Elaborarea Situatiilor Financiaredocx

=== Elaborarea situatiilor financiare ===

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………..2

CAPITOLUL 1 PREZENTAREA CENTRULUI DE PRACTICĂ…..3

1.1.Denumirea, sediul și forma juridică. Domeniul principal de activitate și alte activități ce pot fi desfășurate. Conducerea și administrarea societății. Capital social ……………………………3

1.2.Exercițiul financiar, bilanțul și repartizarea beneficiilor și pierderilor………………………………..…………………………….5

CAPITOLUL 2 ELABORAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE…………10

2.1. Lucrările pregătitoare elaborării situațiilor financiare ……………………..16

2.2. Elaborarea situațiilor financiale anuale ……………………….………27

2.3. Note explicative la situațiile financiare anuale ……………………….33

2.4. Determinarea rezultatului exercițiului …………………………………………..35

CONCLUZII……………………………………………………………………37

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………38

INTRODUCERE

Analiza situațiilor financiare este arta de a analiza și interpreta situațiile financiare. Unul dintre obiectivele majore ale analizei situațiilor financiare este acela de “a înțelege cifrele” sau de “a descifra sensul cifrelor” – adică de a angaja instrumentele de analiză financiară ca un ajutor în înțelegerea datelor financiare raportate și de a folosi ulterior această putere de înțelegere pentru a conduce mai bine o afacere. Se pot dezvolta diverse măsuri analitice pentru a descrie relațiile semnificative și a extrage informația din situațiile financiare.

În concluzie, luarea de decizii în cunoștință de cauză este adevăratul scop al analizei situațiilor financiare.

Indiferent de utilizatorul informației, fie persoana respectiva este un potențial investitor, fie un potențial creditor, sau unul dintre angajații analiști ai corporației supuse analizei, obiectivul final este același – furnizarea / asigurarea unei baze care să ajute la luarea de decizii într-un mod rațional.

Decizii precum cea de a aproviziona sau de a lichida un stoc, a acorda sau nu un împumut sau a alege între a continua prin aceleași metode sau a trece la noi proceduri depind de rezultatele unei analize financiare competente. Tipul deciziei avute în vedere va fi principalul scop determinant al obiectului analizei.

Atât acționarii, cât și funcționarii băncilor care acordă împrumuturi se folosesc de analiza situațiilor financiare în luarea deciziilor, dar scopul principal al analizelor lor va diferi. Funcționarul băncii care acordă împrumutul ar putea fi mai preocupat de cantitatea de lichidități pe termen scurt și de valoarea suplimentară a disponibilităților, în timp ce acționarul potențial sau actual va fi mai preocupat de rentabilitatea pe termen lung și de structura capitalului. Cu toate acestea, în ambele situații, este comun scopul de folosire a analizei pentru luarea deciziilor.

Un alt obiectiv comun al analizei situațiilor financiare este formarea unei baze rezonabile pentru a putea prognostica viitorul. Numeroase instrumente și tehnici ale analizei financiare pot fi utilizate pentru a realiza o apreciere corectă a conditțiilor financiare viitoare ale firmei, bazată pe analiza condițiilor sale financiare prezente și din trecut și pe cea mai bună estimare posibilă a viitoarelor situații economice ce ar putea interveni.

În multe dintre cazuri, putem observa că o mare parte din analiza situației financiare constă într-o cercetare atentă a situațiilor financiare raportate, într-o și mai atentă citire a notelor și o rearanjare/retratare a datelor astfel încât acestea să satisfacă necesitățile și obiectivele analistului.

S-ar putea pune întrebarea: De ce nu acceptăm situațiile financiare așa cum sunt ele prezentate?, sau altfel spus: De ce mai trebuie să reamestecăm cifrele? Un răspuns evident este acela că un pic de rearanjare este întotdeauna necesară pentru a “înțelege cifrele”. Situațiile financiare solicită analiză, ca un prim pas în extragerea informatiei din datele prezentate în aceste situații. În al doilea rând, majoritatea deciziilor luate cu ajutorul analizei financiare sunt suficient de importante, astfel încât acceptarea situațiilor financiare neretratate reprezintă adesea o politica proastă. Majoritatea deciziilor motivate financiar cer angajarea unui cadru logic în care impresiile și concluziile să poată fi dezvoltate sistematic, iar decizia să fie aplicată.

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA CENTRULUI DE PRACTICĂ

1.1.Denumirea, sediul și forma juridică. Domeniul principal de activitate și alte activități ce pot fi desfășurate. Conducerea și administrarea societății. Capital social

Societatea Comerciala SUCPl SA Craiova s-a înființat în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale ca societate comercială pe acțiuni, este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Dolj sub nr. J16/94/1993 și figurează în evidențele organelor teritoriale fiscale cu codul nr.RO 2302889.

Obiectul principal de activitate îl constituie producția de betoane, activitate încadrată în cod CAEN rev.2 -4399- Alte lucrări speciale de construcții.

Sediul actual al societății este în localitatea Craiova, str. Calea București nr 129A, jud. Dolj. Ca formă juridică, este societate pe acțiuni de tip închis cu un capital subscris și vărsat de 4.315.572 lei, corespunzător unui număr de 1.726.229 acțiuni cu o valoare nominală de 2,50 lei. Din examinarea contabilității societății a rezultat:

Societatea a organizat contabilitatea în compartiment propriu și a condus evidența contabilă conform OMFP 3055/2009 privind reglementările contabile conforme cu directivele europene, cu modificările ulterioare.

Conform criteriilor de mărime prevăzute de actul normativ mai sus citat, societatea a respectat obligația întocmirii situațiilor financiare anuale compuse din: bilanț, contul de profit și pierdere, note explicative, situația modificărilor capitalurilor proprii, situația fluxurilor de trezorerie. Politicile contabile adoptate de societate privind evidența bunurilor materiale și înregistrarea amortizării mijloacelor fixe au avut continuitate în anul 2011.

Societatea Comercială "Stația de utilaje pentru Construcții și Producție Industrială (SUCPI)" SA, cu sediul în Craiova, a fost înființată sub această denumire prin decizia Prefecturii Dolj Nr. 69/1991.

Anterior datei de mai sus, S.C. SUCPI SA a funcționat ca subunitate în cadrul Trustului Regional de Construcții Oltenia ( T.R.C.O.) înființat în anul 1948.

În anul 1991, ca urmare a aplicării Legii nr. 31 și Legii 15/90 de organizare și funcționare a întreprinderilor Industriale, fostul T.A.G.C.M. Dolj s-a reorganizat în patru societăți comerciale între care și S.U.C.P.I. SA, aceasta devenind societate comercială cu capital de stat și personalitate juridică.

De la această dată, structura de acționariat și obiectul de activitate al S.U.C.P.I. SA a fost într-o permanentă modificare.

În anul 1997, ca urmare a aplicării Legii nr. 55/1995, S.C. SUCPI SA Craiova se transformă în societate comercială cu capital majoritar privat, iar începând cu anul 2000 S.C. SUCPI SA devine societate cu capital integral privat.

O pondere însemnată în cifra de afaceri o are activitatea de preparare și comercializare a betoanelor și mortarelor utilizate în construcțiile civile și industriale, societatea având în dotare 5 stații de preparat beton și mortar: 1 stație tip LIEBHERR, 4 stații tip CEDOMAL C50, C51 și C15, 1 autopompa și 3 pompe pentru beton tip PUTZMEISTER, transportul acestor produse la beneficiari realizându-se cu 10 autobetoniere cu capacitatea de lOmc.

Un alt sector în cadrul societății este cel de mobilier din pal dublu melaminat, S.C. SUCPI SA dispunând de o linie tehnologică modernă de fabricație, având în dotare mașini performante, dintre care amintim: mașină de găurit multiplă;mașină de secționat-lamă mobilă; circular tivit cu pânză înclinabilă; mașini de frezat cant și aplicat borduri pe cant; mașină de găurit cu un cap;mașini de debitat, mașini de frezat, minipress electro-pneumatic; mașină universală de ascuțit scule, etc.

Un alt sector de activitate îl constituie executarea de confecții metalice, societatea dispunând de următoarele mașini și echipamente: mașină de debitat tablă și profite laminate; prese mecanice; mașini de găurit; mașini de prelucrat prin așchiere (strunguri, freze, etc); aparate de sudat electric și autogen; transformatoare de sudură; polizoare,etc.

S.C. SUCPI SA mai are ca obiect de activitate repararea și închirierea de auto-utilaje pentru construcții, societatea având în dotare diverse tipuri de auto-utilaje: automacarale (Growe,Hidrom,Jelez) de 10to,18to,24to; excavatoare S1203, P603; încărcător frontal Al802; picon; autoremorcher Kraz 40to; autotractor cu șa; autocamion 8to; autobasculante 16 to; autobasculante tip Mercedes Benz Acros de mare capacitate, tractor U650 cu remorcă, etc.

Activitatea de extracție a agregatelor minerale reprezintă o pondere importantă în cadrul activității societății.

S.C. SUCPI SA Craiova deține în exploatare de circa 25 ani, o balastieră în zona municipiului Calafat, pe malul fluviului Dunărea, km 791,5-792,5, timp în care au fost extrase și procesate cantități însemnate de agregate minerale – balast și sorturi – necesare șantierelor de construcții și stațiilor de betoane de pe raza județului Dolj.

Pentru desfășurarea activității de extracție a agregatelor minerale, balastiera este dotată cu o dragă refulant absorbantă de tip 1666 având capacitatea de extracție de 260 mc/h de balast, iar obținerea sorturilor se realizează cu ajutorul stației de sortare – spălare agregate minerale cu capacitatea de sortare de 40 mc/h de balast.

Balastiera este utilată cu buldozere SI500 pentru aducerea balastului din locul de depozitare, în imediata vecinătate a buncărului de alimentare a stației de sortare – spălare, de unde este preluat cu ajutorul unei dragline de tip Nobas și introdus în buncărul stației.

Apa necesară pentru spălarea agregatelor minerale este preluată din Dunăre cu ajutorul a două pompe de tip SADU 125, având un debit de 100 mc/h fiecare.

Încărcarea agregatelor minerale în mijloacele de transport se realizează cu ajutorul unui încărcător frontal de tip Wollă, iar transportul agregatelor minerale la clienți se efectuează cu autobasculante tip Mercedes, având capacitatea de transport de 26 mc.

În vederea sortării balastului, materialul extras este împins cu ajutorul buldozerelor din locul de depozitare la buncărul de alimentare al stației de sortare, alimentare ce se face cu ajutorul unei dragline tip Nobas.

Stația de sortare are o putere instalată de 378 kw și o productivitate de 40 mc/h, fiind compusă din mai multe benzi transportoare acționate electric, site și ciururi vibratoare pentru realizarea sortării agregatelor precum și două pompe de apă tip SADU având debitul de lOOmc apă/h necesare procesului de spălare a agregatelor.

Deasemenea, societatea are în dotare și o instalație de concasat agregate tip GR8/1, având o productivitate de 40 mc/h.

