Efectele Legii Nr. 102001(retrocedarea Locuintelor) Asupra Calitatii Vietii Persoanelor Varstnice

=== 7351fc7c93d12ca38f2e262d757a7356d425ea50_600362_1 ===

IMPACTUL RETROCEDĂRII LOCUINȚELOR ASUPRA CALITĂȚII PERSOANELOR VÂRSTNICE

CAPITOLUL 1 CALITATEA LOCUIRII PERSOANELOR VÂRSTNICE

2.1. Calitatea vieții persoanelor vârstnice – delimitări conceptuale și statistici privind România

Prin calitatea vieții se înțelege complexul posibilităților ce le sunt oferite persoanelor de societate în vederea stabilirii existenței în funcție de nevoi, de cerințe, ca și de propriile dorințe. Conceptul calității vieții a început să capete contur încă din deceniul al șaselea al secolului trecut, ulterior el difuzându-se cu rapiditate nu doar la nivelul conștiinței colective, ci și al discursului politic.

În timp, conceputul a fost abordat și de domeniul sociologiei, acesta reușind să îl transforme în subiect de cercetare teoretică, dar și empirică. Așa se face faptul că încă de acum patru decenii la nivelul sociologiei din țara noastră s-a remarcat apariția mai multor indicatori privind calitatea vieții, respectiv:

Indicatori de tip obiectiv – implicând veniturile, consumul, calitatea mediului, condițiile de locuire

Indicatori de tip subiectiv – incluzând indicatorii de calitatea vieții în sfere diverse, indicatori ai satisfacției cu viața, etc.

La nivel global, calitatea vieții a început să fie percepută în ultima perioadă drept un obiectiv prioritar și distinct în sfera politicului, existând tot mai multe opinii conform cărora se impune necesitatea stringentă ca la nivelul tuturor comunităților să se folosească toate resursele disponibile în vederea modificării indicilor specifici calității vieții.

La nivelul Uniunii Europene, în ultimul deceniu, calitatea vieții s-a transformat într-un obiectiv de tip sistematic, numeroasele statistici realizate în această perioadă în cadrul marii majorități a statelor europene reușind să determine evaluări de tip comparativ ale diverșilor indicatori ai calității vieții existenți la nivelul fiecărui stat.

Conceputul calității vieții apare menționat pentru prima oară în conținutul documentelor oficiale europene în cadrul renumitului Tratat de la Amsterdam, el reprezentând un element definitoriu și în conținutul Strategiei Europa 2020.

La nivel național, calitatea vieții se regăsește în conținutul unor documente și strategii importante, dintre care amintim:

Programul de Guvernare pentru perioada 1998/2000 – în cadrul căruia este menționat că „actul de guvernare va urmări atingerea unui nivel decent al calității vieții”

Programul de Guvernare 2001/2004

Programul de Guvernare 2005/2008

Programul de Guvernare 2013/2016

Programul de Guvernare 2017/2020

În cadrul actualului program de guvernare, calitatea vieții are de asemenea un loc bine determinat, autoritățile definind în acest context mai multe obiective strategice, cum ar fi:

O creștere a nivelului bunăstării materiale

Îmbunătățirea calității vieții în rândul marii majorități a populației

O diminuare considerabilă a gradului de sărăcie

O creștere a veniturilor tuturor categoriilor de persoane

Crearea unor noi locuri de muncă, etc.

În ultima perioadă s-a remarcat o îmbătrânire demografică deosebită la nivel național, astfel încât s-a impus necesitatea monitorizării constante a calității vieții persoanelor de vârsta a II-a, principalul scop urmărit constând în crearea tuturor condițiile necesare unei îmbătrâniri active, în paralel cu prevenirea apariției fenomenului excluziunii sociale.

Mai mult, noțiunea calității vieții vârstnicilor a reușit să se impună ca fiind în topul elementelor evaluatorii în cadrul analizelor dedicate standardelor de viață, ca și a stilurilor de viață, ea fiind deseori utilizată în cadrul diverselor cercetări și studii ce au fost realizate în acest domeniu în ultimele decenii.

Conceputului calității vieții îi sunt atribuite o serie întreagă de semnificații, dintre care se detașează:

Semnificațiile dedicate aspectelor obiective, respectiv caracteristicile cuantificabile ale vieții persoanelor vârstnice (cum este cazul statisticii, ce se constituie într-un instrument dedicat elaborării diverșilor indicatori sociali de natură obiectivă)

Semnificațiile de natură obiectivă, ce au în vedere opțiunile proprii ale persoanelor vârstnice, ca și preferințele acestora (cel mai bun exemplu este reprezentat de anchetele de opinie, ce se constituie în tehnici specifice dedicate elaborării diverșilor indicatori sociali de tip obiectiv

Demn de menționat este faptul că nu se pot sesiza diferențe majore între indicatorii de tip subiectiv și cei de tip obiectiv, în contextul furnizării de către subiecți a unor evaluări proprii, ce includ situații obiective. În plus, se impune ca noțiunea calității vieții persoanelor de vârsta a II-a să fie elaborată în concordanță cu totalitatea fenomenelor și a proceselor ce le sunt caracteristice vârstnicilor, în funcție de procesele demografice ce sunt specifice fiecărui stat.

