Efectele Mass Media Asupra Personalitatii Copiilor Si Adolescentilor
=== f4ca16875f6b1b8dd09f8b350a3c9f8384961526_578926_1 ===
EFECTELE MASS-MEDIA ASUPRA PERSONALITĂȚII COPIILOR ȘI A ADOLESCENȚILOR
CUPRINS
CAPITOLUL 1. Delimitări conceptuale
Definirea mass-mediei și a comunicării de masă
Capitolul 2. Impactul mass-mediei asupra populației din România
2.1 Condiționările impuse de legea audio-vizualului
2.3 Preferințele minorilor din România în materia televiziunii
Capitolul 3. Efectele producțiilor mass-media cu conținut sexual
3.1 Impactul reclamelor cu conținut sexual
3.2 Fenomenul producțiilor de televiziune cu conținut sexual
3.3 Conținutul de sexualitate al programelor de televiziune contemporane și impactul acestora asupra psihicului
3.4 Influența new-media asupra comportamentului copiilor și adolescenților
Studiu de caz
Bibliografie
Anexe
CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Este cunoscut faptul că sistemul aferent comunicării de masă, ulterior impunerii în actuala societate modernă ca fiind o componentă primordială, a continuat să se manifeste în mod constant, din postura actorului activ, astfel reușindu-se modelarea diverselor subsisteme de la nivelul societății contemporane, prin intermediul presiunilor exercitate permanent de mesajele aferente mediei.
În plus, mass-media reprezintă nu doar mijlocul ideal de informare la nivelul actualei societăți, ci ea a reușit să se transforme și într-un adevărat factor de educație, ce poate contura, amplifica ori diversifica numeroasele experiențe de natură comportamentală ori cognitivă în rândul indivizilor.
Nu în ultimul rând, se impune a se evidenția seria numeroaselor controverse sesizate de-a lungul timpului privind influența pe care mass-media o poate determina asupra amplului proces al dezvoltării personalității copilului, respectiv adolescentului, știut fiind faptul că numeroasele influențe ce pot să fie exercitate asupra acestora pot determina o serie întreagă de efecte și consecințe.
În contextul în care persoanele adulte dispun de un anumit fond de percepție, cristalizat relativ, ele având astfel capacitatea de a selecta în mod critic conținutul diverselor mesaje ale mass-mediei, mesajele pe care le pot asimila sau nu, în funcție de sistemul valorilor deja conturat, în situația copiilor, ca și al adolescenților, ce se află într-un amplu proces al maturizării afective, intelectuale, dar și morale, se pot remarca o serie întreagă de influențe ale mesajelor mass-mediei, influențe ce pot căpăta, cu destul de mare facilitate, conotații de natură negativă.
Acesta este, de altfel, și principalul motiv pentru care se impune în mod constant analizarea multitudinii de efecte pe care mass-media le are asupra copiilor și adolescenților în mod special, în paralel cu evaluarea potențialului acesteia privind rolul determinat în cadrul procesului de educare și de modelare a generației tinere.
Definirea mass-mediei și a comunicării de masă
În domeniul dedicat terminologiei, respectiv al tipologiei, se remarcă faptul că prin mass-media se are în vedere totalitatea mijloacelor dedicate informării în masă, ca și al comunicării în masă, cu toate componentele acestora. Iar sinteza sui generis a rezultat din simpla alăturare a cuvântului de origine britanică „mass” (respectiv reprezentând o masă de persoane), cu latinescul „media”, ce reprezintă pluralul substantivului comun „medium” (respectiv transmițător, intermediar).
Se impune a se remarca și faptul că în ultima perioadă tot mai frecvent se înlocuiește expresia „mass-media” cu termenul deja consacrat „media”, termen ce are capacitatea de a determina, în același timp nu doar diversele tehnici de producerea și de transmiterea mesajelor, ci și ansamblul producătorilor de mesaje, în totalitatea multitudinii acestora.
În domeniul dedicat definirii noțiunii mass-media, merită menționată în cuprinsul prezentei lucrări de diplomă abordarea lui Sergiu Tămaș, în versiunea căruia mass-media se constituie în ansamblul „mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a maselor”, cu mențiunea că includerea presei, a televiziunii, a radioului, a cinematografului, a discurilor, ca și a diverselor alte mijloace în interiorul unei unice categorii s-a realizat prin prisma faptului că „toate contribuie la crearea unei culturi de masă, proprie civilizației moderne, diferită de cultura rezervată publicului instruit, cultură dobândită prin instituții de învățământ și cărți”.
După cum bine a remarcat și autorul anterior menționat, mass-media reușește să dispună de capacitatea influențării maselor, în paralel cu exercitarea rolului difuzării diverselor mesaje către acestea și transmiterea informațiilor spre consacrata audiență de masă.
Nu în ultimul rând, se impune a se menționa și faptul că în actuala societate, marcată periodic de diverse fluctuații ce au un impact major la nivelul indivizilor, o atenție deosebită este acordată așa numitei „comunicări în masă”, mai ales prin prisma vastelor posibilități dedicate „influențării milioanelor de cetățeni”, aspect care, în timp, a determinat o „anumită estompare a formelor tradiționale de comunicare politică”.
Iar în ultimii ani tot mai numeroși au fost specialiștii care au atras atenția asupra influenței deosebite pe care o poate manifesta asupra indivizilor actuala mass-media, „un rol prioritar revenindu-i televiziunii”.
În contextul în care, de la o zi la alta, mijloacele de comunicare în masă reușesc să se diversifice în mod accelerat, iar puterea, respectiv influența pe care acestea o au asupra indivizilor crește în mod exponențial, se remarcă faptul că mass-media, ca și mijloc de comunicare în masă, prin intermediul specificului său, reușește să determine unei mari majorități a populației iluzia participării în mod activ la diversele evenimente cotidiene, ca și o anumită implicare activă în acestea.
De asemenea, mass-media are capacitatea de a impune și de a determina un adevărat sistem al valorilor materiale și spirituale, mai ales prin intermediul conținuturilor diverselor știri ori al informațiilor pe care le difuzează publicului larg, în acest fel ea reușind să îi determine acestuia un adevărat complex de reacții și de atitudini.
În plus, datorită faptului că reușește să le ofere indivizilor totalitatea informațiilor de care aceștia au nevoie, informații ce sunt prezentate în forme și concepte care mai de cate mai cosmetizate, mass-media reușește și să crească în mod exponențial nevoile publicului de implicare, de noi, de apartenență la realitatea cotidiană.
Se remarcă faptul că în actuala societate nici o informație din mass-media nu este mai bine receptată de către marea masă a publicului larg dacă aceasta nu este în mod obligatoriu însoțită și de o anumită imagine considerată ca fiind reprezentativă, știut fiind faptul că nimic nu reușește să capteze și implicit să fidelizeze mai ideal atenția oricărui consumator de media decât o informație de impact, ce este în mod obligatoriu însoțită și de imaginea despre care se spune că „ face cât o mie de cuvinte”.
Așa se face faptul că imaginea la modul general, ca și imaginea regăsită în televiziune, în tot mai „săraca” presă scrisă ori în mediul online, reușește în acest moment să contribuie în mod esențial nu doar la susținerea ori la întărirea unor tipare în cadrul mentalului colectiv, ci și la modificarea acestora, ori chiar la determinarea unor noi tipare. Iar semnificativ și demn de evidențiat este modul în care prin intermediul unor anumite imagini, ce sunt atent selecționate și ulterior incluse în conținutul unor informații din mass–media (oricare ar fi forma acesteia, mai precis televiziune, presă scrisă ori mediu online) se pot determina la nivelul opiniei publice o serie întreagă de reacții și sentimente de tip controversat, oscilând între frustrări și respingeri, păreri antagonice ori ostilități diverse.
Trebuie precizat faptul că noțiuni precum „comunicare de masă”, „mass-media”, ca și noțiunea dedicată „mijloacelor de comunicare în masă” nu au capacitatea de a se întrepătrunde la nivel general, respectiv în totalitate, acestea nefiind sinonime într-o accepțiune totală, ceea ce poate să determine anumite confuzii.
O abordare interesantă în acest context este regăsită la Jean Cazeneuve, specialistul opinând că media reușește să „desemneaze, în principiu, procesele de mediere, mijloacele de comunicare și comunicațiile de masă”.
Se remarcă faptul că media este definită de autorul francez ca fiind totalitatea „mijloacelor de informare (comunicare”, mass-media fiind percepută drept totalitatea mijloacelor de comunicare dedicate unui „public larg, mijloace inventate și folosite de civilizațiile moderne și care au drept caracteristică esențială uriașa lor putere corelată cu un vast câmp de acțiune. Fără discuție că în această categorie trebuie înscrise: radiodifuziunea, televiziunea, cinematograful, presa scrisă, cartea, discursurile, benzile, casetele, videocasetele, afișajul publicitar”.
De asemenea, se impune a se aminti și conceputul „media” în versiunea lui Marshall McLuhan, concept care a reușit să determine în timp multiple construcții lingvistice (multe dintre acestea căpătând și derivate), ce au fost ulterior preluate, sub diverse forme, la nivelul limbajului de specialitate, remarcându-se noțiunea:
Multimediei
Macromediei
Noilor Media
Hypermediei
Mediatizării
Mediei Analysis
Medierii
Urmând contextul acesta, se poate defini comunicarea de masă ca reprezentând ansamblul diverselor procedee specifice (incluzând televiziunea, presa scrisă, radioul, cinematograful sau noile media) prin intermediul cărora se reușește realizarea unei informări complexe la nivelul publicului larg, în paralel cu realizarea controversatului proces al comunicării către așa denumita „opinie publică”.
În domeniul dedicat analizării complexului concept aferent „comunicării în masă” se remarcă existența unor multiple sintagme, în topul acestora poziționându-se amplitudinea socială a mesajului, nivelul receptivității, standardizarea consumului mediatic, ca și simultaneitatea receptării.
Din acest considerent se remarcă faptul că deseori, la nivelul limbajului obișnuit, sunt utilizare expresii precum „tehnici de difuzare colectivă” ori „canale de difuzare colectivă”, ceea ce poate determina ideea redefinirii comunicării în masă, ca fiind asocierea diverselor fenomene socio-culturale, urmare a efectelor determinate de evoluția continuă a tehnologiei de ultimă oră.
În opinia autorului anterior citat, Marshall McLuhan, în categoria mijloacelor de comunicare sunt incluse și „cuvântul, telefonul, telegraful, scrisul”, cu toate că se apreciază că ele „servesc mai curând la stabilitatea de relații interpersonale decât ca emițători către marele public”. Iar comunicarea de masă este percepută drept procesul deosebit de complex și variabil, în interiorul căruia căreia „nimic nu poate fi simplu și de la sine înțeles”.
Se impune a se evidenția și faptul că în societatea actuală, mass-media a reușit să își aroge noi dimensiuni și valențe și dimensiuni, transformându-se într-un „fel de centru gravitațional în raport cu care se poziționează toate celelalte segmente ale societății – sistemul economic, sistemul politic, sistemul ideologic, sistemul cultural, sistemul tehnologic, sistemele și subsistemele sociale”.
Iar din totalitatea mijloacelor media existente, cu certitudine televiziunea a reușit să se detașeze net, urmare a influenței majore pe care o manifestă la nivelul marii majorități a indivizilor.
Televiziunea actuală reușește să determine luarea diverselor decizii, să imprime abordarea anumitor concepte, ca și să formeze anumite percepte asupra diverselor valori existente. Și asta mai ales în contextul în care ea le oferă tuturor indivizilor, aproape fără restricții și limitări, o infinitate de informații preluate din cele mai vaste domenii, ca și analize complexe, fenomene, concepte, știri, emisiuni, etc.
