Economia Subterana Un Adevar de Care Ne Lovim Zilnic

Economia subterană: un adevăr de care ne lovim zilnic. Este posibil să fie redusă vreodată la minimum?

Dobre Alina Anamaria

Rotariu Elena-Mălina

Simulete Nicolae-Bogdan

Dumitru Georgian-Mihai

Duinea Ștefan-Cristian

Capitolul 1 : noțiuni teoretice

Era globalizării a facut ca granițele să se deschidă, barierele comerciale și financiare să fie eliminate, iar informația să circule foarte de rapid. Afacerile companiilor transnaționale cresc în mod continuu, la fel ca și cea a organizațiilor criminale transfrontalire. Averile mari sunt, adeseori, rezultul traficului cu droguri și arme, contrabandei, prostituției, spălării banilor, toate sub umbrela corupției. Oportunitățile acestora de a exploata sistemul n-au fost niciodată atât de mari, căci piața mondială a fost liberalizată înaintea creării instituțiilor globale necesare pentru control și supraveghere.

Nu în zadar se spune că ceea ce este bun pentru comerțul liber este bun și pentru criminali. In momentul de fata, criminalitatea organizată cu caracter transfrontalier este considerat de catre experți drept branșă economică cu cea mai rapidă expansiune din lume, asigurând un profit anual in jurul valorii de 500 miliarde de dolari

Clandestinul comerț cu pietre prețioase dar si cu țesături deosebite, braconajul, distileriile clandestine răman activități célèbre până în zilele de astăzi; apoi comerțul complementar, traficul de la frontiere cu bunuri de larg consum care lipseau de pe piața organizată în sistemul economic socialist și marile afaceri, ca de exemplu traficul de armament, droguri,de ființe umane, alcool, tutun, cu particularitățile de rigoare, au însoțit economia subterană pe parcursul timpului, adaptându-se realității imediate din fiecare perioadă.

Definițiile date economiei subterane sunt aproape tot atât de diverse pe cât sunt de variate activitățile prestate în această sferă. În acest sens, există un număr considerabil de clasificări și definiții, exprimând în principal opoziția economiei ascunse față de modul de producție dominant (economia oficială), de legalitate sau de respectful față de normele legislative învigoare.

Economia subterana reprezinta ansamblul activitatilor economice care se desfasoara intr-un mod organizat, cu incalcarea de norme sociale si legi economice, si care are drept scop obtinerea de venituri ce nu pot fi controlate de catre stat. Aparitia economiei subterane coincide cu nasterea statului si impunerea unor norme, reguli si legi, iar dezvoltarea acestui fenomenului este in stransa corelare cu etapele istorice ale dezvoltarii statului.

Economia subterană există pretutindeni, în toate țările lumii si se manifesta în proporții diferite în PIB. Economia subterană este prezentata în literatura de specialitate sub diverse denumiri (peste 20): economie ascunsă, ocultă, disimulată, anexă, periculoasă, fantomă, paralelă, invizibilă, neoficială, cash, duală, informală, ilegală, gri, secundară, nemăsurată, din umbră, contraeconomie.

Definiția dată de catre Pierre Pestieau, conform căreia economia subterană reprezintă „ansamblul activităților economice ce se realizează în afara legilor penale, sociale sau fiscale sau care scapă inventarierii conturilor naționale”, este considerată de cei mai multi specialiști ca fiind cea definiția mai cuprinzătoare a economiei subterane .

Exista o vasta literatură asupra posibilelor cauze ale economiei subterane, din care distingem următoarele trei tipuri de cauze: ƒ

• presiunea fiscală exercitată de fiscalitate; ƒ

• presiunea exercitată de reglementările impuse de stat ;

• moralitatea fiscală: atitudinea cetățenilor față de stat.

Principalele efecte negative cauzate de dimensiune ridicată a economiei subterane sunt descreșterea și micșorarea ratei de creștere a economiei oficiale.

Existența „economiei subterane” este in strânsa legatura cu existența a două componente indispensabile ale activității economice: omul (natura umană) și statul (condiția umană). Exista si o serie de alte cauze care stau la baza existenței economiei „subterane”, dintre acestea le enumeram în functie de ordinea importanței lor pe următoarele: cauze psihologice (mimetismul de apropriere); presiunea fiscală; inconsecvența și incoerența legislativă; birocrația; fenomene mondiale ca sărăcia, globalizarea; războaiele, contribuția prețurilor de transfer; cauze economice, sociale, politice și comunitare; cauze locale și globale; lipsa nu numai a specializării dar in acelasi timp și a specialiștilor; mediul de afaceri nestimulativ; toleranța crescuta față de cauzele și efectele economiei „subterane” ;ignorarea standardelor sau reglementărilor legale; evitarea adoptarii unor proceduri administrative greoaie; dar bineînțeles multe alte cauze.

Cauzele psihologice sunt considerate în prezenta lucrare drept cele mai importante mobiluri de a acționa în sfera activităților economiei „subterane”. Considerăm că esențiale sunt comportamente precum: înclinația fără efort spre câștig imediat, , utilizat strict numai pentru interesul personal; interese politice, geostrategice de control geopolitic.

Cauza fundamentală a economiei „subterane” rezultă din însăși structura ființei umane. Procesul de hominizare presupune atât învățare, imitație, asociere, colectivitate, rațiune, cât și prohibiție, rivalitate, sacrificiu, simțire.

Eșecurile îmibinării acestora se pot observa prin acele componente ale economiei „subterane”, componente care reprezinta o reacție firească si evidentă a rivalității mimetice. Din dorința umană de apropriere, asimilare ia naștere economia „subterană”, de aici susținem și imposibilitatea eliminării acesteia.

Creșterea economiei subterane are la bază mai mulți factori diferiți . Cele mai importante și de multe ori invocate sunt : creșterea impozitelor și contribuțiilor de asigurări sociale.

