Evaluarea Biodiversitătii, Valorii Peisagere și Posibilități de Amenajare a Unor Construcții Ornamentale Minim Invazive, Adecvate Unei Arii Protejate

LISTA ABREVIERILOR

AP – Arii Protejate

col. – Colaboratori

Fig. – Figura

IUCN – Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii

RN – Rezervație naturală

SPA – Arii de Protecție Specială Avifaunistică

Tab. – Tabel

var. – Varietatea

INTRODUCERE

Este foarte important să conștientizăm problemele de mediu în această lume condusă de tehnologie și lăcomie. Datoria noastră ca și arhitecți peisagiști este nu doar de a crea spații verzi noi, este într-o egală măsură la fel de importantă protejarea și conservarea valorilor naturale.

Tinovul Mohoș face parte din aceste valori nu doar pe un nivel național, dar și continental. Reprezintă valori de mediu, turistice, naturale, culturale, istorice și estetice, și tocmai din acest motiv merită atenția atât specialiștilor cât și a publicului.

În lucrarea aceasta am prezentat Tinovul Mohoș încercând să evidențiez importanța ei din punct de vedere ecologic și a biodiversității. De asemenea am recomandat unele schimbări a părții construite a spațiului respectiv în scopuri de îmbunătățiri estetice și turistice, ținând cont că aceste schimbări, având în vedere că sunt intervenții omenești, trebuie să fie minimale datorită faptului că se tratează de o rezervație naturală, spațiu protejat.

Aș dori să îmi încep lucrarea folosind cuvintele faimosului naturalist, Sir David Attenborough, care și-a sărbătorit anul acesta cea dea 90-lea aniversare:

”Mie mi se pare că lumea naturală este cea mai mare sursă de emoție și entuziasm; cea mai mare sursă de frumusețe vizuală și de interes intelectual. Este cea mai mare sursă de lucruri care fac ca viața să merite să fie trăită.”

CAPITOLUL 1.
CADRUL LEGISLATIV

1.1. ARII PROTEJATE

Preocuparea pentru AP și managementul lor în România este relativ nouă. Informațiile legate de aceste subiecte sunt reduse, mai ales pentru cei ce nu sunt implicați în managementul ariilor protejate existente. AP delimitate ca zone sunt importante pentru toate segmentele societății, principalul scopul acestora îl constituie conservarea și protecția naturii și a valorilor culturale (Stanciu, 2009).

1.1.1. Biodiversitatea și ariile protejate

Conform CBD, articolul 2, diversitatea biologică (biodiversitatea) reprezintă „variabilitatea organismelor vii din toate sursele” (terestre, marine, sau alte ecosisteme acvatice și complexele ecologice). Conform lui D. Cogălniceanu (1999) „biodiversitatea include componentele capitalului natural la care se adaugă diversitatea antropică”.

Diversitatea genetică se referă la variabilitatea din cadrul aceleiași specii, diversitatea specifică se referă la varietatea speciilor la nivel local, regional sau global (biocenoză, regiune biogeografică sau biosferă), iar diversitatea eco-sistemică este nivelul la care au loc procesele evolutive, include și componenta biotopului (Stanciu, 2009).

1.1.2. Ce sunt ariile protejate? De ce este nevoie de arii protejate?

Aria protejată este „un spațiu geografic clar delimitat, recunoscut, desemnat și administrat în baza unor acte legale, cu scopul de a se realiza conservarea pe termen lung a naturii precum și a serviciilor de mediu și a valorilor culturale asociate”; „ariile protejate joacă un rol critic în menținerea vieții pe Pământ” (Ghidul Global al IUCN, 2008).

Ariile protejate ar trebui să se constituie model pentru o conviețuire armonioasă a omului cu natura. În aceste zone cu ajutorul unui management corespunzător se poate dovedi că dezvoltarea nu înseamnă neapărat distrugerea naturii. Trebuie să facem eforturi pentru a se găsi soluții pentru o dezvoltare economică bazată pe utilizarea durabilă a resurselor naturale (Stanciu, 2009; Pál și colab., 2010).

1.1.3. Clasificarea ariilor protejate conform legislației românești

Există mai multe sisteme de clasificare, IUCN este cel mai cunoscut, fiind adoptat și în România. S-au stabilit în anii '90 șase categorii de arii protejate, categorii valabile în mod curent: (Pál și colab., 2010)

Categoria Ia – rezervație naturală strictă

Categoria a II-a – parc național

Categoria a III-a – monument natural

Categoria a IV-a – arie de administrare a speciilor/habitatelor

Categoria a V-a – parc natural, arie (peisaj) marină protejată

Categoria a VI-a – arie protejată cu resurse gestionate

1.1.4. Valorii și beneficii asociate ariilor protejate

Există o mulțime a valorilor și beneficiilor asociate AP, printre care putem să amintim (Stanciu, 2009):

Valoare intrinsecă:

Fauna

Flora

Ecosisteme

Peisaje terestre și acvatice

Bunuri și servicii locale:

Produse din plante

Produse animaliere

Recreere și turism

Prezentări media (de exemplu filme)

Locuri istorice și artefacte

Cunoștințe și cercetări științifice

Educație

Bunuri și servicii generale:

Suport de viață pentru om

Suport de viață pentru alte viețuitoare

Calitatea și cantitatea apelor

Calitatea aerului

Protecția resurselor piscicole

Protecție pentru agricultură

Protecția așezărilor umane

Valori non-materiale ale comunităților

Cultură

Identitate

Spiritualitate, religie

Bunăstare socială

Moștenirea generațiilor viitoare

Valori non-materiale individuale:

Satisfacție existențială

Satisfacție experimentală

Sănătatea fizică și mentală

Bunăstare spirituală

1.2. CLASIFICAREA ȘI REGULAMENTUL TINOVULUI MOHOȘ

Aria de importanță comunitară ROSCI0248 Tinovul Mohoș-Lacul Sf. Ana, este parte integrantă a rețelei de Situri NATURA 2000 din România.

Cele două arii (Lacul St. Ana și Tinovul Mohoș) au fost declarate rezervații de interes național prin Legea nr. 5/2000 (elaborată în baza datelor existente la data de 1 octombrie 1998, în conformitate cu prevederile Legii nr. 137/1995 privind protecția mediului înconjurător) privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, ca rezervație mixtă (botanică, geologică, și peisagistică).

Conform sistemului IUCN, rezervația, aparține categoriei IV, adică arie naturală protejată care necesită intervenție activă pentru conservarea valorilor naturale.

20 specii de plante (din totalul de 61 al florei Mohoșului) sunt protejate pe Lista Roșie a Cormofitelor din România: Andromeda polifolia L., Carex limosa L., Cnidium dubium Thell., Comarum palustre L., Dactylorhiza maculata Soó, Drosera rotundifolia L., Drosera obovata Mert. et Koch, Dryopteris cristata L., Empetrum nigrum L., Juncus bulbosus L., Lysimachia thyrsiflora L., Menyanthes trifoliata L., Microstylis monophylos Lindey, Pinus sylvestris L., Salix aurita L., Scheuchzeria palustris L., Sparganium minimum Wallr., Stellaria longifolia Muhl., Vaccinium oxycoccus L., Vaccinium microcarpum A. Blytt.

Tinovul Mohoș este o arie protejată de interes atât național cât și european, deci cu o importanță sporită. Acest lucru se poate vedea și de numărul mare de legi prin incidența cărora este ocrotită. (http://www.mohos.ro/)

1.2.1. Legislația referitoare

Legislație națională

• O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare – M. Of. nr. 442/ 29.06.2007; aprobată prin Legea nr. 49/2011.

• Ordin nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, publicat în M. Of. nr. 98 /07.02.2008;

• Ordin nr. 1338/2008 privind procedura de emitere a avizului Natura 2000, emis de Ministerul Mediului – M. Of. nr. 738 /31.10.2008;

• Ordin nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar – M. Of. nr. 82/08.02.2010.

• O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare – M. Of. nr. 1196 /30.12.2005;

• Ordin nr.552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naționale și a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesității de conservare a diversității biologice, – M. Of. nr. 648/11.09.2003;

• Legea 5/06.03.2000 privind “aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a-III-a Zone Protejate’’;

• Legea nr.407/2006 vânătorii și a protecției fondului cinegetic, cu modificările și completările ulterioare – M. Of. nr. 944 / 22.11.2006;

• Ordin Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1710 din 01/11/2007, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 815 din 29/11/2007, privind aprobarea documentației necesare în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes național;

• Ordin nr. 1948/2010 privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării ariilor naturale protejate care necesită constituirea de structuri de administrare și a Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de structuri de administrare;

• Lege Nr. 347/ 2004, Legea muntelui – M. Of. nr. 670 / 26.07.2004, cu modificările și completările ulterioare;

• Ordin nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private;

• Ordin nr. 203/2009 privind Procedura de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecție a speciilor de floră și faună sălbatice – M.Of.nr.167/17.03.2009;

• OUG nr. 154/2008, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 787 din 25/11/2008, pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice și a Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006;

• Ordin nr. 979/2009 privind introducerea de specii alohtone, intervențiile asupra speciilor invazive, precum și reintroducerea speciilor indigene prevăzute în anexele nr. 4A și 4B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, pe teritoriul național;

• Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Convenției europene a peisajului, adoptată la Florența la 20.10. 2000-M. Of. nr.536/23.07.2002;