În actuala societate, noua televiziune (cea redefinită de influențele ultimelor ani) a reușit să definească, din păcate, și o nouă cultură, mult mai simplă și în absența unor implicații mai profunde, conforme preferințelor manifestate constant de către publicul larg contemporan. Iar asta mai ales în contextul în care un grad mai ridicat al culturii ar impune/ar atrage după sine și criterii cu mult mai riguroase, respectiv mai înalte dedicate selectării programelor unor anumite televiziuni, un deziderat destul de dificil greu de realizat, mai ales în cadrul contextului contemporan.
În acest moment, din păcate pentru actuala societate, televiziunea se evidențiază tot mai frecvent prin intermediul multitudinii disfuncțiilor ce sunt semnalate de către specialiști, din totalitatea acestora menționând doar:
O anumită efemeritate a mesajului
Multiplele efecte ale unei vizionări excesive
Cronofagie
Fenomenul dezinformării periodice
Fenomenul manipulării, manipulare ce poate îmbrăca diverse forme
Casarea nivelului cultural
Crearea de false evenimente, ca și crearea unor false vedete
În acest moment, se remarcă faptul că marea majoritate a televiziunilor existente aleg varianta parazitării funcției de informare, o atenție specială fiind acordată mimetismului mediatic. Iar cel mai edificator exemplu în acest sens îl reprezintă celebrul scandal Clinton-Lewinski, prin intermediul hărțuirii informaționale atent concertate fostul președinte al Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton, reușind să redirecționeze atenția mass-mediei de la acel scandal numai prin intermediul exagerării conflictului armat din zona Golfului.
Acest mimetism mediatic (una dintre victimele celebre acestuia fiind nimeni alta decât fosta prințesă a inimilor, Diana) a devenit un fel de „modă” în ultimele decenii, el nefiind decât un efect firesc al crizei supra-informațiilor. Mai precis, se remarcă faptul că marea majoritate a instituțiilor mass-media par a cădea la un moment dat sub incidența unei așa zise „nebunii mediatice”, ele focalizându-se asupra unui subiect pe care îl percep ca fiind de maximă importanță și actualitate pentru publicul larg și pe care îl exploatează la maxim, încălcând deseori toate regulile deontologice în domeniu.
Așa se face faptul că foarte rapid imitația informației reușește să ajungă într-un punct considerat critic (delirul mediatic al publicului larg), de unde începe să se remarce așa numitul efect al bulgărelui de zăpadă. Din acest moment, cu cât un anumit subiect este în centrul atenției publicului larg, mai dezbătut, mai analizat, cu atât subiectul începe să fie tot mai mult perceput ca fiind unul de neabandonat discuției, un subiect indispensabil și de importanță majoră.
Acesta este de altfel și momentul în care în rândul unor anumite televiziuni se remarcă și apariția unui trend asemănător hipnozei, aceste instituții mass-media omițând mare parte din conceptele deontologice și continuând să pună presiune respectivul subiect, considerat a fi de maxim interes pentru publicul larg.
De altfel, în interiorul oricărei televiziuni, mulți sunt jurnaliștii ce, în dorința de a obține senzaționalul, de a difuza diverse exclusivități, uită de toate regulile deontologice și încep să imite, respectiv să copieze ori chiar să denatureze unele informații, în acest fel afectându-se în mod grav nu doar realitatea conținutului informațiilor prezentate publicului larg, ci și denaturarea adevărului.
În plus, nu de puține ori, se remarcă și prezența hiper-emoțiilor, televiziunile prezentând adevărate predilecții pentru spectacolele ieftine. Și asta deoarece în actuala societate, se cunoaște faptul că mass-media reușește nu doar să supraviețuiască, ci și să se impună prin intermediul furnizării diverselor funcții pe care le deține, ea impunând în mod constant „anumite consecințe directe asupra marii majorități a populației și răspunzând necesităților impuse”.
Cu toate acestea, de-a lungul timpului mulți au fost specialiștii care și-au formulat suspiciunile cu privire la efectele impactului determinat de mass-media la nivelul majorității largi a publicului, Jean Jacques Rousseau apreciind că mass-media este dedicată numai persoanelor ignorante, în vreme ce T. J. De Santi a ajuns la concluzia că „va veni ziua când cei care produc în domeniul gândirii vor deveni surzi la mass media”.
În țara noastră, sesizându-se precoce nevoia publicului larg pentru diversele scandaluri, pentru cancanuri, ca și pentru evenimente și imagini care mai de care mai șocante (mediul online abundând în acest moment de acestea), o mare parte din mass-media a renunțat în ultimii ani la realizarea/difuzarea unor informații de calitate, acestora luându-le locul scandalurile dintre diversele personaje aflate în atenția publicului, imaginile cu un puternic impact emoțional, acuzațiile în direct, comentariile licențioase, scenele de violență, etc.
În acest moment, marea majoritate a televiziunilor din România au capacitatea determinării unor modificări semnificative la nivelul mentalității colective, cu intervenții directe asupra evoluției diverselor categorii sociale, mai ales pe fondul determinat de necesitatea exagerată a abordării unor informații considerate de impact, incluzând nu doar noutățile de moment, ci și divertismentul, scandalurile (incluzând și scena politică) și chiar o anumită latură a erotismului.
Cele mai multe dintre televiziunile românești au reușit să se transforme în ultimii ani în acele instituții media ce au capacitatea de a determina dependența publicului larg, în acea „preferință” ce poate, din păcate, controla nu numai modul de reacție al privitorului, atașamentul ori detașarea acestuia, ci și felul în care acesta percepe ori analizează anumite informații, cu influențe directe asupra modului de gândire.
Toate acestea în contextul în care oferta deosebit de vastă a informațiilor și programelor pe care televiziunile le pun la dispoziția oricărui consumator de media interesat este nu doar aproape fără limitări, ci și gratis, ceea ce determină și o creștere progresivă a apetitului pentru aceasta a privitorului.
Pe bună dreptate, mass-media a ajuns să fie definită de către unii specialiști ca fiind fenomenul ce are capacitatea de a influența în mod permanent diversele trăiri, stări, ca și decizii ale publicului larg, cu mențiunea că și societatea este în mod constant și periodic influențată de aceasta.
Și în ciuda faptului că există multe păreri conform cărora televiziunea nu are capacitatea da a exercita asupra societății efecte majore (susținându-se că aceasta poate doar să reflecte o reprezentare a societății), în realitate se întâmplă exact invers, televiziunea trasformându-se într-o adevărată putere la nivelul actualei societăți.
Mai mult, datorită importanței și interesului indus de publicul larg, televiziunea deține în acest moment un rol primordial la nivelul diverselor domenii ale societății contemporane, aceasta fiind percepută și ca un adevărat factor de încredere la nivelul populației.
Din nefericire pentru publicul larg, televiziunile au realizat rolul deosebit pe care îl au la nivelul actualei societăți, ele căpătând inclusiv conștiința propriilor valori în fața marii mase a populației și ulterior uzând de totalitatea mijloacele avute la îndemână în vederea influențării nu doar a diverselor medii, ci și a stărilor de fapt.
Iar o parte dintre televiziuni apreciază în acest moment că influența, ca și puterea pe care o manifestă, sub o formă sau alta, asupra publicului larg, este determinată de modul în care ele reușesc să își expună acestuia așa numitul „adevăr absolut”, moment în care se declanșează și emiterea unor pretenții (deseori exagerate) privind aducerea la ordine a unor reprezentanți marcanți ai actualei societăți.
Nu de puține ori, publicul larg are senzația că se află permanent într-un contact direct cu personajele promovate de mass-media, deseori imaginea acestora fiind asociată involuntar cu mesajele transmise și receptate. Iar imaginea în mass-media (în general) și cea din televiziune, în special, se constituie în cea mai facilă și sigură metodă de manipulare/influențarea comportamentelor umane, indiferent de reacțiile acestora la diversele condiții specifice.
CAPITOLUL 2. IMPACTUL MASS-MEDIEI ASUPRA POPULAȚIEI DIN ROMÂNIA
Se cunoaște faptul că cel mai influent și puternic element al mass-media, televiziunea, considerată ca fiind și în topul instituțiilor de manipularea maselor largi, nu ar reuși să determine o influență deosebită asupra publicului larg în condițiile în care imaginile difuzate de aceasta nu ar determina un impact deosebit la nivelul psihicului uman, cu modelarea și modificarea atitudinilor, a convingerilor, a reacțiilor, ca și a deciziilor.
Din nefericire, sunt foarte puțini cei care au cunoștință cu adevărat despre totalitatea consecințelor pe care mass-media le poate avea asupra psihicului uman, ca a efectelor determinate la nivel mental de informațiile/programele preferate ce sunt difuzate în mod periodic.
Iar din totalitatea programelor ce sunt derulate zilnic pe micul ecran, cele mai nocive asupra publicului larg (cu precădere asupra copiilor și adolescenților) sunt programele ce includ direct ori indirect în conținutul lor diverse elemente specifice domeniului erotic.
În România anului 2018, se estimează că peste 85% din numărul total al gospodăriilor includ minim un televizor, în 70% dintre acestea diverselor programe de televiziune fiind receptate prin cablu ori prin satelit. Iar în ceea ce privește numărul copiilor/adolescenților ce au în camera proprie un televizor, procentul se apropie de valoarea de 46% la nivelul mediului urban, respectiv de valoarea de 33 % în cadrul mediului rural.
Conform studiilor ce au fost realizate în domeniu în ultimii ani, s-a reușit evidențierea faptului că în marea majoritate ca cazurilor, atât persoanele adulte, cât și copiii, respectiv adolescenții preferă să își petreacă timpul liber pe care îl au la dispoziție vizionând diverse programe de televiziune.
Mai precis, un procent de 80% dintre copiii din țara noastră se uită zilnic la televizor, în vreme ce 90% au precizat că obișnuiesc să urmărească diverse programe de televiziune de cel puțin cinci ori într-o săptămână.
Demn de precizat este faptul că aceste procente crescute au fost înregistrate în ciuda faptului că în ultimii ani a crescut exponențial numărul cercetătorilor au atras atenția asupra faptului că un consum ridicat de televiziune atrage după sine și o diminuare drastică a volumului de lectură.
În plus, dacă un procent de peste 30% din numărul total al copiilor au precizat că televizorul se constituie în principala opțiune pe care o au de a-și petrece timpul liber, doar 4% au menționat că preferă, ca și o modalitate de distracție, lectura (aici fiind incluse cărțile, ziarele ca și diversele reviste) ori diversele activități de natură culturală, cum ar fi vizionarea unor concerte, ca și vizionarea de filme la cinematograf, etc.
2.1 Condiționările impuse de legea audio-vizualului
La nivelul tuturor televiziunilor din România reglementarea emisiunilor diverse, ce sunt incluse în cadrul grilelor de programe aferente acestora se realizează avându-se în permanență în vedere nu doar prevederile incluse în conținutul Legii nr. 504/11.07.2002, ci și cele regăsite în Decizia nr. 220/24.02.2011 ce vizează Codul reglementării conținutului audiovizualului.
