Euro Regiunea Siret Prut Nistru

“Originile fenomenului transfrontalier în Europa Centrală sunt în parte, diferite de cele ce caracterizează Uniunea Europeană, chiar dacă acest fenomen a evoluat în continuare, mai mult sau mai puțin apropiat de modelul occidental”.

(Popa Nicolae, Raciness des évolutions transfrontalières en Europe Centrale, Geographica timisiensis, volX, 2001, p.57, Timisoara)

7. EURO REGIUNEA

„SIRET-PRUT-NISTRU”

Existența a două state românești despărțite de o frontieră a cărui rol devine treptat, pe măsură ce România se apropie de datat intergării în Uniunea Europeană (2007), una cu un rol restrictiv, ca frontieră externă a UE, reprezintă un argument în plus pentru dezvoltarea cooperării transfrontalière în acest areal. în aceste condiții, în special pentru perioada actuală se impune identificarea unui sistem care să permită interpătrunderea celor două comunități din stânga, respectiv dreapta Prutului, cu precădere din punct de vedere cultural, social și economic.

Cooperarea transfrontalieră de tip euroregional reprezintă o modalitate de realizare a acestui demers, plecând de la succesele înregistrate la nivel de relații transfrontalière în arealele unde există sisteme teritoriale euroregionale la nivelul Europei Centrale și de Vest.

7.1. Cadrul de constituire

Constituirea Euroregiunilor „Prutul Superior” și „Dunărea de Jos” la nivelul anului 2000 a „rezolvat” parțial această problemă prin includerea la nivelul acestor sisteme de cooperare transfrontalieră a județelor românești din Moldova și a celor din nordul și respectiv sudul Republicii Moldova și desigur și cu participarea unor structuri administrativ- teritoriale contigui din Ucraina. în aceste condiții, la nivelul anului 2002 sistemul de cooperare transfrontalieră „româno-moldovean” a devenit unul mai complet în urma inițiativei unor Consilii Județene din România și Republica Moldova de a constitui Euroregiunea „Siret-Prut-Nistru”. Astfel, în octombrie 2002, la Iași, s-a constituit primul nucleu oficializat al Euroregiunii prin semnarea unui Protocol de cooperare transfrontalieră „româno-moldoveană” sub denumirea de Euroregiunea „Siret-Prut- Nistru”. La sfârșitul anului 2002, respectiv la data de 4 decembrie, în Republica Moldova, la Ungheni, a fost semnat Statutul de funcționare al Euroregiunii, dată la care a avut loc și prima reuniune a Forumului Președinților constituit din reprezentanți ai tuturor consiliilor județene participante.

La nivelul anului 2003 președinția este deținută de Consiliul Județean Iași iar vicepreședinția de Consiliul Județean Ungheni din Republica Moldova.

Figura 27. Poziția geografică a Euroregiunii „Siret-Prut-NistrU'

Euroregiunea „Siret-Prut-Nistru” este un constituită din structuri teritorial-administrative de rang superior, respectiv județe, cu grad ridicat de compatibilizare, la toate nivelele decizionale și abiliate de a dezvolta relații de cooperare transfrontalieră în baza unui sistem politic descentralizat susținut de Legea administrației publice din statele asociate.

Obiective. Corespunzător Statutului de constituire a acestei structuri de cooperare transfrontalieră, principalele obiective vizează dezvoltarea relațiilor de colaborare la nivelul administrațiilor locale, cu precădere în domeniile economic, cultural și educației etc.

Comparativ cu celelate euroregiuni constituite cu participare românească, acest nou sistem euroregional prezintă unele avantaje care sporesc funcționalitatea sistemului. Este vorba de o istorie comună, de faptul că se vorbește o singură limbă, cea română, fiind de fapt cel mai important element ce stă la baza comunicării cu implicații directe în înțelegerea tuturor mecanismelor de funcționare a sistemului de cooperare transfrontalieră și, nu în ultimul rând, avantajul compatibilității sistemelor de organizare administrativ-teritorială a celor două state. Sunt trei atribute esențiale care stau la baza constituirii, dezvoltării și funcționalității acestei structuri de cooperare transfrontalieră de tip euroregiune.