• Legea nr. 5/1991 pentru aderarea României la Convenția asupra zonelor umede, de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice – M. Of. Nr. 18/26.01.1991;

• Legea nr.58/1994 pentru ratificarea Convenției privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992- M. Of. nr. 199/02.08.1994;

• Decretul nr. 187/1990 de acceptare a Convenției privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural, adoptată de Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură la 16 noiembrie 1972-M.Of. nr. 46/31.03.1990;

• Legea nr. 13/1993 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19.09.1979 – M. Of. nr. 62/25.03.1993;

• Legea nr.13/1998 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979 – M. Of. nr. 24/26.01.1998;

• Legea nr. 89/2000 pentru ratificarea Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare african – eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995- M. Of. nr. 236/30.05.2000;

• Legea nr. 90/2000 pentru aderarea României la Acordul privind conservarea liliecilor în Europa, adoptat la Londra la 4 decembrie 1991 – M. Of. nr. 228/23.05.2000;

Legislație europeană

• Directiva Consiliului 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene L 206 din 22 iulie 1992, cu modificările și completările ulterioare;

• Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană INSPIRE, denumită în continuare Directiva INSPIRE. (http://www.mohos.ro/)

Reguli speciale în Tinovul Mohoș

Fig. 1.1. Intrarea la Tinovul Mohoș

(Sursa: original)

Intrarea este interzisă fără un personal autorizat (cu excepția oamenilor cu un permis autorizat sau cercetători).

Pentru protecția vegetației este obligatoriu folosirea (numai) căilor distribuite acestui scop.

Este interzis înotul, aruncarea gunoiului sau altor obiecte.

Este interzis culesul sau deteriorarea plantelor a fructelor (Kassay, 2003).

1.2.2. Presiuni și amenințări

Dintre principalele presiuni și amenințări ale AP putem să amintim (Stanciu 2009):

Braconaj

Deșeuri

Tăieri

Turism necontrolat

Construcții

Pășunat

Dezvoltarea infrastructurii

Vânătoare

Poluare

Lucrări hidrotehnice

Pescuit comercial etc.

Pinul comun (Pinus sylvestris) și cel pitic (Pinus tufosa), ce intră în compoziția speciilor lemnoase din cuprinsul celor 80 ha de rezervație, sunt afectate de înroșirea coronamentului și uscare cauzate de atacul mai multor specii de insecte dăunătoare. Există 5 focare de înmulțire în masă a acestor dăunători, fiecare cuprinzând o suprafață de 25-30 de ari (http://www.mohos.ro/). Amenințări ale zonei Tinovului: pășunatul, exploatarea lemnului, traficul auto, evenimente necontrolate, turism, vânătoarea, culesul fructelor ilegale (Kassay, 2003).

CAPITOLUL 2.
TINOVUL MOHOȘ – CARACTERIZAREA SITULUI

2.1. ÎNCADRAREA TERITORIAL – ADMINISTRATIVĂ

Fig. 2.1. Amplasarea geografică

(http://ro.getamap.net/latitudeandlongitude.html)

Situl aparține județului Covasna (Bixad) – 2% și județul Harghita (Cozmeni) – 98%. Localizarea geografică a sitului: Lat. N 46o7’55”; Long. E 25o53’44”.

Situl cu o suprafață totală de cca. 480 ha include următoarele arii protejate (http://www.mohos.ro/):

Rezervația naturală „Lacul Sfânta Ana” – cca. 240 ha

Rezervația naturală „Tinovul Mohoș” – cca. 240 ha

Bioregiunea este alpină, ecoregiunea: Carpații Orientali.

Categoriile de arii naturale protejate cu care situl se suprapune parțial sau total: RN, SPA.

Așezare și limite: Tinovul Mohoș este situat în Masivul Ciomad (aparținând de Munții Harghitei), la 1050 m altitudine, între vârfurile Ciomadul Mare (1294 m), Ciomadul Mic (1245 m) și Kukojzás (1110 m), având o întindere de 80 ha (Máthé, 2012).

Fig. 2.3. Încadrare în zonă

(Sursa: www.google.ro/maps)

2.2. PREZENTAREA GENERALĂ

Situl este reprezentativ pentru tinoavele oligotrofe din România, împădurite cu pin silvestru și mesteacăn, în zona centrală vegetând asociații ierboase oligotrofe pe un depozit de turbă de circa 10 m care formează un habitat prioritar de interes comunitar, turbăria activă. Situl include și Lacul Sf. Ana, singurul lac de origine vulcanică din Europa centrală. Populațiile de pin și mesteacăn sunt pipernicite și dispersate din cauza condițiilor ecologice, iar pe măsură ce crește depozitul de turbă acestea evoluează spre un habitat bine închegat, de turbărie împădurită de importanță prioritară pentru conservare. Starea bună de conservare pe care o au în prezent cele șapte tipuri habitate, trei specii de amfibieni și două de plante de interes comunitar este datorată și existenței unui regim de protecție în cadrul unor rezervații mixte (botanică, zoologică și geologică) Tinovul Mohoș și Lacul Sf. Ana (red. Brânzan, 2013).

Fig. 2.4. Peisajul Tinovul Mohoș – Lacul Sf. Ana

(Sursa: http://www.mohos.ro/)

Cele șapte tipuri habitate de interes comunitar:

Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan și alpin

Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat)

Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior

Păduri dacice de fag

Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana

Turbări active

Turbări cu vegetație forestieră

Cele trei specii de amfibieni și reptile de interes comunitar:

Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombinia variegata)

Triton cu creastă (Triturus cristatus)

Triton carpatic (Tritutur montandoni)

Cele trei specii de plante de interes comunitar:

Curechi de munte

Gălbenele (Ligularia sibirica)

Meesia longiseta

2.3. ASPECTE SOCIO-ECONOMICE ȘI CULTURALE

Ocupațiile tradiționale ale locuitorilor sunt cultivarea cerealelor și a cartofilor, creșterea animalelor, prelucrarea lemnului și exploatarea pietrei din carieră. În Băile Tușnad și Băile Balvanyos acestea fiind stațiuni balneoclimatice, turismul reprezintă principalul domeniu de activitate al localnicilor, existând aici restaurante, pensiuni, vile, case de vacanță, un camping, pârtii de schi și baze de tratament. Localitățile aflate în perimetrul sitului beneficiază de alimentare cu apă și canalizare.

Cercetările arheologice au scos la iveală vestigii din epoca neolitică, a bronzului și a fierului. Așezările primitive inițiale sunt întărite în epoca daco-romană și evul mediu timpuriu de cetăți ale căror fortificații sunt încă vizibile. Peisajele naturale unice ale zonei, amplificate de numeroase legende, intensifică turismul pe aceste meleaguri. Vizitatorii pot participa la evenimente locale cum ar fi „Festivalul zăpezii Hobuli”, „Festivalul internațional Pomana Porcului”, „Zilele gastronomicei”, „Festivalul Primăverii”, „Târgul meșteșugarilor”, când se pot urmări spectacole tradiționale românești și maghiare cu muzică, mâncare tradițională, dansuri și produse populare autentice (red. Brânzan, 2013).

Legenda

Odinioară, prin aceste locuri trăiau doi tirani care erau frați. Unul stăpânea o cetate pe vârful Puciosul din apropiere, celălalt, o cetate situată pe locul actualului lac. Stăpânul cetății de pe Puciosul avea o caleașcă minunată, câștigată la zaruri, fapt ce a stârnit invidia fratelui său, care a pus rămășag că a doua zi va veni în vizită cu o caleașcă și mai măreață. Pentru a câștiga rămășagul, tiranul pune să fie înhămate la caleașca sa opt din cele mai frumoase fete din împrejurimi. Caleașca fiind foarte grea, acestea nu au putut să o urnească, fapt ce a dezlănțuit mânia stăpânului, care a început să le biciuiască. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stăpânul cel mârșav. Blestemul fetei s-a împlinit numaidecât: s-a pornit o furtună îngrozitoare, cu fulgere și tunete, cutremure, iar cetatea, împreună cu tiranul ei, s-a scufundat în flăcări. Ana s-a transformat într-o lebădă. În locul cetății de odinioară s-a format un lac albastru și liniștit, numit de locuitorii din zonă Lacul Sfânta Ana. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Sf%C3%A2nta_Ana).

2.4. BIOTOPUL

2.4.1. Geologie, geomorfologie

La periferia nordică și estică a Depresiunii Transilvaniei, în urma unei activități vulcanice intense a luat naștere lanțul vulcanic al Carpaților Orientali, singurul crater intact aflându-se azi la extremitatea sudică a lanțului. Muntele Ciumatul are două conuri vulcanice gemene, Ciomatul ți Mohoșul, aflate la 2 km unul de celălalt, primul având craterul închis și adăpostind lacul Sf. Ana, iar celalalt având craterul deschis către NE și adăpostind tinovul Mohoș.

Fig. 2.5. Relieful sitului

(Sursa: http://rosci0248.blogspot.ro/)

În apropiere există și muntele Puciosul a cărui grotă emană dioxid de carbon, gaz care ocupă la parter un strat persistent. Activitatea vulcanică a modelat această zonă prin crearea craterelor și depunerea materialului rezultat în urma fenomenelor vulcanice din pleistocen pe povârnișul conului vulcanic, ultima erupție a vulcanului având loc acum 10000 de ani. Lacul Sf. Ana este singurul lac de origine vulcanică din România și din Europa centrală.

