Eficientizarea Managementului Educațional în Școlile din Mediul Rural
=== ab68372f5fd00f9d8daccc71e8c853fbb30f9f66_101279_1 ===
UNIVERSITATEA DE VEST TIMIȘOARA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
DOMENIUL: ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL: MANAGEMENT EDUCAȚIONAL ȘI DEZVOLTARE CURRICULARĂ
EFICIENTIZAREA MANAGEMENTULUI EDUCAȚIONAL ÎN ȘCOLILE DIN MEDIUL RURAL
Cuprins
Rezumat ……………………………………………………………………………………………………………4
Introducere ………………………………………………………………………………………………………..7
Partea I Fundamentarea teoretică
Capitolul I Concepte fundamentale ale managementului ……………………………………9
1.1. Managementul între teorie și practică ……………………………………………………………..9
1.1.1. Originea și definirea conceptului de management ………………………………………….9
1.1.2. Evoluția conceptului de management ……………………………………………………….11 1.1.3. Definirea și structura managementului educațional ……………………………………. 12
1.2. Școala – structură organizațională de bază a sistemului de învățământ ……………….14
1.2.1. Școala- element central în viața comunității rurale ……………………………. 16
1.2.2. Comunitatea – beneficiarul direct al educației ………………………………….17
Capitolul II Managementul reușitei școlare …………………………………………………….. 19
2.1. Evaluarea performanțelor școlare ……………………………………………………………….. 19
2.1.1. Definirea și importanța procesului de evaluare ……………………………………… 20
2.1.2. Funcțiile evaluării și examinării ………………………………………………………….. 22
2.2. Succesul / insuccesul școlar ………………………………………………………………………… 23
2.2.1.Conceptul de succes/insucces școlar ……………………………………………………… 24
2.2.2. Factorii succesului școlar ……………………………………………………………………. 25
2.2.3. Cauzele insuccesului școlar …………………………………………………………………. 26
2.3. Calitatea educației în mediul rural ………………………………………………………………. 26
2.3.1.Conceptul de calitate în educație …………………………………………………………… 27
2.3.2. Situația învățământului din mediul rural ……………………………………………….. 28
2.3.3. Evaluările naționale – oglinda nivelului de performanță școlară ………………. 29
Partea a II-a Cercetare………………………………………………………………………………………. 31
Capitolul III Metodologia cercetării ……………………………………………………………….. 31
3.1.Justificarea cercetării ………………………………………………………………………………….. 31
3.1.1..Obiectivele cercetării ……………………………………………………………………………. 32
3.1.2.Ipoteza cercetării ………………………………………………………………………………….. 33
3.1.3.Eșantionarea, probele, instrumentele utilizate ………………………………………….. 34
3.1.4.Cadrul cercetării …………………………………………………………………………………. 35
Partea a III-a Rezultatele cercetării ………………………………………………………………….. 36
Partea a IV-a Concluzii, propuneri, recomandări ………………………………………………… 50
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………… 54
Anexe ……………………………………………………………………………………………………………. 56
SUMMARY
The theme of this paper, The Efficiency of Educational Management in Rural Schools, is an interesting subject of research because the improvement of the teaching-learning actions, as well as the evaluation of the results and the processes carried out is a necessity of the instruction and education activity in the schools in the environment rural areas, given that in these institutions the results recorded in the National Evaluations are modest. In this regard, we have proposed a visionary perspective on educational management that will improve classroom activity. ` Improving educational management in rural schools is necessary, given that students have to have equal chances of success in life, regardless of the environment they come from. It is known that each teacher has his own pedagogical tact, influenced by pedagogical training, but also by his own personality. In order for these personal qualities to be useful in working with rural students, it is imperative that teachers constantly adapt their style according to their behavior.
Teacher's managerial skills are directly interdependent with the ability to communicate. Good communication with students will establish relationships of trust and mutual respect between those educated and those who practice the act of education as a profession. If at first the conceptual management beginning it was associated with work or skill, the scientific rank has been reached in the current period. The general objectives of the educational management are set at the level of the Ministry of National Education, but their implementation is carried out at the level of each educational unit. For each curricular area, the criteria for organizing the matter are stipulated, and the related means and methods are recommended. Thus, after this, each teacher assists his / her activity so that the students' knowledge and skills are at the level of the school curriculum of the subject matter they are teaching. So the teachers, as managers of the student collectives, organize their activity taking into account the general peculiarities of the pupils, but also the individual and environmental ones. Thus, management must be permanently adapted to involve students in their own training.
The qualities of the manager of a teacher's framework are given to the pupils by what they know to do, through their school success, which they constantly develop. A well-trained teacher will focus on interactivity, integrity, rather than information, so students can be personally minded, and the spirit of initiative, independence, and freedom of action are at hand for each participant in the education act. A good manager will know how to constructively deal with both classroom students and their parents. Empathy between the teacher and his students is accomplished over time so that they are on the same wave length to facilitate the teaching-learning-assessment process and implicitly lead to school success. Under the current conditions, efficient schooling is not possible without deliberate student participation. The innovation and the development of the didactic process comprises both the forms in which the didactic act is performed and the participants in the process, pupils, teachers, parents and the present society. Students of today face a number of difficulties, some of them diminishing or blocking information. Their overcoming is being directly related to the level of education, regardless of the age of the students. Knowledge of skills, working with them in various or newly created conditions, leads to concrete actions in the sphere of practical application of knowledge. All educational actions organized by teachers (school) together with the students' families and representatives of the local community must be periodically resumed by addressing other themes as well, in order to be able to understand all the participating factors, because only knowing each other's concerns and desires a united local community can be created, and only within this community every citizen can be involved as much as possible. The actions taken with the Church must not be neglected either. The proximity of the priest to the actions of the school and his direct involvement in counseling families with children with behavioral problems of either physical or psychic nature has beneficial effects both among children and their families and on the maintenance of Christian morality at the community level. It is well known that in many rural schools the material conditions are at the level of modern standards of education, which shows that a management perspective has been approached at the level of the local management of these communities. Besides the material basis provided by the local community, proper motivation of the pupils, as well as the involvement of the parents in the activity of the school would be required. In the Romanian school the chances of achieving the pupils are the same, provided there is a motivation for direct involvement in the educational act. Parents must have access to school even if their child has never been awarded. The real authority is not based on fear (of any kind), but on the respect given by teachers to children, parents, and last but not least to the representatives of local authorities.
Through education the superior mechanisms of the human psychic are being formed, projecting the psychic development and ensuring the conditions for their realization on different levels. The stimulation of the psychic development is being realized through the creation of differences between the requests and the possibilities with support to overcoming the differences. Education is one of the factors that translates the hereditary potential of the child into a component of the psychic life.
The need for stimulation, positive appreciation, satisfaction and joy is strongly felt by students in the gymnasium cycle, who undergo major biological and psycho-social changes. Encouraged by success, students tend to harness their physical and intellectual capabilities superlatively, not only in education but also in self-education. Specialty studies show that school success is directly interdependent with the training of schoolchildren for self-education, and this is done by stimulating native activism, the capacities of the will, the way in which it organizes its own life and activity. The quality of rural education is below that of the urban environment. Although material conditions and school endowment are making progress, it is important to raise public awareness of the importance of education in the formation of children for future professional achievement. Many students who attend school in the rural environment understand that training does not just mean the pre-term period of the national evaluation thesis or exams, but it is a constant activity. A form of increasing the quality of education in rural areas is the direct involvement of students in their own training. By using active-participatory methods and interesting teaching materials, the perception of schoolchildren can be oriented towards their own development. At the level of curricular design, the quality of rural education is achieved by using the formative function of continuous assessment, a process that is carried out concurrently with the development of the didactic process. This is the process of systematically checking the progress registered by schoolchildren.
Introducere
Tema acestei lucrări, Eficientizarea managementului educațional în școlile din mediul rural, reprezintă un subiect de cercetare interesant deoarece perfecționarea acțiunilor de predare-învățare, dar și cele de evaluare a rezultatelor și proceselor desfășurate este o necesitate a activității de instrucție și educație în școlile din mediul rural, în condițiile în care în aceste instituții rezultatele înregistrate la Evaluările naționale sunt modeste. În acest sens, ne-am propus o viziune de perspectiva asupra managementului educațional, care să îmbunătățească activitatea la clasă: „În aceste condiții, toate datele sistemelor educaționale sunt radical schimbate, ceea ce face necesar ca vechile viziuni și perspective asupra direcțiilor și asupra sensurilor dezvoltării și înnoirii acestora să fie radical reconsiderate. În condițiile în care societatea cunoașterii și informatizării reprezintă în secolul XXI echivalentul multiplicat al revoluției industriale din secolul al XIX-lea este evident că toate strategiile, politicile, programele și acțiunile vizând realizarea educației ca educație a societăților cognitive, să fie reconsiderate și reelaborate. Începând cu obiectivele învățării, conținutul, modalitățile de organizare a sistemelor și a instituțiilor educaționale și de învățământ, încheind cu sistemele și procesele și activitățile de predare-învățare-evaluare de la nivelul de bază al sistemelor – cel al școlii și al celorlalte formațiuni de lucru, ale organizațiilor și instituțiilor sociale educaționale. Adică, la nivelul la care prind viață, se realizează efectiv toate proiecțiile și programele dezvoltării și modernizării educației și învățământului” (Florea, N., M., 2007, p.35). Cercetarea pe care ne-o propunem este de tip constatativ- ameliorativ. Prin această lucrare urmărim să identificăm relația dintre succesul școlar și stilul managerial al cadrului didactic în realizarea progresului școlar, în ameliorarea actului didactic. Pentru a evalua progresul școlar al elevilor este nevoie de modalități de perfecționare care să vizeze aplicarea practică și continuă a actului de predare-învățare-evaluare: „Asigurarea reușitei școlare presupune o schimbare de paradigmă și anume înlocuirea evaluării tradiționale, cu rol de examinare, de control, cu activitatea evaluativă, care însoțește procesul de învățare, transformarea evaluării într-un proces continuu, integrat organic în structura proceselor de instruire. Această carcteristică presupune intervenția ei activă pe tot parcursul desfășurării predării și învățării” (Manolescu, M., 2004, p. 132).
În urma acestui demers de cercetare vom demonstra importanța eficientizării managementului educațional în școlile din mediul rural. Cercetarea se aplică elevilor claselor V-VIII de la Liceul Teoretic Peciu-Nou din județul Timiș. Lucrarea este structurată în 3 capitole, având fiecare capitol subcapitolele adiacente, astfel: Primele două capitole reprezintă argumentarea psihopedagogică, adiacentă temei (Capitolul 1 și Capitolul 2). Astfel, în primul capitol se regăsesc argumente teoretice privind Concepte fundamentale ale managementului, iar în capitolul al doilea am cuprins argumente în favoarea Managementul reușitei școlare.
Capitolul 3 cuprinde coordonatele metodologice ale cercetării aplicative asupra eficientizării managementului educațional în școlile din mediul rural. Concluziile lucrării se regăsesc în partea de final, conținând rezultatele cercetării pe care am întreprins-o. Partea destinată anexelor și lista cu sursele bibliografice pe care am folosit-o în documentare constituie încheierea acestei lucrări.
Eficientizarea managementului educațional în școlile din mediul rural este necesară, în condițiile în care elevii trebuie să beneficieze de șanse egale de reușită în viață, indiferent de mediul din care provin. Se știe că fiecare cadru didactic are propriul tact pedagogic, influențat de formarea pedagogică, dar și de propria personalitate. Pentru ca aceste calități personale să poată fi puse în valoare în activitatea cu elevii din mediul rural, se impune ca în permanență profesorii să își adapteze stilul în funcție de comportamentul acestora. Elocventă este, în acest sens, afirmația filosofului Constantin Noica, potrivit căruia: „O școală în care profesorii nu învață de la elevi este o absurditate” (Noica, C., 2008, p. 42).
Partea I Fundamentarea teoretică
Capitolul I Concepte fundamentale ale managementului
Abilitățile manageriale ale profesorilor sunt în directă interdependență cu capacitatea de comunicare. O bună comunicare cu elevii va stabili relații de încredere și respect reciproc între cei educați și cei care exercită actul educației ca o profesie. Meseria de dascăl este diferită de multe alte joburi prin implicațiile pe care le are asupra formării umane. În condițiile actuale, când elevii sunt foarte bine informați, având la îndemână posibilitatea comunicării între ei în timp real, profesorii, ca adevărați manageri ai claselor de elevi se impune să stabilească cu aceștia relații care să aibă la bază încrederea și respectful, dar și exemplul personal atât de important în alegerea modelelor de către școlari și tinerii liceeni. Rolul profesorilor este de a manageria aceste comportamente și de a le armoniza cu cerințele educative impuse de statutul de școlar. Multe dintre aceste manifestări scolărești țin de măsura încrederii în sine pe care elevii o au formată. Încrederea în propriile capacități este determinată de relațiile pe care elevii le stabilesc cu proprii profesori, dar și cu familiile. Adică, „imaginea de sine este rezultatul unui proces de autoevaluare a personalității și reprezintă totalitatea cerințelor, reprezentărilor, ideilor individului despre propria sa personalitate. Încrederea de sine este expresia concretizată a modului în care se vede o persoană sau se reprezintă pe sine” (Law, D., 2007, p. 39).