În anul 2008 societatea noastră a concesionat de la Consiliul Local al Municipiului Calafat (conf. Contract nr.11390/2004) un teren în suprafață de 1,00 ha pe malul stâng al fluviului Dunărea, sat Ciupercenii Vechi, în vederea deschiderii unei balastiere având ca obiect extracția pietrișului și a nisipului din fluviul Dunărea și sortarea acestuia.

S.C. SUCPI S.A Craiova a obținut din partea ANRM București permisul de exploatare nr.14400/12.07.2011, iar din partea Administrației Naționale "Apele Române" autorizația de gospodărire a apelor nr.174/27.07.2011 pentru extracția de nisipuri și pietrișuri, km fluvial 782+800 – 783+000.

Pentru desfășurarea activității de extracție a agregatelor minerale, balastiera este dotată cu o dragă refulant absorbantă având capacitatea de extracție de 260 mc/h de balast, iar obținerea sorturilor se realizează cu ajutorul stației de sortare – spălare agregate minerale cu capacitatea de sortare de 40 mc/h de balast.

Balastiera este utilată cu buldozere SI500 pentru aducerea balastului din locul de depozitare, în imediata vecinătate a buncărului de alimentare a stației de sortare – spălare, de unde este preluat cu ajutorul unei dragline de tip Nobas și introdus în buncărul stației.

Apa necesară pentru spălarea agregatelor minerale este preluată din foraj cu ajutorul a două pompe, având un debit de 100 mc/h fiecare.

Încărcarea agregatelor minerale în mijloacele de transport se realizează cu ajutorul unui încărcător frontal de tip Wollă, iar transportul agregatelor minerale la clienți se efectuează cu autobasculante tip Mercedes, având capacitatea de transport de 26 mc.

Stația de sortare are o productivitate de 40 mc/ora, fiind compusă din mai multe benzi transportoare acționate electric, site și ciururi vibratoare pentru realizarea sortării agregatelor.

În cadrul balastierei exista o stație de sortare agregate concasate dotata cu concasor cu falei CF 4100 cu o productivitate de circa 50 mc/ora.

În toate sectoarele de activitate menționate lucrează personal cu înaltă calificare, ce execută lucrări de bună calitate și cu garanție asigurată.

1.2.Exercițiul financiar, bilanțul și repartizarea beneficiilor și pierderilor

O entitate trebuie să întocmească situații financiare anuale consolidate și raport consolidat al administratorilor dacă această entitate, denumită în continuare societate-mamă, este organizată într-unul din tipurile menționate la pct. 12 din reglementările prevăzute în Ordinul 3055/2009, face parte dintr-un grup de entități și îndeplinește una din următoarele condiții (punctul 3):

a) deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților într-o altă entitate, denumită în continuare filială;

b) este acționar sau asociat al unei entități și majoritatea membrilor organelor de administrație, conducere și de supraveghere ale entității în cauză (filială) care au îndeplinit aceste funcții în cursul exercițiului financiar, în cursul exercițiului financiar precedent și până în momentul întocmirii situațiilor financiare anuale consolidate au fost numiți doar ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot;

c) este acționar sau asociat al unei filiale și deține singură controlul asupra majorității drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților acelei filiale, ca urmare a unui acord încheiat cu alți acționari sau asociați;

d) este acționar sau asociat al unei filiale și are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra acelei filiale, în temeiul unui contract încheiat cu entitatea în cauză sau al unei clauze din actul constitutiv sau statut, dacă legislația aplicabilă filialei permite astfel de contracte sau clauze;

e) societatea-mamă deține puterea de a exercita sau exercită efectiv o influență dominantă sau control asupra unei filiale;

f) este acționar sau asociat al unei filiale și are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrație, conducere și de supraveghere ale acelei filiale;

g) societatea-mamă și filiala sunt conduse pe o bază unificată de către societatea-mamă.

4. – În înțelesul prezentelor reglementări, filiala reprezintă o entitate aflată sub controlul altei entități, denumită societate-mamă.

5. – O societate-mamă și filialele acesteia reprezintă un grup de entități.

6. – (1) În înțelesul prezentelor reglementări și al Reglementărilor conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene, entitățile între care există relațiile prevăzute la pct. 3, precum și celelalte entități care au relații similare cu una dintre entitățile menționate anterior sunt entități afiliate.

(2) În înțelesul prezentelor reglementări, o entitate este legată cu o altă entitate dacă:

a) direct sau indirect, prin una sau mai multe entități:

– controlează sau este controlată de cealaltă entitate ori se află sub controlul comun al celeilalte entități (aceasta include societățile-mamă, filialele sau filialele membre);

– are un interes în respectiva entitate, care îi oferă influență semnificativă asupra acesteia; sau

– deține controlul comun asupra celeilalte entități;

b) reprezintă o întreprindere asociată a celeilalte entități;

c) reprezintă o asociere în participație în care cealaltă entitate este asociat;

d) reprezintă un membru al personalului-cheie din conducere al entității sau al societății-mamă a acesteia;

e) reprezintă un membru apropiat al familiei persoanei menționate la lit. a) sau d);

f) reprezintă o entitate care este controlată, controlată în comun sau influențată semnificativ ori pentru care puterea semnificativă de vot într-o asemenea entitate este dată, direct sau indirect, de orice persoană menționată la lit. d) sau e); sau
g) entitatea reprezintă un plan de beneficii postangajare pentru beneficiul angajaților celeilalte entități sau al oricărei entități care este entitate legată cu cealaltă entitate.

(3) Atunci când se evaluează dacă o entitate deține control, control comun sau influență semnificativă, sunt luate în considerare și drepturile de vot potențiale. Acestea sunt aferente unor instrumente care au potențialul, dacă sunt exercitate sau convertite, să îi confere deținătorului putere de vot adițională sau să reducă puterea de vot a altei părți, cu privire la politicile financiare și operaționale ale unei alte entități. Cu ocazia acestei evaluări nu sunt luate în calcul nici intenția conducerii entității care deține aceste drepturi de vot potențiale și nici capacitatea financiară a acesteia de a exercita sau de a converti acele drepturi.
(4) O tranzacție cu o entitate legată reprezintă un transfer de resurse, servicii sau obligații între entitățile legate, indiferent dacă se percepe sau nu se percepe un preț.
(5) Personalul-cheie din conducere reprezintă acele persoane care au autoritatea și responsabilitatea de a planifica, conduce și controla activitățile entității, în mod direct sau indirect, incluzând oricare director (executiv sau altfel) al entității.
(6) Membrii apropiați ai familiei unei persoane reprezintă acei membri ai familiei care ar putea să influențeze sau să fie influențați de acea persoană în raport cu entitatea. Aceștia pot include:

a) partenerul de viață și copiii persoanei;

b) copiii partenerului de viață al persoanei; și

c) dependenți ai persoanei sau ai partenerului de viață al acesteia.

(7) Beneficiile postangajare includ pensiile, alte beneficii de pensionare, asigurări de viață postangajare și asistență medicală postangajare.

(8) În înțelesul prezentelor reglementări, următoarele categorii nu sunt în mod necesar entități legate:

a) două entități, doar pentru că au în comun un director sau un alt membru al personalului-cheie din conducere;

b) 2 asociați, doar pentru că exercită controlul în comun asupra unei asocieri în participație;

c) finanțatorii, sindicatele, serviciile publice, departamentele și agențiile guvernamentale, doar în virtutea relațiilor obișnuite pe care le au cu o entitate (deși acestea pot să afecteze libertatea de acțiune a entității sau să participe la luarea deciziilor acesteia);

d) un client, un furnizor, un francizor, un distribuitor sau un agent general cu care entitatea desfășoară un volum semnificativ de activitate, numai în virtutea dependenței economice rezultate.

7. – Referitor la drepturile aferente societăților-mamă, se aplică prevederile pct. 8 – 10 și 11 alin. (2).

8. – Pentru aplicarea prevederilor pct. 3 a), b), c), f) și g), drepturile de vot și drepturile de numire sau de revocare ale oricărei alte filiale, precum și cele ale oricărei persoane care acționează în nume propriu, dar în contul societății-mamă sau al altei filiale, trebuie adăugate la cele ale societății-mamă.

9. – Pentru aplicarea prevederilor pct. 3 a), b), c), f) și g), în scopul determinării drepturilor societății-mamă, drepturile sale vor fi reduse cu drepturile:

a) aferente acțiunilor deținute în contul unei persoane care nu este nici societatea-mamă, nici o filială a acesteia; sau

b) aferente acțiunilor deținute drept garanții, cu condiția ca drepturile în cauză să fie exercitate în conformitate cu instrucțiunile primite sau să fie deținute pentru acordarea unor împrumuturi ca parte a activităților obișnuite, cu condiția ca drepturile de vot să fie exercitate în contul persoanei care oferă garanția.

10. – Pentru aplicarea prevederilor pct. 3 a), b) și c), numărul total al drepturilor sale de vot în filială trebuie redus cu numărul drepturilor de vot aferente acțiunilor proprii deținute de aceasta, de către o filială a acesteia sau de către o persoană care acționează în nume propriu, dar în contul acelor entități.

11. – (1) Cu respectarea prevederilor pct. 19 – 21, o societate-mamă și toate filialele sale trebuie consolidate, indiferent de locul unde sunt situate sediile lor sociale.

(2) În aplicarea alin. (1), orice filială a unei filiale se consideră filială a societățiimamă care este societatea-mamă a entității care urmează să fie consolidată.

12. – Prezentele reglementări se aplică dacă societatea-mamă și filialele sale sunt organizate într-unul din următoarele tipuri de entități:

a) societăți comerciale:

– societate în nume colectiv;

– societate în comandită simplă;

– societate pe acțiuni;

– societate în comandită pe acțiuni;

– societate cu răspundere limitată;

b) societăți/companii naționale;

c) alte entități care, potrivit legilor speciale, pot deține participații în capitalul altor entități.

13. – (1) Cu respectarea prevederilor pct. 12, o societate-mamă este scutită de la întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate dacă la data bilanțului său entitățile care urmează să fie consolidate nu depășesc împreună, pe baza celor mai recente situații financiare anuale ale acestora, limitele a două dintre următoarele trei criterii:

– total active 17 520 000 euro

– cifra de afaceri netă: 35 040 000 euro

– număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 250.

(2) Criteriile de mărime prevăzute la alin. (1) se determină înainte de compensarea prevăzută la pct. 32 și eliminarea de la pct. 40 lit. a) și b).

(3) Atunci când la data bilanțului societății-mamă entitățile care urmează să fie consolidate depășesc sau încetează să mai depășească limitele a două din cele trei criterii prevăzute la alin. (1), acest fapt afectează aplicarea derogării prevăzute la acel alineat, numai dacă acest lucru are loc în două exerciții financiare consecutive.

14. – Excepția prevăzută la pct. 13 alin. (1) nu se aplică dacă una dintre filialele care urmează să fie consolidate este o entitate ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, în conformitate cu legislația în vigoare privind piața de capital.

