Efectele Nulității, Rezoluțiunii ȘI Clauzelor Nescrise ÎN Contractele Sinalagmatice

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE DREPT Și ȘTiiNȚE SOCIALE

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

EFECTELE NULITĂȚii, REZOLUȚIUNii Și

CLAUZELOR NESCRISE ÎN CONTRACTELE SINALAGMATICE

Coordonator Științific:

ASIST. UNIV. DR. BOBAȘU CAMELIA

Candidat:

BOLDEA PETRONELA AIDA

DROBETA TURNU SEVERIN

-2016-

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………

CAP.I CONSIDERAȚii GENERALE PRIVIND DEFINIȚIA ȘI CARACTERIZAREA CONTRACTELOR SINALAGMATICE

Secțiunea 1.1.Considerații generale cu privire la contract ca izvor de obligații…………………………………………………………………….pag.

Secțiunea 1.2. Considerații generale cu privire la rolul, funcțiile și evoluția contractului……………………………………………………………….pag.

Secțiunea1.3. Clasificarea contractelor………………………………pag.

Secțiunea 1.4. Clasificarea contractelor după conținutul lor………pag.

CAP.II EFECTELE NULITĂȚII ÎN CONTRACTELE SINALAGMATICE

Secțiunea 2.1 Definiția nulității………………………………………….pag.

Concepția despre nulitate……………………………..pag.

Secțiunea 2.2 Categorii de nulități ale actului juridic civil……………pag.

Nulitatea absolută și nulitatea relativă

Precizări privind așa-numitele acte inexistente

Teoria actelor inexistente

Nulitatea parțială și nulitatea totală

Nulitatea expresă și nulitatea virtuală

Nulități de fond și nulități de formă

Nulități amiabile și nulități judiciare. Precizări privind aceste nulități

Secțiunea 2.3 Delimitarea nulității fața de alte sancțiuni de drept civil

Nulitatea și rezoluțiunea

+ Punctele comune dintre nulitate și rezoluțiune

+ Deosebirile dintre nulitate și rezoluțiune

Nulitatea și rezilierea

Nulitatea și revocarea

Deosebirile dintre nulitate și revocare

Nulitatea și caducitatea

Nulitatea și inopozabilitatea

Cauze de nulitate relativă

Secțiunea 2.4 Funcțiile nulității……………………………………..pag.

Funcția preventivă

Funcția sancționatoare

Secțiunea 2.5 Cauzele de nulitate…………………………………pag.

Prezentare generală

Cauzele de nulitate absolută

Cauzele de nulitate relativă

Secțiunea 2.6 Regimul juridic al nulității………………………………..pag.

Regimul juridic al nulității absolute

Nulitatea absolută este imprescriptibilă

Nulitatea absolută, în principiu nu poate fi acoperită prin confirmare

Secțiunea 2.7 Regimul juridic al nulității relative

Nulitatea relativă poate fi invocată de persoana interesată

Nulitatea relativă este prescriptibilă

Nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare expresă ori tacită

Secțiunea 2.8 Efectele nulității………………………………………….pag.

Definirea efectelor nulității

Enumerarea principiilor efectelor nulității

Principiul retroactivității efectelor nulității

Principiul restabilirii situației anterioare

Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a actului inițial

CAP. III EFECTELE REZOLUȚIUNII ÎN CONTRACTELE SINALAGMATICE

Secțiunea 3.1 Noțiune și definiție……………………………………….pag

Efectele rezoluțiunii

Caracteristici

Domeniul de aplicare

Persoanele care pot exercita acțiunea în rezoluțiune

Cazuri în care rezoluțiunea nu se aplică unui contract sinalagmatic:

Contractul de rentă viageră

Contractul de joc și prinsoare

Contractul de imparțeală

Secțiunea 3.2 Felurile rezoluțiunii………………………………………pag

Rezoluțiune judiciară

Condițiile exercitării acțiunii în rezoluțiune

Rezoluțiunea convenționala:. -Avantajele și dezavantajele pactelor

comisorii exprese

– Pactul comisoriu de gradul 1

Pactul comisoriu de gradul 2

Pactul comisoriu de gradul 3

Pactul comisoriu de gradul 4

Secțiunea 3.3 Efectele rezoluțiunii contractului………………………pag

Noțiune

Efectele rezoluțiunii între părțile contractante

Efectele rezoluțiunii față de terți

CAP. IV EFECTELE CLAUZELOR NESCRISE ÎN CONTRACTELE SINALAGMATICE

Secțiunea 4.1 Noțiune și reglementare………………………………pag

Secțiunea 4.2 Natura clauzei reputate nescrise……………………pag

Secțiunea 4.3 Funcțiile clauzei nescrise………………………..pag

Secțiunea 4.4 Delimitarea de alte cauze de ineficacitate…….pag

Secțiunea 4.5 Regimul juridic al clauzei reputate nescrise…..pag

Secțiunea 4.6 Efectul clauzei nescrise…………………………pag

Secțiunea 4.7 Spețe…………………………………………….pag

Nulitate absoluta parțială……………………………….pag

Rezoluțiune contract de închiriere……………………..pag

Clauzele nescrise…………………………………………pag

INTRODUCERE

Lucrarea de față âși propune să reliefeze importanța contractelor sinalagmatice, mai

precis asupra efectelor nulității, rezoluțiunii și clauzelor nescrise.

În acest sens contractele sinalagmatice reprezintă acel contract în care părțile contractante au obligații reciproce și interdependente.

Contractele sinalagmatice fac parte din ramura dreptului civil și sunt unele dintre cele mai importante contracte însă nu trebuie confundate cu clasificarea actelor juridice civile, acte care sunt clasificate in acte juridice unilaterale si bilaterale.

Exemple de contracte sinalagmatice avem: Contractul de Vânzare-Cumpărare, Contractul de Antrepriză, Contractul de Schimb, Contractul de Locațiune, Contractul de Arendare, Contractul de Tranzacție, Promisiunea bilaterala de vânzare-cumparare și Contractul de Concesiune iar aceste contracte sus menționate sunt caracterizate și de efectele specifice la fiecare în parte.

Capitolul 1 face referire la considerațiile generale privind definiția și caracterizare contractelor sinalagmatice definiție potrivit căreia reliefează reciprocitatea și interdependența obligațiilor născute în urma semnării unui astfel de contract.

Tot la acest capitol mai avem caracterizate și considerațiile generale cu privire la rolul, funcțiile și evoluția contractului dar și o scurtă prezentare a contractelor sinalagmatice.

Cel de-al doilea capitol cuprinde sinteza efectului nulitătii contractului sinalagmatic precum și definiția nulității dar mai avem sintetizată și o concepție despre nulitate.

În acest capitol am mai făcut vorbire la acest aspect important al contractului sinalagmatic si anume nulitatea și despre categoriile de nulități care sunt dezbătute cu promptitudine fiecare aspect în parte.

Am mai cuprins reliefat în acest capitol și delimitarea nulităților în raport cu alte sancțiuni de drept, aspecte ce au fost tratate cu seriozitate iar în completare mai intervin și cauzele de nulitate precum și regimul juridic al nulității care au foarte bine punctate.

În cel de-al treilea capitolul avem caracterizat efectul rezoluțiunii contractului sinalagmatic mai precis am definit-o, am făcut vorbire și despre efectele rezoluțiunii, caracteristicile, domeniul de aplicare, persoanele care pot exercita acțiunea în rezoluțiune, toate aceste aspecte le-am dezbătut și analizat în parte.

În completarea acestui capitol am mai dezbătut aspecte cu privire la cazurile în care rezoluțiunea nu se aplica întrucât întrucât am sintetizat și contractele specifice acestui aspect în care rezoluțiunea nu poate produce efecte dar și condițiile exercitării acțiunii în rezoluțiune.

Acest aspect al rezoluțiunii are o multitudine de aspecte care au fost bine conturate, iar rezoluțiunea este de mai multe feluri dar produce efecte față de părțile contractante precum și față de terți

Capitolul IV cuprinde clauzele nescrise în contractele sinalagmatice, astfel am definit în incipitul acestei caracterizări și anume noțiunea și reglementarea, modul cum este abordată de Noul Cod Civil precum și multe alte aspecte care au fost foarte bine punctate.

Tot la acest capitol mai găsim și funcțiile clauzei nescrise care au fost caracterizate în aprofunzime așa cum au fost tratate și delimitarea de alte cauze de ineficacitate precum și regimul juridic al clauzei reputate nescrise dar și efectele clauzei nescrise puncte importante din aceasta lucrare care au fost tratate cu seriozitate și in aprofunzime.

În încheiere am adăugat trei spete și anume: Nulitatea absolută parțială, Rezoluțiune Contract de Închiriere și Clauzele Nescrise toate aceste trei spețe propunându-și să concretizeze aceste aspecte ale contractelor.

CAPITOLUL II

EFECTELE NULITĂȚII ÎN CONTRACTELE SINALAGMATICE

Secțiunea 2.1 Definiția nulității

Nulitatea reprezintă sancțiunea care scutește actul juridic civil de efectele legale necesare încheierii unui contract valabil din punct de vedere legal.

Nulitatea acționează în situația în care atunci când un contract s-a încheiat nu s-au respectat normele legale cu privire la validitatea contractului respectiv și are aceeași intervenție asupra tuturor contractelor fie ele de fond sau de forma.