1.1. Managementul între teorie și practică
1.1.1. Originea și definirea conceptului de management
Originea și evoluția cuvântului management este definită de Alexandru Graur asfel: manus (mână) din limba latină, devine în limba italiană mannegio, având semnificația de prelucrare cu mâna, apoi în limba franceză este manege, fiind preluat de limba română cu aceeași formă, dar având înțelesul loc unde sunt dresați caii.Tot în limba franceză se regăsește și forma din engleză a verbului to manage, având semnificația de a conduce, a administra. Prin derivare, în limba engleză apar substantivele manager și management. Conform acestei evoluții, putem spune că termenii din limbile română, franceză, italiană și engleză au aceeași origine, respectiv termenul din limba latină (Graur, A., 1971). De remarcat este faptul că sensul termenului din limbile engleză și română este același, adică cel de a struni caii în manej. Treptat, to manage a depășit aria sportivă care se referea la strunirea cailor, făcându-se remarcat în domeniul militar și al artei operative, având o altă semnificație, cea de pregătire a unității militare pentru a obține victorii în bătălii, sensul termenului englezesc asemănându-se cu cel american, care avea semnificația de logistică. Noțiunea de manager a fost asociată cu progresul și inovația, fiind impusă în mod categoric de J. Burnham, având ca suport analizele realizate de predecesorii lui, respectiv J.B. Say (1767 – 1832) și Alfred Marshall (1824 – 1924). James Burnham, în lucrarea The Managerial Revolution, apărută în anul 1941 la New York, a definit noțiunea de management și de manager. Astfel, managerii sunt definiți ca fiind: „…un grup de indivizi, o categorie socială capabilă să organizeze o intreprindere în spirit novator și expansionist” (Popescu, A.D., 1982, p. 20). Definirea conceptului de management are caracter complex, cele mai avizate abordări fiind: – M. Dumitrescu: managementul reprezinta „știința prin care se asigură conducerea tuturor proceselor și unităților economice și din celelalte sectoare de activitate, în toate funcțiunile acestora, având în prim plan omul, participarea motivată a acestuia și care presupune rezolvarea problemelor sub raport previzional, organizatoric, de conducere, de luare a deciziilor și de control cu concretizarea acestora în creșterea eficienței economice” (Dumitrescu, M., 1970, p. 32). – Constantin Pintilie: „se consideră că o tehnică, oricât ar fi de perfectionată, nu-și dezvăluie întregul randament decât în condițiile unei organizări și conduceri corespunzatoare nivelului său (Pintilie, C., 19. – Ion Petrescu considera că: „și în conceptia americană există schimbări cu privire la definirea conceptului de management. Astfel, dacă pentru americanul vechii școli, managementul este considerat arta de a face pe altii să lucreze, pentru americanul modern definirea managementului este mai complexă. Ea poate fi sintetizată în sensul că managementul este organizarea schimbării, orientată spre crearea de bogății în scopul satisfacerii mai bune a nevoilor omului” (Petrescu, I., 1994, p. 183).
William Newman, consideră managementul ca fiind: „importantă tehnică socială, ca direcționare, conducere și control al eforturilor unei grupe de indivizi în vederea realizării unui anumit scop comun. Este evident că un bun conducător este acela care face ca grupa să-și atingă scopurile sale în condițiile unui minim de cheltuieli, de resurse, de eforturi” (Newman, V,H., 1974, p.18). – A. Mackensie: „managementul este procesul în care managerul operează cu trei elemente fundamentale – idei, lucruri și oameni realizând obiectivul prin altii” (Mackensie A., 1969, p. 75). – Gerbier J.: ,,Managementul înseamnă organizare, arta de a conduce, de a administra” (Gerbier, J., 1965, p.9). În țara noastră, managementul este considerat procesul de coordonare a resurselor materiale, financiare, informaționale și umane, folosite într-o organizație pentru realizarea obiectivelor propuse, managementul regăsindu-se la nivelul tuturor organizațiilor, iar obiectivele managementului sunt realizare sub directa coordonare a managerului.
1.1.2. Evoluția conceptului de management
Conceptul de management a cunoscut o evoluție continuă, progresiv cu dezvoltarea societății omenești. Unii analiști în domeniu consideră că managementul a apărut încă din preistorie, fiind atribuit modului de organizare al societății omenești. Potrivit lui Mircea Malița, managementul este considerat o arta veche, fiind în concordanță cu majoritatea îndeletnicirilor omenești, care la început au fost arte (Malița, M., 1971). Dacă pentru început conceptual de management era asociat cu îndeletnicire, pricepere sau îndemânare, în perioada actuală s-a ajuns la rangul de știință. Ca pionier al abordării științifice a principiilor managementului este considerat a fi Frederick W. Taylor, care a publicat lucrarea Principiile managementului științific, în anul 1911. După formularea celor patru principii ale managementului științific axate pe obiectul managementului, se constată o creștere continuă a teoriei manageriale, odată cu cele care se referă la tehnicile manageriale. O abordare integrată a teoriei managementului o regăsim la Philip W. Shay care stipulează următoarele aspecte:
managementul este important pentru partea practică;
cercetarea managerială se axează pe partea teoretică;
managerii își ghidează activitatea după rezultatele cercetării manageriale;
activitatea modernă a unei întreprinderi sau a unei organizații are la bază teorii adecvate;
activitățile derulate de specialist sunt integrate folosindu-se teoriile manageriale;
teoria managementului asigură formarea managerilor care pot asigura dezvoltarea instituțională, respectănd drepturile angajaților (Shay, W., P., 1970, pp.56-57).
Ca știință, managementul necesită alegerea unor principii, dar și a tehnicilor, mijloacelor și metodelor cu caracter general, care să contribuie la implicarea corespunzătoare a oamenilor din unitatea respectivă. În acest sens, Mircea Malița a ordonat conceptele de bază în management astfel: „(1) sisteme; (2) obiective; (3) resurse; (4) procese; (3) optimizare: (6) autonomia; (7) adaptabilitatea; (8) organizarea (9) planul; (10) incluziunea; (11) informația; (12) modelul; (13) verificarea; (14) decizia; (15) controlul” (Malița M., 1971, p. 7). În etapa actuală, folosirea unor metode de management într-o unitate economică sau de învățământ reprezintă o cerință a eficientizării activității din organizație. Rezultatele obținute într-o instituție sau într-o organizație sunt în directă concordanță cu competența managerială, metodele și tehnicile adoptate de manager.
1.1.3. Definirea și structura managementului educațional
Managementul educațional se diferențiază de formele de management ale celorlalte organizații și instituții, datorită faptului că obiectivele sale vizează formarea ființei umane începând cu educația timpurie și încheindu-se după ce fiecare tânăr este realizat din punct de vedere profesional. Obiectivele generale ale managementului educațional sunt stabilite la nivelul Ministerului Educației Naționale, dar implementarea lor se realizează la nivelul fiecărei unități de învățământ. Pentru fiecare arie curriculară sunt stipulate criteriile de organizare a materiei, fiind recomandate și mijloacele și metodele aferente. Astfel că, după acest demers fiecare cadru didactic își manageriază activitatea, astfel încât cunoștintele, priceperile și deprinderile elevilor să fie la nivelul programei școlare a materiei pe care o predă. Deci profesorii, ca manegeri ai colectivelor de elevi, își organizează activitatea ținând cont de particularitățile generale ale elevilor, dar și de cele individuale și de mediu. Astfel, managementul trebuie să fie adaptat permanent pentru a-i implica pe elevi în propria formare.
Cercetările de specialitate demonstrează că activitatea cadrului didactic este hotărâtoare în organizarea, planificarea, coordonarea și îndrumarea întregii activități pe care o desfășoară cu elevii. Abordarea unui management educațional dictatorial, dominator al colectivului de școlari determină instalarea unui climat de autoritate, care limitează sau chiar exclude competența. Aceast stil are repercursiuni asupra copiilor, determinând incapacitate de concentrare, lipsa motivației față de activitatea școlară. Manifestarea spontaneității, inițiativei, dorinței de afirmare și învățarea eficientă au loc doar în condițiile în care cadrul didactic adoptă un stil managerial integrator, cooperant, motivant și stimulativ. Calitățile de manager ale unui cadru didactic se pun în valoare prin elevi, prin ceea ce știu aceștia să facă, prin succesul școlar pe care îl înregistrează în mod constant, evolutiv. Un cadru didactic bine format va pune accentul pe proceduri de interactivitate, de integralitate, și nu pe cele cu conținut informațional, astfel încât elevii să se afirme în funcție de particularitățile individuale, iar spiritul de inițiativă, independență și libertatea de acțiune să fie la îndemâna fiecărui participant la actul de educație. Un bun manager va ști să gestioneze în mod constructiv atât relațiile cu elevii clasei, cât și cu părinții acestora. Empatia între cadrul didactic și elevii săi se realizează în timp, în așa fel încât să fie pe aceeași lungime de undă, pentru a facilita procesul de predare – învățare – evaluare și implicit să conducă spre succes școlar. Idealul profesorilor ca manageri ai colectivelor de elevi este atât performanța școlară, cât și formarea umană. Relațiile interpersonale în școală trebuie coordonate de profesorii care lucrează cu elevii. În activitatea la clasă, managementul relațiilor interpersonale se realizează permanent. Menegementul relațiilor interpersonale presupune gestionarea situațiilor conflictuale. În școli, situațiile conflictuale des întâlnite sunt între elevi, dar și între elevi și profesori. Alte stări de conflict care apar în mediul școlar sunt între părinți și profesori, părinți și elevi, dar pot apărea conflicte și între profesori sau între profesori și conducerea scolii (director). În timpul orelor sau în pauză, profesorii supraveghează și ghidează comportamentul elevilor. Tot profesorii sunt cei care dezvoltă relații interpersonale cu părinții elevilor. În școală se stabilesc o multitudine de relații interpersonale, care se impun a fi gestionate cu calm și discernământ de către profesori, indiferent dacă ocupă funcția de director, diriginte sau de cadre didactice care lucrează cu colectivele de elevi. Având în vedere faptul că personalitatea elevilor este în continuă schimbare datorită schimbărilor biologice inerente, în relațiile interpersonale au loc adesea conflicte care apar spontan, uneori din teribilism, alteori din nevoia de a ieși în evidență în fața colegii lor. În aceste condiții nu putem vorbi despre un anumit stil de rezolvare a conflictelor, deoarece acesta va fi în funcție de situația particulară apărută. Astfel, profesorii se folosesc de abilitățile pedagogice, apelând la negociere și mediere. Elevii provin din medii familiale diferite, iar în afara școlii au cercuri de prieteni care diferă și este normal ca reacțiile lor să se deosebească în colectivul clasei sau al școlii. Unii stabilesc relații interpersonale axate pe pozitivism, altruism și încredere, pe când alții adoptă comportamente radicale, prin care doresc să fie remarcați de ceilalți. La nivelul fiecărei școli regăsim cele două tipuri de manageri, respectiv managerul institutiei, adică directorul și managerii claselor, adică profesorii. Pentru ca activitatea de management educational să fie una constructive, se impune ca managerul școlii și cei ai claselor să colaboreze atât între ei, cât și cu familiile elevilor și cu reprezentanții comunității locale.
1.2. Școala – structură organizațională de bază a sistemului de învățământ
În condițiile actuale, desfășurarea eficientă a activității în școală nu este posibilă fără participarea deliberată a elevilor. Inovarea și desfășurarea procesului didactic cuprinde atât formele în care se desfășoară actul didactic, cât și participanții la acest proces, elevi, cadre didactice, părinți și actuala societate. Elevii zilelor noastre se confruntă cu o serie de dificultăți unele dintre ele diminuându-le sau blocându-le informarea. Depășirea lor este direct legată de nivelul de educație, indiferent de vârsta elevilor. Cunoașterea competențelor, operarea cu acestea în condiții variate sau nou create, duc la acțiuni concrete în sfera aplicării practice a cunoștințelor. Alături de observarea comportamentului elevilor în diferite situații, profesorii apelează și la convorbiri individuale cu părinții, cu elevii, analiza produselor artistico-plastice sau a testelor. Exemplul pozitiv pentru un copil este imaginea pe care el și-o face în anumite situații. Pentru stabilirea unui regim rațional de muncă și odihnă, școlarul este îndrumat să înțeleagă că învățătura trebuie abordată cu toată responsabilitatea, atât la școală, cât și acasă. Învățătura nu trebuie privită nici ca o sperietoare, dar nici ca o joacă. Pentru ca activitatea cu elevii să fie eficientă, important este să se urmărească crearea motivației pentru învățare. La începutul micii școlarități elevii învață pentru a primi laude de la părinti și profesori. Dacă la ciclul primar școlarii se străduiesc să obțină recompense pentru a se mândri cu acestea în familie, treptat aceste recompense trebuie înțelese ca răsplată pentru cât și cum au învățat, și mai apoi, să ajungă să învețe pentru dezvoltarea și realizarea personală.
Studiile de specialitate arată că pregătirea elevilor pentru autoeducație trebuie să înceapă prin stimularea activismului nativ, a capacităților ce țin de voință, a modului cum își organizează viața și activitatea proprie. Pentru a le dezvolta voința, încrederea în propriile forțe, activitatea începe din primii ani de viață prin formarea deprinderilor igienico-sanitare, deprinderi de autoservire și de comportare civilizatã. La intrarea copilului în școală, paralel cu consolidarea deprinderilor formate apar deprinderile specifice muncii intelectuale. Pentru formarea acestor deprinderi profesorii acționează la început cu cerințe ferme, prin îndemnuri, prin convingeri, iar treptat, comanda devine autocomandă, acțiunea făcută la început cu sprijinul cadrului didactic sau al părinților este apoi executată independent, devenind autoexersare, sarcina realizată la îndemnul celor din jur se transformă în sarcină pe care și-o asumă, iar controlul devine autocontrol.