Mai precis, totalitatea programelor televiziunilor ce emit pe teritoriul țării noastre sunt delimitat e în mai multe categorii de programe, respectiv:
Programe ce sunt considerate a fi accesibile tuturor categoriilor de public, acestea neincluzând nici un fel de restricții ori semne de avertizare
Programe ce pot să fie vizionate de către persoanele minore ce au vârsta de maxim 12 ani, cu mențiunea că vizionarea se poate face doar cu acordul părinților ori împreună cu familia. Aceste programe sunt inscripționate cu simbolul AP – respectiv acord parental
Programe ce sunt interzise persoanelor minore ce au vârsta sub 12 ani – respectiv programele inscripționate cu simbolul „12”
Programe ce sunt interzise persoanelor minore ce au vârsta sub 15 ani – respectiv programele inscripționate cu simbolul „15”
Programe ce sunt interzise persoanelor minore ce au vârsta sub 18 ani – respectiv programele inscripționate cu simbolul „18”
Programe ce sunt interzise persoanelor minore, acestea incluzând filme, dar și diverse emisiuni cu caracter pornografic, ce au ca principal scop prezentarea actelor sexuale ori a diverselor modalități ce sunt dedicate satisfacerii dorințelor sexuale, ca și a programelor în cadrul cărora sunt prezentate acte sexuale reale, indifferent de modalitățile de filmare a acestora – respectiv programele inscripționate cu simbolul „18+”
Programele de televiziune ce sunt inscripționate cu simbolul AP pot să fie difuzate numai prin însoțirea acestora cu semnul caracteristic de avertizare (mai precis un cerc ce are culoarea albă și în centrul căruia este marcat, pe fond transparent, simbolul AP), programele de televiziune ce sunt însoțite de simbolul „12” fiind difuzate numai după orele 22.00, acestea fiind în permanență însoțite de semnul distinct de avertizare, mai precis cerculețul alb, în centrul căruia, pe fondul transparent, este inscripționat simbolul 12.
În ceea ce privesc programele de televiziune ce sunt inscripționate cu simbolul „15”, acestea sunt difuzate numai în intervalul orar 23.00/6.00, acestea fiind în permanență însoțite și de simbolul caracteristic (ce a fost anterior menționat, singura deosebire fiind reprezentarea cifrei 15). Singura excepție este reprezentată de filme artistice, de filme seriale, ca și de filme documentare, toate clasificate în categoria simbolului „15”, caz în care este permisă difuzarea acestora în intervalul orar 22.00-6.00.
Programele ce poartă simbolul „18” pot să fie difuzate de televiziunile din România numai în intervalul orar 1.00/6.00, semnul caracteristic acestora, respectiv (18), fiind în mod obligatoriu expus pe micile ecrane pe întreaga durată a respectivului program difuzat de televiziunea respectivă.
Demn de menționat este faptul că toate programele de televiziune ce sunt clasificate în categoria „12”, respectiv în categoria „15” pot să fie difuzate de către televiziuni și în reluare, în intervalul orar 6.00-20.00 numai cu condiția editării acestora anterior difuzării, astfel încât acestea, la redifuzare, să respecte toate condițiile dedicate modului de difuzarea programelor de televiziune ce sunt accesibile tuturor categoriilor de public, ca și a diverselor condiții dedicate difuzării programelor încadrate la categoria AP.
De asemenea, se impune a se menționa în cadrul prezentului subcapitol al lucrării de diplomă și faptul că în intervalul orar 6.00-20.00 este interzisă și difuzarea programelor de televiziune în conținutul cărora sunt prezentate diverse acte cu comportament obscen, acest intervalul prelungindu-se până la orele 23.00 în situația producțiilor de televiziune în care sunt prezentate scene de sex, dar și limbaj ori comportament obscen.
2.3 Preferințele minorilor din România în materia televiziunii
În ciuda faptului că poate părea dificil de crezut, studiile au reliefat faptul că pe perioada unei singură săptămâni, un copil din România se uită la diversele emisiuni TV timp de 150 minute/zi, în vreme ce în perioada de week-end acest intervalul poate ajunge și la 215 minute/zi.
În ceea ce privesc intervalele preferate dedicate vizionării diverselor emisiuni tv, acestea sunt între orele 17-22 (mai precis aproape 2/3 din numărul total al copiilor și adolescenților), respectiv între orele 22-24 (un procent de peste 30% din numărul total al copiilor – cu mențiunea că durata de vizionare depășește deseori valoarea a 60 de minute).
În plus, peste 50% din numărul total al copiilor care obișnuiesc să se uite la diversele emisiuni ce sunt difuzate de posturile de televiziune din țara noastră preferă să le urmărească singuri, mai precis în absența adulților. Iar în peste 90 % dintre cazuri, acești copii susțin (și declarațiile lor au fost confirmate de către părinți) că obișnuiesc să urmărească în principal emisiunile de televiziune ce sunt marcate cu simbolul „A.P.”.
Doar o treime din numărul total al copiilor ce au vârstele cuprinse între șase ani – opt ani, respectiv doar ¼ din numărul total al copiilor cu vârste incluse în intervalul 9-11 ani nu vizionează nici un fel de emisiuni de televiziune ce sunt inscripționate cu mențiunea „12”, în vreme ce jumătate din numărul total al copiilor au declarat că obișnuiesc deseori să se uite la astfel de programe.
Un procent semnificativ (mai precis de aproape 30%) obișnuiește să urmărească deseori emisiunile televizate ce au fost inscripționate cu simbolul „16”, indiferent de vârsta copiilor telespectatori, cu mențiunea că prezența diverselor semne de interdicție nu reușește să le inducă restricțiile specifice în astfel de cazuri.
În conformitate cu rezultatele studiului ce a fost anterior menționat, în cazul copiilor ce au vârste incluse în intervalul 6 ani – 11 ani, s-a remarcat situația următoare:
Un procent de 87% obișnuiesc să vizioneze în mod frecvent diversele emisiuni tv ce sun inscripționate cu „A.P.”
68 % dintre copiii incluși în studiu au declarat că se uită la emisiunile tv ce poartă sigla „12”
Un procent de peste 24% dintre acești copii declară că obișnuiesc să se uite la emisiunile tv ce au prevăzut semnul „16”
În plus, mai mult de jumătate dintre copiii ale căror vârste sunt cuprinse în intervalul 12 ani – 14 ani au declarat că obișnuiesc să urmărească emisiuni tv ce au prevăzut semnul „16”, iar peste 22% dintre copiii ce au fost incluși în această categorie au menționat că cel puțin o dată au urmărit filme erotice/porno la televizor.
În acest moment, specialiștii în domeniu apreciază că în România, vârsta la care copiii reușesc să ia contact pentru prima oară în viața lor cu diverse elemente erotice ori chiar cu elemente porno variază în intervalul 9-13 ani, aspect ce ar trebui să se constituie într-un adevărat semnal de alarmă pentru toate persoanele interesate de pentru ulterioara lor dezvoltare psihică, mentală, dar și fizică.
Din nefericire însă, în actuala societate nu se poate remarca decât o uriașă lipsă de interes din partea părinților privind modul în care copiii și adolescenții obișnuiesc să își petreacă timpul liber, astfel minorilor fiindu-le oferită posibilitatea (deosebit de periculoasă) urmăririi nestingherite a diverselor programe și emisiuni televizate, ce includ anumite grade de conținut dăunător copiilor.
Mai mult, în ciuda numeroaselor atenționări venite din partea autorităților, ca și din partea specialiștilor, un număr tot mai mare de copii și adolescenți au posibilitatea să își aleagă singuri diversele programe și emisiuni de televiziune pe care să le urmărească, în acest fel existând riscul creșterii exponențiale a multiplelor efecte pe care aceste demersuri le pot avea asupra lor.
CAPITOLUL 3. EFECTELE PRODUCȚIILOR MASS-MEDIA CU CONȚINUT SEXUAL
3.1 Impactul reclamelor cu conținut sexual
Pe lângă toate acestea, în ultimii ani s-a remarcat și creșterea deosebită a numărului de reclame ce au în conținutul lor diverse imagini cu conținut sexual, în marea majoritate a cazurilor în centrul atenției fiind poziționate personaje de sex feminin, ce au un aspect fizic deosebit și care sunt prezentate/percepute publicului larg drept „obiecte sexuale”.
Marea diversitate ce este semnalată pe piața reclamelor, căreia i se adaugă și dorința de nou, respectiv de schimbare, îi determină pe tot mai mulți producătorii din întreaga lume să abordeze din ce în ce mai frecvent acest subiect, nemaifiind un secret pentru nimeni faptul că „sexul vinde”.
În țara noastră, de departe cea mai reprezentativă reclamă ce a inclus o imagine sexuală a fost cea a fostei prezentatoare TV, Mihaela Rădulescu, vedeta fiind implicată în urmă cu câțiva ani într-o campanie anti-tutun, respectiva reclamă reușind să stârnească cu trecerea timpului o serie întreagă de controverse (a se vedea ANEXA 1).
În domeniul dedicat percepțiilor consumatorilor vizând astfel de reclame ce includ un anumit conținut sexual, se remarcă diverse păreri contradictorii, mare parte dintre telespectatorii români ce au fost intervievați în acest sens apreciind că astfel de reclame pot fi percepute drept normale.
În vreme ce o parte dintre telespectatori apreciază acest gen de reclame, pe care le caracterizează ca fiind interesante și stimulative în influențarea cumpărării produsului, alții declară că acestea le displac și chiar că reușesc să îi determine să reacționeze în mod negativ când vine vorba de produsul ori serviciile la care fac referire respectivele reclame.
S-au sesizat însă și păreri conform cărora „sexualitatea reflectată în reclame nu are capacitatea de a afecta în mod semnificativ o valoare umană, aceasta starea de spirit a culturii colective”.
Tot mai numeroasele studii și abordări în domeniul dedicat reclamelor ce includ în conținutul lor imagini de sexualitate ori imagini care imprimă femeilor ideea obiectelor sexuale, au reușit să evidențieze faptul că aceste reclame reușesc să determine o trezire a atenției intenționate la indivizi, ca și o trezire a interesului față de respectivele bunuri ce au fost promovate în vederea achiziționării.
În opinia controversatului König, diversele reclame ce au un conținut de sexualitate variabil reușesc să acționeze în mod metodic asupra psihicului uman, în vederea determinării unor dispoziții de tip voluntar diverse, ce au drept principal rezultat final achiziționarea respectivului produs/serviciu ce a fost prezentat în respectiva reclamă.
În plus, Dimitrie Todoran este de părere că reclama se constituie într-un mijloc prin intermediul căreia se reușește atragerea atenției consumatorului (mai precis prin activarea psihicului acestuia), ea determinând implicit achiziționarea produsului/serviciului ce a fost afișat în cadrul acesteia.
În vederea creșterii deosebite a gradului de eficacitate specific unei reclame, se impune ca aceasta să includă și diverse tehnici ce au capacitatea de a-i determina pe potențialii cumpărători să achiziționeze într-un timp cât mai scurt respectivele produse/servicii ce sunt incluse.
Acesta este motivul pentru care, apreciază psihologul Anthony R. Pratkanis, în conținutul diverselor reclame comerciale realizate și difuzate, se impune și includerea unor tactici persuasive fundamentale, cu mențiunea că imaginile proeminente cu potențial conținut sexual se numără în topul acestora.
În cadrul demersului dedicat obținerii unor rezultate cât mai bune (mai precis realizarea unei cifre de afaceri ridicate în domeniul vânzărilor de produse/servicii deosebite), mulți sunt producătorii ce iau în calcul includerea în conținutul diverselor reclame pe care le realizează, a unor imagini ce au un conținut variabil de sexualitate, cu precizarea că în multe dintre astfel de situații se remarcă și faptul că o parte dintre reclame ajung ulterior să fie interzise spre difuzare pe micile ecrane.
Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al cazul reclamei ce a fost concepută de către cunoscuta companie britanică Kazam (aceasta fiind producătoare de smartphone-uri) în vederea promovării telefonului Tornado, reclamă ce a fost interzisă spre difuzarea pe micile ecrane, ca urmare a conținutului sexual în mod explicit (a se vedea ANEXA 2).
Respectiva reclamă, ce a fost interzisă de către A.S.A. (mai precis Autoritatea pentru Standarde în Publicitate), ca urmare a conținutului cu caracter sexual, o înfățișează pe o tânără brunetă, ce se plimbă prin casă îmbrăcată fiind numai în lenjerie intimă și care își atinge coapsele, sânii și își mușcă buzele, conținutul neavând nici un fel de legătură cu produsul ce se dorea a fi promovat, el fiind centrat pe gesturile actriței.