15. – Cu respectarea prevederilor pct. 13 și 14, o societate-mamă este exceptată de la obligația elaborării situațiilor financiare anuale consolidate atunci când ea însăși este o filială, iar propria sa societate-mamă este înființată în conformitate cu legea română sau cu legea unui stat membru al Uniunii Europene, în unul din următoarele două cazuri:

a) societatea-mamă în cauză deține toate acțiunile entității exceptate. În acest sens, nu se iau în considerare acțiunile la entitatea exceptată, deținute de membrii organelor sale de administrație, conducere sau de supraveghere, în temeiul unei obligații legale sau prevăzute în actul constitutiv sau statut; sau

b) dacă societatea-mamă în cauză deține 90% sau mai mult din acțiunile entității exceptate, iar restul acționarilor sau asociaților entității în cauză au aprobat exceptarea.

16. – Exceptarea prevăzută la pct. 15 este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) entitatea exceptată și, cu respectarea prevederilor pct. 19 – 21, toate filialele sale trebuie consolidate în situațiile financiare anuale ale unui grup mai mare de entități, a cărui societate-mamă este constituită în conformitate cu legea română sau cu legea unui stat membru al Uniunii Europene;

b) – situațiile financiare anuale consolidate și raportul consolidat al administratorilor ale grupului mai mare de entități trebuie întocmite de societateamamă a grupului în cauză și auditate, în conformitate cu prevederile legale sub incidența cărora intră societatea-mamă a grupului mai mare de entități, potrivit prezentelor reglementări;
– situațiile financiare anuale consolidate, raportul consolidat al administratorilor și raportul persoanei responsabile cu auditarea acelor situații financiare trebuie publicate de către entitatea exceptată, conform prevederilor pct. 114 și 115;

c) notele explicative la situațiile financiare anuale ale entității exceptate trebuie să prezinte:

– denumirea și sediul social ale societății-mamă care întocmește situații financiare anuale consolidate; și

– exceptarea de la obligația de a întocmi situații financiare anuale consolidate și raport consolidat al administratorilor.

17. – Excepția prevăzută la pct. 15 nu se aplică societăților-mamă ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, în conformitate cu legislația în vigoare privind piața de capital.

18. – Nu se va aplica exceptarea prevăzută la pct. 15 – 17 în măsura în care elaborarea de situații financiare anuale consolidate este cerută pentru informarea salariaților sau a reprezentanților lor, sau de către o autoritate administrativă sau judiciară pentru propria sa informare.

19. – O entitate poate fi exclusă de la consolidare în cazul în care includerea sa nu este semnificativă pentru scopul oferirii unei imagini fidele a activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii entităților incluse în aceste situații financiare, considerate ca un tot unitar.

20. – Dacă două sau mai multe entități îndeplinesc cerința de la pct. 19, acestea trebuie totuși să fie incluse în situațiile financiare anuale consolidate dacă, considerate ca un tot unitar, acestea sunt semnificative pentru scopul furnizării unei imagini fidele în sensul prevederilor pct. 24 din prezentele reglementări.

21. – (1) În plus, o entitate poate să nu fie inclusă în situațiile financiare consolidate dacă:

a) restricții severe pe termen lung împiedică exercitarea de către societatea mamă
a drepturilor sale asupra activelor sau managementului acestei entități; sau

b) informațiile necesare pentru elaborarea situațiilor financiare anuale consolidate se pot obține numai cu costuri sau întârzieri nejustificate; sau

c) acțiunile la entitatea în cauză sunt deținute exclusiv în vederea vânzării ulterioare a acestora.

(2) Cu respectarea prevederilor pct. 13, orice societate-mamă care se află sub incidența dreptului intern al unui stat membru și care are numai filiale nesemnificative în sensul pct. 24, atât individual, cât și în ansamblu, este exonerată de obligația impusă la pct. 3.

CAPITOLUL 2

ELABORAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Principiile contabilității

Principiul continuității activității – în elaborarea situațiilor financiare se pleacă de la prezumția ca o întreprindere își va continua activitatea și în viitorul previzibil; se presupune că întreprinderea nu are intenția și nici nevoia de a-și lichida sau reduce semnificativ activitatea;

Caracteristicile calitative ale situațiilor finaciare:

Sunt atributele care determină utilizarea informației oferite de situațiile financiare; acestea sunt:

Intangibilitatea

Relevanța

Credibilitatea

Comparabilitatea

Intangibilitatea se referă la înțelegerea lor foarte ușoară; în acest scop utilizatorii trebuie să cunoască activitatea întreprinderii, să aibe noțiuni de contabilitate și dorința de a studia informația

Relevanța – informațiile sunt relevante atunci când influențează deciziile economice ale utilizatorilor; aceste informații sunt frecvent folosite ca bază în previzionarea poziției și performanțelor financiare viitoare.

Pragul de semnificație

Relevanța informației este influențată de natura sa și de pragul de semnificație;

Informațiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situațiilor financiare.

Pragul de semnificație depinde de mărimea elementului sau erorii, judecată în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării eronate.

Credibilitatea

Pentru a fi utilă, informația trebuie să fie credibilă; ea este credibilă atunci când nu conține erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorul știe că reprezintă ceea ce se asteaptă să reprezinte.

Informația poate fi relevantă, dar puțin credibilă sub aspectul naturii sau reprezentării. Astfel, reflectarea în bilanț a daunelor cerute într-un litigiu poate duce utilizatorul în eroare. Aceste informații trebuie prezentate în note.

Reprezentarea fidelă este o condiție pentru ca informația să fie credibilă. Informația trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacțiile și evenimentele. Există un risc în reprezentarea cu fidelitate a informației datorită dificultăților de identificare a tranzacțiilor, evaluării, sau chiar prezentării în situațiile financiare (de exemplu identificarea fondului comercial).

Prevalența economicului asupra juridicului

Informațiile trebuie să fie contabilizate și prezentate conform fondului lor și în concordanță cu realitatea economică și nu doar cu forma lor juridică.

Neutralitatea impune ca informația să fie lipsită de influențe. Situațiile financiare nu sunt neutre dacă prin selectarea și prezentarea informației influențează luarea unei decizii.

Prudența înseamnă un grad de precauție pentru a face estimări cerute în condiții de incertitudine, astfel încât activele și veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile să nu fie subevaluate. Prudența nu permite nici constituirea de rezerve ascunse sau de provizioane excesive, situatiile financiare nemaifiind neutre și deci credibile.

Integralitatea impune ca informatiile din situatiile financiare să fie complete în limitele rezonabile ale pragului de semnificație și ale costului obținerii lor.

Comparabilitatea este necesară pentru ca utilizatorii să identifice tendințele în poziția financiară a întreprinderii și performanțele sale; comparația se poate face în timp, dar și cu alte întreprinderi cu același obiect de activitate.

Limite privitoare la informația relevantă și credibilă

Oportunitatea – o întârziere exagerată în raportarea informațiilor, face ca acestea să-și piardă relevanța; ca urmare, conducerea poate fi nevoită să aleagă între valoarea relativă a raportării la un anumit moment și furnizarea de informații credibile.

Daca se așteaptă toate elementele informației, ea este credibilă, dar , datorită întârzierii, da utilitate redusă.

Raportul cost-profit presupune ca profitul de pe urma informației să depășească costul furnizării acesteia. În plus costul poate fi suportat de un utilizator iar de profit se poate bucura un alt utilizator.

Imaginea fidelă/Prezentarea fidelă

Situațiile financiare se pot descrie ca prezentând „o imagine fidelă” a poziției financiare, a performanței și a modificărilor poziției financiare a unei întreprinderi.

Structurile situațiilor financiare

Structurile bilanțului sunt:

Activele

Datoriile și capitalul propriu

Structura contului Profit și Pierdere, legată în mod direct de evaluarea performanței, sunt cheltuielile și veniturile

Elemente legate direct de evaluarea poziției financiare sunt : activele, datoriile și capitalul propriu.

Activele sunt definite astfel:

Un activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere, rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze profituri economice viitoare pentru întreprindere

O datorie reprezintă o obligație actuală a întreprinderii ce decurge din evenimente prezente și prin decontarea căreia rezultă o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.

Capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al acționarilor în activele unei întreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Definirea elementelor de venituri și cheltuieli

Veniturile constitiuie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori descreșteri ale datoriilor, și care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor.

Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice, pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor și care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.

Venituri

Definiția veniturilor include atât venituri din activitatea curentă cât și câștiguri din orice alte surse: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende, redevențe, chirii, etc.

Câștigurile reprezintă creșteri de beneficii economice și ca urmare prin natura lor nu diferă de venituri.

Definiția cheltuielilor include pierderile precum și acele cheltuieli generate de activitatea curentă a întreprinderii

Recunoașterea structurilor financiare

Recunoașterea semnifică încorporarea în bilanț sau în contul Profit și Pierdere a unui element care îndeplinește criteriile de recunoaștere; nerecunoașterea acelui element nu poate fi corectată nici prin prezentarea politicilor contabile folosite, nici prin note sau informații suplimentare.

Un element care corespunde definiției unei structuri a situațiilor financiare trebuie recunoscut, în cazul în care:

Este probabil ca orice beneficiu economic viitor să fie asociat să intre sau să iasă din întreprindere

Elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil; când nu poate fi realizată o estimare rezonabilă; elementul nu va fi recunoscut în bilanț sau în contul Profit și Pierdere.

Evaluarea structurilor situațiilor financiare este procesul prin care se determină valorile la care structurile financiare vor fi recunoscute în bilanț și în contul Profit și Pierdere.

Bazele de evaluare utilizate în situațiile financiare:

Costul istoric – activele se înregistrează la suma plătită în numerar sau în echivalente de numerar sau la valoarea justă din momentul cumpărării; datoriile se înregistrează la valoarea ce se așteaptă a fi plătită pentru a stinge datoriile (impozitul pe profit)

Costul curent – activele se înregistrează la valoarea în numerar sau în echivalente ale numerarului, care ar trebui plătită daca același activ sau unul asemănător ar fi achiziționat în prezent, datoriile se înregistrează la valoare neactualizată în numerar sau în echivalente de numerar, necesară pentru a deconta obligațiile în prezent

Valoarea realizabilă (de decontare a obligației)

Activele se înregistrează la valoarea în numerar sau în echivalente ale numerarului care poate fi obținută în prezent prin vânzarea normală a activelor.

Datoriile se înregistrează la valoarea lor de decontare – aceasta reprezentând valoarea neactualizată, care trebuie plătită pentru a achita datoriile potrivit cursului normal al afacerilor

Valoarea actualizată

Activele se înregistrează la valoarea actualizată a intrărilor de numerar, care urmează a fi generata de derularea normală a activității întreprinderii.

Datoriile se înregistrează la valoarea actualizată a intrarilor și ieșirilor de numerar, care se așteaptă să fie recunoscute pentru a deconta datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor.

Conceptul de capital și de menținere a nivelului capitalului

Conform conceptului financiar capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalul propriu al întreprinderii

Conform conceptului fizic capitalul reprezintă capacitatea de producție a întreprinderii exprimată în unități naturale (cantitative)

Conceptul de capital fizic se adoptă dacă principala preocupare a utilizatorului situațiilor financiare este capacitatea de exploatare a întreprinderii

Dacă se urmărește mențiunea capitalului investit, se folosește noțiunea de capital financiar.

