa ,glicemie ll0 mg/ml , uree 25 mg %

Examen sumar urină -D – 1200, albumina, glucoza prezentă sediment cu elemente patologice.

Având în vedere că doamna M.G.,nu consumă suficiente lichide ,consumă dulciuri (deși este conștientă că pentru afecțiunea de care suferă acestea sunt contraindicate) am dorit să alcătuiesc o dietă cu mai puțini carbohidrați pentru a ajuta să păstreze regimul dietetic stabilit de program.

Măsurile care vizează schimbarea comportamentului alimentar al doamnei M.G. promovându-i obiceiuri nutriționale sănătoase au vizat următoarele aspecte:

• Menținerea greutății corporale scăzute;

• Combaterea factorilor de risc;

• Prevenirea complicațiillor;

• Îmbunătățirea comportamentului alimentar;

• Îmbunătățirea calității vieții;

●Îndepărtarea din dietă a alimentelor cu conținut caloric ridicat și a dulciurilor;

●Alimentele interzise de nutriționist nu trebuie să fie în casă la îndemâna doamnei M.G;

●Alimentele se vor consuma numai la orele indicate de nutriționist;

●Se vor elimina din dietă alimentele care conțin grăsimi (grăsimi ,dulciuri);

●Cu excepția îndepărtării alimentelor cu conținut caloric bogat,doamna O.D, nu trebuie să fie total separată de dieta obișnuită a familiei,dar va mânca porții mici având grijă să restecte programul stabilit cu nutriționistul.

●Se va contraindica servitul altor alimente care nu fac parte din programul stabilit de nutriționist și deserturile bogate în calorii;

●Între mese , nu se vor servi decât gustări cu conținut caloric redus și băuturi (sucuri de fructe) calorice;

● Ingestia de alimente și servitul întregii cantități de alimente nu trebuie să constituie un mijloc de presiune psihologică din partea celor din jur;

●Doamna M.G va fi încurajată să-și calculeze aportul caloric zilnic,pentru a căpăta noțiuni privind valoarea calorică a alimentelor.

Doamnei M.G. trebuie să i se aducă la cunoștință faptul că scăderea greutății corporale se poate obține prin combaterea factorilor de risc,reducerea aportului caloric,schimbarea comportamentului alimentar,practicarea exercițiilor fizice și la nevoie printr-un tratament medicamentos.

Indicații de preparare și consumare înainte de începerea programului :

Tratamentul igieno-dietetic începe de obicei cu un regim mai puțin restrictiv.Deși de multe ori pacienta ar dori să scadă repede în greutate,o scădere de 8-10 % din greutatea inițială reprezintă obiectivul cel mai realizabil,care poate fi menținută o lungă perioadă de timp .

O scădere în greutate de 10 % în 6 luni ar reprezenta o scădere de 0,5 kg /săptămâni și s-ar putea obține cu o reducere a rației calorice cu 500 kcal /zi.

După scăderea cu 10 % a greutății corporale , este necesară menținerea noii greutăți care poate fi realizată prin respectarea în continuare a dietei hipocalorice și prin creșterea activității fizice.

La baza tratamentului igieno-dietetic se află dieta hipocalorică.Dieta hipocalorică reprezintă principalul mijloc de obținere a unui bilanț energetic negativ și trebuie să fie fundamentală științific,lipsită de nocivitate,adecvată nevoilor și echilibrată din punct de vedere alimentar.

Pentru a alcătuirea regimului alimentar eficient trebuie să avem în vedere că unele alimente,așa cum ar fi glucidele rafinate,lipidele,alcoolul și altele trebuie evitate,iar cele permise trebuie consummate în cantități controlate.

Principiile care trebuie respectate în elaborarea unei diete hipocalorice recomandate pentru doamna M.G,este necesar :

• Stabilirea alimentelor al căror aport trebuie controlat

•Evitarea alimentelor cu densitate calorica mare

•Evitarea consumului de alcool

•Asigurarea unei diete echilibrate din punct de vedere nutritiv

•Fracționare meselor de 5-6 ori /zi

•Aportul de dulciuri va fi consumat în cantități mici;

•Regimul va fi preparat fără adaos de grăsimi;

Etapa de fixare a meniului pentru doamna M.G. diagnosticată cu Diabet tip II prevede :

-aportul caloric ~ 1000 cal/zi

-dieta respectă principiile de bază ale etapei anterioare

-carnea trebuie cântărită fără os și fără urme de grăsime vizibilă.

