Evaluarea Impactului Asupra Mediului a Unei Fabrici

Tema proiectului

Evaluarea impactului asupra mediului privind activitatea fabricii SC. ARCELORMITTAL TUBULAR PRODUCTS ROMAN SA. asupra municipiului Roman

Capitolul 1

Date Generale

Localizarea geografică și administrativă a amplasamentului

Obiectivul ARCELORMITTAL TUBULAR PRODUCTS ROMAN are sediul social in municipiul Roman, str. Ștefan Cel Mare, bloc 15, scara A, parter, jud. Neamț, este situat în Șoseaua Roman-Iași km. 333,în bazinul hidrografic Siret, între satele Cordun și Simionești și linia CF Roman- Suceava, în zona limitrofă a localitații Roman, la 5 km. Nord. Cota absolută a amplasamentului platformei este de +208,60 m deasupra Mării Negre, ceea ce îi asigură protecția împotriva inundațiilor de 1:1000.

Vecinătățile obiectivului evaluat sunt:

Nord – satele Cordun și Simionești;

Sud – orașul Roman;

Est – S.C. “ELEROM” S.A. – șoseaua E 85 (București – Suceava);

Vest – satul Cordun

Accesul in zona industriala se poate realiza de pe ar Suceava, la iesirea din orasul Roman spre Suceava, pe drumul Tevilor.

1.2. Topografia

Arealul cercetat, prezintă un relief variat, teritoriul județului Neamț fiind format din trei unități morfologice:

~ Unitatea montană a orogenului carpatic – reprezentată atât prin zona cristalino – mezozoică (evidențiată prin cuarțite negre, țisturi grafitoase, sercito-cloritoase, profiroide, microșisturi, paragnaise împreună cu dolomite, calcare grezoase, marne juriasice), cât și cea a flisului alcătuit din formațiuni cretacice și paleogene – faciesurile gresiei de Tarcău, Fusaru și Kliwa.

~ Unitatea neogenă subcarpatică – formată în cea mai mare parte din depozite aquitaniene (argiloase cu sare), burdigaliene (gresii, alternanțe de gresii cu marne și tortoniene – marne și gresii).

În Platforma Moldovenească, subdepozitele bessarabiene (nisipuri cu intercații de marne, gresii calcaroase și două, trei nivele de calcare eolitice) se întalnesc formațiuni paleozoice, mezozoice și neozoice. Cuaternarul este alcătuit din depozite fluviatileși de versant.

Teritoriul satului Cordun se află în partea de sud – vest a platformei Moldovenească. Această zonă este una de luncă cu o vârstă recentă, fiind alcătuită în cea mai mare parte din nisipuri medii grosiere cu intercații de pietrișuri, subordonat nisispurilor argiloase și argilo-prăfoase, grosimea acestora nedepășind 3 – 5 m.

În lungul brațelor părăsite ale Moldovei, păturile fostei albii sunt pavate cu material grosier de talia pietrișurilor și bolovănișurilor, prinse într-o matrice discontinuă de nisipuri grosiere, aceste areale fiind acoperite de protosoluri aluviale.

Ca urmare a diverisității condițiilor fizico-geografice, învelișul de sol este relativ variat, remarcându-se o adevărată succesiune între valea Siretului și culmea munților, astfel:

Pe traseele inferioare ale Siretului și Moldovei apar cernoziomurile cambice (levigate) asociate cu soluri cenușii închise și tipice, solurile cernoziomoide și solurile brune argiloiluviale, uneori cu caracter planic. Soluri similare, cum ar fi cernoziomuri cambice associate cu soluri cenușii si soluri brune podzolice, creează podișul din stânga râului Siret.

În subcarpații Nemțului domină soluri tipice, la care se mai adaugă solurile cernoziomoide levigate și argiloivluviale podzolice și chiar cernoziomurile cambice.

În zona montană se găsesc soluri cu profil scurt și conținut ridicat de material scheletic. Cele mai răspândite sunt solurile brune și podzolice brune. În zonele înalte apar și podzoluri la cele mai mari înălțimi.

În luncile Siretului, Moldovei și Bistriței, în afara aluviunilor și solurilor aluviale mai apar și cernoziomurile aluviale, lăcoviști și soluri humicogleice.

Datorită acțiunii combinate a factorilor și proceselor pedogenetice, în teritoriu s-a format un înveliș de soluri relative divers, grupat astfel:

Cernoziomul cambic – este solul care are orizontul de acumulare a humusului cu caractere molice și un orizont B fără procese de argiloiluviere, a cărei parte superioară este mai inchisă la culoare ca urmare a răspândirii mai profunde a humusului. Textura mijlocie sau mijlocie fină și porozitatea totală mijlocie, precum și conținutul de humus mic au impus în soluri o tasare slabă și o permeabilitate mică sau mijlocie. Reactia solului în această situație este slab acidă.