Școlarii vor acționa din proprie inițiativã doar dacă deprinderile le fac plăcere. În rândul elevilor ciclului gimnazial, insuccesul școlar sau piedici în învățare apar datorită lipsei unor deprinderi și obișnuințe ce țin de voința individuală necesară în muncă. Cel mai adesea, elevii cu dificultăți în învățare nu au capacitatea de a duce un lucru până la capăt, nu se pot concentra asupra activității desfășurate, le lipsește spiritul de organizare, de ordine și disciplină în muncă.
Cadrele didactice, indiferent de clasa la care își desfășoară activitatea, trebuie să dovedească atât o bună cunoaștere a particularităților generale specifice vârstei, cât mai ales o foarte bună cunoaștere a particularităților individuale ale elevilor.
Putem vorbi despre o activitate organizată, bine sistematizată, de autoeducație abia spre sfârșitul preadolescenței, această activitate fiind condiționată de o anumitã maturitate fizică, psihică și socială. Dar autoeducația este pregătită de întregul proces de dezvoltare și, mai ales, de educația din etapele precedente.
1.2.1. Școala- element central în viața comunității rurale
Potrivit cercetătorului Seligman, psihologia pozitivă este: „o știință obiectivă a experienței subiective, a caracteristicilor individuale pozitive și a instituțiilor pozitive care promite să îmbunătățească calitatea vieții și să prevină patologiile care apar când viața este brutală și lipsită de sens… o știință și o profesie care va ajunge să înțeleagă și să contruiască factori care să permită indivizilor, comunităților și societăților să înflorească. Psihologia pozitivă nu este nimic mai mult decât studiul științific al forțelor și virtuților umane obișnuite, normale” (Law, D., 2007, p. 112). Acțiunea educativă realizată în colaborare cu comunitatea locală este în favoarea întregii societăți. Rolul profesorului în acest proces este primordial. Toți semenii noștri au dreptul la un loc al lor în lume, unde să se simtă în siguranță, să poată acționa conștient și responsabil în interes personal și în interesul celor din jur. Un cadru didactic cu experiență știe că pentru a putea avea o bună colaborare cu comunitatea locală nu este de ajuns numai să dorești acest lucru, ci e nevoie de activități bine pregătite, la care să participe reprezentanți ai comunității locale, astfel încât să se cunoască și din exterior cât de mult se muncește în școală. Legat de acțiunile organizate împreună cu comunitatea locală, reușita lor depinde de proiectul propus de cadrul didactic. În cadrul întâlnirilor cu membri ai comunității locale sau al activităților artistice, elevii trebuie să participle direct, chiar dacă prestația lor nu se poate ridica la nivel de performanță artistică. Reprezentanții autorităților locale pot sesiza astfel diferența între normal și problemele ce sunt în unele cazuri și sensibilizarea acestora se va face mult mai ușor. În parteneriat cu primăriile se pot desfășura activități de plantare de arbori în parcuri, păstrarea și efectuarea curățeniei în diferite locuri. De asemenea, colaborarea între primărie-familie și școală se poate realiza și prin amenajarea și dotarea spațiului de joacă destinat copiilor.
Toate acțiunile educative organizate de cadrele didactice (școală) împreună cu familiile elevilor și reprezentanți ai comunității locale trebuie reluate periodic prin abordarea altor teme, pentru a înțelege toți factorii participanți că numai cunoscându-și reciproc preocupările și dorințele se poate crea o comunitate locală unită, că în cadrul comunității fiecare cetățean poate fi implicat în măsura posibilităților de care dispune. Nu trebuie neglijate nici acțiunile desfășurate împreună cu Biserica. Apropierea preotului de acțiunile școlii și impicarea directă a acestuia în consilierea familiilor care au copii cu probleme de comportament, sau de natură fizică ori psihică, are efecte benefice atât în rândul copiilor sau familiilor acestora, cât și privind menținerea moralității creștine la nivel de comunitate. Activitățile extrașcolare sau evenimentele sociale sunt acțiuni care contribuie la creșterea stimei de sine în rândul elevilor și în care se impune implicarea părinților. De exemplu, în cadrul activităților organizate în cadrul elenimentului Zilele școlii, implicarea părinților va realiza cunoașterea directă a meritelor elevilor din partea școlii, în functie de aptitudinile deosebite manifestate într-un anumit domeniu. Astfel se creează sau se dezvoltă relațiile pozitive, sentimentele de mândrie și satisfacție, dar și motivarea interioară pentru implicare activă în viața școlii: „… rolul cadrului didactic în special, este de a creea situații pozitive și de a valoriza pozitiv acțiunile copiilor. Psihologia ne învață că încrederea în forțele proprii aduce jumătate din energia necesară rezolvării sarcinilor.” (Branden, N., 1996, p. 87)
1.2.2. Comunitatea – beneficiarul direct al educației
Este știut că în multe școli din mediul rural condițiile materiale sunt la nivelul standardelor moderne de realizare a educației, fapt care arată că la nivelul conducerii locale a acestor comunități s-a abordat un management de perspectivă. Pe lângă baza materială asigurată de comunitatea locală, s-ar impune și motivarea corespunzătoare a elevilor, precum și implicarea părinților în activitatea școlii. În școala românească șansele de realizare ale elevilor sunt aceleași, cu condiția existenței unei motivări pentru implicare directă în actul educativ. Părinții trebuie să aibă deschidere spre școală chiar dacă copilul lor nu a fost niciodată premiant. Autoritatea reală nu se întemeiază pe frică (de orice natură ar fi ea), ci pe respectul obținut de dascăli în fața copiilor, părinților și nu în ultimul rând în fața reprezentanților autorităților locale.
Acțiunea educativă realizată în colaborare cu familia și comunitatea locală este în favoarea întregii societăți. Rolul profesorului sau învățătorului în acest proces este primordial. Dascălul este cel care observă și cunoaște cel mai bine cadrul de manifestare al copiilor, care sugerează și urmărește comportarea acestora în așa fel încât să răspundă la pretențiile zilelor noastre la nivel școlar. Copiii fiind mult mai bine informați au nevoie de cunoașterea directă, nemijlocită a tot ce se poate. Este bine să ne gândim că efortul nostru nu trebuie să se regăsească doar în diplomele olimpicilor, ci și în zâmbetele unor copii marginalizați, de cele mai multe ori, sub mai multe aspecte. Toți semenii noștri au dreptul la un loc al lor în lume, unde să se simtă în siguranță, să poată acționa conștient și responsabil în interes personal și în interesul celor din jur. Un cadru didactic cu experiență știe că pentru a putea avea o bună colaborare cu familia și comunitatea locală nu este de ajuns numai să dorești acest lucru, ci e nevoie de activități bine pregătite, la care să participe familiile elevilor și reprezentanți ai comunității locale, astfel încât să se cunoască și din exterior cât de mult se muncește în școală. Legat de acțiunile organizate împreună cu comunitatea locală putem să spunem că reușita lor depinde de proiectul propus de cadrele didactice. Astfel, activitățile de educație sanitară sunt mai eficiente dacă sunt organizate împreună cu medicul pediatru sau madicul stomatolog. Cadrul didactic va pregăti din timp fiecare activitate, propunând invitaților temele în mod eșalonat, spre a evita supraîncărcarea. De asemenea, colaborarea trebuie să ducă la folosirea unor materiale didactice potrivite temei și vârstei. Pentru a pregăti o serbare în cinstea unui eveniment sarcina profesorului/învățătorului este complexă: pregătirea propriu-zisă a spectacolului este secondată de sensibilizarea reprezentanților autorității locale, Bisericii și familiilor în asigurarea dotării materiale necesare. În concluzie, sarcina dascălului care lucrează cu elevii, în zilele noastre este complexă: realizează instrucția și educația în rândul acestora, face uz de diplomație în activitatea cu părinții și comunitatea locală, întocmește și urmărește realizarea unor proiecte extracurriculare care pun elevii în contact cu realitatea.
Beneficiarul direct al educației este comunitatea locală. Acest fapt este evident mai ales în comunitățile rurale, unde mișcarea populației este limitată. Dacă implicarea comunității se realizează în sensul creșterii interesului pentru activitatea școlii, în timp se va produce creșterea gradului cultural și de civilizație, dar și a fondurilor locale. Un întreprinzător local va plăti taxele și impozitele aferente afacerii, iar comunitatea locală va beneficia de pe urma folosirii judicioase a banilor colectați la nivelul taxelor și impozitelor locale. De asemenea, formarea unor muncitori calificați și a unor specialiști va contribui la despovărarea autorității locale de plata asistențelor sociale, creând oportunități de investiții care să ducă la ridicarea satelor românești la nivelul material al celor europene.
Capitolul II Managementul reușitei școlare
Рrin еducațiе ѕе rеalizеază fοrmarеa mеcaniѕmеlοr ѕuреriοarе alе рѕihicului uman, рrοiеctând dеzvοltarеa рѕihică și aѕigurând cοndițiilе rеalizării în divеrѕе рlanuri. Ѕtimularеa dеzvοltării рѕihicе ѕе rеalizеază рrin crеarеa dе difеrnțе întrе cеrințе și рοѕibilități cu ѕрrijin реntru dерășirеa unοr nеcοncοrdanțе. Εducația еѕtе unul dintrе factοrii carе tranѕfοrmă рοtеnțialul еrеditar al cοрilului în cοmрοnеntă a viеții рѕihicе. „Εducția еѕtе anѕamblul dе actiuni și activități carе intеgrеază ființa umană ре un factοr activ, ѕе dеѕfășοară ѕiѕtеmatic, unitar, οrganizat, având un cοnținut cu nеcеѕitatе dеfinit dе ѕοciеtatе, uzând dе рrοcеdее, mеtοdе, mijlοacе adеcvatе, și fiind cοnduѕă dе factοri cοmреtеnți ѕреcial calificați” (Crețu, T., 1994, p. 11).
2.1. Evaluarea performanțelor școlare
Problematica evaluării în învățământul românesc este tot mai des abordată, iar cercetătorii din domeniul psihopedagogiei își aduc contribuția în găsirea celor mai adecvate forme de aplicare în practica la clasă. Evaluarea, componentă indispensabilă a procesului de învățământ, și-a redobândit locul, având în vedere faptul că sunt tot mai numeroase studiile și cercetările în acest domeniu: „A evalua rezultatele școlare înseamnă a determina măsura în care obiectivele procesului de învățământ au fost realizate, precum și eficiența strategiilor didactice utilizate” (Dumitriu, G., 2004, p. 343).
La momentul actual, procesul evaluării la nivelul învățământului face parte din procesul de învățământ, cu important rol reglator, de optimizare și eficientizare a activităților de predare-învățare. Cercetătorii din domeniul psihopedagogiei definesc evaluarea prin expresii diferite, dar toate sub aceeași idee. De exemplu, cercetătorul I.T. Radu consideră că: „evaluarea este activitatea prin care sunt colectate, prelucrate și interpretate informațiile privind starea și funcționarea unui sistem, a rezultatelor pe care le obține, aprecierea acestora pe baza unor criterii și prin care este influențată evoluția sistemului” (Radu, I. T., 2001, p. 102).
Privită dintr-o altă perspectivă, evaluarea este apreciată ca fiind cea care: „vizează eficiența învățământului prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate și rezultatele obținute de către elevi în activitatea de învățare” (Nicola, I., 2003, p.469).
Procesul evaluării este apreciat a fi nu doar o modalitate de apreciere obiectivă, ci reprezintă o modalitate care presupune continua perfecționare și actualizare a cunoștințelor prin formarea continuă a cadrelor didactice: „Evaluarea nu este o etapă supraadăugată ori suprapusă procesului de învățare, ci constituie un act integrat activității pedagogice” (Cocoș, C., 1998, p.386). O altă abordare a procesului evaluării este cea potrivit căreia: „Evaluarea își găsește justificare în multitudinea de factori care determină comportamentul elevilor și în celelalte categorii care beneficiază sau sunt interesate de rezultatele școlare: cadre didactice, elevi, părinți, autori de curriculum și manuale, instituții care angajează forță de muncă, publicul larg (Stoica, A., 2007, p. 40)
Pentru cadrele didactice, evaluarea contribuie la reglarea activității pe baza rezultatelor obținute de către elevi în urma evaluării. Evaluarea asigură realizarea conexiunii externe, necesare în procesul de învățământ, cu scopul adaptării acesteia la nivelul fiecărui colectiv de elevi: „Didactica actuală, curriculară, consideră evaluarea procesului de învățământ drept o activitate de colectare, organizare și interpretare a datelor privind efectele directe ale relației cadru didactic-elev, cu scopul de a eficientiza funcționarea întregului sistem educațional” (Dumitriu, G., 2004, p. 343).
2.1.1. Definirea și importanța procesului de evaluare
Timp îndelungat evaluarea didactică a fost considerată o componentă secundară a procesului didactic, dar în contextul reformelor educaționale înregistrează o revenire în prim planul organizării învățământului la nivelul țării noastre. Organizarea tradițională a învățământului, respectiv triada predare/ învățare/ evaluare și autoevaluare, o întâlnim în lucrările axate pe teoria instruirii. În practică, vechile abordări fac o separare artificială între predare-învățare și evaluare. Cercetările din ultimele decenii au demonstrat că procesul evaluării didactice respectă principiile didacticii tradiționale, respectiv cele după care se ghidează metodologia în instruire, începând cu Didactica Magna. Ca sens particular, în cadrul teoriei care vizează evaluarea didactică, se conturează propriile principii, în concordanță cu principiile didactice: „Evaluarea este în egală măsură o activitate de măsurare, de estimare a unui nivel de congruență și de judecare a unei performanțe a unui elev” (Stan, C., 2001, p. 125).