Secțiunea 2.2 Concepția despre nulitate

Nulitatea actului juridic civil, a parcurs de-a lungul timpului mai multe etape și anume:

Cu multi ani mai înainte un act juridic nu avea nici un efect în cazul în care intervenea nulitatea deci nulitatea era irevocabilă. Ulterior referitor la nulitate efectele acesteia s-au împărțit în raport cu finalitatea legii menținîndu-se faptul ca trebuie înlăturate dispozițiile acelor aspecte legale încălcate și păstrate celorlalte efecte ale actului juridic legal.

Nulitatea absolută și nulitatea relativă.

Nulitatea absolută se deosebește de nulitatea relativă prin interesele care se urmăresc a fi îndeplinite și anume interesul general și interesul individual.

Această nulitate absolută acționează în cazul în care nu se respectă un aspect la semnarea contractului, aspect important ce protejează un interes general iar nulitatea relativă intervine și taxează contractul care s-a semnat în urma unei reguli legale care ocrotește interesul personal.

Precizări privind așa-numitele acte inexistente.

Doctrina clasică a dat naștere acestei teorii care ulterior a preluat-o și doctrina moderna.

Autorii aceste teorii susțin faptul că împărțirea acestor nulități în absolute și relative nu este îndeajuns deoarece nu suplinesc situațiile practice astfel ei le-au clasificat pe acestea în ,, acte juridica lovite de nulitate absolută” și ,, acte juridice lovite de nulitate relativă și acte inexistente”

Teoria actelor inexistente.

A luat naștere de la dificultățile din domeniul căsătoriei. Potrivit acestei teorii nulitatea căsătoriei nu poate fi invocată doar în cazurile prevăzute legal. O căsătorie nu ar fi posibil să se considere valabilă din punct de vedere legal dacă ar lipsi elementele legale principale iar unele exemple foarte importante sunt: lipsa consimțămantului sau lipsa oficializării căsătoriei de către ofițerul de stare civilă iar exemple cu privire la acest aspect ar mai continua.

Ulterior această inexistență s-a propagate de către actele juridice deoarece un act juridic nu poate fi valabil dacă nu are elementele legale și anume: lipsa totală a voinței juridice, lipsa obiectului, a prețului etc.

Referitor la teoria așa numitor acte inexistente putem afirma într-un mod ca este falsă iar în altul că este valabilă deoarece este combatută de actuala noastră doctrină și anume:- este falsă deoarece a urmarit înlăturarea impedimentelor nascute dintr-o regulă care în realitate nu există iar în altă ordine de idei vorbim de existența actului juridic deoarece își pune amprenta în circuitul civil.

Nulitatea parțială și nulitatea totală.

Nulitatea parțială se deosebește de nulitatea totală prin aria de întindere a efectelor produse de nulitate.

Când o parte a clauzelor contractuale sunt desființate aceasta poartă denumire de nulitate parțială iar atunci când contractul respectiv este desființat în totalitate acesta poartă denumirea de nulitate totală.

Nulitatea expresă și nulitatea virtuală.

Nulitatea expresă se distinge de nulitatea virtuală în funcție de consacrare legislativa.

Nulitatea expresă este prevăzută de lege iar cea virtuală nu are nimic în comun cu legea.

Nulități de fond și nulități de formă.

În momentul nerespectării clauzelor legale contractual la semnare intervine nulitatea de fond respective nulitatea de formă.

Nulitatea de fond intervine în cazul în care la momentul semnării actului respective au lipsit condițiile legale importante precum: consimțământul părților, obiectul și cauza contractului iar nulitatea de formă produce efecte în cazul în care nu s-a respectat forma cerută.

Nulități amiabile și nulități judiciare. Precizări privind aceste nulități.

Distincția dintre aceste doua nulitați este acea cu privire la modul cum parțile hotărăsc privind nulitatea actului juridic încheiat între ele și prin consimțământul lor se lipsesc de efectele contractului respective fără a mai face apel la instanța de judecată și situația în care părțile nu cad de comun acord cu privire la aspectele unui act juridic ce nu I se poate pune capăt doar printr-un act emis de judecată iar în acest caz vorbim de nulitate juduciară.

În concluzie distincția dintre aceste doua nulități nu poate fi adoptată din prisma următoarelor aspecte: actul juridic încheiat este valabil chiar și în cazul când a fost încheiat fără respectarea legii astfel atunci când între părți există divergențe cu privire la aspectele contractuale prezumția de valabilitate poate fi îndepartată doar de decizia judecătorului deoarece nimeni nu se poate îndreptați atât timp cât între părți există divergențe și de aceea trebuie lămurite de către instanță, atât în ceea ce privește rezolvarea problemelor cât și nulitatea totală sau parțială.

Putem spune că aceasta distincție este fictivă deoarece atât în cazul nulității absolute cât și al nulității relative instanța se pronunță cu privire la existența unei eventuale nulități iar în cazul în care există nulitate, instanța nu va face altceva decât să anuleze actul respectiv.

Secțiunea 2.3 Delimitarea nulității față de alte sancțiuni de drept civil.

Nulitatea și rezoluțiunea.

Rezoluțiunea:- este acea sancțiune care intervine intr-un contract sinalagmatic având ca obiect neexecutarea clauzelor contractuale de către una din părți

Punctele comune dintre nulitate și rezoluțiune:

+ Atât nulitatea cât și rezoluțiunea atrag ineficacitatea contractual

+ Nulitatea și rezolutiunea intervin în momentul când una din părți nu a respectat clauzele contractual

+ Pentru a putea produce efecte au nevoie de o hotarâre judecătorească

Deosebirile dintre nulitate și rezoluțiune.

+ nulitatea este acea sancțiune care intervine în momentul când un contract se încheie și nu are clauzele legale pentru a putea fi valid, iar rezoluțiunea reprezintă contractual încheiat.

+ nulitatea nu are domenii restrânse de intervenție în schimb rezoluțiunea este aplicabilă contractelor sinalagmatice

+ cauza de nulitate de produce atunci când la semnarea contractului nu sunt îndeplinite normele legale însă cauza rezoluțiunii apare pe parcurs dupa ca a avut loc încheierea contractului și constă în nerespectarea clauzei din partea unei părți contractante.

+ atât rezoluțiunea căt și nulitatea au norme legale diferite în ceea ce priveste incipitul prescripției extinctive, însă nulitatea absolută nu are nici olegatură cu prescripția extinctive

Nulitatea și rezilierea

Rezilierea:- intervine în cazul neexecutării clauzelor contractual în speță contractele sinalagmatice și fiind o norma de sancțiune a dreptului civil produce efecte pentru viitor.

O comparație pertinentă între nulitate și reziliere este aceea că au aceleași puncte comune, atât asemănări cât și deosebiri iar un exemplu concret ar fi nulitate-rezoluțiune, cu precizarea că efectele nu se produc asupra unor fapte din trecut ci se produc numai pentru viitor.

Nulitatea și revocarea

Ca o sancțiune a dreptului civil putem spune despre revocare că dizolva efectul actului juridic civil prin neexecutarea clauzelor contractuale obligatorii. Revocarea este sinonima cu denunțarea unilaterală.

O asemănare între revocare și nulitate este aceea ca reprezintă o cauză de ineficacitate a contractelor.

Deosebirile dintre nulitate și revocare

+ revocarea reprezintă un contract ce îndeplinește condițiile legale iar nulitatea reprezintă contractul ilicit încheiat

+ nulitatea este aplicabilă oricărui contract iar revocarea intervine liberalităților

Nulitatea și caducutatea

Caducitatea reprezintă lipsa actului juridic civil care se încheie prin intermediul intervenției situației ulterioare încheierii sale și care nu are nici o legătură cu voința autorului contractului respectiv actului juridic.

Caducitatea se clasifică de nulitate prin următoarele aspecte:

+ caducitatea reprezintă un act juridic care îndeplinește normele legale

+ efectele sale sunt doar pe viitor

+ reprezintă o condiție ulterioară încheierii contractului

+ Cauza care aduce la producerea caducității este imună la voința autorului respectivului act juridic

Nulitatea și inopozabilitatea.

Inopozabilitatea este sancțiunea care apare când nu se iau în calcul cerințele de publicitate ale persoanelor care le prevede legea pentru actele juridice.

Cele mai importante deosebiri dintre nulitate și inopozabilitate sunt:

+ Nulitatea produce efecte atunci când s-a încheiat un contract ilicit iar inopozabilitatea reprezintă încheierea unui contract legal

+ Nulitatea când intervine produce efecte atât părților contractante cât și terților iar în cazul inopozabilității efectele actului juridic față de părți însă drepturile și obligațiile născute în urma semnării contractului nu pot fi opuse terților

+ În momentul încheierii contractului ilicit există deja cauzele de nulitate iar inopozabilitatea se deosebește de nulitate prin nerespectarea unor formalități după încheierea contractului

Cauze de nulitate relativă

+ Aceasta se produce în prezența viciilor de consimțământ precum: eroarea, violența, leziunea sau dolul

+ Un al doilea aspect important ar fi lipsa discernământului atunci când încheie contractul

Secțiunea 2.4 Funcțiile nulității.

Pe lânga funcția preventivă, nulitatea mai îndeplinește și o funcție sancționatoare.