Fig. 2.6. Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș – vedere de sus și secțiune

(Sursa: Diaconiu și colab. 2010)

Tinovul Mohoș este situat la 1050 m altitudine, între Vârfurile Ciomadul Mare și Kukojzás, având o întindere de 80 ha. Ultima erupție a vulcanului a generat depunerea în craterul de la Mohoș a unui strat de material vulcanic (tephra și cenușă), deasupra căruia s-a acumulat secvența turboasă. Gura craterului are numeroase știrbituri, cea mai adâncă dintre ele fiind dublă și servind unei drenări naturale prin Valea Roșie ce pleacă chiar din Tinov. Aceasta a produs în masa de tuf vulcanic a craterului eroziuni prăpăstioase, afectând în parte și zăcământul de turbă (Diaconiu și colab. 2010).

2.4.2. Pedologie

Culoarea dominantă a varietăților de sol din sit este galben-brun, uneori foarte deschisă, alteori brun spre negru. Sunt în general soluri foarte acide, aproape fără impurități pământoase și lipsite total de carbonat de calciu. Fiind o turbărie postglaciară, turba de aici este mult mai densă și mai descompusă decât turba tânără (care are mai puțin de 300 de ani). Substanța uscată reprezintă 3-4%, zăcământul fiind îmbibat cu apă până la 85-90%, odată uscat pierzându-și însă mult din puterea absorbantă.

Tab. 1.1.

Proprietățile fizico – chimice ale Tinovul Mohoș

Substratul tinovului Mohoș este acid, pH-ul variază între 3,24 – 4,07. Substanța organică este constantă 99,4%, și carbonul constant 50%. (Tab.1.1.) (Păcurar și colab. 2009)

2.4.3. Hidrologie

Din punct de vedere hidrologic, conul vulcanic este erodat de numeroase pâraie dispuse radial colectate de pârâul Valea Roșie, care pleacă chiar din Tinovul Mohoș. Adâncimea lacului Sf. Ana a scăzut în ultimul deceniu de la 12,5 m la 6,4 m, iar suprafața de la 21,3 ha la 19,3 ha. Lacul este alimentat din precipitații și din apele scurse după ploi de pe versanții craterului, deci mineralizarea apei este foarte scăzută. Acest fapt are repercusiuni directe asupra procesului de înghețare a apei în sezonul rece când podul de gheață de un metru poate ține chiar și patru luni. Sunt specifice iarna acele pete mici de dezgheț care sunt rezultatul afluxului ascensional de gaze provenite din procesul de putrefacție a materialelor organice din nămol. (Pál, 2001)

Fig. 2.7. Una dintre lacuri (ochiuri cu apă) din Tinovul Mohoș

(Sursa: originală)

În Tinovul Mohoș, dopul de turbă care astupă craterul este asemănător cu un burete îmbibat cu apă, cu multe ochiuri cu apă adâncă de 3-4 m. Existau 29 astfel de lacuri la sfârșitul secolului al XIX-lea, în prezent rămânând doar șapte, restul fiind desființate total sau parțial prin acumularea mușchiului generator de turbă. Un nivel cu apă captivă întrerupe regularitatea depozitelor de turbă la adâncimea de 4-5 m, corespunzând probabil unor canale intra-turboase de circulație a apei aflate în legătură cu ochiurile de apă menționate anterior. (red. Brânzan, 2013)

2.4.4. Aspecte climatologice

Clima este temperat-continentală, cu veri relativ răcoroase și umede și ierni geroase. Vânturile dominante bat vara dinspre nord și est. Precipitațiile oscilează aici între 480 și 880 mm, iar temperatura medie anuală este cuprinsă între 6-7,5oC. Flora Tinovului fiind de cele mai multe ori complet izolată de sol, e silită să trăiască din ploi și din particulele minerale și organice aduse de vânt. De aceea, pe lângă media anuală, este importantă și repartiția lunară a precipitațiilor și umiditatea relativă a atmosferei (Kassay, 2003).

Luna cea mai caldă este iulie când temperatura medie este cca. 15oC. Specificul zonei este o toamnă lungă cu multe însorire. Numărul orelor de însorire este 1600/an (Urák și colab. 2010).

2.5. BIOCENOZA

2.5.1. Fauna

Dintre elementele de herpetofaună au fost semnalate specii ca șarpele de casă, salamandra, broasca roșie de munte și cele trei specii de interes comunitar. În pădure care înconjoară lacul și Tinovul trăiesc mamifere ca pisica sălbatică, mistrețul, cerbul carpatin, veverița, aparținând în zona sitului exemplare de urs brun și lup. În partea sa estică, lacul adăpostește o turbărie de circa 10 m lățime în care cuibăresc rațele sulițar. Populația de somon pitic sau american adus în 1908 în lac s-a diminuat semnificativ dar nu a dispărut. Fauna lacului prezintă multe specii de crustacee, ploșnițe de apă și libelule. Dintre păsările identificate în zona sitului amintim codobatura de munte, șorecarul comun, vânturelul roșu, ciocănitoarea neagră, măcăleandrul, corbul, cinteza de pădure, brumărița de pădure etc. (Marcu și colab. 1986)

Fig. 2.8. Libelula – Tinovul Mohoș

(Sursa: original)

Situl conservă următoarele specii de animale:

Amfibieni: Salamandra maculosa (specie periclitată), Triturus cristatus, Bombina variegata, Triturus montandoni, Rana temporaria. Reptile: Lacerta vivipara (specie vulnerabilă), Lacerta agilis. Specii de amfibieni și reptile (Fig 2.9.) enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE: Triturus cristatus, Bombina variegata, Triturus montandoni.

Salamandra maculosa Triturus cristatus

Bombina variegata Triturus montandoni

Lacerta vivipara Lacerta agilis

Fig. 2.9. Specii de amfibieni și reptile

(Sursa: http://www.mohos.ro/)

Nevertebrate: Mitopus morio, Haemopis notax, vorax, Pisidium cinereum, Pisidium obtusan, obsturatum, Anisum/anisus leucostomus, Cyclops phaleratus, Cupris ornata, Cyclops viridis, C. affinis, C. pulbera, C. ornata, C. ovum, Pleuroxis nanus, Alona costata, A. tuberculata, Camptocercus rectirostris, Ceriodaphnia pilchella, Moina banffy, Lycosa prativaga, L. lugubris, Daphnella brachyura. Protozoare: Diffligia globulosa, D. urceolata, D. acuminata, Nebela collaris, Arcella vulgaris, Trinema enchelys, Acthinophrys sol, Stylonichia mytillus. Rotifere: Rotifer vulgaris, Philodinia erytrophtalma, P. roseola, Notommata tuba, Diglena lacustris, Colurus uncinatus, Brachionus urceolaris, B. militaris.

Păsări: Dryocopus martius, Fringilla coelebs, Motacilla alba, Motacilla cinerea, Turdus torquatus.

Fluturi: Anthocharis cardamines, Apatura iris, Aphantopus hyperantus, Argynnis paphia, Callophrys rubi, Colias croceus, Colias hyale, Cupido minimus, Erebia medusa, Erynnis tages, Hepialus humuli, Leptidea sinapis, Limenitis camilla, Lycaena tityrus, Maniola jurtina, Melanargia galathea, Melitaea athalia, Nymphalis antiopa, Pararge aegeria, Polygonia c-album, Polyommatus icarus, Sphinx ligustri, Triodia sylvina.

Ursul brun (Ursus arctos) este distribuit în Români pe o suprafață de cca. 4.7 milioane de ha. de-a lungul întregului arc carpatic (din care face parte și județul Harghita). Populația de urs brun la noi este estimată între 4500-6500 de exemplare, reprezentând cca. 10% din totalul populației europene. Ursul bun este relativ des întâlnit în preajma Tinovului Mohoș (Predoiu 2010).

Fig. 2.10. Ursul brun lângă Lacul Sfânta Ana

(Sursa: http://www.panoramio.com/)

2.5.2. Flora

Tinovul Mohoș este a rezervație botanică, floristică de la 1989. (Pál și colab. 2010) Tinovul Mohoș, adică ”Lacul cu mușchi”, adăpostește numeroase specii rare de tip relictar (glaciare), de exemplu: trestia de câmp, bumbacarita (Eriophorum vaginatum), rogozurile, rachița (Salix spp.), roua cerului (Drosera rotundifolia), Andromeda polifolia, Lysimachia thyrsiflora, Calamagrostis neglecta, calamagrostis neglecta, Cnidium dubium etc. Se poate găsi peste 20 specii de Sphagnum (mușchi de turbă). Tinovul este acoperit în mare parte de pinul silvestru.

Flora Tinovului Mohoș este de cele mai multe ori complet izolată de sol, silită astfel să trăiască din particulele minerale și organice aduse de vânt în mlaștină. (red. Brânzan, 2013)

Fig. 2.11. Detalii din flora Tinovului Mohoș

(Sursa: original)

Alge, licheni

Lichenii sunt un grup aparte de organisme, rezultate în urma conviețuirii permanente dintre o ciupercă și o algă verde sau o algă albastră. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lichen).

