Efectul Interacțiunii Dintre Profesor ȘI Cursant Asupra Ratei DE Participare A Cursanților ÎN Cadrul Programului A Doua Șansă

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

EFECTUL INTERACȚIUNII DINTRE PROFESOR ȘI CURSANT ASUPRA RATEI DE PARTICIPARE A CURSANȚILOR ÎN CADRUL

PROGRAMULUI A DOUA ȘANSĂ

Coordonator științific:

Prof. Univ. Dr. CĂTĂLINA ULRICH

Student :

Făsui Floriana Roxana

București

2016

Cuprins:

PREMISE TEORETICE

CAPITOLUL I. PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ”

Programul „A doua șansă” – scurt istoric

Metodologia de desfășurare a programului „A doua șansă”

Curriculum specific programului „A doua șansă ”

Evaluarea și certificarea competențelor în programul „A doua șansă ”

Studii care fac referire la necesitatea programului

Interacțiunea dintre profesor și cursant în cadrul programul A doua șansă

Desfășurarea activităților de predare în cadrul acestui program

Rolul relației profesor-elev în cadrul programului „A doua șansă ”

Rolul școlii în cadrul programului „A doua șansă ”

CAPITOLUL II. EFECTUL INTERACȚIUNII DINTRE PROFESOR ȘI CURSANT ASUPRA RATEI DE PARTICIPARE A CURSANȚILOR ÎN CADRUL PROGRAMULUI A DOUA ȘANSĂ

Obiectivul general și ipotezele cercetării

Metodologia cercetării

Chestionar – Efectul interacțiunii dintre profesor și cursant asupra ratei de participare a cursanților în cadrul programului „A doua șansă ”

Descrierea eșantionului

Analiza rezultatelor obținute în urma prelucrării chestionarului

Concluzii

CAPITOLUL I. PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ”

Programul „A doua șansă” – scurt istoric

De la începutul secolului XXI, diferitele provocări, printre care se enumeră globalizarea economică, avansarea tehnologiei informației, competiția de pe piața internațională și aspirațiile socio-politice în plină ascensiune, au făcut ca peste tot în lume să fie inițiate anumite reforme educaționale. Majoritatea schimbărilor care au fost puse în funcțiune de către marile organisme internaționale, dar și guverne au avut un scop clar, și anume „îmbunătățirea contextelor școlare și practicilor educaționale urmărindu-se creșterea calității interne (Adela-Mihaela Țăranu, 2011)”. Cele mai multe țări se ocupă în prezent cu promovarea managementului care are la bază școala drept reformă școlară majoră.

Astăzi, chiar dacă milioane de cetățeni europeni de toate vârstele au acces la diferite tipuri de educație (formală, non-formală și informală), marea majoritate a țărilor europene se confruntă cu o situație de criză în ceea ce privește abandonul școlar timpuriu. Numeroase cercetări din cadrul Uniunii Europene au arătat că printre cele cauzele abandonului, principala cauză este dată de lipsa motivației de a învăța alături de reticența din ce în ce mai ridicată față de modelele de instruire tradiționale. Rata medie în cazul abandonului școlar timpuriu este de 12% la nivelul Uniunii Europene.

România era în anul 2014 clasată pe locul 3 în topul statelor europene la abandon școlar. Conform ultimelor statistici Eurostat , în anul 2014 18,1% dintre tinerii români cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani renunța la școală. În acest top, Spania a fost clasată pe primul loc, cu 21,9%, iar Croația a înregistrat un procent de 2,7%, fiind clasată pe ultimul loc.

Figura 1(https://www.statista.com/chart/4663/where-are-europes-early-education-leavers/ , accesat la data de 01.04.2016)