-mușchiul ,antricotul,cotletul,ficatul ,peștele proaspăt se cântăresc înainte de preparare.

-carnea pe grătar se va cântări după preparare

-legumele se cântăresc după preparare

-verdețurile sau zarzavaturile folosite pentru salate ,cântărite crude

-fructele nu se servesc cu zahăr

-proteinele recomandate trebuie consumate integral și repartizate la cele 3-5 mese

-alimentele consumare zilnic trebuie repartizate în 3-4 porții aproximativ egale.

– mesele nu se sar niciodată

– intervalul dintre ele va fi de cel puțin 3-4 ore

-între mese nu se consumă alimente

-apa va fi consumată liber

Obiectivele programului stabilit pentru doamna M.G. sunt:

● menținerea greutății corporale scăzute

● Îmbunătățirea comportamentului alimentar

●respectarea programului stabilit de catre nutriționist.

Pentru diagnosticul de Diabet zaharat Tip,II, ,dieta se poate obține prin reducerea aportului caloric și schimbarea comportamentului alimentar.

Programul dietetic începe de obicei cu un regim mai puțin restrictiv.

Deși de multe ori doamna M.G ar dori să își îmbunătățească starea atât prin intermediul tratamentului medicamentos ,cat și cu ajutorul dietei stabilită de nutriționist ,obiectivul cel mai realizabil,care poate fi menținut o lungă perioadă de timp fiind respectarea acestei diete.

O înrăutățire a stării de sănătate s-ar putea obține cu o reducere a rației calorice cu 400 kcal /zi.

Dieta trebuie să fie fundamentală științifică,lipsită de nocivitate,adecvată nevoilor și echilibrată din punct de vedere alimentar.

Măsuratori înainte de dietă

Rezultate Cântar

Înălțime – 159 cm

Greutate –70 kg

Grasime – 21,2 % kg

Grăsime viscerală – 6

Masa musculară – 33 % – 29 kg

IMC – 35-39,9

Vârsta metabolică – 44 ani

Rata metabolică de bază – 1950 kcal

Hidratare % apă în corp – 75,5 %

Masa osoasă – indice de mineralizare osoasă – 2,1 MO

Rezultate măsurători centimetru

Gât : 36 cm

Braț:34 cm

Bust :93 cm

Talie : 110 cm

Burta :58 cm

Șold :71 cm

Coapse :89 cm

Gambe :35 cm

Rezultate măsuratori plicometru

Plica triciplitară – 18 mm

Plica subscapulară – 25 mm

Plica costală inferioară – 24 mm

Plica abdominală – 36 mm

Plica cvadricipitală – 35 mm

Meniu recomandat pentru dieta doamnei M.G a fost stabilit în perioada 5.05.2017-11.05.2017 (7 zile)

REGIM ALIMENTAR RECOMANDAT PENTRU DOAMNA M.G. DIAGNOSTICATĂ CU DIABET ZAHARAT TIP II –CU O GREUTATE de 70 kg

ZIUA I- 1199 Calorii

Proteine 65 g ;

Glucide 120 g din (lapte 250 g);pâine 100 g;cartofi 100 g;morcovi 100 g,fructe 200 g ;

Lipide 51 g

Gastrotehnie specială:supa-cremă pentru diabet nu se îngroașă cu sos alb din făină ;

șnițelul se tăvălește în ou bătut,fără făină sau pesmet

ZIUA a-II-a 1541 Calorii

Proteine 71g;

Glucide 150 g (lapte 500 g;pâine 100 g;cartofi 150 g;orez fiert 100 ;fructe 300 g) ;

Lipide 73 g

Gastrotehnie specială:tocătura se leagă numai cu ou,fără pâine ,orez sau sos alb cu făină.