Sistemul economiei subterane

Sfera activităților pe care le poate include economia subterană este deosebit de cuprinzătoare dar sunt acceptate și analizate drept componente ale economiei subterane: frauda fiscală, munca la negru și activitățile criminale.

Frauda fiscală

Reprezintă ansamblul practicilor care urmăresc eludarea în totalitate sau în parte a impozitului datorat statului

În funcție de locul de manifestare, intensitate, metodele folosite în contradicție cu legislația economică fiscală, morala și toleranța societății, frauda îmbrăca anumite forme precum: evaziunea fiscală, înșelăciunea, contrabanda, dar și forme care sunt nesesizabile sau speculative, interpretări particulare ale legislației in vigoare în scopul evitării ori sustragerii impozitării.

În activitatea practică, încadrarea fraudei, în formele dure de manifestare sau în cele speculative este determinată de legislația statelor și de momentul desfășurării unei anumite activități. În funcție de politica economică adoptată la un moment dat operațiunile de import pot fi purtătoare ale unor impozite foarte mari sau după caz, ale unor taxe convenționale justificate de costurile unor servicii vamale.

În același cadru, trebuie explicată egalitatea dintre veniturile pe care un stat le obține în cazul în care fiscalitatea nu există sau nu este excesivă și eficiența organizării în aceste condiții a instituțiilor de control.

Aspectele prezentate au rolul de a pune în lumină din diferite unghiuri rolul statului în crearea si perpetuarea fraudei fiscale și considerăm că aceasta este punctul de plecare pentru orice material care urmărește o analiza realistă despre acest fenomen.

1.2 Munca la negru

Statisticile oficiale înregistrează permanent un număr sporit de șomeri iar dintre persoanele angajate în muncă un procent semnificativ realizează venituri care nu pot asigura sub nici o formă existența unei persoane.

Totuși, chiar și în aceste condiții, parte importantă a populației nu are reacția firească în asemenea situații, căutarea unui loc de muncă, fiind în multe cazuri o problemă formală, eventual ca o variantă tranzitorie spre o nouă perioadă de șomaj.

Fără a generaliza și, mai ales, fără a uita categorii întregi profesionale rămase în afara pieței muncii sau persoanele aflate datorită vârstei, sănătății sau altor condiții particulare în imposibilitatea realizării unor venituri, trebuie subliniat că există în mod evident o mare diferență intre veniturile oficiale și cele efectiv realizate. Una din explicațiile ce pot motiva această situație este munca la negru. Sfera de cuprindere este foarte largă, de la activitățile gospodărești,casnice, comunitare, trecând prin munca în construcții, agricultură diverse ramuri industriale.

Motivația practicării muncii clandestine, la negru, este la fel de variată. Specificul economic al unor perioade, tradiția dar și legislația sunt unele din elementele care determină comportamentul cetățenilor.

Situația economică la un moment dat impune cetățenilor o reacție imediată pentru asigurarea supraviețuirii, iar anumite tradiții au încă influențe puternice, totuși, reglementările legale care guvernează societatea stabilesc limita dintre ceea ce este acceptat, condițiile de acceptare și ceea ce societatea respinge.

Astfel, legislația stabilește în principal;

– limitele minime și maxime de vârstă pentru exercitarea anumitor meserii și, în mod particular, ocrotește copiii prin interzicând exploatarea acestora;

– condițiile de natură tehnică și normele de protecție a muncii specifice fiecărui domeniu;

– limitele timpului de muncă, odihnă, condiții ce trebuie asigurate lucrătorilor;

– măsuri pentru protejarea forței de muncă pentru fiecare stat sau, după caz, de atragerea de forță de muncă din alte state.

Tradiția, supusă în general unor reguli nescrise, marcată în ultimii ani de o tendință uneori accentuată de disoluție a autorității ce o exercită, este totuși un element hotărâtor pentru activitatea unor importante grupuri sociale. Pot fi amintite, în acest context, adevărate monopoluri exercitate de locuitorii anumitor zone în desfășurarea unor activități, situație repetată timp de generații, obiceiul învățării unor îndeletniciri de la vârste fragede, cu metode dure, apoi migrarea sezonieră sau migrarea din fostele colonii către metropole.

Specificul economic determină, de asemenea, comportamentul cetățenilor, zonele subdezvoltate, perioadele de recesiune economică, tranziția economică, reorientările și remodelările economice impun forței de muncă compromisuri importante pentru asigurarea subzistenței.Problema capătă forme accentuate în cazurile situate la cele două extreme ale pregătirii profesionale.

Consecințele generate de acest fenomen sunt la rândul lor importante, inclusiv cu rezonanță în viitor, atât pentru persoanele propriu-zis implicate, care, pe lângă încălcarea unor norme legale, sunt lipsite și de asigurările sociale, cât și pentru stat care evident va trebui intr-o anumită perspectivă să aloce fonduri inclusiv pentru asistarea socială a multora dintre aceste persoane.

1.3. Activitățile criminale

Reprezintă acea componentă a economiei subterane care este cea mai periculoasă a și cuprinde: activitățile de producție, distribuție și consum de droguri, traficul de materiale nucleare, traficul de arme, prostituția, furtul de automobile, traficul de carne vie, corupția.

Activitățile criminale, precum traficul de droguri, de armament, de material nuclear, sunt o realitate pe care o sesizăm destul de des prin intermediul unor știri de senzație dar în spatele acestor activități circulă sume uriașe, generatoare de adevărate fluxuri economice financiare.

O caracteristică de asemenea importantă, a activității criminale este caracterul organizat transfrontalier, putându-se astfel concluziona că principalele legături în plan internațional ale economiei subterane sunt cele generate de criminalitatea organizată.

Scopul tuturor acestor acțiuni reprezintă, în mod evident, obținerea de venituri importante și plasarea lor catre economia oficială.

