Educatia Fizica Si Sportul Scolar In Gimnaziu
CUPRINS
Pagina
INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………..4
CAPITOLUL 1 – IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA TEMEI
1.1. Ipotezele, importanța și actualitatea temei………………………………………………………………7
1.2. Tratarea temei în literatura de specialitate……………………………………………………………….9
1.3. Motivarea alegerii temei……………………………………………………………………………………..11
CAPITOLUL 2 – FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A TEMEI
2.1 Educația fizică în gimnaziu în contextul noii reforme a învățământului……………………..13
2.2 Particularitățile dezvoltării generale ale vârstei pubertare………………………………………..15
2.3 Particularități somatice, funcționale, psihice și motrice……………………………………………16
2.4 Dezvoltarea funcției motrice la elevii de vârsta pubertară………………………………………..18
2.5 Importanța vitezei în dezvoltarea și pregătirea elevilor din clasele V – VIII……………….22
2.5.1 Factorii care condiționează valoarea vitezei………………………………………………..23
2.5.2 Formele de manifestare ale vitezei………………………………………………………………26
2.5.3 Prevederile programei școlare privind dezvoltarea vitezei……………………………..28
2.6 Metode și mijloace pentru dezvoltarea vitezei…………………………………………………………29
CAPITOLUL 3 – ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII.
3.1 Scopul lucrării, ipotezele și sarcinile cercetării……………………………………………………….34
3.2 Metode și tehnici de cercetare………………………………………………………………………………35
3.3 Organizarea și desfășurarea experimentului……………………………………………………………36
3.4 Sistemul de probe aplicat în cercetare……………………………………………………………………37
3.5 Sistemul de indicatori statistico-matematici folosite în cercetare………………………………38
3.6 Programarea și planificarea exercițiilor pentru dezvoltarea vitezei……………………………40
3.7 Modalități de acționare pentru dezvoltarea vitezei…………………………………………………..41
CAPITOLUL 4 – REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA LOR.
4.1. Prezentarea rezultatelor la testarea inițială și finală………………………………………………..44
4.2. Prelucrarea datelor obținute…………………………………………………………………………………45
4.3. Prezentarea și interpretarea rezultatelor ………………………………………………………………..45
CONCLUZII ȘI PROPUNERI………………………………………………………………………………..50
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………….52
ANEXE………………………………………………………………………………………………………………….53
INTRODUCERE
Educația fizică și sportul școlar reprezintă activități de interes major, prin practicarea cărora se urmărește întărirea capacității de sănătate, formarea si dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter. Educația fizică si sportivă școlară constituie în concepția actuală una din verigile cele mai importante ale educației fizice și sportului în tara noastră.
Educația fizică, ca principală activitate de tip motric e accesibilă tuturor vârstelor, are obiective generale și diferențiate pentru fiecare subsistem specific ca proces instructiv-educativ în mod deosebit educația fizică, dar ca si auto educație fizică este o activitate deliberat construită și desfășurată în vederea perfecționării, dezvoltării fizice și a capacitați motrice ale participanților exercițiilor fizice, în funcție de particularitățile de vârstă și sex, de cerințele de integrare socială, specificul unor profesii.
Educația fizică beneficiază de un număr foarte mare de exerciții fizice, diferențiate și adaptate la toate subsistemele și variabilele. Ea presupune practicarea sistematică și după reguli științifice a unor exerciții. Necesitatea practicării exercițiilor fizice în mod sistematic, ca parte componentă a regimului de viată, a căpătat un caracter axiomatic pentru omul contemporan.
Educația fizică desfășurată în rândul tinerei generații școlare reprezintă subsistemul care este cel mai bine organizat.
La nivelul acestui subsistem există:
– cadre de specialitate în educație fizică, ca o disciplină de învățământ;
– programele școlare;
– obligativitatea participării la forma organizatorică de bază (lecția);
– posibilitatea elevilor de a beneficia de o serie de alte forme bine statuate (gimnastica zilnică, momentul de educație fizică).
– activitatea sportivă și educativă;
– evaluarea randamentului subiecților pe baza unor probe și criterii precise.
Educația fizică și sportivă școlară are de îndeplinit obiective educativ distractive specifice, precum subordonarea idealului și funcțiilor general valabile pentru întreg fenomenul de practicare a exercițiilor fizice. Aceasta "minune" , nu poate fi realizată decât prin conceperea și transpunerea în practică a unui proces desfășurat în timp și după anumite reguli bine statornicite în sistemul de învățământ. Procesul respectiv include în primul rând o activitate depusă și desfășurată în mod sistematic și în cel de-al doilea rând, condus de cadre cu competență profesională.
Procesul de educație fizică sportivă școlară este bilateral, această afirmație nu trebuie limitată numai la cele două aspecte pe care le implică, adică instruirea și educația, ci și la practicarea activă la realizarea celor doi factori implicați:
cadrul de specialitate (profesorul) e post de „emițător" în raport cu informația pe care o deține;
elevul în postură de receptor a celor transmise;
Important este să nu delimităm strict atribuțiile celor doi factori, la două roluri "emițător și receptor". Pentru ca să funcționeze eficient procesul respectiv, presupune o relație corectă între cei doi factori, o relație adecvată la noile coordonate ale învățământului modern.
Latura constitutivă a procesului complex de instruire și formare a tinerei generații, educației fizice i-a fost recunoscută contribuția la îndeplinirea multilaterală a personalității în toate perioadele de dezvoltare a societății. Totodată a fost considerată, ca fiind una dintre principalele forme de călire a organismului, de compensare și recreare. În decursul dezvoltării societății, educația fizică a cunoscut o perioadă de înflorire dar și momente de declin. După perioade obscure în care educația fizică și sportul erau considerate în multe țări preocupări minore, acestea revin în prezent pe primul plan cunoscând o noua perioadă de înflorire.
În țara noastră, educația fizică și sportul sunt considerate activități de interes național, fiind integrate în programul vast conceput de societatea mostră în scopul pregătirii conservării forței de muncă, în vederea educării tinerei generații. Depășind dimensiunile unor activități de agrement, educația fizică și sportivă școlară este chemată să contribuie la formarea și pregătirea omului pentru muncă și viată. De altfel, educația fizică și sportivă școlară are ca scop întărirea continuă a sănătății, asigurarea dezvoltării fizice armonioase a tinere generații, însușirea bagajului de deprinderi motrice utile în activitatea lor cotidiană și a celor necesare realizării performanțelor sportive.
Modernizarea permanentă a activității de educație fizică și sport în școală impune găsirea unor noi metode, procedee și mijloace prin care să acționeze în practică, precum și perfecționarea continuă a celor existente, a celor așa zise clasice, tradiționale, în baza noilor obiective ce stau în fața acestui obiect de învățământ.
Obiectivele care trebuie realizate prin predarea educației fizice și sportive în școală în contextul noului curriculum școlar sunt:
1. favorizarea menținerii unei stări de sănătate optime;
2. influențarea dezvoltării fizice corecte și armonioase a organismului elevilor;
3. cultivarea respectului elevilor pentru natura înconjurătoare în vederea integrării în acest mediu;
4. realizarea unei bune condiții fizice prin dezvoltarea calităților motrice;
5. formarea si consolidarea deprinderilor motrice de bază și specifice unor ramuri de sport;
6. formarea obișnuinței de practicare sistematică a exercițiilor fizice;
7. însușirea unor noțiuni necesare înțelegerii realizării obiectivelor educației fizice;
8. contribuții la formarea personalității elevilor în spiritul demnității și respectului valorilor umane.
CAPITOLUL 1 – IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA TEMEI
1.1 Ipotezele, importanța și actualitatea temei
Cuprinsă fiind în planul de învățământ, educația fizică nu dispune de suficiente ore pentru a-și îndeplini pe deplin sarcinile. Pornind de la aceasta premisă putem afirma că educația fizică rezolvă doar în linii largi obiectivele stabilite în programe.
În ceea ce privește dezvoltarea calităților motrice și în special al vitezei, nici aceasta nu dispune de un număr suficient de ore alocat de programe pentru îndeplinirea sarcinilor specifice, deci în concluzie o soluție ar fi acordarea unei atenții mai deosebite educației fizice și în special calităților motrice pentru ca după cum vom vedea în desfășurarea experimentului și din rezultatele acestuia, calitățile motrice pot îmbunătăți potențialul bio -psihic al copilului, contribuind activ la dezvoltarea acestuia.
Privit ca o permanentă confruntare cu viața, educația fizică reprezintă o cucerire a genului uman,o realitate culturală datorită căreia cu ajutorul altor domenii ale culturii si educației, omul agonisește picătură cu picătură, sensul desăvârșirii sale, deoarece "corpului uman își are limbajul său, care trebuie stăpânit în același fel ca și limba".
În societatea umană contemporană învățământul este obligat să își reorganizeze obiceiurile, conținutul, sistemul instituțional și tehnologia utilizată "datorită, exploziei informaționale" ce implică modalități perfecționate de stocare și documentare, cauze care schimbă radical esența și funcțiile învățământului, deplasând accentul de la memorare spre formativ solicitându-i acestuia un salt calitativ.
Sincronizarea comenzii sociale cu produsul școlii impusă de cerințele actuale și de perspectivele societății, va înlesni integrarea rapidă a tineretului în activitatea productiv și îl va pregăti mai bine pentru viată.
Conceptul ambiguu și inconștient de "pregătire pentru viată" trebuie substituit printr-un cadru în care rupturile dintre societate și individ – aceasta din urmă să fie considerat nu ca o cantitate abstractă și uniformizată, ci în dimensiunea sa umană, ca o ființa completă și ireparabilă. În acest sens considerăm că învățământul trebuie să își fixeze ca obiectiv important și actual o exigență privind competentă socială a tinerilor care să le permită adaptabilitatea la multitudinea de manifestări ale vieții cotidiene. Cu alte cuvinte competența socială a tinerilor trebuie privită ca un sistem de deprinderi, abilitați și capacitați de o reală complexitate, care să-i permită tânărului perceperea netrunchiată, reală a componentelor de ordin social ale existenței cotidiene.
Între obiectivele educației fizice, prevăzute în programa școlară, dezvoltarea calităților de bază și a celor implicate în practicarea unor ramuri de sport, ocupă un loc primordial, formarea deprinderilor motrice de bază și aplicative fiind posibilă numai pe fondul existenței unor calități motrice bine dezvoltate.
La nivelul gimnaziului procesul de educație fizică trebuie să urmărească finalizarea modelului de educație fizică a absolventului de opt clase, model care este intermediar celui liceal, ce urmărește anumite finalități prin intermediul cărora absolventul de liceu să fie capabil să valorifice în activitatea cotidiană întreg bagajul motric dobândit de-a lungul anilor.
O ființa umană activă este permanent în mișcare și implicit într-un efort fizic care se realizează cu atât mai ușor cu cât omul deține o mai bună dezvoltare a calităților motrice în general și a vitezei în special fără de care celelalte calități motrice nu pot exista.
Tema își justifică noutatea deoarece:
– viteza cu diferitele ei forme de manifestare este prezentă în majoritatea acțiunilor motrice. Ea prezintă un interes deosebit pentru toate ramurile sportive, aportul ei în realizarea performanțelor fiind determinat în probe de sprint din atletism, patinaj, sporturi nautice și ciclism, în săritura în lungime, jocuri sportive (contraatac, repliere, marcaj, demarcaj), scrima, box etc.
În combinație cu forța (în varianta forță-viteză sau viteză-forță) are o importanța deosebită în haltere, săritura în înălțime, aruncarea greutății, box, lupte, schi-probe alpine etc. Dezvoltarea vitezei contribuie la dezvoltarea celorlalte calități motrice și se poate afirma că ea deține rolul hotărâtor în cadrul raporturilor de intercondiționare dintre acestea.
Argumentând importanța și actualitatea temei, nu putem neglija aspectul notării elevilor prin aplicarea probelor S.U.V.A.D., care au la bază dezvoltarea calităților motrice și în special a vitezei sub toate formele ei de manifestare care devin esențiale în progresul de stimulare a procesului instructiv-educativ.
1.2 Tratarea temei în literatura de specialitate
Paralel cu programa de educație fizică pentru învățământul de toate gradele apărută în Editura Didactică și Pedagogică, București, și instrucțiunile privind organizarea educației fizice și sportului, ca o activitate didactică în învățământul primar, gimnazial, liceal și profesional sub editura Ministerului si Învățământului 1456 București 1975 privind organizarea și desfășurarea activităților de educație fizică și sport în învățământul de toate gradele, conținutul instruirii cu privire la dezvoltarea calității motrice este reflectat și în literatura de specialitate, astăzi tot mai bogată și necesară aprofundării activității noastre în domeniu.
După caracterul ei structura literaturii de specialitate care conține teme referitoare la dezvoltarea calităților motrice-viteza; distingem manuale care are drept scop să scoată în evidența laturile teoretice, metodologice și organizatorice ale acestui domeniu.
Alte publicații informaționale ca publicații cotidiene, cuprind sinteze ce analizează dezvoltarea calităților motrice-viteza, necesitatea dezvoltării acestei calități, precum și modalități și procedee eficiente folosite în acest scop.
Pusă în discuție prima dată în 1924 de Marc Bellin Côteau în literatura de specialitate, problema calității motrice semnalizează prezenta a patru calități de bază, numite de el: viteză, îndemânarea și rezistența.