În replică, producătorii au ținut să precizeze că respectiva reclamă sugestiona ideea că respectivul telefon are dimensiunile atât de mici încât poate fi cu ușurință uitat în buzunarele unui accesoriu vestimentar, scenariul folosit fiind unul „clasic”.
Un alt exemplu edificator poate fi reprezentat de către reclama făcută la un anumit parfum de către cunoscuta cântăreață, Beyonce, aceasta fiind de asemenea interzisă spre difuzare la posturile de televiziune ca urmare a caracterului sexual explicit (a se vedea ANEXA 3).
Și tot aici se impune a se menționa și reclama ce a fost concepută pentru compania Dreamscape Networks și care o are în centrul atenției pe frumoasa Pamela Anderson, reclamă de asemenea interzisă la difuzare în Marea Britanie nu doar pentru caracterul său sexual, ci și pentru „degradarea femeii” (a se vedea ANEXA 4).
3.2 Fenomenul producțiilor de televiziune cu conținut sexual
În cadrul acestui capitol al prezentei lucrări de diplomă se impune menționarea și a unui alt fenomen ce s-a remarcat în domeniul comportamentului erotic ce poate fi reflectat prin intermediul mass-mediei, mai precis fenomenul filmelor ce sunt derulate la diverse televiziuni și care includ scene ce au un conținut variabil de sexualitate.
La acest capitol nici România nu face excepție, remarcându-se faptul că pe marea majoritate a canalelor de televiziune existente sunt difuzate în mod periodic astfel de filme, ce pot să fie vizionate nu doar de către persoanele adulte, ci și de către minorii ce au acces la media, fără o supraveghere corespunzătoare din partea părinților.
Nu în ultimul rând, se impune a se menționa și evoluția deosebită pe care a cunoscut-o în ultimul deceniu mediul online dedicat filmelor ce includ în conținutul lor scene diverse de sexualitate, la acestea minorii având practic acces nelimitat, în ciuda unor restricții ce sunt impuse de către administratori (în această categorie fiind incluse mențiunile standard vizând vârsta utilizatorilor, ce apar afișate pe respectivele pagini web sursă).
În domeniul dedicat filmelor, se remarcă de altfel și trecerea destul de facilă de la revoluția artistică și respectiv de la mișcarea socială la o așa denumită „revoluție sexuală”, prin intermediul negării diverselor valori de natură etică, ca și morală, reușindu-se nu doar o liberalizarea sexuală, ci și o afișare a unei sexualități sălbatice.
Și asta în contextul în care este cunoscut faptul că, mai cu seamă în ultimii ani, sexul a început să fie perceput drept o „afacere” deosebit de profitabilă, în acest moment numărul filmelor cu caracter sexual depășindu-l de câteva ori pe cel al filmelor clasice, ce sunt produse la nivel mondial.
În paralel cu această evoluție deosebită, se remarcă și dezvoltarea gradului de receptivitate la diversele imagini cu caracter sexual, respectiv la scenele sexuale, aspect determinat și de difuzarea în mod constant la televiziuni, ca și în mediul online, al tot mai numeroaselor pelicule de gen.
Pe fondul reducerii semnificative a diverselor restricții impuse în domeniul audio-vizualului, s-a remarcat faptul că industria filmelor ce include diverse scene de sexualitate s-a dezvoltat în mod deosebit, în acest moment impactul acesteia la public fiind unul deosebit nu doar la nivel global, ci și la nivel național.
Cel mai bune exemplu îl constituie filmul „Basic Instinct” („Instinct primar”), celebrul thriller erotic din anul 1992, produs în S.U.A., sub regia lui Paul Verhoeven și scenariul lui Joe Eszterhas, film ce i-a avut în rolurile principale pe cunoscuta Sharon Stone și Michael Douglas (a se vedea ANEXA 5) și care la un buget de 49 de milioane de dolari a reușit să atragă încasări de aproape 400 de milioane de dolari.
3.3 Conținutul de sexualitate al programelor de televiziune contemporane și impactul acestora asupra psihicului
Nu în ultimul rând, se impune a se lua în calcul și tot mai numeroasele emisiuni televizate ce includ replici și/sau acțiuni cu trimitere la sexualitate, mai ales în contextul în care se cunoaște că, în cadrul oricărei emisiuni televizate, imaginile sunt cele care dau putere deplină oricărui mesaj din televiziune, iar telespectatorii, indiferent de categoria socială ori de vârstă devin distrași instant de la un mesaj oral dacă prin fața ochilor le sunt trecute imagini succesive, bine și sugestiv alese.
În ultimul deceniu, nu doar în televiziunile din întrega lume, ci mai ales în televiziunile din țara noastră, s-a observat faptul că că dinamismul diverselor informațiilor a dispărut în mod treptat, dar sigur, iar subiectele sunt abordate de către producători în intervalul unor șabloane aproximativ similare, urmând și respectând niște reguli ce par a fi impuse de către societatea modernă.
În goana lor după audiență sau după raitingul ce, la rândul său, atrage după sine și resursele financiare fără de care nu ar putea exista, televiziunile din țara noastră au diminuat în mod considerabil nivelul diverselor informații pe care le oferă telespectatorilor fideli, astfel reușindu-se sacrificarea calității informațiilor diverse pe așa zisul altar al mulțumirii depline a telespectatorului „suveran”.
Din nefericire, se remarcă faptul că în cadrul marii majorități a televiziunilor ce există pe piața media românească în acest moment, numeroasele programe ce sunt incluse în grilele de program nu excelează nici în conținutul educativ semnificativ, ca de altfel nici un gradul de utilitate generală.
În ultima perioadă o serie întreagă de specialiști au atras atenția asupra conținutului sexual (fie acesta în imagini ori în limbaj), ca și asupra conținutului scenelor violente diverse, care sunt din ce în ce mai prezente la nivelul micului ecran (uneori ele remarcându-se chiar și în cazul desenelor animate).
Numeroasele studii ce au fost realizate de-a lungul anilor în domeniu au evidențiat faptul că în 2/3 din totalul programelor ce sunt difuzate la TV, se remarcă atât scene de violență (remarcându-se o rată de difuzare de 6/oră), cât și discuții sau scene ce includ imagini/replici cu trimitere directă spre sexualitate.
Mai mult, în peste 35 % dintre scenele ce fac, într-un fel sau altul, trimiteri la sexualitate, se remarcă și o afișare fățișă sau mai puțin vizibilă a unor imagini ce au caracter sexual explicit, acestea sunt prezentate de cele mai multe ori ca producându-se între persoane ce nu sunt căsătorite, și fără a prezenta vreun fel de risc.
Programele ce includ diverse scene, imagini ori limbaj cu caracter sexual sunt, din păcate, la mare căutare printre telespectatorii români (dar și de peste hotare), motiv pentru care tot mai multe televiziuni au înțeles să opteze pentru o reducere a calității informațiilor ce sunt difuzate din cadrul emisiunilor, în favoarea introducerii în prim-planul acestora a imaginilor ce au un anumit caracter sexual.
Trebuie, de asemenea, menționat și faptul că atenția telespectatorilor este relativ destul de ușor de atras, dar destul de dificil de menținut, acesta fiind motivul pentru care realizatorii de televiziune optează pentru diverse strategii și tactici ce au un caracter îndoielnic în domeniul dedicat televiziunii.
Se cunoaște faptul că orice telespectator preferă să rămână în fața micului ecran pe care se derulează imagini ce au capacitatea de a-i stârni diverse emoții puternice, motiv pentru care, în conținutul diverselor emisiuni de profil, sunt incluse tot mai numeroase scene cu caracter sexual, respectiv scene de violență, ce includ imagini din ce în ce mai explicite și asta în ciuda impactului pe care îl pot determina nu doar la nivelul persoanelor adulte, ci mai ales la nivelul minorilor.
Statisticile sunt mai mult decât îngrijorătoare, dependența de erotism, respectiv de pornografie atingând niveluri deosebite. Astfel, numai la nivelul SUA, s-a constatat că peste 25 de milioane de persoane (adulți și minori) își petrec între o oră și zece ore urmărind diverse materiale erotice și pornografice online, alte aproape cinci milioane preferând să vizioneze diverse materiale postate pe paginile web dedicate adulților.
Ca și în cazul minorilor, diversele mesaje erotice transmise în cadrul emisiunilor televizate pot determina anumite modificări la nivelul discernământului și asta deoarece mesajele erotice/pornografice au capacitatea ocolirii neo-cortexului, ele acționând în mod direct la nivelul creierului emoțional.
În acest fel se ajunge la situația în care este stimulată înaintea unui răspuns rațional din partea neo-cortexului, cu semnalul retragerii, evitării „inamicului” de tip neuro-psihologic.
Din aceste considerente și marea majoritate a specialiștilor în domeniu atrag frecvent atenția, mesajele erotice având capacitatea:
Subminării libertății de conștiință
Diminuării consimțământului, prin capacitatea excitării deosebit stimulată
Creșterii nivelului de anxietate – până la momentul în care un control rațional al respectivului comportament se poate realiza în condiții deosebit de dificile
Persoanele mature, care obișnuiesc să recepționeze frecvent mesaje erotice ajung să fie dominate de numeroasele impulsuri iraționale de la nivelul inconștientului, mecanismul de bază ce este declanșat de aceste mesaje erotice având capacitatea de a devia energia sexuală, inducând o anumită stare euforică, destul de asemănătoare celor generate de substanțele psihotropice.
Studiile realizate în domeniu au evidențiat faptul că mesajele erotice și pornografice acționează în zonele corticale în care se remarcă și acțiunea heroinei și a cocainei, motiv pentru care ele determină o anumită dependență. Respectiv, în absența unei potențiale excitații sexuale ce este determinată de diversele mesaje erotice/pornografice, persoana respectivă resimte tot mai frecvent stările specifice unui sevraj, cum ar fi anxietatea, depresia, stările de neliniște, irascibilitatea, unele dureri de cap, etc.
Persoanele mature ajung să se simtă tot mai puțin motivate de alte comportamente, în afara comportamentului ce este determinat de mesajele erotice, respectiv cele ce le produc o anumită excitație sexuală.
Ajungând dependentă de aceste mesaje, o persoană matură este în mod psihologic (și uneori și organic) constrânsă să continue să recepționeze acele mesaje erotice, ce pot să fie cu mult mai nocive în comparație cu drogurile, ele determinând nu doar dependență și diverse dereglări organice, ci mai ales unele deviații mentale, ce uneori pot fi destul de grave.
Experimentele diverse realizate în domeniu au evidențiat faptul că mesaje erotice și pornografice pot, în doar câteva săptămâni, să modifice atitudinea, mentalitatea și chiar comportamentul învățat de o persoană pe perioada întregii sale existențe.
În cazul copiilor și al adolescenților, lăsând la o parte efectul hipnotic, se remarcă și un anume comportament de tip dependent, specialiștii R. Kubey și M. Csikszentmihalyi reușind să dovedească faptul că televiziunea are capacitatea de a determina o legătură puternică de dependență, în lipsa acesteia (în cazul minorilor în cazul cărora s-a instalat deja dependența de anumite programe) remarcându-se simptome similare cu cele generate de absența unor anumite substanțe.
În plus, s-au remarcat și anumite deficiențe la nivelul dezvoltării structurale a creierului, direct influențate de timpul acordat vizionării unor programe „speciale” la televizor, cu prejudicii directe la nivelul dezvoltării corticale. Astfel, prin vizionarea constantă a unor imagini cu conținut sexual ori violent, se remarcă o inhibare a dezvoltării cortexului pre-frontal, ca și a emisferei cerebrale (partea stângă), respectiv a comunicării inter-emisferice (ce se realizează prin intermediul punții corpului calos).