ZIUA a-III-a 1510 Calorii

Proteine 70g;

Glucide 150 g (lapte 520 g; iaurt 250 g; brânză de vaci 40 g;pâine 100 g; cartofi 150 g; morcovi 200 g ; griș 15 g ;fructe 200 g) ;

Lipide 70 g

Gastrotehnie specială:

Cartofii se cântăresc și apoi se combinnă cu carne.Fructele se cântăresc și apoi se rad sau se transformă în piureu; se îndulcește cu zaharină

Grișul se fierbe numai 4 minute în lapte clocotit.

ZIUA a-IV-a 1786 Calorii

Proteine 82 g

Glucide 180 ( lapte 250 g;iaurt 250 g; pâine 100 g; macaroane fierte 150g;cartofi 150 ; fructe 200 g

Lipide 82 g

ZIUA a-V-a 1780 Calorii

Proteine 80 g

Glucide 180 g: ( lapte 500 g; pâine 140 g ; mămăligă 200 g; cartofi 200 g; morcov 100 g ; fructe 200 g)

Lipide 80 g

ZIUA a-VI-a 2010 Calorii

Proteine 90 g

Glucide 210 g (lapte 250 g ;brânză de vaci 150 g ; tpieței fierți 150 g ; orez fiert 70 g ; sfeclă 100 g ; morcov 100 g ; țelină 100 g ; pâine 160 g ; fructe 400 g)

Lipide 90 g

ZIUA a-VII-a 2500 Calorii

Proteine 105 g

Glucide 250 g (lapte 250 g ;iaurt 250 g ; cartofi 200 g ; pâine 200 g mămăligă 200 g ; sfeclă 200 g ; fructe 500 g )

Lipide 120 g

Gastrotehnie specială :

supa –cremă nu se îngroașă cu sos de făină ,ci cu zarzavaturile fierte în supă ( cu conținut sub 10 % glucide) la omletă nu se adaugă făină

Alimentația doamnei M.G trebuie corect supravegheată întrucât are un rol important în contextul mijloacelor terapeutice.

Ca principiu general, a rămas valabil, asigurarea unui raport optim de energie și factori nutritivi, care să contribuie la ameliorarea sau vindecarea proceselor patologice sau cel puțin să împiedice agravarea diabetului zaharat asociat cu obezitatea.

Doamna M.G.prezintă o denutriție concomitantă cu afectarea diabetului asociat cu obezitatea , aceasta încercandu-se corecta printr-un aport proteic de diverse grade, concordant cu deficitul ei.

Aceasta a fost indispensabilă pentru împiedicarea utilizării propriilor țesuturi în scopul obținerii de energie, cunoscut fiind faptul că organismal caută să acopere în primul rând aportul energetic, aceasta fiind nevoia sa cea mai strigentă, chiar cu riscul de a o realiza pe seama constituenților proprii.

Concomitent, doamna M.G trebuie să primească un aport optim de calorii , care contribuie la regenerarea și menținerea greutății ,ținând cont de faptul că bolnava este diabetică, deoarece asigurarea concomitentă a unui aport suficient de calorii facilitează utilizarea maximă a proteinelor.

Desigur că în cazul de față are importanță aspectul calitativ al aportului de proteine.

Justificarea planului alimentar

Pentru întocmirea jurnalului alimentar am ținut cont atât de patologia diabetică cu complicații de obezitate pe care o are doamna M.G.cât și de nevoile nutriționale de care avea nevoie.

Modificarea comportamentului alimentar.În general pacienții diabetici cu obezitate în asociație au un comportament alimentar necorespunzător care duc,într-un fel sau altul, la un bilanț energetic negativ.De aceea pentru a obține rezultatele așteptate este necesară schimbarea comportamentului alimentar al acestora.

Cu alte cuvinte caracteristicile meniului stabilit pentru dosmna M.G. au fost : Calitățile regimului:

•normocaloric;

•normoglucidic;

•normoprotidic;

•normolipidic ;

•normoproteic;

•hipocaloric ;

• normo-hipolipidic ;

•Proteine = 20%;

•Glucide = 56%;

•Lipide = 24%

Gastrotehnia recomandată pentru meniul doamnei M.G a fost:

Gastrotehnie

Ciorbă de salată: Salata se spală bine și se fierbe în apă clocotită cu sare. Ceapa tocată mărunt, se înăbușă cu puțin ulei și supă în care a fiert salata; se pune apoi în restul supei și se lasă să fiarbă 15–20 minute. Ciorba se poate acri cu borș sau lămâie.