Literatura de specialitate oferă posibilitatea unor eficiente metode dezvoltare a activităților motrice evidențiind obiectivitatea procesului respectiv printr-o ordonare a celor mai eficiente mijloace si formare de organizare a activității, ceea ce asigură un randament sporit în îndeplinirea obiectivelor propuse.
Un alt aspect vizează gama mijloacelor recomandate pentru dezvoltarea, calităților motrice, o mare varietate de exerciții din care putem selecta pe cele mai eficiente, posibile a fi executate în condițiile de înzestrare materială a școlii și de organizare a activităților, dar și în raport cu vârsta și sexul elevilor Gheorghe Mitra și Alexandru Mogoș vizează în lucrarea "Dezvoltarea calităților motrice" – Editura Sport – Turism 1977, precum și lucrarea lui Gheorghe Mitra "Metodica dezvoltării calităților motrice" Editura Sport – Turism 1997, perfecționarea profesională de educație fizică în direcția realizării cotei superioare a unui obiectiv, deosebit de important în pregătirea fizică generală a elevilor.
Sunt prezente particularități specifice acționării în scopul dezvoltării calităților motrice în activitatea școlară și recomand unele soluții metodice pentru o mai bună înțelegere a acestor preocupări în structura lecției de educație fizică în scopul ridicării eficienței sale.
Într-un amplu spațiu sunt prezente principalele caracteristici ale calităților motrice, precum și a sistemelor de acționare pentru obținerea lor ținându-se cont de specificul activității școlare de educație fizică și sport raportate la nivelul de pregătire al elevilor din diferite clase, la volumul activității ce se poate realiza în diferite etape de școlarizare și la condiții materiale.
Prezentând argumente convingătoare ce pledează pentru intensificarea activității în direcția calităților motrice în atletism, Ardeleanu T. în lucrarea "Predarea lecțiilor de atletism în lecția de educație fizică", precum și în "Particularitățile exercițiilor motrice în atletism" sunt prezentate principalele modalități de acționare, subliniind faptul că dezvoltarea calităților motrice trebuie realizate pe căi și mijloace specifice.
În planul tematic anual se specifică perioada în care predomină lucrul pentru dezvoltarea calităților motrice viteza, corespunzător lucrului în interiorul planului calendaristic semestrial, document ce derivă din planul tematic anual, trebuie să exprime în mod clar temele și obiectivele fiecărei lecții de educație fizică din semestrul respectiv.
În literatura de specialitate, calitățile motrice au fost tratate de autori cu prestigiu ca V.M.Yatiorscki, N.G.Ozolin, A.D.Nicovov, L.P.Mateev, A.M.Slemin, D.Marre, care au adus o contribuție deosebită în fundamentarea teoretică a temei. Problema calităților motrice a fost abordată din punct de vedere fiziologic și bio-chimic de către doctorul Andrei Demater.
Găsim în literatura de specialitate abordarea din punct de vedere al psihologilor a calităților motrice cu contribuții în ceea ce privește factorii care le condiționează, precum și delimitările în raportul psihic-uman-motricitate.
În ideea cunoașterii multilaterală a problemei de conținut ce implică tema propusă pentru cercetare, am consultat un bogat si variat material de bibliografie din care am desprins o serie de aspecte ce au stat în atenția diferiților autori. În acest sens am reținut o serie de idei și metode, referitoare la conținutul educației fizice din gimnaziu.
Problema eficienței procedeelor de dezvoltare a vitezei în cadrul lecțiilor de educație fizică din gimnaziu, mi-a creat o serie de dificultăți datorită complexității acestui obiectiv, dar și datorită gradului de solicitare a elevilor. Totuși m-am oprit la această temă cu intenția de a crește eficiența lecțiilor, precum și de a încerca să dezvolt viteza la clasele gimnaziale.
Lucrarea își propune să stabilească eficiența unor exerciții pentru dezvoltarea vitezei în condițiile specifice lecțiilor de educație fizică în ciclul gimnazial cu baza materială bună.
1.3 Motivarea alegerii temei
Elevii claselor a VIII-a au un potențial biomotric și un bagaj motric foarte eterogen din cauza condițiilor de pregătire diferite oferite de școlile de proveniență.
Lucrarea noastră încearcă să ofere modele de acționare în vederea ștergerii acestor decalaje și dezvoltarea vitezei în condițiile orelor de educație fizică și sport.
Considerăm că un proces instructiv educativ adecvat la nivelul acestor clase oferă premize pentru obținerea de rezultate bune în viitor și integrare socială favorabilă a individului în societate.
Consider că prin tratarea diferențiată se realizează în mod eficient, obținerea unor performanțe de către fiecare elev în parte în dezvoltarea vitezei în funcție de posibilitățile și potențialitățile de care dispune elevul, eliminând complexele de inferioritate și stimulând dorința de mișcare și perfecționare continuă.
Diferite studii, cercetări în domeniu au relevat faptul că la nivelul populației școlare, în general nivelul de dezvoltare al calităților motrice viteza este scăzută într-un proces apreciabil.
M-am oprit asupra studierii acestei calități deoarece viteza este una dintre cele mai importante calități de care dispune organismul uman și alături de celelalte calități motrice este utilizată foarte frecvent în activitățile motrice.
Îmbunătățirea calității muncii, sporirea eficienței acesteia, a randamentului sunt cerințe majore ale fiecărui domeniu de activitate.
Una din caracteristicile instruirii din domeniul educației fizice este ca perfecționarea componentelor acestora și atingerea obiectivelor propuse de programa școlară se realizează pe baza depunerii unor eforturi intense din aria acestor eforturi nelipsite de importanța sunt cele ce se referă la dezvoltarea calităților motrice, atât de importante în integrarea tinerilor într-un proces socio-profesional.
Diversitatea mare în ceea ce privește condițiile materiale de desfășurare a activității de educație fizică, la noi în tară ca: săli de gimnaziu cu dotări corespunzătoare, piste de atletism până la holul școlii sau la sala de clasa face practic imposibilă o anumită direcție de activare care să fie valabilă la toate aceste nivele.
La fiecare început de an școlar s-au efectuat o serie de testări în scopul cunoașterii nivelului de pregătire și dezvoltare a elevului și în consecința stabilirea unor măsuri corespunzătoare pentru recuperarea acestor neconcordante în raport cu cerințele programei școlare. Printre deficiențele constatate în urma acestor testări au fost si cele legate de existența unor indici scăzuți de viteza la aproximativ toate clasele gimnaziale.
În sinteza, alegerea acestei teme s-a făcut din următoarele motive:
– dezvoltarea vitezei constituie un obiectiv prioritar în educația fizică de la nivelul gimnazial;
– viteza este o calitate motrică perfectibilă influențată odată cu dezvoltarea celorlalte calități motrice;
– prin formele ei de manifestare viteza (de reacție, de execuție, de deplasare) îmbogățește bagajul motric al elevului;
– sistemul unitar de verificare al elevilor prezintă cerințe specifice, precise privind viteza prin stabilirea probelor si baremurilor pentru fiecare nota pe clase si sexe.
CAPITOLUL 2 – FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A TEMEI
2.1 Educația fizică în gimnaziu în contextul noii reforme a învățământului
Învățământul gimnazial reprezintă o etapa deosebit de importantă în creșterea și dezvoltarea copiilor, dată fiind vârsta lor, care reprezintă etapa pubertară propriu-zisa (12-14ani). Datorită acestui lucru, la acest nivel de învățământ, un loc prioritar trebuie să îl ocupe preocupările profesorului pentru realizarea dezvoltării armonioase, însușirea corectă a deprinderilor motrice cu deosebire de cele de viteză și îndemânare și combinațiile acestora cu celălalt calități fără a neglija și pe cele de forță și de rezistența.
Învățământul gimnazial reprezintă o etapă superioară de pregătire în acest ciclu de învățământ.
Conținutul educației fizice pentru aceasta categorie de elevi, ce se afla din punct de vedere al creșterii și dezvoltării în perioada pubertară, reprezintă o fază de pregătire ce se adaugă celei primite în ciclul primar.
În învățământul contemporan, perfecționat și modernizat, lecția reprezintă principala forma de organizare a procesului instructiv-educativ; ea constituie calea pedagogică unitară prin intermediul căreia generații de elevi, constituite în clase omogen sau mai puțin omogene, lucrând pe grupe, echipe sau lucrând în mod independent, vor dobândi, sub îndrumarea educatorilor și prin efort propriu valori materiale și spirituale, își vor însuși experiența de muncă și de viată a generațiilor anterioare și își vor dezvolta aptitudinile și capacitățile pregătindu-se pentru viata și activitate socială.
Conform prevederilor planurilor de învățământ elaborate de Ministerul Educație Naționale, educația fizică este obiect de studiu obligatoriu pentru toți elevii, cu excepția celor cu scutiri medicale de efort fizic. În noul plan cadrul comun de învățământ sunt prevăzute 1-2 ore (lecții) de educație fizică pe săptămână.
Aria curriculară a educației fizice și sportului cuprinde următoarele discipline: Educația fizică și opționale. Aceasta arie curriculară pune accentul pe:
• dezvoltarea fizică și armonioasa a elevului;
• stimularea interesului pentru participarea la activități sportive;
• respectarea regulilor specifice diferitelor jocuri.
Curriculum-ul școlar de educație fizică pentru învățământul gimnazial urmărește realizarea finalităților stipulate în "Legea învățământului", iar pentru educație fizică are în vedere, întărirea sănătății, a capacitații psihico-motrice, precum și formarea trasatorilor pozitive de caracter.
Fată de curriculum anterior, actualul curriculum prezintă următoarele caracteristici:
• conținuturi adecvate din punct de vedere cantitativ posibilităților elevilor;
• orientarea obiectivelor spre dezvoltarea armonioasa a personalității elevilor;
• curriculum este orientat spre respectarea particularităților fizice și spre interesele elevilor;
• formarea unor obiective în termeni de aptitudini.
Educația fizică se realizează în școală prin intermediul următoarelor activități: lecția de educație fizică, "orele de activități sportive", gimnastica din regimul zilnic școlar momentul de educație fizică recomandat în mod deosebit la clasele mici(I-IV). Activități organizate în reacție, activități de educație fizică și sportive (drumeții, excursii, serbări, concursuri), activitatea independența a elevilor.
Lecția reprezintă principală formă de organizare a procesului instructiv-educativ și are următoarele caracteristice: prin intermediul ei, obiectivele educației fizice se înfăptuiesc sistematic și unitar pentru toți elevii; activitatea este sistematic desfășurată în baza unui orar stabil.
• activitatea se desfășoară într-un cadru organizat, cu clase și competența stabile; colectivul de elevi dintr-o clasa este relativ omogen, având accesași vârsta și același nivel de pregătire;
• activitatea se desfășoară sub îndrumarea unui specialist pregătit pentru a fi educator;
• activitatea din cadrul lecției este obligatorie pentru întregul efectiv de elevi;
• în cadrul ei se va valorifica la un înalt nivel experiența didactica acumulată, cerințele didactice fundamentale în baza cărora se stabilește și se realizează conținutul procesului instructiv-educativ, principii si metode, forme de organizare a activității.
Etapa ciclului gimnazial reprezintă o etapa importantă pentru creșterea și dezvoltarea copiilor. Prin specificul său ,educația fizică ca disciplină de învățământ, acționează atât pe linie biologică, cât și socială. În acest ciclu de învățământ educația fizică a elevilor se realizează în mod diferit, pe vârste și sexe.
Tratarea diferențiată se referă la conținutul instructiv și la metodologia folosită (forme de organizare, mijloace, parametrii efortului).
Un element esențial în conținutul educației fizice la ciclul gimnazial este pregătirea elevilor pentru practicarea independentă a exercițiilor fizice. Pentru aceasta se va insista pe formarea dragostei elevilor pentru mișcare, pentru sport.
Elevii trebuie să posede cunoștințe și tehnici de educație fizică care să le permită să își desfășoare formele de activități individuale sau în grup. Nu trebuie neglijată nici formarea capacitații de organizare și conducere ale unor forme de practicare a exercițiilor fizice la nivel de grup.
În acest fel absolventul învățământului gimnazial va dobândi o educație fizică completă, la nivelul exigențelor actuale, conform modelului preconizat.
2.2 Particularitățile dezvoltării generale ale vârstei pubertare
Urmărind în fiecare etapă a vieții școlarului capacitatea reală de efort și adaptabilitatea organismului față de cerințele complexe ale efortului fizic depusă în cadrul lecțiilor de educație fizică și în cadrul activităților sportive punem în centrul atenției nu atât vârsta biologică,cât vârsta fiziologică a elevilor. De aceea, din punct de vedere funcțional vârsta școlară poate fi împărțită în trei perioade inegale, ca durata și anume:
– perioada antepubertară sau vârsta școlarului mic (de la 6-7 ani până la 10-11 ani) corespunzător ciclului primar, respectiv claselor I – IV;
– perioada pubertară sau vârsta școlarului mijlociu (de la 10-11 ani până la 15-16 ani) corespunzator ciclului gimnazial, respectiv claselor V-VIII;
– perioada post pubertară sau vârsta școlarului mare(de la 15-16 ani până la 18-19 ani) corespunzator ciclului de învățământ liceal.