Specii: Tabellaria fenestrata, Euglena viridis, Peridinium tabulatum, Micrasterias truncata, Staurastrum poymorphum, Closterium striolatum, C. venus, Penium interruptum, Pleurotaenium truncatum, Desmidium schwartzii, Chara foetida, C. hispida, C. tomentosa, C. vulgaris (Fig. 2.13.), Cladonia coccinea (Fig. 2.12.), C. pyxidata. (Pop, 1965)

Fig. 2.12. Cladonia coccinea Fig. 2.13. Chara vulgaris

(Sursa: http://www.mareklejbrandt.com/) (Sursa: http://waste.ideal.es/)

Mușchi

Mușchi: clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire veșnic verzi în locurile umede și umbroase și au ca organe de reproducere anteridii și arhegoane. (https://dexonline.ro/definitie/mu%C8%99chi)

Specii: Sphagnum imbricatum, Sph. subbicolor, Sph. magellanicum, Sph. rufescens, Sph. rubellum var. versicolor, Sph. acutifolium var. versicolor, Sph. girgensohnii, Sph. rusowi, Sph. recurvum var. amblyphyllum, Sph. fimbriatum, Sph. palustre (Fig. 2.14.), Sph. cuspidatum, Sph. medium var. viroscens și var. roseum, Sph. cymbifolium var. variescens, Sph. parvifolium var. tenue, Sph. squarrosum var. squarrosum, Polytrichum commune (Fig. 2.15.), P. juniperinum affine, P. strictum, P. gracile, P. pumilum, Dicranella cerviculata, Aulacomnium palustre, Cephalozia fluitans, Splachnum ampullaceum (Fig. 2.16.), Hypnum spp., Meesea uliginosa, Timmea megapolitana, Buxbaumia aphyla, Pohlia nutans, Leptoschyphus anomalus, Lophozia lidium pulcherium, Dicranum fuscescens (Fig. 2.17.), D. scoparium, Georgia pellucida, Plagiothecium ruthei. (Pop, 1965)

Fig. 2.14. Sphagnum palustre Fig. 2.15. Polytrichum commune

(Sursa: http://hattorilab.org/) (Sursa: http://www.wansteadwildlife.org.uk/)

Fig. 2.16. Splachnum ampullaceum Fig. 2.17. Dicranum fuscescens

(Sursa: http://blog.abmi.ca/) (Sursa: http://www.arcticatlas.org/)

Pteridofite, gimnosperme

Ferigile (Încrengătura Pteridophyta) sunt primele plante vasculare apărute pe uscat, care au corpul vegetativ reprezentat de generația sporofitică, care devine dominantă. Se cunosc peste 12000 specii de ferigi, clasificate în aproximativ 300 genuri. Sunt plante iubitoare de umezeală, de aceea le întâlnim în locurile unde este răcoare și lumină, dar nu foarte puternică. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pteridofite)

Gimnospermele sunt un grup de plante lemnoase cu lemnul format predominant din traheide. Florile sunt unisexuate, iar sămânța este neînchisă în fruct. Sunt plante cormofite (cu organe diferențiate), plante care nu fructifică deoarece carpelele florilor nu se închid pentru a forma ovarul. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Gimnosperme)

Specii: Dryopteris cristata (Fig. 2.18.), D. spinulosa, D. linneana, Equisetum limosum (Fig. 2.19.), E. fluviatile, Lycopodium annotinum, Picea excelsa (Fig. 2.20.), Pinus silvestris (Fig. 2.21.), Pinus silvestris ssp. Turfosa (atacată de dăunători, Fig. 2.23.), Juniperus communis (Fig. 2.22.) var. intermedia. (Pop. 1965)

Fig. 2.18. Dryopteris cristata Fig. 2.19. Equisetum limosum

(Sursa: www.wikipedia.org) (Sursa: http://bonnier.flora-electronica.com/)

Fig. 2.20. Picea excelsa Fig. 2.21. Pinus silvestris

(Sursa: http://bonnier.flora-electronica.com/) (Sursa: http://bioinformatics.psb.ugent.be/)

Fig. 2.22. Juniperus communis

(Sursa: http://nyc.books.plantsofsuburbia.com/, http://botanyphoto.botanicalgarden.ubc.ca/)

Fig. 2.24. Stellaria longifolia Fig. 2.23. Pinus silvestris ssp. Turfosa

(Sursa: http://toronto-wildlife.com/) (Sursa: http://www.mohos.ro/)

Fanerogame

Fanerogame: grup de plante cu flori care se înmulțesc prin semințe. (https://dexonline.ro/definitie/fanerogam%C4%83)

Specii: Alnus glutinosa (Fig. 2.25.), Andromeda polifolia (Fig. 2.26.), Betula verrucosa (Fig. 2.27.), B. pubescens var. rhomboidalis, B. hybrida, Calamagrostis neglecta (specie vulnerabilă, Fig. 2.28.), C. stricta, Calluna vulgaris, Carex pauciflora, C. rostrata, C. vesicaria, C. curta, C. echinata, C. limosa, C. nigra, C. paniculata (Fig. 2.29.), C. elongata, C. brizoides, C. stellulata, C. canescens, C. vulgaris, C. gracilis var. sphaerocarpa, C. lasiocarpa, C. limosa, C. riparia, C. vesicaria, Cerasitum caespitosum, Cicuta virosa, Cirsium palustre (Fig. 2.30.), Cnidium dubium (Fig. 2.31.), Drosera rotundifolia (Fig. 2.32.), D. anglica, D. intermedia, D. obovata, Comarum palustre, Potentilla tormentilla (Fig. 2.33.), P. palustris, Deschampsia caespitosa, Empetrum nigrum (Fig. 2.34.), Epilobium palusustre (Fig. 2.35.), E. obscurum, Eriophorum vaginatum (Fig. 2.36.), Eriophorum latifolium, Festuca rubra (Fig. 2.37.), Festuca trachyphylla, Galium palustre (Fig. 2.38.), Hieracium blyttianum, H. auricula, Juncus bulbosus, Lazula multiflora, Lysimachia thyrsiflora, Malaxis monophyllos, Menyanthes trifoliata, Molinia coerula, Orchis incarnata (Fig. 2.39.), Phleum pratense, Pirola minor (Fig. 2.40.), Ribes petraeum, Salix pentandra (Fig. 2.41.), S. aurita (Fig. 2.42.), S. silesiaca, S. subaurita, Scheuchzeria palustris, Schuchzeria palustris, Scutellaria galericulata, Sparganium minimum, Stellaria alsine, S. longifolia (specie vulnerabilă) (Fig. 2.24.), Utricularia vulgaris (Fig. 2.43.), Vaccinium vitis-idaea (Fig. 2.44.), V. oxyicoccos, V. microcarpum, Veronica scutellata. (Pop, 1965)

Specii de plante enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE: Ligularia sibirica – plantă de interes comunitar (Fig. 2.45.).

Fig. 2.45. Ligularia sibirica

(Sursa: http://www.biolib.cz/)

Fig. 2.25. Alnus glutinosa Fig. 2.26. Andromeda polifolia

(Sursa: wikipedia.org) (Sursa: http://briggsnsy.com/)

Fig. 2.27. Betula verrucosa Fig. 2.28. Calamagrostis neglecta

(Sursa: wikimedia.org) (Sursa: http://flora.uit.no/)

Fig. 2.29. Carex paniculata Fig. 2.30. Cirsium palustre

(Sursa: http://flora.uit.no/) (Sursa: http://www.summitpost.org/)

Fig. 2.31. Cnidium dubium Fig. 2.33. Potentilla tomentilla

(Sursa: wikimedia.org) (Sursa: http://www.floravascular.com/)

Fig. 2.32. Drosera rotundifolia

(Surse: http://www.growsundews.com/, originala)

Aici este singurul loc în Europa unde se găsește o planta care s-a conservat chiar din glaciațiunea cenozoic, Roua cerului – Drosera rotundifolia. Este unica plantă carnivoră din România. Planta ademenește insectele cu tentaculele (perii glanduliferi) acoperite cu o sevă otrăvitoare vâscoasă de care se prind insectele. Tentaculele de pe marginea petalelor se închid, iar seva plantei învelește insecta și o dizolvă complet, până nu mai rămâne nimic decât chitina. Plantele relictare din epoca de gheață sunt strict protejate. (https://hu.wikipedia.org/wiki/Mohos-t%C5%91zegl%C3%A1p)

Fig. 2.34. Empetrum nigrum Fig. 2.38. Galium palustre

(Sursa: wikimedia.org) (Sursa: http://www.naturespot.org.uk/)

Fig. 2.36. Eriophorum vaginatum Fig. 2.37. Festuca rubra

(Sursa: wikimedia.org) (Sursa: http://www.flickriver.com/)

Fig. 2.39. Orchis incarnata Fig. 2.35. Epilobium palustre Fig. 2.40. Pyrola minor

(http://www.panoramio.com/) (http://www.thewildflowersociety.com/) (http://luirig.altervista.org/)

Fig. 2.41. Salix pentandra Fig. 2.42.. Salix aurita

(Sursa: http://www.poplarandwillow.org.nz/) (Sursa: en.wikipedia.org)

Fig. 2.43. Utricularia vulgaris Fig. 2. 44. Vaccinium vitis-idaea

(Sursa: wikimedia.org) (Sursa: http://cpphotofinder.com/)

2.6. STUDIU ECOLOGIC

2.6.1. Rezumat

Întrucât în Convenția Europeană a Peisajului, protecția, managementul și amenajarea peisajului implică responsabilități concrete referitoare la protejarea mediului, a habitatelor naturale și diversității biologice, lucrarea prezentă se axează pe un studiu ecologic în vederea biodiversității și factorii ecologici în zona Tinovului Mohoș, județul Harghita. Biodiversitatea arealului apreciată cu ajutorul indicilor de biodiversitate ecologică este foarte bogată, fiind reprezentată de diferite specii de plante (unele rare), precum și specii de animale sau insecte specifice zonei. Se recomandă protejarea biodiversității și integrarea în peisaj a vegetației existente prin compoziții vizuale și mijloace care să îmbine elementele naturale și cele antropice în mod armonios și să ofere senzații și simțuri estetice plăcute și relaxante.