Cadrul natural și administrativ

Sinteză geologică cu mare vechime, cadrul fizico geografic al arealului Euroregiunii este unul dominant de podiș, cu altitudini ce nu depășesc 600 m, puternic fragmentat de văi cu aspect de canioane și orientate predominant pe direcție nord-sud după cum este și direcția de curgere a celor 3 artere hidrografice principale care dau și numele Euroregiunii, respectiv în succesiune de la vest spre est: Șiretul, Prutul și Nistrul.

în forma actuală Euroregiunea „Siret-Prut-Nistru” s-a constituit la nivelul anului 2002 însă în două etape (figura 27, tabelul 16):

) în prima etapă, respectiv lunile septembrie-octombrie s-a constiuit nucleul de inițiativă format din:

-județele Iași, Neamț și Vaslui de partea românească;

-județele Chișinău, Ungheni și Lăpușna de partea moldoveană;

) etapa a doua, respectiv luna decembrie când arealul Euroregiunii s-a extins prin integrarea a încă două județe din Republica Moldova: Orhei și Soroca situate în partea nord-estică a acestui stat.

Această structură transfrontalieră este singura cu participare românească care include în arealul său, fără a fi membră și o capitală de stat, respectiv municipiul Chișinău, capitala Republicii Moldova.

Particularități structurale

în privința extensiunii teritoriale, această Euroregiune se înscrie în categoria celor cu valoare medie iar sub aspectul formei se apropie de cea a unei structuri teritoriale cu grad ridicat de funcționalitate. Este o structurăde cooperare inter-statală bilaterală și care se bazează pe structuri teritorial-administrative similare, cu grad ridicat de compatibilizare. De asemenea, cum am mai menționat, include în arealul său o comunitate umană cu trecut comun și paticularități cultural-etno-lingvistice identice.

Tabelul 16

Euroregiunea “Siret-Prut-Nistru”. Particularități administrativ-demografice la nivelul anului 2002 (sursa: www.insee.ro; www.citvpoDulation.de/Moldawien.htmt)

Analizând datele prezentate în tabelul 16 remarcăm, de asemenea, simetria existentă între cele două structuri teritoriale asociate din punct de vedere al extensiunii teritoriale și a potențialului demorafic, după cum urmează:

-proporțiile relativ egale în privința arealului integrat, 53,8 % pentru partea românească și 46,2 % pentru partea moldoveană;

-situația este identică și din punct de vedere al potențialului demografic, cu o ușoară superioritate pentru partea româneacă de 64,0 %. Având în vedere și faptul că în acest areal este inclusă și capitala Republicii Moldova proporțiile sunt, relativ și în acest caz, echilibrate.

Proporțiile în privința suprafeței și populației sunt asemănătoare la nivelul fiecărui ansamblu teritorial național în parte (tabelul 16). Atât ca suprafață cât și ca populație, partea Republicii Moldova reprezintă cca V2 din suprafața și respectiv populația țării, în timp ce partea românească reprezintă sub 10,0 % în ambele situații.

Legendă

Orașe

• sub 10 000

Figura 28. Euroregiunea „Siret-Prut-NistrW. Potențialul demografic și rețeaua de localități cu funcții decizionale (orașe și comune)

Plecând de la legea administrației publice existentă în vigoare în fiecare din cele două state și care reglementează că asocierile la nivel de cooperare transfrontalieră se pot realiza la nivel de consilii județene, consilii locale și primării, în arealul euroregiunii există 238 de astfel de instituții (12 orașe și 226 comune) care administrează 1.236 de localități, iar de partea moldoveană 29 de orașe și 333 de comune care administrează 788 de localități.

în concluzie, asocierea în arealul Euroregiunii se poate realiza la nivelul a 41 de orașe și 559 de comune, respectiv asocieri transfrontaliere între orașele și comunele din părțile românească și moldoveană amintite anterior. Fără orașele Chișinău și Iași care împreună au peste un milion de locuitori rezultă o valoare medie de 4.100 locuitori pe structură administrativă potențial asociativă de partea moldoveană și cca 6.300 locuitori pe același tip de unitate de partea românească, existând astfel, teoretic, premisa ca asocierea a două consilii locale să formeze o structură cu o valoare medie de 10.000 locuitori.