Aceasta clasificare se bazează pe criteriul major al elementului fiziologic și psiho-fiziologice cu represiuni adânci în ceea ce privește construcția fizică determinând întreaga dezvoltare funcțională și psihică a copilului.
Pubertatea este un fenomen deosebit de complex, fiind o etapă de durată variabilă de la un individ la altul, în care caracterele sexuale primare (organe genitale) trec printr-un proces accelerat de dezvoltare, devin similare cu cele ale adulților, iar cele secundare (sânii, pilozitrea pubiană, axială și facială) ocupă un loc important în structura corpului. Se produc manifestări semnificative procesului creșterii și dezvoltării, accelerarea dezvoltării oaselor în dauna procesului de alungire,accelerarea dezvoltării sistemului muscular, dezvoltarea aproape explozivă a laringelui, mai ales la băieți. În perioada pubertară se caracterizează printr-un ritm neuniform de creștere și dezvoltare înscriindu-se intr-o fază de accelerare a ritmului de dezvoltare atât în privința organelor, aparatelor, sistemelor din sfera somatică, cât și cele din sfera vegetativă.
2.3 Particularități somatice, funcționale, psihice și motrice
Particularități somatice
Pubertatea este caracterizată de mari și rapide transformări somato – funcționale și psiho-motrice. Intervenția pubertății duce la accelerarea creșterii în înălțime fată de alte perioade. Creșterea se semnalizează mai intens la membrele inferioare, apoi la cele superioare, care duc la dezarmonii; trunchiul este lung, toracele îngust, abdomenul supt. Organele din cutia toracică sunt puțin dezvoltate ceea ce generează dificultăți în adaptarea la efort prin lipsa de rezistență funcțională; sistemul articular este slab.
Datorită pubertății care se instalează mai repede la fete, acestea au valori superioare ale creșterii în înălțime și greutate, trunchiul este mai lung, iar membrele inferioare sunt mai scurte.
Particularități funcționale
La această vârstă capacitatea de adaptare la efort și rezistența funcțională a inimii și plămânilor este scăzută. Astfel la vârsta de 12 ani capacitatea vitală este de 2000 cm crescând până la 3000 cm la 15 ani. Plămânii și în general aparatul respirator sunt puțin rezistenți la infecții în timpul efortului inima este mult mai solicitată pentru irigarea organelor și sistemelor, deoarece rumenele vaselor sunt înguste, ceea ce duce la amețeli, tulburările ale ritmului cardiac și oboseală. Volumul creierului crește puțin, însă se adâncesc circumvoluțiunile dar prin înmulțirea fibrelor de asociație sporesc conexiunile dintre diferite zone.
Particularități psihice
În această perioadă a pubertății, întreaga activitate nervoasă și psihică se dezvoltă rapid.
Procesele gândirii (analiza, sinteza, generalizarea, sistematizarea, comparația, analogia, etc) se perfecționează fiind posibilă realizarea unor situații problemă. Din acest motiv tehnologia de predare trebuie structurată punându-se accent pe o pricepere activă și constantă din partea elevilor.
Particularități motrice
Datorită creșterii plasticității scoarței cerebrale și mobilității proceselor nervoase de excitație și inhibiție se pot dezvolta calitățile motrice în special, viteza fetelor este mai mare decât a băieților, iar în continuare băieții progresează depășind fetele. Acest proces evolutiv durează până la 14-15 ani.
Datorită dezvoltării aparatului locomotor îndemânarea se dezvoltă evident, pubertatea fiind denumită vârsta îndemânării.
Existența disproporției dintre segmente duce la stângăcie în mișcări, însă disponibilitate pentru îmbunătățirea îndemânării sunt crescute mai ales, când se dezvoltă simultan cu sistemul orientării în spațiu, care la 12-13 ani se apropie de cel al adultului.
Mobilitatea are cele mai scăzute valori la 12-13 ani la fete și 13-14 la băieți, ceea ce duce la o amplitudine necorespunzătoare a mișcărilor, impunându-se măsuri principale în lecții.
Prin îmbunătățirea calității mușchilor, în special a laturii funcționale ce condiționează viteza, crește forța în regim de viteză sub forma detentei (forța explozivă). Se mărește și capacitatea de efort static moderat la băieți.
Capacitatea de rezistență este scăzută, ceea ce impune o acționare sistematică, continuă, pentru dezvoltarea ei. Se va acționa asupra rezistenței în regim de forță sau viteză. La fete rezistența este mai scăzută decât la băieți.
Pentru forță și rezistență se impun măsuri metodice atente. Motricitatea nu prezintă diferențe între fete și băieți, fiind în calcul numai unele particularități care necesită totuși o tratare diferențiată.
Astfel, băieții preferă acele exerciți de forță, executate cu repezeală, în timp ce fetele înclină spre cele expresive efectuate pe muzică, spre acuratețe, tehnică. În acest sens băieții execută mișcări ce reclamă precizie, iar fetele exerciții de gimnastică.
Alergarea este cel mai des folosită. Volumul ei scade odată cu înaintarea în vârstă lucrul care trebuie prevenit de profesori prin crearea obișnuinței de a alerga, aruncările sunt accesibile băieților, mai ales cele de tip-azvârlire, pe când fetele efectuează aruncările prin împingere. La sărituri, bătaia este puternică, însă este redusă. Se impune deci lucrul pentru detentă.
Important este coordonarea dintre segmente precum și învățarea aterizărilor elastice. Vârsta pubertară are disponibilități pentru însușirea unor procedee specifice ramurilor de sport,în special din jocurile sportive.
2.4 Dezvoltarea funcției motrice la elevii de vârsta pubertară
Această etapă de mari transformări morfologice și funcționale ale organismului în creștere riscă în atenția părinților și educatorilor de la necesitatea cultivării în continuare a motricității generale începută și realizată fără dificultăți în etapele anterioare.
Problema devine acută și importantă mai ales la fete, deoarece cum am amintit anterior, observațiile pedagogice și cercetările medicale au scos în evidență că începând de la 13-14 ani tendința de încetinire a dezvoltării funcției motrice la fete, care din diferite motive se eschivează de la orele de educație fizică și chiar renunță definitiv la activitatea sportivă .
Paralel cu încetinirea ritmului de dezvoltare cu stagnarea dezvoltarea prealabilă ascendentă a unor indici fiziologici este stopată și riscul permanentizării acestei stagnări apare evident.
Dezvoltarea motricitatii elevilor de vârsta pubertară îmbracă două aspecte de bază:
– ridicarea la o treaptă superioară a calității motrice;
– formarea unor deprinderi motrice noi.
Dezvoltarea calităților motrice la elevii de vârsta pubertară
În etapa antepubertară, particularitățile morfo-funcționale ale elevilor determină orientarea preocupărilor spre dezvoltarea vitezei, substratul morfologic și funcțional, predispunând de eforturi de mare viteză, dar și de durata scurtă.
În etapa pubertară substratul morfo – funcțional al organismului favorizează în continuare dezvoltarea vitezei, mobilitatea funcțională a scoarței cerebrale, fiind foarte mare la această vârstă.
Astfel, la elevii de vârsta pubertară, viteza se poate dezvolta sub toate aspectele (de reacție, de repetare, de execuție, de deplasare) în așa fel încât la 14 ani viteza mișcărilor în timpul reacției motrice să se apropie de valorile constante de adult.
Observațiile pedagogice și medicale au dovedit ,că în timpul eforturilor de viteză de scurta durată ,cu pauze de odihnă suficiente și cu alternarea diferitelor tipuri de activități ,capacitatea de lucru a elevilor de vârstă pubertară romane crescută ,dezvoltarea vitezei este rapidă,iar modificările funcționale produse în organism sunt favorabile.
Bazele fiziologice ale dezvoltării vitezei sunt determinate genetic pentr-o constituție somatică moștenită exprimată prin anumite raporturi segmentare, prin relațiile masei musculare agonisite și antagoniste angrenate în efort.
La fete dezvoltarea vitezei are loc la o vârsta cronologică mai timpurie (11-12ani) în comparație cu băieții (Irina Jurinova, 1966).
Efortul de rezistență, într-un volum și cu o intensitate adecvată vârstei fiziologice ale elevilor și elevelor aflate în plin proces biologic de transformări pubertare, reprezintă un stimulent biologic pretențios dezvoltării marilor sisteme funcționale ,în special a celor angrenate în prelucrarea ,transportul și utilizarea oxigenului la nivel tisular.
De aici, rezultă avantajul incontestabil al efortului aerobic de durată (6-30 minute), la o intensitate moderată,care nu necesită o frecventă cardiacă peste (120-130 pulsații pe minut).
Alergările în tempo ridicat, pe distanțe de 200-600m, reclamă eforturi cardio-respiratorii excesive, suprasolicitând inima.
Efortul de forță nu trebuie sa lipsească din programul pregătirii sportive a elevilor de vârstă pubertară și nici din lecțiile de educație fizică.
Îndemânarea este strâns corelată, viteza se poate dezvolta în anumite condiții la elevii de vârstă pubertară.
Marea plasticitate a scoarței cerebrale, tendința de iradiere a excitației și predominanta stării de excitabilitate corticală la aceasta vârstă favorizează realizarea unor mișcări fine, precise limitate în timp și spațiu.
Vor fi evitate mișcările și exercițiile de îndemânare care solicită atenția încordată pe o perioadă mai îndelungată, deoarece provoacă oboseala precoce, dezavantaje fixarea legăturilor temporale necesare învățării mișcărilor.
În schimb exercițiile variate și atractive (jocurile de mișcare dinamice) trezesc interes copiilor, produc emoții plăcute și stimulează dezvoltarea îndemânării.
În concluzie putem afirma că particularitățile morfo-funcționale ale vârstei pubertare ne îndreptățește să apreciem această etapă a vieții ca una dintre cele mai favorabile dezvoltării calităților motrice.
Calitățile motrice, elemente de bază ale modelului de educație fizică școlară
Dezvoltarea calităților motrice joacă un rol important în realizarea obiectivelor educației fizice școlare, reprezentând o finalitate importantă a acestui proces care reprezintă un sistem de cerințe riguros formulate.
Este necesar sa se acționeze sistematic și consecvent pentru dezvoltarea calităților motrice la nivelul indicilor programați pentru fiecare an de studiu și ciclu de învățământ.
Având în vedere, că progresele ce se realizează în dezvoltarea calităților motrice sunt mai evidente decât în cazul deprinderilor care se pot măsura cu mai mare exactitate dispunând de criterii obiective.
Principala lege ce o guvernează o reprezintă continuitatea ,planificarea pe semestre, an școlar și chiar ciclu de școlarizare devine o necesitate de prim ordin.
Conținutul modelului de educație fizică este structurat pe baza unor componente ca: dezvoltarea fizică, deprinderi motrice, cunoștințe de specialitate, inițiere sportivă, capacitate de practicare independentă a exercițiilor fizice.
Realizarea obiectivelor educației fizice școlare este posibilă numai dacă se urmărește în mod sistematic lecție de lecție, semestrial, anual și pe durata unui ciclu de școlarizare a elevilor,desfășurarea unor finalități de primă importantă pentru instruirea motrică,precum: dezvoltarea calităților motrice, însușirea unui sistem de cunoștințe,priceperi,deprinderi motrice concretizate în programele școlare.
Calitățile motrice și metodica dezvoltării lor
Calitățile motrice sunt componente indispensabile a activității fizice umane,care asigură posibilitatea efectuării unor eforturi caracteristice, valorificând în mod natural până la un nivel dependent de o mulțime de factori și sunt perfectibile prin exersare.
În practica educației fizice și sportului calitățile motrice se împart în doua categorii distincte:
• calități motrice de bază: viteza, forța, rezistența, îndemânarea;
• calități motrice combinate, specifice, probelor sportive sau ramurilor sportive.
Dezvoltarea calităților motrice prezintă o mare importanță pentru dezvoltarea fizică, corectă și armonioasă a tinerilor și prezintă o serie de trăsături specifice din care amintim:
1. influențează favorabil indicii marilor funcțiuni, motricitatea generală, calitățile volitive;
2. are un rol important în procesul dezvoltării fizice corecte și armonioase contribuind la întărirea sănătății.
3. se poate acționa segmentar, pentru dezvoltarea calităților motrice deficitare (corectarea deficiențelor fizice) pentru dezvoltarea lor la un nivel superior (util în activitatea sportivă)
4. are efecte deosebite (tonicitate-troficitate);
5. valorifică superior aptitudinile organismului uman;
6. aflându-se într-o strânsă interdependență cu deprinderile motrice favorizează însușirea acestora, iar exersarea lor are ca efect creșterea calităților motrice;
7. calitățile motrice sunt interdependente în sensul că, dezvoltarea uneia implică efecte asupra altei calități (influențele pot fi favorabile-transfer sau nefavorabile-interferență);
8. sistemele de acționare specifice sunt utilizate ca mijloace pentru
refacerea capacitații motrice (recuperarea sau combaterea unor maladii-obezitatea);
9. cel mai des, calitățile motrice sunt combinate cu ponderi diferite pentru ramura de sport;
10. se perfecționează prin exersare cu efort specific;
11. se manifestă diferențiat pe sexe și în funcție de vârstă.