Specialiștii au stabilit faptul că diversele mesaje erotice ce sunt transmise în unele emisiuni televizate au capacitatea de a incita la maxim imaginația minorilor, acestea contribuind în mod esențial la maturizarea precoce a acestora (prin prisma sexuală).
Numeroasele studii și cercetări realizate în domeniu au evidențiat apariția unor tulburări de comportament grave (ca și tulburări de natură psihologică) la minorii ce au obiceiul de a consuma diverse materiale erotice (fie din media, fie din alte surse), remarcându-se :
Dependența determinată de consumul de mesaje erotice diverse – se remarcă necesitatea consumului constant al acestora
Formarea unei imagini false privind conceptul „dragostei”, mai ales în domeniul dedicat așteptărilor
Reducerea considerabilă a vârstei la care se produc primele relații sexuale în cazul acestor minori
Nașterea obișnuinței de a privi relațiile sexuale drept „un sport” care poate să fie nu doar practicat spontan, dar și cu orice partener, cu tendința tratării acestui partener drept „obiect al satisfacerii plăcerilor”
Reducerea, la vârsta maturității, a dorinței întemeierii unei familii
Apariția sentimentului frustrării – minorii se tem că nu vor reuși să atingă diversele standarde de seducție și de frumusețe remarcate pe micul ecran, ca și diversele „performanțe erotice”
Creșterea gradului de violență în raporturile cu ceilalți – în special în raport cu femeile
Apariția unui comportament de tip răzvrătit sau titanic
Anumite atitudini ironice și un limbaj caracteristic emisiunilor vizionate
Incapacitatea realizării unei socializări normale
Determinarea unor factori de stres ce sunt deosebit de nocivi în cadrul procesului de dezvoltarea personalității minorilor
3.4 Influența new-media asupra comportamentului copiilor și adolescenților
Frecvent utilizată în cadrul societății actuale, sintagma „New Media” a intrat în atenția diverșilor specialiști încă din deceniul al VIII-lea al secolului trecut, aceasta începând să fie utilizată în varii domenii cum ar fi cel al psihologiei, al științelor sociale, al economiei, al științelor politice ori chiar în domeniul dedicat tehnologiilor de comunicare.
Cu trecerea timpului s-a constatat o modificare graduală a valorii aferente sintagmei, modificare ce a fost determinată cu precădere de evoluția fără precedent pe care a cunoscut-o tehnologia, în acest moment semnificația acesteia fiind total diferită cu cea există în perioada ultimelor trei decenii.
Așa se face faptul că dacă anterior anilor 2000, se obișnuia realizarea unei asocieri a evoluției diverselor tehnologii de comunicare și de informare cu extinderea „computerelor, ce pot să stocheze o cantitate de informații uriașă, ele procesând informația rapid”, respectiv cu „telecomunicațiile moderne ce au capacitatea de a transmite informația în mod instantaneu”, în actuala societate „New Media” este percepută de specialiști ca fiind un „termen-umbrelă”, ce include tehnologii diverse, cum ar fi televiziunile interactive, platformele web, lumile virtuale, enciclopediile tip „wiki”, podcost-urile, dispozitivele mobile diverse, jocurile video, toate acestea generând formarea și consolidarea unor adevărate comunități virtuale, ca și a rețelelor sociale, a căror dezvoltare a fost una de tip exponențial în ultima perioadă.
În concepția lui Mohammad Al-Rawashdeh, procesul evoluției „New Media” se derulează în mod constant, indiferent de forma de manifestare, mai precis mediu online, text, video, aceasta generând unice metode de comunicare în masă.
Prin intermediul noilor media, orice persoană capătă capacitatea accesării oricărui tip de informație, într-un timp aproape instantaneu și oricând, prin intermediul oricărui dispozitiv digital ce este conectat la o rețea de internet, ca și capacitatea de a oferi, respectiv primi în timp real un feedback.
Într-un studiu dat publicității, autorul Terry Flew evidențiază faptul că marea majoritate a tehnologiilor actuale, ce sunt incluse deseori în categoria noilor media, sunt nu doar organizate în rețea și comprehensibile, ci și interactive și mai ales manipulabile, jocurile video având un impact deosebit asupra „consumatorilor”.
Considerate a fi un segment important din categoria noilor media, cel mai adesea jocurile video, atât de îndrăgite de copii, ca și de adolescenți, reușesc să genereze modificări comportamentale deosebite asupra acestora, cu efecte ce sunt resimțite pe termen lung.
În actualul peisaj mediatic, aflat într-o perpetuă transformare, în care noile tehnologii generează dezvoltarea interactivității pe dispozitive din ce în ce mai performante și în același timp reduse ca și dimensiune, copiii și adolescenții reușesc să descopere resurse deosebite de învățare, cunoștințele actuale fiind la o rată inegalabilă, fie chiar și comparativ cu cele din deceniul trecut.
Ignorând domeniul mediei tradiționale, remarcăm faptul că noile tehnologii, combinate cu accesul aproape nelimitat la mediul online, le conferă adolescenților și nu numai, nu doar mijloace moderne de accesarea diverselor jocuri video, ci și accesul deplin la o diversitate a conținuturilor de tip stimulant la nivel vizual, cu toate riscurile și implicațiile ce decurg din aceasta.
În societatea contemporană, pe fondul lipsei tot mai acute de timp a adulților (dar și a stresului cotidian) orice copil sau adolescent are capacitatea de a descărca, viziona și juca diverse jocuri video, cu un conținut variabil de violență.
În situația diverselor conținuturi media, ce nu au nici un fel de legătură cu aspecte violente diverse, este acceptată ideea conform căreia orice informație, ce este obținută din cadrul realității virtuale caracteristice mediei, are capacitatea de a influența comportamentul în lumea reală. Se sesizează însă o oarecare reticență în acceptarea concluziei conform căreia, în media, reprezentarea violenței dispune de capacitatea necesară influențării obiceiurilor din viața reală, mai ales de disponibilitatea angajării într-un comportament de tip agresiv.
Este cunoscut faptul că nici unul dintre factorii considerați ca fiind „de risc” nu pot determina, în singular, un comportament de tip agresiv.
Nu același lucru se poate afirma însă despre acumularea mai multor factori de risc, fiecare dintre aceștia crescând probabilitatea apariției unui comportament agresiv, mai ales pe fondul unor provocări, când acesta este perceput ca un răspuns la acestea (modelul de risc și reziliență). În ultimele decenii, au fost realizate numeroase studii la nivel global în vederea evidențierii modului în care accesarea unor jocuri video ce includ și scene de violență are sau nu capacitatea de a influența comportamentul jucătorilor într-unul de tip violent.
În cadrul acestor studii, ce au utilizat diverse metode, cu eșantioane ce au inclus persoane repartizate aleatoriu în vederea expunerii la vizionări cu teme violente, respectiv non-violente, s-a reușit demonstrarea faptului că scenele violente pot determina pe termen scurt un anumit risc de agresiune.
În cazul unei expuneri regulate și pe termen lung, s-a constatat un risc mai crescut de manifestarea unui comportament agresiv în realitate, în cazul copiilor supuși constant unui mediu violent evidențiindu-se riscul deosebit al acestora de a adopta un comportament agresiv în perioada adolescenței, ca și la maturitate.
În vederea determinării dimensiunilor efectelor generate la nivelul comportamentului copiilor, s-a avut în vedere includerea tuturor rezultatelor în diverse meta-analize, în acest fel reușindu-se combinarea multiplelor studii științifice.
Au fost date publicității peste 15 meta-analize, cu examinarea diverselor posibile legături între violența reflectată în media și comportamentul ulterior agresiv, remarcându-se faptul că, în ciuda numărului variabil de studii incluse, rezultatele obținute au fost foarte asemănătoare.
De asemenea, s-a remarcat că, în ciuda faptului că au fost identificate dimensiuni ale efectelor aproximativ identice și de dimensiuni similare, unii cercetători au preferat să le interpreteze ca lipsite de prea mare importanță, în vreme ce alții le-au catalogat ca fiind de importanță deosebită.
Chiar dacă dimensiunile acestor efecte (determinate în mod empiric) au variat (cunoscut fiind faptul că specialiștii au interpretări diverse asupra importanței pe care o acordă dimensiunii unui efect), prin prisma acestor diferențe de interpretare nu se diminuează concluzia generală, conform căreia cu cât consumul de media cu influențe violente este mai mare, cu atât crește și riscul determinării ulterioare a unui comportament de tip agresiv.
Documentarea prin intermediul meta-analizelor menționate a efectelor pe care influențele violente din media le are asupra unui comportament agresiv poate fi reflectată astfel:
Toate aceste rezultate evidențiate în cadrul meta-analizelor date publicității de către cercetători au evidențiat faptul că expunerea la secvențe violente poate să genereze nu numai un comportament de tip agresiv (ce se poate manifesta în diverse forme), ci și sentimente de tip agresiv, gânduri agresive ori o diminuare considerabilă a comportamentului de tip pro-social.
Demn de remarcat este faptul că efectele de manifestare asupra comportamentului variază de la o persoană la alta, uneori acestea putând îmbrăca forme foarte subtile, ele ieșind la iveală cu prilejul provocărilor ori al situațiilor de tip stresant.
De asemenea, se impune a fi menționat și faptul că aceste efecte au fost identificate nu numai în cazul jocurilor video, ci și al televiziunii, muzicii și chiar a desenelor animate,. Aceste efecte s-au dovedit a fi deosebit de persistente, indiferent de vârsta persoanei, de sexul acesteia ori de mediul din care provine, ceea ce i-a determinat pe cercetători să ajungă la concluzia comună conform căreia există o deosebită legătură de cauzalitate între un comportament de tip agresiv și media cu influențe violente.
Se impune a fi specificat și faptul că aceste concluzii nu au în vedere un comportament de tip violent penal, ci doar comportamentele de tip agresiv.
În ciuda faptului că numeroasele cercetări ce au fost realizate în domeniu, prin intermediul diverselor practici metodologice, au evidențiat cauzalitatea dintre consumul de media cu influențe violente și creșterea gradului de agresivitate, s-au remarcat tendințe persistente în negarea acestor efecte de violență.
Unul dintre motivele care stau la baza acestor negări constă în percepția indivizilor conform cărora efectele negative ale componentelor new-media se resimt imediat și se manifestă sever, în absența acestora considerându-se că acestea nu există. În acest sens, studiile au reliefat faptul că efectele îmbracă forme nu tocmai dramatice (așa cum consideră marea majoritate a populației) ci discrete, respectiv cu cât un copil își petrece mai mult timp în acest mediu ce include scene violente, cu atât acesta va deveni mai lipsit de respect și mai sfidător, adulții adoptând un comportament lipsit de solicitudine în raport cu cei din jurul lor.
Mai mult, în situația în care o persoană prezintă un interes nativ pentru influențele violente din media, s-a remarcat că negarea efectelor influenței acestora este motivată de necesitatea întreținerii unei imagini de sine de tip pozitiv, ca și de disonanța cognitivă.
Actualele componente new-media, care au un grad ridicat de popularitate în rândul adolescenților includ un nivel destul de mare de violență realistă, după cum ne precizează cercetătorii C. A. Anderson și B.J. Bushman în cadrul unei analize ce a inclus un număr de 35 de studii dedicate conținuturilor violente.
În ciuda faptului că, din păcate, nu există încă suficiente studii/date legate de potențialele efecte pe care noile new-media, ce includ un anumit grad de conținut violent, le au asupra persoanelor, concluzia general acceptată de către cercetători este că primele efecte negative se remarcă asupra copiilor și a adolescenților.