Funcția preventivă

Constă in felul pe care îl exercita asupra persoanelor contractante care tind să încheie un contract nerespectând normele legale iar aceasta funcție nu face nimic altceva decât sa prevină nerespectarea legii

Funcția sancționatoare

Intervine în momentul când funcția preventivă nu și-a facut efectul iar prin intermediul acestei funcții sancționatoare contractual este lipsit de orice efect.

Secțiunea 2.5 Cauzele de nulitate

Prezentare generală

Cauzele de nulitate ale actului juridic civil sunt următoarele:

+ fraudarea normelor legale privind capacitatea de ,,a face”

+consimțământul părților ne fiind valabil sau în unele cazuri inexistent

+obiectul care face baza actulului juridic civil să fie nul

+nulitatea cauzei actului juridic civil

Dintre aceste cauze sus menționate, unele atrag nulitatea absoluta și altele nulitatea relativă.

Cauzele de nulitate absolută

+ lipsa totală a consimțământului dintre părti

+ obiectul actului juridic civil nu este valabil

+ scopul actului juridic civil nu este valabil

+ fraudarea legii

Cauzele de nulitate relativă

+ când angajatorul nu a luat în calcul normele legale cu privire la capacitatea civilă a persoanei în cazul în care de exemplu, angajatul are vârsta cuprinsă între 14-18 ani și contractul s-a încheiat fără acordul tutorelui,părintelui.

+ viciile de consimțământ (eroarea, dolul, viclenia,leziunea)

Secțiunea 2.6 Regimul juridic al nulității.

Regimul juridic al nulitătii absolute.

Nulitatea absolută se caracterizează după următoarele aspecte:

Ea poate fi actionata de procurori, instanța din oficiu etc.

Ea poate fi invocată prin acțiune sau excepție

b.Nulitatea absolută este imprescriptibilă.

Nulitatea absolută poate fi invocată oricând astfel imprescriptibilitatea se justifică prin caracterele constatatoare ale acțiunii de nulitate iar instanța constată că actul nul nu a fost valid.

c.Nulitatea absolută, în principiu nu poate fi acoperită prin confirmare.

Acest cel de-al treilea aspect al nulității absolute este rezultatul primelor două caracteristici ale nulității

Unele acte juridice sunt ocrotite prin lege privind nulitatea absolută iar potrivit art.167 alin.3 Codul Civil,, confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a unei donații nulă absolut pentru lipsa formei cerută de lege de către moștenitori sau de către cei care reprezintă drepturile donatorului, după moartea acestuia ocupă orice nulitate”

De menționat este că inadmisibilitatea nulității unui act juridic nu trebuie niciodată confundată cu refacerea actului în condițiile în care nu sunt respectate normele legale.

Secțiunea 2.7 Regimul juridic al nulității relative.

Nulitatea relativă poate fi invocată, în principiu numai de persoana interesată.

Conform acestei reguli este protejat interesul individual.

Această nulitate poate fi invocată de mai multe persoane și anume: de persoana al cărui interes nu a fost luat în calcul, de către reprezentantul legal sau tutorele unei persoane lipsite de discernământ sau ne având vârsta legală de a încheia un act, de către procuror.

Nulitatea relativă este prescriptibilă

Nulitatea relativă este insitituția care protejează interesele individuale și cedează in fața intereselor generale care sunt garantate de persoana extinctivă.

Siguranța circuitului civil este vizat de cauzele nulității relative având putere mai mare decât protejarea intereselor individuale astfel interesul general are întâietate în fața interesului individual fapt care nu duce la nesocotirea interesului individual deoarece prin intermediul acestuia se stabilesc încălcările normelor legale ale actului juridic civil

Decretul numărul 167/1958 nu a susținut faptul că acțiunea în nulitate ar fi supusă prescripției dar hotărăște momentul când începe prescripția acțiunii prin intermediul căruia se hotărăște anularea actului.

Nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmarea expresă ori tacită.

Actul de confirmare expresă trebuie să îndeplinească următoarele aspecte:

+ să vină de la cel care invocă nulitatea și să fie făcut respectând normele legale

+ în momentul când actul juridic era lovit de vreun viciu de consimțământ trebuie să înceteze în acel moment

+ să fie menționate obiectul, cauza și natura obligației

Actul juridic lovit de nulitatea relativă reprezintă o confirmare tacită. Putem spune că există o confirmare tacită în cazul revocării nulității relative.

În concluzie confirmarea expresă sau tacită are drept efect validarea actului juridic.

Secțiunea 2.8 Efectele nulității

Definiția efectelor nulității.

Prin aceste efecte ale nulității actului juridic civil deducem consecințele care se aplică prin intermediul acestuia respectiv aceste efecte constă în faptul că are loc desființarea raportului juridic civil care a luat naștere din actul juridic civil lovit de nulitate, iar efectele nulității sunt variabile după cum urmează: în prima etapă nulitatea este totală sau parțială, iar în ce-a de-a doua etapă modul cum a avut loc încheierea actului juridic civil în momentul nulității.

Referitor la cel de-al doilea aspect sus menționat precizăm:

În cazul în care actul juridic nu s-a executat până în momentul anulării asta înseamnă că acel act nu mai poate fi executat deci părțile se află în situația în care nu ar fi semnat nici un act respectiv partea care urma să dobândească niște drepturi nu mai poate face nimic iar persoanele ale căror obligații urmau să fie puse în executare nu mai pot onora nici un fel de obligație contractuală.

În momentul când obligațiile născute din actul juridic au fost executate în tot sau în parte, nulitatea se face retroactiv respectiv restituirea reciprocă sau unilaterală a prestațiilor.

b.Enumerarea principiilor efectelor nulității:

Potrivit acestor principii se evită efectele nulității:

+ efectele nulității retroactive

+ repunerea părților în situația anterioară

+ anularea actului juridic inițial și subsecvent

c.Principiul retroactivității efectelor nulității.

Prin acest principiu ia naștere regula potrivit căreia nulitatea produce efecte pentru trecut dar și pentru viitor, efectele nulității intră în vigoare în momentul semnării actului juridic iar în momentul încheierii actului juridic și momentul anulării s-au produs niște efecte care sunt anulate.

Acest principiu a luat naștere din principiul legalității conform căruia normele legale încheiate în momentul încheierii actului juridic vor fi anulate efectele.

d.Principiul restabilirii situației anterioare.

Potrivit acestui principiu tot ce s-a onorat în temeiul unui act juridic trebuie restituit iar părțile trebuie să ajungă la stadiul ca și când între ele nu ar fi avut loc nici o încheiere a vreunui act juridic.

Acest principiu este urmarea principiului retroactivității efectelor nulității.

e.Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial.

Prin intermediul acestui principiu se observă efectele nulității ale actului juridic civil față de terți.

Acest principiu se caracterizează în două etape specifice și anume: în situația,,actelor autorizare” anularea unui act administrativ conduce la anularea actului juridic iar în situația când doua acte juridice în care unul are calitate de act principal iar celălalt accesoriu în cazul nulității actului principal, atrage nulitatea actului accesoriu.

CAPITOLUL III

EFECTELE REZOLUȚIUNII ÎN CONTRACTELE SINALAGMATICE

Secțiunea 3.1 Noțiune și definiție.

Contractele sinalagmatice au luat naștere din reciprocitatea și obligațiile care se formează între părți, respectiv sarcina unui terț ce formează obiectul juridic al constrângerii celuilalt terț.

Persoana care ia parte la contractul respectiv și nu a executat obligațiile convenite, poate fi obligat de cealaltă parte să efectueze înțelegerea.

Abrogarea contractului,în speță sinalagmatic realizat pe moment la adresa celeilalte părți deoarece nu a efectuat sarcinile care i se cuveneau este găsit sub aspectul rezoluțiunii.

Originea termenului de rezoluțiune provine din dreptul canonic fiind ecranizat în domeniul juridic al țării noastre prin intermediul și tehnica franceză reliefând răspunsul rezoluțiunii.

Rezoluțiunea, a fost utilizată frecvent în prevederile art. 1320,1365,1366 și 1368 ale Codului Civil din anul 1864. Mereu erau întrebuințate alte cuvinte pentru a suplini rezoluțiunea, respectiv în art.1021 din Codul Civil se folosește cuvântul ,,desființare”. Articolele 1320,1365 ale Codului Civil în schimbul rezoluțiunii se servesc de termeni precum: ,,stricarea vânzării” sau a contractului.

Menționăm că acestor cuvinte li se adaugă alte dispoziții deosebite destinate doar unor contracte și un exemplu îl putem menționa la contractul de vânzare-cumpărare în articolele 1320,1328,1331,1347,1349,1365,1366,1368 din vechiul Cod Civil.

Efectele rezoluțiunii.

Efectele rezoluțiunii pot fi de doua feluri și anume:

Efectele rezoluțiunii de executare

Efectele rezoluțiunii de neexecutare

Rezoluțiunea și excepția de neexecutare coincid și anume rezoluțiunea este caracterizată și văzută ca fiind o instituție prin care se pedepsește neexecutarea unor obligații prevăzute în contract și stabilite de către părți la încheierea acestuia.

Putem spune ca rezoluțiunea este prevăzută de Noul Cod Civil ca fiind o sancțiune a neexecutării culpabile a uneia dintre părți obligațiile prevăzute în contract, obligații ce izvorăsc dintr-un contract sinalagmatic, prevăzut cu o executare imediată.

b.Caracteristici.

