Etica In Administratia Publicadocx

=== Etica in administratia publica ===

SPECIALIZAREA:Administrație publică

STUDENT:Catrinoi-Zănoagă

Andreea-Mihaela

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE DESPRE CORUPȚIE

1. CE ESTE CORUPȚIA ?

1.1 ETIMOLOGIA CORUPȚIEI

1.2 FORME ALE CORUPȚIE

1.3 MODALITĂȚI DE CORUPERE

1.4 ARGUMENTE „PENTRU” ȘI „ÎMPOTRIVA” CORUPȚIEI

1.5 CUM TREBUIE SĂ REACȚIONEZE UN FUNCȚIONAR LA CORUPȚIE

CAPITOLUL 2. LEGISLAȚIA ROMÂNĂ ÎN MATERIE DE COMBATERE A COMPORTAMENTELOR CORUPTE

PRINCIPII DIRECTOARE PENTRU LUPTA ÎMPOTRIVA CORUPȚIEI

CAPITOLUL 3. COMBATEREA CORUPȚIEI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În ultimii ani în România, CORUPȚIA este un concept foarte des utilizat, având forme variate și complexe.Prezența corupției este din ce în ce mai vizibilă la orice nivel al instituțiilor publice și private, state sărace sau în curs de dezvoltare, având un efect mai ridicat în statele dezvoltate reprezentând o amenințare pentru democrație, o neglijare a drepturilor omului\ cetățeanului.

Un semnal de alarmă trebuie tras datorită creșterii îngrijorătoare a fenomenului de corupție, în timp ce adminidtrația publică își pierde anumite principii morale, reprezentând principalul subiect de discuție la ora actuală.

Se poate menționa că legislația anticorupției în România este destul de vastă, ridicându-se la standardele europene , fiind completă, însă reglementările nu asigură faptul că administrația publică românească este una etică. Deci regulile sunt deja existente, iar creșterea acestora nu ar seminifica o soluție, ci mai cu seamă respectarea pricipiilor funcționarului public :

Legalitate și obiectivitate;

Transparență;

Eficiență și eficacitate;

Responsabilitate în conformitate cu prevederile legale;

Orientare către cetățean;

Stabilitate în exercitarea funcției publice;

Subordonare ierarhică;

Fenomen social, corupția reprezintă un factor perturbator pentru democrație.

În cele ce urmează ne propunem să analizăm promovarea eticii în administrația publică,

legislația română referitoare la autoritățiile administrative și în ce măsură principiile etice se regăsesc în acestea și desigur, campaniile organizate împotriva și pentru înlăturarea corupției.

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE DESPRE CORUPȚIE

1.1 CE ESTE CORUPȚIA?

„ CORUPȚIA reprezintă abuzul de putere săvârșit în exercitarea funcției publice de un angajat al administrației publice, indiferent de statut, structură sau poziție ierarhică, în scopul obținerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, persoana fizică ori persoană juridică.”

Definiția din dicționar a termenului„ corupție” provine din latinescul „corrumpere” care semifică a rupe, a distruge. Evident prin distrugere înțelegem a încălca legea, îndatoririle și normele morale.

Așadar , o faptă de corupție presupune existența a trei elemente definitorii:

existența unui funcționar;

existența unui act ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului cu privire la rezolvarea căruia este interesată o persoană;

Scopul de a obține sau de a ofeii un folos ilegal, material sau nematerial ,de către sau către funcționar.

Organizația Transparency Internațional definește corupția ca fiind: „utilizarea incorectă a unor competențe încredințate oficial pentru obținerea de foloase private”.

Corupția se referă la relațiile dintre autorităti și cetățeni însemnând de fapt folosirea abuzivă a puterii publice, nu în folosul comunității și mai cu seamă în scopul satisfacerii unor nevoi personale sau de grup.

După părerea mea, la ora actuală corupția este un fenomen grav, extins, dacă se poate spune chiar permanent în administrația publică, fiind caracterizată de lipsa responsabilitățiilor, confuzie, lipsă de transparență.

În primul rând, putem spune că termenul de corupție este în directă legătură cu termenul „integritate” , deoarece termenul sau mai bine spus comportamentul integru semnifică un comportament cinstit, necorupt. În general, când vorbim de corupție facem legătura cu „mită” sau „șpagă” , dar în realitate termenul este mult mai complex, acestea constituind doar o parte a fenomenului de corupție.

Actele de corupție includ accetarea/primirea de mită pentru beneficiul personal sau beneficiul altor persoane, inclusiv depășirea sau abuzarea de autoritate , abuzarea de poziție, falsificarea unor documente, delapidarea unor bunuri, declarația falsă despre un venit cu scopul de a urmării obținerea, a solicita sau a oferii mită sau de a acoperii încercarea de oferire sau acceptare de mită .