Rațiunile care stau la baza criminalității organizate sunt de multe ori de natura politică, religioasă, dar, chiar și în aceste cazuri, este vorba de o interfață, crima organizată având în mod evident tendințe de suprapunere cu economia subterană dându-i acesteia un caracter organizat, preluând disponibilitățile financiare și oportunitățile create de alte activități componente.

În cadrul analizei celorlalte componente ale economiei subterane s-au întâlnit și situații a căror încadrare în această structură este făcută întrucâtva la limită funcție de o anumită conjunctură, disfuncțiile pe care respectivele activități le pot genera economiei sunt minime iar posibilitățile de integrare în economia oficială sunt reale. Spre deosebire de aceste situații, activitățile incluse în sfera criminalității sunt în mod evident distructive. Este suficient contactul cu formele de manifestare a economiei oficiale pentru a amplifica dezechilibre economice și pentru a genera cheltuieli uriașe în scopul combaterii fenomenului în sine sau a efectelor sale.

Istoria de scurtă durată a acestui concept are drept origine creșterea fenomenului de trafic de narcotice la nivel internațional și, în consecință, spălarea banilor este operațiunea ce urmărește plasarea sumelor astfel obținute în activități economice licite.

În prezent, nevoia de spălare a produselor rezultate din infracțiuni, pentru a ascunde originea lor criminală, este legată de o gamă largă de activități criminale.Acest fenomen de plasare în economia oficială a banilor proveniți din activitatea criminală a cuprins în jocul sau importante segmente ale sistemului financiar bancar internațional.Pericolul generat de această situație este major, chiar dacă datorită unor interese imediate se încearcă minimalizarea sa.

Iniltrarea excesivă a banilor negri în circuitele financiare oficiale poate permite reprezentanților criminalității organizate accesul la deciziile importante ce vizează funcționarea economiei mondiale.Consecințele pătrunderii capitalului obținut din activități criminale în economia reală sunt similare efectelor devastatoare ale poluării pentru natură și pot avea efect ireversibil.

Capitolul 2

2.1 Munca la negru în România

„Munca la negru” sau mai este cunoscută și sub formă de „muncă nedeclarată” reprezintă o activitate profitabilă care se desfășoară înafara cadrului legal reglementat. Totodată reprezintă și acea activitate exercitată de către un salariat pentru si sub autoritatea unui angajator, persoană juridică sau fizică, fără respectarea prevederilor legale în vigoare privind executarea, încheierea suspendarea, modificarea și încetarea contractului individual de muncă.

Munca la negru se manifestă sub mai multe forme, dintre care amintim:

• Activitate nenormată, total nefiscalizată și neevidențiată, se desfășoară înafara contractului individual de muncă, fără documente privind felul muncii și norma de producție, fără să aibă ștat de plată legal întocmit și plata obligațiilor la bugetul de stat și nenominalizarea persoanei care prestează munca;

• Munca parțial nefiscalizată și neevidențiată realizată prin așa-numita plată „în mână” și prin evidență dublă, reprezentând plus față de evidența din documente;

• Evidențierea producției incorectă, fiind realizată în norme de timp destul de epuizante, mai mari de 8 ore, lucratorul se află la discreția patronului și este abuzat de către acesta;

• Munca desfășurată pe convenția de 3 ore pe zi dar care în realitate ea se desfășoara într-un interval de 8 – 12 ore pe zi;

• Comerțul ilicit, specula și contrabanda;

• Munca ocazională, în/de sezon;

• Activitatea domestică realizată în gospodariile populației;

• Munca desfășurată în așa numitele “perioade de proba”, care nu este evidențiată în documente.

Munca “la negru” este favorizată în aproape toate sectoarele economiei unde se manipulează bani numerar, afirmație care este rezultată din experiența anterioară a inspectoratului teritorial de muncă.

Munca "la negru" este prestată în mod frecvent în comerțul neorganizat cât și în cel organizat, în construcții, prestări de servicii, în piețe, târguri dar și în sectoare destul de greu accesibile cum ar fi agricultura și exploatările forestiere. Există, de asemenea, muncă "la negru" și în activitățile industriale și de tip industrial.

2.2.Cauzele muncii la negru

Cauzele muncii “la negru” sunt foarte variate și țin de situația economică a angajatorului și a angajatului la un moment dat, de cadrul legal și regimul sancționator și nu în ultimul rând de nivelul de instruire a acestora.

Apreciem urmatoarele cauze ca fiind cele mai semnificative:

– prima cauza și cea mai impotantă este existența economiei subterane;

– dezechilibrul dintre oferta și cererea de locuri de muncă existente pe piața muncii, care se datorează în principal dispariției marilor unități industriale sau a restructurării acestora cu un personal restrâns;

– o altă cauză importantă ar fi fiscalitatea care este foarte ridicată;

– instabilitatea economico-financiară a unor Intreprinderi Mici și Mijlocii;

– nivelul destul de scazut al reconversiei profesionale;

– veniturile mici ale populației active și foarte mici pentru pensionari;

– numărul ridicat al absolvenților din diferite forme de învătământ în căutare unui loc de muncă, ca rezultat al unor cifre de școlarizare care nu țin cont de cererea de pe piața muncii;

– regimul sancționator care este doar pentru angajator, nu și pentru angajat;

– tot o cauză ar fi și faptul că aproape toți angajatorii sunt adepții politicii de obținere a unor profituri importante în perioade scurte de timp (pe termen scurt), în detrimentul strategiilor de dezvoltare a firmei pe termen mediu și lung.

– dificultatea găsirii unui loc de muncă indiferent de pregatirea în specialitate și a experienței în domeniu;

2.3.Efectele și dezavantajele muncii la negru

Munca fără forme legale adică munca nedeclarată prezintă o serie de dezavantaje, atât pentru angajator, cât și pentru angajat.