+ determinarea și dobândirea rezoluțiunii ruinează existența contractului

+ rezoluțiunea liberează persoana care o invocă și o dobândește cu promisiunea sa

+ unul dintre cele mai importante efecte ale rezoluțiunii este înfățișat de caracterul retroactiv ce produce efecte sancționatorii față de debitor care este executat de rezoluțiune să achite daunele-interese.

c.Domeniul de aplicare

Rezoluțiunea se aplică doar contractelor sinalagmatice, iar domeniul în care este aplicabilă rezoluțiunea are o sferă extinsă ce cuprinde toate contractele sinalagmatice, cu titlu oneros, cele cumulative dar și cele aleatorii însă abatere de la aplicarea rezoluțiunii o fac următoarele categorii de contracte și anume: contractul de rentă viageră, contractul de joc și prinsoare și contractul de împărțeală.

c.Persoanele care pot exercita acțiunea în rezoluțiune.

În speță rezoluțiunea contractului reprezintă o sancțiune civilă. Unii autori menționează faptul că rezoluțiunea are la bază principiul reciprocității și interdependenței din contractul sinalagmatic a îndatoririlor ce iau naștere la semnarea contractului.

În cazul în care una din părțile contractante nu îndeplinește îndatoririle contractuale, intervine rezoluțiunea iar această acțiune poate fi invocată asupra părții contractante care nu si+a îndeplinit obligațiile conform art.1021 Cod Civil.

Raportat la acțiunea în rezoluțiune, o mai poate invoca și moștenitorii creditorului respectiv creditorii chirografari ai acestuia conform art.974 Cod Civil.

d.Cazul în care rezoluțiunea nu se aplică unor contracte sinalagmatice

a. Contractul de rentă viageră.

Conform acestui contract o persoană înstrăinează un bun sau achită o sumă de bani în locul unei executări periodice în bani, ce urmează să i se plătească până la decesul său.

Nerespectarea plătirii ratelor la data scadentă de către debirenter nu poate fi propusă rezoluțiunea de către credirentier potrivit art.1647 Codul Civil și art.2250 Noul Cod Civil.

Din aceste articole 1647 Codul civil și art.2250 Noul Cod Civil reiese faptul că părțile contractante nu mai pot fi reinvestite cu rolul pe care l-au avut în momentul încheierii contractului.

Putem vorbi de o reinvestire a părților în situația în care se aflau când au încheiat contractul în cazul în care nu a trecut o perioadă mai îndelungată de timp cu privire la constituirea rentei viagere conform art.2251 al Noului Cod Civil.

Raportat la art.2251 al Noului Cod Civil rezoluțiunea este permisă în contractul de rentă viageră cu titlu oneros la solicitarea creditorului în cazul în care debitorul nu lasă garanția făgăduită ori o micșorează și astfel nu are loc îndeplinirea obligației.

Credirentierul are dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului iar motivul este neexecutarea culpabilă de către debirentier a obligației rentei conform art.2251 alin.2 Noul Cod Civil.

Contractul de joc și prinsoare.

Jocul și prinsoarea sunt contracte aleatorii deoarece părțile au obligația reciprocă de a da o sumă de bani sau alte lucruri pe care le-au stabilit de comun acord, câștigătorului indiferent de succesul sau eșecul produs la un anume eveniment.

Art.2264 alin.1 din Noul Cod Civil face trimitere la persoana care pierde și nu mai are dreptul de a cere redobândirea bunurilor date cu bună știință însă, noul legiuitor permite redobândirea bunurilor date de bună-voie, sau în cazul în care persoana care a pariat nu era în îndeplinătatea facultăților mintale, total sau parțial.

Contractul de împărțeală.

În speță când copărtașii au adăugat un pact comisoriu expres în înțelegerea de împărțeală este admis faptul că are loc rezoluțiunea convenționlă. Acest aspect este admis în condițiile în care vorbim de un pact comisoriu de gradul I pentru că acesta capătă aspect juridic propriu, deoarece în lipsa sa aplică rezoluțiunea.

Secțiunea 3.2 Felurile rezoluțiunii.

Rezoluțiunea judiciară.

Conform art. 1549 și 1554 Noul Cod Civil rezoluțiunea judiciară este reglementată foarte mult prin intermediul art.1549 al Noului Cod Civil, creditorul poate solicita rezoluțiunea întrucât și daunele interese dacă este cazul.

Potrivit art.1550 Noul Cod Civil care adoptă modul de desfășurare al rezoluțiunii judiciare menționându-se faptul că la cererea persoanei îndreptățite aceasta v-a fi propusă de instanță.

Raportat la acest aspect putem spune că noul legiuitor cu ajutorul art.1551 alin.1 teza I din Noul Cod Civil îngrădește dreptul creditorului de a solicita rezoluțiunea contractului în condițiile în care debitorul are o neexecutare a obligațiilor foarte mică iar în art.1551 alin.1 teza II referitoare la contractele cu executare succesivă creditorul poate invoca rezilierea chiar dacă neexecutarea din partea celeilalte părți contractuale este insignifiantă, dar această neexecutare se repetă.

Conform art.1551 alin.2 Noul Cod Civil creditorul nu este îndreptățit la invocarea rezoluțiunii în condițiile în care neexecutarea este de o valoare nesemnificativă însă legea îi dă dreptul de a-și reduce din prestațiile sale dacă acest lucru este posibil.

În cazul în care judecata nu-i v-a da dreptul de a-și reduce din prestațiile sale evocând diverse motive iar cele mai uzuale sunt: ,,imposibilitatea reducerii” ,echilibrul valoric vătămat prin culpa unei părți, legiuitorul a venit în ajutorul creditorului la solicitarea de daune interese care vor acoperi paguba produsă potrivit art.1551 alin.3 Noul Cod Civil.

Noul Cod Civil deosebește rezoluțiunea judiciară de cea convențională datorită felului de desfășurare . De meționat este faptul că noul legiuitor subliniază rezoluțiunea convențională deoarece poate fi invocată de partea îndreptățită printr-o cerere scrisă explicită debitorului în condițiile în care părțile au convenit cu privire la acest aspect.

Din punct de vedere legal, rezoluțiunea judiciară este rostită de către instanțele de judecată la solicitarea uneia dintre părți.

Creditorul are posibilitatea de a cere executarea debitorului sau a contractului deoarece rezoluțiunea nu este obligatorie conform art.1516 coroborat cu art.1549 Noul Cod Civil.

Menționăm faptul că rezoluțiunea are un caracter opțional și pentru instanțele de judecată deoarece ea nu poate vrea să impună desființarea contractului respectiv sau executarea debitorului.

Referitor la aspectele dezbătute rezoluțiunea judiciară este aplicabilă contractelor cu titlu oneros și gratuit și poate fi introdusă de către persoanele îndreptățite în cauză. Noul Cod Civil vine în completare cu art.1560 alin.1 și face apel către creditor prin faptul ca nu poate invoca rezoluțiunea în cazul în care prejudiciul este o mică însemnătate dar excepție face situația când este discuția de o executare succesivă și neexecutarea se repetă.

Condițiile exercitării acțiunii în rezoluție.

Pentru a fi invocată rezoluțiunea unui contract trebuie să corespundă unor norme:

Una din părțile contractante să nu-și fi achitat obligațiile cuvenite:

Neexecutarea reprezintă refuzul uneia dintre părțile contractante de a-și achita obligațiile născute din momentul semnării contractului.

Cu privire la neexecutare ea este pozitivă sau negativă și din punct de vedere al dimensiunii ea poate fi parțială sau totală.

Când debitorul nu și-a îndeplinit nici o obligație din contract aceea se numește neexecutare totală chiar dacă obligațiile au fost executate de către debitor dar cu o calitate defectă.

În cazul în care debitorul a efectuat p parte din obligațiile care i se cuveneau dar cu o calitate defectuoasă aceasta se numește neexecutare parțială, iar această parte care execută parțial trebuie să ocupe un rol esențial, rol ce este pronunțat de instanțele judecătorești și trebuie să justifice rezoluțiunea contractului având ca obiect neexecutarea parțială.

Potrivit art.1549 alin.2 rezoluțiunea poate interveni doar parțial asupra unui contract din care executarea a fost divizibilă.

Art. 1530 al Noului Cod Civil este destinat și face referire la creditor, care poate cere daune interese cu scopul de a corecta prejudiciul născut din culpa debitorului.

Conform art.1536 Noul Cod Civil când debitorul întârzie cu plata banilor la data scadentă se adaugă daune interese echivalente cu dobânda prevăzută de legea ce este intrată în vigoare de la data la care este scadent debitorul iar excepția de la această regulă o fac prevederile penale sau creditorul demonstrează nașterea unui prejudiciu fabulos din pricina neexecutării obligației.

Neexecutarea să fie reproșabilă parții contractante care nu și-a săvârșit obligația.

În cazul în care neexecutarea s-a cuvenit prin pricina unei cauze neprevăzute fără consimțământul debitorului nu va interveni rezoluțiunea ci doar a riscului contractului.

Debitorul nu mai are nici o datorie contractuală în care acea datorie nu mai poate fi onorată datorită unui caz imprevizibil sau a altor impedimente care au luat naștere înainte ca debitorului să-i fi fost ivită întârzierea conform art.1634 alin.1.