Dacă privim evaluarea ca pe o forma de apreciere, notele sau calificativele trebuie acordate cu respectarea regulilor care vizează prestația elevilor, pentru produsele activității lor sau al unor performanțe. Evaluarea poate fi însă privită ca o relație de congruență a reușitelor școlare individuale față de un reper.
Performanțele elevilor pot fi apreciate prin respectarea unor criterii unitare. În funcție de nivelul raportării, evaluarea poate fi încadrată în una dintre următoarele forme:
a). Evaluarea de progres, reprezintă forma de evaluare care se face prin compararea cu rezultatele anterioare ale fiecărui elev. Această formă de evaluare este modalitatea care identifică progresul sau regresul înregistrat de elevi de la precedentele evaluări.
b). Evaluarea normativă se realizează raportându-se rezultatele individuale la cele ale grupului clasei și stabilește ierarhia între elevi, comparând performanțele înregistrate. Progresul înregistrat de fiecare elev poate fi raportat la grupul clasei, la cel al școlii, la nivel județean, comparativ cu ceilalți elevi de același nivel de clasă, la nivel național (examene).
c). Evaluarea formativă este modalitatea prin care evaluarea școlarilor se face în funcție de criteriile de performanță indicate de programa școlară, față de standardele curriculare de performanță. Astfel se poate urmări progresul realizat de elevi de la performanța individuală, la cea cuprinsă în standardele curriculare oficiale.
Practica de zi cu zi demonstrează că procesul evaluării didactice nu se poate realiza în mod obiectiv. Cadrul didactic este cel care realizează evaluarea, deci se implică subiectiv în procesul evaluativ. Tot el este cel care concepe testele după care se face evaluarea, administrându-le și creând cadrul psihopedagogic de desfășurare. Subiectivismul îl întâlnim în toate formele prezentate. Cercetările de specialitate subliniază faptul că evaluarea trebuie orientată spre cei evaluați, adică spre elevi.
Important de subliniat este faptul că evaluarea pune în evidență performanța de moment, cu trimitere la o cerință precisă care vizează cunoștințele elevului și nu este evaluat elevul. Nota sau calificativul acordat elevului se acordă pentru performanța evaluată și nu școlarului ca persoană.
2.1.2. Funcțiile evaluării și examinării
Valoarea evaluării în procesul de învațământ este dată de efectele pe care le are asupra devenirii personalității elevilor, asupra progresului lor școlar și eficienței procesului de învățământ. A transforma evaluarea didactică într-un scop în sine constituie o abatere care are loc în actul didactic. Principala direcție de intervenție în reformarea modalității de evaluare a vizat factorul de stres, respectiv reducerea acestuia prin eliminarea formelor de evaluare externă. Acesta a fost unul dintre motivele care a dus la înlocuirea examenul de admitere în licee cu Evaluarea națională, ca formă de examinare, pentru reducerea stresului cauzat de o evaluare externă.
Obiectivele de evaluare sunt concepute în concordanță cu competentele generale și cele specifice prevăzute de curriculum-ul fiecărei discipline. Conform acestor competențe se formulează obiectivele de evaluare. Astfel, activitatea fiecărui elev este apreciată printr-o notă sau printr-un calificativ, care reflectă propria activitate. Se știe că prin evaluare se realizează o serie de funcții, fiind exclusă funcția punitivă. Calificativul sau nota reflectă performanța elevilor și nu urmărește catalogarea comportamentelor elevilor. Dacă nota/calificativul ar fi folosite cu scopul de a pedepsi, ea își pierde valoarea evaluativă.
Elevii trebuie să cunoască criteriile după care se face evaluarea, dar și baremul de corectare după care se vor acorda notele sau calificativele. Astfel elevii se pot autoevalua, fără să apară distorsiuni între propria apreciere și cea realizată de către cadrul didactic. În cazul în care profesorii nu fac cunoscute criteriile de evaluare, elevii își vor forma propriile norme de apreciere, iar procesul de autoevaluare va avea de suferit.
Printre functiile evaluării, o menționăm pe cea de feedback pentru profesorul care o aplică. Pregătirea didactică de specialitate a profesorului se regăsește în cunoștințele și modul de aplicare al acestora de către elevii săi. Evaluarea, alături de predare, reprezintă o măsură a competenței noastre didactice. Performanța profesională a cadrelor didactice este reflectată de competențele elevilor cu care lucrează. De multe ori, competența didactică reflectată de lecțiile susținute, este dată de rezultatele obținute la evaluare de către elevi. Să avem în vedere faptul că activitatea în cadrul lecțiilor reprezintă contextul creat pentru experiențele de învățare ale elevilor. Important este ca elevii să participe activ la aceste experiențe în care învață: „Rezultatele școlare sunt exprimate prin intermediul notelor obținute în urma procesului de evaluare. Un calificativ, indiferent de forma lui de exprimare efectivă, devine expresia finală, a activității de apreciere, de emitere a unei judecăți de valoare, în raport cu performanța elevului evaluat” (Ungureanu, D., 2001, p. 65).
Evaluarea este importantă și pentru familiile elevilor, acest proces reprezentând o modalitate prin care părinții identifică poziția copilului în raport cu clasa, în ceea ce privește pregătirea școlară, dar și cunoaștertea perspectivei privind pregătirea într-un anumit domeniu. Înfiferent de factorii implicați în pregătirea școlarilor, prin evaluare se poate observa nivelul de pregătire al elevilor, dar și cel al performanțelor obținute în raport de standardele curriculare de performanță cuprinse în curriculum. Analizând evaluarea din punct de vedere psihologic, cercetările în domeniu susțin impactul pe care îl au în rândul elevilor aprecierile și încurajările, alături de notele și calificativele situate în partea superioară a scării de evaluare. În ceea ce privește impactul notelor mici sau al dezaprobărilor, s-a constatat că dacă acestea nu sunt folosite în exces, pot constitui un factor de mobilizare și implicare a elevilor în propria formare. Tactul pedagogic al cadrelor didactice este cel care determină orientarea evaluării spre mobilizarea elevilor evaluați.
2.2. Succesul / insuccesul școlar
În abordarea elevilor, crearea motivației pentru învățare contribuie la implicarea acestora în propria formare. Inițial, motivația școlarului față de învățătură poate fi direct influențată atât de unii factori interni, cât și de unele influențe externe. Motivația pentru învățare este în directă interdependență cu modul în care se face aprecierea activității elevilor de către cadrele didactice, dar și de capacitatea de autoapreciere de care dispun elevii. Procesul de învățare și implicarea elevilor în propria formare este susținut atât de motivația extrinsecă, cât și de cea extrinsecă.Realizarea unei cerințe prin eforturi proprii produce mari satisfacții elevilor, iar procesul căutării, al activității devine mai interesant decât rezultatul obținut.
Cu cât elevul este mai mult rămas în urmă sub aspect educativ (dezorganizat, indisciplinat, lipsit de voință), cu atât este mai important ca procesul de automodelare să înceapă cu exerciții mai ușoare. Este bine ca elevii să fie ajutați și stimulați, atât în familie, cât și la școală, mai ales în momentele dificile. Insuccesul școlar este determinat atât de cauze care țin de atitudinea elevilor față de școală și învățătură, cât și de mediul familial din care provin elevii. Se constată că pentru elevii care provin din medii familiale dezinteresate de evoluția copiilor, insuccesul școlar este frecvent. De asemenea, lipsa motivației pentru învățare este o altă cauză a insuccesului școlar. Problemele legate de absenteism sunt, de multe ori cauze care generează insucces școlar. Pentru copiii care se confruntă cu abandonarea în urma plecării părinților la muncă în străinătate sau în urma divorțului părinților, insuccesul școlar poate fi temporar sau de lungă durată. Rolul hotărâtor în prevenirea insuccesului școlar revine școlii, care trebuie să medieze situația atât la nivelul unității de învățământ, cât și cu familiile copiilor implicați și cu reprezentanții comunității locale responsabili cu asistența socială a minorilor.
2.2.1.Conceptul de succes/insucces școlar
Nevoia de stimulare, de apreciere pozitivă, de satisfacție și bucurie este resimțită puternic de elevii din ciclul gimnazial, care trec prin transformări biologice și psihocomportamentale majore. Încurajați de reușită, elevii tind să valorifice la superlativ capacitățile lor fizice și intelectuale, nu numai în procesul de instrucție și educație, ci și în cel de autoeducație. Studiile de specialitate arată că succesul școlar este în directă interdependență cu pregătirea școlarilor pentru autoeducație, iar acest aspect se realizează prin stimularea activismului nativ, a capacităților ce țin de voință, a modului cum își organizează viața și activitatea proprie: „Majoritatea psihologilor arată că activitatea mintală de achiziționare a cunoștințelor noi este facilitată de experiența anterioară. Fiecare informație nouă asimilată conduce nu numai la îmbogățirea bazei de date existente, ci și la restructurarea acesteia, la noi diferențieri și coordonări. Înțelegerea unei noțiuni noi are loc pe baza stabilirii legăturilor necesare cu experiența personală generalizată a fiecărui elev, astfel încât la fiecare disciplină școlară noțiunile formează sisteme de noțiuni de specialitate” (Florea, N., 2007, p. 25). Activitatea susținută a cadrelor didactice pentru formarea deprinderilor de autocontrol și autoeducație este în directă relație cu mediul de desfășurare a activității .
2.2.2. Factorii succesului școlar
Una dintre componentele succesului școlar o constituie motivația față de învățare. Elevii vor avea succes în activitatea școlară dacă dispun de o motivare interioară solidă, de multă voință în exersarea capacității de învățare și activitate intelectuală. În educarea elevilor, profesorii trebuie să dezvolte capacitățile voliționale, astfel încât activitatea de învățare să fie dirijată și susținută în favoarea dezvoltării personale a fiecărui școlar. Astfel, pentru elevii care întâmpină dificultăți în învățare, se impune intervenția personalizată și individualizată, prin activități independente care să-i ajute în însușirea cunoștințelor, formarea priceperilor și deprinderilor de activitate intelectuală. Numai în acest mod vor putea ține ritmul clasei, iar lacunele vor dispărea treptat. După cum bine știm, succesul școlar este determinat atât de activitatea curentă a elevilor, cât și de activitatea anterioară. Prin promovarea elevului dintr-o clasă într-alta sau în ciclul următor de instruire se confirmă aptitudinea acestuia pentru a continua programul de instruire, faptul că el și-a însușit cunoștințele necesare. Cunoașterea nivelului clasei, a progresului înregistrat de elevi, reprezintă puncte de reper în organizarea activității astfel încât să se realizeze progres școlar. În acest sens, introducerea testărilor prin Evaluarea națională la clasele a II a, a IV a și a VI a, sunt esențiale în reglarea activității cadrelor didactice, în scopul corectării rămânerilor în urmă ale unor elevi. Astfel, activitățile de recuperare sunt axate pe problemele de grup care apar la nivelul fiecărei clase. Randamentul școlar al elevilor este determinat și de rezistența fizică a acestora, în concordanță cu dezvoltarea fizică și psihică conform vârstei. Pentru elevii timizi, copleșiți de emoție, adaptarea școlară are loc într-un timp mai îndelungat, fapt care își pune amprenta și asupra rezultatelor școlare. Pentru aceste situații, important este ca profesorii să cunoască particularitățile individuale ale fiecărui școlar, iar tratarea diferențiată să respecte individualitatea elevilor.
Succesul școlar este determinat și de oboseala de natură fizică sau psihică, sau de problemele de ordin familial. În aceste cazuri apar tulburări ale coordonării mișcărilor, atenția și capacitatea de concentrare scad, gândirea devine lentă, sau superficială. În cazul oboselii elevii doresc să întrerupă activitatea de învățare.
Relațiile dintre elevi în cadrul clasei, dintre profesori și școlarii cu care își desfășoară activitatea, au efect asupra randamentului școlar. Astfel, o bună colaborare între profesori și colectivul fiecărei clase contribuie la asigurarea succesului școlar.
2.2.3. Cauzele insuccesului școlar
Cauzele insuccesului școlar pot fi identificate atât în mediul școlar, cât și în cel al familiei. Astfel insuccesul școlar poate fi determinat de lipsa corelării dintre acțiunile care vizează predarea, învățarea și evaluarea cu conținutul lecției și nivelul clasei. De asemenea, o colaborare deficitară a profesorilor cu elevii, contribuie la scăderea interesul și motivației acestora pentru învățare. Implicarea familiilor în actul de educație al propriilor copii nu se poate realiza întotdeauna. De multe ori, cadrele didactice se confruntă cu adevărate piedici în colaborarea cu familiile elevilor, fapt ce duce, de cele mai multe ori, la insucces școlar. La vârsta școlară elevii au nevoie de modele atât din partea profesorilor, cât și din partea părinților sau a fraților mai mari. În cazul elevilor care se confruntă cu problema insuccesului școlar, de multe ori vinovați sunt părinții. În acest sens, relația reprezentanților școlii cu familiile care prezintă probleme în ceea ce privește educația copiilor este hotărâtoare.