În funcție de dezvoltarea calităților motrice depind în mod deosebit consolidarea deprinderilor motrice.
2.5 Importanța vitezei în dezvoltarea și pregătirea elevilor din clasele V – VIII
Viteza, cu diferitele ei forme de manifestare este prezentă în majoritatea acțiunilor motrice. Ea prezintă un interes deosebit pentru toate ramurile sportive, aportul ei în realizarea performanțelor, fiind terminată în probele desprinse din atletism, înot, patinaj, sporturi nautice și ciclism în săritura în lungime, jocuri sportive (contraatac, repliere, marcaj, demarcaj etc), scrimă, box etc.
În combinație cu forța (în variantă forță-viteză sau forță-viteză) are o importanță deosebită în haltere, săritura în înălțime, aruncarea greutății, box, lupte, schi, probe alpine etc., iar în combinare cu rezistența este prezentă în majoritatea probelor sportive în cadrul căruia efortul se realizează în contul unei mari datorii de oxigen.
N.G.Ozolin definește viteza, ca fiind -"capacitatea de a executa rapid mișcarea".
V.M.Zatiorski – "capacitatea de a efectua acțiunile motrice într-un timp minim pentru condițiile, respectiv Andrei Demeter – "capacitatea omului de a executa mișcările cu rapiditate și frecvență mare”.
Rezultă, deci că în definirea vitezei nu sunt diferențe semnificative, majoritatea specialiștilor caracterizând viteza prin iuțeala (rapiditatea) cu care efectuează acțiunile motrice în structurile și activitățile motrice întâlnim viteza sub forma combinării principalelor sale forme de manifestare, având în general ponderea cea mai mare în efectuarea acțiunii.
Formele de manifestare ale vitezei pot fi: – de reacție;
– de execuție;
– de repetiție.
Un alt aspect important din punct de vedere al cunoașterii implicațiilor acestei calități în randamentul sportiv-viteza este specifică, transferul pozitiv făcându-se într-un grup limitat de acțiuni, în general în cadrul acțiunilor cu structuri asemănătoare din punct de vedere al coordonării.
Viteza se măsoară apreciind:
a) durata necesară apariției reacției motrice, timpul consumat de la emiterea semnalului până la reacția de răspuns (timpul de latența).
b) viteza acțiunii singulare (un singur pas, o singură lovitură etc.)
c) frecventa maximă a mișcărilor, determinată la nivelul unei singure articulații.
În învățământ la ciclu gimnazial se prevede dezvoltarea vitezei în toate formele ei de manifestare cu sublinierea unor accente particulare la fiecare grupa de clase.
Astfel:
În clasele V-VI – accentul se pune pe viteza de reacție și pe viteza de decizie.
În clasele VII-VIII-se prevede viteza de reacție și de execuție în condițiile manifestării capacitații de anticipare și de decizie.
De asemenea ,în întregul ciclu gimnazial se prevede si obiectivul, perfecționarea vitezei de repetiție în condițiile păstrării ritmului (frecvenței de execuție).
2.5.1 Factorii care condiționează valoarea vitezei
Valoarea vitezei, a formelor de manifestare a acesteia este condiționata de mai mulți factori fiziologici, biochimici, psihici și într-o anumită măsură morfologici. Unii aparțin pregnant de structura ereditară a fiecărui individ și sunt mai puțin perfectibili.
Cei mai importanți factori care asigură suportul biologic și psihic al vitezei sunt:
– mobilitatea proceselor nervoase corticale;
– alternanța rapidă în centrii corticali a excitației și inhibiției;
– viteza de transmisie a impulsurilor nervoase;
– acuitatea, precizia organelor receptoare ale semnalelor;
– ritmul optim de alternare a contracțiilor și relaxarea grupelor musculare;
– calitatea fibrei musculare și valoare surselor și proceselor energetice (A.T.P.,foso-creatină);
– nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice (îndemânare, forța, rezistența și suplețea);
– capacitatea de concentrare și mobilizare;
– unii factori de tip constituțional (lungimea segmentelor, mobilitatea articulară).
Dependent de formele de bază ale manifestării vitezei în diferitele acțiuni motrice, unii dintre aceștia au un rol hotărâtor, iar alții sunt mai puțin semnificativi.
Așa de exemplu în cazul mișcărilor care implică viteza de reacție, principalii factori limitativi: timpul de reacție, sesizarea semnalelor transmiterea impulsului nervos pe calea aferenta-centripeta și eferenta centrifuga, timpul necesar pentru elaborarea răspunsului etc., în cazul, vitezei de execuție (vitezei mișcării singulare) factorii limitativi sunt: componența forța, mobilitatea articulară, fota proceselor nervoase fundamentale; în cazul vitezei de repetiție-frecvența mare sau mai puțin mare cu care se repetă mișcările este determinată în principal de: mobilitatea proceselor nervoase corticale; alternarea rapidă a contracțiilor și relaxărilor (a excitație și inhibiției), sursa energetica, lungimea segmentelor.
Rezultă, deci că, formele de manifestare ale vitezei au un caracter independent, suportul biologic și psihic diferind de la una la alta.
Dintre factorii amintiți unii prezintă importantă deosebită și merită o analiză mai aprofundată, furnizându-ne elemente prețioase pentru orientarea corectă a procesului de perfecționare a vitezei în activitatea de educație fizică și sport școlar
Mobilitatea proceselor nervoase corticale, labilitatea funcțională a acestora-condiționează alternanța rapidă a excitației și a inhibiției, echilibrul necesar în iradierea, concentrarea și inducția excitației și inhibiției,și relaxării grupelor musculare cu acțiuni contradictorii, răspunderilor corecte la excitații.
În felul acesta energia cinetică transmisă membrului inferior în alergare, de exemplu, se stinge treptat pentru a i se imprima, o accelerare în sens invers, ciclul fiind repetat cu o frecvență maximă .
Viteza de transmisie a impulsurilor nervoase – (timpul de recepție)- este condiționată de :timpul de recepționare a semnalelor (excitație); calitatea receptorilor (acuitatea analizatorilor motorii, vederea periferică, simțul echilibrului, simțul alunecării etc.), timpul de transmitere a impulsului către
sistemul nervos central; timpul necesar de transmisie a impulsului nervos câtre organele efectuase (mușchi); timpul necesar activizării organelor efectoare (excitării mușchiului și apariției reacției de răspuns).
În cazul reacțiilor simple (mișcărilor reflexe, deprinderilor elementare), această viteză de transmitere a impulsurilor nervoase va fi mai mare, având în vedere ca informațiile (semnalele) nu trebuie selecționate și nici răspunsurile nu necesită timp de elaborare.
Valoarea vitezei este condiționată și de nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice. Condiționarea vitezei de către forța.
Între viteza mișcării și mărimea încărcăturii există o relație invers proporțională, viteza crescând odată cu învingerea rezistenței externe. Crescând forța se învinge mai ușor această rezistență.
Zatiorski remarca, că mâna neîncărcată efectuează mișcări mai rapide, ceea ce conduce la concluzia că disponibilitățile sistemului nervos central de a realiza o frecvența mai mare în alternarea impulsurilor nervoase sunt limitate de efortul de învingere al încărcăturii externe.
Condiționarea vitezei de către elasticitate
O bună elasticitate musculară reduce frânarea mișcării de către mușchii antagoniști, iar în cazul vitezei de alergare asigură câștigarea terenului în contul fileului.
Condiționarea vitezei de către rezistență
Pentru a menține tempoul rapid,la un nivel maxim de manifestare a capacitații de viteză, pe o durată mai lungă este necesară o anumită rezistență specifică.
Și acest factor este perfectibil. Probele de viteză care se efectuează peste 5-6 secunde implică cuplul viteza – rapiditate.
Condiționarea vitezei de către îndemânare
Acest factor limitativ trebuie analizat în strânsă dependență cu nivelul tehnicii de execuție a acțiunii motrice.
Însușirea unei tehnici cât mai raționale automatizarea mișcărilor care intră în structura acțiunii vor permite utilizarea rațională a mișcărilor, reglarea antagoniștilor, plasarea corectă a centrului de greutate.
2.5.2 Formele de manifestare ale vitezei
Majoritatea specialiștilor (N.G.Ozolin, V.M.Zatiorski, C.Florescu etc.) disting trei forme de bază, relativ independente și cu indici de corelare minimi (Zatiorski) în manifestarea vitezei în diferite acțiuni motrice, probe și ramuri sportive:viteza de reacție (timpul latent al reacției), viteza de execuție (viteza mișcării singulare, viteza propriu-zisă a mișcărilor) și viteza de repetiție (frecvența mișcărilor).
Unele surse bibliografice menționează, în plus, ca forme de manifestare a vitezei (forme independente sau subordonate formelor menționate mai înainte) – viteza de deplasare (variantă a vitezei de repetiție), viteza de accelerare-capacitatea de a crește indicii de frecvență (varianta a vitezei de repetiție), viteza în regim de rezistență-capacitatea de a efectua acțiunile motrice cu indici constanți de viteza pe o durata mai lungă (variantă a vitezei de execuție în cadrul căreia se realizează o anumită combinare a vitezei cu forța), viteza de decizie (variantă a vitezei de reacție și de execuție în cadrul căreia acestea se manifestă colaborat cu capacitatea de anticipare, cu îndemânarea și cu o serie de procese psihice superioare, gândire, spirit de observație, imaginație, analiza).
Viteza de reacție
Viteza de reacției motrică (N.G.Ozolin,C.Florescu), timpul de latență a reacției motrice se referă la rapiditatea cu care organismul răspunde la semnale (excitații-comenzi), la iuțeala cu care sesizează și recepționează semnalele și la durata necesară angajării an acțiune.
Principalii factori care condiționează indicii valorici ai reacției motrice sunt durata perioadei latente, acuitatea și precizia analizatorilor (văz, auz, simț tactil, simțul echilibrului, proprio-receptori), calitatea conducătorilor, procesele nervoase fundamentale. Reacțiile motrice pot fi simple sau complexe. Reacția poate fi definită din punct de vedere biologic ca procesul nemijlocit prin care materia vie răspunde unui excitant.
În domeniul educație fizice școlare viteza de reacție este implicată în:orientarea în spațiu și timp (acțiunile de front și formații, unele ștafete și jocuri de mișcare; "Găsește-ți locul", "Crabii și creveții" etc, "sărituri"; consolidarea unor priceperi și deprinderi utilitare); trasee aplicative; tehnica startului; jocuri sportive etc.
Indicii vitezei de reacției nu corelează cu indicii celorlalte forme de manifestare a vitezei, adică îmbunătățirea vitezei de reacției nu se va recupera favorabil asupra vitezei de execuție sau a vitezei de repetiție (V.M.Zatiorski).
În cazul reacțiilor simple se costată un grad mai mare de transfer (generalizare) individul care reacționează rapid la unele situații va manifesta aceeași rapiditate și în altele (A.N.Kkrestovnicov).
Viteza de reacție nu este identică pentru toate segmentele corpului membrele superioare prezentând indicii cei mai ridicați de viteza de reacție.
Viteza de execuție
Viteza mișcărilor separate (C.C.Florescu), viteza mișcărilor singulare (V.M.Zatiorski), viteza propriu-zisă(N.G.Ozolin) definește iuțeala cu care se executa o acțiune motrică singulară (deprindere elementară, deprindere complexă), unitară ca structură motrică (deprinderea, pasa, directa de ștanga, o singură tragere a palmei prin apă). Viteza de execuție este determinată în mod deosebit în unele sporturi cu structuri motrice aciclice: sărituri, aruncări (atletism), elemente de gimnastică, schi, slalom, lovitura de atac-volei, box, scrima etc.
Mulți specialiști consideră, ca factori limitativi în dezvoltarea vitezei de execuție, forța și tehnica de execuție.
Viteza trebuie analizată într-o strânsă dependența cu celelalte calități motrice deoarece atât viteza de execuție, cât și cea de repetiție se manifestă în acțiunile motrice, probele și ramurile sportive, în condițiile de îngreunare (forța, rezistența) sau de complexitate (coordonare).
Viteza de repetiție
Frecvența mișcărilor (N.G.Ozolin, C. Florescu, A.Demeter, V.M.Zatiorski) viteza de deplasare (D.Harre) cu care se repetă mișcările în unitatea de timp.
Viteza de repetiție este implicată în acțiunile motrice care au în structura lor mișcări ciclice ce se repetă într-o succesiune rapidă într-un termen limitat: alergări, marș, cadență pașilor (fond schi), un doi (box). Prelungirea duratei execuției acțiunii, pe de o parte,creșterea încărcăturii efortului, pe de altă parte, limitează considerabil manifestarea vitezei-efectuarea acțiunii, în aceste cazuri, fiind posibilă numai prin îmbinarea vitezei cu rezistența și cu forța. Creșterea forței musculare constituie, deci o premisă pentru creșterea vitezei, dar aceasta relație operează și invers, viteza mărită a unei mișcări conduce la creșterea forței (mai ales în contul vitezei de execuție).
În cazul vitezei de deplasare ("viteza cu care se avansează în spațiu") randamentul este condiționat și de fuleu, mobilitate articulară și neelasticitate musculară.