Pilaf dietetic de orez: Din legume se face o supă de zarzavat în care se pune să fiarbă orezul, de preferință la cuptor pentru ca bobul de orez să rămână întreg. Se servește cu unt.

Piure de spanac: Se alege spanacul, se spală, se toacă și se pune la fiert în apă clocotită. După ce a fiert se toacă mărunt sau se trece prin sita de legume, se adaugă treptat amestecându-se unt și lapte.

Salată de crudități cu maioneză: morcovul, țelina, mărul se spală bine, se curăță, apoi se dau pe răzătoare. Se pune pe farfurie și se amestecă cu maioneză.

Sos maioneză: Se amestecă gălbenușul cu muștarul și sarea, uleiul se adaugă treptat, picătură cu picătură. La sfârșit se adaugă suc de lămâie.

Sfaturi

Modificarea comportamentului alimentar.În general pacienții cu diabet zaharat asociat cu obezitate au un comportament alimentar necorespunzător care duce,într-un fel sau altul, la un bilanț energetic negativ.

De aceea,în cazul doamnei M.G. pentru a obține rezultatele așteptate este necesară schimbarea comportamentului alimentar.

Alimente ce trebuie consumate în cantitate controlată:

Repartiția alimentelor pe mese

Sistem de echivalențe în dietele de slăbire controlate pe care urmează să le stabilesc pentru doamna M.G.

Gastrotehnie

Supă de mazăre: Se curăță și se spală și se taie cubulețe morcovii și pătrunjelul rădăcină. Apoi se rad pe răzătoare. Se pune la fiert apă, sare și ulei și când aceasta clocotește se adaugă morcovii și pătrunjelul ras. După circa 15–20 minute se adaugă mazărea. După ce mazărea s-a fiert se adaugă orezul fiert separat. Se mai dă un clocot. La sfârșit se adaugă verdeața.

Musaca dietetică cu carne de pui: Se spală dovleceii și apoi se opăresc în apă fierbinte. Se taie apoi felii. Carnea de pui dezosată se fierbe și apoi se dă prin mașina de tocat carne. Într-o cratiță se așează un strat de felii de dovlecei, un strat de carne tocată mestecată cu verdeață și apoi un nou strat de felii de dovlecei. Se umple cratița cu supa și uleiul după care se pune la cuptor.

Orez cu lapte: Se spală și se alege orezul. Se pune la fiert în apă clocotită. După ce a scăzut se adaugă laptele fiert și zahărul și se continuă fierberea până când orezul este bine pătruns.

Salată verde: Se spală salata verde foaie cu foaie. Se toacă mărunt. Se adaugă ulei, suc de lămâie și sare după gust.

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în aceste pagini ,trebuie menționat faptul că meniul în diabetul zaharat ,se obține prin gruparea felurilor de mâncare într-o anumită ordine la o masă, într-o zi sau într-o săptămână.

Diabetul zaharat este o boală cu incidență crescută, în care bolnavul poate trăi mulți ani, iar pentru prevenirea complicațiilor este necesară o muncă de lămurire cu pacientul având în vedere ce reprezintă boala sa și prin ce metode ar putea fi ținută sub control din punct de vedere nutrițional.Factorii de risc principali ai diabetului zaharat sunt genetici, hormonali, alimentari

Alimentația a jucat totdeauna un rol de prim ordin în viața omului (atât ca individ ,cât și ca ființă socială).Calitățile și defectele acesteia influențează în mod hotărâtor starea de sănătate .

Știința modernă a nutriției nu face decât să aprofundeze numeroasele fațete ale legăturii fundamentale dintre om și aliment.

Majoritatea substanțelor ,care pătrund în organism prin alimentație,se deosebesc mult în ceea ce privește compoziția și structura chimică de substanțele din care sunt constituite țesuturile organismului însuși.