2.3. Calitatea educației în mediul rural
Calitatea educației în mediul rural este sub cea aparținând mediului urban. Deși condițiile materiale și dotarea din școli înregistrează progres, se impune sensibilizarea opiniei publice din mediul rural în privința importanței pe care o are educația în formarea copiilor pentru viitoarea realizare profesională. Mulți dintre elevii care frecventează școala în mediul rural înțeleg că pregătirea nu înseamnă doar perioada premergătoare tezelor sau examenelor de Evaluare națională, ci înseamnă o activitate constantă. De asemenea, pentru elevii cu dificultăți de învățare din mediul rural trebuie gândite intervenții personalizate, care să contribuie la dezvoltarea și educarea încrederii în propriile capacități și șanse de realizare. Ca o formă de creștere a calității educației în mediul rural este cea de implicare directă a elevilor în propria formare. Prin folosirea metodelor activ-participative și a unor materiale didactice interesante, percepția școlarilor poate fi orientată în direcția propriei dezvoltări. La nivelul proiectării curriculare, calitatea învățământului din mediul rural se realizează apelând la funcția formativă a evaluării continue, proces care se derulează concomitent cu desfășurarea procesului didactic. Astfel are loc procesul verificării sistematice a progresului pe care îl înregistrează școlarii.
2.3.1.Conceptul de calitate în educație
Elevii participă în mod direct la propria formare, în condițiile în care se respectă obiectivele curriculare prevăzute pentru fiecare disciplină și pentru fiecare nivel de clasă. Astfel are loc dezvoltarea gândirii creatoare și însușirea deprinderilor de activitate intelectuală, procesul formării fiind coordonat de cadrele didactice. Conceptul de calitate în educație este în concordanță cu formele de adaptare ale elevilor, respectiv adaptarea pedagogică, adaptarea relațională și adaptarea normativă.
Prin adaptarea pedagogică se realizează asimilarea cunoștințelor, dar și formarea priceperilor, deprinderilor și a abilităților necesar în procesul de învățare. Adaptarea relațională vizează capacitatea școlarilor de a stabili relații de comunicare cu ceilalți colegi, dar și cu profesorii. Acest nivel de adaptare se pune în evidență în cadrul colectivelor de elevi cu vârste diferite. În acest sens, se impune o atenție deosebită integrării elevilor nou veniți și a celor timizi sau cu probleme de relaționare, în colectivul clasei. Adaptarea normativă este responsabilă de nivelul capacității elevilor de a-și forma și valoriza normele conduitei în mediul școlii, dar și în cel extern, respectiv conduita în societate.
Calitatea în educație reprezintă una dintre prioritățile majore ale întregii societăți, având în vedere faptul că rezultatele se vor regăsi în viitoarea societate, în calitatea profesională și umană a viitoarelor generații adulte.
2.3.2. Situația învățământului din mediul rural
Învățământul în mediul rural are elevi capabili de performanță și care realizează performanță, dar are și cazuri de abandon școlar sau randament școlar redus, probleme întâlnite și în școlile din mediul urban. O realitate a sistemului educativ românesc este continua căutare a formelor eficiente de activitate, care să-i implice pe elevi în propria formare.. Și în mediul rural întâlnim elevi cu capacități cognitiv-afective uriașe, care au același drept la educație ca și elevii care trăiesc în orașe sau în localități mai populate. Pentru a acorda copiilor care frecventează învățământul din mediul rural șanse egale de dezvoltare cu ale celorlalți, profesorii trebuie să intervină cu schimbări, astfel încât:
● demersul didactic să fie organizat în funcție de nevoile și interesele acestora (ceea ce înseamnă o bună cunoaștere a copiilor și o urmărire atentă a progresului fiecăruia), combinând optim tipurile de strategii didactice;
● timpul petrecut la școală să fie folosit extrem de eficient. În cazul unui învățământ de calitate, predarea – învățarea – evaluarea, presupun practicarea unui învățământ creativ, organizat în funcție de particularitățile elevilor de la nivelul fiecărei clase.
Astfel, se impune respectarea unor condiții și accentuarea unor activități concrete, de conștientizare a școlarilor de faptul că îmbunătățirea activității și a rezultatelor proprii stă în puterea lor. În acest sens, elevilor trebuie să le fie prezentate la început obiectivele curriculare, itemii luați în calcul la evaluare, modul de rezolvare a sarcinii de lucru și efectele formative asupra lor. Evaluarea, autoevaluarea și interaprecierea în cadrul grupului se cer a fi stimulate de către cadrul didactic. Acest proces de conștientizare pentru formarea intelectuală a elevilor din mediul rural trebuie să înceapă încă de la debutul școlarității, cu continuitate permanentă.
2.3.3. Evaluările naționale – oglinda nivelului de performanță școlară
Evaluările naționale care se derulează la nivelul claselor a II a, a IV a și a VI a sunt elocvente atât pentru profesorii care lucrează cu acești elevi, cât și pentru organizarea sistemului de învățământ la nivel central, prin instituirea unor măsuri la nivel curricular. Fiind organizate după același principiu și având criteriul de apreciere în funcție de aceiași itemi, Evaluările naționale care preced Evaluarea națională de la clasa a VIII a prezintă importanță și la nivelul reglării activității elevilor în funcție de rezultatele obținute. Important de subliniat este caracterul practic-aplicativ al acestor evaluări, în condițiile în care cerințele vizează modul în care elevii pot aplica ceea ce au învățat în cadrul lecțiilor, într-un context nou.
Evaluările naționale care se desfășoară la finele clasei a VIII a constituie o etapă hotărâtoare pentru elevi datorită faptului că reprezintă startul spre etapa pregătirii de specialitate, în cadrul liceelor sau al școlilor vocaționale sau de mederii. Deși se verifică cunoștințele, priceperile și deprinderile însușiote în ciclul gimnazial, elevii și părinții acordă o atenție sporită acestui examen mai ales în clasa a VIII. Alături de mediile generale din clasele V-VIII, rezultatele de la Evaluările naționale de la finele clasei a VIII a vor constitui criteriu de ierarhizare a elevilor în înscrierea la licee, sai în cadrul școlilor profesionale.
În cadrul ciclului gimnazial, cadrele didactice care lucrează la aceste clase, își perfecționează mereu pregătirea și activitatea, astfel încât pregătirea elevilor pentru Evaluarea națională să fie la nivelul standardelor curriculare. Perfecționarea activității se realizează prin crearea unui cadru social și educațional adecvat, dar și prin utilizarea metodelor active-participative adaptate conținutului lecției și particularităților fiecărei clase. În procesul de învățământ, prin respectarea particularităților individuale și cele specific vârstei, alături de organizarea activității conform standardelor curriculare, se asigură șanse de reușită în cadrul Evaluării naționale.
Rezultatele obținute de către fiecare elev la Evaluarea națională reflectă atât posibilitățile lor intelectuale, cât și capacitatea de învățare, nivelul dezvoltării psihointelectuale și efortul depus în pregătirea examenului. Datele statistice înregistrate de la momentul instituirii examenelor de Evaluare națională reflectă o îmbunătățire a rezultatelor școlare, ceea ce denotă că segmentele de populație implicate în acest proces, respectiv elevii, cadrele didactice și părinții acordă o atenție sporită pregătirii pentru examinările periodice care au loc la nivel national.
Evaluările naționale la sfârșitul clasei a VIII a determină profesorii să realizeze frecvent exerciții de aplicare practică a cunoștințelor teoretice, fapt ce contribuie la învățarea participativ-creativă. Totodată, la nivelul conducerilor unităților de învățământ are loc un proces continuu de identificare a celor mai eficiente modalități de motivare a elevilor pentru implicarea în propria formare. Concretizarea idealului educational în comportamente se realizează în condițiile în care în activitatea de predare și învătare actorii educației, respective elevii și profesorii, găsesc căi comune de formare intelectuală. Prin obiectivele sale, rеfоrma învățământului se concretizează prin obiective curriculare care se referă la diversificarea învățământului și orientarea acestuia spre competiție, valori și înnoirea impusă de transformările sociale și europene În acest sens, sрοrirеa calității învățării еstе cеrință și nеcеsitatе a activității didacticе οrganizată. Αcеst dеzidеrat sе rеalizеază рrin οbiеctivеlе curriculare, în cοndițiilе în carе profesorii sunt рrеοcuрați dе valοrificarеa ехреriеnțеi elevilοr, de fοlοsirеa mеtοdеlοr activ-рarticiрativе, a mijlοacеlοr dе învațământ adеcvatе fiеcărui tiр dе activitate. Ρеntru ca sрοrirеa calității învățării să sе rеalizеzе е nеcеsară valοrificarеa fοrmеlοr curriculum-ului în tοatе îmрrеjurărilе: „Cunoașterea cât mai exactă a rezultatelor școlare constituie premiza oricăror măsuri destinate să îmbunătățească desfășurarea activității în sine. De aceea orice strategie care își propune o ameliorare a unui sistem școlar are ca punct de plecare și se întemeiază pe aprecierea rezultatelor obținute și vizează cercetarea randamentului acestuia, pe baza unor evaluări continue. În vederea realizării sarcinilor învățământului, este necesară o riguroasă proiectare și evaluare a procesului instructiv-educativ” (Radu, T., I., 2000, p.12).
Partea a II-a Cercetare
Capitolul III Metodologia cercetării
În literatura de specialitate, prin cercetare pedagogică se definește: „o strategie proiectată și realizată în scopul de a surprinde relații și fapte noi între componentele acțiunii educaționale și de a elabora, pe această bază, soluții optime pentru problemele procesului educațional. Este un demers rațional, organizat în vederea surprinderii relațiilor funcționale și cauzale dintre variabilele acțiunii educaționale practice“ ( Drăgan, I., Nicola, I., apud, Dumitriu, C., 2004, p. 6). Metodica cercetării cunoaște diferite definiri, pe care cercetătorii din domeniul psihopedagogiei le dau: „un sistem de prescripții, procedee, tehnici, mijloace prin care se concretizează aplicarea unei metode sau unui grup de metode; modelul concret de lucru în cercetare” (Dumitriu, C., 2004, p. 53).
3.1.Justificarea cercetării
În cadrul acestei cercetări vom identifica legătura dintre succesul școlar și stilul managerial al cadrului didactic. Didactica moderna a întreprins numeroase căutări pentru a identifica modalitățile cele mai eficiente de formare a elevilor, astfel încât aceștia să conștientizeze importanța propriei formări. Întreaga activitate poate fi considerate ca fiind: „produsul interacțiunii psihosociale, îndeosebi verbale, care se desfășoară continuu, sistematic între adulți și copii. De altfel, nu poate avea loc o achiziție a competențelor lingvistice, matematice, științifice, a procedeelor de gândire în afara procesului de comunicare interpersonală, a schimbului de mesaje cu părinții și educatorii” (Dumitriu, G., 2004, p. 132). Prin chestionarele aplicate am urmărit să identificăm care sunt elementele esențiale ale reușitei activităților instructive-educative, coroborate cu stilurile de conducere ale cadrelor didactice care lucrează în învățământul preuniversitar din mediul rural, în vederea obținerii unor rezultate bune la examenele de Evaluare națională. Astfel, comunicarea dintre cadrele didactice și elevi constituie elementul esențial al realizării unei instruiri active, participative. Comunicarea stă la baza transmiterii informațiilor, regulilor, problemelor, înțelesurilor de către profesori elevilor. Realizarea optimă a comunicării, a modalităților de a prezenta mesajele pe înțelesul școlarilor, intră în competența fiecărui professor care își desfășoară activitatea cu elevii din ciclul gimnazial. Prin perfecționarea continua a activității, profesorii care își desfășoară activitatea cu școlarii din ciclul gimnazial, respectând dezvoltarea individuală a fiecărui elev, realizează un învățământ de calitate, astfel încăt capacitățile celor educați să fie valorificate. Creând cadrul educațional corespunzător și folosind metode active-participative, profesorii contribuie la dezvoltarea intelectuală a propriilor elevi. Managerul școlar este cel care are responsabilitatea educării tinerei generații, iar acesta a reprezentat în toate timpurile un model pentru copiii cu care lucrează la clasă, el reprezentând punctul de plecare în formarea trăsăturilor de caracter și de comportament. Cerințele cadrelor didactice, precum și aprecierea comportamentului elevilor, îi fac pe elevi să adopte o atitudine pozitivă față de activitatea școlară. În proiectarea activității, un bun manager își va pune probleme legate de cantitatea de informație ce se poate transmite în funcție de obiectivele curriculare, de criteriile de accesibilitate, sau direcțiile de acțiune.
3.1.1..Obiectivele cercetării
Scopul cercetării
Prin această cercetare urmărim să determinăm relația dintre succesul școlar și stilul de management al cadrului didactic.
Obiectivele cercetării
Să determinăm măsura în care stilul profesorului influențează motivația pentru învățare;
Să identificăm relația dintre succesul școlar și abilitățile de manager ale profesorilor;
Să demonstrăm că abordarea unui stil managerial integrator, cooperant cu elevii din ciclul gimnazial, motivant pentru activitatea de învățare, determină la elevi manifestarea spontaneității, inițiativei, dorinței de afirmare prin învățătură;
Să deducem cauzele care generează insucces școlar, ca efect al stilului de conducere exercitat de cadrul didactic asupra școlarilor care urmează să susțină examenul de Evaluare națională;
3.1.2.Ipotezele cercetării
Ipoteza 1
Dacă prelucrarea și transmiterea cerintelor curriculum-ui se face de către cadrul didactic, atunci cerințele constituie forță formativ-educativă;
Ipoteza 2
Dacă profesorii dovedesc măiestrie și tact pedagogic, atunci se influențează succesul școlar pentru elevii care vor susține Evaluarea națională;
Ipoteza 3
Dacă stilul managerial al profesorilor este unul de tip democratic, participativ pentru școlari, atunci este influențat pozitiv succesul școlar;
Ipoteza 4
Dacă se abordează un mod de conducere dominator al clasei, atunci conduce la instalarea unui climat de autoritate, care exclude competența și care determină la elevi incapacitatea de concentrare, lipsa motivației pentru activitate.
