Este Hamas O Mișcare Fundamentalistă

Este Hamas o mișcare fundamentalistă?

-studiu de caz-

Islamismul este un fenomen complex cu dimensiuni multiple și ramificații variate. Ca toate celelalte doctrine politice islamismul este o ideologie, o formă de guvernământ.

De-a lungul timpului termenul de „islamism” a căpătat diferite înțelesuri, fiind folosit pentru a desemna diverse atitudini politice și religioase la tendința de modernizare și occidentalizare globală. Termenul de islamism a fost folosit pentru prima oară de către scriitorii francezi, în secolul al XVII-lea. Termenii cel mai frecvent utilizați erau, „fundamentalism islamic”, „islamism radical”, „islamism politic”.

Fundamentalismul este un produs al secolului al XX-lea, acesta fiind utilizat pentru a denumi mișcările care au reacționat de-a lungul anilor la schimbările politice, sociale sau religioase prin lupta pentru religia tradițională. Prin definiție, fundamentalismul este o reacție la modernitate, iar modernitatea în concepția lui Herriot, ia naștere în secolul al XIX-lea – începutul secolului XX. Fundamentalismul pornește de la lectura liberă a textului sacru.

În această lucrare, voi încerca să demonstrez dacă Mișcarea de Rezistență Islamică este sau nu este o mișcare fundamentalistă, potrivit criteriilor fundamentalismului, în concepția lui Herriot.

Potrivit lui Herriot, cele 5 criterii ale fundamentalismului sunt reactivitatea, dualismul, carta sfântă, interpretarea selectivă și milenarismul.

Reactivitatea se aplică în contextul modernității, iar fundamentaliștii sunt de părere că religia lor este amenințată de un inamic, precum secularismul, feminismul, inamic contra căruia ei trebuie să lupte.

Al doilea criteriu este dualismul, care constă într-o opoziție între bine și rău, adevăr și falsitate.

Al treilea criteriu este carta sfântă prin care autoritatea religioasă este justificată de conținutul cărții. Fundamentaliștii cred și acționează în funcție ce carta sfântă, care are autoritate supremă asupra lor.

Următorul criteriu este interpretarea selectivă, potrivit căreia, fundamentaliștii nu iau toate textele din cartea sfântă. Ei le iau literal, dar le pot distorsiona sensul. Această interpretare selectivă a cartei sfinte oferă justificarea pentru rezistența tacticilor și a strategiilor.

Ultimul criteriu este milenarismul, prin care Dumnezeu stabilește viitorul lumii. Sfârșitul lumii se apropie, iar unii cred că pot grăbi acest eveniment prin luptă. Potrivit milenarismului, credincioșilor li se oferă o semnificație și o structură a vieții lor. Aceștia duc o luptă interioară pentru a fi buni credincioși, dar și o luptă exterioară, cu nesupușii lui Allah.

Fundamentalismul nu ține cont neapărat de aceste cinci criterii. În concepția lui Herriot, pentru a demonstra că o mișcare este sau nu fundamentalistă, trebuie analizate mai întâi credințele și practicile religioase. Trebuie analizat atât ceea ce spun, cât și ceea ce fac, neținând cont neapărat de acțiunile violente întreprinse de acea mișcare.

Mișcarea de Rezistență Islamică sau Hamas este o organizație palestiniană islamică, ce era caracterizată de numeroase influențe de Frăției Musulmane și care în anul 1987, a fost înregistrată legal de către șeicul Ahmed Yassin (conducătorul Fraților Musulmani în Fâșia Gaza). Aceasta devine activă la începutul primei Intifade și operează în Cisiordania și Fâșia Gaza.

Hamas este considerată o organizație islamică extremistă, în urma succesului de care se bucură datorită propagandei religioase și a muncii sociale, dar și datorită influenței Fâșiei Gaza. Aceasta joacă un rol important în cadrul unor acte violente și a unor operațiuni teroriste împotriva arabilor și a Israelului.

Mișcarea de Rezistență Islamică dorește să devină o organizație fundamentalistă islamică dominantă, de aceea exploatează momentul dezvoltării Cisiordaniei. Obiectivul general al acesteia era eliberarea Palestinei și înființarea unui stat islamic palestinian. “Doctrina politică a Hamas combină naționalismul palestinian cu fundamentalismul islamic. Scopul final al mișcării este distrugerea definitivă a Israelului, stat pe care Hamas nu îl recunoaște, și înlocuirea Autorității Palestiniene cu un califat islamist organizat după toate rigorile talibane.” Îndeplinirea acestui scop va fi realizat prin intermediul luptei armate și a Jihadului, la care trebuie să participe întreaga lume islamică. Astfel, Hamas se bucură de încrederea palestinienilor prin participarea la acte violente.

Prin urmare, Hamas devine o organizație teroristă cu cele mai multe acte violente înfăptuite în Israel. În prezent, este a doua grupare după Fatah și cel mai puternic grup care se opune instituirii păcii din Israel. În anul 1993, Hamas este exclusă de la negocierile de pace, după ce aceasta s-a opus “Acordurilor de la Oslo”, care presupuneau pacea între Israel și OEP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei). Hamas își răspândește influența asupra refugiaților, iar obiectivul ce presupune eliberarea palestinienilor, consolidează o influență islamică printre aceștia. Hamas duce o luptă religioasă împotriva Israelului, acesta dorește să lupte contra nesupușilor lui Allah.