Pentru soluționarea acestei probleme, sau cel puțin micșorarea numărului de persoane care abandonează timpuriu , au fost inițiate diferite programme educaționale de suport încă de la începutul anilor 1960. Primele programe educaționale de sprijin care erau adresate cu prioritate populației școlare defavorizate au apărut în țări precum Anglia, Germania, Norvegia, Suedia, programe de tip HEADSTART, iar în scurt timp alte țări au creat astfel de programe, de exemplu în Franța „Zones D’Education Prioritaire”, „La lutte contre l’echec scolaire”, în Marea Britanie „Educational Priority Areas”, în Statele Unite ale Americii HORIZON, NOW, EUROFORM, TRANSITION, dar și altele. Pe parcursul următorilor ani, s-a evidențiat faptul că derularea unor astfel de programe reprezintă o soluție eficientă pentru a reduce inegalitatea în ceea ce privește accesul la educație a anumitor categorii de populație.Raportat la gradul de eficacitate, aceste programe au la bază mai multi factori, precum: nivelul de dezvoltare socio-economică a țării în cauză, tipul de program derulat, durata desfășurării acestuia, instituțiile implicate în derularea programului, activitățile desfășurate în cadrul programului, modul de selecție a grupului-țintă etc.

În noul cadru strategic „Educație și formare 2020” pentru cooperarea europeană în ceea ce privește domeniul educației și formării profesionale, cadru creat pe baza programului anterior de lucru „ Educație și formare 2010”, conform Comisiei Europene „principalul scop al cadrului este de a sprijini statele membre în ceea ce privește dezvoltarea în continuare a sistemelor lor de educație și formare. Aceste sisteme ar trebui să asigure tuturor cetățenilor mijloacele necesare pentru a-și atinge potențialul, precum și să asigure prosperitatea economică durabilă și capacitatea de integrare profesională. Cadrul ar trebui să ia în considerare întregul spectru de sisteme de educație și formare profesională dintr-o perspectivă a învățării pe tot parcursul vieții, acoperind toate nivelurile și contextele (inclusiv învățământul non-formal și informal).” Pentru a îndeplini acest lucru până la șfârșitul anului 2020, Uniunea Europeană și-a fixat cinci obiective esențiale, și anume:

ocuparea forței de muncă – rata de ocupare a forței de muncă pentru populația cu vârste curprinse între 20 și 64 de ani să fie în proporție de 75% ;

cercetare, dezvoltare și inovare – nivelul investițiilor publice, dar și private în domeniul cercetării și dezvoltării să reprezinte 3% din PIB-ul Uniunii Europene ;

schimbări referitoare la climă și energie – emisiile de gaze cu efect de seră trebuie să fie reduse cu până la 20, chiar 30% dacă se poate, față de nivelurile care au fost înregistrate în anul 1990, creșterea numărului de resurse regenerabile cu până la 20% și creșterea eficienției energetice cu 20% ;

educație – reducerea cu până la 10% a ratei de părăsire timpurie a școlii, creșterea proporției de absolvenți de studii superioare în rândul populației cu vârste cuprinse între 30-34 de ani la un procent de peste 40% ;

sărăcie și excluziune socială – numărul persoanelor care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale să fie redus cu cel puțin 20 de milioane.

În România programele destinate reducerii părăsirii timpurii a școlii au apărut abia după anii 1990. În ultimul deceniu, datorită diferitelor acțiuni întreprinse de diverse organizații neguvernamentale cu ajutorul unor linii de finanțare și fonduri pentru predare, aceste programe s-au dezvoltat sub diferite forme, de exemplu: burse, programe de tip after-school, consiliere parentală, consiliere și orientare școlară, bani alocați pentru achiziționarea de materiale necesare procesului instruirii, programul „Cornul și laptele”, programul „A doua șansă”, dar și altele.

Programul „A doua șansă” este o componentă a Programului Phare: Acces la educație pentru grupurile dezavantajate, fiind implementat de Ministerul Educației și Cercetării, sprijinul financiar fiind acordat de la Uniunea Europeană. În ceea ce privește asigurarea echității în educație , Ministerul Educației și Cercetării Naționale a considerat acest subiect o prioritate constantă, iar pentru a crea anumite mecanisme în ceea ce privește creșterea accesului la educație, Ministerul prin Direcția Generală de Informații și Protecție Internă a inițiat Programul PHARE 2001 RO 01.04.02: Accesul la educație al grupurilor dezavantajaye, cu focalizare pe romi. În anul 2002, un alt proiect Phare a fost creat, și anume: Programul Twining (de înfrățire instituțională) PHARE 2002: Acces la educație pentru grupurile dezavantajate. Pe baza rezultatelor celor doua programe, Comisia Uniunii Europene a aprobat desfășurarea Programului Phare 2003: Acces la educație pentru grupurile dezavantajate. Conform Ministerului Educației și Cercetării Științifice, cu ajutorul acestui nou program s-a avut în vedere extinderea mecanismelor deja create în primul program Phare din anul 2001, fiind redefinit grupul țintă prin definirea zonelor de educație și intervenție prioritare.