Menționăm următoarele dezavantaje ale muncii “la negru” pentru angajat:

– acesta nu va beneficia de reducerea normei de timp ca urmare a condițiilor de muncă și nici nu va avea dreptul la concediul legal de odihnă plătit dar nici la alte concedii legale reglementate pentru evenimente deosebite (deces,căsătorii, nașterea unui copil in familie, etc);

– nu va primi indemnizație de transfer;

– nu beneficiază de protecție socială, fiindu-i afectată siguranța materială a familiei și chiar sănătatea ei dar și pensia;

– nu beneficiază de salariul minim pe economie de vechimea în specialitate și în muncă și nici de sporuri salariale determinate de vechime;

– nu i se plătește diurnă pentru detașare și deplasare și indemnizația de transport;

– nu va primi pensie de limită de vârstă, anticipată, anticipată parțial, de invaliditate sau de urmaș, dar nici ajutoare de boală, ajutor de deces, indemnizație de boală, indemnizație de somaj etc;

– nu va beneficiază de asistență medicală gratuită, medicamentație compensată sau gratuită;

– nu este asigurat nici pentru riscuri imprevizibile și previzibile cum sunt: accidentele de toate felurile, invaliditatea, bolile, bătrânețea, decesul etc.;

– nu beneficiază de indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accidente înafara muncii sau de boli obișnuite și accidente de muncă;

– nu beneficiază de concediu pre și post natal dar nici de indemnizația pentru maternitate, precum și pentru îngrijirea copilului bolnav sau de creșterea copilului până la 2 ani. (Aceste drepturi se cuvin numai asiguratului care are un stagiu de cotizare de cel puțin 6 luni realizat în ultimele 12 anterioare producerii riscului);

– nu beneficiază/nu se bucură de drepturile protective în ceea ce privește sănătatea și securitatea în muncă dar nici de echipament de lucru și protecție;

– nu beneficiaza de indemnizatie de sprijin și de șomaj;

– nu dispune de cursuri gratuite de calificare sau recalificare dar nici de alte măsuri active în vederea exercitarii unei activitati sau a ocuparii unui loc de munca;

– nu primește tichete de masă, nu poate contracta un credit bancar, etc.

Muncind înafara cadrului legal, (fără contract de muncă) angajatul suportă de unul singur toate consecințele și riscurile negative ale acestei opțiuni pe piața muncii fără a i se oferi vreun sprijin din partea angajatorului.

Munca “la negru” chiar dacă în mică măsură, implică efecte negative și pentru angajator. Dintre acestea amintim:

– dacă acesta are mai mult de cinci muncitori (angajați) care lucrează la negru, atunci această faptă este considerată infracțiune, cu răspundere penală din partea angajatorului;

– odată cu acceptarea muncii la negru angajatorii se vor confrunta cu imposibilitatea responsabilizării propriilor angajaților față de munca prestată dar și fată de rezultatele obținute;

– vor apărea dificultăți de consolidare a unei imagini favorabile în mediul de afaceri, neîntrunirea unor condiții de participare la licitații etc.;

– acesta nu poate să îl responsabilizeze legal pe lucrător pentru eventualele pagube produse de acesta;

– este lipsit de prerogativa disciplinară;

– acesta săvârșeste o evaziune fiscală, deoarece bugetul de stat și fondurile sociale sunt pagubite prin sustragerea de la plata impozitelor și a contribuțiilor sociale.

De asemenea, nu ar trebui sa fie neglijat nici faptul că pe termen lung, organizația va avea performanțele concurenționale atenuate de calitatea și creativitatea îndoielnică a unor lucratori „la negru”, pentru o firmă de care nu sunt legați prin nimic.

Chiar dacă există o întreagă serie de dezavantaje, angajatorii care primesc persoane pentru a lucra la negru au și o serie de beneficii (efecte pozitive), cum ar fi:

– aceștia se sustrag de la plata contribuțiilor sociale și a impozitelor;

– pot încheia oricând colaborarea cu respectivul angajat, spre deosebire de situația în care ar exista un contract individual de muncă, chiar și așa angajatorul ar trebui să aibă motive destul de intemeiate pentru a concedia salariatul.

2.4.Chestionar privind percepția populației despre economia subterană

1.Cât de des vă interesați de subiect? *

Zilnic

O dată pe săptămână

O dată pe lume

2.Cât de important este pentru dvs. subiectul "economia subterană" ?

3.În ce categorie de vârstă vă încadrați?

4.Venitul dvs este?

5.De unde vă informați cu privire la tema chestionarului?

6.Credeți că, eliminarea corupției, este elementul primordial în îmbunătățirea controlului fiscal, ca parte a combaterii evaziunii fiscale?

7.Care credeți că sunt domeniile în care evaziunea fiscală operează cel mai mult?

8.Cu ce vă ocupați/ce domeniu de activitate aveți?

Elev

[anonimizat] la stat

Angajat la privat

Pensionar

Economic

Contabilitate

Marketing

9.Cota generală de TVA a ajuns la 20% de la 24, de la 1 ianuarie 2016. Credeți că a avut vreun impact asupra scăderii prețurilor(aprox. 3.33%)?

10.Credeți că controlul fiscal este unul eficient în România? *

11. Legile fiscale sunt simple, clare, precise și relativ stabile pentru a face o distincție între cazurile în care legile sunt încălcate în mod intenționat si cauze independente de voința contribuabilului?

Partea superioară a machetei

Capitolul 3: Studiu de caz

3.1 Evoluția economiei subterane în Europa

Economia subterană este un fenomen răspândit în toate țările, amploarea ei fiind diferită mult de la o țară la alta.