Variabilele cercetării
Variabila independentă: relația dintre succesul școlar și stilul de management al cadrelor didactice. Variabilele dependente: sunt reprezentate de rezultatele obținute la școală, dar și de stilul managerial al cadrelor didactice care lucrează la clasă. Tot în această categorie se încadrează și atitudinea pe care o au elevii față de activitatea din școală, empatia dintre profesori și elevii clasei.
3.1.3.Eșantionarea, probele, instrumentele utilizate
Această cercetare este o abordare de tip inductiv, încadrându-se în tipologia practic-aplicativă. Având în vedere metodologia și instrumentarul pe care îl utilizăm, cercetarea poate fi considerate observațională, iar ca finalitate realizată, este o cercetare care vizează dezvoltarea. După modul în care va fi abordată, pentru cercetarea care urmărește dezvoltarea, aceast studio poate fi considerat transversal.
Etapele și subetapele cercetării: Etapa inițială – În această etapă am aplicat chestionare elevilor și cadrelor didactice. Etapa secundară – Este perioada în care am prelucrat și interpretat datele.
Eșantionul de subiecți Este format din 3 clase V-VIII, respectiv un număr de 53 elevi, 24 fete și 29 băieți și 16 cadre didactice care predau la aceste clase.
Metodele și instrumentele utilizate
În cercetare am folosit metoda anchetei pe bază de chestionare. Am aplicat chestionare elevilor și cadrelor didactice care lucrează cu acești școlari. În funcție de ipotezele formulate și de obiectivele propuse pentru cercetare, am gândit un chestionar prin care să identificăm relațiile dintre:
succesul școlar și stilul de management al cadrelor didactice;
prioritățile pe care le are școala, având în centru atenția față de interesele elevilor înainte de examenul de Evaluare națională;
modul în care sunt percepute cadrele didactice de către școlarii cu care lucrează;
indicatorii după care cadrul didactic este apreciat de părinții copiilor;
autoaprecierea și încadrarea în unul dintre stilurile de conducere; democratic, permisiv sau autoritar.
3.1.4.Cadrul cercetării
Experimentul pedagogic desfășurat în anul școlar 2016-2017 s-a derulat la Liceul Teoretic Peciu-Nou din județul Timiș și a pornit de la ipoteza că succesul școlar este în strânsă relație cu stilul managerial al cadrelor didactice. Fiecare dintre disciplinele studiate în școală este importantă, dar materiilor din care se examinează la Evaluarea națională li se acordă o atenție sporită atât din partea elevilor, cât și a părinților. De asemenea, și în rândul cadrelor didactice responsabilitatea este mult mai mare la cei care predau materiile de examen. În cadrul activității experimentale am avut în vedere impactul pe care îl are Evaluarea națională în rândul elevilor și al cadrelor didactice. Am conceput un chestionar cu 8 întrebări pentru elevi (Anexa 1) și 6 întrebări pentru cadrele didactice (Anexa 2). Chestionarele cuprind întrebări de opinie, alături de întrebări factuale. Majoritatea întrebărilor sunt închise, cu variante de răspuns dihotonice, trihotonice sau scalate. Pentru întrebările semideschise sau deschise, respondenții au avut posibilitatea să încercuiască sau să bifeze un singur răspuns, adică cel pe care ei l-au considerat valabil. Subiecții chestionați au fost informați în prealabil despre obiectivele chestionarelor, precum și despre confidențialitatea răspunsurilor. Pentru elevi, am subliniat faptul că nu există răspunsuri greșite, că oricare răspuns este la fel de important. Pentru a prelucra datele cercetării am folosit metode statistico-matematice, datele obținute fiind consemnate în tabele și grafice.
Partea a III-a Rezultatele cercetării
În urma prelucrării chestionarelor aplicate elevilor (Anexa 1) s-au înregistrat următoarele rezultate, pentru fiecare întrebare.
În reprezentarea grafică folosim următoarea notație: R1: pentru primul răspuns de la fiecare întrebare, R2; pentru al doilea răspuns din întrebare (a doua opțiune); R3, R4, R5 sau R6, fiecare pentru opțiunea cronologică a întrebării. La prima întrebare elevii au optat pentru nurmătoarele variante de răspuns:
1).Îți place la școală?
R1: DA – 47 răspunsuri, adică 88,7% R2: NU – 6 răspunsuri – 11,3%
Fig. 1. Reprezentare grafică întrebarea 1
În reprezentarea grafică se observă faptul că școlarilor chestionați le place la școală și numai un număr mic de elevi au răspuns negativ. Printre cei cărora nu le place la școală se regăsesc școlarii care nu frecventează constant școala. La cea de-a doua întrebare elevii au avut de optat pentru o variantă de răspuns în care să se regăsească materiile preferate. Am obținut următoarele date :
2).Care materie îți place cel mai mult? De ce?
R1: Materiile din care voi susține evaluarea națională pentru că mă pregătesc constant: 19 răspunsuri = 35,8%;
R2: Materiile la care nu primesc teme pentru că nu mă solicită acasă: 11 răspunsuri = 20,8%;
R3: Îmi plac artele și sportul pentru că mă destind:15 răspunsuri = 28,3%; R4: Nu am nicio preferință: 8 răspunsuri = 15,1%.
Reprezentarea grafică procentuală a rezultatelor este următoarea:
Fig, 2.Reprezentare grafică întrebarea 2
Răspunsurie sunt aproape echilibrate, cu excepția preferinței pentru materiile din care vor susține Evaluarea națională. Pentru elevii din clasa a VIII a este firesc să fie așa, având în vedere faptul că notele de la Evaluarea națională determină viitorul parcurs școlar. Îngrijorător este că un procent de 15,1% nu optează pentru nicio preferință, ceea ce va determina o alegere dificilă a viitorului profil de școlarizare. La cea de-a treia întrebare elevii au avut două variante de răspuns, prin care am urmărit identificarea implicării părinților în cunoașterea problemelor cu care se confruntă copiii lor la școală. 3).Discuți cu mama sau cu tata despre ce faci tu la școală?
R1: DA – 49 dintre răspunsuri = 92,4% R2: NU – 4 dintre răspunsuri = 7,6%
Fig. 3. Reprezentare grafică întrebarea 3
Din răspunsurile primite, se observă că între elevi și părinți există o bună comunicare, iar copiii împărtășesc părinților experiențele din școală. Se știe că elevii sunt fini observatori ai profesorilor lor și de multe ori își aleg modele din rândul acestora. Prin cea de-a patra întrebare se pun în evidență aceste preferințe.
4).Ce îți place cel mai mult la profesorii tăi?
R1: Îmi place cum se îmbracă – 8 preferințe = 15,1%
R2: Îmi place că sunt veseli – 15 preferințe = 28,3%
R3: Îmi place că sunt mereu optimiști – 11 = 20,8%
R4: Îmi place cum ne explică – 19 preferinte = 35,8%
În reprezentare grafică preferințele elevilor se conturează astfel:
Fig. 4. Reprezentare grafică întrebarea 4
Rezultatele obținute ne arată că elevii preferă profesorii pentru că le place cum le explică, opțiune care înregistrează cel mai mare procent (35,8%), dar și pentru optimismul și buna dispoziție de care dau dovadă. Astfel, cumularea procentelor de la R2 și R3 reprezintă aproape jumătate dintre alegerile elevilor (49,1%). La cea de-a cincea întrebare elevii au avut de analizat modul în care sunt percepuți ei de către profesori. Răspunsurile primite sunt ilustrative pentru relația dintre elevi și profesorii lor.
5).Cât de mult crezi că te apreciază profesorii tăi?
R1: Foarte mult – 40 răspunsuri = 75,5%
R2: Mult – 9 răspunsuri = 17%
R3: Puțin – 0 răspunsuri = 0%
R4: Nu știu – 4 răspunsuri = 7,5% Reprezentarea grafică ilustrează încrederea pe care elevii o au în profesorii lor. E apreciabil faptul că școlarii se simt apreciați și iubiți de profesorii lor în proporție de 75,5%. Pentru elevii timizi se evidențiază incertitudinea.
Fig. 5. Reprezentare grafică întrebarea 5
6).Cum ai vrea să fie profesorul preferat? Ce ai schimba la acesta?
(Orice variantă de răspuns)
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… La cea de-a șasea întrebare formulările răspunsurilor au fost diverse, dar ideea este aceeași, adică profesorul/profesoara preferat este bun așa cum este și nu ar schimba nimic la acesta. Răspunsurile dovedesc încredere în cadrele didactice și acceptarea a tot ceea ce fac împreună în activitatea din școală. Cea de-a șaptea întrebare a vizat încrederea pe care elevii o resimt din partea profesorilor lor, în perspectiva realizării viitoare. Răspunsurile primite sunt în unanimitate pentru varianta Da, adică toți elevii consideră că profesorii lor se implică în viitorul lor. 7).Crezi că profesorii tăi se implică în viitorul tău?
R1: Da – 53 opțiuni = 100%
R2: Nu – 0 opțiuni = 0%
Fig. 6. Reprezentare grafică întrebarea 7
Prin ultima întrebare a testului adresat elevilor am urmărit să identificăm măsura în care elevii se simt marginalizați în reușita la Evaluarea națională prin faptul că nu frecventează cursurile unei școli dintr-un oraș mare (Timișoara).
8).Considerați că dacă ați fi urmat cursurile într-un oraș mare (Timișoara), ați avea șanse să obțineți rezultate mai bune la Evaluarea națională? Vă rugăm să argumentați variantele R1 sau R2 (De ce considerați că dacă ați fi urmat cursurile într-un oraș mare (Timisoara), ați avea / nu ați avea șanse să obțineți rezultate mai bune la Evaluarea națională).
R1: Da – 19 opțiuni = 35,8%
R2: Nu – 26 opțiuni = 49,1% R3: Nu știu/ Nu răspund -8 opțiuni = 15,1%
Fig. 7. Reprezentare grafică întrebarea 8
Răspunsurile primite la această întrebare sunt în favoarea școlii în care elevii învață. Aceștia consideră că nu ar avea șanse să obțină rezultate mai bune la Evaluarea națională dacă ar frecventa cursurile unei școli dintr-un oraș mare. Dintre argumentele aduse în favoarea acestei alegeri menționăm:
Nu, pentru că dacă vrei să înveți o poți face în orice școală;
Nu, pentru că avem profesori care lucrează foarte frumos cu noi și ne explică totul;
Nu, pentru că avem toate condițiile și în școala noastră;
Nu, pentru că dacă înveți te poți realiza și din mediul rural.
Elevii care au optat pentru varianta Da, au adus următoarele argumente:
Da, pentru că într-o școală mare poate că profesorii sunt mai exigenți și aș învăța mai mult;
Da, pentru că m-aș pregăti mai mult;
Da, pentru că acolo părinții mi-ar plăti ore suplimentare de pregătire;
Da, pentru că acolo ar exista competiție între elevii clasei.
De asemenea, din toate răspunsurile se conturează ideea că școlarii chestionați au încredere în profesorii lor, se simt protejați în pregătirea școlară, iar activitatea din școală este la nivelul așteptărilor lor. Pentru a afla păreri ale persoanelor care sunt în interiorul actului educativ, am aplicat chestionare axate pe influența stilului de conducere al cadrelor didactice asupra succesului școlar, profesorilor care lucrează la clasele chestionate. Chestionarul aplicat cadrelor didactice cuprinde 8 întrebări care se referă strict la aspecte relevante pentru prezenta cercetare. ( Anexa 2) Aceste sunt:
1.În activitatea cu școlarii, care dintre următoarele caracterizări considerați că vi se potrivește?
Notați opțiunile cu o notă de la 1 la 5, unde 1 reprezintă cel mai puțin și 5 cel mai mult.
R1: Aduc la cunoștința elevilor soluțiile și deciziile mele – dominantă nota 4
R2: Adopt regulile și deciziile împreună cu copiii – dominantă nota 5
R3: Explic de fiecare dată deciziile mele – dominantă nota 3
R4: Susțin eforturile copiilor (ascult, accept, facilitez adoptarea deciziei pentru soluționarea unei probleme) – dominantă nota 5
În reprezentare grafică opțiunile cadrelor didactice pentru prima întrebare se prezintă astfel:
Fig. 7. Reprezentare grafică întrebarea 1 profesori
2.În activitatea cu elevii, care dintre următoarele acțiuni considerați că pot contribui la motivarea elevilor pentru pregătirea individuală?
Notați opțiunile cu o notă de la 1 la 5, unde 1 reprezintă cel mai puțin și 5 cel mai mult.
R1: Motivarea pentru activitatea școlară – dominantă nota 5
R2: Verificările permanente – dominantă nota 2
R3: Implicarea fiecărui elev în activitatea desfășurată în clasă – dominantă nota 5
R4: Valorizarea potențialului individual al elevilor – dominantă nota 5
Reprezentarea grafică a răspunsurilor ilustrează alegerile făcute.