2.5.3 Prevederile programei școlare privind dezvoltarea vitezei
În legătură cu dezvoltarea vitezei programele școlare prevăd obiective instructiv-educative particulare fiecărei clase și indică totodată principalele exerciții și activități pe fondul cărora se constituie sistemele de acționare utilizate în lecții pentru îndeplinirea obiectivelor.
La clasele I-IV se prevede educarea tuturor formelor de manifestare a vitezei și la ciclul gimnazial se prevede dezvoltarea vitezei în toate formele ei de manifestare cu sublinierea unor accente particulare la fiecare grupă de clase.
În clasele V-VI accentul se pune pe viteza de reacții și pe viteza de decizie.
În clasele VII-VIII se prevede dezvoltarea vitezei de reacție și de execuție în condițiile manifestării capacitații de anticipare și de decizie. De asemenea, la întregul ciclu gimnazial se prevede și obiectivul-perfecționarea vitezei de repetiție în condițiile păstrării ritmului (frecvenței )de execuție.
La ciclul liceal se mențin obiectivele stabilite pentru ciclul gimnazial,adăugându-se sarcina de a perfecționa viteza. Perioada cea mai favorabilă pentru educarea vitezei de reacție,se situează între 6 si 18 ani, la vârstă mică existând cele mai mari posibilități,deoarece procesele psihice fundamentale nu sunt stabilizate, analizatorii, în mod deosebit analizatorul motric, își pot perfecționa funcțiile de bază și mai ales cele legate de activitatea motrică.
Dacă la clasele mici câștigul în dezvoltarea vitezei se obține mai ales în contul vitezei de reacție și într-o oarecare măsură și în cel al vitezei de execuție.
La clasele mari acest câștig se înregistrează, mai ales în contul vitezei de repetiției și a celei de execuție, în ambele cazuri acționând asupra factorilor de graniță care dezvoltă viteza pe sarcina forței și a rezistenței și pe seama perfecționării mecanismelor și surselor energetice specifice vitezei.
2.6 Metode și mijloace pentru dezvoltarea vitezei
Mijloace pentru dezvoltarea vitezei
Pentru dezvoltarea vitezei se folosesc diferite exerciții și activități în condițiile lecției de educație fizică și orelor de activități sportive școlare acestea ar fi:
a. Exerciții cu influență selectivă (exerciții de dezvoltare fizică generală -N.Ozolin – întinderi, îndoiri, rotări etc, executate în ritm rapid timp de 5-10 sec.). Dezvoltarea vitezei de execuție și a vitezei de repetiție, precum și simțul ritmului. Pe parcursul execuției se va mări treptat ritmul (clasele I-VII).
b. Exerciții din grupa acțiunilor de front și formații în mod deosebit schimbările de formații, refacerea formației în alte zone ale spațiului de lucru, schimbările de direcție în deplasarea, luarea unor poziții, la comenzi directe sau date prin surprindere, la comenzi inverse.
Se recomandă la toate clasele. Influențează viteza de reacție si de execuție.
c. Ștafetele si jocurile de mișcare care solicită atenția și reacții prompte la diferite semnale (vizuale, sonore sau tactile).
Dezvoltă viteza de reacție, decizia, capacitatea de anticipare, viteza de repetiție. Se recomandă la toate clasele.
d. Exerciții și jocuri cu mingea aruncări, prinderi, lovituri, evitări, aruncări și prinderi efectuate rapid, lovituri cu mingea și evitarea loviturii, prinderea mingii sau unor obiecte aruncate în sus sau ricoșate din zid, pasarea și prinderea a 2-3 mingi introdu-se în circuit în diferite formații.
Dezvoltă toate formele de manifestare ale vitezei.
e. Plecări ( starturi) din diferite poziții ( în picioare, culcat, cu fața sau cu spatele spre direcția de deplasare, din alergare sau de pe loc, la diferite comenzi și semnale). Dezvoltă viteza de reacție și execuție la toate clasele.
f. sărituri variate cu bătăi pe unul sau ambele picioare. Dezvoltă viteza de execuție și viteza în combinație cu forța la toate clasele.
g. Exerciții din școala alergării implicate în alergarea de viteza: pasul de accelerare, lansarea de la start, startul de jos, pasul lansat de viteză.
Dezvoltă viteza de alergare (repetiție), precum și celelalte forme de manifestare ale vitezei. Se recomandă la toate clasele.
h. Exercițiile și acțiunile care solicită echilibrul. Dezvolta simțul echilibrului.
i. Exerciții și acțiuni din jocurile sportive, pase în doi, aruncări rapide la poartă, contraatac, marcaj, demarcaj, dribling, angajarea pivotului. Dezvoltă viteza de reacție în cadrul unor acțiuni complexe.
j. Jocuri sportive bilaterale, realizate în condiții de viteză: reprize scurte teren redus.
k. Unele exerciții de forță, împingeri, tracțiuni; deprinderi, pași săriți, aruncări, exerciții speciale pentru dezvoltarea forței dinamice a diferitelor segmente etc., în condițiile manifestărilor rapide a exercițiilor de forța.
Metode pentru dezvoltarea vitezei
N. Ozolin grupează metodele de dezvoltare a vitezei astfel:
1. Metoda exercițiului "din mers”, – parcurgerea rapidă a unei distanțe după un plan prealabil;
2. Metoda alternativă – constă în alternarea intensității vitezei;
3. Metoda handicapului "egalizatoare" – asigură condiții egale de întrecere între concurenți;
4. Metoda ștafetelor și jocurilor;
5. Metoda întrecerilor oficiale și de antrenament – constituie una dintre principalele căi pentru dezvoltarea vitezei;
6. Metoda repetării – care constă în repetarea exercițiilor.
Indicații metodice pentru dezvoltarea vitezei de reacție (exerciții)
În educarea vitezei de reacție, atenția trebuie orientată spre soluționarea următoarelor două aspecte principale:
– educarea capacitații de a sesiza, mai din timp, situațiile care vor determina acțiunea de răspuns; încadrarea mișcării adversarilor și partenerilor în vederea periferică; sesizare a direcției mingii, denivelării terenului etc.;
– selectarea-precizarea reacției de răspuns din multitudinea răspunsurilor posibile.
EXERCIȚII
1. La semnale sonore:
– gruparea și regruparea în diferite formații indicate prin surprindere;
– luarea unor poziții la semnale sonore stabilite diferențiat pentru fiecare poziție;
– aceleași acțiuni efectuate la semnale inverse;
– jocuri și ștafete: "Buchețele", "Găsește-ți locul", "Ocupa locul liber"', "Crabii și creveții" etc,
2. La semnale vizuale:
-"Vânătoarea caprelor", "Imitarea mișcării partenerului", "Urmărește-l pe cel cu șapca", "Ogarul și iepurele", "Mingea în cerc", "Să nu ai mâinile ocupate", "Automobile", "Batista" etc.
– pase cu schimbarea locului, starturi la semnale vizuale, jocuri cu mingea pe perechi, cu supraveghere sau surprinderea adversarului, ultimul sprintează.
3. La semnalele tactile (proprio-receptori):
"Lupta cocoșilor" (din ghemuit, stând într-un picior, împingeri cu palmele, împingeri cu corpul). Lupta cocoșilor în cerc (dobândirea de pe banca de echilibru) "Scoate-l din cerc" (prin tracțiune sau împingere) "Lupta în cârlig" (pe spate culcat, cu agățare la genunchi) "Leapșa".
Indicații metodice pentru dezvoltarea vitezei de execuție (exerciții)
Viteza de execuție se manifestă în toate cazurile combinat cu celelalte forme ale vitezei (de reacție sau repetiție) sau forța (explozia mișcării-împingeri: viteza de lovire detenta, deprinderea; zvâcnirea, explozia aruncării, fandarea-scrima, viteza de evitare).
Pentru considerente viteza de execuție trebuie analizată în contextul: "viteza-forța", noțiune care ne atrage atenția, ca viteza de execuție se poate educa numai în condițiile dezvoltării concomitente a vitezei de reacție și a forței, cu cât se cere o mai mare viteză în efectuarea unei mișcări (cu încărcături suplimentare sau nu), cu atât și solicitarea contracției musculare va fi mai intensă.
Toate exercițiile și activitățile indicate pentru dezvoltarea vitezei de reacție pot constitui mijloace eficiente pentru dezvoltarea vitezei de execuție. Trebuie să se țină cont în dezvoltarea vitezei de execuție de distanțe și duratele programate pentru efectuarea efortului să fie mai scurte pentru a permite viteza maxima de execuție.
Indicații metodice privind dezvoltarea vitezei de repetiție
Frecvența repetată a mișcărilor în unitatea de timp constituie o condiție esențială pentru realizarea unor rezultate de valoare în multe ramuri și probe sportive.
Din punct de vedere metodic rezultă că viteza de repetiție nu se poate dezvolta în general,ci prin acțiuni motrice, corecte și concrete.
Transferul pozitiv al vitezei de repetiție de la o acțiune la alta se poate realiza numai când structurile lor motrice (cinematice) și particularitățile de efort (dinamica efortului) sunt asemănătoare.
În educația fizică școlară, principalele mijloace pentru dezvoltarea vitezei de repetiție vor fi: – alergările de viteză din atletism, alergările din cadrul jocurilor sportive (contraatacuri-replieri) și unele procedee din jocurile sportive-circulația rapidă a mingii.
La aceasta vor fi adăugate exercițiile și activitățile recomandate pentru dezvoltarea vitezei de reacție și de execuție, ambele prezente în manifestarea vitezei de repetiție.
Mijlocul fundamental pentru dezvoltarea vitezei de repetiție cu largi posibilități de utilizare în fiecare școală va fi alergarea.
În clasele VII-VIII,alergarea de viteză reprezintă unul din mijloacele principale pentru dezvoltarea tuturor formelor de manifestare a vitezei.
Lansările din start, alergările cu creșterea progresivă a vitezei (accelerările), sprinturile (plecarea în alergare cu maximum de diferență), întrecerile de alergare pe echipe (ștafete), exersarea contraatacului, jocurile bilaterale-reprize scurte și tempouri ridicate, apărarea și atacul supranumeric ștafete cu efectuarea pe fondul alergării a unor procedee tehnice (dribling, pase etc.), sunt variantele în care se poate acționa asupra dezvoltării vitezei prin intermediul alergării.
CAPITOLUL 3 – ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
3.1 Scopul lucrării, ipotezele și sarcinile cercetării
În prezent, privirile specialiștilor se îndreptă spre metode și forme noi de organizare a lecțiilor de educație fizică ,în scopul de a dinamiza dezvoltarea capacitații vitale, a creșterii rezistenței organismului, a creșterii și eficienței ei.
Dinamica motricității generale pentru a fi just apreciată, trebuie întotdeauna raportată la valorile antropometrice care influențează substanțial nivelul capacitații motrice.
Creșterea și dezvoltare normală a corpului, implicit și a calităților motrice sunt determinate de factorii interni si externi, care acționează toata viata dar cu efect și intensitate mai mare în copilărie și adolescență.
Programare procesului de educație fizică, în conformitate cu aceste noi orientări metodice, impune ca întreaga activitate de proiectare să fie concepută în intenția valorificării exacte a condițiilor materiale și umane existente în intenția valorificării exacte a condițiilor materiale și umane existente în unitatea școlară.
Pornind de la premisa că finalul fiecărei etape reprezintă câte o treaptă superioară în drumul atingerii modelului final, în lucrarea de fată mi-am propus, că folosind unele exerciții de dezvoltare a vitezei la clasele a-VlII-a să le compar și să stabilesc, dacă aceasta calitate motrică de bază să îmbunătățit sau nu.
Pornind de la premisa, că numai măsurăm și apoi judecăm, putem avea dimensiunea aplecării unui fenomen sau a unei activități care se dorește studiată, controlată, dar mai ales orientată spre o finalitate, am stabilit următoarele ipoteze:
1. Știind că la nivelul populației școlare viteza este o calitate motrică indispensabilă elevilor de gimnaziu și liceu, dar din cauza unor motive subiective (preocupare, acționare deficitară) și mai puțin din motive obiective (baza materială, condiții deosebite de lucru, metodologie etc.), numai folosind o metodologie adecvată și în concordanță cu particularitățile morfo-funcționale și motrice ale elevilor în cadrul lecțiilor de educație fizică, obținem o eficiență a procesului de instruire.
2. Dezvoltarea vitezei prin exercițiile folosite este eficient și nu are efecte negative asupra dezvoltării elevilor și a îmbunătățirii indicilor celorlalte calități motrice dacă încărcăturile sunt moderate, iar exersarea este extensivă.
În vederea atingerii scopului propus, a verificării ipotezei de lucru am stabilit următoarele sarcini organizatorice:
a. consultarea materialului bibliografic;
b. stabilirea condițiilor experimentului;
c. elaborarea sistemelor de acționare și a spațiului de lucru;
d. stabilirea duratei experimentului;
e. stabilirea probelor ce vor constitui bateria de teste la care va fi supus eșantionul;
f. aplicarea în lecții a sistemului de acționare conform planului;
g. efectuarea testării inițială și finală din punct de vedere funcțional și al calității motrice viteza;
h. interpretarea statistico-matematică a datelor și stabilirea concluziilor finale.