Sursa: Schneider (2011)

Tabelul I. Economia subterană exprimată ca procent din PIB pentru 31 țări din Europa, în anii 2011 și 2012

Se observă că ponderea în PIB a economiei subterane este mai mică de 10% numai pentru 4 state: Elveția, Austria, Luxemburg, Olanda, iar alte 8 țări au această pondere este cuprinsă între 10% și 15%: Marea Britanie, Franța, Irlanda, Finlanda, Germania, Danemarca, Suedia, Norvegia. Economia subterană este prezentă în toate țările din lume și ajunge la mărimi remarcabile, din moment ce valoarea medie pentru 31 de state reprezentative din Europa ajunge la 19,3% din PIB-ul oficial în anul 2011, iar în anul 2012 ajunge la 18,5%.

Economia subterană cuprinde activități judiciare care sunt efectuate în afara autorităților guvernamentale. Aceste activități se încadrează în două categorii care sunt comune în întreaga Europă.

Prima este munca nedeclarată care reprezintă aproximativ două treimi din economia subterană. Include salariile pe care lucrătorii și întreprinderile nu le declară la guvern pentru a evita taxele sau documentația. Munca nedeclarată este larg răspândită în construcții, agricultură și servicii de uz casnic cum ar fi îngrjire bătrâni, curățenie, meditații. Nu există date agregate privind munca nedeclarată la nivelul UE. Există diferite metode (directe și indirecte) de abordare și măsurare a muncii nedeclarate și au existat mai multe încercări de a măsura fenomenul. Metodele indirecte se bazează pe compararea agregatelor macroeconomice (cum ar fi conturile naționale, consumul de elctricitate, tranzacțiile în numerar). Metodele directe se bazează pe anchete statistice și prezintă avantaje în ceea ce privește comparabilitatea, dar au tendința de a subraporta amploarea muncii nedeclarate.

Tabel 2. Mărimea estimată a economiei subterane și a muncii nedeclarate în UE 2012

Sursa: Schneider, F. (2012)

Datele privind dimensiunea economiei subterane se bazează pe metodele indirecte și includ munca nedeclarată și subraportarea de venituri. Deși metodologia confruntă critici puternice și nu ar trebui să fie luată ca producătoare de valori necontestate, rezultatele au avantajul de a veni, de la aplicarea consecventă a unei metodologii, în statele membre pentru a permite o bază pentru identificarea tendințelor. Conform acestei metodologii, Bulgaria, România, Lituania, Estonia, Letonia, Cipru, Malta și Grecia sunt estimate să aibă cele mai înalte niveluri ale economiei subterane cu un nivel variind de la 25% în Grecia la 31,9% în Bulgaria în anul 2012.

Pe baza unei cercetări realizată de Banca Mondială privind lucrătorii informali s-a observat un declin în economia informală totală aceasta din urmă incluzând munca dependentă fără contract, auto-ocuparea forței de muncă informală și munca de familie neplătită. Potrivit acestui studiu, țările din Europa de Sud au cele mai înalte niveluri ale economiei informale totale ce variază de la 18,8% în Spania la 53% în Cipru.

A doua categorie este subraportarea de venituri care apare atunci când întreprinderile – în primul rând cele care ocupă foarte mult în numerar, cum ar fi magazinele mici, barurile și taxiurile- raportează doar o parte din venitul lor pentru a evita o parte din povara fiscală.

Determinarea modului cel mai bun de a aborda economia subterană necesită mai întâi o înțelegere de unde suntem, unde am fost și unde ne-am îndreptat.

3.2 Economia subterană în Europa în 2013

Dimensiunea economiei subterane în Europa a ajuns la un nivel scăzut în 2013 fiind estimată la 2,150 miliarde €. Aproape două treimi din economia subterană este concentrată în cele mai mari puteri economice ale Europei – Germania, Franța, Italia, Spania și Marea Britanie. Cu toate acestea, în Europa de Est economia subterană este mult mai mare în raport cu dimensiunea economiei oficiale decât în Europa de Vest. În Austria și Elveția, economia subterană este aproximativ egală cu 7-8 % de dimensiunea PIB-ului oficial al acestor țări, în comparație cu Polonia care are o economie subterană de 95 miliarde €, comparativ cu un PIB estimat de 400 miliarde € sau 24%. În țările est-europene cum ar fi Bulgaria, Croația, Lituania și Estonia, economia subterană este aproape 30 % de dimensiunea economiei oficiale.

Din 2011, progresele înregistrate în Europa au urmat trei căi diferite. În Europa de Vest, îmbunătățirile economice blânde și o lungă tradiție de eforturi de a reduce economia subterană a intrat din nou în vigoare păstrând economia subterană relativ mică. În Europa de Est, în cazul în care creșterea PIB-ului este în general ridicată, economia subterană rămâne puternică, dar nu la fel de mult cum a fost odată.

3.3 Evaziunea fiscală

Tabelul 3. Domeniul de aplicare a economiei subterane și a pierderilor cauzate de evaziunea fiscală în țările UE, 2009

Prin evaziune fiscală se înțelege sustragerea de la plata impozitelor și a altor sume datorate bugetului de stat.

Criza economică a forțat multe guverne europene “să-și strângă cureaua” prin reducerea cheltuielilor și creșterea impozitelor. 16 dintre cele 27 de țări ale UE au crescut taxa pe valoare adăugată (TVA) din 2008. Șapte țări au crescut impozitele pe venit personal, în special pentru persoanele cu salariile de top.

Creșterea TVA-ului adoptată de țările Europei de Est a fost contrabalansată de scăderea selectivă în impozitele pe venit personal și ratele de impozitare forfetare, economia subterană scăzând.

Pierderile bugetare din țările UE din cauza evaziunii fiscale sunt imense; pierderile de venituri în anul 2009 au fost estimate la 864 miliarde €; conform datelor Băncii Mondiale pentru același an s-au ridicat la 927 miliarde €. Ultimele estimări privind anul 2013 arată că acestea au depășit 1000 miliarde €.