Mita este definită ca fiind: „suma de bani sau obiecte date sau promise unei persoane , cu scopul de a determina să-și încalce obligațiile de serviciu”.

În sens larg,luarea de mită este fapta oricărui funcționar care:

primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin;

acceptă promisiunea unor astfel de foloase, bunuri materiale sau bănești;

nu respinge persoanele care au această intenție;

La rândul ei, darea de mită seminifică : darea de bani, oferirea sau promisiunea.

Exemple de acte de corupție:

refuzul unui funcționar pubic de a elibera diferite autorizații în situația în care cetățeanul îndeplinește toate condițiile;

nerespectarea procedurilor de către funcționarul public;

solicitarea unor sume de bani pentru eliberarea unei adeverințe care este obligat sa o elibereze etc.

falsul și uzul de fals;

abuzul în serviciu;

utilizarea în alte scopuri a fondurilor publice sau cele care urmează să fie rambursate din fonduri publice;

conflictul de interes ( dobândirea unui interes care nu este compatibil cu rolul și îndatoririle oficiale);

utilizarea fondurilor ilicite în finanțarea campaniilor electorale:

1.1 ETIMOLOGIA CORUPȚIEI

Fiind un fenomen social complex, cauzele și factorii care favorizează apariția corupției sunt mutiple:

De natură juridică;

De natură politică;

Administrativă;

Socială;

Economică;

Instabilitate în aplicarea legii;

Mentalități și deficiențe în educația indivizilor;

Raportându-ne la sistemul juridic cauzele care conturează percepția despre corupție sunt:

a) Deficitul de informație:

– unde cuprindem lipsa informațiilor despre funcționarea sistemului, conduita personalului, lipsa accesului la legislație/ la jurispundență al poporului/ cetățeanului, colaborare neadegvată cu cetățeanul prin mijloace mass-media.

pțb) Lipsa controlului și responsabilității:

– unde găsim incluse lipsa democrației judiciare, neimplicarea cetățenilor în monitorizarea sistemului, o pregătire minimă profesională, dezorganizarea.

c) Oportunități:

– unde desigur principala cauză este salariu mic urmată de restricțiile impuse de funcție și contactul direct cu publicul.Este bine cunosct faptul că un venit mic poate favoriza prezența corupției administrative , însă nimeni nu ne poate garanta că un venit mai mare poate să anuleze corupția.Salariile mici îi determină pe funcționarii publici să caute modalități prin care să iși mărească veniturile.Atâta timp cât nivelul salarizării din administrația publică nu reflectă eforturile și importanța activitații depuse de către funcționarul public, iar nivelul salarizării nu se aliază unor standarde decente, acesta v-a apela la diferite activități pentru a-și realiza un venit mai ridicat.

Condițiile de muncă reprezintă o cauză destul de importantă, sentimentul de nesiguranță a locului de muncă, promovarea în funcție pe criterii politice nu profesionale , toate acestea sunt cateva din problemele care necesită o soluționare rapidă.

1.2. FORME ALE CORUPȚIEI

Există mai multe forme în care este îmbrăcată corupția în administrația publică, formele cele mai fregvente sunt:

Corupția în acord cu legea (presupune utilizarea incorectă a legii);

Corupția împotriva legii ( presupune încălcarea legii);

Corupția individuală;

Darea-luarea de mită (prezența a două persoane, ce –a care promite sau oferă un bun sau alt folos și cel care solicită sau primește bunul);

Traficul de influiență;

Abuzul în funcție;

Primirea de cadouri ( primirea unor bunuri în timpul exercitării atribuțiilor);

Ungerea ( folosită pentru a grăbi desfașurarea legală a unei proceduri);

Frauda ( falsificarea documentelor, schimbarea unor date importante, favorizarea infractorului);

Șantajul (amenințare, promisiuni);

Nepotismul ( presupune angajarea în sistemul administrativ a sotiei sau a rudelor în condiții ilegale);

Folosirea informațiilor confidențiale.

Furnizarea unor informații eronate;

Nerespectarea unor obligații asumate;

Delapidarea bunurilor statului;

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALA-Factori de risc :

aplicarea legilor fondului funciar;

gestionarea patrimoniului public;

transferul de patrimoniu între instituțiile publice;

valorificarea bunurilor patrimoniale ale instituțiilor publice;

selectarea sau promovarea personalului.

AUTORITĂȚI CENTRALE ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE-Factori de risc:

privatizări;

achiziții publice;

acordarea de licențe;

autorizații;

valorificarea controalelor.