Distribuția teritorială a populației, exprimată de valoarea densității de 128,5 loc/km2 existentă la nivelul Euroregiunii este considerată peste media europană și desigur peste media României și a Republicii Moldova. La partea superioară se situează județe Iași, Chișinău și Orhei iar cu valorile cele mai reduse Vaslui și Lăpușna (tabelul 16).

Euroregiunea „Siret-Prut-Nistru” se suprapune din punct de vedere etnic unui areal predominant românesc, la care se adaugă într-o pondere mai mică țigani în partea românească, respectiv ucrainieni și ruși de partea moldoveană.

Frontiera româno-moldoveană și permeabilitatea acesteia

Stabilită pe traseul actual în anul 1948 prin anexarea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către URSS aceasta a căpătat treptat un puternic rol de separare specific perioadei comuniste. Relaxarea situației politice din spațiul central și est european prin căderea sistemului comunist a determinat, la nivelul anului 1991, dezintegrarea URSS și nașterea a 15 noi state independente între care și Republica Moldova într-o structură teritorială mult diminuată față de cea a Basarabiei interbelice. România a fost primul stat european care a recunoscut oficial Republica Moldova creând o serie de facilități pentru cetățenii acestui stat de a intra în contact direct cu „țara mamă”. Un rol important în acest sens derivă desigur, din permeabilitatea frontierei. O perioadă de cca 10 ani, respectiv 1991-2000 fluxul de persoane între cele două state s-a realizat în baza actului de identitate, iar un mare număr de cetățeni ai Republicii Moldova au primit cetățenie română. Avansarea negocierilor României cu Uniunea Europeană, in ideea integrării la nivelul acestei noi structuri europene a impus treptat o serie de noi „restricții” în privința „filtrării” fluxului uman transfrontalier prin securizarea acestei frontiere care din anul 2007 poate deveni frontieră externă a UE. De asemenea, din 2004 este și frontieră de tip „NATO”.

Suportul frontierei dintre cele două state este unul în totalitate hidrografic trasat de-a lungul râului Prut și a lacului de acumulare la Stânca-Costești amenajat în bazinul aceleiași artere hidrografice. Din cei 681,3 km cât reprezintă lungimea totală a frontierei dintre cele două state, cca 70,0 % este inclus în arealul Euroregiunea „Siret-Prut-Nistru”.

Dinamica apariției punctelor de trecere a frontierei a rămas aproape identică în intervalul 1990-2003. Astfel, de la un punct feroviar și unul rutier, specifice perioadei socialiste, în prezent, în arealul Euroregiunii s-a mai deschis un singur punct rutier bazat pe transbordarea cu bacul. Deschiderea de noi puncte de trecere în perioada actuală în condițiile în care cele două state se află în etape diferite în raport cu procesul de integrare europeană va impune o profesionalizare ridicată a acestora, bazată pe norme de securitate europeană ridicate.

Rolul Euroregiunii în acest context este unul considerabil având scopul principal de a atenua discrepanțele economice și culturale dintre cele două areale, de a identifica și aplica soluții pentru ca frontiera politică să nu redevină una de separare, specifică perioadei comuniste și de a crea un cadru favorabil de pregătire a spațiului moldovean, de apropiere și chiar integrare de perspectivă în spațiul Uniunii Europene.

Astfel, la nivelului frontierei de stat integrate în Euroregiunea „Siret-Prut-Nistru” (figura 29), există următoarele puncte de trecere în regim internațional (sursa: Poliția de frontieră, 2003):

Sculeni – Sculeni, rutier, fără pod, prin tansbordare cu bacul;

Iași-Socola – Ungheni, feroviar cu pod;

Albița – Leușeni, rutier cu pod;

Iași – aeroportuar;

Chișinău -aeroportuar.