Ele ajung să fie utilizate de către organism ca sursă de energie și ca ,, material plastic ,, ( de construcție) , pe seama căruia are loc permanenta reânoire a celulelor și țesuturilor organismului ca și creșterea organelor ,creșterea și dezvoltarea întregului organism.

Una din condițiile unui metabolism normal este compoziția hranei prin care organismul să obțină toate substanțele nutritive necesare în proporțiile cele mai favorabile .

Numai prin îndeplinirea acestei condiții se poate considera alimentația completă ,deoarece numai astfel ea acoperă toate necesitățile organismului ,asigură funcționarea normală a tuturor organelor ,contribuie la menținerea și întărirea sănătății.

Aproape toate proteinele și produsele de origine animală conțin aminoacizii indispensabili ,iar majoritatea proteinelor din produsele vegetale sunt lipsite de acești aminoacizi sau îi conțin în cantitate foarte mică .

În alcătuirea unui meniu la un bolnav cu diabet zaharat se va urmări o mare variabilitate a acestuia, atât în ceea ce privește tipul de preparat, cât și modul de prezentare al acestora, cu scopul de a obține un apetit cât mai bun.

Pentru a asigura o variabilitate a meniului, se recomandă efectuarea lui pe 7–14 zile, pentru a se putea asigura aprovizionarea.

Produsele de origine animală (carnea, laptele, brânzeturile, ouăle) vor asigura factorii nutritivi cu valoare crescută: proteine animale, grăsimi animale.

Produsele de origine vegetală vor asigura în principal glucidele, vitaminele și mineralele, din: cereale, legume, fructeAportul caloric va fi completat de grăsimile animale și vegetale.Se vor asigura 4–5 mese/zi, pentru o mai bună utilizare a hranei, comparativ cu 2–3 mese/zi.

Caloriile vor fi repartizate astfel: dimineața 15–20%, la prânz 40–45%, seara 15–20% și câte 10% la gustări.

Cel mai consistent va fi felul 2, felul 1 având rol de declanșare a apetitului, fiind reprezentat de: aperitive, supe, ciorbe. Desertul va fi folosit la sfârșitul mesei, preferabil cu fructe, el asigurând sațietatea.

BIBLIOGRAFIE

Mincu I.- Impactul om-alimentație, Editura Medicală, București,1993

Iulian Mincu-Alimentația omului bolnav,Editura Medicală, București,2000

Viorel T.Mogoș-Regimul alimentar în bolile metabolice ,Editura medicală,București,2000

Dumitrescu C.-Bazele practicii alimentației dietetice profilactice și curative ,Editura medicală,București,200 7

Iulian Mincu ,Elena Popa ,Orientări actuale în nutriție ,Editura medical ,București medical,București,200 3

Viorel T.Mogoș-Nutriție și dietetică-,Editura Didactică și Pedagogică, București 2008

=== 58d6e9765e6a442f4bbdfdd15337565c47600dbb_91711_2 ===

FACULTATEA

DEPARTAMENTUL DE SĂNĂTATE

SPECIALIZAREA :NUTRIȚIE ȘI DIETETICĂ

EVALUAREA NUTRIȚIONALĂ A BOLNAVILOR DE DIABET TIP 2

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2017

FACULTATEA

DEPARTAMENTUL DE SĂNĂTATE

EVALUAREA NUTRIȚIONALĂ A BOLNAVILOR DE DIABET TIP 2

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2017

CUPRINS

ARGUMENT

CAP. 1.ASPECTE GENERALE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE NUTRIȚIA SĂNĂTOASĂ…………………………………………………………………………………. 1

CAP. 2.FUNDAMENTAREA TEORETICĂ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DIABETUL ZAHARAT TIP II …………………………………………………………………………………4

2.1..Copiii și adolescenții cu diabet zaharat tip II ……………………………………….15

CAP. 3.ASPECTE GENERALE LEGATE DE PATOLOGIA ȘI ALIMENTAȚIA MANAGEMENTUL DIABETULUI ZAHARAT…………………………………….16

CAP.4.ALIMENTAȚIA DIABETICULUI OBEZ…………………………..………….23

STUDIU DE CAZ………………………………………………………………………..23

CONCLUZII……………………………………………………………………………. 40

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………..42

ARGUMENT

Argumentarea acestei lucrări pune accent pe alimentație deoarece aceasta constituie un factor cu acțiune permanentă care determină desfășurarea proceselor metabolice deoarece hrana reprezintă izvorul și regulatorul proceselor de schimb.