Veniturile bugetare pierdute de statele membre ale UE reprezintă un procent semnificativ din veniturile bugetului de stat și din cheltuieli. Pierderile medii din cauza evaziunii fiscale în 2009 s-a cifrat la aproximativ 106% din cheltuielile totale cu privire la serviciile de sănătate și asistența medicală, iar în unele țări au fost de două ori mai mare; Estonia a avut o pierdere bugetară cauzată de evaziunea fiscală de 260%, iar Italia de aproximativ 230 %.

Raportul pierderilor de evaziune fiscală la cheltuielile guvernamentale nu oferă nici un motiv de optimism; într-un număr mare de țări acest raport depășește 20%.

O imagine și mai deprimantă apare atunci când se compară veniturile bugetului de stat scăzute din cauza evaziunii fiscale, cu mărimea deficitelor bugetare în țările UE. În unele dintre ele (Danemarca, Finlanda) această relație este mai mare de 300%, iar în 4 țări (Belgia, Ungaria, Italia, Malta) depășește 200%. În 16 state membre ale UE, colecțiile bugetare pierdute din cauza existenței unei zone gri și a evaziunii fiscale ar permite acoperirea deficitului bugetar anual de stat.

În Italia, economia subterană și evaziunea fiscală sunt o problemă gravă pentru economia națională și finanțele publice. Din cei 41,3 milioane de contribuabili în 2011, doar 0,1% au declarat un venit anual de peste 300.000 €; 63% susțin un venit anual mai mic de 26.000 €, 27% profitând de diverse tipuri de deduceri și scutiri de taxe.

Tabel 4: Taxa pe valoare adăugată și impozitele pe venit 2008-2012

Tabel 5: Economia subterană în cele 28 țări al Uniunii Europene 2003-2014 (% din PIB)

Tabel 6: Economia subterană a celor trei țări europene care nu sunt membre UE (% din PIB)

Economia subterană sau "economia neagră" (black economy) are ca formă de manifestare evaziunea fiscală (munca la negru, vânzarea ilegală de droguri, prostituție, jocuri de noroc, etc.).

Tabel 6: Mărimea economiei subterane a celor 31 de țări europene în 2014

În anul 2015 , Germania are o pondere de 13% din Produsul Intern Brut, țara plasându-se astfel în urma unor state precum Franța (9,9%), Marea Britanie (9,7%), Irlanda (12,2%). Țările de la periferia zonei euro, Grecia (22,4% din PIB), Italia (20,1% din PIB), Spania (18,2% din PIB) și Portugalia (17,6% din PIB), s-ar plasa pe primele locuri. La polul opus se află Noua Zeelandă (8% din PIB), Elveția (6,5% din PIB) și SUA (5,9% din PIB).

Tabel 7: Nivelul economiei subterane în statele OCDE în 2015 (% din PIB)

Există în Uniunea Europeană și țări a căror economie gri depășește 30% din PIB. Bulgaria ocupă primul loc în Uniunea Europeană ca pondere a economiei gri, nefiscalizate, în Produsul Intern Brut. 32% din economia bulgară nu achită taxe și asigurări. În loc să scadă în condițiile crizei, sectorul gri se extinde cu aproximativ jumătate de procent pe an. Semnificația problemei e mai mare în țările mai puțin dezvoltate unde guvernele pot întâmpina mari dificultăți în supravegherea tranzacțiilor care au loc în economie.

Majorarea numărului de persoane care lucrează „la negru“ în Germania are drept cauze introducerea începând cu anul 2015 a unui salariu minim pe economie de 8,5 euro pe oră, primul din istoria țării reunificate, și creșterea costurilor cu alocația de îngrijire a copiilor. Introducerea salariului minim pe economie în Germania forțează tot mai mulți oameni să-și caute de muncă „la negru“.

3.4 Evoluția economiei subterane în România

Conform calculelor realizate de catre Consiliului fiscal cu ajutorul datelor furnizate de Institutul National de Statistica, in Romania evaziunea fiscala are o dimensiune foarte mare si reprezinta, 16,2% din PIB in anul 2013. „Daca Romania ar colecta impozitele si taxele pe care le are la maxim, ar avea venituri bugetare ca procent din PIB peste media europeana, in conditiile in care nivelul legal al principalelor taxe si impozite in Romania este mai mare decat media europeana( la nivel european, Romania are a-treia cea mai mare cota standard de TVA si a-saptea cea mai mare povara fiscala pe munca- generata in special de CAS; in acelasi timp Romania are una dintre cele mai mici cote legale de impozitare a profitului si venitului personal din Uniunea Europeana, insa acestea au o ponedere scazuta in cadrul veniturilor bugetare).”

Mai mult de trei sferturi din evaziunea fiscala recurge din TVA, acesta atingand in anul 2012 un nivel maxim de 12,34% din PIB, urmand ca in anul 2013 sa inregistreze o mica scadere pana la 12,21% din PIB. In 2010, cand cota legala de TVA a crescut de la 19% la 24%, evaziunea fiscala a crescut de la 8% din PIB in anul 2009 la 9,6 % din PIB in anul 2010. Acest trend al evaziunii fiscale s-a mentinut si in anii urmatori.

Evaziunea fiscala este determinata si de contributiile la asigurarile sociale cu aproximativ 15%. Munca le negru sau salariati in economia subterana, reprezinta principalul fenomen care influenteaza evaziunea fiscala rezultata din contributia la asigurarile sociale.

‚Acesta poate fi estimat pe baza datelor INS cu privire la numărul de salariați pe baza Anchetei asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO) și numărul de salariați din cercetarea statistică privind costul forței de muncă în unitățile economico-sociale. La nivelul anului 2012, în România erau circa 1,57 milioane salariați, patroni și întreprinzători individuali neînregistrați „la negru", reprezentând aproximativ 27,7% din totalul salariaților, patronilor și întreprinzătorilor individuali din economie.”