Aceste concepte conduc la:

Menținerea capitalului financiar – conform acestui concept, se obține profit dacă valoarea financiară (monetară) a activelor nete la sfârșitul perioadei este mai mare decât valoarea financiară a activelor la începutul perioadei, după excluderea oricăror contribuții din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate.

Menținerea capitalului fizic – se obține profit când capacitatea fizică productivă (de exploatare) a întreprinderii la sfârșitul perioadei depășește capacitatea fizică productivă de la începutul perioadei, după ce s-a exclus orice distribuire către proprietari și orice contribuție din partea lor, în timpul perioadei analizate.

Pentru evaluarea capitalului fizic se utilizează costul curent.

În termeni generali, o întreprindere și-a menținut capitalul daca la sfârșitul perioadei are un capital egal cu cel de la începutul perioadei; orice valoare în plus este considerată profit.

Principii și reguli contabile

Principii contabile aplicate în evaluarea posturilor din situațiile financiare:

Principiul continuității activității – se prezintă eventualele elemente care creează nesiguranța continuării activității (în notele explicative); dacă nu s-a respectat acest principiu, trebuie prezentate explicații privind modul de întocmire a situațiilor financiare și motivele care au detereminat-o

Permanența metodelor – modificarea politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege, de un standard contabil sau au ca rezultat informații mai credibile

Principiul prudenței – se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exercițiului financiar. Se va ține seama de toate obligațiile previzibile și de pierderile potențiale, chiar dacă apar între data închiderii exercițiului și data întocmirii situațiilor. Se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul exercițiului financiar este profit sau pierdere.

Principiul independenței exercițiului

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv – pentru determinarea valorii unei poziții de bilanț, se va determina separat valoarea fiecărui element de activ și pasiv

Principiul intangibilității – se permit corecții impuse de IAS 8

Principiul noncompensării – se exceptează compensările admise de standarde

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului – informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică

Principiul pragului de semnificație – orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în situațiile financiare. Elementele de aceeași natură sau cu funcții similare trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată. Elemente care apar dupa data bilanțului pot furniza informații suplimentare cu privire la estimările făcute de management la data bilanțului; daca situațiile financiare nu au fost aprobate, ele trebuie ajustate pentru a reflecta și informa suplimentar.

Daca apar abateri de la aceste principii, se vor permite numai în cazuri excepționale; acestea se prezintă în notele explicative, se prezintă și motivele pentru care s-au efectuat și efectele lor asupra activelor, datoriilor, poziției financiare și rezultatului.

TRATAMENTE CONTABILE

Un activ, o datorie se recunoaște numai atunci când:

Este posibl să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare sau să genereze ieșirea activelor

Costul său poate fi evaluat în mod credibil

Pentru a evalua nivelul sub care un element nu trebuie prezentat în bilanț, ci trecut în contul Profit și Pierdere, întreprinderea va utiliza raționamentul profesional; la fel pentru încadrarea unui element într-o categorie separată sau într-una comună;

Reguli de evaluare la intrarea în patrimoniu:

La intrare se utilizează valoarea de intrare sau valoarea contabilă

Pentru bunuri, aport la capitalul social se ia în considerație prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea bunurilor

Bunurile primite gratuit – la valoarea de utilitate stabilită în funcție de prețul pieței, starea și amplasamentul acesteia

Cele 2 valori se substituie costului de achiziție (Ca)

Bunurile cumpărate la Ca și cele produse la Cp (cost de producție). Activele dobândite prin schimb cu alte active se înregistrează, la valoarea justă a activelor primite în schimb;

Ca = Pc + taxe , cheltuieli de aprovizionare și alte cheltuieli necesare punerii în stare de utilitatea sau intrării în gestiune a bunului

În cazul mijloacelor fixe Ca cuprinde și costurile estimate pentru demontarea și mutarea activului, costul de restaurare a amplasamentului la sfârșitul duratei de viață a acestuia. Aceste costuri se reflectă printr-un provizion, costul de demontare și montare se înregistrează în contul de Profit și Pierdere prin amortizare.

Cp = cost de achiziție a materiilor prime și alte cheltuieli directe plus cota parte din cheltuielile alocate rațional, ca fiind legate de fabricația bunurilor.

Cheltuielile generate de administrare și cheltuielile financiare nu se includ în costul de producție cu excepția situațiilor înscrise în standarde.

Costul îndatorării respectiv cheltuielile cu dobânzile și diferențele de curs aferente dobânzii la împrumut, care sunt direct atribuite achiziție, construcției sau producției unui activ pe termen lung se includ în cost dacă se îndeplinesc condițiile IAS 23.

Cheltuielile de desfacere nu se includ în Cp al unui bun.

În valoarea contabilă a activelor nu se cuprind cheltuielile din diferențe de curs

La inventariere evaluarea se face la valoarea actuală a fiecărui element denumită și valoare de inventar, stabilită de utilitatea, starea bunului și prețul pieței

Creditele și datoriile se evaluează la valoarea probabilă de încasat respectiv de plată.

La închiderea exercițiului, pentru bilanț, evaluarea elementelor patrimoniale se face la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabila pusă de acord cu rezultatul inventarierii.

Elemente monetare exprimate în valută trebuie raportate, utilizându-se cursul de închidere; diferentele de curs sunt cheltuieli sau venituri după caz.

Elemente nemonetare se evaluează la cursul de schimb de la data efectuării tranzacției. Înregistrate la valoarea justă și exprimate în valută, se evaluează utilizând cursul de schimb de la momentul determinării valorii respective.

La iesirea din patrimoniu se folosește valoarea de intrare.

Reguli adiționale privind imobilizările

Cheltuieli de constituire se imobilizează și se amortizează pe o perioadă de maxim 5 ani.

Cheltuielie de dezvoltare, concesiunile și brevete se supun IAS 38

Fondul comercial se tratează de regulă ca un activ în situațiile financiare consolidate.

Valoarea fondului comercial se amortizează pe durata utilizării fondului comercial, dar nu mai mult de 20 de ani.

Primele privind rambursarea obligațiunilor se tratează ca un activ, care corectează împrumutul din emisiunea de obligațiuni.

Daca valoarea prezentată în bilanț diferă semnificativ de valoarea realizabilă netă ( în cazul în care întreprinderea intenționează sa nu utilizeze activele în procesul de producție) respectiv valoarea de recuperare (intenția utilizarii activului) aceasta diferență se prezintă pe total și pe categorii în notele explicative.

2.1. Lucrările pregătitoare elaborării situațiilor financiare

Lucrările pregătitoare au rolul de a verifica înregistrările efectuate în cursul exercițiului, de a efectua inventarierea, de a realiza înregistrări aferente sfârșitului de exercițiu, de a centraliza datele necesare. Etapele lucrărilor pregătitoare pot fi structurate în următoarea succesiune:

Balanța conturilor înainte de inventariere

Inventarierea

Operații de regularizare

Balanța de verificare după inventariere

Determinarea rezultatului, repartizarea profitului sau finanțarea pierderii

Balanța conturilor înainte de inventariere

La sfârșitul exercițiului se verifică dacă toate evenimentele și tranzacțiile au fost înregistrate în contabilitate. În acest fel se procedează la aducerea la zi a tuturor înregistrărilor din contabilitate. Caracterul real al situațiilor financiare depinde de reflectarea corectă și completă în contabilitate a tuturor operațiilor economice desfășurate. Corecta întocmire presupune verificarea corelației dintre evidența contabilă și cea operativă, dintre evidența cronologică și sistematică, dintre conturile sintetice și analitice dezvoltătoare. În cazul apariției unor neconcordanțe, ele se corectează în această etapă. Informațiile necesare întocmirii situațiilor financiare anuale se preiau din balanța de verificare, care face legătura între contabilitatea curentă și documentele de sinteză.

Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, prevede că pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiilor efectuate se întocmește balanța de verificare, cel puțin anual, la încheierea exercițiului financiar sau la termenele de întocmire a situațiilor financiare anuale. De regulă, la o anumită dată, se întocmește o balanță sintetică și mai multe balanțe analitice, în funcție de numărul conturilor sintetice care necesită detalierea. Obținerea balanței de verificare este echivalentă cu obținerea situației scriptice a elementelor patrimoniale. La încheierea exercițiului se întocmesc cel puțin două variante de balanțe de verificare:

balanța preliminară (prima balanță) înainte de efectuarea operațiilor de inventariere

balanța definitivă (a doua balanță) întocmită după efectuarea inventarierii, a operațiilor de regularizare și de încheiere a exercițiului.

Scopul principal al elaborării balanței de verificare preliminară înainte de

inventariere este de a prezenta datele scriptice care se vor compara cu existențele faptice stabilite la inventariere. Operațiile de inventariere și de regularizare a operațiilor de sfârșit de an generează suplimentarea înregistrărilor în conturi, ceea ce determină modificarea datelor din balanța preliminară. Cu datele din balanța definitivă se procedează la elaborarea situațiilor financiare anuale.

Balanța de verificare are o formă tabelară, cu egalități sau corelații, în care sunt transpuse conturile cu sumele aferente la un moment dat. Centralizarea și gruparea datelor oferă utilizatorilor de informații date privind efectuarea analizei economico-financiare și a controlului privind situația patrimonială. După numărul de corelații, balanța de verificare sintetică poate fi elaborată cu o egalitate, cu 2 egalități, cu 3 egalități, cu 4 egalități, cu 5 egalități. Balanța de verificare cu 5 egalități este agreată de agenții economici deoarece conține în structura sa date și informații indispensabile elaborării situațiilor financiare anuale: solduri inițiale la începutul anului, rulajele din lunile precedente. În condițiile prelucrării informatizate a datelor contabile, acest tip de balanță este mai ușor de realizat. Se pot folosi și alte modele de balanță, cu diverse tipuri de corelații, cu condiția să prezinte toate informațiile necesare elaborării situațiilor financiare anuale.

Alături de balanța sintetică se întocmesc balanțe analitice, care detaliază și verifică datele din conturile sintetice. În raport cu funcția contabilă a contului sintetic, balanțele analitice pot fi elaborate pentru conturi monofuncționale sau bifuncționale – după caz. Ele se exprimă în etalon cantitativ-valoric sau numai valoric, în funcție de caracteristicile contului sintetic din care provin.

Cu ajutorul balanței se pot depista două categorii de erori: erori care afectează egalitățile și erori care nu afectează egalitățile. Dacă balanța se obține în sistem informatizat cu ajutorul unui soft specializat, pot să apară neconcordanțe, erori care nu afectează egalitățile: omisiuni de înregistrări a operațiilor economice, repetarea unor formule contabile, stabilirea greșită a formulei contabile, trecerea greșită a sumelor într-o formulă contabilă corectă, neaplicarea corectă a normelor contabile și fiscale, selecție și activare greșită a secțiunilor din programul de soft, etc. Indiferent de categoria lor, greșelile trebuie corectate pentru a asigura corecta prezentare a elementelor patrimoniale prin balanță.