Fig. 8. Reprezentare grafică întrebarea 2 profesori
3.Pregătirea pentru Evaluările naționale presupune:
Notați opțiunile cu o notă de la 1 la 5, unde 1 reprezintă cel mai puțin și 5 cel mai mult.
R1: Activitatea susținută în clasele care susțin Evaluarea națională (VI și VIII) dominantă nota 3
R2: Extinderea activității prin consultații la materiile implicate în evaluare dominantă nota 4
R3: Implicarea fiecărui profesor în dezvoltarea intelectuală a elevilor în toți anii de studiu dominantă nota 5
R4: Implicarea părinților în meditarea individuală a elevilor care susțin Evaluarea națională dominantă nota 1
Reprezentarea grafică a datelor centralizate este următoarea:
Fig. 9. Reprezentare grafică întrebarea 3 profesori
4.Pe o scară numerică de la 1 la 5, unde 1 înseamnă cel mai puțin și 5 cel mai mult, apreciați următoarea afirmație: Școala trebuie să pună în centrul atenției sale elevul, urmărind în mod prioritar:
R1: Elaborarea și implementarea unor proiecte în școală dominantă nota 2
R2: Respectarea particularităților de vârstă și individuale ale fiecărui elev dominantă nota 5
R3: Asigurarea flexibilității curriculum-ului în context cu particularitățile clasei dominantă nota 3
R4: Promovarea interculturalității, diversității, incluziunii dominantă nota 5
R5: Multiplicarea și diversificarea activităților extracurriculare în funcție de interesul elevilor dominantă nota 4
Datele reprezentate grafic sunt următoarele:
Fig. 10. Reprezentare grafică întrebarea 4 profesori
5.Considerați că există interdependență între succesul școlar și stilul managerial al cadrului didactic? Argumentați.
R1:Da, pentru că ………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
R2: Nu, pentru că …………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………
Răspunsurile formulate de cadrele didactice au adus argumente în favoarea interdependentei dintre succesul școlar și stilul de conducere al profesorilor. Dintre argumentele prezentate au fost:
Da, pentru că în profesorii cu care lucrează elevii văd un model pe care îl copiază în gesturi, atitudine și implicare emoțională.
Da. Elevii au nevoie de modele pe care le caută în cei din jur, în afara familiei.
Da.Hărnicia și implicarea cadrului didactic care lucrează cu elevii se regăsește în atitudinea acestora în plan acțional.
Pentru opțiunea Nu, cadrele didactice nu au avut niciun argument.
6.Care din următoarele stiluri considerați că vi se potrivește?
R1: Stilul autoritar (directiv) – 0 alegeri = 0 %
R2: Stilul permisiv (antrenorial) – 3 alegeri = 18.7%
R3: Stilul democratic (de susținere) 9 alegeri = 56.3%
R4: Consider că stilul meu este….. 4 alegeri = 25%
Cadrele didactice care au optat pentru această variantă (R4) au argumentat că stilul care li se potrivește este un cumul de stiluri care favorizează învățarea activă și implicarea elevilor în toate activitățile desfășurate.
Fig. 11. Reprezentare grafică întrebarea 6 profesori
7.Ce credeți că apreciază cel mai mult elevii dumneavoastră în activitatea de la clasă?
……………………………………………………………………………………………………………………………….
Întrebarea a șaptea din chestionarul adresat profesorilor este corespondenta celei de-a patra din chestionarul aplicat elevilor, dar adresată din punct de vedere al percepției imaginii proprii prin părerea celorlalți. Dacă pe elevii i-am întrebat ce le place la profesorii lor, dându-le patru variante de răspuns, respectiv: Îmi place cum se îmbracă; Îmi place că sunt mereu optimiști; Îmi place cum ne explică; Îmi place cum vorbesc, pentrucadrele didactice am ales varianta deschisă, cu argumente în funcție de situațiile particulare. Prin coroborarea răspunsurilor alese de elevi cu opțiunile formulate de profesori, se constată o foarte bună cunoaștere a elevilor de către cadrele didactice care lucrează la clasă, precum și preocuparea cadrelor didactice de a fi pe placul acestora. În concluzie, există empatie între cadrele didactice care coordonează activitatea și elevii pe care-i coordonează. Dintre răspunsurile cele mai elocvente amintim:
Copiii apreciază la mine veselia și felul în care le vorbesc;
Cred că cel mai mult apreciază faptul că sunt imparțial/ă, obiectiv/ă;
M-aș bucura dacă școlarii cu care lucrez ar aprecia faptul că îi tratez cu afecțiune, la fel ca pe copiii mei.
Ultima întrebare a chestionarului aplicat cadrelor didactice s-a axat pe ideea pe care o au cadrele didactice despre felul în care sunt percepute de către parinții școlarilor. Cu siguranță, orice cadru didactic își dorește să fie apreciat de părinții elevilor cu care lucrează, atât pentru munca de la clasă, cât și pentru calitățile de pedagog pe care și le pune în valoare în activitatea cu copiii. Dacă părinții cunosc activitatea, rezultă că există o foarte bună comunicare a profesorilor cu familiile elevilor și, totodată că între părinți și copii există o foarte bună comunicare, fapt îmbucurător pentru activitatea noastră. Opțiunile la această întrebare au fost:
8.Considerați că părinții vă apreciază pentru:
R1: Că le dați atenție de câte ori îi întâlniți – 4 alegeri = 25%
R2: Ceea ce spun elevii acasă despre cum se lucrează la școală – 7 alegeri = 43,8%
R3: Statutul de cadru didactic – 5 alegeri = 31,3%
Reprezentarea grafică se prezintă astfel:
Fig. 12. Reprezentare grafică întrebarea 8 profesori
Prin chestionarele aplicate cadrelor didactice am identificat rolul profesorului ca manager al clasei. Pentru a realiza o educație eficientă, care să determine progres și succes scolar, fiecare profesor trebuie să fie un bun psiholog, un adult apropiat de nevoile si așteptările elevilor, un bun organizator și îndrumător, și nu în ultimul rând, un apropiat colaborator al părinților. În același timp, am constatat că profesorii sunt preocupați de asigurarea unui climat prielnic pentru realizarea educației. Deși există cursuri de management educațional, cadrele didactice, în calitate de manageri ai clasei, trebuie să-și formeze un stil propriu de conducere a grupului de elevi, stil care este determinat de profilul psihosocioprofesional, respectiv: caracterul, temperamentul, pregătirea și experiența fiecăruia. Din răspunsurile primite la cele opt întrebări ale chestionarului, se confirmă ideea că stilul de conducere al cadrului didactic are influență hotărâtoare asupra școlarilor, profesorii constituind un model comportamental, atitudinal și profesional. În condițiile în care este recomandată abordarea unui învățământ participativ-formativ, unde elevii sunt actorii, iar cadrele didactice regizorii din umbră, putem spune că eficiența actului educativ este asigurată.
Verificarea ipotezelor cercetării
Ipoteza 1 Dacă prelucrarea și transmiterea cerintelor curriculum-ui se face de către cadrul didactic, atunci cerințele constituie forță formativ-educativă;
Răspunsurile date de elevi la întrebările care vizau activitatea desfășurată în școală sunt ilustrative și confirmă ipoteza 1, adică Dacă prelucrarea și transmiterea cerintelor curriculum-ui se face de către cadrul didactic, atunci cerințele constituie forță formativ-educativă. Elevii vin cu plăcere la școală, iar acasă pot relata despre ceea ce au făcut acolo, deoarece activitățile le-au stârnit interesul și le face plăcere să își amintească de ele. Ipoteza 2
Dacă profesorii dovedesc măiestrie și tact pedagogic, atunci se influențează succesul școlar pentru elevii care vor susține Evaluarea națională;
Școala trebuie să pună în centrul atenției sale elevul, urmărind în mod prioritar: respectarea particularităților de vârstă și individuale ale fiecăruia, asigurarea flexibilității curriculum-ului în context cu particularitățile clasei, promovarea interculturalității, diversității, incluziunii, diversificarea activităților extracurriculare în funcție de interesul copiilor
La întrebarea prin care am cerut copiilor să spună: Cum ai vrea să fie profesorii tăi, răspunsurile formulate au enumerat de fapt calitățile cadrului didactic cu care lucrează. Elevii arată interes pentru activitatea din școală, ca urmare a implicării cadrelor didactice, adică profesorii care dovedesc măiestrie și tact pedagogic influențează succesul școlar al elevilor pe care îi formează. Ipoteza 3 Dacă stilul managerial al profesorilor este unul de tip democratic, participativ pentru școlari, atunci este influențat pozitiv succesul școlar; Verificarea acestei ipoteze am realizat-o prin întrebări adresate atât școlarilor, cât și cadrelor didactice. Una dintre întrebări a fost adresată atât copiilor, cât și profesorilor, pentru a afla părerea despre modul cum este perceput cadrul didactic de cei cu care lucrează, iar managerii claselor au avut de argumentat felul în care cred că sunt percepuți de elevi. Se observă echilibru între preferințele elevilor. Întrebarea adresată cadrelor didactice a presupus intuirea modului în care sunt percepute de către copiii din ciclul gimnazial. Întrebarea a fost cu răspuns deschis. Din răspunsurile formulate de profesori sau de elevi, se confirmă ipoteza potrivit căreia stilul managerial de tip democratic al profesorilor, participativ pentru școlari, influențează pozitiv succesul școlar. Profesorii, prin răspunsurile la întrebarea: În activitatea cu școlarii, care dintre următoarele caracterizări considerați că vi se potrivește, au enumerat caracteristicile stilului managerial democratic. Ca o concluzie la cele prezentate în susținerea acestei ipoteze, cadrele didactice cunosc foarte bine importanța pe care o are stilul managerial pentru asigurarea succesului școlar copiilor cu care lucrează. Ipoteza 4 Dacă se abordează un mod de conducere dominator al clasei, atunci conduce la instalarea unui climat de autoritate, care exclude competența și care determină la elevi incapacitatea de concentrare, lipsa motivației pentru activitate; Prin argumentele aduse în favoarea primelor trei ipoteze potrivit cărora succesul școlar este influențat de stilul de conducere al cadrului didactic și prin dezaprobarea stilului de conducere dominator, se conturează ideea potrivit căreia un mod de conducere dominator al clasei de elevi, corelat cu instalarea unui climat de autoritate, duce la excluderea competiției, la obstrucționarea capacității de concentrare și lipsa succesului școlar. Altfel spus, personalitatea managerului în învățământul gimnazial trebuie să fie în concordanță cu cea a a clasei, având în vedere faptul că rezultatele elevilor sunt condiționate de stilul și calitățile cadrului didactic. Succesul școlar este strâns legat de aspectele manageriale, de calitățile și abilitățile de dascăl care îndrumă și nu obstrucționează dezvoltarea și afirmarea individuală a celor pe care îi educă.
Partea a IV-a Concluzii, propuneri, recomandări
Din datele obținute după realizarea cercetării se desprind formulările concluziilor și a observațiilor menite să contribuie la creșterea eficienței activității pe care profesorii o realizează cu elevii din ciclul gimnazial, în vederea obținerii unor rezultate bune la Evaluarea națională. Folosind în activitatea cu elevii diverse procedee și metode active, precum și conceperea unor secvențe de învățare care să implice autonomia elevilor în plan acțional și intelectual, alături de încurajarea creativității, sunt modalitățile prin care se asigură succesul școlar, iar pentru cadrul didactic reprezintă calitățile unui bun manager. Cunoștințele prevăzute în curriculum oficial constituie forță formativ-educativă numai în urma prelucrării și transmiterii lor de către cadrul didactic. Doar cadrul didactic poate valorifica și eficientiza potențialul pedagogic pe care-l au mijloacele de învățământ, tradiționale sau moderne, precum și strategiile didactice, în favoarea elevilor, în scopul dezvoltării intelectuale și afective. Cercetările de specialitate demonstrează că activitatea cadrului didactic este hotărâtoare în organizarea, planificarea, coordonarea și îndrumarea întregii activități pe care o desfășoară cu elevii. Abordarea unui stil de conducere dictatorial, dominator al colectivului de școlari determină instalarea unui climat de autoritate, care limitează sau chiar exclude competența. Aceast stil are repercursiuni asupra copiilor, determinând incapacitate de concentrare, lipsa motivației față de activitatea școlară. Manifestarea spontaneității, inițiativei, dorinței de afirmare și învățarea eficientă are loc doar în condițiile în care cadrul didactic adoptă un stil managerial integrator, cooperant, motivant și stimulativ. Calitățile de manager ale unui cadru didactic se pun în valoare prin elevi, prin ceea ce știu aceștia să facă, prin succesul școlar pe care îl înregistrează în mod constant, evolutiv, dar mai ales prin rezultatele pe care le obțin la Evaluările naționale. Un cadru didactic bine format va pune accentul pe proceduri de interactivitate, de integralitate, și nu pe cele cu conținut informațional, astfel încât școlarii să se afirme în funcție de particularitățile individuale, iar spiritul de inițiativă, independență și libertatea de acțiune să fie la îndemâna fiecărui participant la actul de educație. Un bun manager va ști să gestioneze în mod constructiv atât relațiile cu elevii clasei, cât și cu părinții acestora. Empatia între cadrul didactic și elevii săi se realizează în timp, în așa fel încât să fie pe aceeași lungime de undă, pentru a facilita procesul de predare- învățare – evaluare și implicit să conducă spre succes școlar. Cercetările pedagogice actuale pun în evidență investigațiile care vizează educația permanentă, valorificându-se astfel problemele prezentate de teoriile educației. Aplicarea în practică a modelelor operaționale pot fi transpuse în realitate dacă se are în vedere nivelul de aplicare interdisciplinar, intradisciplinar sau cel transdisciplinar, care asigură stabilirea unor conexiuni între cunoștințele însușite. Didactica modernă se axează pe cercetări care sunt îndreptate spre găsirea unor modalități cu impact în educarea școlarilor, astfel încăt aceștia să se implice activ în propria formare și educare. Prin experimentul realizat ipotezele propuse au fost confirmate. Astfel, am demonstrat relația dintre succesul școlar și stilul de conducere al cadrului didactic este una de interdependență. Propuneri și sugestii Raportând rezultatele obținute de către elevii chestionați la nivelul capacității de învățare, concluzionăm că aceștia au un nivel de dezvoltare corespunzător, ceea ce le va permite dezvoltarea și aprofundarea cunoștințelor prevăzute de curriculum-ul specific fiecărui obiect de învățământ. Pentru ca învățarea să fie eficientă, se impune să fie valorificate capacitățile manageriale de către fiecare cadru didactic, iar la Evaluările naționale rezultatele pot fi la nivelul celor din mediul urban.. Confirmarea ipotezelor propuse în cadrul cercetării experimentale arată că un stil de conducere empatic cu elevii generează reușita și progresul școlar. Prin respectarea particularităților individuale ale elevilor, dar și cele specifice la nivel de colectiv școlar, se pot obține rezultate superioare în cadrul Evaluărilor naționale. Astfel, în activitatea viitoare ne propunem să realizăm tratarea diferențiată și individuală a școlarilor, apelând la cunoștințele, priceperile și deprinderile pe care aceștia le au, prin:
Valorificarea curriculum-ului ascuns: nivelul de operare cu deprinderile de bază, prin valorificarea capacităților de învățare, dar și a trăsăturilor care privesc personalitatea și identificarea de măsuri adaptate în vederea ameliorării învățării.