Cernoziomul argiloiluvial este un sol cu orizont A, închis la culoare (molic) și cu orizont B argiloiluvial mai închis la culoare ca urmare a răspândirii mai profunde a humusului. De asemenea, textura mijlocie sau mijlocie fină și porozitatea totală mijlocie, precum și conținutul de humus mic au impus în soluri o tasare slabă și o permeabilitate mică sau mijlocie. Reactia solului și în această situație este slab acidă.

Solul brun luvic – este solul cu orizont A luvial si orizont B argiloiluvial. Acest sol se caracterizează prin textura predominant mijlocie, fină și porozitatea totală mică, precum si printr-o tasare moderată, conșinut de humus între 1,1 – 2,1% și o permeabilitate mică. Reacția solului în această situație este slab moderat acidă.

Solul brun eumezobazic – este solul cu orizont B cambic, a cărui parte superioară este mai deschisă șa culoare ca urmare a răspândirii reduse a humusului pe profil (1,5 – 3,2%). Acest sol se caracterizează prin textura predominant mijlocie fină și porozitatea totală mijlocie sau mică, precum și printr-o tasare moderată sau slabă și o permeabilitate mijlocie sau mică. Reacșia solului este slab moderat acidă.

Lăcoviștea – este un sol hidromorf freatic, cu orizont A molic si cu culori rduse în orizontul de tranziție de la A la G0, orizontul Gr apare în primii 125 cm ai profilului de sol. Textura mijlocie și porozotatea totală mijlocie au impus o tasare slabă și o permeabilitate mijlocie. Conșinutul de humus este între 2,6 – 3,2%, iar reacția solului este neutră sau slab acidă.

Solul gleic – este, de asemena, un sol hidromorf freatic, la care orizontul de tranziție are un caracter molic, iar orizontul Gr apare în primii 25 cm ai profilului de sol. Textura fină și porozitatea totală au impus o tasare slabă și o permeabilitate mijlocie.

Regosoluri – este un sol neevoluat, format pe versanți pe seama materialelor parentale neconsolidate. Textura mijlocie și porozitatea totală mijlocie au impus o tasare slabă și o permeabilitate mijlocie.

Protosolul aluvial – este soulul neevoluat format pe baza depunerilor recente de material fluviatile. Textura predominant grosieră și porozitatea totală mare au impus solurilor o stare afânată și o permeabilitate mare sau foarte mare. Conținutul de humus este între 1,4 – 3,4%, iar reacția solului este slab alcalină.

Solul aluvial – este solul nenevoluat format pe baza depunerilor recente de materiale fluviatile. Textura mijlocie și porozitatea totală mare au impus o stare netasată și o permeabilitate mare. Conținutul de humus este între 0,7 – 1,4%, iar reacția solului este slab moderată alcalină.

Protosolul antropic – este de asemenea format pe materiale depozitate prin activitățile umane.

In zona amplasamentului obiectivului evaluat adancimea de inghet este de 1,10m de la CTN.

1.3.Geologie

Corespunzând ansamblului de componente naturale fizice: structură geologică, relief, climă, hidrografie, la care se adaugă solul cu dubla sa origine (minerală și organică), suportul geo-ecologic se constituie ca un sistem distinct, cu funcție coordonatoare pentru componentele sale, subsisteme de mare varietate fizică.

Sub raport ecologic, acest ansamblu sistematic reprezintă o condiție obligatorie a vieții și aceasta nu ca un suport “piedestal”, ci ca un suport prin care și de care depinde viața. Cu cât funcționalitatea care asigură stabilitatea sistemului, fiind deci subordonată menirii sale ecologice, se desfășoară în condiții mai bune, menținând în echilibru toate laturile contrarii ale componentelor, cu atât și condițiile de viață sunt favorabile.

In condițiile concrete ale țării noastre următoarele caracteristici dau unitate de funcționalitate suportului geo-ecologic:

– Sensul radial al transferului de energie, substanță și informație, este impus de tendința de nivelare și echilibrare a reliefului înalt cu cel jos. In ceea ce privește rețeaua hidrografică, reținem nu numai această direcție generală, radiară, de deplasare a apelor de suprafață și subterane, dar și trecerea de la un tip de alimentație complexă (pluvio-nivală și subterană, centrală), către un tip simplu, dominant nival în câmpie, ceea ce are darul să compeseze deficitele de debit și să asigure permanența principalelor râuri.