2.6.2. Introducere

Lucrarea propune un studiu ecologic efectuat cu ocazia unui proiect din zona Tinovului Mohoș. În Convenția Europeană a Peisajului, adoptată la Florența în 20 octombrie 2000, ratificată în țara noastră prin Legea nr. 451/2002 (M. Of. nr. 536/23 iul. 2002), peisajul este considerat o parte importantă a calității vieții și un element esențial al bunăstării sociale și individuale. De aceea, protecția, managementul și amenajarea peisajului implică drepturi și responsabilități pentru fiecare stat preocupat de o dezvoltare durabilă, bazată pe relații echitabile și armonioase între activitățile și necesitățile sociale, economice și de mediu.

Peisajul participă într-o manieră importantă la interesul general în ceea ce privește domeniile: cultural, ecologic, de mediu și social, constituind și o resursă favorabilă pentru activitatea economică, întrucât protecția, managementul și amenajarea corespunzătoare a mediului și peisajului contribuie la crearea de locuri de muncă. De asemenea, peisajul contribuie la formarea culturilor locale, fiind o componentă de bază a patrimoniului natural și cultural, contribuind la bunăstarea umană și la consolidarea identității, la protecția habitatelor naturale și diversității biologice, respectiv la protecția patrimoniului mondial cultural și natural (Turner și colab., 2001; Wu, 2008).

În România, amenajarea peisajului a urmat de-a lungul timpului trendul Europei Occidentale, cu limitele impuse de restricțiile geografice, istorice, economice și sociale, cunoscând însă în ultimele două decenii o evidentă dezvoltare. O deosebită anvergură în țara noastră au proiectele de peisagistică care au ca scop amenajarea spațiilor verzi și realizarea unor compoziții vegetale și minerale optime în cadrul amenajării grădinilor, parcurilor, zonelor de promenadă și loisir.

Amenajarea peisageră asigură legătura armonioasă între mediul natural și cel antropic, între spațiul natural și cel construit, urmărindu-se realizarea unei ambianțe pozitive în cadrul mediului înconjurător care să contribuie substanțial la înfrumusețarea vieții și a mediului de viață al omului (Turner și colab., 2001; Odum și Barrett, 2005).

Activitatea specialistului peisagist și respectiv studiile de peisagistică se pot axa pe suprafețe mici sau mari, depinde de dimensiunea proiectului. Toate activitățile din zonă vor avea acordul custodelui – administrator al Rezervației numit conf. O.U.G. 236/2000 și conf. legii 462/201.

Tinovul Mohoș s-a format în urmă cu 3000 de ani în cadrul unui crater vulcanic situat în masivul Ciomadu (Ciomatu) lângă mai binecunoscutul obiectiv lacul Sfânta Ana. Datorită existenței aici a mai multor specii floristice deosebite, turbăria a fost declarată rezervație floristică și monument al naturii. Pe covorul de mușchi (Sphagnum) se întâlnesc specii de plante de tip relict precum buzduganul (Sparganium minimum), trestia de câmp (Calamagrostis neglecta), bumbăcărița (Eriophorum gracile); specii ale plantei insectivore numită popular „Roua cerului” (Drosera obovata, Drosera rotundifolia), tufe de rozmarin ruginiu (Andromeda polifolia), de afine (Vaccinium axycoccos). Vegetația este completată și de specii de mesteacăn pufos (Betula pubescens) sau mesteacăn pitic (Betula nana), pini pitici (Pinus silvestris) ce au în general înălțimi invers proporționale cu grosimea stratului de turbă pe care se străduiește să își mențină echilibrul.

Stratul de turbă este gros de 10 până la un maxim de 20 de metri. Datorită turbei, apa Tinovului este aproape neagră. În zonă se mai află câteva ‘tinoave’ similare mai mici, cum ar fi Tinovul Bufnitor (Buffagó) situat în craterul Muntelui Puturosu și Tinovul Hámmas situat pe valea pârâului Jombor.

CAPITOLUL 3. MATERIAL ȘI METODĂ

3.1. AMPLASAREA GEOGRAFICĂ, FACTORII ABIOTICI SI BIOTICI

Luându-se în considerare importanța factorilor geografici și ecologici în procesul de evaluare a biodiversității, dar si de stabilire a speciilor si asociațiilor de plante utilizate în amenajarea spatiilor verzi (Odum și Barrett, 2005), s-a luat in calcul:

Poziția geografică: longitudinea; latitudinea; limitele arealului; suprafața arealului; alte date: căile de comunicație; localitățile de explorare etc.

Principalele date privind coordonatele geografice, altitudinea și caracteristicile ecologice ale arealului în care se va realiza proiectul:

Tab. 3.1.

Principalele date privind coordonatele geografice și caracteristicile ecologice

Topografia suprafeței respective: forma de relief; apele; altitudinea.

Climatul zonei: temperatura medie anuală; temperatura minimă absolută; temperatura maximă absolută; amplitudinea temperaturilor zilnice și anuale; suma precipitațiilor anuale; repartizarea precipitațiilor pe anotimpuri; umiditatea relativă a aerului; intensitatea luminii; intensitatea și frecvența vânturilor.

Geologia, geomorfologia și edafologia zonei: tipul de sol; caracteristicile fizice, chimice și biologice; roca mamă.

Factorii biotici: flora, cu tipurile și distribuția acestora; fauna, cu tipurile și distribuția acestora; factorul uman și practicile agricole.

Stratul de zăpadă are o durată de circa 75-100 zile/an, și are un caracter termoizolator pentru vegetația Tinovului. Zilele când se înregistrează îngheț însumează între 140-180 de zile iar la cealaltă extremă termică se situează zilele tropicale care nu depășesc 2 zile/an. Umiditatea relativă a lunii celei mai calde, iulie, atinge 72-80%. Zilele senine înregistrate aici sunt de 40-50 zile pe an. Vânturile predominante sunt din sectorul vestic și nord-vestic, cu o frecvență de peste 50%.

Fig. 3.1. Iarnă în Tinovul Mohoș

(Sursa: http://www.mohos.ro/)

3.2. INVENTARIEREA BIODIVERSITĂȚII

După respectarea condițiilor preliminare, referitoare la amplasarea geografică și condițiile ecologice generale, s-a trecut la evaluarea de ansamblu a vegetației, faunei și a caracteristicilor arealului dat, respectându-se metodologiile din literatura de specialitate (Berca, 2000; Botnariuc și Vădineanu, 1982; Jarvis și colab., 1998; Cogălniceanu, 2007).

Tinovul Mohoș s-a remarcat în primul rând prin speciile de floră rămase din perioada erei glaciare, deși cercetările zoologice complexe a ultimilor ani au demonstrat că Tinovul constituie un habitat interesant și valoros nu numai din punct de vedere botanic ci constituie la rândul lui un habitat potrivit și pentru mai multe specii rare de artropode. Clase de habitate: mlaștini, turbării, pășuni, păduri de foioase, păduri de conifere, păduri de amestec.

În anii 1950 biologul și profesorul universitar Emil Pop a redactat lista completă a speciilor de plante și de faună, dar care treptat a fost completată de alți cercetători din zilele noastre, a arătat prezența a 20 specii de mușchi de turbă Sphagnum.

Tinovul Mohoș poate fi considerat un tinov mixt cu păduri și mușchi. Pe baza caracteristicilor botanice, fizice și chimice este un tinov dominat preponderent de mușchi. Din punct de vedere botanic păstrează și astăzi anumite specii relictice din era glaciară cum ar fi: speciile de droseră (Drosera rotundifolia, D. Obovata, D. anglica), ruginare (Andromeda polifolia), Scheuchzeria palustris, bumbăcarița (Eriophorum vaginatum), vuitoare (Empetrum nigrum), Afinul (Vaccinium oxycoccus), Carex echinata, Carex elongata, Sphagnum angustifolium, Stellaria longifolia, Equisetum fluviatile.

Mai mult, ecosistemul a favorizat dezvoltarea plantelor otrăvitoare sau halucinogene. De exemplu, aici se găsesc nebunele, care odată mâncate, dau senzație de euforie, după care acționează ca un laxativ.

Rezervația  adăpostește vegetație forestieră alcătuită în mare parte de pin silvestru (Pinus sylvestris), specii de mesteacăn pitic (Betula nana) și mesteacăn pufos (Betula pubescens).