La o simplă analiză a diverselor statistici și studii ce au fost date publicității în ultimii ani se poate remarca faptul că România se poziționează cu mult în urma restului statelor europene la indicatorii specifici calității vieții. În ceea ce privește calitatea vieții, percepută la nivel global, se remarcă indicatorul satisfacției cu viață, nefiind încă elaborată vreo procedură dedicată asamblării diverșilor indicatori parțiali.

Cu toate acestea, în ultima perioadă se remarcă interesul în continuă creștere pentru indicatorul subiectiv al calității vieții (indicatorul satisfacției cu viața), orice persoană putând să estimeze dacă starea vieții sale este satisfăcătoare sau dimpotrivă.

Demn de menționat este faptul că satisfacția cu viața este direct influențată de mai mulți factori, mai precis:

De resursele financiare pe care o persoană le are la dispoziție

De condițiile regăsite la nivelul societății în care persoana conviețuiește

De caracteristicile și influențele sistemului politic național

De tipul și gradul nivelului protecției sociale

De nivelul de calitate al sistemului de sănătate

De gradul de protecție socială resimțit la nivel național

De tipul serviciilor publice disponibile marii majorități a populației

De ofertele regăsite pe piața locurilor de muncă, etc

Trebuie de asemenea precizat faptul că indicatorul satisfacția cu viața a fost folosit o bună perioadă de timp și în cadrul analizelor academice elaborate de către specialiștii în sociologie, în acest moment el fiind tot mai frecvent inclus în lista indicatorilor specifici instituțiilor statistice de la nivel național, dar și internațional.

În acest sens, se remarcă faptul că seria indicatorilor de satisfacție cu viața, aflată în centrul atenției Institutului de Cercetare a Calității Vieții în perioada 1990/2010, a înregistrat un nivel ce se plasează în mod constant într0un trend descendent.

Mai precis, persoanele ce s-au declarat a fi foarte satisfăcute cu viețile proprii, ca și cele destul de satisfăcute sau poziționat sub procentul de 40%, acesta fiind comparabil cu nivelul înregistrat în state precum Bulgaria, Portugalia sau Grecia:

Figura 1. Nivelul satisfacției cu viața, conform metodologiei Institutului de Cercetare a Calității Vieții (2017), în perioada 1990/2010

Sursa figurii – Raportul social al Institutului de Cercetare a Calității Vieții 2017, denumit „Starea socială a României. Calitatea vieții: situația actuală și perspective pentru 2038”

În ceea ce privește sursa acestui grafic elocvent pentru calitatea vieții în perioada menționată, aceasta a constat în statisticile înregistrate de-a lungul timpului în domeniul dedicat diagnosticării calității vieții, Institutul de Cercetare a Calității Vieții punând accentul, în cadrul cercetării realizate, pe identificarea gradului de satisfacție al persoanelor intervievate în perioadele anterior enunțate. Institutul de Cercetare a Calității Vieții a implementat o scală cu cinci nivele, respectiv nivelul „foarte satisfăcut”, nivelul „satisfăcut”, nivelul „nici satisfăcut, nici nesatisfăcut”, nivelul „nesatisfăcut” și nivelul „foarte nesatisfăcut”.

O statistică interesantă este regăsită și în cadrul Euro-barometrului 2011/

2014, unde România, prin raportare la restul statelor europene, se remarcă printr-un nivel al stării de satisfacție cu mult mai redus în comparație cu alte state, ea fiind depășită numai de statul vecin, Bulgaria:

Reprezentarea tabelară a procentului persoanelor foarte satisfăcute/satisfăcute – anul 2015, conform Euro-barometrului 2015

În cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții, calitatea vieții în țara noastră se constituie într-un program complex ce include mai multe obiective, mai precis:

Conturarea imaginii complete de tip diagnoză asupra calității vieții în rândul populației, ca și pe numeroase alte componente, cum ar fi:

Condiții materiale

Starea de sănătate

Gradul de ocupare

Locuirea

Serviciile publice

Nivelul de educație

Viața de familie

Serviciile sociale

Bunăstarea subiectivă, etc

O monitorizare a fluctuațiilor sociale sesizate în cadrul diverselor domenii ce sunt supuse investigației

Identificarea diverselor grupuri sociale ce sunt considerate vulnerabile, în paralel cu realizarea unei caracterizări a vieții acestora

Analizarea gradului de inter-relaționare între diversele componente ale vieții, în vederea identificării modului de interacțiune al acestora în vederea definirii unei vieți de calitate, etc.

În ceea ce privește metodologia de cercetare, aceasta are la bază numeroase cercetări ce sunt efectuate pe eșantioane reprezentative, cu includerea nu doar a indicatorilor obiectivi, ci și a indicatorilor subiectivi.