Astfel, concluziile cercetărilor C. A. Anderson și B.J. Bushman sunt îngrijorătoare mai precis expunerea constantă la diverse conținuturi media ce includ elemente de violență:
Dezvoltă dorința unui comportament violent
Generează gânduri violente
Determină emoții de tip agresiv
Generează acțiuni agresive
Diminuează drastic acțiunile de tip pozitiv
În ceea ce privesc efectele pe termen lung, se cunoaște faptul că, prin intermediul mecanismelor complexe, diversele sentimente, senzații ori concepte ajung să se activeze în anumite circumstanțe, împreună, ele devenind în acest un complex de cunoștințe ce este perceput de creierul uman drept schemă (script).
În momentul activării acestor structuri, ele se transformă în factorii primordiali de influențarea comportamentului, putând avea influențe chiar și în afara ariei conștiinței.
Multe dintre aceste scheme și scenarii reprezintă consecințele evoluției umane (cum ar fi scenariul ce leagă agresiunea de furie sau teama de singurătate), marea majoritate a structurilor de cunoștințe ori a rețelelor neuronale fiind modelate și modificate prin intermediul învățării din experiențele cu lumea înconjurătoare.
În acest fel, petrecerea unei anumite perioade în prezența conținutului violent regăsit în new-media poate să determine nu doar învățarea unor scenarii și a schemelor regăsite în acestea, ci și adoptarea unor credințe regăsite în conținutul elementelor violente vizionate.
Din acest motiv se impune acordarea unei importanțe deosebite conținutului inclus în componentele new-media, acesta fiind cel care va determina ce anume se va învăța de către viitorul adult. În situația în care acest conținut este unul de tip educațional ori el include mesaje ce vizează comportamente pozitive, atente, etc, dezvoltarea rețelei neuronale (mai ales în cazul copiilor și adolescenților) va reflecta acest conținut, aspect sesizat și în cazul conținutului violent sau cu tente de violență.
Efectele oricărui conținut violent ce este regăsit în componentele new-media sunt cele pe care creierul le va percepe drept efecte de învățare, imitația datorându-se conexiunilor particulare de la nivelul acestuia.
Pe lângă faptul că reprezintă surse deosebite de imitație, imaginile încărcate de violență ce se regăsesc în componentele new-media (chiar și cele din benzile desenate, desene animate, etc) au capacitatea de a acționa drept declanșatori de activarea diverselor sentimente și gânduri de tip agresiv, acestea aflându-se deja stocate la nivelul memoriei.
În situația în care sentimentele și gândurile de tip agresiv sunt reactivate în mod constant, printr-o expunere la violența regăsită în unele componente new-media, se remarcă faptul că acestea au capacitatea de a deveni „cronic accesibile”, situație în care pot să influențeze într-un mod decisiv comportamentul unei persoane.
De asemenea, există posibilitatea foarte mare ca, urmare a vizionării unor scene violente remarcate în conținutul new-media, aceste persoane să devină cu mult mai interesate de ostilitate, dar și de agresivitate, ele putând percepe diversele acțiuni de tip ambiguu ale celor din jur ca fiind acte de provocare de tip deliberat.
În marea majoritate a cazurilor, personajele regăsite în new-media sunt percepute drept modele deosebit de atractive, cu precădere în situația în care unele acțiuni violente ale acestora sunt prezentate de realizatori/autori ca fiind acțiuni justificate, ce sunt acceptabile social.
În eventualitatea în care acest conținut violent regăsit frecvent în cadrul componentelor new-media, este și „răsplătit” de către autorul acestuia ori prezentat ca fiind un conținut de divertisment, distractiv, se remarcă faptul că orice concept de agresiune este corelat în mod clasic cu diversele sentimente pozitive. Ca urmare a acestui fapt se va sesiza nu doar modificări de atitudine, ci și modificări ale convingerilor privind agresiunea ori violența, agresiunea (sau violența, după caz) fiind percepută drept răspunsul cel mai acceptabil în situația unor provocări.
Diversele modificări de sentimente și gânduri pot genera modificări majore la nivelul comportamentului, nu obligatoriu în mod mecanic, ci prin modificarea șanselor ca oricărei provocări din mediul extern să îi fie conferit un răspuns de tip agresiv.
Unii specialiști obișnuiesc să afirme că o parte dintre actualele new-media pot fi niște educatori deosebiți, acestea utilizând mare parte din tehnicile folosite în mediul educațional, acesta fiind de altfel și principalul motiv datorită căruia în special jocurile video de tip educațional și-au dovedit de-a lungul timpului eficiența deosebită. Indiferent de care le este conținutul, acestea reușesc să determine învățarea „consumatorilor”, atitudinile regăsite în acestea fiind transferabile în viața reală.
În acest fel, în situația unor jocuri video cu conținut violent (avându-se în vedere timpul petrecut, gradul de violență, ca și numărul jocurilor) se remarcă un transfer facil al atitudinilor și comportamentelor agresive regăsite pe micul ecran.
De asemenea, cercetătorii au atras atenția asupra fenomenului „desensibilizării la violență”, componentele new-media cu un conținut violent dezvoltând riscul ca respectivul „consumator” să prezinte un comportament mai agresiv, datorită faptului că, în timp, acesta devine din punct de vedere emoțional, insensibil la violență.
Studiile în domeniu realizate în ultimele decenii au evidențiat faptul că această „desensibilizare la violență” reprezintă principalul rezultat al unei expuneri prelungite la conținutul violent din media, desensibilizarea fiind definită ca o diminuare ori o excludere a diverselor răspunsuri emoționale, cognitive ori fiziologice.
Chiar dacă, în esență, desensibilizarea este privită ca fiind o experiență de tip comun, desensibilizarea la violență poate afecta într-un mod major procesul evaluării morale al unei persoane, datorită faptului că aceasta (ca urmare a desensibilizării) nu mai are capacitatea să perceapă ori să răspundă la diverse indicii în fața cărora s-ar declanșa (în absența desensibilizării) procesul evaluării.
Ca urmare a acestui aspect, persoana respectivă poate să întreprindă diverse acțiuni negative fără a ține cont de eventualele implicații morale ale acestora. De asemenea se poate remarca o neinițiere a unei acțiuni pro-sociale ce se impune într-un anume moment.
Cercetările realizate în ultimul an în domeniu au reușit să evidențieze legătura directă dintre expunerea la conținutul violent regăsit în unele new-media și desensibilizare, aceasta fiind cuantificată (pe termen scurt, dar și pe termen lung) în cadrul cercetării de comportament și a celei psihofiziologice.
În ceea ce privesc avantajele noilor new-media, se cunoaște faptul că societatea contemporană este marcată de modificări majore ce conturează o nouă generație, total diferită de cele de până acum, generație care nu are capacitatea de a percepe lumea în alt mod decât prin prisma digitală. Această generație, la care se referă Leif Abraham & Christian Behrendt, este generația așa numiților „nativi digitali”, adolescenții contemporani, care s-au dezvoltat într-un mediu caracterizat de o tehnologie deosebit de complexă.
În acest mediu adolescenții sunt supuși constant diverșilor stimuli, condiție în care ajung să proceseze diversele informații într-o manieră absolut diferită de adolescenții anilor 2000, spre exemplu.
Pentru așa numitul „nativ digital”, tehnologia reprezintă domeniul care îl fascinează în mod constant, ea fiind parte integrantă din întreaga sa viață.
Termenul „nativ digital” a fost menționat pentru prima oară încă din anul 2001, de către Marc Prensky, care a folosit expresia pentru a vorbi despre generațiile ce s-au trezit într-un mediu încărcat de toate noile tehnologii, mediu în care acestea sunt considerate a fi „nativi ai limbii digitale”.
Numeroasele studii ce au fost date publicității în ultimii ani în domeniu au evidențiat faptul că jocurile video au capacitatea de a consuma o mare parte din atenția copiilor, ca și din cea a adolescenților, Marc Prensky estimând încă de acum câțiva ani că adolescenții contemporani („nativii digitali”) vor dedica maxim 5.000 de ore cititului, în timp ce pentru jocurile video vor fi dispuși să aloce un timp de două-trei ori mai mare.
În ultima vreme, de cele mai multe ori, timpul petrecut cu noile new-media este considerat a avea un impact negativ asupra adolescenților, aceștia având tendința de acorda mult mai multă atenție acestei lumi virtuale, în comparație cu atenția acordată lumii reale.
În ciuda faptului că acest aspect poate părea total nerecomandat, prin prisma mediului educațional (știută fiind reticența profesorilor privind adoptarea altor metode decât a celor tradiționale), unele studii realizate în domeniu au reușit să demonstreze capacitatea deosebită pe care o au mai ales jocurile video în atragerea tinerilor spre diverse experiențe de învățare, aspect ce a dus la definirea termenului „edutaimment” media.
STUDIU DE CAZ
În cadrul studiului de caz al prezentei lucrări de diplomă denumite „Efectele mass-media asupra personalității copiilor și adolescenților” se impune a se menționa faptul că în România anului 2018 un impact deosebit asupra personalității adolescenților și copiilor o are senzaționalul regăsit tot mai frecvent în cadrul diverselor programe media, indiferent de ora difuzării acestora.
Se remarcă faptul că diversele subiecte apreciate ca fiind de „fapt divers”, ce se pot cu ușurință regăsi în aproape toate componentele mass-mediei, componente apreciate ca fiind de influență în România, pierd constant din calitatea ce este apreciată de către specialiști ca fiind caracteristică unei mass-medii profesionale. Mai mult, se apreciază că acestea tind să se apropie ușor, dar sigur, de granița ridicolului, graniță preferată, din păcate, de un procent tot mai ridicat al publicului larg, ce include nu doar adolescenții, ci și copii.
În cadrul prezentului STUDIU DE CAZ al lucrării denumite „Efectele mass-media asupra personalității copiilor și adolescenților”, vor fi prezentate și ulterior analizate rezultatele unei cercetări ce este dedicată nu doar consumului de mass-media, cu conținut variabil în influențe erotice în România anului 2018, ci și potențialelor efecte resimțite de publicul vizat (în speță adolescenți și copii) atât în mediul urban, cât și în mediul rural.
Pe parcursul derulării acestei cercetări, ce s-a desfășurat în perioada 10 februarie – 10 martie 2018, s-a reușit identificarea unor diferențe majore între diversele moduri de abordare a mass-mediei cu influențe erotice diverse, media clasică pierzând un avantaj deosebit în fața mediului online, aflat într-un trend ascendent exponențial.
Din analiza precară a răspunsurilor, ce au făcut obiectul prezentului studiu de caz, a reieșit destul de evident faptul că marea parte a persoanelor tinere manifestă un interes crescut pentru media ce include diverse influențe erotice, un procent considerabil preferând mediul online, decât în orice altă formă a mass-mediei.
De asemenea, s-a remarcat și faptul că gradul de percepție al conținutului erotic regăsit în mass-media este în strînsă legătură cu educația individului, dar și cu mediul în care acesta provine, acesta având diverse influențe la nivelul mentalităților, al percepțiilor, dar și al atitudinilor respectivilor subiecți incluși în eșantionul de studiu.
Din analiza răspunsurilor generate pe perioada cercetării a reieșit faptul că puțini sunt adolescenții care, aflați în fața unor informații ușor suspecte, cu un anume conținut de erotism, preferă să manifeste reticență, ulterior analizând alte surse suplimentare, în vederea descoperirii eventualelor cauze care au stat la baza distorsionării mesajelor, respectiv a „îmbogățirii” acestora cu diverse influențe erotice.
Marea majoritate a repondenților se arată deranjată de reclamele/publicitatea din mass-media românească, ce include elemente erotice, indiferent de forma pe care acestea o îmbracă (clipuri, bannere, etc). Nu doar sexualitatea, ci și violența, politica, infracțiunile și scandalurile între vedere par să se afle în topul preferințelor publicului vizat, iar în domeniul informațiilor, marea majoritate a acestuia preferă internetul în defavoarea mediei scrise sau a televiziunii.