3.2 Metode și tehnici de cercetare
Preocupându-mă de realizarea sarcinilor stabilite, am folosit următoarele metode de cercetare:
1. Studiul materialului bibliografic de specialitate care a dat posibilitatea cunoașterii aspectelor generale privind dezvoltarea calităților motrice și a vitezei în special, factorii care determină valoarea vitezei, formele ei de manifestare, metodologia dezvoltării ei.
2. Metoda observației ce reprezintă contemplarea intenționată a unui obiect,a unui fenomen, document sau proces, în care sunt angajate cu pondere specifică procesele sezoniere și logice.
Condițiile în folosirea ei:
A. Organizarea observației:
• Stabilirea scopului;
• Observarea regularității observației;
• Modalități de integrare a datelor.
B. Pregătirea observatorului:
• Documentare lui;
• Aspectele teoretice;
• Experimentarea pe loturi mici;
• Înregistrarea de date numeroase.
Experimentul a fost făcut în perioada 01.10.2011 – 15.05.2012 la Școala generală nr. 18 din județul Arad, experimentul a cuprins un număr de 44 de elevi de la doua clase a-VIII-a. Clasele au fost mixte și au avut următoarea componență:
1. La clasa a VIII-a A au lucrat 11 băieți și 11 fete (clasa experiment).
2. La clasa a VIII-a B au lucrat 11 băieți si 11 fete (clasa martor). Activitatea s-a desfășurat în sala școlii special amenajată pentru efectuarea exercițiilor fizice în interior și pe terenul anexa din curtea școlii, teren cu dimensiunile unui teren de handbal. Pentru buna desfășurare a experimentului s-au folosit următoarele materiale, care sunt întrebuințate în permanenta în cadrul orelor de curs și a activităților sportive.
1. Bănci de gimnastică trei bucăți.
2. Corzi de sărituri.
3. Mingi de baschet unsprezece bucăți.
4. Garduri mici unsprezece bucăți.
5. Saltele de gimnastică opt bucăți.
6. Bastoane de gimnastică doua zeci si opt de bucăți.
3.3 Organizarea și desfășurarea experimentului
Studiul de față a fost efectuat în cadrul Școlii generale Nr.18 din orașul Arad unde prin amabilitatea profesorilor de educație fizică am efectuat cercetarea.
S-a aplicat experimentul ca metodă de cercetare, acest lucru presupunând intervenția activă a cercetătorului, el selectând mijloacele și luând măsuri organizatorice specifice dinainte stabilite în vederea organizării corecte a ipotezelor de lucru.
În vederea organizării experimentului am studiat literatura de specialitate referitoare la dezvoltarea calităților motrice; viteza și a tratării ei în literatura de specialitate, precum și în cadrul lecțiilor de educație fizică școlară, am stabilit ipotezele de lucru ce trebuie verificate în urma experimentului, precum și testele ce trebuie efectuate
Tot în această etapă am stabilit sistemele de acționare pentru fiecare procedeu în parte, precum și testarea în vederea realizării dozării efortului. A urmat apoi, stabilirea spațiului la clasele a VIII- A și a VIII-a B în anul școlar 2011-2012 mai ales în perioada 14.09.2011-15.05.2012.
Perioadă în care au avut loc testările inițiale și finale la parametri urmăriți și lucrul efectiv pentru dezvoltarea calității motrice viteza.
În perioada 21.09.2011-02.10.2011 au avut loc testarea inițială a probelor motrice:
– Alergarea de viteză pe distanța de 50 m;
– Săritura în lungime de pe loc;
– Detenta pe verticală;
– Aruncarea mingii de oină de pe loc la distanță.
Toate aceste probe au fost reluate în perioada 23.11.2011-25.11.2011 având însă caracter de testare intermediară. Testarea inițială a probelor specifice dezvoltării vitezei a avut loc în perioada 21.09.2011 (din perioada semestrului I), iar testarea finală în perioada 08.05.2012-22.05.2012 (din semestrul II).
3.4 Sistemul de probe aplicat în cercetare
Pentru realizarea experimentului au fost folosite următoarele măsurători:
A. măsurători antropometrice:
• Greutatea;
• Înălțimea;
B. probe motrice:
• Alergarea de viteză pe distanțe de 50 m
• Săritura în lungime de pe loc – probă desfășurată în condițiile prevăzute de S.U.V.A.D
• Detenta pe verticală-proba s-a efectuat fără elan și a constat în măsurarea semnului cel mai înalt lăsat de pe palma pe perete în poziția stând cu brațul ridicat și semnul cel mai înalt în urma săriturii pe verticală;
• Aruncarea mingii de oină de pe loc la distanța-proba s-a desfășurat în condițiile prevăzute de S.U.V.A.D.
3.5 Sistemul de indicatori statistico-matematici folosiți în cercetare
În lucrarea de față în analiza și interpretarea datelor culese prin cele două testări inițiale și finale ale elevilor s-au folosit următorii indicatori statistici:
– Media aritmetică – este indicatorul statistic cel mai des utilizat în interpretarea datelor recoltate și care se ia în considerare în toate calculele interioare – media aritmetică, calculată după formula care reprezintă suma valorilor individuale împărțită la numărul de cazuri. Statistica ne ajută să analizam cauzele și să eliminăm factorii disturbatori.
Tot ce ne pune la dispoziție sunt o serie de parametri referitori la datele obținute. Aceștia ne pot indica:tendința fenomenelor de a se grupa în jurul unor cifre, deci măsura în care colectivul cercetat este omogen sau nu din punct de vedere al cercetării. Legătura care există intre doi sau mai mulți factori și direcția pozitivă ori negativă ce se influențează reciproc.
– Amplitudinea W1 (gradul de împrăștiere) corespunde intervalului de timp dintre valoarea maximă și cea minimă a unei serii de valori. Cu cât intervalul este mai mic omogenitatea colectivului respectiv este mai mare și invers. Dintre două colective care are amplitudinea mai mică este omogen, datele fiind grupate astfel:
W=Xmaximal -Xminimal
Xmax=valoarea cea mai mare
Xmin= valoarea cea mai mică
– Abaterea standard sau eroarea standard S, este indicatorul
dispersiei care se folosește cel mai des în practica cercetării științifice.
Se calculează după formula:
X1= valoarea individuală
X = media aritmetică
X1-X= diferența dintre valoarea individuală și media aritmetică
N= numărul de cazuri
Ea ne arată dispersia de la media unui șir de valori indicând gradul de omogenitate sau de dispersie și dacă eșalonul a fost bine ales din punct de vedere al parametrului respectiv.
Abaterea standard are totdeauna înainte semnul ±. Aceasta reprezintă standardul cu care se poate abate de la media aritmetică fiecare din valorile individuale.
Cu cât abaterea tip va fi mai mică va arata cu atât mai mult ca medie aritmetică ,ce caracterizează mai bine eșantionul.
Ordinea operațiilor:
1. Se calculează diferențele dintre fiecare valoare individuală și media aritmetică.
2. Se ridică la pătrat fiecare diferență calculată.
3. Se calculează suma diferențelor ridicate la pătrat.
4. Se împarte la suma pătratelor diferențele lor.
5. Se extrage rădăcina pătrată.
– Coeficientul de variabilitate, CV, reprezintă raportul dintre abaterea tip și media aritmetică după formula propusă de Pearson, în care: c.v – coeficient de variabilitate se calculează după formula : c.v și se exprima în procente a câtului dintre abaterea tip și media aritmetică. Valoarea coeficientului de variabilitate este invers proporțională cu omogenitatea 0-10%-omogenitate mare ;
10-20%-omogenitate medie;
peste 20%-lipsa de omogenitate.
– Rata de creștere (progresul), calculat în urma diferenței dintre media aritmetică a testării finale și media aritmetică a testării inițiale: p=X2-X1.
– Progresul în valori relative, indicator care dă valoarea în procente a progresului realizat. Pentru reprezentarea lor grafică am folosit diagramele.
Interpretarea corectă a datelor obținute de elevii claselor a VIII – a B) la testările inițiale și finale, la măsurătorile autropometrice, precum și la probele de control și la cele specifice, reprezintă o etapă importantă în aprecierea randamentului educației fizice.
3.6 Programarea și planificarea exercițiior de dezvoltare a vitezei
Activitatea propriu-zisă de dezvoltare a vitezei prin metodele experimentate în prezenta lucrare s-au desfășurat în următoarele etape calendaristice:
• 16 noiembrie-18 decembrie 2011, 5 săptămâni, 10 lecții;
• 5 februarie-25 martie 2012, 6 săptămâni, 12 lecții.
În total pentru dezvoltarea vitezei la clasa a VIII – a A, am folosit exercițiile specifice dezvoltării vitezei fiindu-i alocate un număr de 22 de lecții, clasei martor a VIII-a B i-a fost aplicată programarea semestrială adică un ciclu de 10 lecții, la care se adaugă semestrul pentru dezvoltarea vitezei, perioada 1 februarie -5 martie.
Exprimate cifric, concluziile dobândesc forța de convingere, conferă un plus de certitudine a acțiunilor întreprinse în direcția cunoașterii științifice.
De la început trebuie evidențiat faptul că cifrele care reprezintă performanțele realizate au un pronunțat caracter probabilistic.
Așa cum am apreciat mai sus, caracterul probabilistic al performanțelor trebuie să capete consistență pe baza prelucrării statistico-matematici, în felul acesta depășindu-se interpretările descriptive contemplative puțin eficiențe.
Statistica matematică nu reprezintă o metodă, ci privește însuși evoluția firească a științelor, deci și a educației fizice și sportive școlare.
3.7. Modalități de acționare pentru dezvoltarea vitezei folosite în lecții
În lecția de educație fizică în cadrul experimentului aplicat în vederea eficienței variantelor de dezvoltare a vitezei din ciclul gimnazial, am folosit tipuri de exerciții specifice dezvoltării vitezei specifice.
Pentru aplicarea acestor procedee am recurs în primul rând la selecționarea sistemelor de acționare în concordanță cu ipotezele de lucru și în condițiile materiale de care dispune școala. Am ținut cont de dezvoltarea calităților motrice ale elevilor, de vârsta lor, am stabilit ordinea, succesiunea exercițiilor, am organizat spațiul de lucru. În urma testărilor experimentului am stabilit testări orientative pentru fiecare elev, cu caracter stimulativ.
EXERCIȚII, PENTRU DEZVOLTAREA VITEZEI FOLOSITE
ÎN ACEST EXPERIMENT
Cu aceste exerciții s-a lucrat de către clasa experiment adică a VIII – a A în mai multe complexe:
Complexul 1 de exerciții și metode:
1. întinderi, îndoiri și rotări executate timp de 5-10 secunde în tempo rapid;
2. metoda exercițiului, „din mers " și anume parcurgerea rapidă a unei distanțe după un elan prealabil;
3. starturi din diferite poziții în picioare, culcat, ghemuit cu fată sau cu spatele spre direcția de deplasare, din deplasare sau de pe loc, la semnale auditive și vizuale pe distanța de 10-20-30 metri;
4. alergarea cu genunchii sus pe 15-20m;
5. unele procedee tehnice din jocurile sportive (suveici, circulația mingii, pase în doi și trei cu schimb de locuri).
Complexul 2 de exerciții pentru dezvoltarea vitezei:
1. Sărituri variate cu bătăi pe unul sau ambele picioare;
2. Exerciții din școala alergării simplificate în alergarea de viteză:
– pasul de accelerare până la 30-40m;
– lansări de la start;
– alergare lansată 15-20m.
3. Exercitarea prin metoda alternativă:
– adică alternarea intensității, vitezei în efectuarea exercițiilor.
4. Jocuri și ștafete precum:
"Buchetele", "Ocupa locul liber", "Cheamă-ți schimbul", "Cursa pe numere".
5. Exerciții și acțiuni care solicită echilibrul:
– pășiri pe banca de gimnastică;
– alergări pe banca de gimnastică;
– prin urmărirea unei linii trasate imaginar.
Complexul 3 de exerciții pentru dezvoltare a vitezei:
1. Exerciții și jocuri cu mingea:
– aruncări, loviri, evitări, aruncări și prinderi efectuate rapid;
– lovituri cu mingea și evitarea loviturii;
– prinderea mingii sau a unor obiecte aruncate în sus ricoșate din zid;
– pasarea și prinderea a 2-3 mingi introdu-se în circuit în diferite formații,
2. Sărituri la coarda de gimnastică efectuate cu intensități diferite:
– pe un picior sau pe ambele picioare;
– în spate sau în fața prin ducerea corzii;
3. Unele exerciții, de forța:
– împingeri, tracțiuni, deprinderi, pași săriți, aruncări,
– exerciții speciale pentru forța dinamică a diferitelor segmente etc., în condițiile manifestărilor rapide a exercițiilor de forța.
4. Jocuri sportive bilaterale realizate în condițiile de viteză:
– reprize scurte;
– teren redus.
5. Efectuarea jocurilor prin metoda handicapului, „egalizare"- se asigură condiții egale de întrecere între concurenți.
Aceste exerciții s-au desfășurat pe întreaga perioada în care s-a desfășurat experimentul.
Complexele de exerciții amintite mai sus servind ca principal mijloc de dezvoltare al vitezei, exercițiile fiind dozate în sensul atingerii obiectivelor propuse. Pe tot parcursul desfășurării experimentului al clasei experimentale VIII-a, am folosit trei "complexe" de exerciții, fiecărei modalități de lucru a fiecărui complex revenindu-i câte șapte lecții.