Acest sector de frontieră românească se află sub supravegherea și controlul Direcției Generale a Poliției de Frontieră Iași, având în subordine Inspectoratele Județene Iași și Vaslui. în privința controlului vamal arealul euroregional românesc este arondat Direcției Regionale Iași cu 12 birouri și puncte vamale.

Funcționalitatea arealului euroregional

Configurația teritorială a Euroregiunii „Siret-Prut-Nistru” se încadrează în categoria celor cu o formă favorabilă funcționalității și care, la rândul său, este determinată de sistemul de căi și mijloace de comunicație.

Rețeaua de drumuri de rang superior (europene, naționale și județene), corespunzător figurii 29 pune în evidență două sisteme relativ asimetrice:

-unul moldovean, cu rețea mai densă a acestei categorii de drumuri;

-un sector românesc, cu o densitate mai redusă și cu o axă principală nord-sud de-a lungul Văii Șiretului spre care converg celelalte categorii de drumuri de rang inferior.

Putem aprecia că, la nivelul părții românești, este un sistem rectangular comparativ cu sectorul moldovean unde sistemul este radiar convergent cu nucleu principal la nivelul capitalei Chișinău. Există însă

posibilități de conexiune la nivelul tuturor principalelor căi transfrontalière pe relația est-vest, însă cu precizarea că numărul podurilor este insuficient. De fapt, dacă luăm în considerare conexiunea prin intermediul podurilor constatăm^ conturarea a unui sistem de căi de comunicații rutiere de tip „clepsidră”, prin „concentrarea fluxului rutier” pe relația Albița-Leușeni.

De asemenea, un rol important în dezvoltarea sistemului de relații transfrontalière îl pot juca localitățile dublete „față-n față”, situate pe dreapta și stânga Prutului, în multe cazuri cu nume identice, legate printr- un sistem de drumuri frontaliere paralele însă cu doar două conexiuni transfrontalière: cu bacul la Sculeni și pe pod la Albița (figura 29).

Rețeaua de căi ferate urmează îndeaproape traseele rețelei de drumuri de data aceasta cu o rețea mai densă pe teritoriul românesc

Neajunsurile sunt determinate de faptul că:

-cea mai mare parte a rețelei de pe teritoriul românesc este neelectrificată, exceptând tronsonul de pe Valea Șiretului;

-incompatibilitatea între sistemul de căi ferate din arealul românesc (ecartament normal) și cel moldovean (ecartament larg) care implică un proces de durată pentru transbordarea în punctele de conexiune existente de-a lungul frontierei. De altfel, sistemul „clepsidră” este foarte evident în cazul căilor ferate, pri relația Socola-Ungheni.

In arealul Euroregiunii există două aeroporturi cu regim internațional. Cel mai important este cel de la Chișinău, iar de dimensiuni mai reduse este cel de la Iași, între cele două aeroporturi existând curse regulate. Un alt aeroport cu regim internațional situat, în vecinătatea arealului euroregional este cel de la Bacău.

In ^ concluzie, Euroregiunea „Siret-Prut-Nistru” poate fi considerată una cu un potențial funcțional remarcabil determinat în mare măsură de particularitățile comune pe care le au comunitățile umane din cele două areale politice asociate și, desigur, aspirațiile europene ale ambelor state. Chiar dacă Republica Moldova face parte din Comunitatea Statelor Independente parteneriatul cu Uniunea Europenă, programele finanțate de către acestea cu precădere în arealele frontaliere, includerea Republicii Moldova în arealul eligibil pentru aplicarea Programului INTERREG III CADSES (figura 5) sunt doare câteva argumente în favorarea evidențierii dorinței familiei europene unite de a include în arealul său și cel de-al doilea stat românesc.

Suprapunerea frontierei externe a Uniunii Europene la nivelul anului 2007 (?) peste frontiera inter-statală dintre România și Republica Moldova nu trebuie să reprezinte „o barieră” între comunitățile românești

situate de o parte și de cealaltă a Prutului. în acest sens și Euroregiunea „Siret-Prut-Nistru” alăturat celorlalte două mai vechi din același areal pot contribui în mare măsură la estomparea decalajelor, cu precădere de natură psihologică și economică, dintre cele două areale politice românești și europene.