Inventarierea

Concordanța între faptele scriptice din contabilitate și cele faptice existente în mod concret se verifică cu ajutorul operațiilor de inventariere.

Noțiuni generale

Inventarierea reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată la un moment dat existența elementelor de activ și de pasiv, cu exprimare în etalon cantitativ-valoric, sau numai valoric.

Scopul principal al inventarierii este stabilirea situației reale a tuturor elementelor de activ și de pasiv care aparțin entității cât și cele care aparțin altor persoane juridice sau fizice dar se folosesc în cadrul unității. Prin inventariere se constată mărimea fizică a elementelor patrimoniale cât și evaluarea la nivelul valorii actuale.

Fac obiectul inventarierii elementele patrimoniale: imobilizări, stocuri, creanțe, disponibilități bănești și alte valori, datorii, elemente extrabilanțiere, etc. În conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, toate entitățile au obligația să efectueze inventarierea generală a patrimoniului.

După gradul de cuprindere:

Inventarierea generală cuprinde toate elementele de activ și de pasiv

Inventarierea parțială cuprinde numai anumite elemente patrimoniale.

Inventarierea generală se efectuează cel puțin o dată pe an, este obligatorie și se desfășoară în situații prevăzute de normele legislative. Inventarierea la începutul anului cuprinde elementelede activ ce constituie aport la capitalul unității. Ministerul Finanțelor Publice poate aproba excepții de la regula inventarierii anuale pentru unele bunuri cu caracter special aflate în administrarea instituțiilor publice.

După intervalul de timp la care se efectuează:

Inventarierea periodică se realizează în cursul anului, la anumite intervale de timp, în funcție de particularitățile valorilor inventariate

Inventarierea anuală se face de regulă la sfârșitul anului, cu ocazia închiderii exercițiului financiar și elaborarea situațiilor financiare anuale

În cadrul entităților cu activitate complexă, bunurile pot fi inventariate și înaintea datei de închidere a exercițiului financiar. În acest caz, datele înscrise în registrul-inventar vor fi actualizate cu intrările și ieșirile de bunuri cuprinse în perioada de la data inventarierii și data încheierii exercițiului.

După condițiile în care se desfășoară:

Inventarierea ordinară, cu caracter obișnuit și la termenele planificate.

În mod obișnuit, entitățile efectuează inventarierea la începutul activității pentru estimarea aportului la capital și cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării. La aceste situații se adaugă și cazurile de fuzionare sau încetare a activității.

Inventarierea extraordinară este impusă de anumite situații deosebite sau speciale.

Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine administratorului, ordonatorul de credite (la instituții) sau altei persoane care are obligația gestionării elementelor de activ și pasiv.

Activitatea de inventariere se efectuează de către o comisie de inventariere care răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere, în conformitate cu reglementările legale. Comisia de inventariere este numită prin decizie scrisă și este formată din cel puțin două persoane. Din comisie nu pot face parte gestionarul și nici contabilul care ține evidența gestiunii inventariate. Prin excepție, la gestiunile mici inventarierea se poate efectua și de către o singură persoană. În anumite condiții, dacă situația o impune, în comisii pot fi numite și persoane cu pregătire economică și tehnică care să asigure pe lângă lucrările obișnuite și efectuarea evaluării competente a elementelor. Lucrările de inventariere pot fi efectuate cu salariații proprii și/sau cooptarea unor persoane cu pregătire corespunzătoare și încadrate în acest scop pe bază de contracte de prestări de servicii. Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiți decât în cazuri bine justificate și numai prin decizie scrisă, emisă de cei care i-au numit.

B. Pregătirea inventarierii

Pregătirea inventarieriipresupune pregătirea condițiilor de desfășurare. Administratorul sau persoana care realizează gestionarea elementelor patrimoniale au obligația de a emite Decizia de inventariere și de a asigura conditii corespunzătoare de lucru pentru membrii comisiei de inventariere.

Crearea condițiilor de lucru la pregătirea inventarierii

Organizarea corespunzătoare a evidenței operative și contabileprivind gestionarea inventariată.

Participarea întregii comisii la inventariere.

Organizarea depozitării bunurilor grupate pe sortimente, dimensiuni, codificarea bunurilor și întocmirea etichetelor de raft.

Asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor, sortare, cântărire, masurare, numărare, etc.

Asigurarea de specialiști pentru efectuarea identificării unor bunuri inventariate.

Dotarea gestiunii cu aparate și instrumente de măsurare, cântărire și identificare.

Dotarea gestiunii cu mijloace tehnice de calcul, cu formulare și rechizite.

Asigurarea mijloacelor necesare sigilării spațiilor de depozitare a bunurilor inventariate atât la începutul inventarierii cât și pe parcursul desfășurării ei.

Asigurarea securității ușilor, ferestrelor, porților, spațiilor aferente bunurilor inventariate.

Asigurarea protecției membrilor comisiei de invetariere în conformitate cu normele de protecție a muncii.

De asemenea comisia de inventariere are obligația de a asigura măsurile organizatorice corespunzătoare desfășurării în bune condiții și în conformitate cu reglementările legale a lucrărilor de inventariere:

Înainte de începerea lucrărilor de inventariere, comisia trebuie să pună la dispoziția gestionarului documentul Declarație de inventar pe care urmează să-l întocmească acesta și să verifice corectitudinea și realitatea întocmirii lui.

Dacă gestionarul lipsește, inventarierea se efectuează de către comisia de inventariere în prezența altei persoane numită prin decizia scrisă, care să îl reprezinte pe gestionar.

Să verifice numerarul din casierie, să solicite întocmirea Monetarului, a Registrului de casă și predarea lor la contabilitate pentru înregistrare.

Să bareze și să semneze ultimele documente de evidența privitoare la gestiune.

În cazul în care se constată că există documente neînregistrate în contabilitate, comisia trebuie să dispună înregistrarea lor pentru a asigura realitatea situației scriptice a gestiunii.

Să identifice toate locurile în care există bunuri care urmează să fie inventariate.

Să verifice toate instrumentele și aparatele de măsurare și cântărire.

Să sigileze toate locurile și încăperile din gestiune înafara locului unde a început invetarierea.

C. Desfășurarea inventarierii

Inventarierea propriu-zisă se realizează prin constatarea faptică a elementelor de activ și de pasiv inventariate și înscrierea lor în lista de inventariere.

Într-o primă etapă, realizarea inventarierii presupune respectarea de către comisia de inventariere a unor reglementări legale privind condițiile de lucru în desfășurarea operațiilor de inventariere.

Realizarea condițiilor de lucru în desfășurarea înventarierii

Se afișează la loc vizibil programul de inventariere.

Sigilarea tuturor locurilor a căilor de acces înnafara locului unde se efectuează inventarierea în ziua respectivă

Sigilul se păstrează, pe toată durata inventarierii, de către responsabilul comisiei de invetariere.

La reluarea lucrărilor de inventariere se verifică dacă sigiliile nu au fost deteriorate.

Închiderea și sigilarea spațiilor de depozitare se face în prezența gestionarului, ori de câte ori se întrerup operațiile de inventariere și se părăsește încăperea.

Documentele întocmite de comisia de inventariere se păstrează în cadrul gestiunii inventariate și se depozitează în spații special amenajate (fișete, casete, dulapuri, care vor fi sigilate).

Pe perioada inventarierii se recomandă sistarea intrărilor și ieșirilor de bunuri din gestiunea inventariată.

Listele de inventariere se semnează filă cu filă de toți membrii comisiei și de gestiune.

Constatarea faptică a elementelor de activ și de pasiv se face prin identificarea lor individuală. Identificarea bunurilor și valorilor inventariate se face diferit în funcție de particularitățile lor.

Reguli de inventariere a elementelor de activ și de pasiv

Evaluarea elementelor de activ și de pasiv cu ocazia inventarierii se face cu respectarea principiului permanenței metodelor, potrivit căruia modelele și regulile de evaluare trebuie menținute, asigurând comparabilitate în timp a infomației contabile. Evaluarea activelor imobilizate și a stocurilor se face la valoarea actuală a fiecărui element numită valoare de inventar.

Stabilirea valorii de

La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia se va ține cont de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor. Valoarea care se înscrie în listele de inventariere rezultă din compararea valorii de inventar cu valoarea îregistrată în contabilitate, din care se alege valoarea cea mai mică:

Valoarea de inventar > Valoarea contabilă = Valoarea înscrisă în listele de inventariere este valoarea contabilă

Valoarea de inventar < Valoarea contabilă = Valoarea înscrisă în listele de inventariere este valoarea de inventar

Evaluarea creanțelor și datoriilor exprimate în lei se face la valoarea lor probabilă de încasat sau de plată. Evaluarea datoriilor și creanțelor exprimate în valută se face la cursul de schimb valutar comunicat de BNR, valabil pentru data încheierii exercițiului financiar.

Toate elementele de activ și de pasiv se înscriu pe măsura inventarierii lor, în liste de inventariereși situații analitice anexe. Lista de inventariere este:documentul folosit pentru următoarele destinații:

– document pentru inventarierea bunurilor și valorilor inventariate

– document pentru stabilirea plusurilor și minusurilor constatate

– document pentru Întocmirea Registrului-inventar

– document pentrustabilirea provizioanelor și ajustărilor de valoare

– document centralizator al operațiunilor de inventariere

Lista de inventariere are modele diferite în funcție de etalonul de evidență al bunurilor inventariate: global-valoric sau cantitativ-valoric.

Pe ultima listă de inventariere, getionarul trebuie să facă o mențiune prin care declară că toate bunurile și valorile au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în prezența sa. De asemenea, acesta menționează dacă are sau nu obiecții cu privire la modul de efectuare a inventarierii. Dacă sunt obiecții, acestea trebuie analizate de către comisia de inventariere și soluționare. Pentru inventarierea elementelor de activ și de pasiv care nu reprezintă bunuri este suficientă prezentarea lor în Situații analitice distincte care să fie totalizate și să justifice soldul conturilor respective în care acestea sunt cuprinse care se preiau în Registrul-jurnal.

D. Rezultatele inventarierii

Rezultatele inventarierii (diferențele de inventar) se stabilesc prin compararea cantităților și valorilor consemnate în listele de inventariere și în situațiile analitice anexe (faptic) cu valorile și cantitățile înregistrate în contabilitate (scriptic).