În 1992, se înființează forța militară a Hamasului, și totodată iau naștere și atacurile teroriste. Terorismul este considerat ca fiind o soluție pentru problema palestiniană. Atacurile au fost contra Israelului și au inclus atentate cu bombă la scară largă împotriva țintelor israeliene civile, atacuri de arme, atacuri cu rachete. Are loc o schimbare în cadrul Hamas, care constă în trecerea de la pasivitatea față de Israel la activități violente în cadrul Fâșiei Gaza și în exteriorul acesteia, astfel, organizația Hamas își dezvăluie caracterul și patriotismul față de palestinieni.

În anul 1988, Hamas publică “Carta Mișcării Hamas” prin care prezintă politica de lupta împotriva Israelului, aceasta regăsindu-se în conceptele islamice. Potrivit Cartei, Hamas recunoște apartenența la conceptele islamice , dar și la organizația Fraților Musulmani. “În Carta Mișcării Hamas, organizația se autodefinește ca fiind „ramura palestiniană a Fraților Musulmani”. Prioritățile Hamas însă, se deosebesc de cele ale Frăției Musulmane în privința Intifada și a Jihadului. Prin urmare, Hamas vede Jihadul ca fiind singura soluției pentru problema palestiniană, dar și o datorie religioasă a fiecărui musulman, iar pentru Frăția Musulmană, Jihadul reprezintă o datorie generală și un principiu, prin care Islamul își va pune amprenta asupra lumii musulmane, iar apoi va acționa violent împotriva Israelului. Astfel, Hamas se distanțează de concepțiile non-violente ale Frăției Musulmane. Totodată, Hamas “respinge orice aranjament politic care ar putea antrena renunțarea la o parte din Palestina, care semnifică predarea unei părți din Islam. Aceste poziții sunt reflectate în carta și în activitățile organizației”

În Fâșia Gaza și în Cisiordania, organizația Hamas era organizată astfel:

• “infrastructura (Daiwah, literallz isermonizing), care cuprinde recrutarea, distribuirea fondurilor și întrunirile;

• promovarea violenței populare în cadrul Intifadei;

• securitatea (Amn) – culegerea de informații privind suspecții de colaborare cu autoritățile. Aceste informații sunt transmise „comitetelor de șoc”, care îi interoghează pe suspecți și apoi îi asasinează;

• publicațiile (A-’Alam) – broșuri, propagandă prin mass-media, birouri de presă”.

Hamas este construită pe mai multe nivele, astfel, nivelul socio-politic este susținut material de către acțiunile de caritate, iar din punct de vedere ideologic, este susținut de acțiunile violente și de propagandă desfășurate în moschee. La nivel economic, Hamas primește un puternic sprijin financiar din partea organizațiilor neoficiale saudite și a statelor din Golf..

Hamas se bucură de o uriașă popularitate în rândul palestinienilor și arabilor, popularitate ce este dobândită în urma multitudinii actelor de caritate pe la care întreprinde, încă de la formarea sa. Organizația sprijină refugiații, oferindu-le case și ajutor social, dar participă și la îmbunătățirea educației și a culturii, prin construirea unor școli, biblioteci, grădinițe, oferind chiar și burse de studiu tinerilor. Toate aceste acte de caritate însă, reprezintă un paravan pentru a acoperii interesele și operațiunile organizației. Scopul Hamas era acela de a atrage oameni în Islam, lucru care s-a și realizat, numărul adepților crescând semnificativ.

Revenind la Herriot, primul criteriu și cel mai important, reactivitatea, este îndeplinit de către Hamas. Cum am menționat și anterior, reactivitatea presupune existența unui inamic, contra căruia trebuie luptat. Astfel, Hamas reacționează împotriva Israelului, care era principalul său inamic. Totodată, reactivitatea Hamasului este confirmată și de faptul că Hamas este activă încă de la începutul primei Intifade, ca mișcare ce se opune și rezistă în fața stabilirii păcii cu inamicul.

Al doilea criteriu este dualismul, ce constă în dihotomia dintre bine și rău. Hamasul lupta pentru eliberarea palestinienilor și dorea crearea unui stat islamic, pentru ca lucrurile să revină la normal. Totodată, mișcarea luptă împotriva celor falși și răi, evreii.

Al treilea criteriu, carta sfântă, este este semnificativ în cazul acestei mișcări. Acest lucru este demonstrate prin faptul că Hamas luptă în numele lui Allah și declară jihad contra nesupușilor lui Allah. Jihadul reprezintă pentru Hamas, soluția pentru rezolvarea problemei palestiniene. Carta Mișcării Hamas este constituită pe conceptele islamice, concepte pe baza cărora mișcarea ia decizii. Acest lucru confirmă faptul că și al patrulea criteriu, interpretarea selectivă, este satisfăcut. Hamas culege idei și concepte din Coran, idei ce ajută mișcarea în atingerea scopului ei.

Milenarismul, ultimul criteriu este și el satisfăcut. Potrivit acestui criteriu, sfârșitul se apropie, iar mișcarea poate grăbi acest lucru. Mișcarea de Rezistență Islamică este orientată către Allah și își demonstrează devotamentul față de El, prin declanșarea jihadului, moartea fiind modul în care lucrurile se pot grăbi. Astfel, Hamas declanșează atacurile teroriste împotriva inamicilor, în numele lui Allah.

Concluzionând, Mișcarea de Rezinstență Islamică este o mișcare fundamentalistă, care luptă împotriva răului, evreii, satisfăcând criteriile fundamentaliste ale lui Peter Herriot.

Toroilă Florina Cosmina- Gr 1.