Crearea acestor programe Phare a început cu anul 2000, Uniunea Europeană dorind să sprijine statele candidate din Europa Centrală și de Est în eforturile acestora pentru aderare a creat trei instrumente financiare : Phare, Ispa și Sapard.

Phare a fost creat în primă fază pentru Polonia și Ungaria la începutul anului 1989, fiind primele două țări din regiune care au renunțat la comunism și economia centralizată. Scopul programului a fost de a ajuta aceste două țări în procesul de tranziție de la regimul comunist la cel democratic, de aici si numele sau: Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy – Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstructia Economiei.

Pe măsură ce alte state din centru și din estul Europei au trecut la un alt regim democratic, acestea au fost incluse, de asemenea, în program. Astfel, in 1996, 13 state primeau fonduri nerambursabile Phare, dintre care 10 state candidate (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Ceha, Romania, Slovacia, Slovenia si Ungaria), Albania, Bosnia-Hertegovina si Fosta Republica Iugoslava Macedonia.

Din anul 2000, cele trei state din partea vestica a Balcanilor au fost incluse in programul CARDS – Asistenta Comunitara pentru Reconstructia, Dezvoltarea si Stabilirea Balcanilor), Phare devenind astfel un instrument concentrat exclusiv pe sustinerea procesului de aderare a celor 10 state candidate din Europa Centrala si de Est. Deoarece in 2004, 8 din cele 10 tari candidate au devenit membre ale Uniunii Europene, programul Phare a suferit modificari esentiale incepand cu anul 2003.

Phare se concentreaza pe trei domenii principale:

consolidarea administratiei si institutiilor publice din statele candidate, pentru ca acestea sa poata functiona eficient în cadrul Uniunii („Dezvoltare institutionala”);

sprijinirea statelor candidate în efortul investitional de aliniere a activitåtilor industriale si a infrastructurii la standardele UE („Investitii pentru sprijinirea aplicarii legislatiei comunitare”);

promovarea coeziunii economice si sociale („Investitii în coeziune economica si sociala”).

Ispa (Instrument for Structural Policies for Pre-Ascenssion – Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) a finanțat în perioada 2000-2006 proiecte din domeniul infrastructurii de transport și de mediu. Acest program a avut ca și scop „alinierea la standardele de mediu ale Uniunii Europene, extinderea și conectarea rețelelor de transport ale României cu cele trans-europene și familiarizarea tărilor beneficitare cu politicile și procedurile aplicate de Fondurile Structurate și de Coeziune (Cum se lucrează cu Phare, Ispa și Sapard, 2005)”.

Sapard (Special Pre-Accesion Programme For Agriculture and Rural Development – Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală) a oferit sprijin României pentru participarea la Politica Agricolă Comună (PAC) și Piața Internă a Uniunii Europene. Obiectivele acestui program sunt următoarele: „îmbunățățirea vieții comunităților rurale, crearea unui sector competitiv de producere și prelucrare a produselor agricole, crearea de locuri de muncă în mediul rural, asigurarea de venituri adecvate locuitorilor din zonele rurale și asigurarea unei dezvoltări durabile a acestor regiuni (Cum se lucrează cu Phare, Ispa și Sapard, 2005)”.

În urma lansării celorlalte doua instrumente, și anume Sapard și Ispa, rolul programului Phare a fost redefinit pentru a se evita suprapunerea cu aceste doua instrumente. Din acest motiv, Phare a sprijinit începând cu anul 2000 țările care încercau să adopte acquis-ul comunitar (legislația Uniunii Europene) și consolidarea instituțiilor împuternicite cu aplicarea și urmărirea respectării legislației Uniunii Europene. Obiectivul final al acestui instrument a fost cel de a „întări instrituțiile democratice, administrația publică și organizațiile responsabile cu implementarea efectivă și eficientă a legislației comunitare (autorul. Cum se lucrează cu Phare, Ispa și Sapard. 2005)”.