1.3MODALITĂȚI DE CORUPERE

În momentul în care faptul de corupție implica două sau mai multe persoane, contactul dintre persoane se poate realiza în două posibilități:

direct ( de obicei acest tip de corupție se desfășoară între două persoane cunoscute, pe baza unor recomandări sau persoane care în trecut au mai avut astfel de activități)

indirect ( prin această modalitate persoanele apelează la intermediari,persoane cunoscute care s-ar spune că are „pile”)

Actul de corupție se pote desfășura o singură dată, sau poate fi repetat.

1.4 ARGUMENTE „PENTRU” ȘI „ÎMPOTRIVA” CORUPȚIEI

Unele studii, efectuate recent arată că actele de corupție au câteva avantaje și anume:

conduce la creșterea eficienței economice;

economisește timp și cum bine știm, în zilele noastre timpul înseamnă bani;

compensează salariile scăzute ale funcționarilor publici;

Cu toate acestea suntem conștienți că actele de corupție au un efect negativ asupra vietii, iar corupția joacă pionul principal în societatea publică.

Corupția îmiedică libera competiție;

Calitatea bunurilor și serviciilor scade o dată cu reducerea competiției;

Scad contribuțiile la bugetul de stat;

Calitatea serviciilor publice scade;

Neavând încredere în funcționarii publici , cetățenii își pierd încrederea în stat;

Reducerea implicării în activitățiile publice.

1.5 CUM TREBUIE SĂ REACȚIONEZE UN FUNCȚIONAR LA CORUPȚIE

După cum am menționat integritatea reprezită un factor importat mai ales în promovarea personalului. Prin aprecierea acestui factor nu trebuie să se bazeze doar pe reputația individului, ci și pe faptul că a protejat, în mod activ integritatea prin inițierea unor acțiuni împotriva celor care au oferit mită și a celor care au acceptat-o.

Legea prezintă în mod concret că un funcționar public nu trebuie să pretindă niciun folos în schimbul îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu stabilite de lege. Legislația stabilește în linii clare, comportamentul unui funcționar, atfel încât să nu ajungă în postura de a decurge la infracțiuni de corupție.

De asemenea, funcționarul nu are dreptul să primească bani sau alte foloase în exercitarea atribuțiilor sale.

În situația în care o anumită persoană a încercat să ofere mită unui funcționar public, comportamentul acestuia nu trebuie să dea dreptul funcționarului public de a-l trata discriminatoriu , solicitarea acestuia trebuie să beneficieze de atenție sporită, de asemenea dusă la soluționare conform prevederilor legale.

Atât prin contact direct sau indirect, atunci cand suma de bani sau alt bun au fost oferite sau promise de intermediari, funcționarul public este vinovat de aceeași infracțiune de luare de mită.

.CAPITOLUL 2 .LEGISLAȚIA ROMÂNĂ ÎN MATERIE DE COMBATERE A COMPORTAMENTELOR CORUPTE

Legislația românească în materie de combatere a comportamentelor corupte a debutat cu legea:

1. Legea nr.115 din 16 octombrie 1996, pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici.

Legea presupune verificarea veniturilor funcționarilor publici, dar și modalitățile prin care au fost achiziținate bunurile și valorile accestora.

2. Legea nr. 78 din 8 mai 2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

În România a reprezentat prima măsură luată în vederea combaterii comportamentelor corupte, legea aplicandu-se tuturor persoanelor cu o funcție publică, având atribuții de control sau acordă asistență specializată.

3. Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001, privind liberul acces la informațiile de interes public.

Presupune accesul liber al cetățeanului la informații de interes public. Prin aceste informații de interes public se înțelege informații care privește activitățile unei autorități publice sau instituție publică.

4.Ordonanța de urgență nr. 43 din 4 aprilie 2002, privind Direcția Națională Anticorupție.

Direcția Națională Anticorupție este o instituție cu personalitate juridică fiind autorizată să folosească mijloace adecvate pentru obținerea, verificarea, preluarea și stocarea informațiilor private la faptele de corupție prevăzute în Legea nr. /2000 ,cu modificările ulterioare, în condițiile legii.

5.Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcționarilor publici și în mediul de afaceri, prevenire și sancționarea corupției, modificată de OUG. nr. 40/ 2003 împreună cu Legea nr. 52 din 21 ianuarie 2003 privind transparența decizională în administrația publică.

Au ca scop sporirea gradului de responsabilitate a administrației publice față de cetățean, să stimuleze participarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative

6.Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 a administrației publice locale.