Conform art.1519 Noul Cod Civil debitorul va răspunde și pentru prejudiciile persoanelor pe care le întrebuințează pentru onorarea sarcinilor contractuale, astfel el mai poate da socoteală în fața legii pentru prejudiciile iminente sau pentru prejudiciile pe care le-a anticipat în urma neexecutării obligațiilor contractuale afara faptului când neexecutarea este direct plănuită ori intervine din culpa debitorului.

Debitorul obligației neexecutate trebuie pus în întârziere.

Conform art. 1525 alin.1 Noul Cod Civil când debitorul este pus în întârziere nu mai poate acționa de drept și se află în întârziere când a trecut termenul stabilit la momentul încheierii contractului iar alin. 2 subliniază următoarle situații:

Sarcina debitorului nu poate fi onorată aleatoriu ci doar la temeiul stabilit de contract

Îndatorirea contractuală a fost imposibil de executat din culpa debitorului

Într-un mod direct debitorul nu și-a achitat datoria față de creditor sau atunci când este vorba de un contract cu executare succesivă acesta neglijază sau intenționat refuză achitarea îndatoririi.

Obligația ia naștere din comiterea faptelor ilegale extracontractuale

Raportat la alin. 1 și alin. 2 art. 1523 Noul Cod Civil se precizează faptul că după decesul debitorului și sarcina contractuală nu respectă termenul legal, răspunzători vor fi moștenitorii legali debitorului defunct după 15 zile din momentul primirii unei comunicări din partea creditorului.

Creditorul îi poate cere executarea debitorului printr-o cerere sau chemare în judecată iar în cazul în care debitorul își achită sarcinile contractuale, rămân în plata creditorului cheltuielile de judecată conform art. 1522 alin. 1 Noul Cod Civil.

Debitorului îi pot fi aduse la cunoștință somațiile contractuale printr-un executor judecătoresc sau printr-o altă metodă de comunicare din care să rezulte că debitorul a luat la cunoștință . Prin somațiile respective trebuie solicitat un termen pentru a-și putea executa obligația debitorul iar în cazul în care somația respectivă nu este prevăzut un termen anume, executarea îndatoririlor contractuale de către debitor poate fi onorată intr-un termen rezonabil din momentul primirii somației.

Creditorul are dreptul de a suspenda executarea propriului interes contractual și poate cere daune interese doar in numele lui însă nu poate hotărî asupra bunurilor terților.

Conform art.1522 alin. 4 creditorul poate executa bunurile terților dacă debitorul îl înștiințează ca nu-și va achita obligațiile contractuale.

Creditorul poate fi pus în situația de întărziere de către debitor atunci când refuză semnarea unor documente care sa-i permită debitorului achitarea sarcinilor conform art.1510.

În cazul în care refuzul de semnare a unor documente nu a fost temeinic lege nu are cum să-i ceară debitorului bunurile dobândite.

Creditorul va da socoteală pentru prejudiciile aduse prin refuzul acestuia nejustificat de semnare a unor acte și în acest caz debitorul se poate scăpa de sarcinile contractuale conform art.1511 alin.2 Noul Cod Civil.

Rezoluțiunea convențională.

Rezoluțiunea convențională este adoptată de părțile contractante fiind o parte mai eficientă în comparație cu rezoluțiunea judiciară deoarece necesită o pierdere mare de timp, cheltuieli de judecată etc.

Această rezoluțiune convențională este legalizată în art.1552-1553 Noul Cod Civil.

Rezoluțiunea unilaterală reprezintă consimțământul creditorului împotriva debitorului prin care-i comunică faptul că vrea să analizeze contractul.

Avantajele și dezavantajele pactelor comisorii exprese.

Avantajele:- diminuează irosirea banilor, pot lua naștere incertitudini ale judecătorului iar cu ajutorul pactului comisoriu expres acesta nu mai e posibil.

Dezavantaje:- poate fi aranjată pronunțarea judecății prin intermediul terților care pot fi influiențați de partea adversă cu o mare putere financiară.

Aceste clauze contractuale, comisorii exprese nu se asociază cu obligația rezolutorie expresă care reprezintă o viitoare întâmplare incertă ce survine din cauza conduitei debitorului și nu poate fi sancționat.

Pactele comisorii sunt reglementate în art.1553 alin.1 Noul Cod Civil și sunt de patru tipuri:

Pactul comisoriu de gradul I.

Acest pact este asimilat unei condiții contractuale iar când aceste condiții nu sunt onorate una din părțile contractante, asupra acestui contract intervine rezoluțiunea.

Această clauză contractuală este aplicabilă prin art.1549 Noul Cod Civil care îndreptățește creditorul de a introduce rezoluțiunea.

Acest pact comisoriu de gradul I nu poate desființa contractul de drept. Desființarea contractului ia naștere în momentul când partea contractuala lezată în drepturi se sesizează instanței și printr-o hotărâre judecătorească poate obține rezoluțiunea judiciară. Acest procedeu sus menționat poate lua naștere în momentul în care debitorul este pus în întârziere.

Raportat la acest pact comisoriu de gradul I putem spune că este inutil deoarece el își are locul în contractele ale căror clauze nu prevăd rezoluțiunea.

Pactul comisoriu de gradul II.

Conform acestui pact comisoriu clauza contractuală este prevăzută de desființarea unilaterală a contractului în cazul în care o parte nu și-a executat obligațiile. Contractul se desființează în contul declarației de rezoluțiune ce a luat naștere la semnarea contractului.

Debitorul poate scăpa de datoria contractuală înainte de a fi pus în întârziere.

Creditorul are dreptul de a desființa contractul printr-o înștiințare scrisă expediată debitorului.

Art. 1549 alin.1 din Noul Cod Civil spune că:,, dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiune, precum și daune interese, dacă i se cuvin”.

Drept urmare rolul instanței există, doar că este minimizat iar în cazul în care creditorul o sesizează va putea constata că obligația contractuală nu a fost săvârșită la termen dar în orice caz ea a fost onorată chiar înainte de a lua naștere declarația de rezoluțiune.

Pactul comisoriu de gradul III.

Cu ajutorul acestui pact comisoriu de gradul III clauza contractuală se consideră rezolvită de drept când o parte nu și-a achitat obligația conform acestei clauze contractuale instanța nu are dreptul să acorde termen de grație sau să ofere o soluție echitabilă rezoluțiunii contractului iar dreptul creditorului este păstrat în a cere rezoluțiunea contractuală sau de a obliga debitorul la plata de daune-interese contractuale.

Acest pact comisoriu ia naștere prin punerea în întârziere a debitorului, iar când această formalitate s-a îndeplinit va interveni rezoluțiunea de drept ne mai fiind nevoie de pronunțarea instanței ci ea doar constată dacă rezoluțiunea a intervenit în urma formalităților părților la semnarea contractului.

Pactul comisoriu de gradul IV.

Atunci când una din părți nu onorează obligațiile contractuale, acel contract v-a fi desființat de drept, fără a mai fi necesară invocarea unor motive legale ca de exemplu:- intervenția pronunțării instanței sau întârzierea onorării obligațiilor, în acest caz când a expirat termenul de executare contractul respectiv este desființat necondiționat.

Conform acestui pact comisoriu instanța nu mai are nici un cuvânt de spus doar poate constata dacă în pactul comisoriu sunt respectate toate numele legale. Dacă în acest pact comisoriu se presupune o renunțare la puterea legii și creditorul va decide dacă va desființa la consecințele rezoluțiunii chiar dacă lipsește sancțiunea de punere în întârziere a debitorului,voința creditorului va fi necesară și decisivă.

Referitor la toate aceste patru pacte comisorii singurul care poate dispune rezoluțiunea este creditorul care și-a onorat îndatoririle contractuale iar înserarea unui pact comisoriu de gradul IV atât la executarea silită cât și rezoluțiunea sunt posibile.

Chiar dacă în contract a fost înserat un pact comisoriu de gradul IV debitorul care nu și-a achitat obligațiile contractuale, nu are nici un drept de a cere rezoluțiunea contractuală.

Secțiunea 3.3 Efectele rezoluțiunii contractului

Noțiune.

Indiferent de natura rezoluțiunii fie ea judiciară sau convențională, desființează contractele întemeiate între părți.

Referitor la efectele rezoluțiunii avem art.1554 alin.1 al Noului Cod Civil care spune următorul lucru:-,, contractual desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ținută , în acest caz, să restituie celeilalte părți prestațiile primite” iar excepție de la aceste articole și anume alin.2 ,,rezoluțiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la soluționarea diferendelor, ori asupra celor care sunt destinate să producă efecte chiar în caz de rezoluțiune”.

Efectele rezoluțiunii între părțile contractante.

Rezoluțiunea repune pe rol părțile contractante și trebuie sa-și restituie bunurile primite în urma prestațiilor.

Efectele rezoluțiunii sunt diferite și anume:

În cazul în care părțile nu au onorat obligațiile contractuale intervine rezoluțiunea și desființarea contractului pe motiv că acesta nu a fost încheiat.

Dacă o parte a executat clauzele parțial va interveni rezoluțiunea și restituirea prestațiilor. Atunci când restituirea prestațiilor este în imposibilitate de desfășurare ca de exemplu la contractul de furnizare a energiei electrice, efectele rezoluțiunii vor rămâne valabile numai pentru viitor.

Efectele rezoluțiunii față de terți.

Rezoluțiunea contractului față de terți are efecte ca desființarea tuturor drepturilor deoarece au fost câștigate de dobânditorul contractului care au stat la baza formării contractului respectiv.