După cum am arătat și mai sus, Phare se concentrează pe trei domenii cheie, și anume :

dezvoltare instituțională;

investiții pentru sprijinirea aplicării legislației comunitare;

investiții în coeziunea economică și socială.

În ceea ce privește dezvoltarea instituțională, aceasta nu se referă numai la armonizarea legislației țării candidate cu cea a Uniunii Europene, ci, se referă, de asemenea și la modul în care „este pusă în practică și respectată (Cum se lucrează cu Phare, Ispa și Sapard, 2005)”. Unul dintre instrumentele foarte importante în acest caz este înfățișarea instituțională (twinning). Cu toate că inițial înfățișarea instituțională a fost concentrată pe patru domenii cheie ale acquis-ului (agricultură, mediu, finanțe, justiție și afaceri interne), acum acoperă întregul acquis. Dezvoltarea instrituțională poate fi făcută și cu ajutorul contractelor de servicii obținute de pe piața de consultanță, nu doar prin înfățișare instituțională.

În cazul în care acquis-ul comunitar este adoptat, în continuare ar trebui să urmeze o aplicare adecvată a acestuia. Acest lucru poate fi posibil doar dacă statele candidate dispun de o infrastructură care permit aplicarea legislației în același mod ca și în Uniunea Europeană. Însă, în această situație sunt necesare investiții destul de mari. În cazul unor investiții de anvergură, Phare poate furniza „decât o mică parte din necesarul finanțării, dar poate juca rol

catalizator în mobilizarea co-finanțării împreună cu țările partenere și instituțiile financiare internaționale (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană de Investiții, Banca Mondială) (Cum se lucrează cu Phare, Ispa și Sapard, 2005)”.

O treime din fondurile Phare au mers direct spre dezvoltarea zonelor mai puțin avansate. Au fost finanțate proiecte masive de investiții în domeniile cheie precum „susținerea sectorului privat, dezvoltarea resurselor umane, eficiența energetică, dezvoltarea infrastructurii locale și/sau regionale, servicii sociale, servicii turistice etc. (Cum se lucrează cu Phare, Ispa și Sapard, 2005)”. Principalul scop al acestor investiții a fost în primul rând crearea de noi locuri de muncă, creșterea nivelului competivității, dar și o mai bună calitate a vieții pentru locuitorii regiunilor în cauză.

Fondurile Phare pentru ultimele două obiective au fost folosite pentru „ contracte de lucrări, de granturi și de furnizare de bunuri (Cum se lucrează cu Phare, Ispa și Sapard, 2005)”.

Metodologia de desfășurare a programului „A doua șansă”

Conform aticolului 1 din Metodologia privind organizarea procesului de învățământ în cadrul programmului „A doua șansă”, acesta reprezintă o comntinuare a aceluiași program care a fost derulat conform Ordinului Ministerului Educației Naționale numărul 4231 din 18.808.1999, având anumite completări și modificări ulterioare prezentate în Ordinul Ministerului Educației cu numărul 4615 din 06.09.2004.

Programul „A doua șansă” are drept scop sprijinirea copiilor/ tinerilor/ adulților în procesul de reintegrare în sistemul de învățământ, acesta fiind accesibil tuturor celor care nu au terminat diferite nivele de studii. În ceea ce privește metodologia de desfășurare a acestui program, programul este structurat pe doua nivele, și anume:

Programul „A doua șansă” pentru învățământul primar;

Programul „A doua șansă” pentru învățământul secundar inferior.

În cadrul programului „A doua șansă” pentru învățământul primar, accentual cade pe sprijinirea copiilor/ tinerilor/ adulților pentru a putea recupera învățământul primar, acesta putând fi accesat de toți cei care nu au finalizat acest nivel de studii, dar care au cel puțin 4 ani vârsta de școlarizare corespunzătoare clasei ( precum și vârsta înscrierii în învățământul de masă).

Referitor la Programul „A doua șansă” pentru învățământul secundar inferior, acesta are drept scop sprijinirea peroanelor care au vârsta de peste 14 ani, dar nu au terminat învățământul primar.