Modul de organizare al colectivului nu s-a făcut întâmplător, în ordinea înălțimii sau al preferințelor, ci pe grupe constituite pe criteriul performanțelor motrice în urma testărilor inițiale și a celorlalte testări fizice. Succesiunea exercițiilor a fost în concordanță cu prevederile metodice în ceea ce privește abordarea musculară.
CAPITOLUL 4 – REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA LOR
4.1 Prezentarea rezultatelor la testarea inițială și finală
Rezultatele înregistrate și centralizarea lor în urma testărilor și calculelor indicatorilor statistici, au determinat interpretarea datelor experimentului efectuat. Pentru asta am ordonat probele la care s-au făcut testările într-o succesiune logică de acționare în funcție de grupa musculară căreia i se adresează.
Probe specifice:
– aruncare mingii de oină de pe loc de la distantă;
– săritura în lungime de pe loc;
– detenta pe verticală;
– alergarea de viteză pe 50m.
Măsurători antropometrice:
– înălțime
– greutate.
Pentru fiecare indicator (proba de control) am calculat media aritmetică inițială și finală indicând progresul sau după caz, regresul, sau amplitudinea, abaterea standard și coeficientul de variabilitate sunt prezente la discutarea fiecărei probe în parte.
În urma testărilor inițiale și finale a probelor motrice, am observat că nu există diferențe remarcabile înregistrate la fete și băieți progresele înregistrându-se în tabelele și diagramele întocmite.
Prezentarea rezultatelor progresului mediu realizat, le-am prezentat în tabelele centralizatoare, astfel:
– În tabelul 1 este prezentat progresul mediu realizat la probele motrice specifice dezvoltării vitezei la proba motrică , viteza pe 50m la clasele a VIII – a A și a VIII-a B.
– În tabelul 2 este prezentat progresul mediu realizat la probele motrice specifice dezvoltării vitezei la clasele a VIII – a A și B prin probele specifice : – săritura în lungime de pe loc, detenta pe verticală.
– În tabelul 3 este prezent progresul mediu realizat la probele motrice specifice dezvoltării vitezei la clasele a VIII – a A și B. prin probe1e specifice : – aruncarea mingii de oină de pe loc la distantă.
– În tabe1ul 4 este realizat progresul mediu realizat la probe1e motrice specifice pentru dezvoltarea vitezei la clasele a VIII- a A și B privind indicii antropometrici înălțime și greutate.
4.2 Prelucrarea datelor obținute
Pentru rezultatele testărilor inițiale și finale la clasa experimentală și clasa martor am calculat pentru fiecare probă:
– media aritmetică X;
– amplitudinea W;
– abaterea standard S;
– coeficientul de variabilitate C.V;
– rata de creștere a progresului P.
Materializarea acestora este ilustrată prin medii aritmetice, ca și raporturi comparative, înregistrând progresul sau regresul înregistrat. Datele obținute ale fiecărei clase sunt înscrise sub fiecare tabel corespunzator.
4.3 Prezentarea și interpretarea rezultatelor
Din datele obținute se poate afirma că la colectivele unde se lucrează cu mijloace judicios selecționate și aplicate metodic se pot obține progrese atât pe plan motric, cât și pe plan biologic, atât din punct de vedere calitativ, cât și din punct de vedere cantitativ.
În continuare vom prezenta modul în care s-a efectuat fiecare probă, precum și rezultatele și interpretarea datelor în ordinea sus menționată.
A. Rezultatele obținute la probele motrice și interpretarea lor
1. Alergare de viteză pe 50 m PLAT
Privind motricitatea generală am analizat și interpretarea rezultatelor obținute după mediile obținute privite comparativ la cele două clase comparativ prin aplicarea celor trei complexe de exerciții pentru dezvoltarea vitezei.
Proba testată-alergarea de viteză: – vizează timpul de execuție al actului motric ciclic-viteză – prin alergare pe distanță scurtă. Această probă vizează viteza de reacție, viteza de execuție, viteza de accelerare.
Condițiile de desfășurare au fost ales pentru toți elevii, proba desfășurându-se în condiții prevăzute de S.U.V.A.D.
S-au acordat două încercări cu pauză de 10 minute între alergări și se înregistrează cea mai bună. Proba se execută cu start din picioare, cronometraj la mișcare. Se folosesc pantofi de sport. Nu se folosesc terenuri în panta sau în denivelări. Rezultatele se înregistrează în secunde și zecimi de secunde.
În urma analizei testărilor inițiale și finale se observă creșterile indicilor la toate cele două clase care au lucrat prin ambele procedee aplicate. Sunt următoarele creșteri: clasa a VIII-a A are o creștere de 0,4 fată de clasa a VIII-a B care are o rată de creștere de 0,2. Lucrând în mod deosebit pentru dezvoltarea calităților motrice-viteza, influențe asupra celorlalți indici ai motricitatii și acestea sunt acumulative; aproape sunt și rezultatele clasei martor.
Toate aceste rezultate obținute și analizate se observă urmărind tabelele și graficele de la anexe.
2. Săritura în lungime de pe loc
Combinația, viteză – forță, a fost testată la cele două clase de a VIII – a A, la care s-au aplicat cele trei complexe de exerciții și o clasă martor a VIII-a B la care s-au publicat prevederile programei școlare. Proba s-a desfășurat în aceleași condiții pentru toate clasele, executându-se două sărituri de fiecare elev și înregistrându-se cea mai bună performanță. Măsurătoarea a fost înregistrată în metri și centimetri. Urmărind tabelele centralizatoare și calculând media aritmetică realizată la testările inițiale și finale observăm creșteri la clasa cuprinsă în experiment.
Indicatorii dispersiei, reprezentativi prin coeficientul de variabilitate ne indică o omogenitate mai bună la clasa care a lucrat exerciții din cele trei complexe pentru dezvoltarea vitezei respectiv clasa a VIII-a A, fată de clasa martor a VIII-a B.
Rata progresului este mai mare la clasa care a lucrat cele trei complexe, clasa a VIII-a A, decât cea care a aplicat planificarea semestrială, clasa a VIII-a B. La clasa a VIII-a A rata de creștere este de 0,11, iar la clasa a VIII-a B, rata de creștere este de 0,04.
Evidenta este progresia realizata de clasa a VIII-a A care a lucrat efectiv din cele trei complexe de exerciții pentru dezvoltarea vitezei.
3. Detenta pe verticală
Următoarea probă pentru cercetarea vitezei de execuție și mai precis viteza explozivă a fost săritura pe verticală de pe loc. Proba a constat din două sărituri pe verticală fără elan, lângă perete, măsurându-se în centimetri, și făcându-se diferența între semnele lăsate pe perete de palma înainte și după săritură,am stabilit în centimetri care este detenta.
S-a înregistrat rezultatul cel mai bun, iar proba s-a desfășurat în aceleași condiții pentru tot eșalonul de elevi, în sala de sport. Mediile realizate la testările inițiale si finale, atât pentru clasa care a lucrat exercițiile efectiv pentru dezvoltarea vitezei, cât și cea care a lucrat conform programei sunt superioare progresul realizat, deci rata de creștere este evident la clasa a VIII-a A, care este de 2,95 cm față de clasa martor a VIII-a B de 2,05. La această probă se observă superioritatea lucrului prin cele trei complexe pentru dezvoltarea vitezei.
4. Aruncarea mingii de oină de pe loc la distanță
Pentru viteza membrelor superioare am folosit pentru testare o altă probă: aruncarea mingii de oină pe un spațiu dinainte stabilit în metri. Elevii au beneficiat de două încercări fiecare, înregistrându-se cea mai bună. Măsurătorile s-au efectuat în metri. Proba s-a desfășurat în condițiile prevăzute de S.U.V.A.D.
Aceasta probă urmărește să testeze viteza explozivă a lanțurilor musculare ale membrelor superioare. Efectuarea probei a urmărit măsurarea vitezei de reacție, a vitezei explozive, a forței și coordonarea mișcărilor în momentul aruncării. La aceasta proba s-au înregistrat următoarele rezultate după testarea finală : rata de creștere la c1asa a VIII-a A este de 2,41 prin cele trei complexe de exerciții pentru dezvoltarea vitezei, iar rata de creștere la clasa martor a VIII-a B este de 1,59. Concluzia este deci că, clasa experimentală a fost mai eficientă.
B. Rezultatele obținute la măsurătorile antropometrice, înălțimea
Dintre măsurătorile antropometrice care pot fi aplicate cu ușurință colectivelor de elevi și care sunt mai semnificative la aceasta vârstă, am considerat ca fiind de importanță deosebită înălțimea (talia) și greutatea.
Primul care si a făcut măsurarea copilului și i-a urmărit creșterea longitudinală a fost Montbeillard (1759-1777), constituind astfel și prima cercetare în acest domeniu. În țara noastră primele cercetări cu privire la creșterea și dezvoltarea copiilor, au fost făcute în 1924 și aparțin Valentinei Roșca.
Înălțimea este dimensiunea cea mai importantă care pune în evidență creșterea și dezvoltarea organismului. Înălțimea sau talia este distanța dintre tălpi și creștetul capului. Măsurarea s-a efectuat în poziție verticală,cu ajutorul unui stativ gradat (taliometru). Gradarea este în centimetri, iar pe stativ alunecă un indicator vizual. Elevii au stat cu spatele și călcâiele de baza stativului.
Corpul elevului care îl măsuram trebuie să aibă o poziție corectă, astfel încât, bărbia să fie paralelă cu pământul, privirea lui îndreptata înainte, trunchiul drept, genunchii bine întinși. Rezultatele au fost înregistrate în metri și centimetri.
Din calculele efectuate a rezultat ca media aritmetică calculată la testările finale la clasa a VIII-a A sunt superioare având în rata de creștere de 0,02, iar la clasa a VIII-a B de 0,01.
Folosind mijloace judicios selecționate și aplicate metodic, ținând cont de particularitățile, morfo-funcționale ale colectivelor și de cele de vârstă cronologică, dar și fiziologică putem concluziona, că se pot obține progrese pe plan somatic, din punct de vedere cantitativ și calitativ.
Greutatea
O altă măsurare antropometrică aplicată colectivului de elevi, a fost greutatea care este unul din indicatorii labili ai creșterii cantitative a corpului.
Greutatea este raportată la înălțimea corpului, vârstei, stării de nutriție. Ea este modificată putând să crească sau să scadă în funcție de influenta unor factori interni și externi, patologi cum ar fi:
– alimentația, efortul fizic, tulburările organice în strânsa legătură cu vârsta de instalare a maturității sexuale, a preocupărilor actuale de pregătire intensa în vederea reușitei profesionale, deci multă muncă intelectuală.
– cu pregătire a orientării elevilor spre obiectivelor de bază în vederea reușitei la examenul de capacitate.
Elevii au fost cântăriți în echipamentul sportiv, tricou și șort, desculți, iar măsurătorile s-au făcut în kilograme. Testarea mediei aritmetice inițiale calculată ne indică valori cuprinse între 48,72 Kg la clasa a VIII-a A, iar la clasa a VIII-a B 47,59 Kg.
Rata de creștere la clasa a VIII-a A este de 1,09 Kg, iar la clasa a VIII-a B rata de creștere este de 0,77 Kg.
Privind dezvoltarea morfologică, după analiza indicilor, putem face unele constatări, stabilind relații între datele antropometrice, acestea sunt cunoscute sub denumirea de indici antropometrici.
La această vârstă ritmul de creștere este inegal, la fel și al segmentelor, determinând variații ale indicilor de personalitate. Toate acestea trebuiesc bine cunoscute de profesorul de educație fizică, în mod deosebit pentru dezvoltarea judicioasă a mijloacelor și dozării eficiente a efortului fizic, cât și a timpului de acordare a pauzelor.
Analizând rezultatele testărilor reiese, că prin structurile motrice folosite în dezvoltarea vitezei, în cele trei complexe de exerciții se influențează în mod deosebit procesul de creștere și dezvoltare fizică armonioasă asigurând indici somatici superiori.
Pe plan somatic la vârsta pubertară, legile creșterii și dezvoltării armonioase, acționează uniform, dar cu implicații profunde aspra dezvoltării calităților motrice și mai ales în metodologia influențării favorabile acestora.. Deci, ritmul dezvoltării corpului la elevii claselor a VIII-a este neuniform, această perioadă înregistrează un ritm continuu ascendent în mod deosebit la băieți·
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Din multitudinea rezultatelor obținute în urma prelucrării și interpretării datelor s-a putut constata, că la nivelul claselor testare sunt disponibilități pentru dezvoltarea calităților motrice îndeosebi a vitezei.
Interpretarea indicilor statistici calculați, analiza fiecărei probe de verificare a forței din punct de vedere al progresului realizat, confirmă acest fapt. Prin folosirea procedeelor din cele trei complexe de exerciții de dezvoltare a vitezei se elimină rutina și lecțiile se bucura de interes prin noutățile aduse.
Rezultatele cercetării confirmă utilitatea unor sisteme de mijloace stabile și deschise îmbunătățirii lor.