Din punct de vedere al sectoarelor economice, contributia cea mai importanta la munca la negru o are industria (548,4 mii persoane), apoi comertul (358,9 mii persoane), constructiile (335,6 mii persoane) si transportul si comunicatiile (163,3 mii persoane). „Pe coduri CAEN de doua cifre, printre sectoarele cu ponderea cea mai mare a „muncii la negru” in total forta de munca se numara: constructii de cladiri (66,2% din forta de munca este la negru), repararea, intretinerea si instalarea masinilor si echipamentelor (63,6% munca la negru), activitati de servicii informatice (60,3%), fabricarea produselor textile (48,1%), transporturi terestre si prin conducte (40,6%). „

Cu ajutorul calculelor realizate de Consiliul Fiscal asupra evaziunii fiscale, se poate calcula gradul de conformare la principalele impozite si taxe sub forma unui raport intre veniturile incasate efectiv la buget si veniturile teoretice (care includ evaziunea fiscala si veniturile incasate in mod efectiv). „Per total, gradul de conformare la plata impozitelor si taxelor a fost in 2013 la nivelul de doar 55,8% cu o usoara imbunatatire fata de anul 2012 cand s-a atins un minim al ultimilor 12 ani. Cel mai inalt grad de colectare in periada 2001-2013 a fost atins in anul 2006, de 73,9% impozite si taxe incasate din obligatiile teoretice de plata. Cel mai scazut grad de conformare se inregistreaza la TVA, de doar 40,38% TVA incasat din obligatiile teoretice de plata TVA in 2013. De asemenea se remarca in cazul TVA, accize, taxa pe viciu la alcool si tutun o usoara deteriorare a gradului de conformare in perioada 2012-2013. Pe de alta parte, la CAS, impozit pe venit si impozit pe profit se remarca o imbunatatire a conformarii in perioada 2012-2013. De asemenea, in cazul impozitului pe venit se remarca o imbunatatire a gradului de conformare in perioada 2005-2006 dupa introducerea cotei unice de impozitare de 16%, dupa care in perioada 2007-2013 se remarca o stagnare a gradului de conformare si ulterior o teriorare a acestuia pana la niveluri chiar inferioare perioadei de dinainte de 2005. De asemenea se remarca o deteriorare a gradului de conformare in cazul CAS in perioada 2009-2013 fata de anul 2008 cand a avut loc cresterea cotelor CAS, insa o usoara imbunatatire fata de anul 2012.”

3.5 Măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale

3.5.1 O prima masura pentru combaterea evaziunii fiscale o reprezinta introducerea caselor de marcat cu jurnal electronic și conectarea cu ANAF

Această măsură are drept principal scop asigurarea unor condiții pentru concurență loială între contribuabili, imbunatatirea activitatii de control și asigurarea pârghiilor trebuincioase pentru reducerea evaziunii fiscale atat in domeniul comerțului cu amănuntul cat și in domeniul serviciilor. Ministerul de Finante argumenteaza faptul ca aceasta masura a fost aplicata de majoritatea statelor europene, inclusiv Ungaria, Croatia, Bulgaria, Grecia si Slovacia.

Astfel, operatorii economici sunt obligați prin lege să inlocuiasca cu timpul aparatele de marcat electronice fiscale care functioneaza cu role jurnal pe suport de hartie cu aparate de marcat electronice fiscale echipate cu jurnal electronic. Aceste noi aparate trebuie sa fie conectate la sistemul de supraveghere si monitorizare pentru ca datele sa poata fi transmise catre ANAF.

Aceasta masura legislativa a fost luata cu scopul, ca intr-o perioada de aproximativ un an si 6 lui, sistemul de aparate de marcat fiscale din Romania sa fie aliniat cu cele folosite de celelalte tari europene. Romania este singura tara care mai foloseste aparate de veche generatie, cu role martor de hartie. Inlocuirea acestora va ajuta la managementul si controlul mai eficient al prelucrarii informatice a datelor inscrise in suport electronic.

„Prin acest proiect va fi creat cadrul legal pentru întocmirea unui Registru național de evidență a aparatelor de marcat electronice fiscale instalate în județe sau în sectoarele municipiului București, precum și a implementării ulterioare a procedurii de supraveghere și monitorizare a funcționării aparatelor de marcat electronice fiscale, ca o măsură de combatere a evaziunii fiscale. „

Proiectul de lege cuprinde si o categorie de propuneri privind aplicarea unor sanctiuni in conditiile in care obligatiile prevazute de lege sunt neindeplinite si daca acestea se incadreaza in categoria infractiunilor precum producere, utilizare sau comercializare de aplicatii informatice care sa permita substituia aplicatiilor informatice stabilite prin configuratia cuprinsa in avizul privind distributia aparatelor de marcat electronice fiscale, acestea infractiuni conducand la modificarea, stergerea sau neinregistrarea veniturilor rezultate din vanzarea marfurilor sau din prestarea serviciilor catre consumatori si care se afla la baza determinarii impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat.

3.5.2.Loteria Bonurilor Fiscale

Aceasta masura a fost introdusa si in Slovacia, Portugalia, Malta si se afla in curs de implementare si in Polinia, asa cum ne instiinteaza Ministerul de Finante. Loteria bonurilor fiscale implica in mod activ populatia si este o masura realizata pentru a combate evaziunea fiscala. Loteria bonurilor fiscale se bazeaza pe un sistem informatic creat special pentru Loterie. Astfel in fiecare luna se va organiza o tragere la sorti cu premii in bani. Pentru fiecare regiune fiscala a ANAF se va acorda cate 20 de premii egale, in total 160 de premii. 1200 de lei reprezinta valoarea care este preconizata ca va valora fiecare premiu.