Din punct de vedere al structurii speciilor putem spune că Tinovul Mohoș poate fi caracterizat prin numărul redus de specii, respectiv număr ridicat de unități din cadrul aceleași specii. Stratul de mușchi poate fi considerat vegetația dominantă. Fauna este constituită din specii de păsări, reptile și amfibieni. Ca mamifere, este o zonă destul de periculoasă, cu râși, lupi si urși. În vara anului 2013, în rezervație erau 21 de urși. În perioada 2003-2005 un grup de cercetători a reușit să identifice 108 specii diferite de păianjeni.

3.3. PRELEVAREA PROBELOR

Întrucât acțiunea de explorare (prelevare) a probelor este complexă (Odum și Barrett, 2005), ea s-a bazat pe mai mulți factori astfel încât prelevarea, respectiv alegerea și recoltarea probelor să reprezinte întreaga variabilitate genetică existentă în biocenozele din areal. A fost parcursă astfel încât să fie cuprinse toate tipurile de stațiuni și variantele lor, urmând trasee și itinerarii prestabilite.

Suprafață protejată este de 240 ha din care mlaștina propriu-zisă are 80 ha și reprezintă o mlaștină oligotrofă. Adâncimea craterului Mohoș este apreciată în prezent la circa 60 m, această valoare a fost și este într-o continuă modificare datorită proceselor de sedimentare care au loc aici.

Tinovul Mohoș împreună cu Lacul Sf. Ana ocupă o suprafață de aproximativ 440 ha, adică 4,4 km2 (Natura 2000). Având în vedere dimensiunea suprafeței, situl, ca unitate de peisaj este încadrat la geocora, care încadrează în categoria geofaciesului. „Geofaciesul este ansamblul fizionomic omogen prezent în interiorul unui geosistem. Se caracterizează printr-un anumit potențial ecologic și o exploatare biologică bine determinată.” (Sestraș, 2013)

3.4. MONITORIZAREA VEGETAȚIEI

Fig. 3.2. Monitorizarea vegetației pe sit

(Sursa: original)

Protocolul pentru monitorizarea vegetației a presupus utilizarea unor suprafețe de probă permanente, recomandate de majoritatea ecologilor, care prezintă avantajul efectuării studiilor comparative. Monitorizarea biodiversității s-a realizat prin suprafețe de probă și transecte permanente (Stugren, 1982, 1994), cu următoarele particularități:

de formă pătrată, de 1 ha (100x100m), pentru monitorizarea vegetației arborescente;

de formă pătrată, de 0,025 ha (20x20m), pentru monitorizarea vegetației ierboasă;

Fig. 3.3. Situri de probă pentru vegetația lemnoasă

Fig. 3.4. Situri de probă pentru vegetația ierboasă

3.5. PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE

Datele experimentale obținute au fost prelucrate statistic, utilizându-se recomandările literaturii de specialitate. Variabilitatea și diversitatea speciilor din areal a fost analizată prin intermediul indicilor de biodiversitate, care reprezintă măsura matematică a diversității speciilor într-o comunitate. Cuantificarea diversității prin intermediul indicilor constituie un instrument important în activitatea de evaluare, înțelegere, comparare a structurii comunităților (Begon și colab., 1996), precum și în cea de protejare și asigurare a condițiilor necesare pentru protejarea speciilor, menținerea și perpetuarea acestora, a comunităților sau asociațiilor în care trăiesc acestea.

Există mai mulți indici de diversitate utilizați în ecologie. În biologie și silvicultură se folosesc adesea combinații de mai mulți indici, pentru a se valorifica cât mai bine punctele forte ale fiecăruia, iar în acest fel să se obțină date cât mai relevante și obiective, care să permită o înțelegere mai completă a structurii comunităților de plante.

3.5.1. Constanța (C)

Ilustrează continuitatea apariției unei specii într-un anumit areal. În ecologie, în studiile observaționale ale ecosistemelor, constanța este utilizată pentru a descrie sistemele vii care pot rămâne neschimbate. Acest indicator structural al biocenozei reflectă proporția unei anumite specii într-un anumit biotop. Cu cât valoarea indicatorului este mai mare, cu atât se consideră că specia dată este mai bine adaptată la condițiile oferite de biotop. Constanța se estimează cu ajutorul relației:

CA – constanța speciei A ;

npA – numărul probelor în care se găsește specia A;

Np – numărul total de probe examinate.

În funcție de valoarea acestui indicator, speciile se distribuie în următoarele clase:

C1 accidentale, prezente între 1-25 % din probe;

C2 accesorii, prezente între 25,1-50% din probe;

C3 constante, prezente între 50,1-75 % din probe;

C4 euconstante, prezente între 75,1-100 % din probe.

3.5.2. Dominanța (D)

Ilustrează în ce relație se găsește efectivul unei specii față de suma indivizilor din celelalte specii cu care se asociază, exprimând abundența relativă. În ecologie, dominanța reprezintă gradul în care un taxon este mai numeros ca număr de indivizi decât concurenții săi dintr-o comunitate ecologică, sau constituie cea mai mare pondere din biomasa totală. Cele mai multe comunități ecologice sunt definite de speciile lor dominante. Ex. în mlaștinile din zona temperată, vegetația dominantă este de obicei reprezentată de specii de mușchi (Sphagnum) etc. Prin urmare, dominanța este un indicator al productivității, deoarece indică procentul de participare al fiecărei specii la realizarea producției de biomasă din biocenoză. Se calculează cu ajutorul indicelui de dominanță:

DA – dominanța speciei A;

nA – numărul total de indivizi din specia A, găsiți în probele examinate;

N – numărul total de indivizi al tuturor speciilor prezente în probele examinate.

În funcție de valoarea acestui indicator, speciile se distribuie în următoarele clase:

D1 subrecedente (sub 1,1%);

D2 recedente (între 1,1-2%);

D3 subdominante (între 2,1-5%);

D4 dominante (între 5,1-10%);

D5 eudominante (peste 10%).

3.5.3. Indicele de semnificație ecologică (W)

Reprezintă relația dintre indicatorul structural (C) și cel productiv (D), ilustrând mai bine poziția unei specii în biocenoză:

În funcție de valoarea acestui indicator, speciile se distribuie în următoarele clase:

W1 cu valori sub 0,1% (specii accidentale);

W2 cu valori între 0,1-1% (specii accesorii);

W3 cu valori între 1,1-5% (specii accesorii);

W4 cu valori între 5,1-10% (specii caracteristice cenozei date);

W5 cu valori peste 10% (specii caracteristice cenozei date).

3.5.4. Indicele de afinitate cenotică (q)

Evidențiază afinitățile existente între speciile unui grup dintr-o biocenoză dată, stabilite în baza preferințelor comune pentru condițiile aceluiași mediu de viață. Indicele evidențiază speciile cu afinitatea cea mai mare pentru o anumită biocenoză.

Indicele de afinitate cenotică se calculează cu ajutorul coeficientului lui Jaccard (q), după cum urmează:

a – numărul probelor în care se găsește specia A, indiferent dacă este sau nu și B;

b – numărul probelor în care se găsește specia B, indiferent dacă este sau nu și A;

c – numărul probelor care conțin ambele specii.

3.5.5. Indicele de diversitate Shannon

Indicele de diversitate Shannon este un parametru comun utilizat în caracterizarea diversității speciilor dintr-o comunitate. Acesta se bazează atât abundența, cât și pe echitabilitatea distribuției speciilor. Calcularea acestui indice se efectuează cu următoarea formulă:

H – indicele de diversitate Shannon;

s – numărul total de specii dintr-o comunitate;

p – proporția fiecărei specii dintr-o comunitate.

3.5.6. Echitabilitatea

Reprezintă măsura abundenței relative a diferitelor specii și se calculează prin împărțirea lui H la Hmax, unde Hmax este lnS.

Indici ai bogăției de specii: bogăția de specii este cea mai simplă măsură a biodiversității, reprezentând numărul de specii diferite dintr-o anumită zonă. Aceasta este dependentă de dimensiunea de eșantionare.

3.5.7. Indicele de diversitate Margalef:

3.5.8. Indicele de diversitate Menhinick:

N = numărul total de indivizi din eșantion;

S = numărul de specii înregistrate.

Indicii de diversitate Margalef și Menhinick pot juca un rol util în investigarea diversității biologice, însă sunt puternic influențați de efortul de eșantionare, cu toate eforturile de a corecta dimensiunea eșantionului.

3.5.9. Indicele Simpson

Este folosit adesea în ecologie pentru a cuantifica biodiversitatea unui habitat. Acesta ia în considerare numărul de specii dintr-un habitat (areal), precum și abundența fiecărei specii.

Prin urmare, indicele Simpson ilustrează proporția indivizilor dintr-o specie într-un anumit areal și importanța acestei specii pentru diversitatea arealului respectiv. Indicele de diversitate Simpson se calculează cu formula:

D – indicele de diversitate Simpson;

pi – proporția fiecărei specii din comunitate;

ni – numărul de indivizi ai speciei;

N – numărul total de indivizi ai tuturor speciilor.

Indicele Simpson poate avea valori de la zero, până la valoarea numărului total de specii. Valoarea D = 1 înseamnă ca toți indivizii aparțin unei singure specii, iar valoarea D = S (numărul total de specii) presupune ca fiecare individ aparține unei specii diferite.