Abordează următoarele principii:

Principiul descentralizării;

Principiul autonomiei locale;

Principiul deconcentrării serviciilor publice;

Principiul eligibilității autorităților administrației publice locale;

Principiul legalității.

7.Legea nr 144 din 2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate.

8.Ordonanța de Urgență nr 49 din 2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 144 din 2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate.

Legislația privind transparența în administrația publică:

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI : ARTICOLUL 31-Dreptul la informare

1.Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

2.Autoritățile publice, potrivit componentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal .

ACCESUL LA INFORMAȚIILE DEȚINUTE DE CĂTRE INSTITUȚIILE PUBLICE:

Legea nr. 544 din 2001 privin liberul acces la informațiile de interes public.

TRANSPARENȚA DECIZIONALĂ ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ:

Legea nr. 52 din 2003 privind transparența decizională în administrația publică.

PRINCIPII DIRECTOARE PENTRU LUPTA ÎMPOTRIVA CORUPȚIEI

Exemple de principii:

1. Promovarea comportamentelor etice, luarea de măsuri pentru prevenirea corupției- sensibilizarea opiniei publice;

2. Învinovățirea corupției naționale și internaționale;

3. Beneficierea de independență a persoanelor care au responsabilitatea de a prevenii corupția, de aa urmării penal sau de a ancheta.Asigurarea protecției persoaneleor care luptă contra corupție;

4. Sechestrarea și confiscarea bunurilor provenite din corupție;

5. Acordarea mijloacelor necesare pregătirii persoanelor care au misiunea de a combate corupția;

6. Organizarea, funcționarea și procesele decizionale ale administrației publice să fie transparente ;

7. Privind drepturile și obligațiile funcționariilor publici să se tină cont de exigențele combaterii corupției;

8. Veificarea conturilor din activitățile administrațiilor publice și din sectorul public în prevenirea și depistarea corupției;

9. Adoptarea de proceduri transparente și descurajarea corupătorilor;

10. Comunicarea cu cetațeanul prin mijloace mass-media, primirea și transmiterea informațiilor privin dosarele de corupție;

11. Luarea în considerarea al tuturor aspectelor de combatere a corupției;

12.Cooperări internaționale în toate domeniile de combatere a corupției;

13. Incurajarea cercetărilor stiințifice în domeniul corupției.

CAPITOLUL 3. COMBATEREA CORUPȚIEI

CORUPȚIA poate fi diminuată printr-o multitudine de măsuri menite să asigure un mod de viață decent pentru toti cetațenii, prin impunerea fermă a legii, astfel descurajându-se orice tendință sau faptă de corupție.

PENTRU PREVENIREA CORUPȚIEI TREBUIE:

Informarea și educarea populației: O legislație amplă, duce la necunoașterea cetățeanului a tuturor drepturilor administrative, civile și penale pentru combaterea a corupției și mai cu seamă necunoașterea metodelor și modalităților de protecție a sa în caz de denunțare a corupției.

Atenționarea populației asupra consecințelor negative ale actelor de corupere : Prin aducerea la cunoștiință populației a cazurilor de corupție se obține efectul descurajant pentru cetățeni în a comite fapte de corupție.

Informarea poporului/cetățenilor cu privire la drepturile și obligațiile lor: Prin publicarea pe site-uri , prin distribuirea unor ghiduri, pliante pentru a ajuta cetățeanul cu privirea la fiecare instituție în parte, modul ei de funcționare , iar în caz de o problemă, cetățeanul să stie exact de ce instituție depinde rezolvarea .

Pentru a prevenii corupția, promovarea trebuie să aibă loc continuu, iar de asemenea o pregătire specializată în anticorupție unde putem cuprinde:

Organizarea de dezbateri, întâlniri, ședințe pe tema corupției din administrația publică;

Cunoașterea atribuțiilor funcționale, cât și cu privire la corupție;

Organizarea seminariilor regulate de etică ;

MĂSURI NECESARE PENTRU PREVENIRE:

Restructurarea Corpului Funcționarilor Publici: un corp profesionist care să contribie la înbunătățirea relațiilor dintre administrație și societate, angajarea personalului cu studii superioare, precum și întinerirea personalului;

Selecția riguroasă a funcționarilor publici:atragerea funcționarilor publici care se află cel mai aproape de standardele de performanță stabilite, de aceea organizarea si desfașurarea concursului trebuie să aibă drept caracteristică transparența și astfel diminuăm apariția unor suspiciuni în privința unor nereguli, neorectitudini la încadrarea în funcție;

Relația cetățean-funcționar public: o bună comunicare între funcționarii publici și cetățeni poate prevenii o faptă de corupție.