O repunere a terților anterior momentului încheierii contractului nu este posibilă, putea fi posibilă doar în cazul în care contractul respectiv s-a încheiat între părți și terți.

Conform art.937 Noul Cod Civil terțul este îndepărtat să invoce posesia de bună-credință în cazul bunurilor mobile și poate împotrivi uzucapiunea în cazul bunurilor imobile.

EFECTELE CLAUZELOR ÎN CONTRACTELOR SINALAGMATICE

Secțiunea 4.1 Noțiune și reglementare

Clauza reputată nescrisă nu beneficiază de o caracterizare a Codului Civil doar legiuitorul face o referire la general cu privire la vasta clauză reputată nescrisă în art.1255 cu privire la nulitatea parțială iar raportat la aceste două instituții juridice se va crea o totală confuzie.

Când o clauză contractuală neesențială prin intermediul părților contractante sau în numele său se opune normelor legale și se schimbă de drept cu legile aplicabile atunci suntem în prezența unei clauze reputate nescrise.

În primul rând efectele legale prevăzute de art.1255 alin. 2 și 3 se produc în momentul când iau naștere într-un contract liber iar în cazul în care ar fi dependente de alte clauze nu ar mai putea fi eliminate așa ușor, fără a leza contractul respectiv.

Această clauză are un caracter liber și nu poate avea o valoare esențială nici prin existența ei și nici voinței părților contractuale.

O clauză principală și esențială într-un contract este bazată doar pe temeinicitatea actului juridic iar clauza susținută de voința părților contractuale este foarte importantă deoarece fără aceasta contractul nu s-ar fi închiriat. Diferența dintre aceste doua caracteristici contractuale este susținută în principiu de raportare iar referitor la aceste caracteristici existențiale clauza nescrisă nu-și poate avea locul în nici o astfel de categorie. Ea nu are o valoare esențială și nu are o bază stabilă în contract iar potrivit art.1255 Codul Civil acele condiții contractuale esențiale sau nu care în lipsa lor încheierea contractului nu a fost posibilă și astfel potrivit acestor principii vor aduce contractul la nulitate totală datorită inexistenței unei clauze nescrise.

Clauza reputată nescrisă nu produce efecte juridice deoarece absența ei a fost înlocuită cu alte clauze stabilite din punct de vedere juridic.

Secțiunea 4.2 Natura clauzei reputate nescrise

Clauza reputată nescrisă reprezintă o sancțiune dar și o soluție benefică contractuală. Rezultatul acestei clauze reputate nescrise îl găsim în art.1255 alin(2) și (3) Cod Civil care reprezintă suplinirea clauzei contractuale cu articolul din legea 1255 a Codului Civil. Când o clauză contractuală nu este menționată acel contract este lovit de nulitate deoarece se vede clar că prin nerespectarea acestei reguli se urmărește încălcarea legii.

Din punct de vedere legal această clauză reputată nescrisă pare a sancționa părțile contractante care încalcă normele contractuale și susțin o clauză ilicită dar având în vedere preocuparea intensă și a celorlalte state europene în privința salvării contractului această clauză reputată nescrisă poate fi privita ca o bună soluție de salvare a contractului și îl privilegiază de viciile de consimțământ iar cele două aspecte cu privire la clauza reputată nescrisă nu sunt neapărat în contradictoriu deoarece în prima fază are un aspect sancționator cu privire la nerespectarea clauzelor contractuale iar în cel de-al doilea aspect este benefic deoarece salvează contractul.

Reputarea clauzei nescrise reprezintă voința părților contractante respectiv o limită a acestora, iar această cauză rezultă din faptul că se produce de drept deci în concluzie această clauză operează de drept iar voința părților este nesemnificativă referitoare la acest aspect.

Raportat la nulitatea parțială a contractului foarte mulți autori sunt de acord cu aceasta și consideră că aceste clauze nescrise sunt doar nulități absolute și parțiale care au o mulțime de clauze și operează de drept iar alți autori spun că:,, legiuitorul evocă nulitatea parțială folosind alternativ și fără vreo regulă sesizabilă două expresii respectiv cea de clauză nulă sau lovită de nulitate absolută și alteori aceea de clauză nescrisă sau stipulație nescrisă”.

La baza acestor păreri stau următoarele soluții temeinice: aceste două sancțiuni sunt stabilite legal, clauza nescrisă nu are nevoie de un regim juridic special dar pentru clauzele lovite de nulitate parțială și cele nescrise care pot fi schimbate cu dispozițiile legale.

Cele două clauze contractuale sunt prevăzute în același articol din Cod și automat au aceleași efecte juridice și nu este de competența și existența lor ca din cele două aspecte sancționatoare să facă o instituție juridică prin prisma voinței judecătorului care nu le-ar fi numit specific și nu ar fi făcut o diferență între clauzele nule și nescrise conform art. 1255 sau conform art.1255 alin.(1) ,, Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri și care sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esențiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat”.

Clauzele contractuale ce sunt împotriva legii, bunelor moravuri și conduitei sociale și sunt nescrise atrag nulitatea parțială a acestuia sau dacă semnarea contractului ar fi avut loc în lipsa acestor clauze principale.

Efectul clauzei de nulitate parțială cu cel al clauzei reputate nescrise sunt sinonime dar nu au nici o valoare juridică și nu poate fi vorba de o identitate între aceste două aspecte deoarece aceste reguli sunt aplicabile contractelor lovite de nulitate absolută sau relativă și în același timp sunt aplicabile și clauzelor nescrise dar trebuie subliniat faptul că aceste două aspecte juridice au un regim diferențiator și în acest caz aceste două aspecte contractuale cea a clauzei de nulitate parțială și reputate nescrise sunt sancționate diferit.

Între nulitatea absolută și relativă diferența o face procentul general sau particular ce este privilegiat de legea încălcată iar taxarea din punct de vedere legal a clauzei ca nescrise și ocrotește atât un interes general cât și unul particular și ar avea următoarele urmări:

Conform art.1255 clauzei nescrise de la o situație la alta, în funcție de interesul apărut sau de forma nulității sancționarea acționează motivată în drept iar dacă nu ar acționa așa ar interveni instanța pentru a hotărî diferite aspecte cu privire la situația de față.

În cazul în care o clauză ar încălca un aspect demn de a ocroti interes particular trebuie sancționate conform regulilor specifice nulității relative ce ar duce la prescriptibilitatea sancțiunii clauzei nescrise sau la o posibilă confirmare a condiției contractuale respective ceea ce ar însemna o ilegalitate deoarece ea acționează de drept.

În cel de-al treilea rând în opinia susținătorilor teoriei conform căreia au considerat nescrisă o clauză ceea ce este o formă de nulitate parțială.

Legiuitorul român în baza transpunerii unor instituții în legislația națională fără a avea o experiență profesională duce la interpretări foarte radicale cu privire la cele două aspecte.

Ruperea echilibrului prestațiilor contractuale este sancționat prin clauza nescrisă și are drept sarcină la menținerea acestuia iar reputarea ca sarcină a clauzei limitează aplicarea nulității ce este foarte dură din punct de vedere legal și adoptă o sancțiune remediabilă cu ajutorul căreia nu mai este nevoie de intervenția judecătorească.

Acest art.1402 Codul Civil face excepție de la regulă în baza căreia clauza nescrisă are drept consecință ,,nulitatea întregului contract” și tot în acest art.1402 al Codului Civil găsim,, Condiția imposibilă, contrară legii, ordinii publice sau bunurilor moravuri este considerată nescrisă, iar dacă este însăși cauza contractului, atrage nulitatea absolută a acestuia”.

Diferența dintre nulitatea totală condiționată de esența clauzei respective și condiția reputării clauzei ca nescrisă în cazul în care nu este condiționată de cauza impulsivă a contractului iar acest aspect face o diferență deosebită între cele două. În unele cazuri legiuitorul a fost de acord cu sancționarea clauzei nescrise contra nulității parțiale. Cu privire la dubiile referitoare la clauza nescrisă, trebuie știut faptul că nu este una și aceeași cu nulitatea parțială.

Potrivit art.1246 Codul Civil,, Orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune” conchidem din acest articol faptul că orice încălcare a normelor legale pentru a putea încheia un contract valabil est nul în cazul în care legea nu a menționat o altă sancțiune.

Referitor la Teoria inexistenței actului juridic a pretins un domeniu imens odată care a fost susținut de diferiți autori și erau aplicabile în cazul în care unele situații erau prevăzute a fi sancționate iar legea nu prevedea nulitatea ba chiar o interzicea.

Această teorie a vizat cel mai mult căsătoria deoarece în opinia autorilor respectivi producea efecte asupra soțului de bună credință iar aceste efecte trebuiau anulate ori lege care nu există pentru astfel de probleme, căsătoria era declarată inexistentă.

Această aplicare trebuia pusă în funcțiune în cazul în care în contractul respectiv lipsea o clauză contractuală importantă iar fără aceasta contractul nu putea fi încheiat, iar unul din aceste elemente importante ar fi consimțământul părților iar consecința ar fi inexistența actului juridic,, Actul inexistent nu poate produce nici un efect, chiar înaintea oricărei intervenții a justiției pentru a constata inexistența lui”.

Între inexistenta judiciară și clauza reputată nescrisă se produce o mare confuzie prin intermediul termenilor asemănători dar în realitate ele sunt două domenii diferite.