Derivați din indicele Simpson sunt: Indicele de diversitate Simpson 1-D; Indicele reciproc Simpson 1/D. Indicele Simpson este important întrucât ia în considerare atât numărul speciilor, cât și proporția fiecăreia. De la elaborarea sa de către Simpson, în anul 1949, în publicațiile de specialitate se utilizează prin cele trei variante: Indicele Simpson (D), Indicele de diversitate Simpson (1 – D), Indicele reciproc Simpson (1/D). Indicele Simpson (D) măsoară probabilitatea ca doi indivizi extrași aleator dintr-o probă să aparțină aceleiași specii.

CAPITOLUL 4.
REZULTATE ȘI DISCUȚII

Mlaștina este reprezentată de depozite groase de mușchi de turbă (Sphagnum) care acoperă o suprafață de aproximativ 80 ha. Pe această suprafață există în jur de 10-20 mici lacuri (unele dintre ele acide), care comunică între ele printr-un lac subteran ce se află sub stratul de 15-20m de turbă. Primăvara sau în perioade ploioase turba se îmbibă cu apă, ca un imens burete; intervenții pentru drenare au fost începute în 1908.

Deplasarea în rezervație se face numai în grupuri, pe o pasarelă de lemn care duce la două dintre ochiurile de apă care au mai rămas din vechiul lac. Poteca amenajată are o lungime de cca 400 m.

Dintre cele 240 ha, cea mai mare pondere este ocupată de păduri de amestec (52%) și păduri de conifer (20%), iar 12% mlaștini,turbării, 9% pășuni și 7% păduri de foioase.

Fig. 4.1. Ponderea diferitelor suprafețe (%) din totalul celor 439 ha (Natura 2000)

Ca urmare a diversității suprafețelor, biodiversitatea arealului este bogată, fiind reprezentată de diferite specii ierboase, arbori și arbuști, precum și specii de animale.

Suprafețele împădurite sunt constituite din arbori și arbuști în care predomină specii de pin silvestru (Pinus sylvestris), specii de mesteacăn pitic (Betula nana) și mesteacăn pufos (Betula pubescens), arin (Alnus glutinosa).

Fig. 4.2. Ponderea diferitelor specii de arbori (%) în cadrul suprafețelor împădurite

Inventarierea și monitorizarea vegetației în condițiile monitorizării factorilor ecologici, a permis calcularea principalilor indici de caracterizare a biodiversității, precum și identificarea speciilor cu valoare bioindicatoare ridicată, reprezentative pentru habitatul analizat, a căror pondere și rol trebuie perpetuat (Chapman și Reiss, 1999; Miller, 2006; Jorgensen, 2009).

4.1. REZULTATELE OBȚINUTE ÎN URMA CALCULĂRII INDICILOR ECOLOGICI – SPECII LEMNOASE

Tab.4.1.

Speciile lemnoase examinate și apariția lor pe site-urile de probă

Fig. 4.3. Ponderea procentuală a speciilor lemnoase examinate

Valorile calculate pentru constanța, dominanța și indicele de semnificație ecologică pentru speciile lemnoase sunt prezentați în Tab. 4.2. Constanța (C) și dominanța (D) cu cele mai înalte valori s-au remarcat la speciile de Pinus, Picea, Betula, Alnus.

Tab.4.2

Constanța, dominanța și indicele de semnificație ecologică la speciile lemnoase

Principalii indici de caracterizare a biodiversității, calculați la speciile lemnoase, sunt rezentați în Tab. 4.3.. și Tab. 4.4.

Tab.4.3.

Principalii indici de caracterizare a biodiversității, calculați la speciile lemnoase

Legăturile existente între indicii studiați în cadrul speciilor lemnoase sunt redate în Tab. 4.5.

Tab.4.5.

Coeficienții de corelație dintre indicii ecologici în cadrul speciilor lemnoase

r P5%= 0,666 r P1% = 0,798 r P0,1% = 0,898

Indicele de similaritate Jaccard (indicele de afinitate cenotică – q) a pus în evidență asemănarea asociațiilor vegetale pe baza compoziției specifice de la diferitele site-uri evaluate, dar mai ales a reliefat diferențele dintre comunitățile de specii existente (Tab. 4.6.). Indicele de similaritate Jaccard a ilustrat afinitatea foarte ridicată dintre speciile în general, cu excepția speciilor de Salix.

Tab. 4.6.

Indicele de similaritate Jaccard la speciile lemnoase

4.2. REZULTATELE OBȚINUTE ÎN URMA CALCULĂRII INDICILOR ECOLOGICI – SPECII IERBOASE

Tab. 4.7.

Specii ierboase examinate și apariția lor pe site-urile de probă

Fig. 4.4. Ponderea procentuală a speciilor ierboase examinate

Valorile calculate pentru constanța, dominanța și indicele de semnificație ecologică pentru speciile ierboase sunt prezentați în Tab. 4.9. Constanța (C) și dominanța (D) cu cele mai înalte valori s-au remarcat la speciile de Festuca, Carix, etc.

Tab. 4.9.

Constanța, dominanța și indicele de semnificație ecologică la speciile ierboase

Principalii indici de caracterizare a biodiversității, calculați la speciile ierboase, sunt prezentați în Tab. 4.10. și Tab. 4.11.

Tab.4.10.

Principalii indici de caracterizare a biodiversității, calculați la speciile ierboase

Legăturile existente între indicii studiați în cadrul speciilor ierboase sunt redate în Tab. 4.12.

Tab.4.12.

Coeficienții de corelație dintre indicii ecologici în cadrul speciilor ierboase

r P5%= 0,666 r P1% = 0,798 r P0,1% = 0,898

Indicele de similaritate Jaccard (indicele de afinitate cenotică – q) a pus în evidență asemănarea asociațiilor vegetale pe baza compoziției specifice de la diferitele site-uri evaluate, dar mai ales a reliefat diferențele dintre comunitățile de specii existente (Tab. 4.13.). Indicele de similaritate Jaccard a ilustrat afinitatea foarte ridicată (100%) dintre speciile Calamagristis și Carix, Calamagrostis și Utricularia, Cirisium și Utricularia, Empetrum și Festuca, Empetrum și Vaccinium, Festuca și Vaccinium, Ligularia și Orchis, Ligularia și Potentilla. Indicele de similaritate Jaccard a ilustrat afinitatea foarte scăzută (38%) Empetrum și Ligularia, Empetrum și Orchis, etc.

Tab. 4.13.

Indicele de similaritate Jaccard la speciile ierboase

CAPITOLUL 5. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În cadrul Tinovului Mohoș lacurile au forme ovale sau rotunde în cele mai multe cazuri, cu maluri joase și multă vegetație. În cadrul acestora se remarcă o vegetație bogată alcătuită din plante submerse și flotante, care au ca limită de dezvoltare adâncimea de 4,0 m. Se poate spune că această valoare reprezintă adâncimea până la care lumina reușește să pătrundă sau se află o termoclimă a cărei valoare conduce la restricții asupra dezvoltării vegetației acvatice la adâncimi mai mari. Plantele palustre din zona litorală a lacului fac parte din stratul erbaceu dar și al arborilor și arbuștilor, care cresc în înălțime pe măsură ce se îndepărtează de oglinda de apă a lacului. Vegetația erbacee înaltă ne indică rutele animalelor care vin la adăpat aici, urși și căprioare, și care ocolesc atent canalele înșelătoare ce le pot pune viața în pericol.

Situl este bine conservat datorita regimului de protecție pe care l-a avut din 1975, ca rezervație mixta (botanica, zoologica si geologica). Partea estică-nord-estică a sitului este vulnerabilă datorită pășunatului cu oile si unor activități de drenaj a terenului, cea ce duce la degradarea continuă a mlaștinii, chiar și la dispariția acestei.

Amenajarea peisageră va urmări conservarea pe cât posibil a vegetației existente, în special a speciilor de arbori, precum si a biodiversității speciilor. De asemenea, se va avea în vedere protejarea speciilor ierboase, în special luându-se măsuri speciale pentru conservarea celor rare si eventual punerea lor în valoare prin amenajări care să valorifice potențialul turistic,. Asigurarea unor compoziții vizuale peisagere în care să fie îmbinate optim elementele naturale sau artificiale. Speciile pot fi ocrotite doar în cadrul lor natural, oferind o protecție a mediului de viață. Printre valorile naturale, cunoașterea biodiversității pe deoparte, înseamnă o experiență sufletească pentru cei care doresc să cerceteze ecosistemele. Pe altă parte înseamnă o plăcere estetică, prin urmare este o reîncărcare sufletească pentru cei care fac drumeții în natură.

CAPITOLUL 6.
CONSTRUCȚII ORNAMENTALE

6.1. Partea construită

6.1.1. Documentare foto – situația existentă

Partea construită a sitului reprezintă un procent foarte redus din suprafața totală datorită naturii și destinației arealului. Ca mobilierul sitului putem să amintim bănci, coșuri de gunoi și bordul cu indicatoare turistice.

Fig. 6. 1. Intrarea la Tinovul Mohoș

(Sursa: original)

Mobilierul împreună cu căile de acces sunt vechi, deteriorate, amenajate aleator.

Fig. 6.2. Căi deteriorate pe teritoriul Tinovului

(Sursa: original)

Fig. 6.3. Bănci

(Sursa: original)

6.1.2. Mobilierul propus

Având în vedere că Tinovul Mohoș este o arie protejată, am propus numai îmbunătățirea situației existente folosind numai materiale naturale (mai ales lemn), pentru un aspect autentic, armonios cu natura.