Publicul ce a fost inclus în cadrul eșantionului de studiu al prezentei cercetări nu deține, din păcate, cunoștințele necesare pentru a identifica/percepe indiciile caracteristice manipulării prin mass-media (incluzând și mesajele cu tentă sexuală), acesta nefiind de altfel prevenit nici asupra influenței pe care mass-media și implicit mesajele cu tentă sexuală/erotică o pot genera la nivelul atitudinilor și a comportamentelor.
În ciuda faptului că marea majoritate a publicului vizat nu exclude varianta existenței manipulării, puțini sunt repondenții care cred că mass-media, respectiv libertatea acesteia poate fi influențată/cenzurată prin diverse mijloace, comportamentul erotic, remarcat frecvent în televiziune fiind privit drept o formă normală de manifestare a mediei.
Tema cercetării prezentei lucrări a reprezentat-o identificarea efectelor (respectiv a influenței) determinate de comportamentul erotic din media la nivelul opiniei publice în funcție de mediul de proveniență, respectiv urban și rural, dar și în funcție de sexul persoanelor ce au fost incluse în eșantionul de studiu al prezentei cercetări.
Indiferent de formele de manifestare, comportamentul erotic din mass-media poate avea asupra opiniei publice tinere o influență deosebită, acesta exercitându-și aria de influență asupra persoanelor de ambele sexe prin diverse modele și teorii ale mediei.
Cercetarea realizată în cadrul prezentei lucrări de diplomă, denumite „Efectele mass-media asupra personalității copiilor și adolescenților” a avut în vedere determinarea modului în care comportamentul erotic regăsit în media românească poate influența gradul de percepție, comportamentele și atitudinile adolescenților, avându-se în vedere mediul de proveniență și sexul persoanei ce a fost inclusă în lotul de studiu al prezentei cercetări.
Ca metodă de cercetare a fost folosită cercetarea de tip calitativ, optându-se pentru varianta interviului în profunzime, cu intervievarea față în față și transpunerea instrumentelor folosite pentru o cercetare cantitativă.
Eșantionul a vizat un număr de 120 respondenți, în proporții egale din punct de vedere al sexului, dar și în ceea ce privește mediul de proveniență, aceștia având vârstele cuprinse între 13 și 22 de ani, cu grade de pregătire profesională medii și superioare.
În ceea ce privesc ipotezele cercetării s-a pornit de la premisa că nivelul de influență pe care comportamentul erotic din mass-media îl are asupra individului este invers proporțional cu stilul de viață al acestuia, ca și cu gradul de pregătire și mediul de proveniență. Prin complexitatea stilului de viață se înțelege gradul de încărcare al activității individului, dezvoltarea profesională având și ea o influență deosebită în procesul de influență pe care mass-media îl poate reprezenta la nivelul individului.
Obiectivele cercetării au vizat analizarea modului în care diverșii subiecți intervievați percep diversele forme de manifestare ale comportamentul erotic în mass-media, preferințele acestora, ca și capacitatea de a percepe tendințele de manipulare ale mass-mediei, în paralel cu acceptarea acestui fapt.
În ceea ce privește metoda de realizare a cercetării, aceasta s-a realizat față în față, subiecții fiind rugați să răspundă la chestionarul special conceput în acest scop.
DATE EȘANTION GENERAL
CHESTIONAR – REZULTATE ȘI INTERPRETARE GRAFICĂ
1.Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 semnifică foarte puțină și 5 foarte multă, câtă încredere aveți în acest moment în mass-media?
2.Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 desemnează foarte puțin mulțumit iar 5 foarte mulțumit, cât de mulțumiți vă declarați față de informațiile pe care le receptați din mass media?
3. Care este sursa dumneavoastră de informare preferată?
4. Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 semnifică foarte puțină și 5 foarte multă, câtă încredere aveți în acest moment în televiziunea din România ?
5. Cât timp petreceți în fața televizorului, într-o zi obișnuită din cursul săptămânii?
6. Care este canalul dvs preferat?
7.Care este motivul pentru care va uitați de obicei la televizor?
8 Ce tipuri de emisiuni preferați?
9. Dacă observați diferențe majore între informațiile difuzate de diversele televiziuni:
10. Pe o scală de la 1 la 5 unde 1 înseamnă foarte rar și 5 înseamă foarte des, vă îndoiți de informațiile auzite la televizor?
11. Ce vă deranjează cel mai mult din ceea ce vedeți la televizor?
12 Pe ce se bazează increderea pe care o acordați unei informații?
13. Pe o scalã de la 1 la 5, unde 1 înseamnã foarte puținã și 5 înseamă foarte multã, cât de multã încredere aveți în informațiile furnizate în cadrul emisiunilor de divertisment difuzate la televizor?
14 Cât de des obișnuiți să urmăriți emisiuni cu tentă/influență sexuală?
15. Considerati că anumite comportamente erotice remarcate la televizor v-ar putea influența/manipula atitudinea, comportamentul ?
16. Considerați că anumite emisiuni din televiziune v-ar putea influența comportamentul, opiniile, atitudinile?
17. Credeți că anumitele emisiuni din televiziune, ce includ comportamente erotice, ar putea avea diverse interese ascunse?
Prezentarea și interpretarea rezultatelor
În România anului 2018 mass-media în general și televiziunea în mod special nu mai reprezintă un pilon de încredere pentru publicul larg, indiferent de vârsta acestuia, marea majoritate a acestora manifestând un grad alterat de încredere. Cercetarea realizată în cadrul prezentei lucrări de diplomă, denumită „Efectele mass-media asupra personalității copiilor și adolescenților”, a scos la iveală faptul că, din totalul repondenților intervievați numai 15 % au încredere deplină în mass-media, în vreme ce procentul celor care nu au deloc încredere în mass-media atinge valoarea de 10%.
Din punct de vedere al mediului de proveniență, se remarcă faptul că cei mai încrezători în mass-media sunt subiecții din mediul urban, la polul opus situându-se cei din mediul rural, din categoria căruia nu a fost idendificată nici o singură persoană care să aibă încredere maximă în mass-media.
De asemenea, s-a remarcat că repondenții de sex feminin sunt mult mai sceptice, în comparație cu repondenții de sex masculin, în ceea ce privește încrederea acordată mass-mediei, cea mai mare reprezentare poziționându-se în jurul valorii de 50%. Numărul persoanelor de sex masculin care au încredere maximă în mass-media îl depășește cu mult pe cel al femeilor, raportul menținându-se din păcate și in cazul lipsei de încredere.
Informațiile diverse receptate în media – nu par să îi mulțumească pe subiecții prezentei cercetări, numărul celor declarați foarte mulțumiti de informațiile oferite de mass-media fiind sensibil egal cu cel al subiecților declarați total nemulțumiți.
În ceea ce privește mediul, repodenții din urban sunt mult mai mulțumiți de calitatea informațiilor recepționate din media, comparativ cu cei din mediul rural. Iar la capitolul reprezentare pe criterii sexuale, repondenții de sex masculin sunt de departe, și de aceasta dată, mult mai mulțumiți de informațiile furnizate de mass-media, spre deosebire de persoanele de sex feminin.
Sursa de informare preferată – este de departe reprezentată de mediul online, pe ultimul loc aflându-se presa scrisă, care în ultimii ani a pierdut teren important în fața publicului larg din România, din motivele deja expuse în conținutul prezentei lucrări. Internetul se află pe prima poziție în topul preferințelor respondenților din mediul urban, dar și a celor din mediul rural, unde locul secund este ocupat de televiziunea publică (în mediul urban fiind preferate, pe locul doi al surselor de informare, televiziunile comerciale). Și tot pe locul întâi se află internetul atât în preferințele persoanelor de sex feminin (ce preferă pe poziția a doua televiziunile comerciale) cât și în cele ale persoanelor de sex masculin (ce pun pe locul al doilea televiziunea publică).
Televiziunea din România – nu se bucură de încrederea repondenților prezentei cercetări, cel mai mare nivel de încredere manifestându-se în cadrul mediului rural, dar și în rândul persoanelor de sex masculin.
Timpul petrecut în fața televizorului – diferă considerabil de la un mediu la altul, cei mai mulți repondenți petrecând între 2-4 ore zilnic în fața micului ecran. Persoanele din mediul urban își petrec mult mai mult timp în fața televizorului, persoanele de sex feminin detașându-se în fața bărbaților din acest punct de vedere.
La nivel general, Pro TV și Antena 3 se numără în topul preferințelor repondenților, Antena ocupând locul întâi în mediul urban, în vreme ce televiziunea Pro Tv se află în topul persoanelor din mediul rural. Persoanele de sex feminin preferă să se uite la Pro Tv și Kanal D, în vreme ce bărbații aleg Antena 3 și canalele sportive.
Repondenții ce au făcut obiectul cercetării prezentului studiu de caz susțin că se uită la televizor frecvent pentru a se relaxa, cei din mediul urban preferând noutățile în defavoarea relaxării, așa cum fac repondenții din mediul rural. Iar în vreme ce repondenții de sex feminin se uită la televizor pentru a se relaxa și a-și umple timpul, adolescenții preferă televizorul în primul rând pentru informațiilor oferite de acesta.
Filmele artistice și serialele se aflâ în topul preferințelor repondenților prezentei cercetări, acestea aflându-se în topul preferințelor atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Și tot filmele sunt preferate și de repondente, spre deosebire de repondenții de sex masculin, care preferă știrile, emisiunile sportive și uneori dezbaterile politice.
Diferențelor majore sesizate la nivelul unor diverse informații transmise de diverse tensiuni nu li se acordă o importanță prea mare, marea majoritate a repondenților din mediul urban fiind tentați să încerce să afle adevărul legat de conținutul acestora. În vreme ce repondenții de sex masculin se enervează la sesizarea unor contradicții în cadrul unor informații, repondenții de sex feminin susțin că preferă să le ignore.
Foarte des informațiile furnizate de mass-media reprezintă un motiv de îndoială pentru marea majoritate a repondenților, iar repondenții de sex masculin par a fi totuși mult mai rezervați în comparație cu repondenții de sex feminin.
Publicitatea cu tentă sexuală difuzată în televiziune pare să stârnească interesul tuturor repondenților, indiferent de mediul de proveniență ori de sex. Pe următoarele locuri, în ordine descrescătoare, se află violența și dezbaterile politice.
Când vine vorba de încrederea ce este acordată unei informații furnizată într-o emisiune ce include și elemente de sexualitate, aceasta depinde de cele mai multe ori de postul TV la care a fost receptată, persoanele din mediul rural luând în considerare și jurnalistul ce le prezintă informația.
Mesajele cu caracter sexual, ca și limbajul cu tentă sexuală, remarcate în unele emisiuni de televiziune se bucură de o încredere deosebită din partea repondenților, de acestea bucurându-se cu precădere persoanele din mediul urban. Și indiferent de mediul de proveniență ori de sex, mediul online pare să fie din ce în ce mai atractiv pentru toți repondenții, ce obișnuiesc să acceseze internetul de mai multe ori într-o singură zi.
Manipularea atitudinilor și a comportamentelor prin diversele comportamente erotice sesizate în unele emisiuni televizate sunt excluse din discuție ân cazul tuturor repondenților, de ambele sexe, din ambele medii, care consideră că nu este posibil să le fie influențate nici atitudinile și nici comportamentele prin diversele mesaje cu conținut sexual ori prin limbajul cu tentă sexual ce este abordat uneori în cadrul unor emisiuni de televiziune.
Comportamentul erotic regăsit în mass-media nu poate influența comportamente, atitudinii, opinii – aceasta este concluzia la care au ajuns marea majoritate a repondenților ce au făcut obiectul prezentei cercetări. În plus, aceasta nu poate avea, în versiunea repondenților, nici un fel de interes ascuns în difuzarea diverselor mesaje și informații.