O altă diferență importantă este între ,,actul inexistent” și cel nul, ele conțin o clauză reputată nescrisă iar actul inexistent este sinonim cu ,,actul născut mort” deoarece nu îndeplinește normele legale specifice existenței sale însă actul nul există dar are viciul de consimțământ ce îl împiedică pentru a putea fi aplicat de legiuitor.

Conchidem că natura reputării clauzei ca nescrisă reprezintă o sancțiune ce acționează de drept producând efecte directe ca eliminarea directă fiind independentă de voința părților contractuale respectiv de existența unei clauze ilicite statelor membre, o definiție similară găsindu-se în Legea numărul 193/2000 privind clauzele abuzive.

Secțiunea 4.3 Funcțiile clauzei nescrise

Funcțiile clauzei nescrise sunt per ansamblu cam asemănătoare ba chiar identice cu cele ale nulității luând în calcul faptul că atât clauza nescrisă cât și nulitate parțială produc efecte identice.

În primul rând clauza reputată nescrisă are un scop preventiv și anume acela de a aduce la cunoștință părților că introducând în contractul respectiv condiții și acestea sunt consultate de lege nescrise vor fi sancționate legal iar cele pe plan patrimonial vor fi achitate respectiv suportate de persoanele contractuale.

În cel de-al doilea rând reputarea clauzei ca nescrisă precum nulitatea sancționează părțile contractuale deoarece încheie un contract ilegal din punct de vedere al clauzelor.

Atunci când clauza nescrisă este depistată, are rolul de a salva contractul respectiv și are loc o sancțiune rezonabilă aplicată parțial ne fiind atât de radicală.

În doctrina franceză reputarea ca nescrisă a clauzei este o sancțiune dură a condițiilor contractuale ilicite. Raportat la dreptul roman unde reputarea ca nescrisă a clauzei reprezintă o încălcare de validitate a clauzelor contractuale în dreptul francez pe lângă această sancțiune folosită în dreptul roman ea mai are și calitatea de abuz sau clauză abuzivă din contractul încheiat între consumatori și profesioniști.

Directiva Consiliului European a statelor membre numărul 93/13 CEE referitor la condițiile contractuale ilicite cu consumatorii, rezultatele oferite de fiecare cuvânt legislativ diferă. Directiva nu dă o rezolvare de soluționare a clauzelor abuzive conform art.6 alin(1) ,, Statele membre stabilesc că clauzele abuzive stipulate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile prin aceste clauze, în cazul în care poate continua să existe fără aceste clauze” conform acestui articol sus menționat a făcut ca să fie introdusă de către statul român nulitatea absolută iar alt stat și anume Franța a adoptat soluția clauzei nescrise.

Secțiunea 4.4 Delimitarea de alte cauze de ineficacitate

Reputarea clauzei ca nescrisă se diferențiază de alte sancțiuni precum:- nulitatea, caducitatea, inopozabilitatea, rezilierea , rezoluțiunea.

Caducitatea se diferențiază de clauza reputată nescrisă printr-o clauză ce apare instantaneu după încheierea contractului producând efecte pe viitor.

Rezoluțiunea și rezilierea iau naștere prin intermediul unor clauze neexecutate după ce actul a fost semnat. Rezilierea se produce în urma unor fapte săvârșite în trecut și rezilierea pe viitor.

Inopozabilitatea se referă la terți și s caracterizează prin neonorarea clauzelor contractuale prevăzute de lege.

O importantă deosebire o putem obține între clauza nescrisă și nulitatea conform doctrinei ce caracterizează clauza nescrisă ca fiind o nulitate parțială. Mai putem spune despre clauza nescrisă și nulitate că sunt sancțiuni ale Codului Civil și se aplică unor fapte din trecut dar clauza nescrisă niciodată nu trebuie confundată cu nulitatea prin faptul că această clauză nescrisă este foarte deosebită de nulitate și nu în ultimul rând trebuie să fie pronunțată expres de un legiuitor.

Clauza reputată nescrisă se distinge de nulitatea relativă prin intermediul prescripției extinctive care nu este supusă.

Clauza reputată nescrisă este identică cu nulitatea absolută prin următoarele aspecte:- regimul său juridic, ambele clauze sunt imprescriptibile și pot fi folosite de orice persoană deoarece sunt dificil de demonstrat.

Clauza nescrisă poate fi invocată de orice persoană iar actele lovite de nulitate deoarece nu sunt legale în drept și sunt ignorate de persoanele cu o funcție publică de exemplu notarii publici iar clauza reputată nescrisă din punct de vedere legal este o clauză ilegală și are aceeași soartă ca și celelalte respectiv clauza nescrisă și nulitatea.

Referitor la clauza reputată nescrisă și prescripția extinctivă doctrina a afirmat faptul că nu poate fi limitată și este imprescriptibilă și acționează în numele legii.

Doctrina nu a putut interpreta unele aspecte referitoare la partea interesată de a invoca clauza reputată nescrisă poate întrerupe acest drept. În fapt nici nu se poate lua în calcul renunțarea la un astfel de drept deoarece ea operează de drept și nu are nici o treabă cu dorința părților contractante. În cazul în care o parte contractuală afirmă clauza nescrisă atunci este doar vorba de o abatere de la norma legală.

Opiniile doctrinare susțin teoria clauzei nescrise fiind o formă de nulitate parțială și sunt de părere cu clauza nescrisă în cazul în care se urmărește un interes particular prin încălcarea normei legale.

O opinie în legătură cu exprimările altor autori cu apel către clauza reputată nescrisă se poate afirma faptul ca sunt drept niște aberații deoarece persoanele nu se pot înțelege asupra clauzei nescrise prin a onora clauza și a se lipsi de efecte. Această sancțiune nici măcar nu acționează de drept doar în urma unei hotărâri judecătorești sau mai poate acționa în urma unui act juridic încheiat urmând regula nulității amiabile.

Secțiunea 4.5 Regimul juridic al clauzei reputate nescrise

Legea prevede faptul că acțiunea clauzei operează în temeiul legal și legea este foarte expresă în acest sens. În cazul în care una dintre părțile contractante nu sunt de acord cu această clauză pot merge la judecată care la rândul ei v-a constata legalitatea acțiunii clauzei.

Secțiunea 4.6 Efectul clauzei nescrise

Efectul clauzelor reputate nescrise în înlocuirea lor de drept cu dispoziții legale se regăsesc în art.1255 alin.(2) și (3).

În cazul în care un contract nu conține o clauză nescrisă acesta nu va avea efecte juridice iar aceste efecte acționează de drept în numele legii și va fi schimbată de drept cu normele legale aplicabile iar celelalte clauze își urmează efectele ca atunci când celelalte nemenționate nu ar fi existat.

Secțiunea 4.7 Spețe

Nulitatea absolută parțială

Prin cererea înregistrată la instanță pe data de 25.07.2003 reclamantul Dumitrică Ionuț a chemat în judecată pe pârâta Ianculescu Elena, cerând instanței ca prin hotărârea ce urmează să se pronunțe să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1753/15.06.2003 de la Biroul Notarului Public Ionescu Natalia, având ca obiect cota de 2/4 din terenul de 38.720 mp. Situați în localitatea Cerneți din Județul Mehedinți.

Obiectul acestei cereri intentate de reclamant, în vara anului 2005 acesta s-a hotărât să cumpere un lot de pământ pentru sora sa și a aflat că pârâta are de vânzare un teren extravilan în Localitatea Cerneți, Județul Mehedinți, cu o suprafață de 38.720 mp. astfel a luat legătura cu aceasta, au căzut de acord cu prețul urmând să facă actele în cel mai scurt timp posibil. După ce a achitat banii a început să aibă probleme personale drept urmare, el a vrut să vândă terenul respectiv si a încheiat cu pârâta un contract de mandat prin care se face dovada că ea a primit banii și că el este adevăratul proprietar astfel el putea să închirieze terenul, să ia subvenții și multe alte fructe pe seama acestui teren autentificat sub numărul 5235/15.06.2005.

Reclamantul a mai arătat prin prezenta cerere că el a vrut să încheie cu pârâta un act autentic dar a aflat că ea l-ar fi înstrăinat numitului Ivașcu Vasile, astfel a încheiat contractul respectiv cu rea credință și a înstrăinat un bun care nu se mai află în posesia ei. În urma tuturor celor relatate rezultă că acest contract este lovit de nulitatea absolută datorită nerespectării normelor legale de validitate al unui contract iar cauza contractului este ilicită.

Pârâta a depus o întâmpinare prin care cerea instanței să respingă acțiunea ca fiind nefondată. Motivele pentru care a depus această întâmpinare sunt acelea că s-ar fi înțeles cu reclamantul să plătească documentația cadastrală pentru teren iar atunci când vor întocmi actul de vânzare-cumpărare să îi plătească diferența de preț. La scurt timp a ajuns la notar cu reclamantul pentru a perfecta actul de vânzare-cumpărare și s-a dovedit că documentația cadastrală este greșită deoarece au decedat doi titulari ai dreptului de proprietate iar reclamantul a fost împuternicit la data de 12.02.2005 să vândă terenul și să îl administreze.

Un alt motiv care stă la baza acestei cereri este acela că toți proprietarii care au făcut documentația cadastrală i-au cerut reclamantului să îl vândă, acesta a refuzat astfel au vândut altei persoane. Între părți nu s-a efectuat nici o promisiune de vânzare, nu s-a plătit nici un preț putând fi obligată la achitarea cheltuielilor cadastrale efectuate de reclamant.