– Deplasările maselor de aer, de joasă înălțime, se desfășoară în parte în condițiile unui permanent schimb între regiunea centrală montană și cea coborâtă periferică, fapt resimțit pe culoarele de vale, radiare, dar și în zonele de trecere de la munte la câmpie sau de la deal la câmpie.

– Există, de asemenea și o diferențiere a tipurilor, compoziției chimice și stadiului de dezvoltare a solurilor, ce apare într-un profil transversal de la munte la câmpiile exterioare, fapt care trădează, pe de o parte, natura rocilor predominant compacte la munte, iar pe de altă parte, pe cea a condițiilor de formare.

– Sensul general radiar al funcționalității sistemului geografic respectiv este o rezultantă calitativă a inter-relațiilor ce există între componentele suportului geo-ecologic, structura geologică, relief, climă, ape, soluri, care își subordonează funcționalitățile proprii poziției lor de subsisteme necesităților impuse de întregul suport.

Deși foarte variate, atât sub raport tectonic, structural, litologic, cât și ca vârstă, unitățile structural-tectonice care alcătuiesc teritoriul României sunt departe de a fi un simplu mozaic de structuri separate.

Acestea se înscriu într-un sistem foarte complex, strâns legat. Astfel, structurile centrale anorganice sunt consecința presiunii exercitate de blocurile rigide exterioare asupra geosinclinalului Carpati și în același timp, cuverturile sedimentare ale acestor blocuri sau, într-o accepțiune nouă, fragmente de plăci litosferice sunt rezultatul depunerilor provenite în urma eroziuni culmilor orogenice înălțate.

Aceste corelații sunt foarte evident exprimate în configurația geologică a fiecărei unități structural-tectonice, ceea ce oferă o bază de plecare în descifrarea momentelor care au dus la evoluția și apariția peisajului actual.

Diferențierile care apar, prin constituția și rolul tectonic jucat de acestea, conduc la încadrarea lor în două categorii de unități structurale: unități ale orogenului carpatic și unități ale vorlandului carpatic (unitățile de platformă).

Tranziția între unitățile orogenului carpatic și cele ale vorlandului carpatic se face prin Depresiunea Precarpatică (avanfosa carpatică), depresiune care a apărut într-un stadiu final, când geosinclinalul carpatic era pe cale de transformare în zonă cutată. Această unitate are forma unui uriaș Jgheab, alungit, ce înconjuară exteriorul Carpaților, de la valea Moldovei, în nord, și până la localitatea Drobeta-Turnu Severin, în sud.

Începuturile individualizării acestei depresiuni se plasează la sfârșitul carboniferului sau în paleogen. Datele recente arată că dezvoltarea acestei depresiuni s-a făcut atât pe seama bordurilor platformelor Moldovenească și Moesică căzute în trepte sub presiunea pânzelor carpatice, care alunecând către exterior au depășit cu mult domeniul carpatic inițial, cât și pe seama orogenului carpatic afundat.

În trecut limita sudică a acestei depresiuni era împinsă până la Dunăre, însă noile date asupra Platformei Moesice au infirmat această delimitare, relațiile dintre aceste două unități nefiind încă clarificate. Este posibil ca Depresiunea Getică, formată în urma afundării laturii sudice a orogenului carpatic în timpul fazelor orogenezei alpine, să corespundă în adânc și cu bordura prăbușită a Platformei Moesice sub presiunea cutelor carpatice mult deversate către sud. Pachetul de depozite sedimentare, fără a fi prea mult afectat de ultimele mișcări alpine, prezintă totuși unele cute ușor schițate.

Teritoriul unde este amplasată societatea face parte din Platforma Moesică, situându-se în partea de Sud-Est a acesteia, în culoarul Moldova – Siret, partea sudică a gruiului Romanului. Culoarul Moldova – Siret reprezintă 12% din suprafața județului și este alcătuit din luncile celor două râuri și mai multe nivele de terasă.

Morfologia regiunii se caracterizează prin ampla dezvoltare a reliefului fluvial sub forma teraselor de fund vale, teraselor de versant și a teraselor de confluență. Această zonă este încadrată din pucnt de vedere al altitudinii în ecartul 185 – 225 m. Albia minoră a râului Moldova are un curs meandrat datorită aportului mare de aluviuni.

1.3. Ape de suprafață

Principalul curs de apă din zona evaluată este râul Moldova (aflat la aprox. 2 km de amplasament) și afluentul său, pârâul Morii. Albia minoră a râului Moldova este de tip împletit, meandrat, patul acesteia fiind pavat cu material grosier (bolovănișuri și pietrișuri).