Ca și regulă generală, în urma inventarierii pot rezulta egalități, plusuri sau minusuri de inventar:

FAPTIC = SCRIPTIC – nu sunt diferențe de inventar

FAPTIC > SCRIPTIC – plus la inventar

FAPTIC < SCRIPTIC – minus la inventar

După natura lor, rezultatele pot fi cantitative sau valorice. Structura lor este complexă. Diferențele cantitative sub formă de plusuri sau minusuri de inventar, se înregistrează în contabilitate pentru a aduce nivelul scriptic în contabilitate la nivelul inventarului faptic, adică la nivelul situației reale din patrimoniu. Se calculează după fomula:

Plus sau minus la inventar = (stoc faptic – stoc scriptic) x prețul de înregistrare în contabilitate

Diferențele valorice sub formă de plusuri sau minusuri nu se înregistrează în contabilitate în conformitate cu principiul preudenței. Diferențele valorice sub formă de minusuri se înregistrează în contabilitate sub formă de ajustărilor pentru depreciere și pierderea de valoare sau se înregistrează sub forma amortizărilor suplimentare. Se calculează după fomula:

Diferențe valorice = (stoc faptic x valoarea actuală) – (stoc faptic x valoarea contabilă)

În situația constatării unor plusuri în gestiune, bunurile respective vor fi evaluate la valoarea justă, de înregistreare. Minusurile de inventar pot fi neimputabile sau imputabile, în funcție de gradul de vinovăție al persoanelor responsabile cu administrarea gestiunii. Minusurile neimputabile se datorează unor riscuri de confuzie între sortimente, perisabilități , risc de vânzare, furturi prin efracție, calamități. Evaloarea se face la valoare de înregistrare sau de înlocuire. În cazul constatării unor lipsuri în gestiune imputabile, evaloarea se face la valoarea de înlocuire.

Valoarea de înlocuire este echivalentă costului de achiziție a unui bun cu caracteristiciși grad de uzură similare celui lipsă în gestiune la data constatăriipagubei. Valoarea de înlouire cuprinde prețul practicat pe piață la care se adaugă: TVA, cheltuieli de transport-aprovizionare, taxe nerecuperabile și alte cheltuieli.

Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere în Proces-verbal de inventariere. Documentul Proces-verbal de inventariere cuprinde în principal următoarele elemente: data întocmirii, gestiunea inventariată, perioada inventarierii, numele membrilor comisiei de inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile comisiei cu privire la clauzele plusurilor, minusurilor și deprecierilor constatate, persoanele vinovate(dacă este cazul), propuneri de măsuri pentru soluționarea situațiilor create.

Rezultatele operației de inventarieresunt grupate pe conturi sau grupe de conturi, în ordinea posturilor de bilanțși se consemnează în Registrul-inventar care este un document obligatoriu. Se întocmenște la începutul activității, la sfârșitul exercițiului financiar sau cu ocazia încetării activității, pe baza datelor din listele de inventariere, situații analitice și procesul-verbal de inventariere. Registrul-inventar cuprinde elemente cu privire la recapitulația elementelor inventariate, valoarea contabilă(de înregistrare), valoarea de inventar(actuală), diferențele din reevaluare și cauzele diferențelor din deprecieri, dezasortări, etc. Diferențele din evaluare se calculează ca și diferențe între valoarea de inventar și valoarea contabilă.

Prelucrarea datelor inventarierii respectă prevederile Legii contabilității de a asigura obligativitatea corelării datelor din Bilanț cu datele din contabilitate puse de acord cu situația reală a patrimoniului stabilită prin inventar.

Stabilirea și înregistrarea plusurilor definitive

Plusurile constatate la inventarierea activelor necorporale și a celor corporale

Se înregistrează la valoarea justă, respectiv de inventar, stabilită în funcție de prețul pieței și de utilitatea bunului în cadrul entității, în creditul contului 4754 – “Plusuri de inventar de natura imobilizărilor” și debitul conturilor corespunzătoare categoriilor de elemente în cauză și anume:

203 – “Cheltuieli de dezvoltare”;

205 – “Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare”

208 – “Alte imobilizări necorporale”

211 – “Terenuri și amenajări de terenuri”

212 – “Construcții”

213 – “Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”

214 – “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”

Pentru imobilizările corporale amortizabile este necesar să se înregistreze în lunile următoare cota parte aferentă amortizării, prin debitarea contului 4754 – Plusuri de inventar de natura imobilizărilor prin creditul contului 7584 – Venituri din subvenții pentru investiții. În același timp se debitează contul 6811 – Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor, prin corespondență cu creditul contului 281 – Amortizări privind imobilizările corporale.

Un exemplu în acest sens:

Se achiziționează un obiect de mobilier de 1200 lei. Pe baza procesului verbal de inventariere se înregistrează:

213 = 4754 1.200

Prin notele contabile aferente se înregistrează:

amortizarea imobilizării

6811 = 281 200

și

realizarea de venituri, corespunzător amortizării anterioare

4754 = 7584 200

Plusurile constatate la valorile stocabile destinate consumului, cum ar fi: materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar și ambalajele, se înregistrează la prețul de evidență, debitându-se conturile sintetice de gradul I sau de gradul II, după caz, cu ajutorul cărora sunt reflectate în contabilitate, prin creditul conturilor corespunzătoare de cheltuieli, după cum se observă din exemplele următoare.

Plusurile la materii prime și materialele consumabile:

Avem un plus de materii prime de 450 lei. Conform procesului verbal de inventariere se înregistrează

301 = 601 450

Apoi se corectează rulajele

601 = 601 -450

Iar, acum avem un plus de valoare a materialelor consumabile de 800 lei

302 = 602 800

Corectarea rulajelor se face

602 = 602 -800

Trebuie precizat faptul că la contul 602 Cheltuieli cu materialele consumabile, se folosesc, de regulă, subconturile aferente categoriile de materiale consumabile urmărite distinct și anume: 6021 “Cheltuieli cu materialele auxiliare”, 6022 “Cheltuieli privind consumabilul”, 6023 “Cheltuieli privind materialele pentru ambalat”, 6024 “Cheltuieli privind piesele de schimb” ș.a.

Plusuri la materialele de natura obiectelor de inventar

Înregistrarea pentru achiziționarea unui echipament în valoare de 250 lei este:

303 = 603 250

Iar, corectarea rulajelor este:

603 = 603 -250

Plusurile constatate la inventarierea valorilor stocabile din producție proprie și la animale și păsări obținute din producție proprie, cum sunt: semifabricatele, produsele finite, animalele și păsările, se înregistrează la prețul de evidență, debitându-se conturile sintetice de gradul I cu ajutorul cărora se oglindesc în contabilitate, prin creditul contului privind veniturile din variația stocurilor.

Exemplu

Se înregistrează un plus de semifabricate din producție proprie, în valoare de 700 lei.

341 = 711 700

În cazul plusului de produse finite înregistrarea este

345 = 711 630

Iar, în cazul plusului de animale din producție proprie avem

361 = 711 330

2.2. Elaborarea situațiilor financiale anuale

Lucrarile contabile de inchidere a exercitiului financiar se finalizeaza cu intocmirea situatiilor financiare anuale.

Situatiile financiare anuale intocmite de managementul unei intreprinderi au drept scop reflectarea unei imagini fidele a pozitiei financiare (bilantul),a performantei financiare(contul de profit și pierderi),a fluxurilor de trezorerie (situatia fluxurilor de trezorerie) și a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata(situatia modificarilor capitalurilor proprii și notele explicative).

Au obligatia de a intocmi situatii financiare anuale:

–          societatile comerciale

–          companiile nationale și regiile autonome

–          societatile cooperatiste

–          alte persoane juridice cu scop lucrativ

–          institutiile publice

–          persoanele juridice cu scop nelucrativ

–          persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati independente

–          orice persoane juridice care organizeaza contabilitatea în partida dubla

Situatiile financiare anuale sunt insotite de raportul administratorilor. raportul cenzorilor și de procesul verbal al Adunarii Generale a Actionarilor(asociatiilor).

În intocmirea situatiilor financiare anuale trebuie respectate 3 reguli de baza și anume:

1)    Principiul intang 13313l1120n ibilitatii situatiilor financiare anuale care presupune obligatia celor ce intocmesc situatiile financiare anuale de a face corectia oricaror erori,fie ele și referitoare la o perioada trecuta,numai în bilantul anului current,pastrand neschimbate bilanturile deja inchise.

2)    Datele inscrise în situatiile financiare anuale trebuie sa corespunda cu datele inscrise în contabilitate,puse de acord cu rezultatele inventarierii

3)    Necompensarea posturilor de activ cu cele de pasiv și nici a veniturilor cu cheltuielile ,in contul de profit și pierderi.

BILANTUL INTREPRINDERII

Bilantul este acea componenta a situatiilor financiare anuale care reda imaginea pozitiei financiare a intreprinderii la finele perioadei de gestiune(31 decembrie),imaginea patrimoniului ei la data incheierii perioadei financiare de raportare.

Formatul bilantului este urmatorul:

A. ACTIVE IMOBILIZATE

I. Imobilizari necorporale:

1. Cheltuieli de constituire

2. Cheltuieli de cercetare-dezvoltare

3. Concesiuni,brevete licente,marci,drepturi și valori similare și alte imobilizari necorporale,daca au fost:

a) achizitionate contra unei plati,sau

b) create de societate

4. Fondul commercial în cazul în care a fost achizitionat

5. Avansuri și imobilizari necorporale în curs de executie

II. Imobilizari corporale

1.        Terenuri și constructii

2.        Instalatii tehnice și masini

3.        Alte instalatii,utilaje și mobilier

4.        Avansuri și imobilizari corporale în curs de executie

III. Imobilizari financiare

1.        Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului

2.        Creante asupra societatilor din cadrul grupului,altele decat cele comerciale

3.        Titluri sub forma de interese de participare

4.        Creante din interese de participare

5.        Titluri detinute ca imobilizari

6.        Alte creante

7.        Actiuni proprii(cu indicarea în note a valorii nominale)

B. ACTIVE CIRCULANTE

I. Stocuri

1. Materii prime și materiale consumabile

2. Productia în curs de executie

3. Produse finite și marfuri

4. Avansuri pentru cumparari de stocuri

II.Creante

1.        Creante comerciale

2.        Sume de incasat de la societatile din cadrul grupului

3.        Sume de incasat de la societatile la care se detin interese de participare

4.        Alte creante

5.        Creante privind capitalul subscris și nevarsat

III. Investitii financiare pe termen scurt

1.        Titluri de participare detinute la societati din cadrul grupului

2.        Actiuni proprii (cu indicarea în note a valorii nominale)

3.        Alte investitii financiare pe termen scurt

IV. Casa și conturi la banci

C. CHELTUIELI INREGISTRATE în AVANS

D. DATORII PE TERMEN SCURT(MAI PUTIN DE UN AN)

1. Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni,prezentandu-se separat imprumuturile în monede convertibile

2. Sume datorate institutiilor de credit

3. Avansuri incasate în contul comenzilor

4. Datorii comerciale

5. Efecte de comert de platit

6. Sume datorate societatilor din cadrul grupului

7. Sume datorate privind interesele de participare

8. Alte datorii,inclusive datorii fiscale și datorii pentru asigurarile sociale

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE,RESPECTIV DATORII CURENTE NETE

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE

G. DATORII SCADENTE în TERMEN DE MAI MULT DE UN AN

1. Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni,prezentandu-se separat imprumuturile în monede convertibile

2. Sume datorate institutiilor de credit

3. Avansuri incasate în contul comenzilor

4. Datorii comerciale

5. Efecte de comert de platit

6. Sume datorate societatilor din cadrul grupului

7. Sume datorate privind interesele de participare

8. Alte datorii,inclusiv datorii fiscale și datorii pentru asigurarile sociale

H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI și CHELTUIELI

1. Provizioane pentru pensii și alte obligatii similare

2. Alte provizioane

I. VENITURI INREGISTRATE în AVANS

J. CAPITAL și REZERVE

1. Capital subscris(prezentandu-se separat capitalul varsat și cel nevarsat)

2. Primele de capital

3. Rezerve din reevaluare

4. Rezerve legale

5. Rezerve pentru actiuni propri

6. Rezerve statutare sau contractuale

7. Alte reserve

8. Rezultatul reportat(din perioade precedente)

9. Rezultatul exercitiului financiar

10. Patrimoniul public

Bilantul cuprinde toate elementele de active și de pasiv grupate dupa natura,destinatie și lichiditate,respectiv natura,provenienta și exigibilitate.