În ceea ce privește indicatorul satisfacției cu viața, acesta prezintă o dinamică atipică în raport cu cea sesizată la indicatorii ce au tendința de a înregistra evoluții pozitive. Iar în urma analizelor realizate de-a lungul anilor s-a reușit evidențierea faptului că în cazul unei comunități în care se remarcă existența unei stări sociale echilibrate între resurse și nevoi starea de satisfacție cu viața este reprezentată de procentul 83/17, unde:

83 reprezintă procentul membrilor colectivității ce au exprimat stări de satisfacție variate

17 se constituie în procentul membrilor colectivității ce se plasează pe trendul negativ al scalei caracteristice

În finalul acestui subcapitol al prezentei lucrări se impune a se preciza și faptul că în cadrul Eurobarometrului 2015 repartizarea satisfacției cu viața se încadrează în limitele unei stări „normale”, remarcându-se că:

Statele europene ce sunt incluse în U.E. 15 prezintă gradul satisfacției cu viața într-un procent de 83%

Statele europene ce provin din fostul bloc comunist (U.E. 8) au traversat o stare relativ bună de tranziție, gradul satisfacției cu viața fiind apropiat stării de echilibru, mai precis un procent de 76%

În România gradul satisfacției cu viața este de doar 59%, ceea ce denotă un dezechilibru major la nivelul stării sociale din actuala societate

2.2. Particularități ale vieții persoanelor vârstnice

Este cunoscut faptul că perioada vârstei a III-a este cea mai vulnerabilă marii majorități a populației, prin prisma numeroaselor constrângeri de natură economică, ca și a presiunilor diverse. Acestora li se adaugă nu doar caracteristicile psihologice specifice acestei etape de vârstă, ci și caracteristicile de natură biologică, dintre care enumerăm:

Un nivel ridicat al fragilității

Un potențial redus al activității

involuție în ascensiune

Nu în ultimul rând, la marea majoritate a persoanelor de vârsta a III-a se remarcă și un grad deosebit de crescut al stării de dependență, ce poate fi determinat de anumite afecțiuni dobândite ori specifice vârstei, de invaliditate, ca și de imposibilitatea obiectivă a asumării unor roluri active.

De asemenea, la nivelul societăților în care se înregistrează în mod constant un nivel ridicat al ratei șomajului, nu se regăsesc nici oportunitățile dedicate folosirii periodice a forței de muncă a persoanelor de vârsta a III-a, chiar și în cazul celor care, în ciuda vârstei, reușesc să își mențină la valori acceptabile atât potențialul fizic, cât și potențialul psihic, acestea având astfel capacitatea de a presta, la modul ocazional, o serie întreagă de activități.

În ciuda faptului că procesul de îmbătrânire se manifestă atipic de la o persoană la o alta, vârsta a III-a, percepută ca stare, dar și ca proces, este direct influențată de raportul de interdependență existent între o multitudine de factori, precum:

Mediul familial din care provine persoana, ca și cel în care acesta își derulează existența

Nivelul calității condițiilor vieții materiale

Anturajul persoanei

Nivelul calității condițiilor vieții spirituale

Interesul său pentru viața socială

Implicarea în diverse activități cotidiene, etc.

În plus, se impune a se menționa și faptul că în situația persoanelor de vârsta a III-a se sesizează:

O reducere dramatică a rolului social al persoanei

Diminuarea drastică a rolului profesional

Prezența covârșitoare a diverselor afecțiuni de tip degenerativ, acestea având capacitatea:

Să-i reducă unei persoane mobilitatea anterioară

Să crească în mod exponențial dependența persoanei de restul membrilor familiei

Să diminueze interesul persoanei pentru activitățile curente ale societății, etc.

Acestea sunt, de altfel, și principalele aspecte pe care le au în vedere specialiștii, în momentul realizării studiilor și cercetărilor diverse în domeniul gerontologiei sociale. În marea majoritate a acestor studii s-a reușit evidențierea faptului că starea de dependență regăsită la marea majoritate a persoanelor de vârsta a III-a se constituie în cel mai valid indicator în procesul de evaluare a diverselor probleme de natură economică ce sunt specifice acestei grupe de vârstă.

De altfel, specialiștii au reușit să identifice și să definească mai multe forme ale dependenței persoanelor de vârsta a III-a, mai precis:

Dependența economică – ce se datorează pierderii de către persoanele din această categorie de vârstă a rolului activ pe care îl dețineau în societate

Dependența fizică – ce se poate datora anumitor stări cauzate de afecțiunile fizice dobândite de-a lungul timpului, unor handicapuri, ca și unor stări de invaliditate, ce pot fi determinate de o multitudine de factori

Dependența mentală – ce poate fi datorată unei diminuării progresive a memoriei, ca și unei potențiale demențe senile, ale căror simptome se manifestă în mod progresiv

Dependența socială – ce poate fi cauzată de o reducere considerabilă a rolului social exercitat până în acel moment de respectiva persoană, ca și de o reducere drastică a contactelor sociale anterioare. Acestora li se poate adăuga pierderea partenerului de viață, decesul unui prieten, ca și decesul unei rude apropiate

Dependența emoțională – ce nu este în mod direct influențată de vârsta persoanei, aceasta fiind efectul unor particularități de natură psihică ale unor persoane de vârsta a III-a, ca și al numeroaselor probleme cotidiene cu care acestea se confruntă