3.5.3. Comunicarea de către bănci, în mod automat, a rulajelor și soldurilor conturilor deschise la acestea de către persoanele fizice și juridice

„În prezent, Codul de procedură fiscală reglementează (alin. (4) art. 54) obligația băncilor de a comunica, la cererea organelor fiscale, rulajele și soldurile conturilor deschise la acestea, în cazuri particulare (pentru o anumită persoană). Scopul este de a stabili situația fiscală reală a respectivei persoane. Solicitarea se face, de regulă, în cadrul acțiunilor de control fiscal (inspecție fiscală sau verificarea ansamblului situației fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit).”

Cu scopul de imbunatati comunicarea de catre banci a rulajelor si soldurilor conturilor sa se faca in anumite perioada, Codul de proceduri fiscala va fi modificat. Comunicarea acestora se va face la anumite perioade de timp, care vor stabilite prin ordin de ministru al finantelor. In trecut comunicarea se facea la cerere.

In acest fel ANAF-ul va putea sa construiasca o baza de date pentru identificarea mai usoara a evaziunii fiscale- venituri nedeclarate, cat si pentru a eficientiza activitatea de executare silita- poprire pe venituri.

Concluzii

În condițiile gravei crize economice care persistă în Europa, CESE subliniază impactul negativ al acestui tip de fenomene asupra dinamicii dezvoltării întreprinderilor și asupra posibilităților de inovare și de îmbunătățire a capitalului uman. Revenirea în economia legală a întreprinderilor și a lucrătorilor activi în zona subterană ar reprezenta un factor de redresare economică și ar putea constitui temeiul unei dezvoltări mai durabile.

Ca atare, CESE propune să se rezolve problema metodologică referitoare la estimările privind dimensiunea și evoluția economiei subterane și a muncii nedeclarate (care sunt încă incomplete și nu sunt general acceptate), utilizând metoda bazată pe informațiile privind forța de muncă colectate în mod omogen în toate statele membre.

Munca nedeclarată afectează buna funcționare a activităților productive și calitatea forței de muncă, împiedicând politicile economice, sociale și bugetare orientate spre creștere și punând sub semnul întrebării eforturile în vederea atingerii ambițioaselor obiective economice și ocupaționale urmărite de Strategia Europa 2020. Efectele negative sunt agravate de consecințele crizei economice asupra situației sociale și asupra ocupării forței de muncă, îngrădind posibilitățile de a găsi un loc de muncă și punând în pericol perspectivele de a înregistra beneficii și venituri pentru întreprinderi și lucrători.

Realitatea ne arată că economia subterană este primul și cel mai important semn al insuccesului guvernamental. Așa cum timpul a demonstrat-o în repetate rânduri, statul este cea mai însemnată organizație din cadrul unei societăți, care declară că se preocupă de apărarea interesului social. Care ar fi motivul pentru care indivizii ar considera contribuția lor ca fiind justificată? Inegalitatea impozitării și cea a redistribuirii va exista întotdeauna, indiferent de tipul reformelor aplicate de autoritățile statului.

Ragnar Frisch spunea: „Nu aș putea fi fericit, dacă nu aș crede că, în final, rezultatele strădaniilor noastre vor fi folosite, într-un fel sau altul, pentru îmbunătățirea vieții omului obișnuit.”

Bibliografie

Covaci-Voicu, G., Cristina, Teză de doctorat:Cantitativ și calitativ în analiza economiei subterane. Cazul României, București, 2009;

Fleancu, C., Bogdan, Teză de doctorat: Economia subterană și implicațiile ei în România,București, 2009

Popa Ștefan, Cucu Adrian, Economia subterană și spălarea banilor, Editura Expert,București, 2000

New Estimates for the Shadow Economies all over the World, Version: September 06, 2010

Smith Adam, Avuția națiunilor

Economia subterană a României, una dintre cele mai mari din UE

http://www.luju.ro/static/files/2015/martie/10/raport_activitate_2014.pdf

www.economie.hotnews.ro

http://www.rcc.ro/

http://www.ueapme.com/docs/pos_papers/2007/071128_pp_undeclared_work.pdf

http://www.mfinante.ro/legis.html?id=89

http://ascri.ro/dialog-social/wp-content/uploads/2013/06/Analiza-mmfl-final.pdf

http://www.rcc.ro/

http://www.consiliulfiscal.ro/ra-2013.pdf

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/tax_fraud_evasion/com_2012_722_en.pdf

http://www.consiliulfiscal.ro/ra-2013.pdf

http://www.zf.ro/zf-24/finantele-propun-trei-masuri-pentru-combaterea-evaziunii-conectarea-caselor-de-marcat-la-anaf-loteria-bonurilor-fiscale-si-raportarea-continua-la-fisc-a-conturilor-si-rulajelor-clientilor-bancilor-13699536

http://docreader.readspeaker.com/docreader/index.php?jsmode=1&cid=bunuu&lang=ro_ro&url=http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/OUGcentralizata3decembrie2014modif_03122014.doc&referer=http%3A%2F%2Fwww.mfinante.ro%2Ftransparent.html%3Fmethod%3Dtransparenta%26pagina%3Dacasa%26locale%3Dro&v=Google%20Inc

http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/themes/07_shadow_economy.pdf

http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/themes/07_undeclared_work_02.pdf

http://legislatiamuncii.manager.ro/a/16929/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-munca-nedeclarata-sau-munca-la-negru-cauze-efecte-si-implicatii-legale.html

http://www.itmilfov.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=65&Itemid=59

http://www.euroavocatura.ro/articole/1911/Munca_la_negru_%C3%A2%E2%82%AC%E2%80%9C_definitie,_forme,_avantaje_si_dezavantaje,_sanctiuni

http://monitorul.fisc.md/section/panorama/7630.html

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-16351955-kearney-2013-economia-subterana-din-romania-reprezentat-circa-28-4-din-pib-adica-39-5-miliarde-euro.html

http://www.econ.jku.at/members/Schneider/files/publications/2015/JournalofMoneyLaunderingControl.pdf