La data de 11.01.2007 reclamantul a mai chemat în judecată și pe Ionașcu Vasile.

La termenul din data de 15.03.2007 reclamantul a motivat obiectul acțiunii prin faptul că solicită constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare.

Instanța a respins cererea reclamantului, reținând următoarele:

Prin prezentul contract de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1753/15.06.2003 la Biroul Notarului Public Ionescu Natalia, pârâta Ianculescu Elena în complicitate cu alți terți au vândut pârâtului Ionașcu Vasile terenul arabil având suprafața de 38720 mp. situat în extravilanul Localității Cerneți din Județul Mehedinți iar prin acest act pârâta a vândut o cotă de 2/2 din teren, cota obținută prin moștenire de la defunctul său soț Amza Radu.

La data de 15.06.2005 între reclamant care mai are și calitatea de mandatar și pârâta Ianculescu Elena în calitate de mandat s-a încheiat procura autentificată sub numărul 1753/15.06.2003 de Notarul Public Ionescu Natalia, procură prin care împuternicește pe reclamant să vândă pentru și în numele ei cota de 2/2 din terenul pârâtei, să semneze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

În ceea ce susține reclamantul instanța a reținut că sunt nefondate întrucât pârâtul Ionașcu Vasile a plătit prețul terenului arabil cu suprafața de 38720 mp. iar dovada o face prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1753/15.06.2003 la Biroul Notarului Public Ionescu Natalia și a urmărit dobândirea dreptului de proprietate.

Rezoluțiune contract de închiriere

Dosar nr. 250/175/2010

Decizia civilă nr. 30

Ședința publică din data de 10 mai 2013

Asupra recursului civil e față;

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sector 3 București nr.250/175/2010 din 15 martie 2010 reclamanta Pop Ioana a chemat în judecată pe pârâții Ene Vasilica și Ene Ion pentru că prin intermediul acestei hotărâri să dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare având clauza de întreținere autentificată sub numărul 1337/10.10.2000 de către Biroul Notarului Public Ionescu Angela.

Motivul cererii este dovada faptului că reclamanta în anul 2000 a hotărât să le dea pârâților proprietatea sa alcătuită din locuință și teren având suprafața de 2075 mp. situat în Municipiul București, reclamanta având ca pretenții îngrijirea și întreținerea iar după moarte să-i facă toate cele necesare și ei să rămână cu bunurile.

Reclamanta a susținut că după încheierea actului pârâții treceau pe la ea foarte rar, însă nici ea nu le solicita foarte des ajutorul pe motiv că aveau și ei probleme. În momentul când pârâta acuză probleme de sănătate sau de aprovizionare pentru iarnă aceștia pe deasupra faptului că nu i-au oferit nici un sprijin au mai început să-i adreseze injurii și cuvinte obscene la adresa reclamantei.

Reclamanta mai susține ca și-a rupt piciorul și a cerut ajutor pârâților însă aceștia au abandonat-o în locuința ei.

Soluționând cauza, Judecătoria Sector 3 București, prin sentința civilă din data de 17.05.2014, a respins cererea ca nefondată.

Prima instanță a reținut că, prin contractul de întreținere nr. 1337/10.10.2000 reclamanta Pop Ioana a înstrăinat pârâților Ene Vasilca și Ene Ion imobilul situat în cartierul Titan, Aleea Poetului nr.53 Sector 3 București pârâții având obligația de a o întreține pe reclamantă și de a se ocupa de înmormântare și pomenirea acesteia.

Prin răspunsurile date la interogatoriu atât reclamanta cât și pârâții au fost de acord cu rezoluțiunea contractului de întreținere iar ca pârâții vor ca reclamanta să le plătească toate cheltuielile efectuate.

În speță nu s-a dovedit că pârâții nu si-au respectat obligațiile contractuale, cauză invocată ca motiv al rezoluțiunii.

Recurenta a susținut că aprecierea primei instanțe este greșită potrivit căreia rezoluțiunea contractului nu poate fi suplinită de acordul celeilalte părți deoarece este încălcat principiul voințelor părților.

Instanța de fond precizează că rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare în condițiile în care s-a cerut rezilierea acestuia iar rezilierea produce efecte pentru viitor.

Prin răspunsurile de la interogatoriu rezultă că pârâții sunt de acord cu rezilierea contractului de întreținere, fapt care a fost ignorat de instanța de fond.

În consecință apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii, având ca scop admiterea acțiunii și rezilierii contractului de vânzare-cumpărare.

În speță reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii obligației pe care pârâții intimați au asumat-o iar referitor la aceste condiții instanța nu a încălcat voința părților drept urmare respinge acțiunea reclamantei.

În consecință, respinge recursul ca nefundat și păstrează ca legală și temeinică hotărârea atacată.

Clauzele nescrise

Prin ședința civilă nr. 225/18.05.2010 pronunțată de Tribunalul Craiova, recurenta contestatoare a fost obligată să plătească intimatei suma de 75.420 lei din care 11 287 lei sunt reprezentați de energia electrică furnizată și 11.998 sunt penalități iar prin cererea înregistrată la data se 11.02.2011 nr. 773/2011 creditoarea solicită executarea silită.

Potrivit art.1 alin 1-3 din O.U.G nr.25/2010, Ministerul Finanțelor Publice dă Companiei Naționale de căi ferate ,,C.F.R” S.A un împrumut în valoare de 999.253 mii lei cu data scadentă la 15 octombrie 2010 iar banii vor fi folosiți pentru achitarea energiei electrice la data de 17 decembrie 2010.

În cuprinsul acestui act normativ a fost menționat faptul că se va achita suma de bani datorată pentru furnizarea energiei electrice cu condiția că aceștia să renunțe la penalități iar conform art.1 alin.3 O.U.G nr.15/2010 a fost modificat prin O.U.G 23/20.12.2010 și potrivit acestei reglementări legale prevăzute la alin.(5) plata sumelor datorate se va achita cu condiția renunțării la toate penalitățile.

Tribunalul a reținut că au beneficiat de împrumutul respectiv cu afectațiune specială, respectiv de renunțarea la penalități a furnizorilor de energie electrică.

La data de 15.07.2010 între contestatoare și intimată au încheiat o convenție stingând datoriile ale C.N.F.C C.F.R S.A București către S.C ELECTRICA FURNIZARE S.A creanțe care fac obiectul dosarului de executare silită nr.773/2011.

Creanțele, penalitățile și alte obiecțiuni față de C.F.R se vor stinge drept urmare:

Suma de 415287 lei se vor achita de către C F R către S.C Electrica Furnizare S.A 15.12.2010.

Când furnizorul încasează suma de bani din partea C.F.R în valoare de 215 473.

Potrivit O.U.G nr. 15/2010 și O.U.G. 20.12.2010 debitoarea a virat în contul S.C Electrica S.A sumele datorate.

O interpretare contrară i-ar da clauzei aspectul de clauză nescrisă fapt ce nu poate fi luat în calcul.

Prin achitarea sumelor de bani a debitorului acest debit nu mai există.

În speță tribunalul a reținut faptul că respectivele cheltuieli de executare ale creditoarei erau datorate de debitoare.

În temeiul art. 705 pct.2, alin.1 și 3 Codul de Procedură Civilă admite recursul și modifică parțial sentința recurată în sensul admiterii în parte a contestației la executare anulând somația numărul223/01.05.2011 doar pentru penalitățile care fac parte din sentința civilă nr.555/13.05.2011 pronunțată de Tribunalul București.

BIBLIOGRAFIE

Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan ,,Drept Civil. Teoria Generală a obligațiilor”, Editura All Beck anul 2000 pag. 21, 22, 25, 26, 28,29.

Http://www.google.ro www.avocat-sector 6.ro/anularea-actelor-juridice.html. Cabinet de avocat Adriana Nicolescu

A se vedea A. Pop, Gh.Beleiu,op.cit.354; T. Pop, op. cit., pag 181.

De exemplu, încheierea unui contract de locațiune prin violență atrage nulitatea relativă a acestuia, în vreme ce neplata chiriei de către locatar poate duce la rezilierea contractului. Pentru preluarea acestei concepții în doctrina modernă, a se vedea spre exemplu, G. Marty, P. Raynaud. Droit Civil, Edition Tome I, Introduction generale a l etitude du droit et des institutions judiciaries, Les personnes, Paris, Sirey, anul 1961, pag. 599.

A se vedea Aubry et Rau, cours de droit civil francais, 5eme, edition Tome I. pag. 180-181; D. Alexandresco, principiile dreptului civil, Vol.I. București, anul 1962, pag.80 și urm…

Tr. Ionescu, E. Barrasch, op.cit., pag.341-342; D. Cosma, op. cit., pag 300-302; A.Popa, Gh. Beleiu, op.cit. pag.360; O. Capatâna, op.cit., pag.220; T.Pop, op. cit., pag. 186-187; I. Dogaru, op.cit., pag.229; P.M, Cosmoviei, op.cit., pag. 140; E. Poenaru op.cit., pag. 143-144. Pentru critica actelor existente a se vedea și C. Hamangiu, I. Rosseti Bălănescu, Al. Baicoianu, op.cit., Vol I. pag.196-198.

A se vedea