Literatura de specialitate menționează faptul că Hipocrate, părintele medicinei cunoștea bine rolul alimentelor în menținerea sănătații spunând acum 2 000 de ani „lăsați mâncarea să vă fie medicament ,, .

Cercetătorii japonezi definesc alimentele (F.O.S.H.U.–Foods of Specific Health Use) ca fiind acele alimente care pot scădea costul sănătății la nivel național, scăzând riscul de boală și influențând pozitiv starea de sănătate.

Prelungirea vieții active și a mediei de viață, ca și necesitatea scăderii costurilor imense ale îngrijirii medicale, au obligat cercetătorii nutriționiști să găsească acel „optim nutrițional” care să scadă riscul de boală.

Așa s-a ajuns la teoria că o alimentație nesănătoasă trebuie să realizeze un echilibru între nutrienți și nonnutrienți pentru promovarea și menținerea sănătății și a puterii de muncă .

Cercetătorii în domeniu apreciează faptul că în ultimii ani ,peste tot în lume sunt din ce în ce mai multe persoane diagnosticate cu diabet zaharat tip II . Mortalitatea și complicațiile sale sunt în număr din ce în ce mai mare.

Diabetul zaharat a devenit o problemă de importanță majoră ,pentru individ ,medicină și societate , aceasta deoarece este o boală frecventă ,de lungă durată și devastatoare dacă nu se aplică măsurile necesare .În lume , diabetul este o certitudine ,fapt ce o dovedesc numărul mare de cazuri care sunt mereu în creștere .

Ceea ce caracterizează apariția diabetului zaharat este creșterea glicemiei pe nemâncate ≥ 126 mg /dl .

De menționat faptul că o glicemie peste 100 mg/dl și sub 126 mg/dl se definește ca fiind apariția prediabetului , limitele normale ale glicemiei fiind 72/109 mg/dl.

La baza tulburărilor metabolismului glucidelor, lipidelor și proteinelor în diabet se află acțiunea deficitară a țesutului țintă. Aceasta rezultă din secreția inadecvată din insulină și răspunsul diminuat al țesuturilor la insulină.

Diminuarea secreției din insulină și rezistența la insulină se asociează la același pacient și deseori nu este vident care din cele două entități este cauza principală a hiperglicemiei .

De menționat că modul de preluare al datelor din literatura de specialitate, în partea teoretică, este concis iar partea de cercetare, prezentintă contribuția personală, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în ceea ce privește evaluarea nutrițională a bolnavilor de diabet tip II.

Concluziilе ofеră o analiză succеptibilă și pеrtinеntă asupra lucrării deoarece se poate deduce faptul că diabetul zaharat are elemente definitorii în respectarea programului impus de nutriționist.

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în anul 2017.

=== 58d6e9765e6a442f4bbdfdd15337565c47600dbb_98717_1 ===

FACULTATEA

DEPARTAMENTUL DE SĂNĂTATE

SPECIALIZAREA :NUTRIȚIE ȘI DIETETICĂ

EVALUAREA NUTRIȚIONALĂ A BOLNAVILOR DE DIABET TIP II

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2017

FACULTATEA

DEPARTAMENTUL DE SĂNĂTATE

EVALUAREA NUTRIȚIONALĂ A BOLNAVILOR DE DIABET TIP 2

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2017

CUPRINS

ARGUMENT

CAP. 1.ASPECTE GENERALE LEGATE DE PATOLOGIA ȘI ALIMENTAȚIA MANAGEMENTUL DIABETULUI ZAHARAT………………………………………………..1

CAP. 2.ALIMENTAȚIA PACIENTULUI CU DIABET TIP II…………..……………..8

STUDIU DE CAZ NR.1…………………………………..…………………………..8

STUDIU DE CAZ NR.2……………………………………………………………..23

CONCLUZII ……………………………………………………………………………39

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………… 41