Fig. 6.4. Panou indicator turistic

Fig. 6.5. Bancă – propunere în interiorul rezervației

Fig. 6.6. Bancă – la intrare

Fig. 6.7. Coșul de gunoi

6.2. LAND ART

6.2.1. Despre Land Art

Este un concept artistic originar din Statele Unite ale Americii din anii 50 introdus de Robert Smithson. Land Art-ul a ajuns si la Cluj de aproximativ o jumatate de deceniu. Land Art-ul este un concept care în forma sa pură, este întâlnit în natură, iar materialele prin care se realizează sunt naturale. Land Art-ul îmbină ingineria și ecologia. (http://citynews.ro/eveniment-15/land-art-arta-care-imbina-ingineria-si-ecologia-128796).

(Sursa: https://btervbme.wordpress.com/) (Sursa: http://dailypicksandflicks.com/)

(Sursa: http://www.ufunk.net/) (Sursa: http://www.ufunk.net/)

Fig. 6.8. Exemple de Land art ca surse de inspirație

6.2.2. Aplicarea conceptului de Land Art

Pentru aplicarea conceptului de Land Art am propus niște amenajări folosind numai materiale care pot fi găsite pe situl respectiv rezultând un aspect armonios și minim invaziv. Mai jos pot fi văzute figuri înainte și după, pentru ilustrarea propunerilor.

Fig. 6. 9. Fân și plante floricole

Lacurile Tinovului Mohoș reprezintă puncte de interes pentru vizitatori. Prin folosirea crengilor putem să obținem diferite figuri datorită reflecțiilor în apă.

Fig. 6.10. Trei variante pentru lacuri

Regiunea Tinovului Mohoș este renumit pentru apariția relativ frecventă a urșilor. Am propus niște „sculpturi” făcute din crengi și fân. În acest mod vizitatorii pot se întâlni cu urși fără să prezintă un pericol real.

Fig. 6.11. Sculpturi de animale din materiale naturale

SUMMARY

In our changing world ruled by technology and greed it is important to raise awareness on environmental issues. Our job as landscape architects is not just creating new green spaces. Protecting and preserving the still existing natural values are just as important.

Mohos peat pog is one of those natural values not just on a national but on a continental level. It represents an evironmental, turistic, natural, cultural, historical, esthetic value and beacause of that it is worth paying attention to it by both the specialists and the public.

In my dissertation I presented the Mohos pean-swamp and tried to ephasize its importance and value from the point of view of biodiversity and ecology. I also recommended some changes of the constructed part of the area with the purpose of an esthetic and turistic improvement, keeping in mind that the changes, interventions made by men must be minimal given the fact that it is a nature reserve, a protected area.

I would like to close my dissertatation with the words of the famous naturalists, Sir David Attenborough who celebrated his 90th birthday this year:

"Cherish the natural world, because you're a part of it and you depend on it."

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Botnariuc N. – Vădineanu A (1982): Ecologie. Editura didactică și pedagogică. București.

Máthé István (2012): Studii asupra faunei de Carabidae (Coleoptera) din bazinul Oltului Superior, Scientia, Cluj-Napoca.

Pál Zoltán – Takács Ágnes – Barabás Erika (2010): Természetvédelmi területek Erdélyben. Felügyelet és turizmus, Ábel Kiadó, Cluj-Napoca.

Pop, Emil (1960): Mlaștinile de turbă din Republica Populară Romînă, Editura Academiei Republicii Populare Romînie.

Stanciu, Erica – Florescu, Florentina (2009): Arile pritejate din România. Noțiuni introductive, Editura „Green Steps”, Brașov.

Enciclopedii, manuale

Marcu, Oliviu – Rácz Zoltán – Ciocă, Adrian (2009): Munții Harghita, Editura Sport-Turism, București.

Predoiu, George (2010): Managementul populațiilor de urs și lup în România, Green Steps, Brașov.

Sestraș, Adriana (2013): Ecologie și protecția mediului – suport de curs. AcademicPres, Cluj-Napoca.

Tinovul-Mohoș – Lacul Sf. Ana (2013), In: Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor natura 2000 în România, red. Brînzan, Tudor, Fundația Centrul Național, Exclus Prrod, București.

Articole, studii

Kassay János (2003): Manegment plan for the nature reserves Sfanta Ana Lake – Mohos Pean-Swamp, In: Nature conservation in Harghita County, red. Both József, editată de „Rețeaua Verde pentru Viitor”.

Pál Zoltán (2001): Batimetria lacului Sfânta Ana, In: Collegium Geographicum 2, red. Pál Zoltán, Societatea Muzeului Ardelean, Cluj-Napoca.

Urák István – Samu Ferenc – Máthé István – Balog Adalbert (2010): Arachnological (Arachnida: Araneae) studies in Mohos (Mohoș) peat pog, In: Acta Siculica.

Diaconiu, Daniel Constantin – Maliat, Emanuel (2010): Complex Study of the lacustrian ecosystems of Mohoș swamp, In: Lakes, reservoirs and ponds, vol. 4(1): 70-78, Romanian Limnogeographical Association.

Pacurar, Ioan – Rusu, Teodor – Clapa, Doina – Sotropa, Anca – Dunca (2009), Mircea: Contributions at Biodiversity, Physical and Chemical Properties. Knowledge from Tinovul Mohos, in Ciucului Mountains, In: Bulletin UASVM Agriculture, 66 (1)/2009.

Surse de pe internet:

Arie protejată, In: https://ro.wikipedia.org/wiki/Arie_protejat%C4%83, 02.06.2016.

A Mohos tőzegláp, In: http://szentanna-to.ro/, 02.06.2016.

Fanerogamă, In: https://dexonline.ro/definitie/fanerogam%C4%83, 02.06.2016.

Formularul standard Natura 2000, Tinovul Mohoș, In:

http://biodiversitate.mmediu.ro/rio/natura2000/static/pdf/rosci0248.pdf, 02.06.2016.

Gimnosperme, In: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gimnosperme, 02.06.2016.

Lacul Sfânta Ana, In: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Sf%C3%A2nta_Ana, 02.06.2016.

Lichen, In: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lichen, 02.06.2016.

Mohos-tőzegláp, In:

https://hu.wikipedia.org/wiki/Mohos-t%C5%91zegl%C3%A1p, 02.06.2016.

Mușchi, In: https://dexonline.ro/definitie/mu%C8%99chi, 02.06.2016.

Pteridofite, In: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pteridofite, 02.06.2016.

Tinovul Mohos: Cum sa plutesti deasupra unui vulcan, In:

http://www.hailabord.ro/2011/10/tinovul-mohos-cum-sa-plutesti-deasupra.html, 02.06.2016.

Tinovul Mohoș – Lacul Sf. Ana, In:

http://judetulharghita.ro/_user/hargitahegyseg/images/puz/Studiu_Biogeografic-Ecologic.pdf, 02.06.2016.

Tinovul Mohoș, In: http://www.miscellanea.ro/2008/08/tinovul-moho.html, 02.06.2016.

Tinovul mohoș, Satul Lăzărești, In: http://www.greenharghita.ro/index.php/ro/arii-naturale-protejate/tinovul-moho-satul-lazare-ti/, 02.06.2016.

Land Art, arta care imbina ingineria si ecologia, In: http://citynews.ro/eveniment-15/land-art-arta-care-imbina-ingineria-si-ecologia-128796, 21.06.2016.

DECLARAȚIE PE PROPRIA RĂSPUNDERE

Subsemnatul/a……………………………………. identificat(ă) cu actul de identitate seria ………, nr. …………, eliberat de Pol. ……………………….. la data de…………………. CNP …………………………………, cu domiciliul în localitatea ……………………., str. ………………………….., nr. ……… bl. ……., sc. ……, ap. ……, județul …………………., în calitate de autor al Proiectului de Diplomă / Dizertație cu titlul:

…………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………

elaborat și depus pentru susținere publică în sesiunea de licență / dizertație (luna, anul)

………………….……………………………………………………..

în cadrul USAMV Cluj-Napoca, Facultatea de Horticultură, specializarea …………………………………………………………………….

Declar pe propria răspundere că Proiectul de Diplomă / Dizertație respectă dreptul de autor și drepturile proprietății intelectuale, conform Legii nr. 8 din 14 martie 1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial, nr. 60/26 martie 1996 și a Cartei USAMV Cluj-Napoca, știind că sub incidența plagiatului intră:

– realizarea lucrării de către o altă persoană;

– copierea sau preluarea, parțială sau totală, a unui text, a unei lucrări sau proiect de cercetare, proiect de diplomă, lucrare de licență, de doctorat etc.;

– preluarea de texte de pe internet, fără ghilimele și trimitere la pagina de web;

– preluarea unor surse bibliografice fără citarea acestora sau menționarea în referințele bibliografice;

– însușirea rezultatelor muncii științifice a altor autori, texte/fragmente/idei din opera acestora, fără consemnarea surselor bibliografice.

Notă: Înțeleg că orice omisiune sau incorectitudine în prezentarea informațiilor este pedepsită conform legii (art. 292 privind falsul în declarații din Codul Penal).

Declar pe propria răspundere că datele și informațiile din prezenta declarație corespund realității.

Cluj-Napoca Sebestyén Renáta

28.06.2016.