Activul bilantier este constituit din posturile rubricilor A,B și C,in timp ce pasivul bilantier ,din posturile rubricilor D,G,H,I și J.Rubricile E și F reprezinta indicatori economico-financiari,implicate în analize și decizii.

Rubrica E reprezinta indicatorul "fond de rulment",iar rubrica F reprezinta un alt indicator semnificativ în analizele financiare și anume "capitalurile permenente",ca diferenta intre total active și datorii curente(datorii pe termen scurt).Optimizarea indicatorului "capitalurile permenente" este o problema de prima importanta ,deoarece excedentul sau insuficienta resurselor pe termen lung influenteaza solvabilitatea ,lichiditatea și rentabilitatea intreprinderii.De asemenea , bancile pot calcula gradul de acoperire a capitalurilor investite ,prin rata:

Capitaluri permenente/capitaluri investite *100

CONTUL DE PROFIT și PIERDERE

Contul de profit și pierdere este acea componenta a situatiilor financiare anuale care prezinta performanta financiara a intreprinderii în ansamblul sau în exercitiul financiar respectiv. Prin urmare contul de profit și pierdere reprezinta dinamica activitatii intreprinderii,dinamica a carei rezultanta este situatia patrimoniului la finele perioadei de geastune , bilantul.

Informatiile cuprinse în contul de profit și pierdere trebuie sa fie informatii privind miscarea ( rulajul ) conturilor de venituri și cheltuieli ale intreprinderii.

Structura contului de profit și pierderi este urmatoarea:

1.        Cifra de afaceri neta

2.        Variatia stocurilor de produse finite ,produse reziduale,semifabricate și productie în curs de executie

3.        Productia imobilizata

4.        Alte venituri din exploatare

5.        a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile

b) Alte cheltuieli din afara (energie și apa )

c) Cheltuieli privind marfurile

6. Cheltuieli cu personalul

a) Salarii

b) Cheltuieli cu asigurarile și protectia sociala cu mentionarea distincta a celor referitoare la pensii

7. a) Ajustarea valorii imobilizarilor corporale și necorporale

b) Ajustarea valorii activelor circulante

8. Alte cheltuieli de exploatare

– Profitul sau pierderea din exploatare

9. Venituri din interese de participare

10. Venituri din alte investitii financiare și creante ce fac parte din activele imobilizate,cu mentionarea separata a celor generate de societatile din cadrul grupului

11. Venituri din dobanzi și alte venituri similare,cu mentionarea separata a celor generate de societatile din cadrul grupului

12. Ajustarea valorii imobilizarilor financiare și a investitilor financiare detinute ca active circulante

13. Cheltuieli cu dobanzile și alte cheltuieli similare, cu mentionarea separata a celor generate de societatile din cadrul grupului

14. Profitul sau pierderea din activitatea curenta

15. Venituri extraordinare

16. Cheltuieli extraordinare

17. Profitul sau pierderea din activitatile extraordinare

18. Rezultatul brut total

-profit

-pierdere

19 . Impozitul pe profit

20. Alte impozite ce nu apar în elementele de mai sus

21. Rezultatul net al exercitiului financiar

22. Rezultatul pe actiune:

– de baza

– diluat

Natura activitatilor generatoare de venituri și cheltuieli reprezinta criteriul ce sta la baza structurii contului de profit și pierderi.Acestea se impart în activitati ordinare (curente)si activitati cu caracter exceptional.

Activitatile ordinare au caracter obisnuit și repetitiv și contribuie,in mare masura la obtinerea rezultatului.Ele cuprind activitatile de exploatare și financiare.

Au caracter exceptional activitati cum sunt: vanzarea de mijloace fixe și alte active imobilizate,incasarea sau plata de amenzi,penalitatii,despagubiri,primirea sau acordarea de donatii etc.

Situația mișcării capitalurilor proprii

Situatia modificarilor capitalului propriu este acea situatie financiara care evidentiaza evolutia uneia din cele mai importante componente ale patrimo9niului intreprinderii,capitalul propriu.

Capitalurile proprii reprezinta interesul rezidual al proprietarilor în activele intreprinderii, dupa deducerea tuturor datoriilor.

Nivelul capitalului propriu este deja reflectat în bilant,insa aceasta situatie reflecta evolutia tranzactiilor economice prin care s-a ajuns la acest nivel.

Intocmirea acestei situatii financiare este bazata pe informatii de sinteza (profitul sau pierderea perioadei),pe informatii extracontabile și pe reconcilierea intre soldurile initiale și cele finale ale fiecarei clase de capitaluri proprii.

Situația fluxurilor de trezorerie

Situatia fluxurilor de trezorerie este acea situatie financiara anuala care da utilizatorului imaginea generarii și intrebuintarii resurselor banesti.

O societate pentru a supravietui trebuie sa fie ,in acelasi timp profitabila și solvabila.Lichiditatea și solvabilitatea pot fi evaluate cu ajutorul informatiilor din tabloul fluxurilor de trezorerie.Situatia fluxurilor de trezorerie reflecta capacitatea intreprinderii de a genera fluxurile de numerar care sa-i acopere necesitatile imediate și pe termen mai lung și sa-i sustina dezvoltarea.

Situatia fluxurilor de trezorerie este structurata similar contului de profit și pierderi,separand rezultatele activitatii de exploatare de cele ale activitatilor de investitii și de finantare.

Tabloul fluxurilor de trezorerie se intocmeste potrivit unuia din modelele prevazute în normele I.A.S 7,norme ce au devenit operationale în tara noastra .prin O.M.F.94,din 20.02.2001.

Metode pentru calculul și prezentarea elementelor pozitiei "fluxuri de numerar-total":

1) Metoda directa

Fluxuri de numerar din activitati de exploatare:

-incasarile în numerar din vanzarea de bunuri și prestarea de servicii

-incasarile în numerar provenite din redevente ,onorarii ,comisioane și alte venituri

-platile în numerar catre furnizorii de bunuri și servicii

-platile în numerar catre și în numele angajatiilor

-platile în numerar sau restituirile de impozit pe profit ,doar daca nu pot fi identificate în mod specific cu activitatile de investitii și de finantare

Fluxuri de numerar din activitati de investitii:

– platile în numerar pentru achizitionare de terenuri,cladiri,instalatii și echipamente,active necorporale și alte investitii pe termen lung

– incasarile în numerar din vanzarea de terenuri,cladiri,instalatii și echipamente,active necorporale și alte investitii pe termen lung

– platile în numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu și de creanta ale altor intreprinderi.

– incasarile în numerar din vanzarea de instrumente de capital propriu și de creanta ale altor intreprinderi.

-avansurile în numerar și imprumuturi effectuate catre terti

-inasarile în numerar din rambursarea avansurilor și a altot imprumuturi acordate catre terti

Fluxuri de numerar din activitati de finantare:

-veniturile în numerar din emisiunea de actiuni și alte instrumente de capital propriu

-platile în numerar catre actionari pentru achizitionarea sau rascumpararea instrumentelor de capital propriu ale intreprinderii

-venituri în numerar din emisiunea de obligatiuni sau contractarea de credite,ipoteci sau alte imprumuturi

-rambursarile în numerar ale unor sume imprumutate

-platile în numerar ale locatorului pentru reducerea obligatiilor sale în cadrul operatiunilor de leasing financiar

Fluxuri de numerar – total

Numerar la inceputul perioadei

Numerar la finele perioadei

2) Metoda indirecta

Fluxuri de numerar din activitati de exploatare:

-rezultatul net

-modificarile pe parcursul perioadei ale capitalului circulant

-ajustari pentru elementele nemonetare și alte elemente incluse în activitatile de investitii sau de finantare

Fluxuri de numerar din activitati de investitii

-platile în numerar pentru achizitionare de terenuri,cladiri,instalatii și echipamente,active necorporale și alte investitii pe termen lung

-incasarile în numerar din vanzare de terenuri,cladiri,instalatii și echipamente,active necorporale și alte investitii pe termen lung

-platile în numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu și de creanta ale altor intreprinderi

-incasarile în numerar din vanzarea de instrumente de capital propriu și de creanta ale altor intreprinderi

-avansurile în numerar și imprumuturi efectuate catre terti

-incasarile din rambursarea avansurilor și imprumuturilor acordate catre terti

Fluxuri de numerar din activitati de finantare:

-veniturile în numerar din emisiunea de actiuni și alte instrumente de capital propriu

-platile în numerar catre actionari pentru achizitionarea sau rascumpararea instrumentelor de capital propriu ale intreprinderii

-venituri în numerar din emisiunea de obligatiuni sau contractarea de credite,ipoteci sau alte imprumuturi

-rambursarile în numerar ale unor sume imprumutate

-platile în numerar ale locatorului pentru reducerea obligatiilor sale în cadrul operatiunilor de leasing financiar

Fluxuri de numerar – total

Numerar la inceputul perioadei

Numerar la finele perioadei

2.3. Note explicative la situațiile financiare anuale

Notele explicative vor conține detalieri cerute de cadrul normativ(legislatie ,Standarde Internationale de Contabilitate),care sa permita utilizatorilor mai buna intelegere a informatiilor prezentate în situatiile financiare

Principalele note explicative se refera la :

1.Active imobilizate -sold la inceputul anului ,cresteri și diminuari ale amortizarii inregistrate ,sold la finele anului,prezentate pe clase de active imobilizate

2.Provizioane pentru riscuri și cheltuieli -sold la inceputul anului ,cresteri ,reduceri ,sold la finele anului,prezentate pe tipuri de provizioane și insotite de prezentarea modalitatilor de calcul ale provizioanelor.

3.Repartizarea profitului-prezentarea repartizarii pe destinatii,insitita de elemente de calcul pentru rezervele legale

4.Analiza rezultatului din exploatare-regruparea veniturilor și cheltuielilor directe,indirecte,de administrare și de desfacere.

5.Situatia creantelor și a datoriilor-soldul final al fiecarei grupe de creante și datorii și gruparea acestora pe termene de exigibilitate sub 1 an și peste 1 an.

6.Principii,politici și metode contabile aplicate-mentionarea acestora insotita de justificarea alegerii lor.