Activități individuale aplicate în activitatea frontală cu elevii fiecărei clase.
Inițierea și desfășurarea activităților variate de învățare, care să fie adaptate cerințelor individualizate ale școlarilor. În urma cercetării pe care am derulat-o, prin concluziile și observațiile realizate, activitatea cu elevii se va îmbunătății. Totodată, în desfășurarea activității cu elevii activitatea se va îmbunătății. Evaluarea obiectivă a elevilor se va realiza prin folosirea metodelor alternative de evaluare, alături de cele tradiționale, care se pretează testelor și itemilor propuși. Prin chestionarele aplicate obținem date atât în ceea ce privesc cunoștințele cu care elevii pot opera, cât și cele referitoare la nivelul capacității intelectuale. În vederea familiarizării cu cerințele Evaluării naționale, fișele de activitate independentă sunt importante pentru elevi, dacă sarcinile sunt în concordanță cu capacitățile intelectuale ale acestora. Prin evaluările desfășurate, folosind diferite exerciții, cu cerințe adaptate nivelului clasei, se dezvoltă creativitatea și cooperarea, se va realiza pregătirea prealabilă a elevilor din ciclul gimnazial pentru Evaluările naționale. În urma evaluărilor aplicate, importantă este atât interpretarea lor, cât și activitățile de dezvoltare și ameliorare, care să contribuie la creșterea performanței școlare. Măsurile de ameliorare și de dezvoltare sunt urmare a rezultatelor sintetizate prin identificarea frecvenței itemilor. Astfel, în vederea pregătirii elevilor pentru Evaluarea națională, pentru cei care au obținut rezultate foarte bune și bune se va lucra diferențiat, folosind sistematic toate momentele, atât prin diferențierea calitativă a sarcinilor de lucru, cât și prin numărul lor. Cadrul didactic realizează stimularea colaborării și a motivației pentru învățare a elevilor, inițiind activități variate de învățare: „Este dovedit faptul că se produce o dezvoltare optimă a aptitudinilor, capacităților și competențelor persoanei acolo unde condițiile de mediu și educație sunt favorabile, în consonanță cu structura și dinamica personalității individuale. Deci, cu atât mai justificat este un act pedagogic cu cât educația săvârșită de adult se realizează în serviciul formării abilităților intelectuale, dezvoltării competențelor cognitive, psihomotorii și împlinirii personalității elevului” (Dumitriu, Gheorghe, 2004, p. 7). În timpul activității de cercetare am sesizat faptul că elevii au participat cu plăcere la activități, fiecare noutate stârnind o adevărată provocare mobilizatoare. Am observant totodată că între elevi s-a instalat o mai bună colaborare și relaționare. A fost confirmată astfel ipoteza, conform careia stilul de conducere are influență directă asupra comportamentului copiilor. Rezultatele obținute în activitatea la clasă confirmă ipoteza că, relația dintre succesul școlar și stilul de conducere al cadrului didactic este identificabilă și perfectibilă. Am constatat că prin utilizarea unui stil de lucru adaptat personalității elevilor, putem contribui la optimizarea activității instructive-educative, precum și la creșterea eficienței activității astfel încât potențialul intelectual și creativitatea elevilor să fie stimulate. Profesorii, prin perfecționarea continuă a activității și realizarea unor evaluări obiective și structurate la nivelul cerințelor curriculare, își reglează activitatea în vederea dezvoltării aptitudinilor. Astfel, cadrele didactice care lucrează cu elevii din clasele V-VIII creează cadrul optim de manifestare și dezvoltare intelectuală. Reușita școlară a elevilor, satisfacția profesională a profesorilor, precum și mulțumirea sufletească a părinților sunt asigurate prin reglarea stilului de conducere în funcție de cerințele clasei.
Bibliografie
Branden, N. Cei șase stâlpi ai respectului de sine, Editura Collosseum, 1996.
Bush, Tony, Leadership si management educational, Teorii si practici actuale, Polirom, 2015.
Cocoș, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 1998.
Cojocariu, V.M., Introducere în managementul educației, EDP, București, 2004.
Drăgan, I., Nicola, I., Introducere în cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2004.
Dumitrescu, M., Strategii și management strategic, Editura Economică, București, 2003.
Dumitrescu, M., Sa adoptam termenul de management? În Viata economica, nr. 48, anul 1970.
Dumitriu, Constanța, Introducere în cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2004.
Dumitriu, Gheorghe, Sistemul cognitiv și dezvoltarea competențelor, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2004.
Florea, Nadia-Mirela, Didactica specialității, suport de curs https://document/ 16189089/didactica-specialitatii, accesat la data de 07.03.2017
Gerbier, J., Organization – Gestion, Dunod, Paris 1965
Graur Al., Argumente "pro" si "contra" adoptarii termenului "management în limba româna: Discutie organizata de revista ,Forum. nr. 2, 1971.
Iosifescu, Ș. (coordonator), Management educațional pentru instituțiile de învățământ, ISE-MEC, București, 2001.
Joița, E., Management educațional, Editura Polirom, Iași, 2000.
Law, D., și colaboratorii, Copiii învață ceea ce trăiesc, Editura Humanitas, 2007.
Mackensie A., Harward Business Review, nov.-dec. 1969.
Malita M., Arta sau stiinta conducerii. În: Forum nr. 2, anul 1971.
Malita, M., Aurul cenusiu, Editura "Dacia" Cluj, 1971.
Manolescu, Marin, Activitatea evaluativă între cogniție și metacogniție, București, Editura Meteor Press, 2004.
Newman, V,H., Administrative Action, Prentice. Hall Englewood Hill New York, 1974.
Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, 2003.
Noica, Constantin, Jurnal filozofic, Editura Humanitas, București, 2008.
Pintilie, C., Conceptul de management , În: Forum, nr.12, anul 1970.
Popescu, A.D., Orientari în management, Ed. Politica, Bucuresti, 1982.
Radu, T., Ion, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
Shay W. Philip, Știinta conducerii. Istoric si dezvoltare actuala. În: Maynard, H.B., Conducerea activitatii economice (I), Ed. Tehnica, Bucuresti, 1970.
Simionescu, A. s.a. , Management general, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.
Stan, Cristian, Autoevaluare și evaluarea didactică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca 2001.
Stoica, Adrian, Evaluarea progresului școlar – de la teorie la practică, Editura Humanitas Educațional, București, 2007.
Ungureanu, Dorel, Teroarea creionului roșu; evaluarea educațională, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2001.
ANEXE
Anexa 1
CHESTIONAR PENTRU ELEVI
Îți place la școală?
R1: DA.
R2: NU.
Care materie îți place cel mai mult? De ce?
R1: Materiile din care voi susține evaluarea națională pentru că mă pregătesc constant:
R2: Materiile la care nu primesc teme pentru că nu mă solicită acasă:
R3: Îmi plac artele și sportul pentru că mă destind: R4: Nu am nicio preferință;
Discuți cu mama sau cu tata despre ce faci tu la școală?
R1: DA .
R2: NU .
4).Ce îți place cel mai mult la profesorii tăi?
R1: Îmi place cum se îmbracă
R2: Îmi place că sunt mereu optimiști
R3: Îmi place cum ne explică
R4: Îmi place cum vorbește
5).Cât de mult crezi că te apreciază profesorii tăi?
R1: Foarte mult
R2: Mult
R3: Puțin
R4: Nu știu
6).Cum ai vrea să fie profesorul preferat? Ce ai schimba la acesta?
(Orice variantă de răspuns)
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
7).Crezi că profesorii tăi se implică în viitorul tău?
R1: Da
R2: Nu
8).Considerați că dacă ați fi urmat cursurile într-un oraș mare (Timisoara), ați avea șanse să obțineți rezultate mai bune la Evaluarea națională? Vă rugăm să argumentați variantele R1 sau R2 ( De ce considerați că dacă ați fi urmat cursurile într-un oraș mare (Timisoara), ați avea / nu ați avea șanse să obțineți rezultate mai bune la Evaluarea națională).
R1: Da
R2: Nu R3: Nu știu/ Nu răspund
Anexa 2
CHESTIONAR PENTRU CADRE DIDACTICE
Stimați profesori, pentru cercetarea pe care o inteprind, am nevoie de răspunsurile dumneavoastră sincere. Tema cercetării este: Relația dintre succesul școlar și stilul managerial al cadrului didactic
Răspunsurile dumneavoastră vor fi confidențiale și vor servi doar scopurilor cercetării.
1.În activitatea cu școlarii, care dintre următoarele caracterizări considerați că vi se potrivește?
Notați opțiunile cu o notă de la 1 la 5, unde 1 reprezintă cel mai puțin și 5 cel mai mult.
R1: Aduc la cunoștința elevilor soluțiile și deciziile mele.
R2: Adopt regulile și deciziile împreună cu elevii
R3: Explic de fiecare dată deciziile mele
R4: Susțin eforturile copiilor (ascult, accept, facilitez adoptarea deciziei pentru soluționarea unei probleme)
2.În activitatea cu elevii, care dintre următoarele acțiuni considerați că pot contribui la motivarea elevilor pentru pregătirea individuală?
Notați opțiunile cu o notă de la 1 la 5, unde 1 reprezintă cel mai puțin și 5 cel mai mult.
R1: Motivarea pentru activitatea școlară
R2: Verificările permanente
R3: Implicarea fiecărui elev în activitatea desfășurată în clasă
R4: Valorizarea potențialului individual al elevilor
3.Pregătirea pentru Evaluările naționale presupune:
Notați opțiunile cu o notă de la 1 la 5, unde 1 reprezintă cel mai puțin și 5 cel mai mult.
R1: Activitatea susținută în clasele care susțin Evaluarea națională (VI și VIII)
R2: Extinderea activității prin consultații la materiile implicate în evaluare
R3: Implicarea fiecărui profesor în dezvoltarea intelectuală a elevilor în toți anii de studiu
R4: Implicarea părinților în meditarea individuală a elevilor care susțin Evaluarea națională
4.Pe o scară numerică de la 1 la 5, unde 1 înseamnă cel mai puțin și 5 cel mai mult, apreciați următoarea afirmație: Școala trebuie să pună în centrul atenției sale elevul, urmărind în mod prioritar:
R1: Elaborarea și implementarea unor proiecte în școală
R2: Respectarea particularităților de vârstă și individuale ale fiecărui elev
R3: Asigurarea flexibilității curriculum-ului în context cu particularitățile clasei
R4: Promovarea interculturalității, diversității, incluziunii
R5: Multiplicarea și diversificarea activităților extracurriculare în funcție de interesul elevilor
5.Considerați că există interdependență între succesul școlar și stilul managerial al cadrului didactic? Argumentați.
R1:Da, pentru că ………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
R2: Nu, pentru că …………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………
6.Care din următoarele stiluri considerați că vi se potrivește?
R1: Stilul autoritar (directiv)
R2: Stilul permisiv (antrenorial)
R3: Stilul democratic (de susținere)
R4: Consider că stilul meu este………………………………………………………………….
7.Ce credeți că apreciază cel mai mult elevii dumneavoastră în activitatea de la clasă?
……………………………………………………………………………………………………………………………….
………………………………………………………………………………………………………………………………
8.Considerați că părinții vă apreciază pentru:
R1: Că le dați atenție de câte ori îi întâlniți
R2: Ceea ce spun elevii acasă despre cum se lucrează la școală
R3: Statutul de cadru didactic
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Eficientizarea Managementului Educațional în Școlile din Mediul Rural (ID: 114706)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.