BIBLIOGRAFIE
Autori români:
Cristina Coman, Relații publice – tehnici de comunicare cu presa, București, Editura All, 1999
Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Iași, Editura Polirom, 1999
Mihai Dinu,Comunicarea. Repere fundamentale, Editura Orizonturi, București, 2007
Ion Drăgan, Paradigme ale comunicării de masă, București, Editura Șansa, 1996
Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare, Editura Nemira, București, 1998
Doru Silviu Luminosu, Sociologia mass-media, Editura PUR, Timișoara, 1995
M. Moldoveanu, D. Miron, Psihologia reclamei-Publicitatea în afaceri, Editura Libra, București, 1995
D. Petre, D. Iliescu, Psihologia Reclamei, Bucuresti: comunicare.ro, 2005
D. Petre, M. Nicola, Introducere în Publicitate, București: comunicare.ro, 2004
SergiuTămaș, Dicționar politic, București, Editura Academiei Române, 1993
Dimitrie Todoran, Psihologia reclamei,Editura Tritonic, București, 2005
Autori străini:
C.A. Anderson, L. Berkowitz, E. Donnerstein, L.R. Huesmann, J. Johnson, D. Linz, N. Malamuth & E. Wartella, The influence of media violence on youth. Psychological Science in the Public Interest, 4, 2003
C. A. Anderson, A. Sakamoto, D.A. Gentile, N. Ihori et all., Longitudinal effects of violent video games aggression in Japan and the United States, 2008 Pediatrics, 122
C. A. Anderson, A. Shibuya, N. Ihori, et all., Violent video game effects on aggression, empathy, and prosocial behavior in Eastern and Western countries: A meta-analytic review, 2010, Psychological Bulletin, 136
Leif Abraham and Christian Behrendt, Oh My God What Happened and What Should I Do?, New York, Inoovative Thunder, 2010
A.Anderson, et all, Prosocial, antisocial, and other effects of recreational video games, Thousand Oaks, CA: Sage, Handbook of children and the media, 2012
C.A. Anderson, L. Berkowitz, E. Donnerstein, L.R. Huesmann, J. Johnson, D. Linz, N. Malamuth & E. Wartella, The influence of media violence on youth. Psychological Science in the Public Interest, 4, 2003
K. Bailey, R. West, & C.A. Anderson, The association between chronic exposure to video game violence and affective picture processing: An ERP study. Cognitive, Affective, and Behavioral Neuroscience, 11, 2011
L. Berkowitz, Aggression: Its causes, consequences, and control. Philadelphia, PA: Temple University Press, 1993
B.J., Bushman & L.R. Huesmann, Short-term and long-term effects of violent media on aggression in children and adults. Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine, 160, 2006
B.J. Bushman, C.A., Anderson, Comfortably numb: Desensitizing effects of violent media on helping others, 2009, Psychological Science, 21
B.J.Bushman, L.R. Huesmann, Effects of violent media on aggression, In D. G. Singer & J. L. Singer (Eds.), Handbook of children and the media, 2012
G. Comstock, & E. Scharrer, Meta-analyzing the controversy over television violence and aggression. In D. A. Gentile, Media violence and children: A complete guide for parents and professionals, Westport, CT, 2003, Praeger Publishers/Greenwood Publishing Group.
C.J. Ferguson, Evidence for publication bias in video game violence effects literature: A meta-analytic review. Aggression and Violent Behavior, 2007
L. D. Eron, L.R. Huesmann, M.M, Lefkowitz, & L.O. Walder, How learning conditions in early childhood – including mass media- relate to aggression in late adolescence. American Journal of Orthopsychiatry, 44
Jean Cazeneuve, La société de l' ubicuité, Editura Denoel-Gonthier, Paris, 1972
Melvin L. De Fleur, Sandra Ball Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Iași, Editura Polirom, 1999
G.G. DeShazo, Assesing the effect of sexuality in advertising on human values,
Pamela Morris, Gender in print advertisements: a snapshot from around the world
Vance Packard (1968) The Sexual Wilderness
K. Doran (2010), Industry Size, Measurements, and Social Costs, în cadrul „Costurile sociale ale pornografiei- culegere de lucrări, Princeton, N.J.: Witherspoon Institute
M.S.N.B.C./Stanford/Duquesne Study (2011), Washington Times, 1/26/2011
Anna Rose Childress, Ronald N. Ehrman, Ze Wang, et all (2008), Prelude to Passion: Limbic Activation by „Unseen" Drug and Sexual Cues, Plos one, No. 3(1)
New media [Fourth Edition], Oxford University Press, 2014, Melbourne, VIC
Leah A. Lievrouw, Theorizing Nex Media
Pachal Preston, Reshaping Communications Tehnology: Information and Social Change, Los Angeles, 2001, Sage Publications
R. Fidler, Mediamorphosis-Understanding New Media, Cluj Napoca, 2004, Idea Design & Print
Mohammad Al-Rawashdeh, The Effect of the digital space and media on the international relations, Journal of Advances in Political Science, vol. 2, no.3
L.R., Huesmann, The impact of electronic media violence: Scientific theory and research. Journal of Adolescent Health, 2007
L. R., Huesmann, & L. Kirwil, Why observing violence increases the risk of violent behavior by the observer. In D. J. Flannery, A. T. Vazsonyi, & I. Waldman (Eds.), The Cambridge handbook of violent behavior and aggression, Cambridge: Cambridge University Press, 2007
L.R. Huesmann, J. Moise-Titus, C.P. Podolski & L.D. Eron, Longitudinal relations between childhood exposure to media violence and adult aggression and violence: 1977-1992, 2003, Developmental Psychology, 39
M.D. Slater, K.L. Henry, R.C. Swaim & L.L. Anderson, Violent media content and aggressiveness in adolescents: A downward spiral model, 2003, Communication Research, 30
H. Paik, & G.A. Comstock, The effects of television violence on antisocial behavior: A meta-analysis, 2004, Communication Research, 21
C.A. Anderson, L. Berkowitz, E. Donnerstein, L.R. Huesmann, J. Johnson, D. Linz, N. Malamuth & E. Wartella, The influence of media violence on youth. Psychological Science in the Public Interest, 4, 2003
S.J. Kirsh, Children, adolescents, and media violence: A critical look at the research , 2012, Thousand Oaks, CA: Sage
S.M. Coyne, S.A. Nelson, F. Lawton et all, The effects of viewing physical and relational aggression in the media: Evidence for a cross-over effect, 2012, Journal of Experimental Social Psychology, 44
K.E. Dill, How fantasy becomes reality: Seeing through media influence. New York: Oxford University Press, 2009
L.R., Huesmann, The impact of electronic media violence: Scientific theory and research. Journal of Adolescent Health, 2007
L. R., Huesmann, & L. Kirwil, Why observing violence increases the risk of violent behavior by the observer. In D. J. Flannery, A. T. Vazsonyi, & I. Waldman (Eds.), The Cambridge handbook of violent behavior and aggression, Cambridge: Cambridge University Press, 2007
L.R., Huesmann, The impact of electronic media violence: Scientific theory and research. Journal of Adolescent Health, 2007
D.A.Gentile, J.R. Gentile, J. R., Violent video games as exemplary teachers: A conceptual analysis, 2008, Journal of Youth and Adolescence, 37
L.R., Huesmann, The impact of electronic media violence: Scientific theory and research. Journal of Adolescent Health, 2007
J.B.Funk, Children’s exposure to violent video games and desensitization to violence. Child and Adolescent Psychiatry Clinics of North America, 14, 2005
L. R., Huesmann, & L. Kirwil, Why observing violence increases the risk of violent behavior by the observer. In D. J. Flannery, A. T. Vazsonyi, & I. Waldman (Eds.), The Cambridge handbook of violent behavior and aggression, Cambridge: Cambridge University Press, 2007
B.J. Bushman, C.A., Anderson, Comfortably numb: Desensitizing effects of violent media on helping others, 2009, Psychological Science, 21
M. Strenziok, F. Krueger et all, Fronto-parietal regulation of media violence exposure in adolescents: A multi-method study. Social Cognitive and Affective Neuroscience, 6, 2011
B. Krahé, L Möller et all., Desensitization to media violence: Links with habitual media violence exposure, aggressive cognitions and aggressive behavior. Journal of Personality and Social Psychology, 100, 2011
Jones, Chris and Shao, Binhui, The net generation and digital natives: implications for higher education. Higher Education Academy, New York, 2011
J. Eduardsen, Are the Digital Natives Myth or Reality? And what are their impacts on motivation ? Aalborg, Aallborg University
Mallone, T.W, Toward a theory of intrinsically motivated instruction. Cognitive Science, no.4
Kaveri Subrahmanyam, Patricia M. Greenfield, Effect of Video Game Practice on Spatial Skills in Girls and Boys, University of California, Los Angeles, 1994
Site-uri consultate:
http://cirworld.org/journals/index.php/JOS/article/view/3470N/pdf_19
http://www.oup.com.au/titles/higher_ed/media_studies/9780195577853
http://polaris.gseis.ucla.edu/llievrou/LievrouwMeta.pdf
http://www.ohmygodwhathappened.com/
http://oro.open.ac.uk/30014/1/Jones_and_Shao-Final.pdf
http://www.marcprensky.com/writing/Prensky%20-%20Digital%20Natives,%20Digital%20Immigrants%20-%20Part1.pdf
http://www.cdmc.ucla.edu/PG_Media_biblio_files/kaveri_greenfield_1994.pdf
http://cci.mit.edu/malone/tm%20study%20144.html
http://www.upm.ro/ldmd/LDMD-02/Lds/Lds%2002%2028.pdf/
http://www.cna.ro/IMG/pdf/LEGEA_504_CU_ULTIMELE_MODIFICARI.pdf/
http://www.cna.ro/IMG/pdf/DECIZIE_CNA_NR._220_2011_VERSIUNE_CONSOLIDATA.pdf
http://scotdir.com/other/assessing-the-effect-of-sexuality-in-advertising/
http://www.oup.com.au/titles/higher_ed/media_studies/9780195577853/
http://www.allacademic.com/one/www/research/index.php?click_key=1
http://issopha.unblog.fr/category/manipulations/de-la-fabrique-de-lopinion-et-du-consentement/au-sujet-des-medias/la-television-selon-pierre-bourdieu/
https://www.kirkusreviews.com/book-reviews/vance-packard-3/the-sexual-wilderness/
Alte documente consultate:
Raportul Gallup România & Metro Media Transilvania, comandat de CNA
Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual
ANEXA 1
Imaginea campaniei anti-fumat în România, difuzată atât în mass-media, cât și prin intermediul afișajului stradal
Sursă captură – Agentiadepresamondena.com
ANEXA 2
Captură din reclama companiei britanice Kazam (producătoare de smartphone-uri) dedicată promovării telefonului Tornado, ce a fost interzisă datorită conținutului sexual explicit:
Sursa capturii – www.youtube.com
ANEXA 3
Imaginile cu caracter sexual prin care Beyonce încearcă să promoveze pe piață un nou parfun:
Sursă capturi – www.youtube.com
ANEXA 4
Captură din reclama companiei Dreamscape Networks, în care una dintre protagoniste este Pamela Anderson, reclamă interzisă în Marea Britanie pentru caracterul sexual explicit:
Sursă captură – www.youtube.com
ANEXA 5
Filmul „Basic Instinct” – prezentare oficială și scene memorabile cu un conținut de sexualitate extreme de ridicat:
Sursă captură – www.youtube.com
Sursă captură – www.youtube.com
Sursă captură – www.youtube.com
Sursă captură – www.youtube.com
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Efectele Mass Media Asupra Personalitatii Copiilor Si Adolescentilor (ID: 114641)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.