Salariile să corespundă cu responsabilitățiile funcționarilor pubici: creșterea reală a salariilor în funcție de capacitatea persoanei de a indeplinii unele cerințe, prosperitatea în mucă, îndeplinirea cu profesionalism a sarcinilor și atribuțiilor ce revin acestuia poate diminua riscul ca aceștea să cedeze tentațiilor corupției.

TRANSPARENȚA- în desfășurarea activității instituțiilor publice reprezintă o primă componentă a integrității, aceasta se manifestă prin :

asigurarea accesului cetățenilor la informațiile de interes public;

participarea cetățenilor la ședințe publice și la elaborarea de acte normative;

Transparența previne acțiuni care amenință integritatea publică prin acte de corupție.

Pentru a diminua faptele de corupție funcționarii publici trebuie să adopte decizii în interesul public , eliminând deciziile luate pentru a dobândii beneficii proprii exprimate în bani sau alte materiale.

O dată cu numirea în funcție, aceștia sunt responsabili de deciziile și acțiuniile lor în fața publicului.

PERSONALUL DE CONDUCERE TREBUIE SĂ-ȘI DOVEDEASCĂ EFICIENȚA ASTFEL:

să comunice cu personalul ;

să iasă în evidență și să fie responsabil;

să stabilească priorități;

să încurajeze corectitu.

Strategii de combatere a corupției:

Adoptarea unor criterii speciale de selecție a pesonalului;

Elaborarea unor proceduri clare de selecție;

Separarea posturilor politice de cele de stat;

Interzicerea funcționarilor publici municipali să fie reprezentanți ai unor partide politice;

Interzicerea funcționarilor publici să efectueze activități comerciale;

Veniturile și cheltuielile partidelor politice să fie transparente și legale;

Declararea cadourilor primite;

CONDIȚII ESENȚIALE ALE REUȘITEI PRIVIN ELIMINAREA CORUPȚIEI ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ:

Voință administrației în adoptarea măsurilor de prevenire a corupției;

Responsabilitatea instituțiilor cu atribuții în domeniul prevenirii și diminuării corupției și coordonarea acțiunilor lor;

Estimarea, identificarea și obținerea corectă a resurselor necesare;

Transparența și accesul la informațiile de interes public;

Elaborarea și implementarea de programe de prevenire a corupției și asigurarea unei informări publice obiective cu privire la acțiunile desfășurate în acest domeniu;

Continuitate în activitatea de prevenire a corupției;

ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII SERVICIILOR PUBLICE:

Crearea unui sistem de supraveghere și control a instituțiilor care desfașoara activități publice;

Descentralizarea serviciilor publice;

Reducerea tranzacțiilor efectuate cașh;

Efectuare de sondaje de opinie publică ;

Accentul pe cererea de servicii și nevoile cetățenilor;

Reprezintă instituția specializață în combaterea infracțiunilor de corupție.

Modalitățile de sesizare a DNA- ului sunt:

1.PLÂNGEREA : care este formulată de către persoana vătămată în drepturile sale prin săvârșirea unei infracțiuni de corupție;

2.DENUNȚ: dacă reclamantul are cunoștință despre săvârșirea unor fapte de corupție.

Campanii Anticorupție

2006-2007 Campania Mondială Anticorupție „ TU POTI OPRI CORUPȚIA” având un mesaj pentru sectorul juridic „ Justice is not for sale” (Justiția nu este de vânzare).

2007-2008 Campania intitulată „NU-ul tău conteză” sprijinind acțiunile pozitive de luptă împotriva corupției.

„CORUPȚIA TE CONDAMNĂ„ principalele obiectve fiind reducerea disponibilității cetățenilor de a oferii mită și cunoașterea competențelor și atribuțiilor Direcției Generale Anticorupției.

PROGRAMUL NAȚIONAL DE PREVENIRE A CORUPȚIEI AU ÎNSCRIS PRINCIPALELE OBIECTIVE:

Elaborarea și implementarea codurilor dentologice pentru funcționarii publici și alte categorii de funcționari;

Asigurarea cunosașterii de către public a drepturilor și obligațiilor prevăzute de codurile dentologice;

Stabilirea unui mecanism de monitorizare a respectării codurilor de conduită;

Modificarea legislației privind declararea averilor;

Reglementarea regimului incompatibilităților;

Modificarea legii accesului la informații;

Existența și transparența căilor de atac în procesul decizional administrativ;

Reforma managementului în sectorul public;

Formarea unui sistem de selectare, promovare și evaluare periodică a funcționarilor publici bazat pe recunoașterea obiectivă a meritelor și performanțelor profesionale;