După prelucrarea rezultatelor și interpretarea lor,precum și din datele obținute în cadrul experimentului, rezultă șapte serii de aspecte de care trebuie să ținem cont și care ne conduc la unele concluzii bine conturate:
1. utilizând exercițiile pentru dezvoltarea vitezei în condițiile unei baze materiale bune, în urma prelucrării datelor obținute, s-au confirmat pe deplin ipotezele lucrării.
2. evoluția calității motrice viteza – prezintă o creștere ascendentă la toate probele motrice și specifice testate.
3. aplicarea experimentală exercițiilor pentru dezvoltarea vitezei asupra unui eșantion format din elevii a doua clase a VIII-a și-a dovedit eficiența în procesul de educație fizică.
Extinderea folosirii lor la întreaga populație școlară din școala noastră ar prezenta o contribuție pe linia modernizării și optimizării educației fizice la acest nivel.
4. progresele realizate diferă la eșantionul experimental, clasa care a lucrat exercițiile specifice pentru dezvoltarea vitezei având indici superiori clasei martor care a lucrat conform programei școlare.
5. cu toate că, experimentul s-a desfășurat pe o perioada de timp relativ scurtă, ca urmare a folosirii unor exerciții de elongații și corective s-a observat și o redresare a atitudinilor deficitare.
6. se observă o lipsa de omogenitate a colectivelor de elevi, explicată în mod deosebit prin diferențele indicilor somatici, a tulburărilor din echilibrul funcțional al structurii psihice instabile; a mobilității intelectuale, puterii de concentrare nervoasă și fizică a elevilor. Omogenitatea colectivelor de elevi (acolo unde poate fi evidențiată) s-a realizat prin progrese semnificative ale elevilor cu rezultate inițiale mai slabe.
7. marea varietate a sistemelor de acționare, a structurilor de exerciții au contribuit la dezvoltarea unui bagaj de deprinderi motrice de bază și aplicativ utilitare, la întărirea sănătății și nu în ultimul rând a calității motrice viteza .
Educarea vitezei la vârsta elevilor din clasele a VIII-a, presupune multă prudență, dar folosind mijloace adecvate, se obțin rezultate bune și se observă, că are influențe asupra dezvoltării și unei pregătiri fizice superioare și multilaterale a elevilor.
Avantajul acestor procedee îl oferă posibilitatea de folosire a spațiilor disponibile și localizare mai precisă a diferitelor grupe musculare, presupunând perfecționarea conștientă, activă și continuă a elevilor.
Un alt avantaj îl prezintă folosirea concomitentă a mai multor materiale și aparate sportive, a controlului progresului înregistrat prin sistemul normelor de control, a creșterilor posibilității de auto-control, auto-dirijare individuală.
Angrenarea superioara la eforturi, posibilitatea lucrului exercițiilor de viteză, eliminarea timpilor morți, creșterea interesului pentru activitatea și autoinstruire, mare adaptabilitate a întrecerii la orice condiții de baza materială și datorate, sunt numai câteva din principalele modalități aplicate în experiment, care au asigurat o bună densitate a lecțiilor, o dinamică înaltă a efortului și deci, o eficientă sporită a lecțiilor.
Exercițiile aplicate în lucrare dovedindu-și eficiența în procesul de educație fizică la clasa experimentală, recomandând a fi folosite la întreaga populație școlară din gimnaziu, dar cu oarecare prudență, ținând cont de nivelul de dezvoltare a colectivului de elevi, vârstă, sex.
Considerăm că programul de dezvoltare a vitezei prin exercițiile propuse, utilizate în lucrarea de față sunt foarte eficiente, și reprezintă un model în optimizarea metodologiei de dezvoltare a vitezei în ciclul gimnazial.
BIBLIOGRAFIE
ARDELEAN, T., Predarea exercițiilor de atletism în lecțiile de educație fizică școlară, Editura I.E.F.S. Bucuresti, 1980.
ARDELEAN, T., Fundamentarea teoretică și metodica generala a dezvoltării calităților motrice in atletism, Revista Educație Fizica și Sport nr. 1 – 7 /1991, București
ARDELEAN, T., Particularitățile calităților motrice în atletism, Editura I.E.F.S. Bucuresti, 1992.
BADIU, T., Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Evrica, Brăila, 1998
CÂRSTEA, G., Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura A.N.E.F.S. București, 1990.
CÂRSTEA, G., Planificarea procesului de educație fizică școlară, Editura I.E.F.S. Bucuresti, 1990.
DEMETER, A., Bazele fiziologice ale educației fizice școlare, Editura Stadion, Bucuresti, 1974.
DEMETER, A., Bazele fiziologice si biochimice ale calităților fizice, Editura Sport – Turism, Bucuresti, 1991.
DRAGNEA, A., Teoria si metodica dezvoltării calităților motrice, Editura Compendiu, A.N.E.F.S. Bucuresti, 1994.
DRAGNEA, A., Măsurarea si evaluarea în educație fizica si sport, Editura Sport – Turism, Bucuresti, 1994.
DRAGNEA, A., Elemente de statistică aplicate în educație fizică și sport., Editura I.E.F.S. ,București, 1975.
EPURAN, M., Psihologia educației fizice, Editura Sport – Turism, 1976
EPURAN, M., Metodologia cercetării activităților corporale, Editura I.E.F.S., București, 1978.
FLORESCU, C., Metodica dezvoltării calităților fizice, Editura CNEFS, București,1971.
GIRLEANU, D., Atletism, lecții pentru copii și juniori, Editura Sport – Turism, București, 1983.
MITRA, G., MOGOȘ, A., Dezvoltarea calităților motrice, Editura Sport – Turism, București, 1977.
SCARLAT, E., Educația fizică a copiilor de vârstă școlară,, Editura Pentru Tineret și Sport, Bucuresti, 1993
TIBACU, V., Circuitul în lecția de educație fizică, Editura Stadion, Bucuresti, 1974.
TUDOSE, S., Elemente din statistica aplicată, Editura A.N.E.F.S. Bucuresti, 1993.
XXX Programa de educație fizică pentru învățământul gimnazial, liceal si profesional
ANEXE
TABEL Nr.1
INDICATORII STATISTICI AI PROGRESULUI REALIZAT LA PROBELE MOTRICE – VITEZA
CLASA a VIII-a A
EXPERIMENT
CLASA a VIII-a B
MARTOR
TABEL Nr.2
PRINCIPALII INDICATORI STATISTICI AI PROGRESULUI REALIZAT LA PROBELE MOTRICE ȘI ANTROPOMETRICE – LUNGIME DE PE LOC ȘI DETENTA PE VERTICALĂ
CLASA a VIII – a A
EXPERIMENT
CLASA a VIII-a B
MARTOR
TABEL NR.3
PRINCIPALII INDICATORI STATISTICI AI PROGRESULUI REALIZAT LA PROBELE MOTRICE ȘI ANTROPOMETRICE
ARUNCAREA MINGII DE OINĂ
CLASA a-VIII-a A
EXPERIMENT
CLASA a VIII-a B
MARTOR
TABEL NR.4
INDICATORII STATISTICI AI PROGRESULUI REALIZAT
LA MĂSURĂTORILE ANTROPOMETRICE:
ÎNĂLȚIME, GREUTATE
Clasa a VIII-A
EXPERIMENT
Clasa a VIII-a B
MARTOR
CLASA a VIII-a A
TABEL
CU REZULTATELE INREGISTRATE LA PROBA DE VITEZĂ
PE 50 m PLAT
EXPERIMENT
INDICATORI STATISTICI
—— ——
X1 = 8,2 X2 = 7,8
W1 = 2 W2 = 1,8
S1 = 0,54 S2 = 0,51
CV1 = 6,58 CV2 = 6,53
C1 = 6,31 C2 = 5,58
CLASA a VIII-a A
TABEL
CU REZULTATE INREGISTRATE LA PROBA DETENTA PE VERTICALĂ
EXPERIMENT
INDICATORI STATISTICI
—— ——
X1 = 32 X2 = 34,95
W1 = 13 W2 = 16
S1 = 4,62 S2 = 5,06
CV1 = 14,43 CV2 = 14,47
C1 = 450 C2 = 538,965
CLASA a VIII-a A
TABEL
CU REZULTATE INREGISTRATE LA PROBA DE ARUNCAREA MINGII DE OINA DE PE LOC LA DISTANȚĂ
EXPERIMENT
INDICATORI STATISTICI
—— ——
X1 = 24,68 X2 = 27,09
W1 = 18 W2 = 20
S1 = 5,86 S2 = 6,61
CV1 = 23,74 CV2 = 24,40
C1 = 722,7728 C2 = 920,0582
CLASA a VIII-a A
TABEL
CU REZULTATE INREGISTRATE LA PARAMETRUL SOMATIC: ÎNĂLȚIME
EXPERIMENT
INDICATORI STATISTICI
—— ——
X1 = 1,63 X2 = 1,62
W1 = 0,24 W2 = 0,25
S1 = 0,06 S2 = 0,07
CV1 = 3,68 CV2 = 4,24
C1 = 0,0950 C2 = 0,1096
CLASA a VIII-a A
TABEL
CU REZULTATE INREGISTRATE LA PARAMETRUL SOMATIC GREUTATE
EXPERIMENT
INDICATORI STATISTICI
—— ——
X1 = 48,72 X2 = 49,81
W1 = 30 W2 = 30
S1 = 7,49 S2 = 7,67
CV1 = 15,37 CV2 = 15,39
C1 = 1180,5104 C2 = 1236,6542
CLASA a VIII- a A
TABEL
CU REZULTATE INREGISTRATE LA PROBA SĂRITURĂ ÎN LUNGIME DE PE LOC
EXPERIMENT
INDICATORI STATISTICI
—— ——
X1 = 1,77 X2 = 1,88
W1 = 0,35 W2 = 0,55
S1 = 0,01 S2 = 0,03
CV1 = 0,56 CV2 = 1,59
C1 = 0,3668 C2 = 0,6617
CLASA a VIII-a B
TABEL
CU REZULTATE INREGISTRATE LA PROBA ALERGARE DE VITEZĂ PE 50 m PLAT
MARTOR
INDICATORI STATISTICI
—— ——
X1 = 8,7 X2 = 8,5
W1 = 1,6 W2 = 1,6
S1 = 0,51 S2 = 0,52
CV1 = 5,79 CV2 = 6,11
C1 = 5,65 C2 = 5,74
CLASA a VIII-a B
TABEL
CU REZULTATE INREGISTRATE LA PROBA DETENTA PE VERTICALĂ
MARTOR
INDICATORI STATISTICI
—— ——
X1 = 29,22 X2 = 31,27
W1 = 17 W2 = 19
S1 = 4,25 S2 = 5,02
CV1 = 14,54 CV2 = 16,05
C1 = 379,9048 C2 = 530,0368
CLASA a VIII-a B
TABEL
CU REZULTATE LA INREGISTRATE LA PROBA ARUNCAREA MINGII DE OINĂ DE PE LOC LA DISTANȚĂ
MARTOR
INDICATORI STATISTICI
—— ——
X1 = 24,86 X2 = 26,45
W1 = 0,23 W2 = 23
S1 = 7,17 S2 = 7,11
CV1 = 28,84 CV2 = 26,88
C1 = 1080,5912 C2 = 1063,5555
CLASA a VIII-a B
TABEL
CU REZULTATE INREGISTRATE LA PARAMETRUL SOMATIC: ÎNĂLȚIME
MARTOR
INDICATORI STATISTICI
—— ——
X1 = 1,57 X2 = 1,59
W1 = 0,27 W2 = 0,29
S1 = 0,06 S2 = 0,06
CV1 = 3,82 CV2 = 3,77
C1 = 0,0758 C2 = 0,0905
CLASA a VIII-a B
TABEL
CU REZULTATE INREGISTRATE LA PARAMETRUL SOMATIC: GREUTATEA
MARTOR
INDICATORI STATISTICI
—— ——
X1 = 47,59 X2 = 48,36
W1 = 26 W2 = 29
S1 = 6,74 S2 = 7,51
CV1 = 14,16 CV2 = 15,52
C1 = 954,3182 C2 = 1185,0912
CLASA a VIII-a B
TABEL
CU REZULTATE INREGISTRATE LA PROBA SARITURĂ ÎN LUNGIME DE PE LOC
MARTOR
INDICATORI STATISTICI
—— ——
X1 = 1,76 X2 = 1,80
W1 = 0,40 W2 = 0,40
S1 = 0,15 S2 = 0,02
CV1 = 8,52 CV2 = 1,55
C1 = 0,4847 C2 = 0,59
LEGENDA:
Clasa experiment: a VIII- A
Progres: 2,41
Clasa martor: a VIII- B
Progres : 1,59
LEGENDA:
Clasa experiment: a VIII- A
Progres: 2,95
Clasa martor: a VIII- B
Progres: 2,05
LEGENDA:
Clasa experiment: a VIII- A
Progres: 1,09
Clasa martor: a VIII-B
Progres : 0,77
LEGENDA:
Clasa experiment: a VIII- A
Progres: 0,02
Clasa martor: a VIII- B
Progres: 0,01
LEGENDA:
Clasa experiment: a VIII- A
Progres: 0,11
Clasa martor: a VIII- B
Progres: 0,04
LEGENDA:
Clasa experiment: a VIII- A
Progres: 0,4
Clasa martor: a VIII- B
Progres: 0,2
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Educatia Fizica Si Sportul Scolar In Gimnaziu (ID: 114558)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.