7.Actiuni și obligatiuni-numarul și valoarea fiecarui tip de actiuni și obligatiuni

emise,obligatii și termene de rascumparare ,pentru cele emise în timpul exercitiului financiar trebuie precizate sumele realizate,valoarea nominala,actiuni proprii detinute.

8.Informatii privind salariatii,administratorii și directorii-pentru administratori și directori:salarizarea acestora și alte obligatii asumate în legatura cu acestia.Pentru salariati:numarul mediu aferent exercitiului curent și precedent,fond de salarii,asigurari sociale,alte cheltiuieli.

9.Calculul și analiza principalilor indicatori economico-financiari

Cei mai importanti indicatori economico-financiari sunt:

– indicatorii de lichiditate

– indicatorii de risc

– indicatorii de activitate

– indicatorii de profitabilitate

– indicatorii privind rezultatul pe actiune

A.Indicatorii de lichiditate:

Lichiditatea curenta=Active curente/Datorii curente

Valoarea recomandata acceptabila este de cca 2,reprezentand faptul ca,pe termen scurt ,activele circulante acopera de doua ori volumul datoriilor pe termen scurt.

Lichiditatea curenta imediata=(Active curente-Stocuri)/Datorii curente

Valoarea acceptabila a acestui indicator,numit și testul acid, este mai mare de 1.

B.Indicatorii de risc:

Gradul de indatorare=Capital imprumutat/Capital propriu*100

Sau Gradul de indatorare=Capital imprumutat/Capital angajat*100

Capitalul imprumutat se considera a fi suma imprumuturilor cu scadenta de peste 1 an.

Capitalul angajat=Capitalul imprumutat+Capitalul propriu

Acest indicator arata capacitatea intreprinderii de a angrena capitaluri straine ei pentru finantarea fluxului propriu de trezorerie.Cu cat valoarea indicatorului este mai aproape de 100%(in prima varianta)sau 50%(in a doua varianta),cu atat pozitia intreprinderii este mai fragila în raport cu creditorii sai pe termen lung.

Acoperirea dobanzilor=Profitul inaintea deducerii dobanzilor și a impozitului pe profit/Cheltuielile cu dobanzile

Indicatorul este exprimat în numar de ori și arata daca intreprinderea foloseste eficient capitalul imprumutat,reusind ca din profit sa asigure plata costului acestui credit(dobanda).

Evident,cu cat indicatorul are o valoare mai ridicata,cu atat mai bine.O valoare egala cu 1 arata faptul ca se lucreaza exclusiv în beneficiul creditorilor, capitalul propriu neobtinand nici o fructificare.

C.Indicatorii de activitate:

Viteza de rotatie a stocurilor=Costul vanzarilor/Stocul mediu lunar

Si inversul sau:

Indicatorul de numar de zile de stocare=Stoc mediu*365/Costul vanzarilor

Aprecierea dimensiunilor acestor indicatori depinde foarte mult de ramura din care face parte intreprinderea în ramurile cu ciclu lung de fabricatie și de desfacere,el este mai mare decat în ramurile producatoare de alimente proaspete.

Viteza de rotatie a clientilor=Sold mediu clienti*365/Cifra de afaceri

Viteza de rotatie a clientilor reflecta capacitatea intreprinderii de a-si colecta debitele pentru vanzarile efectuatesi,implicit,nevoia de finantare pentru aceasta categorie de capital circulant.Este de asemenea dependenta de ramura de activitate.

Viteza de rotatie a activelor totale=cifra de afaceri/Total active

Indica eficienta financiara generala a intreprinderii,interesul fiind realizarea aceleiasi cifre de afaceri cu un volum mai redus de active .

D.Indicatorii de profitabilitate:

Rentabilitatea capitalului angajat=Profitul inaintea deducerii dobanzii și a impozitului pe profit/Capitalul angajat

Arata eficienta utilizarii capitalului investit.Se calculeaza medii specifice pe industrie-care, în tarile dezvoltate se publica pentru uzul investitorilor.

Marja bruta a vanzarilor=Profitul brut din vanzari/(Cifra de afaceri*100)

Marja bruta a vanzarilor arata performanta în obtinerea de preturi avantajoase la vanzare.

E. Indicatori privind rezultatul pe actiune:

Acesti indicatori au doua componente

Componenta ce arata imbogatirea actionarilor=Profit net/Numar de actiuni comune emise

Se compara cu pretul curent pe piata al unei actiuni și cu pretul de emisiune nominal,fiind un indicator de interes mai ales pentru investitorii pe termen lung.

Componenta de rentabilitate pe actiune=(Dividend+Valoarea de optiuni sau actiuni emise gratuit)/Pret de piata al actiunii

Se compara cu evolutia pretului pe actiune intre momentul cumpararii ei și momentul anuntarii rezultatelor pe actiune.Investitorul va alege fie sa vanda actiunea pentru a profita din evolutia pretului acesteia,fie sa-si exercite drepturile de incasare a dividendelor și a altor forme de distribuire a profiturilor acumulate de intreprindere.

2.4. Determinarea rezultatului exercițiului

În vederea stabilirii rezultatului exercițiului financiar, este justificat să se întocmească o balanță de verificare intermediară a conturilor sintetice, care permite identificarea unor eventuale erori de înregistrare sau de calcul și obținerea unor date certe pentru determinarea mărimii reale a rezultatului exercițiului.

Astfel, se compară veniturile și cheltuielile veniturile și cheltuielile înregistrate până la sfârșitul perioadei de gestiune pentru care se efectuează calculul, operațiune care se realizează prin intermediul contului bifuncțional 121 – Profit sau pierdere.

Contul 121 se creditează cu veniturile oglindite în conturile din clasa 7 și se debitează cu cheltuielile reflectate în conturile din clasa 6.

Soldul contului 121 reprezintă rezultatul exercițiului, profit sau pierdere, după cum este creditor și, respectiv, debitor.

Stabilirea mărimii profitului brut sau a pierderii contabile se realizează sub forma soldului final al contului 121, care se calculează după înregistrarea în contabilitate a următoarelor două categorii de operații:

a. închiderea conturilor de venituri, prin virarea în creditul contului de rezultate a rulajelor sau a soldurilor finale creditoare, după caz, aferente perioadei de referință, pe total și pe feluri de venituri, utilizându-se formula generală

Conturi de venituri (Clasa 7) = 121 / Profit sau pierdere

b. închiderea conturilor de cheltuieli, prin virarea în debitul contului de rezultate a rulajelor sau soldurilor finale debitoare, după caz, aferente perioadei pentru care se face calculul, pe total și pe feluri de cheltuieli, după formula contabilă

121 / Profit sau pierdere = Conturi de cheltuieli (Clasa 6)

Rezultatul curent al exercițiului se determină comparându-se veniturile din exploatare însumate cu cele financiare cu totalul cheltuielilor corespunzătoare acestor două categorii de activități.

Din profitul brut total determinat pentru sfârșitul exercițiului se repartizează anumite sume, de regulă relativ mici, pe destinații reglementate în mod expres, după care se efectuează operațiunea de impozitare, iar cheltuielile în cauză se decontează / virează potrivit formulei contabile:

121 = %

691

Sau

698

În urma acestei operații înregistrate în contabilitate, soldul debitor al contului 121 / Profit sau pierdere reflectă pierdere, iar soldul creditor oglindește profit, care se soluționează și, respectiv, repartizează potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților și implicit cu respectarea reglemetărilor în vigoare.

CONCLUZII

Situatiile financiare procentuale prezintă toate conturile din bilant și contul de profit și pierdere, ca procent din anumite cifre-cheie. în contul de profit și pierdere, vânzarile nete sunt exprimate ca reprezentând 100% , iar toți ceilalți indicatori sunt exprimați ca procente din vânzari.

In bilant, totalul activelor este reprezentat de procentul de 100% în partea stângă, în timp ce totalul datoriilor și fondurilor (pasiv) reprezintă 100%, în partea dreaptă. Toate conturile de activ sunt exprimate ca procent din valoarea totală a activelor, iar toate conturile de datorii și fonduri sunt exprimate ca procent din totalul datoriilor și fondurilor.

Pregatirea acestui gen de situatii facilitează analiza unor aspecte semnificative ale situației și operatiunilor financiare ale firmei. Aceste situații oferă un supliment informației disponibile prin intermediul diverșilor indicatori discutați anterior. în bilant, efortul analitic se concentrează pe structura internă și pe alocarea resurselor financiare ale firmei. în partea de activ, rapoartele arată felul în care investitiile făcute în diverse categorii de resurse sunt distribuite în conturile de activ.

De un interes special în acest caz o reprezintă alegerea distribuției resurselor între activele curente și cele imobilizate și distribuția activelor curente între diversele categorii de conturi de capital circulant – în principiu, distribuția capitalului circulant investit între bani lichizi, conturile de clienti și stocuri. în partea de datorii și fonduri, bilanțul arată procentajul distribuției finanțărilor pentru obligatiile curente, împrumuturile pe termen lung, și capitalul social. De un interes deosebit aici este relatia dintre împrumuturile pe termen lung și capitalul social și împarțirea în datorii curente și surse de finantare a împrumuturilor pe termen lung furnizate de datorii și capital social.

Referitor la exprimarea procentuala a contului de profit și pierdere , în mod similar se calculeaza proporția diferitelor categorii de costuri și cheltuieli în totalul vânzarilor sau veniturilor.

Relațiile trasate cu ajutorul rapoartelor bilantiere nu pot fi considerate în mod izolat, individual acestea nu aduc informatii folositoare. Pentru a se obtine prin acest instrument de analiza un plus de informatii este necesar a se examina trendul evolutiei de la an la an al firmei și trebuie facute comparatii cu standardele din industria respectiva.

BIBLIOGRAFIE

BOJIAN, O. Principiile contabilității, București, Editura Victor, 1999

CARAIANI,C. OLIMID, L. (coordonatori) Bazele contabilității, București, Editura ASE, 2000

CHIȚU, G. A. Contabilitatea societăților comerciale. Inițiere, monografii, studii de caz, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1999

FELEAGĂ, N. IONAȘCU, I. Tratat de contabilitate financiară, București, Editura Economică, 1998

NEGESCU, I. Bazele contabilității, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1998

OLIMID, L. CALU, D. Modificări în prezentarea performanței, Economistul, Suplimentul Economie teoretică și aplicată, 4 septembrie 2000

.RISTEA, M. Noul sistem contabil din România, București, Editura Cartimex, 1994

RISTEA, M. Metode și politici contabile de întreprindere, București, Editura Tribuna Economică, 2000

*** Legea nr. 31 privind societățile comerciale din 16 noiembrie 1990

*** Regulamentul nr. 704 din 22 decembrie 1993 de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991

*** Ordinul nr. 403 din 22 aprilie 1999 al Ministrului Finanțelor pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele de Contabilitate Internaționale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.480 / 4 octombrie 1999

*** Standardele Internaționale de Contabilitate, București, Editura Economică, 2000

*** Ordin nr. 94 din 20 februarie 2001 al Ministrului Finanțelor Publice pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 85 din 20 februarie 2001